Efectele Politicilor Fiscale Si Bugetare

7/30/2019 Efectele Politicilor Fiscale Si Bugetare

1/7

EFECTELE POLITICILOR FISCALE SI BUGETARE

Introducere

In contextul crizei financiare actuale, factorul determinant al acesteia a fost reprezentat de

politica inflationista de la inceputul anilor 2000. Completate de un sistem bugetar si fiscal

nepregatit pentru impactul din 2007, politicile monetare si de credit libertine au condus la

colapsul a nenumarate economii. In conditiile actuale de desfasurare a activitatii economice, in

care se resimte cel mai puternic discrepanta intre nevoia de resurse financiare si capacitatea mult

mai restransa de a le acoperi din fondurile existente, elaborarea bugetelor, dar si a unui sistem

fiscal in conformitate cu cerintele impuse de perioada de criza au devenit problema principala a

guvernelor in incercarea de a respecta principiul echilibrului bugetar. In acest proiect, vomincerca sa analizam efectele diferitelor mixuri de politici fiscale si bugetare aplicate pe cazul

Romaniei, in vederea asigurarii unui sistem bugetar-fiscal potrivit pentru depasirea momentului

recesiunii si diminuarea deficitului bugetar in ciuda marilor dificultati in evolutia economie pe

care le prezinta tara noastra.

Capitolul I Consideratii generale privind politica bugetara si politica fiscala

Politica ecnomica reprezinta ansamblul deciziilor adoptate de catre autoritatile publice in

vederea orientarii activitatii economice intr-un sens considerat rezonabil pe teritoriul national.Politica economica este menita sa elimine fenomenele negative observate in economie, sa

schimbe sau sa previna schimbarea unor variabile economice. Politicile fiscale si bugetare

reprezinta componente ale politicii financiare, la randul sau o ramura a politicii economice, care

reprezinta totalitatea deciziilor, metodelor si a mijloacelor concrete privind procurarea si dirijarea

resurselor financiare, precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiare utilizate de

stat pentru directionarea proceselor economice si a relatiilor sociale intr-o etapa determinanta, in

vederea realizarii obiectivelor politicii macroeconomice si obtinerii echilibrului general in

economie.

Politica bugetar-fiscala reprezinta mecanismul de reglementare a economiei prin

intermediul unui pachet de instrumente de interventie a statului, care include metodele demobilizare ale veniturilor bugetare, modul de obtinere al acestora (taxe, impozite, etc.), alocarea

cheltuielilor pe anumite destinatii si asigurarea echilibrului bugetar.

Obiectivele generale ale politicii bugetar-fiscale sunt:

minimizarea efectelor fluctuatiilor ciclului economic

stabilitatea ritmului cresterii economice

reglarea conjuncturala si relansarea economiei

1


2/7

minimizarea inechitatilor sociale

asigurarea unui nivel optim de ocupare a fortei de munca si a unui nivel al inflatiei

redus

alocarea si repartizarea optima a resurselor intre sectorul public si privat

Politica fiscala reprezinta ansamblul reglementarilor, mijloacelor, metodelor,

instrumentelor si institutiilor utilizate de catre stat pentru procurarea resurselor financiare.

Aceasta vizeaza in primul rand stabilirea volumului de resurse financiare necesare realizarii

functiilor si obiectivelor sale; acesta depinde de structura cheltuielilor aferente unei perioade, de

produsul intern brut, rata fiscalitatii, etc. In al doilea rand, politica fiscala are ca obiectiv si

stabilirea optima a modului de obtinere si cantitatea in care se realizeaza acest lucru a resurselor

financiare. Pe de alta parte, aceasta priveste stabilirea numarului si a modalitatilor de prelevare a

contributiilor la fondurile publice. Un ultim factor privit de politica fiscala este nivelul ratei

fiscalitatii, in alte cuvinte tipul si nivelul impozitarii, multitudinea formelor de impozitare, modul

de calcul al impozitelor, progresivitatea impunerii, etc.Politica bugetara reprezinta alegerile bugetare realizate de stat, avand ca instrument

principal cheltuielile publice. Aceasta este complementara politicii fiscale, impreuna formand

ansamblul coerent de instrumente ale statului de a modela activitatea economica. Obiectivele

principale ale politicii bugetare sunt mentinerea echilibrului bugetar, cresterea in paralel a

cheltuililor publice si a produsului intern brut, diminuarea sau limitarea deficitului bugetar ca si

pondere in produsul intern brut si alegerea metodelor si instrumentelor de repartizare a resurselor

financiare, accentul fiind pus pe alegerea metodelor de gestionare a resurselor financiare catre

entitatile publice.

Capitolul II Instrumente de polica bugetara si fiscala

II.1. Instrumentele politicii bugetare

A. Volume si solduri bugetare

subdiviziunile bugetului

operatiile bugetare

clasificarea cheltuielilor publice

B. Actiuni bugetare

cheltuielile publice, instrument conjunctural

impactul structural al cheltuielilor publice

II. 2 Instrumente de politica fiscala

numarul si varietatea impozitelor

felul impunerii

modul de asezare

diversitatea scutirilor, reducerilor si deducerilor

2


3/7

"Tabel 1 - Comparatie a instrumentelor de politica bugetara si fiscala"Bookmark

Capitolul III Analiza efectelor politicii bugetare si fiscale in economia

Romaniei

Politicile fiscale anticiclice

Politicile anticiclice s-au dezvoltat pe masura unei mai bune cunoasteri a

interdependentelor din economie si a cresterii capacitatii de informare asupra evolutiei

economice (Babaita et al., 1999, p. 209) si constau dintr-un ansamblu de masuri

macroeconomice luate in vederea atenuarii impactului asupra relansarii economice in fazele

descendente ale ciclului economic, respectiv de ajustare a amplitudinii fenomenelor ciclice

perturbatoare.

Politicile anticiclice pornesc de la conceptia keynesiana enuntand ca motiv al fluctuatiilor

activitatii economice decalajul dintre cererea globala si oferta agregata. In acest sens politica

fiscala actioneaza prin modificarea gradului de fiscalitate in vederea franarii sau stimularii

investitiilor si productiei. Astfel, in perioade de avant economic prelungit, o crestere a fiscalitatii

conduce la reducerea venitului disponibil, ce are ca efect reducerea ritmului de crestere

economica, in vreme ce in perioadele de recesiune o reducere a fiscalitatii face sa creasca venitul

disponibil si pe aceasta baza sa aiba loc o stimulare a cererii globale.

Cheltuielile publice pot fi de asemenea utilizate drept factor de influenta asupra cererii

globale prin achizitii de stat, investitii in infrastructura, asistenta sociala etc. Ca urmare, in faza

de recesiune se majoreaza cheltuielile bugetare cu riscul asumarii unui deficit bugetar care poate

fi absorbit in faza de expansiune, odata cu reducerea unor cheltuieli bugetare.

Politicile anticiclice bazate pe stimularea ofertei agregate urmaresc stimularea

producatorilor prin oferirea de avantaje materiale si fiscale, acordare de subventii cu impact

asupra volumului, structurii si calitatii marfurilor si serviciilor oferite.

Exista o legatura intre cresterea fiscalitatii si randamentul fiscal pus in evidenta de curba

Laffer, in sensul ca ne asteptam la o crestere a veniturilor din impozite pe masura ce fiscalitatea

3


4/7

creste, doar pana la un anumit nivel, dupa care randamentul incepe sa descreasca oricare ar fi

nivelul de crestere a fiscalitatii.

Stabilizatorii fiscali

In perioadele de avant economic cresc si incasarile din impozite si taxe, in vreme ce in

perioadele de recesiune odata cu scaderea veniturilor si a consumului scad si incasarile bugetului

de stat, mai ales atunci cand se aplica impozitarea in cote procentuale proportionale, cum este

cazul cotei unice in tara noastra. Cheltuielile guvernamentale au si ele o influenta stabilizatoare

asupra economiei, in special cand sunt stabilite ca procente din PIB pentru anumite domenii (de

exemplu, o cota procentuala fixa pentru invatamant de 6%), putand avea efect anticiclic, cum este

cazul ajutoarelor sociale pentru somaj care cresc in perioade de recesiune, fapt care conduce la

cresterea cererii agregate.

Masuri de stimulare fiscala

Actuala criza financiara si economica, a reusit sa invinga capacitatea stabilizatorilor

automati de a raspunde la fluctuatiile care au afectat economia mondiala, motiv pentru care

statele cele mai afectate au trecut deja la ample programe de stimulare fiscala. Stimularea fiscala

reprezinta o combinatie de cheltuieli publice si reduceri de taxe pentru companii si gospodarii

care urmareste redresarea activitatii economice, cresterea gradului de ocupare a fortei de munca

si imbunatatirea mediului de afaceri.

In cazul Romaniei, aceasta a intrat in recesiune in prima parte a anului 2009, dupa ce in

anul 2008 a inregistrat cea mai mare crestere economica, inregistrand totusi in ultimul trimestru odiminuare abrupta. Principalele date sunt cele prevazute in tabelul 2, din care rezulta o crestere a

ponderii deficitului bugetar in PIB, precum si a datoriei publice.

Anul/Indicato

r2005 (%) 2006 (%) 2007 (%) 2008 (%) 2009 (%)

Crestere

economica4.2 7.9 6.3 7.9 -8.0

Deficit

bugetar in PIB0.8 1.7 2.4 -5.4 -9.2

Datorie

publica in PIB20.4 18.5 16.5 20.5 28

Tabel 2 Evolutia cresterii economice, a deficitului bugetar si datoriei publice in Romania

Desi spre finele anului 2008 se spera ca Romania sa nu fie afectata de criza subprime,

primele luni din 2009 au determinat o schimbare de conduita, ceea ce a condus autoritatile spre

4


5/7

contractarea de resurse din partea FMI-ului. In schimb, FMI, pentru imprumutul solicitat, si-a

impus propriile conditii si prevederi conform acordului incheiat:

Fixarea unor criterii de performanta trimestriale pentru deficitul bugetar;

Ministerul Finantelor Publice va furniza lunar date pentru evaluarea situatiei

bugetare, inclusiv finantarile nete externe, creditele de la sistemul financiar intern, platile in

avans din fondurile europene, solicitarile guvernului de fonduri europene;

Furnizarea de catre Ministerul Finantelor Publice si cel al Muncii, dar si de alte

institutii, a tuturor datelor privind companiile publice aflate in monitorizare la inceputul acordului

incheiat cu institutia internationala, precum si sanctiunile aplicate in cazul neindeplinirii tintelor

stabilite;

Fixarea unei tinte indicative pentru rata inflatiei;

In cazul in care inflatia anuala depaseste intervalele stabilite, BNR va discuta cu

expertii FMI pentru evaluare. Daca preturile de consum variaza cu peste doua puncte procentuale

fata de nivelul central, atunci autoritatile vor avea consultari cu Fondul privind masurile caretrebuie adoptate, fara de care acordul nu poate continua;

BNR trebuie sa determine necesarul de capital suplimentar pentru bancile

comerciale, pe baza testelor de stres, astfel incat sa se asigure ca rata de solvabilitate a fiecarei

institutii va fi mentinuta peste 10%, nivel cu doua puncte procentuale peste limita minima legala

in vigoare, de 8%;

Testele de stres vor fi aplicate tuturor bancilor care au o cota de piata pe active de

peste 1%, precum si institutiilor de credit mai mici, selectate pe baza calitatii si vulnerabilitatii

portofoliilor de credit, evolutia imprumuturilor neperformante in ultimul an si rata actuala a

solvabilitatii; Banca centrala va lua in calcul pentru testele de stres doua scenarii, respectiv

cadrul macroeconomic avut in vedere in acordul cu FMI, dar si o varianta mult mai pesimista in

ceea ce priveste cresterea economica si cursul de schimb, si cele mai recente date disponibile cu

privire la situatiile financiare ale bancilor si companiilor, pentru a prognoza evolutia bilanturilor

bancilor in cele doua scenarii. BNR va utiliza propriul model macroeconomic pentru

determinarea evolutiei celorlalti indicatori macroeconomici principali;

Analiza rezultatelor testelor de stres si evaluarea nevoilor de capital vor fi realizate

in consultare cu expertii FMI;

Rezervele internationale nete ale BNR pot sa scada controlat.

Urmarile incheierii acestui acord cu FMI, guvernul Romaniei a actionat direct in vederea

reducerii veniturilor salariale ale bugetarilor, prin promovarea legii unice de salarizare din 2009,

ulterior reducand salariile cu 25%. In acelasi timp, valoarea TVA-ului a fost majorata cu 5 puncte

procentuale, ajungand la valoarea de 24%. Ca efect direct al contractarii imprumutul de la FMI,

statul a condus prin actiunile sale la cresterea datoriei publice iar in contextul in care criza a

produs reducerea activitatii economice, deci implicit la scaderea veniturilor bugetare, a accentuat

in mod special cresterea alarmanta a datoriei publice. Deja aceasta a atins niveluri preocupante nu

5


6/7

numai in tara noastra, ba chiar si in spatiul UE si in afara, unde unele tari depasesc cu mult

nivelul datoriei publice de 60% din PIB stabilit prin Tratatul de la Maastricht, tari precum Belgia,

Italia si Grecia avand nivelul datoriei publice de peste 100% din PIB.

Datoria publica a Romaniei, inca departe de nivelul de 60% stabilit prin Tratatul de la

Maastricht, se situeaza pe un trend crescator, fara ca aceasta crestere sa se concretizeze in

dezvoltarea infrastructurii mult ramase in urma. Dezvoltarea infrastructurii, ea insasi un avanpost

al politicilor anticriza, ar justifica o crestere temporara a datoriei publice. Din pacate cea mai

nepotrivita alegere ar fi aceea de crestere a datoriei publice pentru acoperirea platii de pensii si

salarii in sectoare neproductive. Datoria publica a tarii noastre este in prezent de 138,8 mld. lei,

ceea ce pe cap de locuitor inseamna 6.609 lei, adica aproximativ 1.570 euro, dar raportat la

numarul de salariati, inseamna 30.844 lei, adica aproximativ 7.340 euro, respectiv salariul mediu

pe trei ani.

Mijlocul cel mai direct de marire a economiilor la nivel national consta in cresterea

economisirii publice. Aceasta crestere se poate realiza prin reducerea consumul public si a

transferurilor si/sau prin majorarea impozitelor. Masurile fiscale sau bugetare care vor fi adoptate

de autoritatea publica pentru realizarea acestei actiuni vor produce efecte imediate sau mai

indepartate:

- un efect imediat se va resimti asupra economisirii private si, in consecinta, asupra

economiilor constituite la nivel national, in sensul de diminuare a acestora;

- cresterea impozitelor va compensa, cel putin in parte, scaderea economiilor private.

Acest efect compensatoriu poate fi intensificat daca majorarea impozitarii se adreseaza

cu precadere veniturilor si nu consumului. In acest sens, o reducere a consumului

public are un efect mai important asupra economisirii nationale decat o crestere

echivalenta a impozitelor.Din alt punct de vedere, desi reprezinta o solutie de relansare a economiilor afectate de

criza, expansiunea fiscala nu mai genereaza aceleasi efecte pozitive anticipate (cresterea

consumului, reducerea semnificativa a somajului, cresterea veniturilor in economie), deoarece

acestea sunt conditionate de reactia agentilor economici privai la stimulii fiscali. De exemplu,

este posibil ca decizia de reducere a fiscalitatii sa nu genereze automat si cresterea semnificativa

a consumului in conditiile in care se manifesta o stare de pesimism sau accesul la credite este

dificil.

Concluzii

La momentul actual, Romania se regaseste intr-o postura strict constransa de datoriile

publice si deficitul bugetar pe de o parte, pe de alta parte imposibilitatea reducerii fiscalitatii in

incinta unei economii inghetate.

6


7/7

In cazul in care economia este impiedicata de a se redresa prin metode clasice, o reducere

a fiscalitatii spre exemplu nu ar avea ca rezultat efectul scontat de relansare si incurajare a

acesteia.

O posibila cale de relansare economica in Romania poate fi deplasarea target-ului si

concentrarea asupra cresterii productivitatii muncii, dezvoltarii tehnice, etc. Aceasta conduita ar

avea ca efect imediat o reducere a diferentei care s-a instalat datorita cresteri preturilor, neavand

in urma sa si o crestere a productivitatii. Drept urmare, ca efect ulterior am putea avea o

potentiala crestere a PIB-ului, care va atrage dupa sine diminuarea deficitului bugetar.

Dar aceasta teorie duce lipsa de posibilitate de aplicare in practica, deoarece descrie un

scenariu de exploatare a fortei de munca in context de minim-maxim, adica imbunatatirea

productivitatii nu s-ar produce in tandem cu o crestere a beneficiilor salariale, ba din contra, ar

insemna cresterea eforturilor substantial si reducerea pe cat posibil a cheltuielilor atasate pentru

un efect rapid si relansare agresiva. Datorita caracterului extrem al teoriei descrise, acesta nu

poate fi luat in considerare in termeni realisti, dar relocat in parametri realizabili, ar putea totusi

reprezenta o solutie de relansare economica a tarii, impreuna cu ajustari la alte componente ale

politicii economice formulata in prezent.

Bibliografie

1. Vacarel, I., Finante publice, Ed. Didactica si pedagogica, 2006;

2. Mosteanu, T., Politici fiscale si bugetare europene, Ed. Universitaria, 2006;

3. Mosteanu, T., Buget si trezorerie publica, Ed. Universitaria, 2008;

4. Marinas, M.C., Eficienta politicii fiscale in combaterea efectelor crizei economice. O

analiza bazata pe literatura economica, Theoretical and Applied Economics, 2010;5. Socol, A.G., Remodelarea politicii fiscale romanesti in contextul crizei economice,

Theoretical and Applied Economics, 2011;

6. Talpos, I., Avram, A., Consideratii cu privire la mixul de politici fiscale anticriza in

Romania, Theoretical and Applied Economics, 2011;

7. Talpos, I, Dima, B., Mutascu, M., The Fiscal Policy and the Stability of the nominal

Sector: The Romanian Case, Munich Personal RePEc Archive, 2008.

7

Efectele Politicilor Fiscale Si Bugetare

Documents

Transcript of Efectele Politicilor Fiscale Si Bugetare