Elaborarea ghidurilor si protocoalelor de buna practica...

Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Investeste în oameni! Axa prioritara 3 „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor” Domeniul major de interventie 3.2. „Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajati pentru promovarea adaptabilitatii” Proiect: Retea de sprijinire a formarii profesionale în domeniul managementului sanitar, managementului calitatii si TIC al personalului ocupat în domeniul medical – RUXMED, POSDRU/81/3.2/S/49706

[ Asiguratea sanatatii si securitatii la locul de munca ] pag. 1/83

Elaborarea ghidurilor si protocoalelor de buna practica

Asigurarea sanatatii si

securitatii la locul de munca



Cuprins:

MANAGEMENTUL RISCULUI..........................................................................................3

METODOLOGIA ELABORARII GHIDULUI DE PRACTICA.............................................. 15

GHIDURI ....................................................................................................................... 22



Managementul riscului Proceduri de lucru

INTRODUCERE

Unul dintre cele mai importante standarde ce compun Codul controlului intern, aprobat

prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 946/2005, modificat si completat prin OMFP nr.

1389 din 22 august 2006, este standardul referitor la managementul riscurilor. Conform

standardului mentionat mai sus, fiecare entitate publica are obligatia de a analiza sistematic,

cel putin o data pe an, riscurile legate de desfasurarea activitatilor sale, sa elaboreze planuri

corespunzatoare în directia limitarii posibilelor consecinte ale acestor riscuri si sa numeasca

responsabili pentru aplicarea planurilor respective.

Aceasta practica a migrat din sectorul privat în cel public, astfel încât din ce în ce mai

multe guverne din tarile membre ale Uniunii Europene au integrat managementul riscurilor în

reformele gestiunii publice, întreprinse în ultimii ani. Nu se poate spune ca preocuparea

pentru stapânirea riscurilor este ceva nou. Fiecare organizatie, dar si fiecare individ în parte,

care intentioneaza sa atinga niste obiective, îsi stabileste activitatile ce conduc la realizarea

scopurilor propuse si, în acelasi timp, cauta sa identifice cât mai multe din “amenintarile” ce l-

ar împiedica sa faca acest lucru, pentru a lua din timp masurile necesare. Cu alte cuvinte,

chiar daca nu suntem familiarizati cu conceptele de risc si de management al riscurilor,

actionam de nenumarate ori, constient sau nu, în acest sens.

Exemplu Daca ne fixam ca obiectiv ajungerea la serviciu la ora fixata de

regulamentele interne, nu este suficient sa ne planificam numai activitatea de a ne deplasa.

Exista suficiente situatii care ne-ar putea face sa întârziem (nu vine autobuzul, gasim roata

de la masina desumflata, ambuteiaje la intersectie etc.), iar aceste evenimente care ne-ar

face sa nu ne atingem obiectivul trebuie gestionate prin luarea unor masuri (plecam mai

devreme, ne informam asupra situatiei drumurilor sau asupra starii vremii, alegem o ruta

ocolitoare, dar mai libera etc.). Daca intuitia ne poate ajuta sa gestionam satisfacator procese



simple, repetitive, nu acelasi lucru se întâmpla în cazul proceselor complexe, cu conditionari

multiple, care se petrec în organizatii. Mai mult decât atât, organizatiile nu sunt sisteme

închise, ele actioneaza într-un mediu, care, la rândul sau, induce incertitudini ce nu trebuie

ignorate.

Desi intuitia bazata pe experienta nu îsi va pierde niciodata importanta, ea se

dovedeste cu totul insuficienta atunci când managementul trebuie sa conduca la

performanta.

De aceea, însusirea unui sistem coerent de concepte si de reguli, unanim

acceptate pe plan international, devine indispensabila practicii organizationale actuale

în sectorul public, în conditiile integrarii României în Uniunea Europeana.

Familiarizarea organizatiilor publice din România cu un astfel de sistem este si scopul

acestei metodologii. Totodata, prin aceasta se intentioneaza crearea unui cadru unitar de

abordare a managementului riscurilor în sectorul public si, prin urmare, armonizarea

practicilor dezvoltate la nivelul fiecarei organizatii.

DE CE ESTE NECESAR UN MANAGEMENT AL RISCURILOR?

Un raspuns general la aceasta întrebare este indus de observatia conform caria atât în

organizatie, cât si în mediul în care aceasta actioneaza, exista incertitudini de natura

amenintarilor în realizarea obiectivelor, sau de natura oportunitatilor. Orice manager trebuie

sa-si puna problema de a gestiona amenintarile, deoarece, în caz contrar, neatingându-si

obiectivele, s-ar descalifica, sau de a fructifica oportunitatile în beneficiul organizatiei,

dovedindu-si eficienta. Daca incertitudinea este o realitate cotidiana, atunci si reactia la

incertitudine trebuie sa devina o preocupare permanenta.

Motivatia generala de mai sus ar putea justifica singura necesitatea implementarii

managementului riscurilor, însa exista si unele motivatii specifice.

a) Managementul riscurilor impune modificarea stilului de management



Managerii unei organizatii nu trebuie sa se limiteze la a trata, de fiecare data,

consecintele unor evenimente care s-au produs. Tratarea consecintelor nu amelioreaza

cauzele si, prin urmare, riscurile materializate deja se vor produce si în viitor, de regula, cu o

frecventa mai mare si cu un impact crescut asupra obiectivelor. Managerii trebuie sa adopte

un stil de management reactiv, ceea ce înseamna ca este necesar sa conceapa si sa

implementeze masuri susceptibile de a atenua manifestarea riscurilor. Reactia orientata spre

viitor permite organizatiei sa stapâneasca, în limite acceptabile, riscurile trecute, ceea ce este

acelasi lucru cu cresterea sanselor de a-si atinge obiectivele.

b) Managementul riscurilor faciliteaza realizarea eficienta si eficace a

obiectivelor organizatiei

În mod evident cunoasterea amenintarilor permite o ierarhizare a acestora în functie

de eventualitatea materializarii lor, de amploarea impactului asupra obiectivelor si de

costurile pe care le presupun masurile menite de a reduce sansele de aparitie sau de a limita

efectele nedorite. Stabilirea unor ierarhii constituie suportul introducerii unei ordini de prioritati

în alocarea resurselor, în majoritatea cazurilor limitate, în urma unei analize “cost-beneficiu”

sau, mai general, “efort-efect”. Este esential ca organizatia sa-si concentreze eforturile spre

ceea ce este cu adevarat important, si nu sa-si disperseze resursele în zone nerelevante

pentru scopurile sale. Totodata, revizuirea periodica a riscurilor, asa cum este prevazut în

standarde, conduce la realocari ale resurselor, în concordanta cu modificarea ierarhiilor si,

implicit a prioritatilor. Cu alte cuvinte managementul riscurilor presupune concentrarea

resurselor în zonele de interes actuale.

c) Managementul riscurilor asigura conditiile de baza pentru un control intern

sanatos

Daca controlul intern este ansamblul masurilor stabilite de conducere pentru a se

obtine asigurari rezonabile ca obiectivele vor fi atinse, rezulta ca managementul riscurilor



este unul din mijloacele importante prin care se realizeaza acest lucru, deoarece

managementul riscurilor urmareste tocmai gestiunea amenintarilor ce ar putea avea impact

negativ asupra obiectivelor. Cu alte cuvinte, daca se urmareste consolidarea controlului

intern, este indispensabila implementarea managementului riscurilor. Planul de actiune

(activitatile ce trebuie desfasurate pentru realizarea obiectivelor) trebuie secondat de planul

ce cuprinde masurile ce atenueaza manifestarea riscurilor si de planul de tratare a situatiilor

dificile (riscuri materializate).

CONCEPTE - CHEIE ALE MANAGEMENTULUI RISCURILOR

Aceasta sectiune este consacrata, în primul rând, definirii termenilor, si nu detalierii

conceptelor, lucru ce va face obiectul sectiunilor urmatoare. Procedându-se astfel, s-a

considerat ca cei interesati îsi pot forma o imagine de ansamblu asupra problematicii ce

urmeaza a fi abordata.

Definitii

Organizatie - Persoanele care lucreaza împreuna pentru atingerea unor obiective

prestabilite. O organizatie poate fi o autoritate publica, un serviciu guvernamental (minister,

institutie publica, agentie etc.), o întreprindere constituita sau nu în societate, o asociere de

persoane fara scop lucrativ, o colectivitate locala etc. De asemenea, tot organizatii sunt

considerate si componentele structurale (divizii, directii, servicii, birouri etc.).

Obiective - Scopurile pe care si le stabileste o organizatie. Obiectivele generale se

descompun, la nivel operational, în obiective derivate si specifice. La nivel global, obiectivele

pot fi exprimate în termeni generali, dar, la nivel operational, obiectivele se definesc precis,

prin indicatori de rezultate masurabili. De aceea, obiectivele reprezinta rezultatele ce trebuie

obtinute la nivelul organizatiei si la nivelul fiecarei componente structurale din cadrul

acesteia.



Risc - O problema (situatie, eveniment etc.) care nu a aparut înca, dar care poate

apare în viitor, caz în care obtinerea rezultatelor prealabil fixate este amenintata sau

potentata. În prima situatie, riscul reprezinta o amenintare, iar în cea de-a doua, riscul

reprezinta o oportunitate. Riscul reprezinta incertitudinea în obtinerea rezultatelor dorite si

trebuie privit ca o combinatie între probabilitate si impact.

Probabilitatea de materializare a riscului - Posibilitatea sau eventualitatea ca un risc

sa se materializeze. Reprezinta o masura a posibilitatii de aparitie a riscului, determinata

apreciativ sau prin cuantificare, atunci când natura riscului si informatiile disponibile permit o

astfel de evaluare.

Impactul - Reprezinta consecinta asupra rezultatelor (obiectivelor), daca riscul s-ar

materializa. Daca riscul este o amenintare, consecinta asupra rezultatelor este negativa, iar

daca riscul este o oportunitate, consecinta este pozitiva.

Expunere la risc - Consecintele, ca o combinatie de probabilitate si impact, pe care le

poate resimti o organizatie în raport cu obiectivele prestabilite, în cazul în care riscul se

materializeaza.

Materializarea riscului - Translatarea riscului din domeniul incertitudinii (posibilului) în

cel al certitudinii (al faptului împlinit). Riscul materializat se transforma dintr-o problema

posibila într-o problema dificila, daca riscul reprezinta o amenintare, sau într-o situatie

favorabila, daca riscul reprezinta o oportunitate.

Atenuarea riscului - Masurile întreprinse pentru diminuarea probabilitatii (posibilitatii)

de aparitie a riscului sau/si de diminuare a consecintelor (impactului) asupra rezultatelor

(obiectivelor) daca riscul s-ar materializa. Mai concis, atenuarea riscului reprezinta

diminuarea expunerii la risc, daca acesta este o amenintare.

Evaluarea riscului - Evaluarea consecintelor materializarii riscului, în combinatie cu

evaluarea probabilitatii de materializare a riscului. Mai concis, evaluarea riscului reprezinta

evaluarea expunerii la risc.



Profilul de risc - Un tablou cuprinzând evaluarea generala documentata si prioritizata,

a gamei de riscuri specifice cu care se confrunta organizatia.

Strategia de risc - Abordarea generala pe care o are organizatia în privinta riscurilor.

Ea trebuie sa fie documentata si usor accesibila în organizatie. În cadrul strategiei de risc se

defineste toleranta la risc.

Toleranta la risc - “Cantitatea” de risc pe care o organizatie este pregatita sa o

tolereze sau la care este dispusa sa se expuna la un moment dat.

Risc inerent - Expunerea la un anumit risc, înainte sa fie luata vreo masura de

atenuare a lui.

Risc rezidual - Expunerea cauzata de un anumit risc dupa ce au fost luate masuri de

atenuare a lui. Masurile de atenuare a riscurilor apartin controlului intern. Din aceasta cauza

riscul rezidual este o masura a eficacitatii controlului intern, fapt pentru care unele tari au

înlocuit termenul de risc rezidual cu cel de risc de control.

Gestionarea riscurilor sau managementul riscurilor – Toate procesele privind

identificarea, evaluarea si aprecierea riscurilor, stabilirea responsabilitatilor, luarea de masuri

de atenuare sau anticipare a acestora, revizuirea periodica si monitorizarea progresului.

Controlul intern - Orice actiune / masura provenita din organizatie, luata în scopul

gestionarii riscurilor. Aceste masuri pot fi luate fie pentru a diminua impactul în cazul

materializarii riscurilor, fie pentru a reduce probabilitatea de materializare a riscurilor. Cu alte

cuvinte, controlul intern reprezinta tocmai managementul riscurilor, deoarece, prin masurile

luate, se obtine o asigurare rezonabila ca obiectivele organizatiei vor fi atinse.

Comentariu La prima lectura, definitiile par aride, dar nu ezitati în demersul

dumneavoastra pentru a progresa în stapânirea managementului riscurilor. Lucrurile nu sunt

atât de complicate pe cât par la prima vedere. Nu abandonati înainte de a începe.



O SINTEZA A PROBLEMATICII RISCURILOR

Orice organizatie se constituie pentru a realiza anumite scopuri în raport cu care se

orienteaza activitatile desfasurate în cadrul acesteia. În afara unor scopuri, nu exista

organizatie, deoarece acestea constituie însasi ratiunea ei de a fi.

Comentariu Si organizatia dumneavoastra are scopuri. Le veti gasi, cu siguranta, în

documentele de constituire (legi, hotarâri ale guvernului, statute, regulamente interne etc.).

Scopurile sunt cunoscute sub denumirea generica de obiective. În sectorul privat,

obiectivul principal al organizatiei îl constituie fructificarea capitalului investit, pe când, în

sectorul public, accentul cade pe interesul general, adica producerea unui serviciu public sau

oferirea unui beneficiu pentru publicul larg.

Obiectivele organizatiei nu se rezuma numai la cele derivate din scopurile pentru care

a fost creata. Pentru atingerea scopurilor, organizatia utilizeaza resurse, fapt pentru care este

necesara definirea unor obiective legate de utilizarea eficienta a acestora si de securitatea

activelor. De asemenea, organizatia genereaza si utilizeaza informatii, deci o serie de

obiective vizeaza fiabilitatea informatiilor interne si externe, în cadrul carora un loc central îl

ocupa fiabilitatea informatiilor contabile, deoarece acestea reflecta situatia financiara si

patrimoniala. Organizatia îsi desfasoara activitatile într-un mediu reglementat si, prin urmare,

este firesc sa-si stabileasca obiective legate de conformitatea cu legile, actele normative

subsecvente, regulamentele si politicile interne. Aceste obiective constituie obiectivele

generale ale oricarei organizatii. Ele se descompun pâna la nivel individual, formând un

ansamblu coerent de obiective subordonate celor generale. Obiectivele operationale (la

nivelul fiecarei activitati) trebuie exprimate prin indicatori de rezultate, pentru a putea fi

monitorizate. Din aceasta cauza, obiectivele sunt denumite în mod curent si “rezultate ce

trebuie obtinute” sau “rezultate asteptate”.

Oricare ar fi organizatia, atingerea obiectivelor stabilite sau obtinerea rezultatelor

asteptate este grevata de incertitudine, care poate deveni o bariera în calea succesului sau o



oportunitate. Incertitudinea exista, indiferent de modul în care o percepem. Am fost obisnuiti

sa lucram în termeni deterministi si sa ignoram incertitudinea, desi la fiecare pas ne lovim de

ea. Oricând pot apare situatii sau evenimente, actiuni sau inactiuni, care au drept consecinta

neatingerea obiectivelor sau se pot constitui în oportunitati ce trebuie exploatate. Astfel de

probleme care pot apare si care influenteaza în sens negativ sau pozitiv obtinerea

rezultatelor dorite sunt denumite riscuri.

Cu certitudine, fiecare s-a lovit de nenumarate ori de astfel de probleme, doar ca nu

le-a denumit riscuri. Î n plan individual, suntem mai constienti de existenta riscurilor, însa, în

plan organizational (a activitatii pe care o desfasuram în cadrul unei organizatii) avem

tendinta de a le minimaliza, fiindca nu avem exercitiul perceperii incertitudinii.

Exemplu Atunci când ne propunem sa trecem strada (obiectiv) suntem constienti de

faptul ca exista posibilitatea sa ne loveasca o masina (de multe ori folosim chiar termenul de

risc – exista riscul sa ne loveasca o masina). Acesta este un eveniment incert, deoarece

nimeni nu poate afirma cu certitudine ca ori de câte ori trecem strada ne va lovi o masina sau

ca nu ne va lovi niciodata o masina.

Aceeasi perceptie asupra riscurilor ar trebui sa existe si în cadrul organizatiei.

Exemplu La nivelul activitatii de receptie pot apare situatii de genul: materialele livrate

de furnizor pot sa nu corespunda cantitativ si calitativ; serviciul aprovizionare sa nu fi

transmis la timp referintele contractuale serviciului de receptie; gestiunile sa nu opereze în

evidenta operativa sau sa nu transmita documentele serviciilor contabile etc. Toate aceste

evenimente reprezinta riscuri si, daca se produc, afecteaza realizarea obiectivelor referitoare

la securitatea activelor si fiabilitatea informatiilor contabile. Aceste situatii reprezinta niste

incertitudini, deoarece ele nu sunt o stare de fapt. Ele pot apare, iar daca apar afecteaza

realizarea obiectivelor.

De câte ori în activitatea desfasurata nu am facut afirmatia: daca as fi stiut ca se poate

întâmpla asta as fi procedat altfel. Când am facut aceasta afirmatie, de fapt, ne-am exprimat

regretul ca nu am identificat riscul pentru a lua masurile necesare, iar acesta s-a materializat



într-o stare de fapt care a produs consecinte (impact) asupra a ceea ce ne-am propus sa

realizam (obiectiv).

Din cele de mai sus rezulta ca riscurile trebuie identificate si evaluate, din

perspectiva combinatiei dintre probabilitatea ca ceva (riscul) sa se întample si impactul

(consecinta asupra obiectivului) pe care materializarea respectivei posibilitati îl va avea.

Rezultatul evaluarii combinatiei probabilitate – impact este denumita expunerea la risc.

Comentariu în exemplele de mai sus, riscul de a ne lovi o masina, dar si riscurile ca

marfa sa nu corespunda specificatiilor contractuale sau documentele sa nu circule adecvat

sunt denumite riscuri inerente, adica riscuri ce tin de activitatile în sine, fara a lua masuri de

atenuare a riscurilor.

Constienti ca exista aceste riscuri, luam masuri pentru a preântâmpina producerea lor:

asteptam culoarea verde a semaforului; ne mai uitam o data în dreapta si în stânga; numim o

comisie de receptie responsabila: elaboram o procedura de circulatie a documentelor etc.

Toate aceste mijloace puse în opera sunt denumite control intern, deoarece prin ele se

obtin asigurari rezonabile ca obiectivele (trecerea strazii, protectia activelor, fiabilitatea

informatiilor) vor fi atinse.

Dar riscurile nu dispar complet nici dupa ce am procedat la controlul intern.

Incertitudinea nu poate fi eliminata, ci numai controlata.

Comentariu Daca renuntam sa mai trecem strada prin locuri fara pasaj subteran sau

renuntam la metoda autoreceptiei la furnizor, ar fi prea costisitor si ar cere prea mult timp.

Riscul care ramâne dupa aplicarea masurilor de control intern se numeste risc rezidual.

Gestionarea riscurilor înseamna identificarea si evaluarea riscurilor, precum si

stabilirea modului de a reactiona în fata riscurilor, adica de a pune în opera mijloace de

control intern care sa le atenueze posibilitatea de aparitie sau consecintele pe care le-ar

produce în cazul în care s-ar materializa. Dar resursele disponibile pentru gestionarea

riscurilor sunt limitate, iar numarul riscurilor creste odata cu complexitatea organizatiei si a

activitatilor desfasurate pentru atingerea obiectivelor. Prin urmare, este necesar sa se



urmareasca un raspuns optim la risc, într-o anumita ordine de prioritati (profilul riscurilor)

care rezulta din evaluarea riscurilor. În fiecare organizatie trebuie sa se ia masurile necesare

(sa se operationalizeze un sistem de control intern) gestionarii riscurilor pâna la un nivel

considerat acceptabil. Acest nivel este numit toleranta la risc (sau apetitul pentru risc).

Comentariu Cu alte cuvinte, revenind la exemplele de mai sus, consideram ca este

acceptabila expunerea la risc, în conditiile în care procedam cu regularitate la a trece numai

pe verde sau la a numi comisii de receptie responsabile, care lucreaza dupa proceduri bine

stabilite.

Este posibil sa stabilim o toleranta la risc mai mica, caz în care ar trebui, suplimentar,

sa nu trecem, daca este un vehicul în miscare pe o raza de 50 m, sau sa instituim o

reverificare prin sondaj a receptiilor.

În situatia de mai sus, riscul rezidual este mai mic, dar si resursele mobilizate sunt mai

mari. Din aceasta cauza, toleranta la risc este rezultatul optim pe o curba cost-beneficiu

(efort-efect).

În orice caz, riscul rezidual (ceea ce a ramas din riscul inerent dupa punerea în opera

a mijloacelor de control intern) trebuie sa se încadreze în toleranta la risc.

În plan general, raspunsul la risc poate fi de urmatorul tip:

Acceptarea riscului; monitorizarea riscului; evitarea riscului; transferarea

(externalizarea) riscului; atenuarea riscului. Fiecare organizatie îsi desfasoara activitatea într-

un mediu care influenteaza riscurile, dar care creeaza, în acelasi timp, un context ce fixeaza

limitele în cadrul carora riscurile trebuie gestionate. Mai mult decât atât, fiecare organizatie

are parteneri pe care mizeaza în demersul de atingere a obiectivelor. Din aceasta cauza, un

proces eficace de gestiune a riscurilor trebuie sa ia în considerare prioritatile stabilite de

parteneri în gestionarea riscurilor. Prin urmare, mediul în care subzista organizatia nu este

neutru. În teoria si practica consacrata riscurilor se vorbeste chiar de organizatia extinsa (la

nivelul mediului cu care interactioneaza).



Gestionarea riscurilor trebuie subordonata obiectivelor care formeaza un sistem

integrat, coerent si convergent catre obiectivele generale, astfel încât nivelele de activitate sa

se sustina reciproc. Aceasta abordare permite organizatiei sa defineasca si sa implementeze

o strategie de gestionare a riscurilor care porneste de la vârf si este integrata în activitatile

si operatiile de rutina ale organizatiei. Punerea în practica a strategiei trebuie integrata

sistemelor de activitate ale organizatiei, pentru a se asigura ca gestionarea riscurilor este o

parte integranta a modului în care este condusa organizatia. Personalul de conducere,

indiferent de nivelul ierarhic pe care se afla, trebuie sa-si formeze abilitatile necesare

gestionarii pe principii de eficienta a riscurilor. Mai mult decât atât, personalul, în ansamblul

sau, trebuie sa constientizeze importanta pe care gestionarea riscurilor o are în atingerea

propriilor obiective.

IDENTIFICAREA RISCURILOR

Pentru a se gestiona riscurile într-o organizatie, este necesar, înainte de toate, sa se

cunoasca aceste riscuri, adica sa fie identificate. Identificarea riscurilor constituie primul pas

în construirea profilului riscurilor unei organizatii.

Riscurile trebuie identificate la orice nivel unde se sesizeaza ca exista

consecinte asupra atingerii obiectivelor si pot fi luate masuri specifice de solutionare a

problemelor, ridicate de respectivele riscuri.

Riscurile nu pot fi identificate si definite decât în raport cu obiectivele a caror realizare

este afectata de materializarea lor. Din aceasta cauza existenta unui sistem de obiective clar

definite în organizatie constituie premisa esentiala pentru identificarea si definirea riscurilor.

Definiti clar sistemul de obiective, începând cu cele generale si terminând cu cele

individuale, si numai dupa aceea încercati sa identificati amenintarile si oportunitatile.

Un risc identificat poate avea semnificatie pentru mai multe obiective ale organizatiei,

iar impactul sau poate varia în functie de fiecare obiectiv în parte.



Identificarea si definirea unui risc în raport cu un obiectiv este rareori suficienta.

Încercati sa stabiliti si celelalte obiective asupra carora respectivul risc are consecinte. S-ar

putea gasi masuri de tratare a respectivului risc în raport cu ansamblul obiectivelor pe care le

afecteaza.

În raport de situatia în care se afla organizatia, identificarea riscurilor se poate afla într-

una din urmatoarele ipostaze:

• Identificarea initiala a riscurilor caracteristica organizatiilor noi sau care nu si-au

identificat anterior riscurile, într-o maniera structurata. De asemenea, aceasta situatie se

întalneste în cazul demararii unui nou proiect sau atunci când o activitate noua este introdusa

în organizatie.

• Identificarea permanenta a riscurilor caracteristica organizatiilor în care s-a

consolidat managementul riscurilor. Identificarea continua este necesara pentru cunoasterea

riscurilor care nu s-au manifestat anterior datorita circumstantelor, a schimbarii

circumstantelor în care se manifesta riscurile identificate anterior, precum si pentru stabilirea

riscurilor care s-au manifestat în trecut, dar care nu mai prezinta, în prezent, importanta

pentru organizatie.

Pentru un management eficace al riscurilor, identificarea riscurilor trebuie sa capete un

caracter permanent. Identificarea continua a riscurilor este conditia necesara racordarii la

schimbare.

La identificarea si definirea riscurilor trebuie avute în vedere câteva reguli importante.

• Riscul este o incertitudine, si nu ceva sigur.

• Nu ignorati problemele dificile identificate.

• Nu constituie riscuri probleme (situatii, evenimente) care nu pot apare • Nu identificati ca riscuri probleme care vor apare cu siguranta. Acestea nu

sunt riscuri, ci certitudini. • Riscurile nu trebuie definite prin impactul lor asupra obiectivelor • Nu definiti riscurile prin negarea obiectivelor

• Nu identificati riscuri care nu afecteaza obiectivele



• Riscurile au o cauza si un efect asupra obiectivelor

• Faceti deosebirea intre riscul inerent si riscul rezidual

Metodologia elaborarii ghidului de practica

Definitii: • Ghidurile de diagnostic si tratament sunt recomandari dezvoltate in mod sistematic, bazate pe dovezi stiintifice privind ingrijirile care trebuie acordate intr-o anumita circumstanta clinica. • Scrisorile metodologice descriu procedurile preventive, de diagnostic, tratament si interventii de reabilitare, care sunt bazate pe consensul unor experti cunoscuti si care servesc ca directive pentru furnizorii de servicii medicale. Scrisorile metodologice, nu ofera alternative in ceea ce priveste ingrijirile, efectele adverse si riscurile asociate interventiei la care se refera. Pot fi puncte de referinta in cazul unor probleme legate de responsabilitatea medicala sau pentru evaluarea responsabilitatii in anumite situatii sau in justitie. • Protocoalele sunt proceduri adaptate local sau liste, algoritmi produse in mod sistematic si care prezinta pasi ce trebuie urmati in anumite conditii. Protocoalele sunt dezvoltate de reprezentanti ai tuturor profesionistilor implicati in ingrijira pacientilor. Scopul protocoalelor este standardizarea procesului. Protocoalele, spre deosebire de ghiduri, sunt mai stricte, rigide iar abaterea de la ele este permisa doar in cazuri exceptionale.

Un ghid bun trebuie sa fie:

• valid -conducand la rezultatele asteptate • reproductibil - utilizand aceleasi dovezi, alte grupuri implicate in dezvoltarea unui ghid cu aceeasi tema ar ajunge la aceleasi rezultate • cost-eficient - reducand folosirea inutila de resurse • reprezentativ / multidisciplinar - implicand grupuri-cheie si interesele lor • aplicabil clinic - pacientii carora li se adreseaza sa fie definiti clar • flexibil - identificand asteptarile legate de recomandari, precum si preferintele pacientilor • clar - sa foloseasca un limbaj usor de inteles de pacienti si practicieni • revizuibil - sa fie afirmata data si procedeul revizuirii • sa fie capabile de transpus in criterii de audit explicite

Ghidurile NU SUNT...

- substitut al experientei clinice - aplicabile tuturor pacientilor - singura solutie pentru o problema - directive sau protocoale obligatorii si rigide

Elaborarea ghidurilor bazate pe dovezi:



• Necesita resurse serioase • Necesita abilitati si experienta in :

•Tehnica realizarii de ghiduri • Cautarea informatiilor si evaluarea critica a literaturii medicale • Cunostinte de epidemiologie si medicina bazata de dovezi • Grupe de lucru mici multidisciplinare • Realizarea consensului • Bun management al informatiei Etape

1. Stabilirea scopului: tema, boala, pacientii tinta Criterii: • Probleme frecvente de sanatate, domenii prioritare in asistenta medicala • Practici curente care difera semnificativ de o buna practica medicala • Costuri ridicate, implicatii de risc iatrogenic • Implementarea ghidului va duce la o imbunatatire a rezultatelor ingrijirilor • Sunt disponibile cercetari de calitate, care dovedesc ca interventia va duce la scaderea/ameliorarea morbiditatii si/sau mortalitatii si/sau a unor costuri.

2. Formarea si pregatirea echipei de dezvoltare a ghidului Echipa de realizare a ghidului trebuie sa fie formata din acei profestionisti care sunt

implicati in ingrijirea pacientilor carora li se adreseaza ghidul. Este recomandabil ca echipa de realizare a ghidului sa fie multidisciplinara, cel putin in unele etape. Echipa trebuie sa fie suficient de mare pentru ca sarcinile sa poata fi impartite, dar nu foarte mare, pentru a ramane functionala. Din echipa fac parte toate persoanele care isi aduc contributia in diverse momente la realizarea ghidului, inclusiv specialistii, pacientii etc. Pe parcursul elaborarii ghidului, sarcinile trebuie sa fie impartite, fiind necesare urmatoarele functii: • cautatorul - cauta informatia in bazele de date bibliografice disponibile • evaluatorii studiilor gasite: este preferat ca fiecare material sa fie evaluat de cel putin 2 membrii ai echipei, pentru a micsora riscul de a gresi • scriitorul - persoana care asambleaza si redacteaza forma finala a draftului • implementatorul - membrul echipei care observa procesul de realizare a ghidului si va fi cel care va coordona implementarea ghidului coordonatorul echipei

3.Stabilirea planului ghidului

Planul trebuie sa cuprinda elementele importante ale ghidului. Trebuie stabilite capitolele si continutul lor. Planul poate fi realizat pe baza experientei membrilor echipei sau pe baza literaturii de specialitate.



Structura ghidului Un ghid de practica medicala este o lucrare care contine mai multe parti componente:

A. Documentatia ghidului B. Ghidul propriu zis C. Anexe A. Documentatia ghidului: a. Obiectivul ghidului: Cuprinde descrierea problemei clinice abordate, a scopului si

motivatiei pentru care a fost realizat ghidul b. Informatii despre etapele realizarii ghidului: • Cuvant inainte: va fi scrisa de conducatorul organizatiei sau o alta personalitate din

cadrul grupului de lucru • Echipa de realizare a ghidului: inclusiv echipa externa de validare si recenzorii • Lista specialistilor implicati, autoritatea lor profesionala; data publicarii; scurta

descriere a metodologiei; persoane de contact; adrese. • Multumiri - pentru cei care au participat sau sponsorizat ghidul (pentru a evalua

eventualele conflicte de interes) B. Ghidul propriu-zis: • Rezumat: scurta prezentare a recomandarilor ghidului, eventual intr-un format grafic

sugestiv si accesibil • Cuprins • Introducere: contextul clinic, cadrul • Algoritmi, enunturi cheie, recomandari: urmand modelul logic al luarii deciziilor;

algoritmi standardizati; recomandarile trebuie sa fie sustinute de dovezi, nivelul dovezilor si puterea recomandarilor, prezentate explicit.

• Ghidul detaliat: cuprinsul detaliat al dovezilor, tabel cu dovezile, datele care sprijina dovezile

• Appendix: date originale, tabele, informatii suplimentare care ajuta la intelegerea, implementarea si monitorizarea ghidului (ex: standarde, indicatori etc)

• Informatii suplimentare: informatii pentru pacienti, materiale care vor ajuta la implementarea ghidului, etc.

• Este recomandabil ca echipa care realizeaza ghidul sa elaboreze si materiale pentru uzul pacientului, care sa contina cele mai bune si importante recomandari prezentate pe intelesul acestuia.

C. Anexe: Aceasta parte a ghidului nu trebuie publicata, dar ea se constituie intr-un dosar unde

pot fi gasite toate materialele produse in diferitele etape ale realizarii ghidului (articole, formulare, rapoarte de etapa etc)



4. Elaborarea intrebarilor cheie

Un ghid bazat pe dovezi trebuie sa prezinte in mod explicit studiile pe care autorii s-au bazat cand au stabilit fiecare recomandare. Recomandarile reprezinta raspunsurile formulate pe baza dovezilor, la diverse intrebari clinice. Pentru a cauta dovezile necesare formularii recomandarilor, membrii echipei trebuie sa formuleze intai intrebarile la care doresc sa gaseasca raspunsuri. Aceste intrebari trebuie formulate corect astfel incat procesul de cautare a informatiilor sa se desfasoare intr-un mod cat mai usor. O intrebare "de cautare" trebuie sa fie formata din 4 elemente (PICO): • pacientul sau problema careia i se aplica o interventie • intervetia sau procedura despre care dorim sa aflam informatii • comparatia - alternativa de tratament • rezutatele asteptate in urma aplicarii tratamentului sau procedurii respective.

5. Cautarea informatiilor in:

a. Ghiduri existente b. Literatura primara Strategie de cautare: • Stabilirea intrebarilor chei de cautare • Stabilirea surselor de cautare pentru fiecare Cautarea informatiilor - studiilor trebuie sa fie realizata in mod sistematic. Cautarea trebuie efectuata in toate bazele de date bibliografice disponibile - generale (Medline, PubMed, Embase) sau specializate (Cochrane Collaboration Database, Cancerlite, Genom, AIDS etc). Cand este posibil, este bine sa fie solicitate si studiile din articolele respinse, sau cele care nu au fost publicate (CCTR). De subliniat ca este necesar ca echipa de intocmire a ghidurilor sa aiba acces la articolele full-text, nu doar la rezumate. Cautarea in bazele de date bibliografice se face utilizand cuvinte cheie pentru fiecare intrebare. Inainte de inceperea cautarii, trebuie stabilit un plan de cautare pentru fiecare intrebare, utilizand toate sinonimele la cuvintele cheie. Se stabilesc, de asemenea sursele bibliografice corespunzatoare problemei pentru care se face cautarea Trebuie cautate si informatiile existente la nivel local sau national, nu numai studiile realizate in alte tari.

Cautarea sistematica a literaturii trebuie sa fie urmata de evaluarea critica si stabilirea nivelului si puterii dovezii gasite. Evaluarea critica a articolelor se face dupa metodologia CASP (Critical Appraisal Skils Program), utilizand chestionare cu 10-11 intrebari pentru fiecare tip de studiu (RCT, recenzii sistematice, etc). Fiecare articol trebuie evaluat de 2-4 evaluatori pentru a creste gradul de incredere



Fiecare recomandare din ghid se face pe baza uneia sau mai multor dovezi rezultate din studii clinice, conform urmatorului algoritm: (1) Evaluarea calitatii metodologice a bazei de dovezi folosind criterii definite, conform unei scale standard. Tipul de studiu combinat cu evaluarea calitatii metodologice determina nivelul dovezii. (2) Pentru fiecare intrebare clinica adresata de ghid se completeaza un tabel de dovezi aferente studiilor valide si relevante. (3) Se evalueaza relevanta dovezii si aplicabilitatea acesteia grupului tinta de pacienti ai ghidului, consistenta bazei de dovezi, si impactul clinic probabil al inteventiei. (4) Pentru fiecare recomandare se mentioneaza puterea recomandarii, care se stabileste pe baza nivelului dovezilor si a gradului de extrapolare necesar formularii recomandarii. 6.Puterea recomandarii: A - recomandari indicate de obicei, intotdeauna acceptabile si considerate utile si eficace. Furnizeaza dovada puternica in sprijinul afirmatiei. B - recomandari acceptabile, de eficacitate incerta, pot fi controversiale; greutatea dovezii este in favoarea utilitatii/ eficacitatii. Furnizeaza dovezi substantiale in sprijinul afirmatiei. C - recomandari acceptabile, eficacitate incerta, pot fi controversiale. Pot fi de ajutor, improbabil sa fie daunatoare. Utile in absenta dovezilor de tip A si B. Metoda slaba cu risc important de eroare.

In cazul in care pentru o recomandare nu se gasesc dovezi rezultate din cercetarea stiintifica, este nevoie sa se stabileasca un consens. De aceea este nevoie ca in echipele de realizare a ghidurilor sa fie reprezentati toti profesionisti care vor utiliza acel ghid (medici de familie, alti specialisti, asistenti, pacienti etc). Intalnirile de consens se realizeaza periodic sub forma unor conferinte, mese rotunde, lista de discutii etc. Tehnicile de realizare a consensului trebuie folosite in mod extensiv si proactiv.

7.Intocmirea primului draft

Cand prima versiune a ghidului este finalizata din punctul de vedere al echipei de elaborare, ghidul trebuie diseminat la un numar cat mai mare de specialisti implicati in problema abordata. Acestia vor consulta si vor transmite concluziile si propunerile de modificare catre echipa de elaborare. Sugestiile colegilor sunt esentiale in special in vederea implementarii ghidului. Un ghid de practica neimpartasit de colegi, cu recomandari care nu pot fi puse in practica nu va fi acceptat si utilizat. Dupa operarea modificarilor, care vor fi discutate de echipa de elaborare, se redacteaza a doua versiune (draft). Aceasta versiune trebuie supusa dezbaterii intr-o conferinta de consens la care vor participa medici de familie, specialisti din alte specialitati, reprezentanti ai CMR, CNAS, OAMGMAMR, MSF, pacienti etc. Versiunea amendata in cadrul acestei



conferinte de consens va deveni forma finala a ghidului, care poate fi publicata si se trece la etapa urmatoare, de implementare. 8.Evaluarea critica a draftului

Pentru evaluarea ghidului a fos tradus si pregatit instrumentul AGREE folosit de SIGN (Scottish Intercolegiate Guidelines Network). Acest chestionar evaluaza calitatea unui ghid, referindu-se la: - Scopul si obiectivul - scopul general al ghidului, problemele clinice specifice, populatia tinta de pacienti. - Implicarea factorilor de decizie - se concentreaza pe masura in care ghidul reprezinta punctul de vedere al utilizatorilor sai potentiali. - Acuratetea elaborarii - se refera la tehnica utilizata in recoltarea si sinteza dovezilor, metodele de formulare a recomandarilor si de reactualizare a lor. - Claritatea si modul de prezentare se refera la vocabular si formatul ghidului. - Metode de implementare - implicatiile privind elementele de organizare, comportamentale si de cost pe care le are aplicarea ghidului. - Independenta recomandarilor si recunoasterea unor posibile conflicte de interese din partea grupului de elaborare a ghidului.

9. Analiza observatiilor colectate de la recenzori. Operarea modificarilor in

drafturi. 10.Intalniri de consens cu medici de familie, alti specialisti si pacienti. 11.Revizuirea finala. 12.Publicarea ghidului. 13. Implementarea ghidului Este un proces dificil si care implica o multitudine de factori. Pentru ca ghidul realizat

sa fie cu adevarat folosi in activitatea de zi cu zi trebuie gasite strategiile cele mai adecvate. PASII IMPLEMENTARII UNUI GHID

• Pasul 1 Constituirea echipei de implementare si identificarea actorilor reprezentativi pentru

grupul de implementare. Adesea este util a avea un facilitator pentru acest proces. Echipa trebuie sa fie multidisciplinara.

• Pasul 2 Evaluarea situatiei actuale. Pentru a vedea care sunt punctele cheie in care trebuie

intervenit este necesara cunoasterea in detaliu a modelului actual al practicii medicale. Este important, de asemenea, sa fie evaluate conditiile locale, inclusiv oamenii, sistemele,



structurile, influentele interne si externe. Trebuie identificate posibilele bariere si facilitati in vederea implementarii.

• Pasul 3 Pregatirea participantilor si a modului pentru implementare a ghidului. Trebuie sa va

asigurati ca profesionistii sunt receptivi si au o atitudine pozitiva pentru aceasta initiativa si au abilitatile si cunostintele pentru a duce la bun sfarsit procedura. Acest lucru necesita timp, entuziasm, abilitati bune de comunicare si oferirea ajutorului necesar. Este importanta implicarea grupurilor de pacienti in planificarea initiativei astfel incat ei sa fie implicati in obtinerea rezultatelor, putand influenta modul in care ghidurile sunt implementate in serviciile locale.

Trebuie respectate preferintele pacientilor - pe care le puteti afla din diverse studii locale. Pot fi folosite metode de atentionare, notite sau programe pe calculator.

• Pasul 4 Alegerea strategiei de promovare a folosirii ghidului de practica. Trebuie luate in considerare potentialele bariere identificate si folosite dovezile

provenite din studii legate de strategii eficiente • Pasul 5

Intocmirea unui plan pentru procesul de implementare. Este nevoie ca toti sa accepte obiectivele, sa existe un responsabil al planului de actiune; va fi stabilita o programare, in functie de problemele care pot aparea.

• Pasul 6 Evaluarea progreselor prin audituri, la termene regulate si analizarea lor in cadrul

echipei. Recompensarea reusitelor este importanta. Planurile pot fi modificate pe parcursul identificarii unor noi dificultati intalnite in timpul procesului de implementare. Succesele trebuie incurajate.

Evaluarea impactului si revizuirile Procesul de implementare trebuie evaluat periodic si la final. In functie de rezultate

echipa de realizare a ghidului va opera modificari in ghid periodic, la termene bine stabilite. De asemenea, echipa de realizare a ghidului va urmari progresele facute de

cercetarea stiintifica legata de subiectul ghidului. Se recomanda ca cel putin la o perioada de 2-3 ani ghidul sa fie adus la zi. De asemenea, el poate fi modificat si mai repede, in cazul unor modificari esentiale survenite in urma unor cercetari valide.



Ghiduri

CONTROLUL INFECTIILOR

1.1 INTRODUCERE

Necunoscutele despre infectii au continuat sa existe pana cand Koch, Pasteur si alti

specialisti din domeniul microbiologiei au reusit sa faca legatura intre bacterie si infectie, in

sec al 19-lea. In ciuda progresului inregistrat in intelegerea bolilor infectioase si al diverselor

masuri legate de preventia, decoperirea si controlul lor, mai mult de 2 milioane de tipuri noi

de infectii apar in fiecare an. Acestea ridica costurile pentru sanatate la o suma uriasa, suma

care creste prin adaugarea costurilor spitalizarii, si duc direct sau indirect la decesul a mii de

pacienti anual.

Nu toate infectiile nosocomiale pot fi prevenite. Pacientii cu probleme imunitare sau cei care

primesc terapie imunosupresiva de exemplu, pot fi doborati de aceste infectii in ciuda oricaror

precautiuni. Totusi studiile au aratat ca circa o treime din suma infectiilor pot fi prevenite in

fiecare an prin respectarea stricta a principiilor de baza privind controlul infectiilor. Acest

capitol cuprinde instructiuni detaliate in vederea utilizarii efective a acestor principii.

Cauze si incidenta:

Infectiile apar ca urmare a actiunii bacteriilor aerobe si anaerobe, virusilor, parazitilor si

fungilor. Cele mai des intalnite infectii apar la nivelul tractului urinar, plagilor chirurgicale,

tractului respirator inferior, si in sange. Infectiile tractului urinar apar cel mai des din cauza

insertiilor efectuate cu cateterul, interventiilor chirurgicale la nivel urogenital, sau din cauza

instrumentarului utilizat. Infectiile la nivelul plagilor chirurgicale apar prin contaminare in

timpul operatiei, pansamente incorect efectuate postoperator, transfuzii cu sange contaminat,

sau datorita existentei altor probleme medicale. Infectiile la nivelul tractului respirator inferior

pot sa apara din cauza aspirarii secretiilor orofaringeale, contaminarii echipamentului de

ventilatie , agentilor patogeni localizati la nivelul plamanului, sau agentilor patogeni din aer



provenind de la alti pacienti sau de la personalul medical. Bacteriemia poate creste ca

urmare a complicatiilor date de alte infectii, cum ar fi pneumonia sau plagile chirurgicale

infectate, sau ca urmare a prezentei unui dispozitiv la nivel intravascular, de ex, cateterul

venos central. Riscul acestor infectii creste o data cu varsta pacientului, starea lui de

sanatate, folosirea aparaturii invazive, durata spitalizarii.

Programe de control a infectiilor:

Conform recomandarilor din 1958 ale Comisiei Comune de Acreditare a Spitalelor

(acum Comisia Comuna de Acreditare a Organizatiilor din domeniul Sanatatii) si Asociatia

Americana a Spitalelor, fiecare asezamant amenajat din domeniul ingrijirii sanatatii trebuie

sa-si desfasoare activitatea sub autoritatea unei comisii de control a infectiilor si a unui

sistem de supraveghere. Asa cum sistemele de furnizare a ingrijirii medicale au suferit

modificari din 1958 incoace, tot asa a fost necesar sa se gaseasca solutii la provocarea de a

adapta programele de control a infectiei in vederea supravegherii, preventiei, si controlului

acesteia. Un program efectiv de control a infectiei poate reduce incidenta infectiilor cam cu o

treime. Pentru a indruma institutiile furnizoare de ingrijire medicala in eforturile lor de a tine

sub control infectiile, in anul 1970, Centrele pt Controlul Bolilor (acum Centrele pt Controlul

Bolilor si Preventie) au publicat un manual care detalia 7 categorii de tehnici de izolare.

Recomandarile au fost revizuite in anul 1983:

• pt a reduce procedurile inutile

• pt a se adapta la utilizarea crescuta a unitatilor de ingrijire intensiva, a procedurilor

invazive, treapiei imunosupresive

• pt a contracara raspandirea agentilor patogeni rezistenti la tratament

In 1985, Centrele pt Controlul Bolilor si Preventie introduc precautiunile universale prin

care se recomanda ca personalul medical sa poarte manusi si alt echipament de protectie

(masca, ochelari de protectie, halat de protectie) pentru a reduce posibilitatea contactului



direct cu sangele sau cu alte fluide ale organismului. In 1987, o alta abordare in privinta

controlului infectiilor, cunoscuta sub denumirea de izolare a substantelor corpului, solicita

personalului medical sa poarte manusi si la contactul cu mucoasele sau la contactul cu pielea

afectata pentru a preveni intrarea in contact cu orice alte substante ale corpului.

Centrele pt Controlul Bolilor si Preventie au remarcat totusi faptul ca personalul medical

era nelamurit in privinta anumitor aspecte privind precautiunile universale si izolarea

substantelor corpului; astfel, in 1996 au revizuit iarasi terminologia utilizata pana atunci in

recomandarile sale, introducand precautiunile standard ca baza a normelor de izolare.

Precautiunile standard cereau personalului medical sa utilizeze echipament de

protectie adecvat sarcinii desfasurate si riscului de expunere in contact cu orice substanta a

corpului, mucoase, sau leziuni ale pielii. Au fost adaugate precizari privind alte trei cai de

contaminare in cadrul precautiunilor de izolare, completandu-se astfel protocoalele standard

necesare pentru a preveni transmiterea infectiilor in randul pacientilor, personalului si

vizitatorilor. Aceste categorii adaugate sunt: precautiunile legate de contaminarea aeriana,

cele legate de contaminarea prin picaturi Pfluger si precautiunile de contact (evitarea

contactului).

In cele mai multe centre medicale, cei care se ocupa cu controlul infectiilor sunt

responsabili si pentru coordonarea supravegherii si a altor activitati vizand controlul acestora.

Desi responsabilitatile specifice pot varia in randul centrelor , exista niste activitati tipice care

includ:

• educarea personalului privind importanta unei corecte igiene a mainilor intre

contactele cu diversi pacienti (este cea mai eficienta metoda de a reduce riscul

infectiei)

• diagnosticarea corecta a pacientilor si recomandarea de precautiuni adecvate contra

transmiterii contaminarii



• dezvoltarea de instructiuni privind controlul infectiilor, instruirea personalului, si

monitorizarea procedurilor de izolare

• asistarea personalului in implementarea procedurilor si utilizarea produselor pentru a

reduce riscul infectiilor

Izolarea ca metoda de preventie

Cele mai multe proceduri de izolare au ca scop prevenirea transmiterii bolii de la persoana

infectata la alti pacienti, membrii ai personalului, si vizitatori. De cealalta parte, izolarea

poate totodata avea ca scop sa protejeze pacientii imuno-vulnerabili de agenti exteriori

patogeni. Multi factori contribuie la cresterea incidentei infectiilor. Urmarirea stricta a politicilor

si procedurilor de control a infectiilor din centrele medicale, conturate in acest capitol, poate

ajuta mult la a mentine infectia sub control.

1.2 PRINCIPII GENERALE:

1.2.1 Igiena mainilor:

Mainile constituie cai de transmitere pentru aproape orice fel de agenti patogeni de la un

pacient la altul, sau de la un membru al personalului la pacient. Astfel, igiena mainilor este

cea mai importanta procedura de prevenire a infectiei. Pentru a proteja pacientii de infectiile

intraspitalicesti, igiena mainilor trebuie sa se realizeze periodic si complet. Intr-adevar,

mainile curate si sanatoase, cu pielea intacta, cu unghiile taiate, si fara inele minimalizeaza

riscul contaminarii. Nu numai unghiile artificiale pot fi adevarate depozite de microorganisme

ci si mainile aspre si cu pielea crapata.

Materiale necesare:

• sapun sau detergent

• apa calda

• prosoape de hartie

• optional: agent antiseptic pt spalare, alcool-pentru mainile crapate, perie de

unghii, burete de plastic, dispozitiv de curatare a cuticulelor.



Implementare:

ü se vor inlatura inelele asa cum prevad politicile centrelor, pt ca ele adapostesc

murdarie si microorganisme. Unghiile naturale trebuie sa fie taiate, scurte si curate

ü se vor uda mainile si incheieturile mainilor cu apa calda si se va aplica sapunul. Nu se

va folosi sapun solid pentru ca acesta permite transmiterea infectiei. Se vor tine

mainile cu cotul in sus pentru a impiedica apa sa se duca in sus pe maini si apoi iar in

jos , contaminand astfel zonele curate

ü se vor freca puternic mainile cu multa spuma de sapun cam 10 secunde. Sapunul si

apa calda reduc tensiunea suprafetei si aceasta ajutata de frecare slabeste

microorganismele care vor fi inlaturate impreuna cu spuma

ü se va acorda o atentie deosebita zonelor de sub unghii si zonelor cuticulelor, precum

si degetului mare, arsicelelor, si partilolor laterale ale degetelor si mainilor pentru ca

acestea zone sunt propice dezvoltarii microorganismelor

ü se va evita stropirea accidentala cu apa pe propriile haine cat si pe podea deoarece

microorganismele se raspandesc mai usor pe suprafetele umede si totodata podele

alunecoase sunt periculoase

ü se va evita sa se atinga chiuveta si robinetele deoarece ele se considera a fi

contaminate

ü se vor clati mainile si incheieturile mainilor foarte bine pentru ca jetul de apa curgand

sa indeparteze spuma de sapun cu impuritatile si microorganismele existente

ü se vor sterge mainile, tamponand cum bine cu un prosop de hartie. Se va evita

frecarea care poate cauza asprirea mainilor

ü daca chiuveta nu este prevazuta cu un dispozitiv pentru genunchi sau picior de

inchidere a apei, se vor inchide robinetele apucandu-le cu un prosop de hartie uscat

pentru a evita recontaminarea mainilor



Consideratii speciale:

@ inainte de a participa la orice procedura sterila sau de cate ori mainile sunt intr-un inalt

grad contaminate, trebuie spalate si antebratele, trebuie curatata zona de sub unghii si

zona cuticulelor cu o perie de unghii, sau cu un burete. Se vor utiliza aceste

instrumente moi pentru ca periile, pilele de metal, sau alte obiecte tari pot rani pielea

si, daca se intampla asta, poate fi o sursa de contaminare

@ se vor urma politicile spitalui in ceea ce priveste situatia in care trebuie folosit sapunul

la spalare sau un agent de curatare antiseptic. In mod normal se va face spalarea

mainilor cu sapun inainte de a incepe programul de lucru; inainte si dupa orice contact

direct sau indirect cu pacientul; inainte si dupa realizarea oricaror situatii de genul

suflarii nasului, sau mersul la toaleta; inainte de a prepara si servi masa, inainte de a

pregati si administra medicatia, dupa inlaturarea manusilor sau a oricarui alt tip de

echipament de protectie; la iesirea din tura

@ se va folosi un agent de curatare antiseptic inainte de efectuarea interventiilor

invazive, ingrijirea ranilor, si dupa contaminare. Antisepticele sunt de asemenea

recomandate pentru a fi folosite la spalarea mainilor in camerele de izolare, in

maternitati, in unitatile speciale de ingrijire medicala si inainte de a veni in contact cu

un pacient cu imunitate scazuta

@ se vor spala mainile inainte si dupa realizarea ingijirii pacientului, inaintea efectuarii

diverselor proceduri sau la contactul cu obiecte contaminate, chiar daca ati purtat

manusi. Intotdeauna se vor spala mainile dupa scoaterea manusilor

Ingrijirea la domiciliu:

@ daca se asigura ingrijirea la domiciliul pacientului se vor aduce propriile provizii de

sapun si prosoape de hartie cat si echipament de protectie ( manusi , halat, masca)

@ daca nu exista apa curenta se vor dezinfecta mainile cu un agent de curatare

antiseptic



Complicatii:

@ deoarece indeparteaza grasimea naturala a pielii, spalarea frecventa a mainilor poate

duce la uscarea pielii, craparea mainilor si la iritatii. Aceste efecte sunt probabil si mai

des intalnite in cazul folosirii repetate a agentilor de curatare antiseptici mai ales la

persoanele cu piele sensibila. De aceea trebuie clatit foarte bine dupa orice folosire

in exces a agentilor de curatare pentru a diminua riscul iritatiilor

@ pentru a preveni situatia in care mainile devin uscate si crapate se aplica dupa fiecare

spalare o crema emolienta sau se inlocuieste agentul de curatare cu un altul. Trebuie

avut in vedere ca lotiunea sau crema de maini folosita sa nu afecteze interiorul

manusilor deteriorandu-l

@ daca apar dermatite la personalul medical, va trebui o evaluare a medicului

dermatolog din spital pentru a stabili daca persoana respectiva mai poate lucra in

mediul spitalicesc pana la vindecare

1.3 UTILIZAREA ECHIPAMENTULUI DE IZOLARE:

Procedurile de izolare au ca scop prevenirea transmiterii infectiilor de la persoana infectata la

alti pacienti sau la membrii ai personalului, sau de la membrii ai personalului la pacient.

Izolarea poate totodata fi folosita sa reduca riscul infectarii pacientilor cu imunitate scazuta.

Cel mai important aspect in cadrul acestor proceduri este alegerea echipamentului

corespunzator si instruirea celor care il folosesc.

Materiale necesare:

• echipament izolator (halat lung, manusi, ochelari de protectie, masti), o

antecamera de pastrare a echipamentului, si o cartela pe baza careia se poate

intra si care sa anunte ca precautiunile luate in izolare sunt declansate



• fiecare membru al echipei trebuie instruit cum sa utilizeze corect componentele

echipamentului de protectie

• resurse: etichete, banda izolatoare, saci de lucruri special marcati, saci de

plastic pentru depozitarea materialelor folosite

• caruciorul cu materiale

Pregatirea echipamentului:

• se indeparteaza acoperitoarea de pe caruciorul cu materiale daca trebuie si se

pregateste zona de lucru

• se verifica caruciorul sau antecamera pentru a verifica daca sunt suficiente

materiale , in functie de ceea ce trebuie

Implementare:

ü se indeparteaza ceasul de la mana ( sau se impinge cat mai sus pe brat) si inelele.

Aceste actiuni ajuta la preventia raspandirii microorganismelor care se pot ascunde

sub ceas sau in inele

ü se spala mainile cu un agent de curatare antiseptic pentru a preveni dezvoltarea

microorganismelor in interiorul manusilor

ü se imbraca halatul si se infasoara de jur imprejurul corpului, se leaga bine sireturile

sau se trage fermoarul si apoi se leaga gaicile halatului in jurul gatului. Astfel trebuie

ca uniforma obisnuita sa fie complet acoperita si halatul protector sa fie legat in jurul

taliei

ü se aseaza masca comfortabil peste nas si gura.Se leaga sireturile mastii la spatele

capului suficient de sus astfel incat sa nu alunece masca sau se agata dupa urechi.

Daca masca prezinta o clema metalica, aceasta se va aseza la radacina nasului

astfel incat nasul sa fie tinut ferm acolo, dar confortabil. Daca sunt necesari ochelari

de protectie masca se va aseza pe sub marginea de jos a ochelarilor



ü se vor pune manusile trase peste mansete pentru a acoperi marginile manecilor

halatului de protectie

Indepartarea echipamentului de protectie:

ü se va avea in vedere ca partile externe ale echipamentului de protectie sunt

contaminate. Astfel , fara a da jos manusile se vor dezlega sireturile halatului. Cu

mana stanga inmanusata se indeparteaza manusa de pe mana dreapta ruland

manseta acesteia. Nu se va atinge pielea cu nici una dintre manusi. Apoi se

indeparteaza si manusa stanga introducand unul sau doua degete ale mainii drepte

prin interiorul manusii si scotand-o, intorcandu-i partea interioara inspre afara pana va

fi indepartata de tot. Se arunca apoi manusile in locul special amenajat pentru

echipamente contaminate

ü se va dezleaga masca tinand-o numai de sireturi si se arunca apoi in locul special

amenajat pentru echipamente contaminate

ü daca pacientul are o boala ce are la baza raspandirea pe cale aeriana a agentilor

patogeni, masca se va scoate ultma

ü se dezleaga halatul din jurul gatului.Se prinde halatul de partea exterioara dintre umeri

si se trage de pe maneci, intorcandu-l pe dos pe masura ce este scos, pentru a evita

contaminarea

ü se va tine halatul cat mai departe de uniforma, se va impaturi pe dos, si se va arunca

in locul special amenajat pentru echipamente contaminate, daca este necesar

ü daca chiuveta se afla in camera pacientului se vor spala mainile si antebratele cu

sapun si agent antiseptic inainte de a iesi din camera. Se va inchide robinetul folosind

un prosop de hartie, si se va arunca prosopul in locul special amenajat pentru asta din

camera pacientului. Se va pune mana pe clanta usii camerei pacientului folosind un alt

prosop de hartie curat pentru a o deschide, si se va arunca prosopul de hartie asftel



folosit la cosul de gunoi din camera. Se va inchideti usa camerei pe dinafara cu mana

neprotejata

ü daca chiuveta se afla in antecamera, se vor spala mainile si antebratele cu sapun si

agent antiseptic dupa parasirea camerei


@ se vor folosi halatele protectoare, manusile, ochelarii de protectie si mastile doar o

singura data si apoi se vor indeparta intr-un loc special amenajat pentru asta inainte

de a parasi zona contaminata

@ o camera de izolare trebuie complet curatata si dezinfectata inainte de folosirea ei de

catre un alt pacient

@ dupa fiecare procedura se va duce caruciorul de lucru in zona corespunzatoare, se va

curata cu atentie si se va dota din nou cu materialele necesare unei folosiri ulterioare

1.4 AFECTIUNI CE TREBUIE RAPORTATE:

Anumite boli contagioase trebuie raportate autoritatilor locale si publice de stat in domeniul

sanatatii si apoi si Centrelor pentru Preventia si Controlul Bolii. In mod obisnuit aceste boli se

incadreaza in una sau doua categorii: cele raportate individual pe baza unui diagnostic

definitiv sau posibil, si cele raportate pe baza numarului de cazuri aparute intr-o saptamana.

Cele mai des raportate boli sunt hepatitele, pojarul, infectia cu salmonella, sifilisul, si

gonorea.

In cele mai multe state medicul pacientului trebuie sa raporteze bolile autoritatilor. In spitale,

practicianul in controlul infectiilor sau epidemiologul le raporteaza. Totuisi trebuie cunoscute

cerintele si procedurile acestor raportari. Rapida si corecta raportare a bolilor ajuta la

identificarea si controlul surselor de infectie, previne epidemiile, si ghideaza politicile si

planificarile publice de sanatate.



Materiale necesare:

• manualul privind procedurile in asistenta medicala si controlul infectiilor,

formular de raportare a bolii, daca exista

Implementare:

ü se va verifica daca afectiunile ce trebuie raportate sunt listate daca listele sunt la

indemana fiecarui schimb de tura

ü trebuie cunoscute regulile de raportare ale bolilor din spitalul respectiv. In mod

normal, se va contacta practicianul in controlul infectiilor sau epidemiologul. Daca

aceasta persoana nu este disponibila, se va cntacta superiorul sau medicul specialist

in boli infectioase

1.5 GHID DE PRECAUTINUNI REFERITOARE LA PREVENIREA INFECTIILOR

1.5.1 Precautiuni standard de prevenire a infectiilor

• acestea au fost dezvoltate de catre Centrele pt Preventia si Controlul Bolii pt a

asigura cea mai extinsa protejare posibila impotriva transmiterii infectiilor.

Oficialii acestor centre recomanda ca lucratorii din domeniul sanatatii sa

trateze sangele cat si orice alte fluide organice (secretii, excretii, drenaje),

membranele, contactul cu mucoasele si cu leziuni ale pielii ca si cum ar contine

agenti infectiosi, pe baza diagnosticului pacientului

• precautiunile standard recomanda purtarea manusilor pentru orice contact sigur

sau anticipat cu sangele, fluide ale corpului, lucruri contaminate, mucoase, si

leziuni ale pielii. Daca in procedura efectuata ar putea sa existe riscul de

stropire sau imprastiere a sangelui sau a altor fluide ale corpului pe fata, ar

trebui sa se poarte masca si ochelari de protectie



• daca in procedura efectuata ar putea sa existe riscul de stropire sau imprastiere

a sangelui sau a altor fluide organice pe corp ar trebui sa se poarte un halat

rezistent la astfel de fluide

• tot ca un echipament protector sunt considerate a fi si acoperitorile pentru

incaltaminte,ce pot fi foarte folositoare in cazul posibilitatii intrarii in contact cu

o mare cantitate de sange sau alte fluide, mai ales in salile de operatie sau in

unitatile de urgenta

• precautiunile specifice pentru caile aeriene au fost initiate pentru situatiile in

care infectiile sunt cunoscute sau suspectate a se transmite pe cai aeriene.

Organismele patogene de acest tip sunt eliberate in aer de catre persoana

infectata prin tuse, prin vorbire sau stranut (prin ploaie de picaturi). Picaturile se

evapora in aer lasand in suspensie microorganismele care pot fi apoi aspirate

de alte persoane care intra in zona respectiva

• precautiunile specifice pentru bolile transmisibile pe cai aeriene recomanda

plasarea persoanei infectate intr-o camera de izolare cu presiune negativa si

purtarea de echipament respirator protector de catre toate persoanele care intra

in camera pacientului

• precautiunile referitoare la transmiterea prin ploaie de picaturi sunt folosite

pentru a proteja personalul medical cat si vizitatorii de contactul mucoaselor cu

secretiile orale si nazale ale persoanei infectate

• precautiunile de contact sunt folosite pentru a impiedica transmiterea prin

contact direct sau indirect a organismelor specifice importante din punct de

vedere epidemiologic . Fiecare institutie trebuie sa stabileasca o politica de

control a infectiilor care sa listeze precautiuni specifice de impiedicare a

raspandirii infectiilor



Materiale necesare:

• manusi

• masti

• ochelari de protectie si alte protectoare pt fata

• halate sau sorturi protectoare

• masti de resuscitare

• pungi speciale pt depozitarea probelor biologice

Implementare:

ü se vor spala mainile imediat daca acestea au fost contaminate cu sange sau cu alte

fluide organice, excretii, secretii, sau drenaje; de asemenea, se vor spala mainile

inainte si dupa ingrijirea pacientului cat si dupa indepartarea manusilor. Spalarea

mainilor indeparteaza microorganismele de pe piele

ü se vor purta manusi daca se va intra in contact cu sangele, cu probe biologice, lucruri

contaminate, fluide organice, excretii, secretii, mucoase, leziuni ale pielii, sau cu

suprafete contaminate

ü se vor schimba manusile si se vor spala mainile dupa fiecare pacient pentru a evita

raspandirea contaminarii

ü se va purta un halat impermeabil la substante lichide, protectoare pentru fata, sau

ochelari de protectie si o masca pe parcursul procedurilor care prezinta riscul de a fi

stropit sau de a fi imprastiat sangele si fluidele organice , cum ar fi in cazul

interventiilor chirurgicale, endoscopia, dializa, intubarea sau manipularea tuburilor

arteriale sau orice alta procedura cu potential de imprastiere a fluidelor organice

ü se vor manipula acele deja utilizate cat si alte obiecte ascutite cu mare atentie. Nu se

vor indoi, nu se vor rupe si nu se vor reintroduce in recipientii originali din care au fost

scoase initial, se vor indepartati acele din seringi si nu se va umbla cu ele daca nu

este absolut necesar. Se vor indeparta imediat dupa utilizare intr-o cutie rezistenta la



intepaturi si special prevazuta pentru acest scop. Se vor utiliza instrumente ( de

exemplu o pensa) pentru a aduna cioburi sau alte obiecte ascutite. Aceste masuri

reduc riscul ranirii sau infectarii accidentale

ü se va anunta imediat superiorul despre toate ranirile cu ace sau alte obiecte ascutite,

de imprastierea de mucozitati, sau contaminarea ranilor deschise sau leziunilor pielii

cu sange sau fluide organice pentru a permite investigarea incidentului si acordarea

adecvata a ingrijirii necesare

ü se vor eticheta corect toate probele biologice recoltate de la pacienti si se vor plasa in

pungi de plastic. Se vor atasa pe partea externa a pungii de plastic instructiuni de

evitare a neglijentei

ü se vor plasa toate obiectele care au intrat in contact direct cu secretiile, excretiile,

sangele sau drenajele sau fluidele organice ale pacientului ( de exemplu ustensile si

instrumente) intr-o singura punga etansa sau intr-o cutie inainte de indepartarea ei din

camera.

ü se vor plasa lenjeriile si gunoiul in saci separati suficient de incapatori pentru a putea

cuprinde fara probleme continutul

ü daca o persoana apartinand echipei medicale prezinta o leziune exudativa sau leziuni

ale mainilor( dermatite, de exemplu) va trebui sa evite orice contact direct cu pacientul

pana cand nu se rezolva problema si pana cand medicul de specialitate nu o va

considera apta pentru a-si continua munca


@ precautiunile standard cum ar fi spalarea mainilor si folosirea corespunzatoare a

echipamentului de protectie de catre personal ar trebui sa intre in rutina practicilor de

control al infectiilor

@ se vor mentineti la indemana echipamentele de resuscitare si alte dispozitive de

ventilatie pentru a scadea posibilitatea realizarii procedurii de urgenta gen respiratie



gura la gura astfel reducandu-se riscul expunerii resuscitatorului la fluidele organice le

pacientului

@ pentru ca nu se poate sti intotdeauna ce organisme sunt prezente in diversele situatii

clinice trebuie folosite precautiunile standard la fiecare contact cu sangele, secretii,

excretii, drenaje sau fluidele organice, cu mucoasele, si cu leziunile pielii. Se va hotara

cu discernamant la fiecare caz in parte daca se vor folosi si precautiunile aditionale de

izolare ( cum ar fi cele legate de transmiterea pe cale aeriana, prin ploaie de picaturi),

sau precautiunile de contact, sau a unei combinatii din acestea

@ avand in vedere ca tipul activitatii personalului medical include expunerea repetata la

sange, este recomandata vaccinarea anti HBV

Complicatii:

@ nerespectarea tuturor precautiunilor standard poate duce la expunerea la boli

de sange sau alte infectii si la toate complicatiile pe care aceasta situatie le

presupune

1.5.2 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin caile aeriene

• aceaste categorii de precautiuni, daca sunt folosite pe langa precautiunile

standard, previn raspandirea bolilor infectioase ce se transmit prin agenti

patogeni pe calea aerului, agenti patogeni care sunt eliberati in mediu prin

respiratie, stranut sau tuse

• aceste precautiuni necesita efectiv o camera cu presiune negativa, cu usa

tinuta inchisa pentru a mentine o balanta de presiune adecvata a aerului intre

camera izolatoare si hol sau coridor. Este necesara o antecamera. Presiunea

negativa a aerului din camera trebuie monitorizata si aerul sa fie directionat in

exteriorul cladirii sau filtrat inainte de recirculare



• protectia respiratorie trebuie utilizata de catre toate persoanele care intra in

camera (ideale sunt aparatele care folosesc un filtru de aer)

• daca pacientul va trebui sa paraseasca camera pentru desfasurarea unei

proceduri importante, va purta o masca chirurgicala care sa-i acopere nasul si

gura cat timp se va afla in afara camerei

Materiale necesare:

• masti chirurgicale

• cartela pentru usa camerei de izolare

• alte componente ale echipamentului de protectie pentru personal dupa cum

este necesar conform precautiunilor standard


• se vor pastra toate materialele necesare respectarii precautiunilor pentru

transmiterea pe cale aeriana a agentilor patogeni, in afara camerei pacientului, intr-

un carucior sau in antecamera.

Implementare:

ü se va plasa pacientul intr-o camera cu presiune negativa cu usa inchisa. Daca este

posibil camera ar trebui sa aiba si o antecamera. Presiunea negativa a aerului din

camera trebuie monitorizata. Daca este necesar, doi pacienti cu aceeasi afectiune pot

imparti o camera. Se vor explica precautiunile de izolare pacientului si familiei acestuia

ü se vor mentine inchise tot timpul atat usa camerei pacientului cat si usa antecamerei

pentru a mentine presiunea negativa a aerului si pentru a nu raspandi agentii patogeni

din aer. Se vor afisa pe usa camerei precautiunile specifice transmiterii infectiilor

pentru a informa orice persoana care va intra in acea camera



ü se va instrui pacientul sa-si acopere nasul si gura cu o panza in timp ce tuseste sau

stranuta

ü se va lega o punga impermeabila pe una din lateralele patului pentru ca pacientul sa

indeparteze corect obiectele folosite

ü se va verifica sa fie toti vizitatorii dotati cu echipament de protectie corespunzator cat

timp se afla in camera pacientului

ü se va limita miscarea pacientului in afara camerei. Daca pacientul trebuie sa

paraseasca camera pentru desfasurarea unor proceduri importante, va purta o masca

chirurgicala care sa-i acopere nasul si gura. Va fi anunta departamentul care-l

gazduieste pt respectiva interventie privind precautiunile de izolare stabilite pentru ca

acestea sa fie mentinute si acolo si pentru ca pacientul sa fie adus inapoi in camera

cat mai repede

ü afectiunile care necesita astfel de precautiuni sunt: varicela, herpes zoster diseminata,

herpes zoster localizata ( la pacientii imunodepresivi), rubeola, tuberculoza etc

1.5.3 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin ploaia de picaturi

• se vor pastra toate materialele necesare luarii precautiunilor de fata in afara

camerei pacientului, in caruciorul prevazut pentru astfel de materiale sau in

antecamera, daca exista

• respectarea acestor precautiuni previne raspandirea infectiilor ce se transmit

prin contactul secretiilor nazale sau orale (picaturi stropite prin tuse sau

stranut) de la pacientul infectat ale carui membrane mucoase sunt gazda

aagentilor patogeni. Aceasta categorie include afectiuni care erau pana

acum incadrate in categoria bolilor ce necesita izolare respiratorie. Picaturile

din mediile cu umiditate crescuta sunt grele si in general cad pe pamant;

microorganismele continute in aceste picaturi nu raman in suspensie in aer

si nu se transmit pe cale aeriana



• precautiunile in acest caz necesita o camera de o singura persoana (si nu neaparat

dotata cu presiune negativa), iar usa nu este nevoie sa fie inchisa permanent.

Persoanele care au contact direct si pana la 1 metru de pacient trebuie sa poarte

masti chirurgicale care sa le acopere nasul si gura

Materiale necesare:

• masti

• halate(daca este necesar)

• manusi

• saci sau pungi de plastic

Pregatirea echipamentului

Implementare:

ü se va plasa pacientul intr-o camera single prevazuta cu toaleta complet utilata si cu o

antecamera daca este posibil. Daca este necesar, doi pacienti avand aceeasi

afectiune, pot imparti o camera

ü se vor explica pacientului si familiei sale procedurile de izolare

ü se vor afisa precautiunile pe usa pentru a informa in prealabil pe oricine intra in

camera

ü se vor spala mainile inainte de a intra in camera si dupa iesirea din camera cat si pe

parcursul interventiilor asupra pacientului, daca asa este indicat in situatia data

ü se va lua masca de sireturile din partea de sus, cu care e prevazuta, se va potrivi pe

nas si pe gura si se vor lega sireturile astfel incat sa fie confortabila. Daca masca

este preavazuta cu o clema metalica flexibila pentru nas, aceasta trebuie potrivita

astfel incat masca sa stea ferm dar confortabil pe fata

ü se va instruiti pacientul sa-si acopere nasul si gura cu o panza speciala sau prosop de

hartie atunci cand stranuta sau tuseste



ü se va lega o punga impermeabila pe una din lateralele patului ptentru ca pacientul sa

indeparteze corect obiectele folosite

ü se va verifica daca toti vizitatorii poarta masti cand se afla in apropierea pacientului

sau pana la 1m de acesta, si daca este necesar, li se vor da si halate

ü daca pacientul trebuie sa paraseasca camera pentru desfasurarea unor proceduri

importante, va trebui sa poarte o masca chirurgicala care sa-i acopere nasul si gura

ü se va anunta departamentul care-l gazduieste pt respectiva interventie privind

precautiunile de izolare stabilite, pentru ca acestea sa fie mentinute si acolo si pentru

ca pacientul sa fie adus inapoi in camera cat mai repede cu putinta


@ inainte de indepartarea mastii se vor scoate manusile si se vor spala mainile

@ se vor dezlega sireturile mastii si se va indeparta masca tinand-o numai de sireturi

@ bolile care necesita astfel de precautiuni sunt: haemophilus influenzae invaziv tip b

incluzand meningitele, pneumonia si sepsis, difteria, infectia mycoplasma

pneumoniae, faringita streptococica, pneumonia, scarlatina la copiii mici, infectia cu

adenovirus la copiii mici, parotidta epidemica ( oreionul), rubeola etc

1.5.4 Precautiuni de prevenire a infectiilor transmise prin contact direct

• aceasta procedura previne raspandirea infectiilor ce se transmit prin

contactul cu substante ale corpului care contin agenti infectiosi sau cu

obiecte contaminate de substante ale corpului continand agenti infectiosi.

Precautiunile de contact aplicate pacientilor care sunt infectati sau purtatori (

microorganismele sunt prezente insa persoana nu prezinta simptomele

clinice si semnele specifice infectiei) de organisme importante din punct de

vedere epidemiologic ( care pot fi transmise prin contact direct sau indirect)



• aceste precautiuni necesita efectiv o camera tip single si utilizarea manusilor

si halatelor protectoare pentru oricine intra in contact cu pacientul, sau cu

obiecte murdarite de substante ale corpului care contin agenti infectiosi.

• spalarea mainilor, manevrarea corecta si indepartarea adecvata a obiectelor

contaminate cu substante ale corpului care contin agenti infectiosi, sunt

operatiuni de asemenea esentiale

Materiale necesare:

• masti (daca este necesar)

• halate

• manusi

• saci sau pungi de plastic

• afisaj pt camera de izolare


Se vor pastra toate materialele necesare luarii precautiunilor de contact in afara camerei

pacientului, in caruciorul prevazut pentru astfel de materiale sau in antecamera, daca exista

Implementare:

ü se va plasa pacientul intr-o camera single prevazuta cu toaleta complet utilata si cu o

antecamera daca este posibil. Daca este necesar, doi pacienti avand aceeasi

afectiune, pot imparti o camera

ü se vor explica pacientului si familiei sale procedurile de izolare

ü se vor afisa pe usa precautiunile de contact pentru a informa in prealabil pe oricine

intra in camera

ü se vor spala mainile inainte de a intra in camera, dupa iesirea din camera cat si dupa

scoaterea manusilor



ü se va plasa orice proba biologica recoltata in cutii impermeabile si corect etichetate si

se vor trimite la laborator imediat. Se vor atasa pe partea externa a cutiilor

instructiuni de evitare a manevrarii lor neglijente

ü se vor instrui vizitatorii sa poarte manusi si halate pe tot parcursul vizitarii pacientului

si sa-si spele mainile dupa ce isi scot manusile si halatele

ü se vor plasa toate obiectele care au intrat in contact cu pacientul intr-o singura punga

impermeabila si se vor lua masurile necesare pentru indepartarea sau pentru

dezinfectarea si sterilizarea lor

ü se va limita miscarea pacientului in afara camerei. Daca pacientul trebuie sa fie mutat,

se vor acoperi toate ranile exudative cu comprese sterile. Se va anunta departamentul

care-l gazduieste pt respectiva interventie privind precautiunile de izolare stabilite,

pentru ca acestea sa fie mentinute si acolo si pentru ca pacientul sa fie adus inapoi in

camera cat mai repede


@ este esentiala curatarea si dezinfectarea echipamentului folosit de la un pacient la altul

@ se va incerca sa se foloseasca echipament separat (termometru, stetoscop,

tensiometru) pentru fiecare pacient in parte, pentru a se reduce in acest fel riscul

transmiterii infectiei de la un pacient la altul

@ se vor schimba manusile pe parcursul procedurilor medicale efectuate pacientului,

dupa cum este necesar in procedura respectiva

@ se vor spala mainile dupa scoaterea unui rand de manusi si inaintea de punerea

celorlalte

1.5.5 Precautiuni de prevenire a infectiilor neutropenice

• spre deosebire de alte tipuri de precautiuni, acestea sunt cunoscute si sub numele de

precautiuni de protectie. Acestea pazesc pacientul care se afla intr-un risc crescut de



infectare, de intrarea in contact cu potentiali agenti patogeni. Aceste precautiuni sunt

necesare in primul rand pentru pacientii cu arsuri neinfectate pe zone extinse, pentru

cei care au leucopenie sau pentru cei cu un sistem imunitar slabit cat si pentru cei

care primesc tratamente cu efecte adverse imunosupresoare

• este necesara o camera single echipata cu aer cu presiune pozitiva, daca e posibil,

pentru a forta particulele aflate in suspensie sa se depuna sau sa fie scoase afara din

camera

• gradul de aplicare al acestor precautiuni variaza de la stabilirea folosirii unei camere

single trece prin tehnica spalarii mainilor, si limitarea traficului in camera putand

ajunge pana la utilizarea halatelor de protectie, manusilor si mastilor, de catre membrii

personalului si de catre vizitatori. Aplicarea acestor precautiuni mai poate varia si de la

un spital la altul, depinzand de cauze dar si de cat de scazuta e imunitatea pacientului

• pentru a ingriji pacientii care prezinta temporar o sensibilitate crescuta (cum ar fi cei

care au suferit foarte recent un transplant de os ) este necesara,de asemenea, o

unitate izolatoare pentru pacient si folosirea de lenjerie sterila, manusi, halate,

acoperitoare de cap si incaltari. In asemenea cazuri toate obiectele aduse in acea

camera trebuie sterilizate sau dezinfectate. Totodata, se poate modifica si dieta

pacientului astfel incat sa fie evitate fructele si vegetalele crude, si sa fie permisa

numai mancare gatita si pe cat posibil numai bauturi sterile

Materiale necesare:

• manusi

• halate protectoare

• acoperitori pentru incaltaminte( daca este necesar)

• afisarea pe usa a precautiunilor de acest tip




Se vor pastra materialele necesare in afara camerei pacientului, in caruciorul prevazut

pentru astfel de materiale sau in antecamera daca exista

Implementare:

ü dupa plasarea pacientului intr-o camera single, i se vor explica ( atat lui cat si familiei)

precautiunile de izolare pentru a-l linisti, a-i diminua anxietatea si a-i stimula

cooperarea cu echipa medicala

ü se vor afisa precautiunile de acest tip pe usa pentru a informa in prealabil pe oricine

intra in camera

ü se vor spala mainile cu un agent antiseptic inainte de punerea manusile, dupa

scoaterea lor cat si atunci cand este necesar pe parcursul acordarii ingrijirii medicale

ü se vor purta manusile si halatele de protectie conform precautiunilor standard, afara

numai daca situatia pacientului necesita purtarea de halat, manusi si masca sterile

ü se va evita transportarea pacientului in afara camerei: daca trebuie mutat, acesta va

purta masca si halat de protectie. Se va anunta departamentul care-l gazduieste

pentru respectiva interventie cu privire la precautiunile de izolare stabilite, pentru ca

acestea sa fie mentinute si acolo si pentru ca pacientul sa fie adus inapoi in camera

cat mai repede

ü nu se vor permite vizitele din partea nici unei persoane cunoscute ca fiind bolnava sau

infectata


@ nu se vor efectua proceduri invazive asupra pacientului (cum ar fi cateterizarea

uretrala , de exemplu) decat daca este absolut necesar pentru ca aceste proceduri

prezinta un risc crescut de a infecta pacientul cu o imunitate slabita



@ se va instrui personalul de curatenie sa-si puna halate, masti si manusi inainte sa intre

in camera

@ nici o persoana bolnava sau infectata nu va avea voie sa intre in camera

@ se va verifica daca camera este curatata cu echipament nou si extrem de curat

@ deoarece pacientul nu are o boala contagioasa, materialele care parasesc camera nu

necesita precautiuni speciale in afara aplicarii celor standard

Afectiunile care necesita aceste precautii sunt: sindromul imunodeficientei dobandite, arsuri

extinse neinfectate, dermatite, boli neinfectioase veziculare sau care dau eczeme(cand sunt

forme severe si extinse), limfoame sau leucemie, boala lui Hodgkin ( mai ales in stadii

avansate), leucemia acuta, terapii cu efecte de slabire a imunitatii



Bibliografie:

1. AGREE Collaboration,Comparison of Guideline Development Programmes, http://www.agreecollaboration.org

2. Centrul National de Studiipentru Medicina Familiei, www.ghidurimedicale.ro 3. Cluzeau F, Littlejohns P, Grimshaw J, Feder G, Moran SE. Development and

application of a generic methodology to assess the quality of clinical guidelines. Internat. Journal of Quality in Health Care 1999; 11

4. Cluzeau F, Littlejohns P, Grimshaw J, Feder G. Appraisal instrument for clinical guidelines. Version 1. London: St George's Hospital Medical School , 1997

5. Fahey T., Peters T.J. Clinical guidelines and the management of hypertension: a between-practice and guideline comparison. British Journal of General Practice. 1997 Nov ;47(424):729-30.

6. Fields, Suzanne D. Clinical practice guidelines. Geriatrics, Jan2000, Vol. 55 Issue 1, p59

7. Grilli R, Magrini N, Penna A, Mura G, Liberati. Practice guidelines developed by specialty societies: the need for a critical appraisal. Lancet 2000; 355: 103-5.

8. Grimshaw JM, Russell IT. Effect of clinical guidelines on medical practice. A systematic review of rigorous evaluations. Lancet 1993; 342: 1317-1322

9. Hanka, R., Hill-Smith, I., McCullagh, M. G, Meldrum, D. S (1999). Guidelines in general practice. BMJ 318: 1212-1212

10. Hutchinson, Allen. Making Use of Guidelines in Clinical Practice, Radcliffe Medical Press,

11. Institute of Medicine. Field S, Lohr K (eds). Guidelines for Clinical Practice: from Development to Use. Washington DC: National Academy Press, 1992.

12. Jackson R, Feder G. Guidelines for clinical guidelines. BMJ 1998; 317: 427-428 13. Lewis P A, Nelson E A A guide to research methodology. Journal of Wound Care.

1998;7(7):361-362 14. Nathwani D., From evidence-based guideline methodology to quality of care

standards. J Antimicrob Chemother. 2003 Jun;51(6):1441 15. National Guideline Clearinghouse, United States: http//www.guideline.gov./index.asp. 16. National Institute for Clinical Excellence, Development of clinical guidelines, 1999,

http://www.nice.org.uk/ 17. Peveler, R., Kendrick, T. (2001). Treatment delivery and guidelines in primary care. Br

Med Bull 57: 193-206 18. Sackett D.L., Richardson W.S., Rosenberg W., Haynes R.B. Medicina bazata pe

dovezi - Cum sã practici si cum sã predai MBD, Ed.Eurobit, Timisoara, 1999



19. Shaneyfelt TM, Mayo-Smith MF, Rothwangl. Are guidelines following guidelinesa The methodological quality of clinical practice guidelines in the peer-reviewed medical literature. JAMA 1999; 281: 1900-5.

20. Shekelle, Paul G.; Woolf, Steven H, Developing guidelines. BMJ: British Medical Journal, 02/27/99, Vol. 318 Issue 7183, p593

21. SIGN 50: A guideline developers' handbook, SIGN Publication No. 50, 2001 22. Thomas T. Gilbert, MD, MPH, Julie Scott Taylor. How to Evaluate and Implement

Clinical Policies Family Practice Management, 1999, Vol. 6 No. 3 23. Thomson, Richard; Lavender, Michael. How to ensure that guidelines are effective.

British Medical Journal, 7/22/95, Vol. 311 Issue 6999, p237



ASIGURAREA SANATATII SI SECURITATII LA LOCUL DE MUNCA



CUPRINS

1. SISTEME DE MANAGEMENT...........................................................................................................50

1.1. DOCUMENTAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT ............................................................................50

2. SISTEME DE MANAGEMENT AL SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA ................................53

2.1 LEGISLATIE .....................................................................................................................................54 2.1.1.TERMENI SI DEFINITII....................................................................................................................54 2.1.2 CLASIFICAREA ACTELOR NORMATIVE REFERITOARE LA SANATATE SI SECURITATE ÎN MUNCA .........55 2.1.3 STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV ROMÂN PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA ÎN MUNCA.......55 2.2. PERSONAL .....................................................................................................................................57

2.3 CERINTE GENERALE .....................................................................................................................58

2.3.1 POLITICA DE SANATATE SI SECURITATE ÎN MUNCA.........................................................................58 2.3.2 PLANIFICAREA..............................................................................................................................59

2.3.2.1 Identificarea pericolului, evaluarea riscului si controlul riscului .........................................59 Identificarea riscurilor la locurile de munca ....................................................................................67 Evaluarea riscurilor .........................................................................................................................69 Stabilirea masurilor de prevenire ....................................................................................................70 Reevaluarea riscurilor la locul de munca .......................................................................................70 2.3.2.2 Cerinte legale si alte cerinte ..............................................................................................70 2.3.2.3 Obiective .............................................................................................................................71 2.3.2.4 Programe de management referitoare la sanatate si securitate în munca .......................72

2.3.3 IMPLEMENTARE SI FUNCTIONARE..................................................................................................72 2.3.3.1 Structura si responsabilitate ...............................................................................................73 2.3.3.2 Instruire profesionala, cunoasterea si competenta ............................................................73 2.3.3.3 Consultarea si comunicare .................................................................................................74 2.3.3.4 Documentatia ......................................................................................................................75 2.3.3.5 Controlul documententelor si a datelor ..............................................................................75 2.3.3.6 Controlul operational...........................................................................................................76 2.3.3.7 Pregatirea pentru situatii de urgenta si capacitate de raspuns..........................................77

2.3.4 VERIFICARE SI ACTIUNE CORECTIVA .............................................................................................79 2.3.4.1 Masurare si monitorizare performantei ..............................................................................79 2.3.4.2 Accidente, incidente, neconformitate, actiuni corective, actiuni preventive ......................80 2.3.4.3. Controlul înregistrarilor ......................................................................................................81 2.3.4.4 Audit intern ..........................................................................................................................81 2.3.5 Analiza efectuata de management ........................................................................................82



1. SISTEME DE MANAGEMENT

1.1. Documentarea sistemelor de management Un sistem de management este definit si exista prin intermediul documentelor sale specifice, deci sistemul presupune elaborarea documentelor si impelementarea efectiva a acestora. Aceste documente trebuie concepute astfel încât, pentru toate activitatile care pot influenta direct sau indirect sistemele de management, sa se poata oferi raspunsuri precise la urmatoarele întrebari: § ce trebuie facut? § cine face? § unde face? § cu ce face? § când face? § cum face? § cum si cine verifica daca s-a facut asa cum este scris (declarat)?

Structura documentelor sistemului de management poate avea o forma piramidala cu sapte nivele de documente. Sistemul de management este documentat în misiune, viziune, declaratii ale politicii referitoare la calitate, mediu, sanatate si securitate ocupationala (DP), Manualul de management (MM), obiective stabilite pe functii si nivele relevante (O), programe de management (Pr), Legislata aplicabila, Proceduri documentate (P), Instructiuni de lucru si de securitate (IL, IS) si înregistrari (Î).



Figura 1. Structura documentatiei sistemului de management Manualul de management În Manual (MM) sunt definite : § politica, structura si schema organizatorica a societatii, responsabilitatile pentru

sistemul de management, precum si masuri si reguli pentru documentarea si supravegherea sistemului;

§ interactiunea dintre elementele de sistem si descrierea acestora; § obiectivele.

Sistem de Management

CE?

CINE? CÂND? CUM? UNDE?

CUM?

DDDPPP

MMMMMM

LLLeeegggiiissslllaaattt iiieee

OOO,,, PPPrrr

PPP

IIILLL,,, IIISSS

ÎÎÎ



MM coordoneaza întreaga documentatie formata din obiective, programe, proceduri, instructiuni de lucru, instructiuni de securitate. MM poate fi pus la dispozitia clientilor, la solicitarea acestora, pentru informare, pentru a cunoaste obiectivele sistemului de management si masurile luate pentru realizarea acestora. Proceduri Procedurile documentate (P) definesc cine realizeaza obiectivele trasate în MM, când, cum si unde se realizeaza acestea si se aplica în toate departamentele care desfasoara activitati ce pot influenta sistemele de management. Prin procedurile documentate se precizeaza si se descriu masurile luate pentru îndeplinirea obiectivelor sistemului, precum si competentele, respectiv responsabilitatile necesare. Prin aceaste masuri se evita problemele care pot aparea la interfata competentelor si responsabilitatilor. Instructiunile de lucru /instructiuni de securitate Instructiunile de lucru si de securitate (IL/IS) detaliaza modul de realizare a activitatilor prezentate în proceduri si dau raspunsul întrebarii cum? IL/IS sunt necesare, de obicei, numai pentru sarcini complexe care nu pot fi descrise corespunzator printr-o singura fraza sau un paragraf dintr-o procedura. Ele se adreseaza unui grup restrîns de persoane, care efectueaza activitatea descrisa în instructiune si trebuie sa fie disponibile acestora în orice moment.



2. SISTEME DE MANAGEMENT AL SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA Necesitatea introducerii unor sisteme de management care vizeza sanatatea si securitatea ocupationala au aparut in Olanda în cadrul industriei petroliere. Pentru prevenirea accidntelor de munca pe amplasamentele lor s-a simtit nevoia elaborarii unor reguli care sa poata sta la baza certificarilor de sistem. La fel ca toate activitatiile si domeniile de viata, munca ascunde pericole pentru corp, viata si sanatate. În mod diferit de domeniul vietii particulare, activitatile nu se realizeaza pe baza unei vointe complect liber consimtite, ci pentru câstigarea celor necesare traiului, într-un sistem de supra si sub ordonare. Relatia de munca este caracterizata de dreptul de conducere a angajatorului. Aceasta contine competenta legala fundamentala, esentiala de a decide unilateral conditiile de munca în functie de felul, momentul si locul prestatiei. De aici rezulta sarcini si obligatii pentru angajator si personalul sau de conducere

Figura 9. Relatia dintre standardele de management uzuale

BRC

ISO 9001

IFS

BRC

HACCP

OHSAS 18001

ISO 14001



2.1 Legislatie 2.1.1.Termeni si definitii Loc de munca = locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat în cladirile unitatii, inclusiv orice alt loc din aria unitatii la care lucratorul are acces în cadrul desfasurarii activitatii Echipament individual de protectie = orice echpament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru al proteja împotriva unuia sau a mai multor riscuri, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop. Echipament de munca = orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de munca Zona periculoasa = orice zona din interiorul si sau din jurul echipamentului de munca în care prezenta unui lucrator expus îl supune pe acesta unui risc pentru sanatatea si securitatea sa. Semnalizare de securitate sau de sanatate = semnalizarea se refera la un obiect, un produs sau o situatie determinata si furnzeaza informatii ori cerinte referitoare la securitatea sau sanatatea la locul de munca, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos sau acustic, comunicare verbala sau un gest semnal. Semnal de interzicere = semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza pericol Semnal de avertizare = semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau pericol Semnal de obilgativitate = semnalul prin care se indica adoptarea unui coportament specific Semnal de salvare sau prim ajutor = semnalul prin care se dau indicatii privind iesirile de urgenta si mijloacele de prim ajutor sau de salvare Semnal de indicare = semnalul prin care se furnizeaza alte indicatii Panou = semnal care prin combinarea unei forme geometrice, a unei culori, a unui simbol si a unei pictograme furnizeaza o indicatie specifica a carui vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate sufucienta Panou suplimentar = panou utilizat împreuna cu un panou si care furnizeaza informatii suplimentare Culoare de securitate = culoare careia îa este atrubuita o semnificatie specifica Simbol sau pictograma = imagine care descrie o situatie sau indica un comportament specific si care este utilizata pe un panou sau pe o suprafata luminoasa Semnal luminos = semnalul emus de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încat sa creeze o suprafata luminoasa Semnal acustic = semnalul sonor codificat, emis si difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop fara folosirea vocii umane sau artificiale Comunicare verbala = mesajul verbal predominant comunicat prin voce umana sau artificiala



Gest-semnal = miscare sau pozitie a bratelor sau a mâinilor într-o forma codificata, având ca scop ghidarea persoanelor care efectueaza manevre ce constitue un risc sau un pericol pentru lucratori 2.1.2 Clasificarea actelor normative referitoare la sanatate si securitate în munca În legislatia comunitare referitoare la sanatate si securitate exista doua mari categori de documente: § legislatia primara § legislatia secundara

Legislatia primara are aplicabilitate generala si este obligatorie si se aplica în toate statele membre: § Tratatul comunitatii europente a carbunelui si otelului din 1951 § Tratatul de la Roma din 1957, de constituire a comunitatii economice europene, cu

modificarile din 1987 aduse prin Actul Unic European, care stabileste regulile de baza pentru Piata unica interna

§ Tratatul de la Maastricht din 1992 de înfintare a Uniuni europene § Tratatul de la Amsterdam din 1997 § Regulamente

Legislatia secundara este compusa din: § Directive = documete obligatorii în ceea ce priveste rezultatele care trebuie atinse,

lasându-se la latitudinea statelor membre forma si metoda transpunerii în legislatia nationala

§ Decizii = documente obligatori pentru persoanele juridica carora li se adreseaza § Recomandari si opinii = documente care nu au caracter de obiligativitate dar a caror

spirit reflecta opinia majoritatii. Cea mai importanta directiva referitoare la sanatatea si securitatea în munca este Directiva-cadru 89/391/CEE. Din aceasta directiva care cuprinde principii generale referitoare la prevenirea si reducerea riscurilor profesionale, informarea si participarea lucratorilor la implementarea principiilor de securitate si sanatate în munca , s-au dezvoltat directive particulare referitoare la domenii specifice. 2.1.3 Structura sistemului legislativ român privind securitatea si sanatatea în munca În functie de subiectul reglementarii, de natura problemelor, structura si stemului legislativ referitor de securitate si sanatate în munca, sunt doua categori de acte juridice:



§ Acte care legifereaza strict numai activitati în legatura directa cu securitatea si sanatatea muncii –legislatie de baza

§ Actele care contin în subsidiar norme juridice de securitatea si sanatatea muncii –legislatia conexa.

Structura legislatiei de baza se împarte dupa urmatoarele criterii:

1. Nivelul de emitere a actului juridic § acte emise de parlament (legi) § acte emise de organele executive ale administratiei de stat § hotarâri ale Guvernului § ordine si instructiuni ale diverselor ministere 2. Aria de obligativitate

§ acte obligatorii pentu toate sectoarele de activitate § acte obligatorii penru anumite sectoare, activitati-toate ordinele

diverselor ministere 3. Aria de obligativitate si natura reglementarii § legislatie primara din care fac parte: Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in

munca, HG si ordinele Ministerului Muncii si Solidaritatii sociale, care sunt caracterizate prin faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul sanatatii si securitatii în munca;

§ legislatia secundara din care fac parte: Standardele de securitate a muncii; Normele generale de protectia muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, si sunt obligatorii pentru toti agentii economici si pentru toate tipurile de activitati; Normele specifice de securitate a muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si sunt obligatorii pentru anumite activitati sau grupuri de activitati. Standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul comitetelor tehnice si emise de Asociatia Romana pentru Standardizare (ASRO).

§ legislatia tertiara: cuprinde instructiunile de securitate a muncii, care se elaboreaza de catre agentii economici, fiind obligatorii numai in cadrul acestora.

4. Problema reglementata § reglementari privind persoanele care beneficiaza de securitatea muncii § reglementari privind persoanele care raspund de realizarea masurilor preventive § acte referitoare la obligatiile agentilor economici § reglementari privind accidentele de munca si îmbolnavirile profesionale § dispozitii privind raspunderea juridica



Figura 10. Structura legislatiei SSM

2.2. Personal Pentru a putea functiona conform legislatiei in vigoare, o organizatie este necesar se aiba serviciu de sanatate si securitate in munca. Acest serviciu poate fii intern sau extern. In cazul in care este un serviciu intern acesta este condus de o persoana calificata ca lucrator desemnat sanatate si securitate in munca. Pentru situatii de urgenta este numita de asemenea o persoana cu calificare de cadru tehnic PSI . Pentru colective mai mari de 50 angajati este necesar sa functioneze comitetul de sanatate si securitate in munca (CSSM). Pentru sistemul de managemet de sanatate si securitate in munca vafi numit un reprezentant al managementului care va avea responsabilitati legate documentarea, implementare, mentinerea si imbunatatirea sistemului de management .



Figura 11. Relatiile CSSM 2.3 Cerinte generale § nivelul de documentare si resursele alocate sunt depentente de dimensiunile

organizatie, natura activitatii sale si amplasamentele sale § organizatia poate implementa cerintele OHSAS 18001:2007 la întreaga organizatie

sau la anumite ampasamente sau activitati specifice de operare. 2.3.1 Politica de sanatate si securitate în munca Cerinte Politica : § va fi adecvata naturii si dimensiunilor riscurilor referitoare la sanatate si securitate

ocupationala a organizatiei § cuprinde un angajament pentru îmbunatatirea continua § va include un angajament de conformate cu cerintele de reglemetare în vigoare § va fi documetata, implementata, mentinuta § va fi comunicata angajatilor § va fi disponibila partilor interesate § va fi revizuita periodic pentru a se asigura adecvarea si relevanta sa în organizatie

Angajatorul

Medicina muncii specialisti în securitatea muncii

Reprezentanti ai lucratorilor

Specialisti externi

Comitetul de securitate

Responsabilul cu securitatea muncii



Date de intrare § politica si obiectivele societatii în geenral; § pericolele referitoare la sanatate si securitate în organizatie § cerinte legale si de reglementare § performanta anterioara si curenta referitoare la sanatate si securitate ocupationala § nevoile partilor interesate § oportunitatile si nevoile de îmbunatatire continua § resursele necesare § contributia angajatilor § contributia contrctorului sau personalului extern

Date de iesire O politica documentata cuprinzatoare ce poate fi înteleasa si comunicat organizatiei. Politica de sanatate si securitate în munca stabileste sensul global al directiei sale si fixeaza principiile de actiune. Prin politica se fixeaza obiectivele pentu responsabilitatea si performanta sistemului. Declaratia documentata a politicii este elaborata si avizata de managementul de varf. 2.3.2 Planificarea

2.3.2.1 Identificarea pericolului, evaluarea riscului si controlul riscului Cerinte Stabilirea si mentinerea procedurilor pentru identifiacera continua a pericolelor, evaluare a riscurilor si implementarea masurilor de control. Se va tine cont de : § activitati de rutina si non rutina § activitati ale întregului personal § facilitati la locul de munca.

Metodologia pentru identificarea pericolului si evaluarea riscului: § va fi definita în conformitate cu domeniul de activitate pentru a se asigura ca este mai

mult pro-activa decât reactiva § va asigura clasificarea riscurilor si identificarea celor care vor fi controlate dau

eliminate § sa fie corelata cu experienta de operare § sa furnizeze elemente de intrare pentru determniarea cerintelor pentru facilitati

(instruire, echipamente, etc.) § sa asigure monitorizarea actiunilor solicitate.



Date de intrare § cerinte legale si de reglementare în domeniul § politica de sanatate si securitate ocupationala § inregistrari ale incidentelor si accidentelor § neconformitati § rezultatele auditurilor interne § comunicarea cu angajatii si ale parti interesate § informatii rezultate în urma întâlnirilor Comitetului de securitate § informatii despre facilitati, procese, activitati ale organizatiei § proceduri de control § planurile de ansamblu § date de monitorizare § date despre protectia mediului la locul de munca.

Date de iesire § Proceduri documentate pentru:

ü identificarea pericolelor ü determinarea riscurilor cu pericolele asociate ü indicarea nivelului de risc referitor la fiecare pericol ü descrierea sau referiri la masurile pentru monitorizare si controlul riscului

§ Obiective si programe pentru eliminarea sau reducerea riscului § Cerinte de competenta si pregatire profesionala

Documetarea în proceduri a modului de identificare, evaluare si control a riscurilor Tabel 10. Evaluare risc I. Recunoastere risc-identificare

1. vizitarea locurilor de productie 2. analiza fluxurilor de productie riscuri: - organizatorice - tehnice - legate de persoane 3. chestionarea angajatiilor



II. Documentarea evaluarii riscurilor

1. structurarea pe activitati (amplasamente) riscuri : -organizatorice - tehnice - legate de persoane 2. exprimarea în limbajul angajatilor (nu prea teoretic , cu cuvinte simple) 3. data intocmirii semnatura angajatorului 4. indicarea specialistului pentru securitatea muncii în cazul aparitiei problemelor neprevazute La analiza riscurilor la locul de munca se vatine cont de influienta factorilor de mediu (tempertura, umiditate, lumina, zgomot, vibratii) si de solicitarile fizice

Raportata la locul de muca Raportata la persoana

-la locurile de munca stationare, mai întâi independent de oamenii care lucreaza acolo.În a doua etapa luarea în considerare a factorilor individuali

-la utilizarea în locurile de munca schimbatoare, analiza combinatiei tuturor activitatilor. În a doua etapa luarea in considerare a factorilor individuali

Analiza riscului

Preventiva Analiza directa Ex: Analiza locului de munca Vizite sistematice ale intreprinderii

Retroactiva Analiza indirecta Ex: Analiza fiecarui acciodent Stabilirea punctelor de greutate la fiecare accident



Figura 12. Analiza de risc Riscul apare în special din: § organizarea si dotarea locului de munca § influentele fizice, chimice si biologice § natura, alegerea si utilizarea materialelor de lucru, masinilor, aparatelor si instalatiilor; § manipularea si deservirea masinilor, aparatelor si instalatiilor; § organizarea proceselor de lucru si de fabricatie, a fluxurilor si a timpului de lucru si

interactiunea acestora § calificarea si instruirea insufucienta a angajatilor.

Obiectivele evaluarii riscului: § recunoasterea soliciitarii fizice si psihice a angajatilor si pe cît posibil dimi nuarea

acestora § reducerea riscului de accident la locul de munca § îmbunatatirea continuaa a conditilor de munca § informarea si instruirea angajatiior.

Cand se efectueaza o evaluare a riscurilor: § prima analiza la locurile de munca existente § la modificari survenite la locul de munca § la modificarea organizarii lucrului § la modificarile prescriptiilor, respectiv nivelul tehnicii.

da

nu

Verificarea eficacitatii

Entitate observata

Analiza riscului

Estimarea riscului

Evaluarea riscului Este sistemul sigur?

Diminuarea riscului

AN

ALI

ZA D

E R

ISC

EV

ALU

AR

E D

E R

ISC

Efectuarea evaluarii riscului Domeniul de lucru, activitatea, persoana, procesul Determinarea: -persoanelor expuse -felul expunerii Probabilitatea daunei Amploarea daunei Obiective, programe de îmbunatatire Tehnic, organizatoric, raportat la persoana



Figura 13. Analiza de risc

Clasificarea riscurilor: § riscuri de natura mecanica § riscuri de natura electrica § materiale periculoase § riscuri de natura biologica § riscuri de incentii si explozii § riscuri termice § riscuri prin efecte fizice speciale § riscuri în urma solicitarilor prin conditiile de mediu § solicitati fizice/greutate muncii § riscuri ale perceptiei si muncii manuale § solicitari psihice § organizare § alte periclitari solicitari

1. Riscuri de natura mecanica: § parti neprotejate ale masinilor § piese cu suprafete periculoase § mijloace de transport mobile, mijloace de lucru în miscare § piese cu miscare necontrolata § caderi, alunecari, împiedicare, rasucire calct strâmb § caderi de la înaltime

2. Riscuri de natura electrica: § tensiuni periculoase § arc electric

3. Materiale periculoase § gaze § vapori § aerosoli § lichide § substante solide § reactii scapate de su control

4. Risc de natura biologica § pericol de infectie pri microorganisme si virusi § organisme modificate genetic § substante alergogene si toxice

5. Risc de incendii si explozii § pericol de incendii prin substante solide, lichide si gaze



§ atmosfera potential expoziva § materiale explozive § încarcare electrostatica

6. Risc termic § contact cu medii fierbinti § contact cu medii reci

7. Risc prin efecte fizice speciale § zgomot § ultrasunet § vibratii ale corpului § vibratii ale mâinii-bratului § radiatii neionizante § radiatii ionizante § câmpuri electromagnetice § lucru în conditii de depresiune sau suprapresiune

8. Riscuri în urma solicitarilor prin conditiile de mediu § clima § iluminatul § necesarul de spatiu/caile de acces

9. Solicitari fizice/greutatea muncii § munca dinamica grea / unilaterala § munca în pozitie fixa/munca statica § combinatia dintre munca statica si dinamica

10. Riscuri ale perceptiei si muncii manuale § receptarea informatiilor § volumul perceptiei § manipularea dificila a mijloacelor de munca

11. Alte riscuri/solicitari § echipamentul individual de protectie § solicitarii ale pietii § datorita oamenilor § datorita animalelor § datorita plantelor sau produselor vegetale

12. Solicitari psihice § activitatea § organizarea muncii § conditii sociale

13. Organizare § desfasurarea muncii



§ timpul de lucru § calificarea § instructajul § raspunderea

Punctul de plecare în optimizarea activitatii de prevenire a accidentelor de munca si îmbolnavirilor profesionale îl constituie evaluarea riscurilor. Aceasta presupune identificarea tuturor factorilor de risc si cuantificarea dimensiunii lor pe baza combinatiei dintre doi parametri: gravitatea si frecventa consecintei maxime posibile asupra organismului uman. Se obtin astfel niveluri de risc partiale pentru fiecare factor de risc, respectiv niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat (loc de munca). Factorii ce trebuie luati în considerare la evaluarea riscului sunt: a) Probabilitatea producerii unei leziuni sau afectari a sanatatii; b) Gravitatea maxima previzibila a leziunii sau afectarii sanatatii. Aplicarea metodei de evaluare a riscurilor permite: § radiografierea situatiei existente la fiecare loc de munca, reliefându-se riscurile

acceptabile si cele inacceptabile, precum si masurile ce trebuie adoptate; § compararea si ierarhizarea locurilor de munca dupa criteriul gravitatii riscurilor, ceea

ce asigura o justificare economica si sociala pentru decizia manageriala vizând ordinea de adoptare a masurilor preventive.

In orice proces de munca sunt implicate patru elemente, care interactioneaza si se influenteaza reciproc: § executantul (E); § sarcina de munca (S); § mijloacele de productie (M); § mediul de munca (Me).

Factorii de risc proprii executantului: § erori de receptie, prelucrare si interpretare a informatiei; § erori de decizie; § erori de executie; § erori de autoreglaj.

Factorii de risc proprii sarcinii de munca: § continut sau structura necorespunzatoare a sarcinii de munca în raport cu scopul

sistemului e munca sau cu cerintele impuse de situatiile de risc (operatii, reguli, procedee gresite, absenta unor operatii, metode de munca necorespunzatoare);



§ sub/supradimensionarea cerintelor impuse executantului, respectiv necorespunzatoare posibilitatilor acestuia.

Factorii de risc proprii mijloacelor de productie: § factori de risc mecanic, a caror actiune consta în eliberarea brusca, necontrolata si

contraindicata a energiei cinetice incorporate în mijloacele de productie sau în parti ale acestora;

§ factori de risc termic, în cazul carora pericolul potential este dat de actiunea energiei termice incorporate în mijloacele de productie la contactul sau manipularea acestora de catre executant;

§ factori de risc electric, la care pericolul consta în posibilitatea contactului direct sau indirect al executantului cu energia electrica vehiculata de mijloacele de productie;

§ factori de risc chimic, a caror actiune este determinata de proprietatile chimice nocive sau potential accidentogene ale substantelor utilizate în procesul de munca;

§ factori de risc biologic, cu actiune de natura biologica, nociva sau potential accidentogena, în functie de caracteristicile macroorganismelor si microorganismelor utilizate în procesul de munca.

Factorii de risc proprii mediului de munca: Mediul fizic ambiant poate prezenta abateri sub forma de depasiri ale nivelului sau intensitatii functionale a parametrilor specifici (microclimat, zgomot, vibratii, noxe chimice, radiatii, iluminat etc.), fie caracteristici care reprezinta conditii de munca inadecvate (suprasolicitare fizica). Mediul social se caracterizeaza prin factori de risc de natura psihica al caror rezultat este suprasolicitarea executantului. Actiunea factorilor poate conduce fie la vatamarea violenta a organismului, prin lezarea integritatii anatomice, determinând anularea sau diminuarea uneia sau a mai multora dintre functiile fiziologice, fie la afectiuni ale organismului. În primul caz survine un accident de munca, iar în al doilea, o boala profesionala. În functie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile profesionale pot fi: § intoxicatii provocate de inhalarea, ingerarea sau contactul epidermei cu substante

toxice; § pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor minerale netoxice; § boli de iradiere; § boli prin expunere la temperaturi înalte sau scazute; § boli prin expunere la zgomot si vibratii; § boli prin expunere la presiune atmosferica ridicata sau scazuta; § alergii profesionale;



§ dermatoze profesionale; § cancerul profesional; § boli infectioase si parazitare; § boli prin suprasolicitare; § alte boli.

Identificarea riscurilor la locurile de munca Etapa 1 - Analiza intiala de sanatate si securitate in munca Scopul analizei intiale a riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala la locurile de munca este evaluarea pozitiei organizatiei cu privire la sanatatea si securitatea angajatilor, ca baza pentru stabilirea masurilor de protectie ce se impun in desfasurarea activitatolor. Analiza initiala este coordonata de serviciul extern de sanatate si securitate in munca si participa la ea lucratorul desemnat, responsabilul productie si medicul de medicina muncii. In cadrul analizei se au in vedere urmatoarele aspecte: 1. planul de amplasare a organizatiei, inclusiv vecinatatea; 2. echipamentele si utilajele existente; 3. materiile prime si materialele utilizate (fisele de securitate, specificatiile de produs); 4. serviciile realizate; 5. cerintele legale si alte cerinte aplicabile; 6. situatiile de urgenta si accidentele anterioare; 7. istoricul starii de sanatate a angajatiilor; 8. pregatirea profesionala a angajatiilor (meserii autorizate). Etapele analizei de risc sunt: a.) constituirea echipei ; b.) definirea sistemului analizat; c.) identificarea factorilor de risc din cadrul firmei; d.) evaluarea riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala prin: § stabilirea consecintelor actiunii asupra victimei-determinarea gravitatii lor § stabilirea posibilitatii de actiune a factorilor de risc asupra executantului

e.) ierarhizarea riscurilor si stabilirea prioritatilor de prevenire: atribuirea nivelului de risc functie de gravitate si probabilitatea consecintelor actiunii factorilor de risc; f.) propunerea masurilor de prevenire .



Etapa 2 – Descrierea metodei Metoda are ca scop determinarea cantitativa a nivelului de risc/securitate a fiecarui loc de munca.Se identifica toti factori de risc pentru toate locurile de munca pe baza: 1-liste de identificare a factorilor de risc - cuprind principalele categorii de factori de risc de accidentare si imbolnavire profesionala grupate dupa executant, sarcina de munca, mijloace de productie si mediu de munca; 2-lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman - cuprinde categorii de leziuni si vatamari ale integritatii si sanatatii organismului uman, localizarea posibila a consecintelor si gravitatea; 3-scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor actiunii factorilor de risc asupra organismului . Clasele de gravitate au fost stabilite pe baza criteriilor medicale. Clasele de gravitate luate in considerare sunt: § clasa 1: consecinte neglijabile (incapacitate de munca mai mica de 3 zile); § clasa 2: consecinte mici (incapacitate cuprinsa între 3 - 45 zile, care necesita

tratament medical); § clasa 3:consecinte medii (incapacitate 45 - 180 zile, tratament medical si

spitalizare); § clasa 4: consecinte mari (invaliditate gradul III): § clasa 5: consecinte grave (invaliditate gradul II); § clasa 6: consecinte foarte grave (invaliditate gradul I); § clasa 7: consecinte maxime (deces).

Clasele de probabilitate luate in considerare sunt: § clasa 1- frecventa de producere o data la peste 10 ani; § clasa 2- frecventa de producere o data la 5-10 ani; § clasa 3- frecventa de producere o data la 2-5 ani; § clasa 4- frecventa de producere o data la 1-2 ani; § clasa 5- frecventa de producere o data la 1an-1 luna; § clasa 6- frecventa de producere o data la mai putin de o luna.

4-grila de evaluare a riscurilor - se realizeaza exprimarea efectiva a riscurilor existente in sistemul analizat sub forma cuplului de gravitate-frecventa de aparitie. Corespunzator celor 7 clase de gravitate se stabilesc 7 niveluri de risc, în ordine crescatoare, respectiv 7 niveluri de securitate, data fiind relatia invers proportionala între cele doua stari (risc - securitate): § N1 - nivel minim de risc → - S7 - nivel maxim de securitate; § N2 - nivel foarte mic de risc → - S6 - nivel foarte mare de securitate; § N3 - nivel mic de risc → - S5 - nivel mare de securitate; § N4 - nivel mediu de risc → - S4 - nivel mediu de securitate; § N5 - nivel mare de risc → - S3 - nivel mic de securitate; § N6 - nivel foarte mare de risc → - S2 - nivel foarte mic de securitate; § N7 - nivel maxim de risc → - S1 - nivel minim de securitate.



5-scala de incadrare a nivelurilor de risc respectiv nivelurilor de securitate - formular cod F.05-PS.01 (vezi Anexa 5): instrument de apreciere a nivelului de risc previzionat respectiv a nivelului de securitate cuprinde 7 niveluri incadrate dupa cum urmeaza : nivelul 1 –minim acceptabil nivelul =3,5 risc acceptabil nivel =3,5 risc maxim acceptabil nivelul 7- nivel critic 6- fisa de evaluare a locului de munca 7-fisa de masuri propuse . Ordinea ierarhica a masurilor de prevenire sunt: § masuri primare: eliminare riscuri (masurile trebuie sa actioneze direct asupra sursei

factorilor de risc) § masuri secundare: izolare riscuri (factori de risc persista , dar prin masuri de protectie

colectiva se evita sau diminueaza actiunea lor asupra omului) § masuri tertiare: evitare riscuri (interactiunea dintre factorii de risc si om se evita prin

masuri organizatorice si reglementari privind comportamentul § masuri cuaternare: izolare om ( limitarea actiuni factorilor de risc se face prin protectie

individuala) Masurile de prevenire pot fi masuri de protectie individuale sau colective si masuri de prevenire intrinseca. 8- planul de prevenire si protectie cuprinde masuri tehnice, organizatorice, igienico sanitare ce trebuie aplicat in organizatie .

Evaluarea riscurilor Pentru determinarea consecintelor posibile ale actiunii factorilor de risc se utilizeaza Lista de consecinte posibile ale actiunii factorilor de risc asupra organismului uman. Gravitatea consecintei astfel stabilite se apreciaza pe baza grilei din Anexa 3. Informatii importante pentru aprecierea cât mai exacta a gravitatii consecintelor posibile se obtin din statisticile accidentelor de munca si bolilor profesionale produse la locul de munca respectiv sau la locuri de munca similare. Pentru determinarea frecventei consecintelor posibile se foloseste scala din Scala de cotare a gravitatii si probabilitatii consecintelor. Încadrarea în clasele de probabilitate se face dupa ce se stabilesc, pe baza statistica sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, saptamânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transforma ulterior în probabilitati exprimate prin numar de evenimente posibile pe an. Rezultatul obtinut în urma procedurilor anterioare se identifica în Grila de evaluare a riscurilor si se înscrie în Fisa locului de munca .Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de



risc/securitate se determina apoi aceste niveluri pentru fiecare factor de risc în parte. Se obtine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de munca, ceea ce da posibilitatea stabilirii unei prioritati a masurilor de prevenire si protectie, functie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc. Nivelul de risc global (Nr) pe locul de munca se calculeaza ca o medie ponderata a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificati. Nivelul de securitate (Ns) pe loc de munca se identifica pe Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate, construita pe principiul invers proportionalitatii nivelurilor de risc si securitate. Nivelul de risc global si nivelul de securitate se înscriu în Fisa locului de munca .

Stabilirea masurilor de prevenire Acestea pot fi: § masuri de prevenire intrinseca; § masuri de protectie colectiva; § masuri de protectie individuala.

Masurile propuse se înscriu în formularul Fisa de masuri propuse

Reevaluarea riscurilor la locul de munca Locurile de munca sunt reevaluate anual, din punct de vedere al riscurilor asociate, pentru a se stabili daca au aparut riscuri noi de care trebuie sa se tina cont in planurile de prevenire. Totodata, riscurile la locul de munca sunt analizate la orice schimbare tehnologica, la aparitia de locuri de munca noi sau modificarea semnificativa a unui loc de munca existent, la introducerea de noi activitati si dupa producerea unor incidente/accidente de munca. Modificarile survenite in urma reevaluarii, daca sunt necesare, se documenteaza in scris si se comunica celor implicati.

2.3.2.2 Cerinte legale si alte cerinte Cerinte Stabilirea si mentinerea unei proceduri pentru identificarea si accesul la cerintele legale aplicabile. Informatiile sunt pastrate actualizat si comunicate partilor interesate. Date de iesire Orice organizatie trebuie sa fie constienta ca activitatile sale sunt afectate de reglementarile legislative în vigoare. Aceste informatii trebuie comunicate celor interesati. Procesul de identificare a cerintelor legale are ca date de intrare: § detalii referitoare la modul de desfasurare a proceselor § identificarea, evaluarea si contolul riscului



§ cerinte legale § cerinte de standardizare § cerinte interne ale organizatiei § cerinte ale partilor interesate.

Date de iesire § proceduri de identificare si accesare a informatiilor de reglementare § identificarea modului si locului de aplicare a acestora § determniarea necesarului de disponibilitate a acestor informatii § monitorizarea cunoasterii si respectarii cerintelor de reglementare

2.3.2.3 Obiective Cerinta § stabilirea si mentinerea obiectivelor documentate pentru nivele si functii relevante § obiective cuntificabile.

Date de intrare în procesul de stabilire a obiectivelor: § politica si obiectivele globale ale organizatiei § politica de sanatate ti securitate ocupationala cu angajamentul de înbunatatire

continua § ezultatele identificarii pericolului, evaluarii si controlul riscului § cerinte legale si de reglementare § optiunile tehnologice § informatii referitoare la imbunatatirea locurilor de munca § cerinte financiare, operationele si ale afacerii § opinii ale angajatilor si ale partilor interesante § analiza performantei fata de obiectivele stabilite anterior § inregistrari referitoare la neconformitati, accidente, incidente si daune asupra

proprietatii § rezultate ale analizei managementului referitoare la sanatate si securitate

ocupationala. Date de iesire § obiective documentate si masurabile pentru fiecare functie din organizatie.



2.3.2.4 Programe de management referitoare la sanatate si securitate în munca Cerinta Stabilirea unuia sau a mai multor programe care sa duca la realizarea obiectivelor. Programele sunt analizate si readaptate periodic. Programul trebuie sa cuprinda: § responsabilitatea si autoritatea desemnata pentru realizarea obiectivelor § mijloacele si termenele de rezolvare a obiectivelor.

Date de intrare § politica si obiectivele în sanatate si securitate ocupationala § rezultatele identificarii pericolului, evaluarii si controlul riscului § modificari ale cerintelor legale si de reglementare § detalii referitoare la procesele de realizare a productiei si a serviciilor § activitati continue de îmbunatatire § disponibilitatea resurselor de realizare a obiectivelor

Date de iesire § Programele de management definite si documentate.

2.3.3 Implementare si functionare

Figura 14. Impelmentare si functionare

Implementare si functionare

Planificare

Audit Feedback de la masurarea performantei

Verificare si actiune corectiva



2.3.3.1 Structura si responsabilitate Cerinte Reprezentantul managementului pentru sanatate si securitate ocupationala are responsabilitate si autoritate definite pentru: § a se asigura ca cerintele referitoare la sistemul de management sunt stabilite,

implementate si mentinute în conformitate cu specificatia § a se asigura ca raportarile referitoare la sistemul de managemet al sanatatii si

securitatii ocupationale sunt raportate conduucerii de la cel mai iînalt nivel si stau la baza imbunatatirii sistemului.

Date de intrare § structura organizatorica/organigrama § rezultatele identificarii pericolului, evaluarii si controlului riscurilor § obiectivele în sanatate si securitate ocupationala § cerinte legale si de reglementare § descrierile postului § lista personalului calificat.

Date de iesire § definirea rolurilor/responsabiltatilor § documentarea referitoare la roluri, responsabilitati în fise de post, proceduri,

instructiuni de lucru § instruiri documentate ale personalului referitor la roluri, responsabilitati, autoritati.

2.3.3.2 Instruire profesionala, cunoasterea si competenta Cerinte

procese care au efect asupra sanatatii si securitatii ocupationale

personalului care: conduce efectueza verifica

rolurile responsabilitatile autoritatile

definite documentate comunicate



Personal competent. Competentele definite din punct de vedere a studiilor, instruirilor, experientei corspunzatoare Stabilirea si mentinerea unei proceduri referitoare la: § importanta respectarii documentatiei sistemului de management OH&S § consecintele OH&S reale su potentiale asupra locului de munca § roluri si responsabilitati în conformarea cu documentatia sistemnlui inclusiv cerinte

referitoare la situatii de urgenta si capacitate de raspuns § consecintele potentiale ale abterilor de la procedurile specificate de operare

Date de intrare § fisele de post § documentele sistemului de management al santatii si securitatii ocupationale

(proceduri, instructiuni) § aprecieri ale performantei personalului § rezultatele identificarii pericolului, evaluarii si controlului riscurilor § politica de OH&S si obiectivele OH&S § programe OH&S

Date de iesire § cerinte de competenta pentru personal § analiza nevoilor de instruire profesionala § Programe de instruire § Gama de cursuri/instruiri § înregistrari ale instruirilor § evaluari documentate ale eficacitatii instruirii

2.3.3.3 Consultarea si comunicare Cerinte Proceduri prin care organizatia se asigura ca informatiile pertinentereferitoare la sanatate si securitate ocupationala sunt comunicate catre angajati si alet parti interesate. Implicarea angajatilorsi acordurile stabilite referotoare la consultare trebuie documentate si partile interesate informate. Angajatii sunt: § implicati în dezvoltarea si revizuirea politicii si procedurilor de gestionare a riscurilor § consultati în cazul schimbarilor care pot sa afecteze sanatatea si securitatea la locul

de munca § reprezentati în probleme de sanatate si securitate ocupationala § informati referitor la cine sunt reprezentanti lor pentru OH&S si cine sunt reprezentantii

conducerii.



Date de intrare § politica si obiectivele OH&S § documentele distemului OH&S § procedurile de identificarea pericolului, evaluarea si controlul riscului § fisele de post care definesc rolurile si responsabilitatile § rezultatele consultarilor referitoare la îmbunatatirea locurilor de munca § programul de instruire profesionala.

Date de iesire § consultari dintre angajator si angajati în comitetele de securitate § implicarea angajatului în identificarea pericolului, evaluarea si controlul ricului; § implicarea reprezentantilor angajatilor si stabilirea mecanismelor de comunicare în

cazul investigatiilor referitoare la accidente, incidente, vizite pe teren legate de OH&S, § informari referitoare la sanatate si securitate ocupationala pentru angajati, contractori,

vizitatori § panouri de afisaj cu date despre performanta OH&S § buletin de informare OH&S.

2.3.3.4 Documentatia Cerinte Informatii pe suport informatic sau de hârtie pentru : § a descrie elementele esentiale ale sistemului si interactiune lor § a asigura accesul al documentatia conexa

Date de intrare § detalii despre sistemele de documentare si informatiile pe care organzaia le dezvolta

pentru îndeplinirea cerintelor OHSAS 18001:2007 § responsabiltati si autoritati § informatii despre locurile unde se vor utiliza documentele

Date de iesire: § manual, politica, obiective, programe § proceduri § instructiuni de lucru

2.3.3.5 Controlul documententelor si a datelor Cerinte Este necesara o procedura pentru conrolul documentelor prin care: § documentele pot fi localizate § analizate si revizuite periodic § versiunile relevante sunt disponibile § versiunile perimate sunt retrase pentru a împiedica utilizarea lor § documentele retrase si arhivate în scopul pastrarii acestora pot fi identificate

coresponzator



Date de intrare § detalii despre documentatie si sistemele de date pe care organizatia le dezvolta pentru

sustinerea sistemului de managment al sanatatii si securitatii ocupationale § detalii despre responsabilitati si autoritati

Date de iesire § procedura de control a documentelor § lista documentelor controlate si locatiile lor § înregistrari referitoare la arhiva § registre de documente, indexuri, etc.

2.3.3.6 Controlul operational Cerinte § identificarea operatiilor si activitatilor asociate riscurilor identificate § planificarea si controlul operatiilor si activitatilor care sunt asociate riscurilor § documentarea în proceduri a criteriilor de operare § stabilirea si mentinerea procedurilor referitoare la riscurile identificate la bunurile,

echipamentele, servichile achizitionate si/sau utilizatede organizatie § comunicarea catre furnizori a cerintelor relevante § stabilirea si mentinerea procedurilor pentru proiectarea locurilor de munca, a

proceselor, a instalatiilor, utilajelor, procedurilor operationale, organizarea muncii, adaptarea acestora la capabilitatile umane pentru eliminarea sau reducerea riscurilor

Date de intrare § politica si obiectivele OH&S § cerinte legale si de reglementare § rezultatele identificarii pericolului, evaluarii si controlului riscului

Date de iesire § proceduri § instructiuni de lucru

Mediul de munca pentru personal care satisface cerintele de securitate (social, organizatoric)

Constinta pericolului functionala

Constiinta securitatii

Adecvare pentru securitate

Mediul de munca material care satisface cerintele de securitate (fizice, tehnice)

Securitatea muncii

Securitatea organizarii

Securitatea mediului

om masina mediu

organizare



Figura 15 Sistemul om-masina (echipament de munca)-mediu

Relatiile de integrare între om si mediul material de munca sunt optime. Acest lucru înseamna securitate angajatului, usurarea muncii acestuia, siguranta partilor material ale mediului si lipsa deficientei în intractiune dintre ele. În acest caz vorbim de performanta. Adaptarea deficitara dintre om si mediul material de munca (configurare necorespunzatoare a elementelor de deservire) are ca efect o integrare întârziata. Omul este supra sau bubsolicitat în mod nedorit.În acesta caz vorbim de scaderea performantei. Relatiile de integrare sunt complect întrerupte, exista un deranjament cre poate avea ca urmari vatamari ale peroanei sau pagube materiale, performanta fiind împiedecata. În cadrul contolului operational trebuie avut în vedere factorii care pot influenta, securitatea muncii. Acestia sunt:echipamentele de munca, locul de munca, mediul de munca, sarcina muncii, organizarea muncii, conditiile de munca. Manipularea substantelor periculoase: § obligatia solicitarii sau elaborarii fisei tehnice de securitate a substantelor periculoase § obligatia identificarii si marcarii substantelor tehnice periculoase

ü denumire chimica (pentru preparate denumirea comerciala) ü simbolul pericolului si denumirea acestuia; ü indicatii prvind pericole deosebite (R) ü indicatii privind securitatea (S) ü adresa poducatorului /distribuitorului

§ elaboratea instructiunilor de exploatare a acestora ü denumirea substantei periculoase ü descrierea produsului pemtru o identificare usoara (aspect, miros, stare de

agregare) ü pericole pentru om si mediu ü masuri de protectie si reguli de comportament ü mod de actiune în caz de pericol ü primul ajutor ü eliminarea corespunzatoare

§ instruirea angajatilor

2.3.3.7 Pregatirea pentru situatii de urgenta si capacitate de raspuns Cerinte § stabilirea si mentinerea planurilor si procedurilor pentru a identifica potentialul pentru

incidente si situatii de urgenta precum si raspunsul la acestea pentru a preveni si minimalizarea efectelor acestora asupra îmbolnavirilor sau raniilor angajatilor



§ analiza si revizuire planurilor în special dupa aparitia unor incidente sau situatii de urgenta

§ testarea periodica a planurilor

Date de intrare § rezultatele identificarii pericolelor, evaluarea si controlul riscurilor § disponibilitatea serviciilor locale de urgenta si detalii referitoare la raspunsul de

urgenta sau consultari de punere de acord § cerinte legale si de reglementare § experienta din accidente, incidente si situatiile de urgenta anterioare § experienta organizatiilor similare referitoare la accidente, incidente, situatii de urgenta § revizuiri ale exercitilor de simulare si practicilor pentru situatii de urgenta executate si

operatiunile anterioare Date de iesire § planuri si proceduri documentate pentru situatii de urgenta § lista echipamentelor de urgenta § înregistrari de la testarile pentru echipamentele de protectie § inregistrari de la exerictile practie de simulare § înregistrari ale analizei si masurilor de imbunatatire propuse în urma testarilor § înregistrari ale revizuirii planurilor în urma analizelor

Planul de urgenta cuprinde: § identificarea accidentelor si urgentele potentiale § identificarea persoanei care preia controlul in timpul situatiie de urgenta § detalii despre actiunile ce vor fi intreprinse de personal în timpul unei situatii de

urgenta, incluzatd si actiunile ce vor fi intreprinse de catre personalul extern care se afla la locul situatiei de urgenta (contractori,vizitatori)

§ responsabilitatea, autoritate, indatoririle personalului cu roluri specifice în timpul situatiilor de urgenta (personal cu indatoriri de stingerea incendiilor, acordarea primului ajutor, specialisti în scurgeri toxice)

§ proceduri de evacuare § identificarea si localizarea materialelor ce prezinta pericol § comunicarea cu organismele externe în cauza(pompieri, salvare, etc) § comunicarea cu vecini si cu publicul § protectia echipamentelor, datelor si înregistrarilor vitale § disponibilitatea informatiilor necesare pe timpul situatiei de urgenta(schite de

amplasament, instalatie, proceduri de operare, instructiuni de lucru, nr. de telefon, etc.)

Echipamente de urgenta: § sisteme de alarmare § iluminat si sursa de energie de rezerva pentru situatii de urgenta § mijloace de evacuare § refugii sigure § robinete, întrerupatoare si sigurante critice pentru deconectare



§ echipamente de stingerea incendiilor § echipamente de prim ajutor § facilitati de comunicare

2.3.4 Verificare si actiune corectiva

Figura 16 Verificare si actiune corectiva

2.3.4.1 Masurare si monitorizare performantei Cerinte Proceduri pentru monitorizarea si masurarea periodica a performantei OH&S. Procedura trebuie sa asigure: § masurari calitative si cantitative necesare organizatiei § monitorizarea gradului de îndeplinire a obiectivelor § monitorizarea performantei programelor OH&S § monitorizarea accidentelor, îmbolnavirilor, incidentelor § inregistrarea de date si informatii în urma monitorizarilor pentru stabilirea actiunilor

corective si preventive. În cazul echipamentelor de monitorizare si masurare a performantei organizatiei sunt necesare proceduri de etalonare si mentenanta. Date de intrare § rezultatele identificarii pericolului, evaluarea si controlul riscului § cerinte legale si de reglementare § politica si obiectivele OH&S § procedura de tratare a neconformitatilor § înregistrari ale testarii si calbrarii echipamentelor § înregistrari lae instruirilor profesionale § rapoartele analize de management

Date de iesire § procedura de monitorizare si masurare

Implementare si operare

Verificare si actiune corectiva

Analiza efectuata de management

Audit Reactii la feed-back din masurare performantei



§ planificarea inspectiilor si listelor de control § liste cu echipamente critice § liste de control pentru inspectia echipamentelor § buletine de analiza § inregistrari ale rezultatelor inspectiilor

Monitorizare pro-activa (verificarea conformarii): § inspectii ale masinilor si instalatiilor § luare de probe referitoare la securitate (noxe, zgomot, vibratii) § inspectii ale locurilor de munca § inspectarea conditiilor de lucru

Monitorizare reactiva (investigarea, analiza accidentelor, îmbolnavirilor profesionale, daune asupra proprietatii).

2.3.4.2 Accidente, incidente, neconformitate, actiuni corective, actiuni preventive Cerinte Stabilirea si mentinerea procedurilor pentru definirea responsabilitatii si autoritatii în: § investigarea si tratarea accidentelor, incidentelor , neconformitatilor § întreprinderea de actiuni pentru reducerea oricaror consecinte aparute în urma

accidentelor, incidentelor, neconformitatilor § initierea si finalizarea actiunilor corective si preventive § confirmarea eficacitatii actiunilor corective si preventive

Actiunile corective si preventive vor fi proportionale cu dimensiunea problemelor si potrivite cu riscul întâlnit. Se inregistreaza si implementeaza schimbarile în documente datorate actiunilor corective si preventive. Date de intrare § proceduri § planuri de urgenta § rapoarte referitoare la identificarea pericolului, evaluarea riscului si controlul riscului § rapoarte de audit § rapoarte despre accidente, incidente, pericol § rapoarte de întretinere si service

Date de iesire § procedura pentru accident si neconformitate § rapoarte de neconformitate § rapoarte de ivestigare § rapoarte actualizate de identificarea pericolului, evaluarea si controlul riscului § registru unic de evidenta a accidentelor de munca § registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase § registru unic de evidenta a accidentelor usoare



§ registru unic de evidenta a accidentelor de munca ce au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile

§ rapoarte pentru analiza efectuata de management § inregistrari ale evaluarii eficacitatii actiunilor corective si preventive

Procedura referitoare la accidente, incidente, neconformitati trebuie sa trateze: § procesul de actiunare imediata la observarea unor neconformitati, accidente,

incidente § procesul de investigare § procesul de inregistrare a investigatiei § analiza neconformitatii, accidentului, incidentului § actiune corectiva § actiunea preventiva § urmarirea eficacitatii actiuni corective, preventive § comunicarea rezultatelor

2.3.4.3. Controlul înregistrarilor Cerinte Proceduri pentru identificarea, mentinerea si eliminarea înregistrarilor. Înregistrarile trebuie sa fie: § lizibile, identificabile, trasabile la activitatile implicare § usor de regasit si protejate împotriva distrugeri, deteriorarii, pierderii

Duratele de pastrare trebuie stabilite si înregistrate. Date de intrare § înregistrari referitoare la instruiri § rapoarte de inspectii § rapoarte de audit § rapoarte de consultari § rapoarte cu accidente/incidente § rapoartele testarilor medicale § rapoarte de supraveghere a sanatatii § rapoarte ale exercitiilor practice de raspuns în caz de urgenta

Date de iesire § Procedura de control a înregistrarilor § Înregistrari usor regasibile

2.3.4.4 Audit intern Cerinte § procedura documentata si program de audituri pentru realizarea periodica a

auditurilor. Prin audituri se:



§ determina daca sistemul este conform cu dispozitile planificate, a fost implemetat, este mentinut si este eficace în realizarea politicii si obiectivelor organizatiei

§ analizeaza reultatele auditurilor anterioare § furnizeza informatii conduceri de vârf despre rezultatele obtinute.

Personalul care conduce auditurile trebuie sa fie independent. Date de intrare § declaratia referitoare la politica OH&S § obiectivele OH&S § procedurile OH&S si instructiuni de lucru § rezulatele identificarii pericolului, evaluarii si controlului riscului § cerinte legislative si de reglementare § rapoarte de neconformitate § auditori competenti

Date de iesire § Plan/program de audit § Proceduri de audit § Rapoarte de audit § Rapoarte de neconformitate finalizate § Raportul catre analiza de management

2.3.5 Analiza efectuata de management Cerinte § analiza sistemului la intervale prestabilite § analiza trebuie documentata § analiza trebuie sa evalueze necesitati de schimbare a politicii, obiectivelor, a altor

elemente de sistem în urma rezultatelor auditului intern, modificarilor aparute si a angajamentului de îmbunatatire continua.

Date de intrare § rezultatele auditurilor interne § statistici ale accidentelor, incidentelor § actiuni corective desfasurate între doua analize § rapoarte desper situatii de urgenta § analiza modului de îndeplinire a obiectivelor si programelor

Date de iesire § revizuirea politici, obietivelor, programelor § actiuni corective § actiuni de îmbunatatire (preventi



Material editat în cadrul proiectului cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Investeste în oameni! Axa prioritara 3 „Cresterea adaptabilitatii lucratorilor si a intreprinderilor”

Domeniul major de interventie 3.2. „Formare si sprijin pentru întreprinderi si angajati pentru promovarea adaptabilitatii”

Proiect: Retea de sprijinire a formarii profesionale în domeniul managementului sanitar, managementului calitatii si TIC al personalului ocupat în domeniul

medical – RUXMED, POSDRU/81/3.2/S/49706

Editat de Centrul de Resurse CREST Septembrie 2011

Continutul acestui material nu reprezinta în mod obligatoriu pozitia oficiala a

Uniunii Europene sau a Guvernului României”

Elaborarea ghidurilor si protocoalelor de buna practica...

Documents

Transcript of Elaborarea ghidurilor si protocoalelor de buna practica...