Se poate spune că zonade sud-est a Transilvaniei

reprezintă un teritoriuspecial din mai multepuncte de vedere:

peisaje variate, care îți oferă privirii aproapetoate formele de relief, dar mai ales oameniicare îl populează, reprezentanți ai mai multornaționalități care au conviețuit aici împreunăde sute de ani. Și n-au făcut-o oricum, ci într-o armonie greu de explicat în multe alte părțiale lumii.Sașii, câteodată denumiți și sașiitransilvăneni, au ajuns în Transilvania în urmaunei colonizări inițializată de regele Geza alII-lea (1141-1162) al Ungariei.

Analizând liter-atura de spe-cialitate șirezultatele em-pirice cu privirela importanțaintermedierii fi-nanciare, se

poate observa că majoritatea studiilorrecunosc corelația pozitivă dintre dez-voltarea intermedierii financiare șicreșterea economică. Astfel sedovedește adevarată și există multelucrări ce demonstrează cu dovezi

puternice cădezvoltarea in-termedierii fi-nanciare estecondiționată denivelul ded e z v o l t a r eeconomică.Din punct de vedere rațional,motivațiile pentru intermedierefinanciară în economia modernă pot fiilustrate prin următoarele:

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“E o adevărată nenorocire de a puteaprevedea tot și de a nu

putea împiedica nimic.“mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 449 anul XIII vineri, 26 mai 2017 1 RON

Nu cumva distrugem planetafără un motiv și o răsplată

anume?alain de botton

România are, alături de Bul-garia, cea mai mică valoareeconomică generată în PIB lafiecare kg de resurse primareconsumate.Consumul intern de resurse (întone/capita) a crescut de maimult de trei ori din anul 2000 în2014 (de la 7 la 22), spre de-osebire de media UE care a în-registrat o scădere, de la 16,8la 13,3.Deși consumul intern deresurse s-a triplat, în aceeașiperioadă PIB-ul/capita(Euro/capita) nu a ajuns nicimăcar la dublu (3900 în 2000,față de 7500 în 2014).

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

Romania spre oeconomie circulară

continuare ^n pag. 4

Lect. Univ. Dr. Dumitrutroancă, ulbs

Un concept modern de intermedierefinanciară prezent în

piață-creditare P2P “peer to

peer”-

PUNCTUL PE EUROPA

PlanulB 3.0 presupune o seriede soluţii inspirate deconceptul dezvoltăriidurabile pentrudepăşirea crizei imi-nente care ar interveni înipoteza în caretendinţele actuale se vormenţine (Planul A): sta-bilizarea climei, controlulnumeric al populaţiei,eradicarea sărăciei şirefacerea ecosistemelorPământului. În viziunealui Lester Brown, odatăcu înţelegerea şimăsurarea realităţii, vomputea acţiona în timp utilpentru dezvoltarea încondiţii eco-economice aspaţiului rural.Planul B 4.0, a patra

ediţie a lucrăriisubintitulată „Mobilizaregenerală pentru sal-varea civilizaţiei”,apărută în 2010,subliniază urgenţaaplicării măsurilor pro-puse care să asigurestabilizarea climaticăprin creşterea eficienţeienergetice şi prin reduc-erea consumului de ma-teriale, promovarea uneiagriculturi raţionale, eco-logice, protejareadiversităţii plantelor şianimalelor, eradicareasărăciei şi stabilizareademografică, asigurareahranei pentru locuitoriiplanetei, alături de nece-sitatea participării în-tregii societăţi laacţiunile prin care să serealizeze toate acestedeziderate.

continuare in pag. 2

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula, ulbs

În pe-rioada 30n o i e m -b r i e - 11d e c e m -b r i e2 0 1 5 ,Parisul a

găzduit cea de a 21-a sesiune aconferinţei părţilor la Conferinţa –cadru a Naţiunilor Unite asupraschimbărilor climatice şi cea de a 12 -a sesiune a Reuniunii părţilor la Proto-colul de la Kyoto. La 12 decembrie,părţile au ajuns la un nou acord globalprivind schimbările climatice.Acordul prezintă un rezultat echilibratcu un plan de acţiune pentru limitareaîncălzirii globale, mult sub 2 grade Cel-sius. Primul acord este obligatoriu dinpunct de vedere juridic şi universalprivind schimbările climatice, care vadeschide lumii posibilitatea de a evita

schimbăriclimatice periculoase. Este o foaie deparcurs pentru o lume mai bună, maijustă şi mai durabilă. U.E. a luptat pen-tru ca acest acord să fie cât mai put-ernic.ONG-urile, comunitatea de afaceri şifiecare cetăţean au responsabilitateade a transpune acest acord în acţiuni.A afirmat în discursul său Carole Di-eschbourg, ministrul mediului al Lux-emburgului, care deţine preşedenţiaconsiliului U.E.La acestă conferinţă au participat 150de lideri, care au adoptat în mod ofi-cial o poziţie de negociere pentruconferinţă.Noul acord global privind schimbărileclimatice, semnat la Paris, a formulatun obiectiv pe termen lung: guverneleau convenit să menţină creşterea tem-peraturii medii la nivel mondial multsub 2 grade Celsius, peste nivelurilepreindustriale şi să continue eforturilede a o limita la 1,5 grade Celsius.

- continuare in pag. 3 -

Agenda 2030 pentru dezvoltareadurabilă

Conf. Univ. Dr. Paul lucian,ulbs

- continuare in pag. 8 -

Devenită demult o tradiție,prezentarea la deschidereafestivă a IECS 2017 a cărțilorpublicate de profesorii Facultățiide Științe Economice în perioadadintre conferințe, ne arată că și înanul care a trecut realizările înacest domeniu sunt remarcabile.Fiecare dintre titlurile de mai joseste rezultatul unui efort intelec-tual consistent și reflectăsatisfacția realizării profesionale.Ordonate alfabetic, titlurile înromână și cele în engleză suntenumerate cu convingerea căvor trezi nu doar interesulcomunității academice și astudenților ci, deopotrivă, curioz-itatea publicului larg.

Cărți ale profesorilor

Facultății de ȘtiințeEconomice publicate în

perioada mai 2016– mai 2017

Conf. Univ. Dr. SilviaMărginean, decanulfacultății de științeeconoMice, ulbs

- continuare in pag. 7 -bruxelles

ECO-ECONOmIA O VIzIUNE DEDEzVOLTAREDURAbILĂ A

SOCIETĂţII (II)

continuare in pag. 5

Lect. Univ. Dr. Renatebratu, ulbs

CONOTAȚII ALECOEXISTENȚEI

NAȚIONALITĂȚILORDIN

SUD-ESTUL TRANSILVANIEI

Conf. Univ. Dr. Răzvanșerbu, ulbs

economia circulară2 VINERI 26 MAI 2017

urmare din pagina 1

Rata de eliminare a deșeurilorprin depozitare este ca medie înUE de 52%, pe când în Româ-nia este de doar 29%. Rata dereciclare a deșeurilor este camedie în UE de 42% (în Dane-marca este chiar de peste 60%,în Austria și Belgia de peste50%, existând doar 4 țări cu val-orificare între 15 și 20%). Pânăși Bulgaria are o rată de 28%, întimp ce România are o rată dedoar 2,5-3%...Risipa de alimente în România,după datele InfoCons, este decca 86 de kilograme/persoană,mai exact, circa 1,7 milioane detone de alimente sunt aruncateanual. Principalii responsabilide risipa alimentară suntgospodăriile (42%) șiproducătorii (39%).Datele plasează România, unadintre cele mai sărace țări dinUE având peste 40% dinlocuitori în pragul sărăciei, peun “onorabil” loc 10, dintr-untotal de 27 de țări analizate anultrecut de catre Eurostat. Altfelspus, românii aruncă aproxima-tiv 35% din alimentelecumparate, procentul crescândușor în perioada marilorSărbători de Paști, Craciun, etc.În Monitorul Oficial nr. 92 din 4februarie 2015 a fost publicatăHotărârea nr. 4/2015 a CamereiDeputaților privind aprobareaopiniei referitoare la Comuni-carea Comisiei către Parlamen-tul European, Consiliu,Comitetul Economic și SocialEuropean și Comitetul Regiu-nilor – Spre o economiecircularaă un program „deșeurizero“ pentru Europa COM(2014) 398.În cadrul acestui act normativse stipulează următoarelechestiuni:Luând în considerare Proiectulde opinie nr. 4c–19/406, adop-tat de Comisia pentru afacerieuropene, în ședința din 10 de-cembrie 2014, CameraDeputaților constată că docu-

mentul abordează o prioritateeconomică și de mediu pentruUniune și anume, tranziția spresistemele bazate pe economiacirculară care păstrează val-oarea adaugată în produse câtmai mult timp posibil precum șieliminarea deșeurilor. Acesteamențin resursele în cadruleconomiei în cazul în care unprodus a ajuns la sfârșitul du-ratei sale de viață, astfel încâtresursele să poată fi utilizate iarși iar, într-o manieră productivă,și astfel să creeze în continuarevaloare. Analiza acestui processocioeconomic constituie o pri-oritate pentru Uniunea Euro-peana și pentru Romania.Camera Deputaților salută con-sacrarea și întărirea conceptu-lui de economie circulară și aprincipiului urmăririi țintei de„deșeuri zero“ în politicile demediu ale Uniunii Europene.Camera Deputaților recunoașterelevanța posibilităților oferitede noile directive privindachizițiile publice ecologice(APE) și atingerea obiectivuluiorientativ de 50% din totalulachizițiilor publice mentionat încomunicare. Cu toate acestea,este de rținut că aplicareapractică a metodelor care arconduce la atingerea acesteiținte poate fi ușor afectată neg-ativ de formalism și deghizare aachizițiilor publice clasice înunele verzi, așa cum, spre ex-emplu, se producea prin solic-itarea prezentării certificăriiEMAS sau ISO 14001 acolounde acestea nu au relevanțăpractică, doar în scopulacoperirii cerințelor de ra-portare. Camera Deputațilorsolicită Comisiei Europene săaibă în vedere o eventuală re-laxare a acestui obiectiv maidegraba decât să persiste înatingerea unei ținte derelevanță discutabilă, dacă dinmonitorizare ar rezulta oasemenea tendință.În comunicare se menționeazăParteneriatul public-privat „In-dustrie cu procese sustenabileprin utilizarea eficientă aresurselor și eficiențaenergetică“ (SPIRE) și inițiativa

tehnologică comună „Bioindus-trii“ drept contribuții active laobiectivele în materie deeconomie circulară.Progresul tehnic și schimbărilestructurii consumului aduc noiprovocări gestionării deșeurilor.Este de amintit, în acest con-text, generarea crescută dedeșeuri provenite din echipa-mentele de tehnica de calcul șide comunicații iar introducereaacestei categorii de deșeuri într-o economie circulară ar aducecerte avantaje. Este adevăratcă necesită un efort substanțialde cercetare-inovare, susținutla nivelul Uniunii Europene, in-clusiv prin antrenarea tinerilor,principalii utilizatori ai acestui tipde produse, încă din fazele tim-purii ale punerii lor pe piață.Apreciază stabilirea priorității depromovare a investițiilor directeîn opțiuni de gestionare adeșeurilor, respectiv în pre-venire, reutilizare și reciclare,recomandând sprijinireacercetării și inovării în domeni-ile tehnologice relevante, inclu-siv la scară de laborator și lascară pilot. Programele definanțare europene ar trebui săfie mai flexibile în acest dome-niu, astfel încât în special IMM-urile să poată avea acces lafinanțare cât mai simplu, de-birocratizat și rapid. Ar fi indicatca obiectivul prioritar în acestdomeniu să fie scurtarea inter-valului de timp de la concept lapunerea pe piață a noilortehnologii. Nu se poate vorbidespre o țintă de „deșeuri zero“fără un efort susținut de cerc-etare-dezvoltare, iar politica desubvenționare ar trebui săvizeze și implementarea noilortehnologii de valorificare adeșeurilor.Salută menționarea în comuni-care a proiectării în vedereaunei mai bune gestionări adeșeurilor din construcții șidemolări și recomandă ca încadrul de evaluare aperformanței de mediu aclădirilor, stabilite prin Comuni-carea Comisiei intitulatăOportunități de utilizareeficientă a resurselor în sectorul

clădirilor, să fie incluse: analizatehnicilor de construcțietradiționale, istorice din statelemembre, precum și analiza im-pactului evoluției suprafețeimedii a unității locative și aacoperirii solului prin suprafețebetonate.Sugerează ca viitoarele analizeale inițiativelor Uniunii Eu-ropene, în ceea ce privește po-litica de reducere a deșeurilor,precum și analizele rezultateloracestora să includă secțiunispecifice impactului asupracopiilor și tinerilor, pentru a țineseama de particularitățile devarstă care genereazăsensibilități și riscuri distincte decele ale adulților.Consideră că trecerea la oeconomie circulară com-pleteaza Strategia Europa 2020privind utilizarea eficientă aresurselor pentru o creștereinteligentă. Progresul în atin-gerea obiectivului „deșeurizero“ se cere urmărit și analizatdistinct, având în vedere căstatele membre au puncte deplecare diferite și structuri eco-nomice diferite.

Postulat și teoretizat de cevatimp în spațiul dezbaterilor glob-ale, economia circularăînseamnă, ceva mai mult, decâtsă redefinim, cei 3 R ai vechiieconomii socialiste: reciclare-refolosire-recondiționare. Prin-cipiile fondatoare ale economieicirculare sunt, preluate dinsurse publice* de cunoaștere:deșeul este hrană, diversitateaînseamnă putere, energia vinedin resurse regenerabile, sis-temele nu sunt liniare ci circu-lare. Toate aceste principii suntopuse celor ce fac parte în viațanoastră de zi cu zi: deșeul estegunoi și nu ne intereseazăsfârșitul său, uniformitatea șisimilaritatea înseamnă eficiențăși competitivitate, energia estedoar din petrol, gaze șicărbune, iar sistemele sunt gân-dite doar să producă, săplaseze în consum și să reia ci-clul de la capăt cu alte resurse.Planeta pământ are resurse fi-nite de materii prime în timp ce

omenirea este o masă infinităce crește ca dimensiune și am-ploare. Este momentul să de-scriu aici un mini-subsistem aleconomiei circulare. În viitor nuvom cumpăra frigiderul ci îl vomprelua în leasing, producătorulși viitorul utilizator vor conlucrapentru a crea și a susține unsistem închis pentru acest bunde consum. Probabil că materi-ile prime folosite vor trebuie săfie procurate, din ce în ce maiprogresiv, din reciclare. Poatecă minele de exploatare a met-alelor rare vor fi înlocuite deminele de exploatare a gropilorde gunoi. Iar gazul natural va fide fapt biogaz care se va pro-duce din deșeurile alimentaretot de la groapa de gunoi. Ma-joritatea produselor alimentarerealizate de industrie vor trebuisă își scadă termenul deîntrebuințare pentru a ficumpărate cât mai proaspete,ca să nu stea prea mult la raft,consumând prea multă energiepentru refrigerare. Poatelanțurile alimentare vor devenidin ce în ce mai scurte!?....În ceea ce privește biogazul, separe a fi și este este o chestiece ține de viitorul foarteapropiat. Un oraș american și-acreat deja, propriul sistem deprelucrare a gazului necesarconsumului urban, extras exclu-siv de la groapa de gunoi. BIBLIOGRAFIELazăr, V.N., na, Economiacirculară: riscuri și oportunități,http://www.apdcr.ro/ro/files/seminar -management /Econo-m i a % 2 0 c i r c u l a r a -riscuri%20si%20oportunitati-%20Ninel%20Lazar.pdf-Spre oeconomie circulara: un program„deseuri zero“ pentru EuropaCOM (2014) 398.Stan, A, (2016), Un romanarunca 86 kg de alimente anual.Ce fac marii retaileri cu pro-dusele in curs de expirare,http://www.wall-street.ro/arti-co l /Compan i i /196719/un-roman-arunca-86-kg-de-alimente-anual-ce-fac-marii-retaileri-cu-produsele-in-curs-de-expi-rare.html

Conf. Univ. Dr. Cornel Jucan, ulbs

washington

roMânia, bucurești, sediul guvernului

3VINERI 26MAI 2017 mediu

urmare din pagina 1

Ţările participante, înainte şi întimpul conferinţei de la Paris, auprezentat planuri de acţiunenaţionale cuprinzătoare privindclima, în vederea reduceriiemisiilor gazelor cu efect deseră. Guvernele ţărilor partici-pante au convenit ca, la fiecare5 ani, să comunice contribuţiilelor pentru a stabili obiective maiambiţioase. De asemenea,acestea au acceptat să se in-formeze reciproc, precum şipublicul cu privire la rezultatuleforturilor lor de realizare aobiectivelor pe care şi le-au pro-pus, pentru a asiguratransparenţa şi supravegherea.UE şi alte ţări dezvoltate vorcontinua să ofere finanţare pen-tru combaterea schimbărilor cli-matice, pentru a sprijini ţările încurs de dezvoltare să reducăemisiile, dar şi să îşi con-solideze capacitatea derezistenţă la efecteleschimbărilor climatic.Delegaţiile din 195 de ţări,prezente la conferinţa mondialăpe teme climatice, de la Paris,au încheiat un acord pentru alimita încălzirea globală, obiec-tiv neatins în prezent. Obiectivulpe termen lung, de reducere aemisiilor de gaze cu efect deseră, adaptarea la schimbărileclimatice şi finanţarea politicilorîn domeniul schimbărilor climat-ice în ţările în curs de dez-voltare, un mecanism de arevizui în creştere şi în mod reg-ulat angajamentele ţărilor, con-stituie temele negocierilordificile cu care se confruntă cele195 de ţări

Conceptul de obiectivedezvoltării durabile (ODD) s-anăscut la Conferinţa NaţiunilorUnite pentru DezvoltareDurabilă (Rio+20), în 2012.ODD înlocuiesc cele opt Obiec-tive de Dezvoltare ale Mileniului(ODM) cuprinse în textulDeclaraţiei Mileniului adoptatăîn septembrie 2000 la ONU.Majoritatea statelor lumii, printrecare şi România, se reuneau în2000 în jurul unui angajamentde a reduce sărăcia globală şi asalva milioane de vieţi.Declaraţia Mileniului a constituitîn perioada 2000-2015 unicaagendă globală în domeniuldezvoltării asupra căreia a exis-tat un acord la cel mai înalt nivelşi care includea ţinte precise:reducerea sărăciei extreme şi afoametei; realizarea accesuluiuniversal la educaţie primară;promovarea egalităţii de gen şiemanciparea femeilor; reduc-erea mortalităţii infantile;îmbunătăţirea sănătăţiimaterne; combatereaHIV/SIDA, a malariei şi a altorboli; asigurarea sustenabilităţiimediului şi crearea unuiparteneriat global pentru dez-voltare.Obiectivele de Dezvoltare aleMileniului au adus o contribuţieimportantă la conştientizareapublică, creşterea voinţeipolitice şi mobilizarea deresurse pentru lupta împotrivasărăciei la nivel global. ODM auajutat la concentrarea acţiunii,la reformarea politicilor prin în-corporarea obiectivelor şiţintelor de dezvoltare în strate-giile naţionale şi la crearea deinstituţii care să implementeze

aceste planuri în mod eficient.De exemplu, sărăcia extremă lanivel global a fost înjumătăţită,ţinta de înjumătăţire anumărului de oameni care nuau acces la surse de apă maibună a fost atinsă, nouăzeci lasută dintre copiii din stateleaflate în curs de dezvoltare auacum acces la educaţie primarăşi mult mai multe fete au accesla educaţie comparativ cu anul2000.Rezultatele pozitive nu au fostînsă echilibrat distribuite. În-cepând cu 2008, progresul real-izat până atunci a fost negativinfluenţat de criza financiară şieconomică. Cel mai slab pro-gres s-a înregistrat în ţărileaflate în situaţii de conflict saurecent angajate în procesul destabilizare şi reconstrucţie,unde lipsa capacităţilorinstituţionale a influenţat nega-tiv îndeplinirea obiectivelor.România s-a alăturat liderilorcelor 195 state membre aleONU la Summit-ul privind dez-voltarea din septembrie 2015adoptând Agenda 2030 pentrudezvoltare durabilă, un programde acţiune globală în domeniuldezvoltării cu un caracter uni-versal şi care promoveazăechilibrul între cele trei dimensi-uni ale dezvoltării durabile –economic, social şi de mediu.Pentru prima oară, acţiunilevizează în egală măsură stateledezvoltate şi cele aflate în cursde dezvoltare.În Agenda 2030 se regăsesccele 17 Obiective de DezvoltareDurabilă (ODD), reunite infor-mal şi sub denumirea deObiective Globale. Prin inter-mediul Obiectivelor Globale, sestabileşte o agendă de acţiuneambiţioasă pentru următorii 15ani în vederea eradicăriisărăciei extreme, combateriiinegalităţilor şi a injustiţiei şiprotejării planetei până în 2030.Aceste obiective sunt: fărăsărăcie – Eradicarea sărăciei întoate formele sale şi în oricecontext; foamete „zero” –Eradicarea foametei, asigu-

rarea securităţii alimentare,îmbunătăţirea nutriţiei şi pro-movarea unei agriculturi dura-bile; sănătate şi bunăstare –Asigurarea unei vieţi sănătoaseşi promovarea bunăstării tuturorla orice vârstă; educaţie de cal-itate – garantarea unei educaţiide calitate şi promovareaoportunităţilor de învăţare de-alungul vieţii pentru toţi; egalitatede gen – realizarea egalităţii degen şi împuternicirea tuturor fe-meilor şi a fetelor; apă curată şisanitaţie – asigurareadisponibilităţii şi managementu-lui durabil al apei şi sanitaţiepentru toţi; energie curată şi lapreţuri accesibile – asigurareaaccesului tuturor la energie lapreţuri accesibile, într-un modsigur, durabil şi modern; muncădecentă şi creştere economică– promovarea unei creşteri eco-nomice susţinute, deschise tu-turor şi durabile, a ocupării

depline şi productive a forţei demuncă şi a unei munci decentepentru toţi; industrie, inovaţie şiinfrastructură – construirea unorinfrastructuri rezistente, pro-movarea industrializării durabileşi încurajarea inovaţiei;inegalităţi reduse – reducereainegalităţilor în interiorul ţărilorşi de la o ţară la alta; oraşe şicomunităţi durabile – dez-voltarea oraşelor şi a aşezărilorumane pentru ca ele să fie de-schise tuturor, sigure, rezilienteşi durabile; consum şi producţieresponsabile – Asigurarea unortipare de consum şi producţiedurabile; acţiune climatică – lu-area unor măsuri urgente decombatere a schimbărilor cli-mate şi a impactului lor; viaţaacvatică – conservarea şi uti-lizarea durabilă a oceanelor,mărilor şi a resurselor marinepentru o dezvoltare durabilă;viaţa terestră – protejarea,

restaurarea şi promovareautilizării durabile a ecosis-temelor terestre, gestionareadurabilă a pădurilor, combat-erea deşertificării, stoparea şirepararea degradării solului şistoparea pierderilor de biodiver-sitate; pace, justiţie şi instituţiieficiente – promovarea unorsocietăţi paşnice şi incluzivepentru o dezvoltare durabilă, aaccesului la justiţie pentru toţi şicrearea unor instituţii eficiente,responsabile şi incluzive latoate nivelurile şi parteneriatepentru realizarea obiectivelor -Consolidarea mijloacelor de im-plementare şi revitalizareaparteneriatului global pentrudezvoltare durabilă. Aceste obiective sunt maiambiţioase şi mai greu de real-izat, deoarece vizează atâtstatele foarte bogate, dar şi celesărace şi foarte sărace.

Conf. Univ. Dr. Paul lucian,ulbs

Paris

veneția

intermediere financiară VINERI 26 MAI 20174

urmare din pagina 1

Beneficiile dimensiunii șispecializării în economiile de scară;diversificarea riscurilor specifice ac-tivelor; punerea în comun alichidităților sau a altor riscuri(atunci când apar contingențe in-certe).În esență, intermediarii financiarisunt firmele care împrumută de laasociați si clienți (din economii) șiacordă credite companiilor care aunevoie de resurse pentru investiții.Intermedierea financiară este otrăsătură generalizată a tuturoreconomiilor lumii. În același timp,atunci când ne gândim la interme-dierea financiară, instant ne gândimla bănci, și la funcțiile lor pasivă șiactivă, ca receptor de depozit re-spectiv furnizor de credite. Dar,dacă analizăm întreaga istorie alumii reale, descoperim că vechiulmod de intermediere financiarăeste persoană-persoană sauinstituție-persoană, fără condițiaobligatorie ca in ecuație să existe obancă. Aceasta instituție specifică afost creată în mod natural mai târziuîn istorie.Având în vedere procesul de inter-mediere financiară convențională,băncile operează și gestionează întimp banii pe baza mai multor teorii,cum ar fi: teoria creării creditelorbancare (predominantă acum unsecol) în care fiecare bancăcreează credite și bani; teoria rez-ervelor fracționare a băncilor încare fiecare bancă este un interme-diar financiar, iar sistemul bancarpoate să creeze bani folosind prin-cipiul "multiplicatorului de moneda";și teoria intermedierii financiarecare consideră că băncile atrageconomii și le împrumută la fel ca șialți intermediari financiari nonban-cari. De fapt, având în vedere teoriaintermedierii financiare, se pare căbăncile se comportă ca orice alt in-termediar nonfinanciar. Aici sunt

evidențiate cele două procese prin-cipale, cel al creării de monedă șicel al intermedierii financiare. Îngeneral, adesea procesul de crearede monedă și intermediereafinanciară sunt combinate pentru acaracteriza sistemul bancar.Un alt aspect important al interme-dierii financiare este binomul re-turnare versus risc. În procesul decolectare a economiilor, investitoriicaută să gestioneze portofoliile deactive financiare pentru a obținecea mai mare rentabilitate posibilăla un anumit profil de risc. Anal-izând 30 de piețe, timp de 8 aniintre 1996-2003, rezultatele aratăcă preferința națională pentrufinanțarea pieței crește pe stabili-tatea politică, deschidereasocietății, inegalitatea economică șiconcentrarea pieței de acțiuni.În era Internetului, tranzactionareadevine o provocare. În acest mediu,așa-numit "sharing economy" îm-prumuturile Peer-to-Peer (sauCrowdlending) și Crowdfundingdevine o oportunitate a intermedi-arilor financiari netradiționali,putând să ofere oportunități și prof-ituri foarte mari. Aceste metode potsă fie folosite și pentru a evita unelecosturi ale intermedierii financiareclasice. Toate acestea, se referă laun mod diferit prin care cineva îșipoate investi banii în afaceri,folosind o platformă online.Este într-o continuă creștere uti-lizarea de servicii de telecomuni-catii de tip peer-to-peer (Skype,FaceTime, WhatApp etc.), secumpără și se vinde peer-to-peer(pe eBay, Amazon, etc.), dar cutoate acestea, datele empiricearată că puțini indivizi știu desprecreditarea peer-to-peer de pe plat-formele de acest tip. Potrivit unuistudiu publicat de PwC, putin peste15% dintre britanici au auzit despreplatformele de împrumut P2P, întimp ce 98% dintre aceștia au auzitdespre băncile principale dinaceastă țară.Acordarea de împrumut de tip peer-to-peer (P2P) este o metodă relativnouă pentru România pentruobținerea creditului însă dinamica

este impresionantă și pare să fieinițiată ca o cale pentru debitorii cuvenituri mai reduse (debitori curiscuri ridicate) pentru a accesa îm-prumuturile fără garanții. În acelașitimp, împrumutul peer-to-peerdevine o oportunitate pentru in-vestitorii individuali din economiiledezvoltate. În Statele Unite, împru-muturile de tip peer-to-peer suntforme de intermediere financiarăcare combină crowdfunding (mulțiinvestitori plaseaza mici sume decapital în diverse scopuri prin inter-mediul platformelor de internet) șiîmprumuturi pe piață (investitoriinstituționali care oferă împrumuturipentru întreprinderi prin intermediulplatformelor online). Una dintre celemai mari bănci de investiții ameri-cane – Goldman Sachs a dezvoltat,în 2016, platforma de creditare on-line – Marcus – prin intermediulcăreia acordă împrumuturi onlinecu scadențe de până la 6 ani la ratede dobândă ce variază între 5-22%.Toate aceste operațiuni sunt dez-voltate pe internet, astfel încât îm-prumuturile de pe piață seconfruntă cu costuri de operarescăzute, constrângeri minime dereglementare și modele bazate pedate. Din punct de vedere alreglementării, împrumuturile P2Psunt abordate diferit de autoritățilede reglementare din diferite țări.Unele autorități le percep ca părțidin sectorul bancar (Franța, Ger-mania și Italia) altele ca forme al-ternative ale intermedierii financiare(SUA, Marea Britanie, Australia, Ar-gentina, Canada, Noua Zeelandă,Australia, etc.). In Romania procesul este la în-ceput, sunt doar cateva firme deavocatura care s-au implicat înaceastă formă modernă de inter-mediere si putem aminti aici “Reff siAsociatii” una dintre firmele deavocatură cu cea mai rapidăcreștere pe această piața, firmareprezentând rețeauainternațională de avocați DeloitteLegal în România. Firma “Reff siAsociatii” a asistat un client dinS.U.A. în implementarea unei plat-

forme de creditare peer-to-peer înurma cu mai bine de un an de zile,prima pe piața locală. La oraactuală sunt doar câteva platformecare activează specific pe piațaromânească și aceasta din cauzaunei piețe cu o educație financiarăce lasă de dorit. Cu toate acestea,platforma P2P Bondora din Esto-nia, raporta in trimestrul II 20017 unnumăr de 135 de investitori retailromani care au conturi de tranzac-tionare active, iar pe piața dinRomânia activează platforma P2PFriendCredit (cu operațiuni denom-inate în CHF).Companiile ce iși propun să dez-volte astfel de platforme, suntentități care nu acceptă depozite caalți intermediari financiaritradiționali, deci nu iși asumă niciun risc în bilanțurile lor, ceea ceînseamnă că nu plătesc dobânzipentru aceste fonduri. Ele doarintermediază, generând venituri dincomisioanele primite de la debitoriși creditori investitori. Investitorii potalege nivelul de rentabilitate pecare îl solicită, aleg structurainvestițiilor și profilul propriu alriscului (pe baza unei evaluări ariscului de credit reprezentat peplatforme). Tehnic, investitorii îșiplasează banii în platforma de cred-itare P2P online într-un cont,împărțind sumele în credite mici,care sunt împrumutate de alțiclienți. Pentru investitori nu existănici o garanție pentru banii investiți.Ei iși asuma acest risc fiind motivațide potențialul randamentului maimare pe care l-ar putea câștiga. Dinpunctul de vedere al debitorilor, nuexistă un impediment în a alegeîntre intermedierea financiarătradițională și împrumuturile plat-formelor P2P, atâta timp cât isiprimesc banii, în unele situații chiarmai rapid în comparație cufinanțarea traditională bancară.Împrumutul P2P pare să fie activ șimai vizibil încă de aproximativ undeceniu în urmă, câștigând ocreștere rapidă pe piețe mari pre-cum SUA, Marea Britanie și China.În Statele Unite, cele mai mari com-panii de creditare online sunt Lend-

ingClub (2007) și Prosper (2006) cuo istorie însemnată și altele mai noi,cum ar fi Upstart (2014) . În MareaBritanie, împrumutul peer-to-peer aapărut tot cu aproximativ un dece-niu în urmă, și sunt active platformeprecum Zopa (2005), Ratestter(2010), LendInvest (2013), Land-bay (2014). În Asia există câteva inițiative careau apărut rapid ca actori localicheie (Crowdo - Malaysia, Societățide finanțare - Indonezia, Moolah -Singapore, WebLab Holdings -Hong Kong, Paipaidai, CreditEase- China, CrowdCredit și Manea -Japonia). Merită menționat faptulcă în China pare să fie cea maimare piață de creditare P2Pdatorată și dimensiunilor acesteipiețe în general, și a ponderiipopulației cu venituri medii.Autoritatea de SupraveghereFinanciară din România raportează1805 de intermediari financiari, carepot furniza servicii financiare în con-formitate cu reglementările finan-ciare. Acestea sunt organizate caîntreprinderi de investiții, instituții decredit, societăți de investiții autor-izate, instituții de credit autorizate înintermediari în baza autorizațieiemise de CNVM. Conform exemplelor practice și adatelor empirice studiate,considerăm că, în cazul României,numarul de potențiali clienți are odinamica remarcabilă, într-ocontinuă creștere. Trebuie adăugatcă dobânzile medii pentru de-pozitele populației au fost aproapede 1% p.a. si astfel, platformeleP2P de împrumut ar puteareprezenta o adevărată oportuni-tate de investiție pentru unii investi-tori retail. În același timp, IMM-urilesunt vizate pentru împrumuturi peaceasta piață, pentru finanțarea șialte nevoi financiare. Dacă există mulți utilizatori deaplicații bancare mobile și/sau deservicii bancare online, aceasta arputea fi un motiv în plus și o atitu-dine pozitivă pentru adoptarea totmai accelerate a metodelor mod-erne de tranzacționare a monedei.

Lect. Univ. Dr. Renatebratu și Conf. Univ. Dr.Răzvan șerbu, ulbs

VINERI 26 MAI 2017 5

urmare din pagina 1

Dezvoltarea economică pe termenlung fără a afecta mediul nu este unsimplu deziderat ecologist, ciînglobează o multitudine de compo-nente care capătă un rol tot mai im-portant în dezvoltarea durabilă, deunde necesitatea tot mai desdezbătută de a asigura echitatea întregeneraţii, dar şi în cadrul acestora.

Dezvoltarea producţiei materialedin ultimele decenii, concomitent cucreşterea populaţiei şi a cerinţelor deenergie, de materii prime pentru in-dustrie şi de produse alimentare auaccentuat conflictul dintre om şinatură, dintre procesele de dez-voltare economico-socială şiresursele naturale, cu urmări tot maiîngrijorătoare asupra echilibrului eco-logic al planetei.

Amploarea planetară a prob-lemelor de mediu cu care seconfruntă societatea umană înprezent a pus în faţa specialiştilor şi afactorilor de decizie o serie de modelede evoluţie pentru următorii ani. Deaceea, continuarea în acelaşi ritm,sens şi stil, poate fi justificată de ca-pacitatea (verificată în cursul istoriei)că omenirea va găsi soluţiile de ieşiredin criză la momentul potrivit, dar nupoate fi susţinută pentru că în materiede mediu efectele nu sunt imediate.Aceste efecte, cel mai adesea ire-versibile, sunt deja simţite. Stoparearitmului de dezvoltare economică lanivelul minim al asigurării materiale şial creşterii populaţiei este o soluţienerealistă. Controlul populaţiei esteneacceptat de religie sau tradiţie(evoluţia populaţiei în China sau Indiaschimbă multe reguli ale economieimondiale), iar limitarea accesuluipopulaţiei la bunăstare este împotrivafirii umane.

Impunerea în rândul societăţii aunei atitudini ecologice prin metodedictatoriale nu este fezabilă, istoriarecentă dovedind încă o dată (eveni-mentele din Tunisia, Egipt, Libia, Siria,Ucraina şi probabil alte ţări care vorurma), dacă mai era nevoie, căsoluţiile nedemocratice nu sunt via-bile. Practic, singura soluţie unanimacceptată este dezvoltarea durabilă,care conduce la promovarea ele-mentelor economiei de piaţă într-uncadru democratic, prin respectareaexigenţelor şi criteriilor ecologice.Elaborarea unui nou model de dez-voltare a societăţii umane presupuneo schimbare a vechilor concepte, maiales a celor economice şi racordarealor la specificul managementului demediu şi la condiţiile crizei actuale.

În acest sens, ne-am oprit la anal-iza a două din componentele debază ale conceptului dezvoltării dura-bile: economia, pe de o parte şiprotecţia mediului, pe de altă parte.Aceste componente se regăsesc şica puncte de plecare ale domeniuluieco-economiei, care trebuie să ela-boreze mecanisme, criterii, instru-mente, modele ce pot fi avute învedere într-o viziune economico-ecologică de dezvoltare a societăţii.Găsirea alternativelor optime întreeconomie şi protecţia mediului de-pinde de abilitatea factorilor de deciziela nivel local sau central de a alege şiutiliza instrumente financiar-econom-ice adecvate unei eficiente promovăria acţiunilor de protecţia mediului. In-strumentele financiare ce pot fi uti-lizate, a căror eficienţă a fost verificatăîn alte ţări sunt: impozite (taxe) carepot fi promovate şi sub forma unordiferenţieri de taxe; subsidii care săîncurajeze schimbarea de atitudine şisă disponibilizeze fonduri pentru sto-parea poluării; introducerea unor noimecanisme ale economiei de piaţă(comerţ cu dreptul de emisii,asigurări); stimulente pentru consoli-dare financiară etc.

Se pune însă şi problema rezul-tatelor şi consecinţelor economice aledezvoltării durabile. Din acest punctde vedere, nu există o experienţă petermen lung în aplicarea acestui con-cept. O serie de consecinţe pot fi in-tuite, fără a avea în vedere un anumegrad de certitudine şi fără a pretindecă ar fi epuizate: îmbunătăţirea calităţiiserviciilor; evoluţia sectoarelor mariconsumatoare de energie şi resursespre tehnologii “mai curate” şi utiliza-toare de mai puţine resurse; dez-voltarea unor noi tipuri de preocupări,locuri de muncă, activităţi; reducerearesurselor şi urgenţelor de mediu şi înspecial a efectelor acestora.

Constatăm că, la nivel mondial s-a ajuns deja la un larg consens înceea ce priveşte limitele tipului decreştere economică ce a predominatîn secolele XIX şi XX. Conceptul dedezvoltare durabilă reprezintă opunte între un deziderat al dezvoltăriiurmărit cinci decenii fără rezultatesatisfăcătoare şi o mişcare de salvarea naturii şi a mediului ambiant. Este oalianţă a două mari curente contem-porane, născute ambele în secolulXX.

Noţiunea de dezvoltare durabilă,numită şi eco-dezvoltare, presupunerealizarea unei interdependenţe întrecele trei modalităţi principale de atin-gere a acestui deziderat: educaţie,cercetare ştiinţifică, acţiune politică.

„Până acum câțiva ani afirmamcu convingere că dezvoltareadurabilă presupune creştereaeconomică (nu creştere zero sau

negativă) în consonanţă cu cerinţeleechilibrului ecologic (nu cu prezer-varea naturii pur şi simplu) şi cu în-treaga dezvoltare umană. In condiţiileactuale ale recesiunii economieimondiale, trebuie să regândimaceste noţiuni şi să încercăm găsireaunor soluţii adecvate de continuare adezvoltării durabile, chiar în condiţiilescăderii rezultatelor financiare. De-sigur, conceperea şi înfăptuirea nouluigen de dezvoltare depind deexperienţa anterioară a oamenilor şiguvernelor, de capacitatea de re-ceptare a prezentului, de dificultăţilemultiple cu care se confruntăpopoarele în prezent”( Brown L.,Lumea pe marginea prăpastiei –cum să prevenim colapsul ecologic şieconomic, 2011).

Fundamentul tehnic substanţial alacestei dezvoltări va fi un nou modtehnic de producţie. Una dintretrăsăturile fundamentale ale acestuiaconstă în aşezarea lui pe aşa-ziseletehnologii “moi” - biotehnologiile - şirestrângerea până la eliminare acelor “tari” (mecanizate, chimizate), acăror folosinţă a poluat puternic anu-mite zone geografice. Problema carese pune nu este de a şti care estevolumul creşterii, ci aceea referitoarela genul creşterii căutate şi realizate.

Desfăşurându-se în condiţiileunor resurse limitate şi în maremăsură neregenerabile şi nerecu-perabile, procesul creşterii econom-ice nu este un set continuu de fluxuricirculare, ai cărui poli sunt producţiaşi consumul personal final. Aceastaînseamnă că, pe de o parte, dez-voltarea economică este dependentăde mediul natural, de calitatea lui. Pede altă parte, orice activitateeconomică provoacă dereglări întrenatură şi economie, între om şimediul său natural.

Nicolas Georgescu-Roengen aadus o contribuţie fundamentală lamodificarea opticii asupra dezvoltăriieconomice: “în ultimele secole, pro-gresul tehnic, industrial a fost asiguratîn condiţiile înlocuirii tot mai accentu-ate a sursei solare de energie (sursăprimară, cea mai bogată în entropiejoasă de o infinită bogăţie şi putere deregenerare) cu sursele de energieprovenind din utilizarea resurselorminerale terestre (surse finite, celemai sărace în entropie joasă, cu oputere infinit mai mică). Consumulmasiv şi ireversibil de astfel deresurse provoacă un consum rapid alzestrei speciei umane şi îi scurteazăcariera( Georgescu-Roengen, N.,Legea entropiei și procesul eco-nomic, 1996).

Astăzi, mai mult ca oricând, seadeveresc teoriile ilustrului cercetătorromân, în sensul că procesele social-economice negative şi pozitive pen-

tru Terra sunt luate în considerare decătre oameni în mai multe moduri:găsirea şi folosirea de noi tipuri de en-ergie, gospodărirea cu grijă a celorexistente, evitarea oricărui fenomende poluare a mediului natural, dedegradare a factorilor de mediu. Iatăde ce, una dintre cele mai importanteopţiuni contemporane este se-lectarea cu responsabilitate – pentruspecia umană şi pentru viitorul ei – atipului de dezvoltare economică.

Stringenţa găsirii şi aplicării unuiastfel de tip de dezvoltare decurge dinmanifestarea tot mai puternică acrizei ecologice, care se suprapunepeste efectele resimțite, deja, ale uneinoi crize economico-financiare glob-ale.

Organizaţia Naţiunilor Unite(ONU) a aprobat desemnarea anului2017 ca Anul Internaţional de TurismDurabil pentru Dezvoltare, în scopulde a creşte contribuția sectorului lacreşterea economică şi laîmbunătăţirea socială şi a mediului.

Această proclamare este “o opor-tunitate unică de a extinde contribuţiasectorului turismului la cei trei piloni aidurabilităţii (economic, social şi demediu), precum şi creşterea graduluide conştientizare cu privire laadevăratele dimensiuni ale unui sec-tor care de obicei se subestimează șipentru a dedica un an de activităţicare promovează turismul ca unpilon-cheie pentru un viitor mai bun şio viaţă mai bună pentru noi toţi”, a de-clarat Taleb Rifai, secretarul generalal OMT.

Rezoluţia, aprobată la data de 4decembrie 2016, recunoaşteimportanţa turismului internaţional şi,în special, desemnarea unui aninternaţional de turism durabil, pentrua promova o înţelegere mai bunăîntre popoarele de pretutindeni, săconducă la o conştientizare mai marea bogăţiilor patrimoniului ale diferitelorcivilizaţii şi să ducă la o mai bunăapreciere a valorilor inerente alediferitelor culturi, contribuind astfel laconsolidarea păcii în lume”.

Potrivit comunicatului, aceastădecizie vine într-un moment deosebitde important, în care comunitateainternaţională adoptă nouă Agenda2030 şi Obiectivele de DezvoltareDurabilă (ODS), aprobate de cătreAdunarea Generală a ONU din lunaseptembrie 2016.Turismul apare în rândul ţintelorurmătoarelor trei obiective: pro-movarea creşterii economicesusţinute, inclusivă şi durabilă, ocu-parea forţei de muncă deplină şiproductivă şi muncă decentă pentrutoţi; consum şi producţie durabilă;conservarea şi utilizarea durabilă aoceanelor, mărilor şi a resurselor ma-rine pentru dezvoltarea durabilă.

Într-o viziune ecologică, turismulse află într-o strânsă interacţiune cuelementele abiotice, biotice, antrop-ice, economice, sociale, culturale alemediului, depăşind sfera strictă amediului înconjurător. Dezvoltareaturismului ţine cont de principiiledezvoltării durabile, în sensulconservării şi protejării patrimoniuluinatural şi cultural, dar şi al reduceriipresiunii antropice asupra mediului,inerentă în condiţiile practicării turis-mului pe scară largă. În acest sens,considerăm oportune abordări privindecoturismul, valorificarea produselorculinare tradiţionale, promovareaideilor privind trecerea de la agro-pensiunile turistice la eco-pensiuni.

Concludentă în acest sens este şiaprecierea făcută de specialistulelveţian prof. Jost Krippendorf (Lesdevoreurs de paysages, 1999):„dacăputem să pierdem, şi apoi recon-struim capitalul în alte domenii aleeconomiei, nu acelaşi lucru seîntâmplă şi în turism, unde substanţade bază – peisajul şi pământul - odată pierdută, este iremediabilpierdută”.

Locul turismului în dezvoltareadurabilă este logic dat de rolul său caindustrie care vinde mediul fizic şiuman ca produs al său. Turismul esteuna din industriile care trebuie să seimplice în dezvoltarea durabilă, ca in-dustrie a resurselor, dependentă deînzestrarea naturii şi moştenireaculturală a fiecărei societăţi; turismulvinde aceste resurse ca parte a pro-dusului său şi, în acelaşi timp, împarteanumite resurse cu alţi utilizatori, in-clusiv populaţia locală.

Este în interesul turismului să fieactiv în problema dezvoltării durabileşi să lucreze în cooperare cu celelalteindustrii în asigurarea calităţii bazei deresurse şi a supravieţuirii acesteia.

Dezvoltarea durabilă în turismeste o necesitate, având în vedere căeconomia şi mediul sunt feţe aleaceleiaşi monede, cu alte cuvintecele două sunt strâns legate şi inter-dependente. Industria turismu-lui a acceptat conceptul de dezvoltaredurabilă şi a adoptat noţiunea de tur-ism durabil, care „dezvoltă ideea sat-isfacerii nevoilor turiştilor actuali şi aindustriei turistice şi, în acelaşi timp, aprotejării mediului şi a oportunităţilorpentru viitor. Se are în vedere satis-facerea tuturor nevoilor economice,sociale, estetice etc. ale actorilor dinturism, menţinându-se integritateaculturală, ecologică, diversitateabiologică şi toate sistemele ce susţinviaţa”( OMT , Codul global de eticăpentru turism).

Dar, despre durabilitate în turismo să discutăm pe larg întrun numărviitor al jurnalului.

dezvoltare durabilă

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula,ulbs

Munții carPați

remember VINERI 26 MAI 20176

20 Mai: Ziua eroilor în roMânia

1917, Mărășești, PriMa linie de aPărare

21 Mai: Ziua Mondială a culturii

Mănăstirea Moldovița

cercetăriVINERI 26MAI 2017 7

sibiu, Păltiniș

Conf. Univ. Dr. SilviaMărginean, decanulfacultății de științeeconoMice, ulbs

urmare din pagina 1

Motivele principale se pare că aufost cele economice și militare, în-trucât, în contextul de atunci, alocupării de către regii maghiari aunui teritoriu din ce în ce mai vastcătre est, invaziile turcilor, tătarilor,cumanilor și ale mongolilordeveniseră tot mai dese, mai der-anjante și mai greu de respins. Cu-loarul Rucăr-Bran era o cale deacces destul de facilă pentru in-vadatori atunci când doreau săajungă în Transilvania din sud,drept pentru care s-a simțit tot maimult nevoia protejării Transilvanieiprin organizarea unei forțe deprotecție la ieșirea din culoar. Acesta este motivul pentru careregii maghiari au apelat la invitareaunor coloniști din diverse popoare,precum sașii (care erau de fapt opopulație mixtă germană șivalonă), secuii, pecenegii, uzii sauchiar a Cavalerilor Teutoni care, in-trând ulterior în conflict cu regeleAndrei al II-lea al Ungariei (1205-1235), au fost expulzați din Tran-silvania. Evident, nu era foarte ușorsă strămuți pe cineva din locurilede baștină într-o altă zonă situatăla peste 1000 km depărtare. Deaceea, sașilor aduși în Transilvaniale-a fost ”facilitată” această decizieprin oferirea unor privilegii de carepopulația existentă în regiune nu s-a putut bucura până atunci. Înprima treime a secolului al XIII-lea,în anul 1224, sașii au dobândit prinBula de Aur Andreanum, oimportantă diplomă de privilegiiconferită de regele Andrei al II-leaal Ungariei, o organizare adminis-trativ-teritorială și ecleziastică pro-prie pe teritoriul comitatului Sibiu(Comitatus Chybiniensis). Acestcomitat era condus de un comiteregal, bucurându-se de statut au-tonom, sub numele de Pământulcrăiesc, compus din șapte scaune.Sașii din Țara Bârsei și cei dinnord-estul Transilvaniei au fost, larândul lor, organizați în cadrul dis-trictelor regale ale Brașovului șiBistriței.În urma marii invazii mongole din1241, Transilvania a rămas într-ostare deplorabilă, lucru care l-a de-terminat pe regele Bela al IV-lea să

inițieze un program de refacere aorganizării zonei. Printre măsurileluate în calcul s-au regăsit aduc-erea unor noi coloniști, convinși săvină prin oferirea unor privilegii de-osebite, susținerea comerțului,dezvoltarea primelor orașe (Sibiu,Cluj, Brașov, Bistrița sauSighișoara) dar și construirea unornoi cetăți de piatră cu rol defensiv.Dacă pentru orașe, care aveaufortificații și ziduri de apărare, șipentru cetăți protejarea acestoraera o chestiune de bună organi-zare în interiorul zidurilor, pentrucomunitățile țărănești, mult mai ex-puse, fiecare invazie însemna dis-trugerea parțială sau uneori totalăa comunității, membrii acesteianeavând unde să se refugieze dincalea invadatorilor în căutare depradă. Cum bisericile se aflau deobicei în centrul comunității, defiecare dată când avea loc câte oinvazie, populația încerca să seadăpostească acolo, de multe orifără succes însă, pentru că in-vadatorii treceau totul prin foc șisabie. Așa s-a născut probabil, dinnecesitate, ideea de a înconjuralăcașele de cult, transformate tem-porar în refugii, cu ziduri deprotecție în interiorul cărora să tepoți adăposti. Uneori, fiind necesarca membrii comunității să rămânăacolo pentru perioade de timp maiîndelungate (ajungând până lacâteva luni), aceste incinte au fostlărgite sau consolidate, dezvoltate,astfel încât au ajuns să preia rolulde casă pentru familiile din comu-nitate care se închideau în interiorulzidurilor pe perioada atacurilor. Un exemplu elocvent în acest senseste biserica-cetate din Prejmer,cel mai bine păstrată și cea maiputernică biserică-cetatemedievală din Estul Europei ,înscrisă din 1999 pe lista Patrimo-niului cultural mondial UNESCO.Fiind prima localitate care stătea încalea invadatorilor ce urcau prinpasul Buzău, biserica a fostfortificată prin ridicarea unei incinteînalte și puternice (zidurile aveau 3-4 m grosime și 12 m înălțime) careera înconjurată de un șanț lat cuapă. Luptătorii de la crenele erauaprovizionați cu muniție pe drumulstrăjii, care se afla chiar pe ziduri.Tot acolo se găsea și un dispozitivfoarte interesant pentru vremeaaceea, ”orga morții”, constituită din

mai multe arme așezate laolaltă,într-un ansamblu, și care trăgeautoate deodată, producând un zgo-mot infernal dar și pierderi însem-nate în rândul dușmanilor.Demn de menționat este faptul că,în incinta cetății țărănești, au fostconstruite de-a lungul timpului 272de camere dispuse pe 4 niveluri,pe care locuitorii comunității lefoloseau pe post de locuințe provi-zorii pe durata asediului. Aiciputeau depozita grânele, darputeau și locui în siguranță pe tim-pul asediului fiindcă fiecare familieavea propria sa cameră. Toatecamerele sunt numerotate, ex-istând o corespondență întrenumărul camerei și numărul caseiîn care locuia în sat familiarespectivă. Printre aceste camerese află și încăperea careadăpostește școala și unde copiiilocalnicilor își puteau continuaînvățătura pe timpul unei asediu.Întregul areal cuprins în triunghiuldintre orașele Brașov, Sighișoara șiSibiu este împânzit cu circa 200 debiserici fortificate care se găsesc însatele ce aveau populațiesăsească sau mixtă, formată dinsași, români și maghiari sau secui.Este un fenomen pe care nu-l maiîntâlnim în nicio altă zonă dinRomânia sau din această parte aEuropei, constituind un importantelement de atracție pentru turiști.Existența sașilor pe aceste teritoriia lăsat însă și altfel de urme. Modulîn care ei își organizau comuni-tatea, dar și o parte din obiceiurilelor au fost preluate treptat, în de-cursul multor ani, și de cătrelocuitorii de alte etnii, mai ales decătre români.Sursa: http://www.amazingroma-nia.netÎn satele în care populațiasăsească era majoritară, peaproape fiecare stradă sau grup destrăzi exista o vecinătate, un fel deasociație a locuitorilor din aceazonă. Vecinătatea a funcționat ca oinstituție socială în comunitateasăsească, bazată pe ajutor reci-proc, pentru binele fiecăruia înparte și al tuturor împreună.Elocventă în demonstrareaafirmației de mai sus, este de-scrierea făcută vecinătăților decătre Stephan Ludwig Roth:,,Vecinătatea este o comunitatefrăţească, teritorială, ai cărei mem-

bri beau din aceeaşi fântână, staude gardă în timpul nopţii pentru se-curitatea tuturor, îşi construiescîmpreună casele, se comportă caşi rude în cazul ivirii unei boli saucatastrofe, îi cinstesc împreună pecei care i-au părăsit, apoi, din de-votament au grijă de văduvă şi decopii rămaşi orfani.”Vecinătatea era condusă de un”foatăr”, un lider a cărui denumireromânizată provine din germanul”Vater” (tată). De altfel, așa cum sepoate observa în această parte aTransilvaniei, multe cuvinte folositeîn graiul popular sunt cuvinte trans-formate din limba germană, prelu-ate strict fonetic, atribuindu-li-seacelași înțeles ca în cuvântul origi-nal. În fapt, vecinătățile aveau doifoatări, unul bătrân și unul tânăr,fiecare din ei fiind aleși pentru unan, obligatoriu dintre gospodarii defrunte. Luna Februarie era de obicei mo-mentul anual în care vecinătateaplanifica o întâlnire de bilanț,denumită de români Rihtog (dinoriginalul german ”Richtag”, însem-nând într-o traducere liberă ”ziuarânduielii”). Atunci era deschisălada vecinătății, în care se păstrautoate evidențele cu cheltuielile șiîncasările comune, dar și listele cuparticiparea membrilor vecinătății laevenimentele importante de pestean. Tot atunci se stabileau și amen-zile pentru cei care nu s-au supusregulilor și îndatoririlor vecinătății, șise rezolvau conflictele sauneînțelegerile între membriivecinătății. Tot la întâlnirearespectivă se făceau planurile pen-tru anul următor, se stabileauamenzile și noile cheltuieli nece-sare în perioada următoare.Membrii unei vecinătăți își împru-

mutau bani la nevoie, participau laanumite munci împreună, foloseaula comun produse și unelte agri-cole, participau la evenimentele im-portante din viața membrilorcomunității – botezuri, nunți șiînmormântări. Mai mult, se ajutauunii pe alții la muncile câmpului saula realizarea unor construcții sauamenajări pentru oricare dintremembri. Spre exemplu, dacă unadin familii dorea să repareacoperișul unei case, activitate cenecesita un număr mai mare delucrători pentru o perioadă scurtăde timp, foatărul convoca bărbații

în putere într-o anumită zi, iaraceștia dădeau curs invitației,unindu-și forțele pentru a terminaaceastă activitate într-un termencât mai scurt, astfel încât familiarespectivă să nu stea prea mult cucasa descoperită. În mod similar,oricare dintre ei putea solicita aju-torul celorlalți în astfel de situații.Dacă unul din membrii vecinătățiinu putea să participe la o astfel deactivitate, ele era scutit dacă aveaun motiv întemeiat, dar aceastăsituație nu se putea repeta,deoarece ar fi dus la excludereaacelei persoane din comunitate,decizie radicală care ar fi avutduble consecințe nefaste pentrupersoana în cauză: pe de o parteprivarea de ajutorul vecinătății și,pe de altă parte, rușinea pe care arfi trebuit să o suporte datorită aces-tei excluderi. După stabilirea tuturoracestor detalii, membrii vecinătățiisărbătoreau cu vinul și rachiul plătit,pe lângă amendă, de cei ce nu s-au supus regulilor în anul tocmaiîncheiat.Și femeile din vecinătate aveau oîntâlnire a lor, în care dezbăteauproblemele vecinătății ce cădeau însarcina femeilor. De asemenea,ele administrau vasele şi celelaltebunuri ale vecinătăţii, careaparţineau de activitatea debucătărie. Este interesant de observat că oparte din aceste reguli alevecinătăților au fost preluate și deromânii din zonă, mai ales în satelecu populație mixtă. Unele din obi-ceiuri s-au păstrat și după plecareasașilor: bărbații români din sateledin zonă se ajută reciproc la muncacâmpului sau la construcții, atuncicând se toarnă o placă sau ofundație la casă, iar în unele sate șiromânii au vesela comunității, pecare fiecare din membrii o poatefolosi atunci când are un evenimentmajor în familie, mai ales că la ast-fel de evenimente participă, deregulă, aproape tot satul. Nu suntsingurele obiceiuri bune preluatede la sași, dar sunt o parte mică dinmoștenirea culturală care ainfluențat atât de pregnant viațaromânilor din această zonă,făcându-i într-o oarecare măsurădiferiți, prin organizare, prin obi-ceiuri, de românii din alte părți aleTransilvaniei și mai ales de româniidin celelalte provincii istorice aleRomâniei.

evocări VINERI 26 MAI 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Lect. Univ. Dr. Dumitrutroancă, ulbs

odăile de refugiu