CUPRINS

1. Aspecte introductive ........................................................................................................2

2. Încetarea filiaţiei şi a rudeniei fireşti, pe de o parte, şi naşterea filiaţiei şi a rudeniei civile, pe de

altă parte .............................................................................................................................2

3. Transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti dintre părinţii fireşti şi copil către adoptator şi

adoptat ................................................................................................................................4

4. Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat .............................................6

5. Numele adoptatului .........................................................................................................7

6. Schimbarea cetăţeniei adoptatului ..................................................................................8

7. Întocmirea unui nou act de naştere pentru copil .............................................................8

8. Alte efecte ale adopţiei ....................................................................................................9

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................10

LEGISLAŢIE ........................................................................................................................10

1

1. Aspecte introductive

Încuviinţarea adopţiei produce, în principiu, aceleaşi efecte indiferent că este vorba

despre o adopţie internă sau despre o adopţie internaţională. Într-adevăr, potrivit art.41 din

Legea nr.273/2004, care este dispus în Capitolul IV, consacrat producerii adopţiei

internaţionale, adopţia internaţională are efectele prevăzute la art.50-53, iar aceste articole

reglementează fără distincţie, efectele adopţiei.

Ca regulă generală, potrivit art.50, alin.1 din Legea 273/2004, adopţia produce

efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost

încuviinţată. În temeiul art.61, alin.5 din Lege, hotărârea de încuviinţare a adopţiei nu este

supusă adopţiei. Pe cale de consecinţă, în temeiul art.337, alin.2 Cod de procedură civiă, o

astfel de hotărâre rămâne irevocabilă dacă nu a fost atacată cu recurs sau dacă, fiind

recurată, a fost respins recursul.

Ca urmare a încuviinţării adopţiei se produc cel puţin următoarele efecte:

-încetează pentru viitor filiaţia şi rudenia firească dintre adoptat şi părinţii lui naturali,

pe de o parte, şi ia naştere filiaţia şi rudenia civilă între adoptat şi adoptator sau părinţii

adoptatori, pe de altă parte;

- se transferă drepturile şi obligaţiile părinteşti de la părinţii fireşti către adoptator sau

familia adoptatoare;

- se naşte obligaţia adoptatorului sau soţilor adoptatori de a informa copilul în legătură cu

faptul că este adoptat;

- adoptatul dobândeşte numele adoptatorului ori a soţilor adoptatori;

- se produce schimbarea cetăţeniei adoptatului în cazul încuviinţării adopţiei internaţionale;

- se întocmeşte un nou act de naştere pentru copil.1

2. Încetarea filiaţiei şi a rudenie fireşti, pe de o parte, şi naşterea filiaţiei şi a rudeniei

civile, pe de altă parte

Legea 273/2004 prevede în art.1 că adopţia creează legătura de filiaţie între

adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, iar

1 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.5262

art.50, alin.2 prevede că, prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă

precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.2

Potrivit art.50, alin.3 din Legea 273/2004, în momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie,

rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi fireşti şi

rudele acetora, pe de altă parte, încetează.

În legătură cu acest text se impun următoarele precizări:

- data producerii ori stabilirii filiaţiei prin adopţie este data rămânerii irevocabile a hotărârii

judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, adică aceeaşi când se stabileşte filiaţia prin

adopţie, deci cele date se suprapun, încetează o filiaţie şi începe alta, adică cea prin

adopţie.

- descendenţii adoptatului nu se mai află în raporturi de rudenie firească cu părinţii fireşti ai

adoptatului, pe aceeaşi dată cu încetarea filiaţiei fireşti ai adoptatului. Soluţia se impune din

art.50, alin.3 şi art.53, alin.5 care prevede că se întocmeşte un nou act de naştere

adoptatului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti, desigur cu

consecinţele care rezultă din acestea. Pe de altă parte, potrivit principiului simetriei,

descendenţii adoptatului devin rude în linie directă cu adoptatorul şi încetează rudenia

firească în linie directă cu părintele firesc, faţă de care încetează filiaţia adoptatului.

- descendenţii adoptatului încetează de a mai fi rudă cu rudele părintelui său firesc,

devenind rudă cu rudele părintelui adoptiv.

- faţă de O.U.G. nr.25/1997 (în prezent abrogată) cât şi faţă de noua reglementare, nu se

mai pune problema dacă adoptatorul are dreptul de a moştenii pe adoptat, răspunsul fiind

afirmativ şi dacă părintele firesc are dreptul de al moşteni pe adoptat, răspunsul fiind

negativ; această problemă s-a pus în cazul adopţiei cu efecte restrânse.3

De la primele două reguli este exceptată adopţia prevăzută de art.20, lit.b, adică

adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, caz în care încetarea

raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc

care nu este căsătorit cu adoptatorul. De fapt, această excepţie relevă implicit împrejurarea

că, de regulă, prin adopţie încetează legătura de filiaţie faţă de ambii părinţi fireşti.

2 I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2006, p.4583 Idem, p.459-460

3

După încuviinţarea adopţiei, efectele rudeniei naturale se păstrează, potrivit art.50,

alin.4 din Legea 273/2004, dar numai ca impediment la căsătoria între adoptat şi

descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, conform legii.

Evident, textul respectiv face trimitere la dispoziţiile art.6 Codul familiei, care interzice

căsătoria între rudele naturale în linie dreaptă indiferent de gradul de rudenie, iar între

rudele în linie colaterală până la gradul IV-lea inclusiv.

Potrivit art.7 Codul familiei, în alin.1 interzic căsătoria între următoarele persoane:

între cel care adoptă sau ascendenţii lui, pe de altă parte, şi cel adoptat ori descendenţii

acestuia, pe de altă parte (lit.a); între copii celui care adoptă, pe de o parte, şi cel adoptat

sau copii acestuia, pe de altă parte (lit.b); între cei adoptaţi de aceeaşi persoană (lit.c).

Potrivit art.7, alin.2 Codul familiei, pentru motive temeinice, poate fi încuviinţată căsătoria

între persoanele prevăzute la alin.1, lit.b şi c. Încuviinţarea este de competenţa

preşedintelui consiliului judeţean sau, după caz, al primarului general al municipiului

Bucureşti.

Legătura de filiaţie şi de rudenie civilă durează atâta vreme cât actul juridic al

adopţiei rămâne în fiinţă. Pe cale de consecinţă, filiaţia şi rudenia din adopţie vor dispărea

numai ca urmare a încetării adopţiei prin desfacere sau anulare.

Mai mult, legătura de filiaţie rezultă din adopţie continuă şi după decesul

adoptatorului sau adoptatorilor, dacă nu se încuviinţează o nouă adopţie.4

3. Transferul drepturilor şi îndatoririlor părinteşti dintre părinţii fireşti şi copil către

adoptator şi adoptat.

Acest efect al adopţiei rezultă din dispoziţiile art.97, alin.1, Codul familiei, potrivit

cărora ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor minori, indiferent dacă

aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie.

În plus, adopţia este instituită în interesul superior al copilului, care trebuie să se

integreze firesc în noua familie, iar adoptatorii trebuie să prezinte condiţiile materiale şi

garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a copilului.

4 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.528-529

4

Art.51, alin.1 din Legea 273/2004 prevede în mod expres că adoptatorul are, faţă

de copilul adoptat, drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său.5

O situaţie deosebită există în cazul în care cel care adoptă este soţul părintelui

firesc al adoptatului. Potrivit art.51, alin 2 din Legea 273/2004, în această situaţie, având în

vedere relaţiile dintre soţi şi în scopul unităţii familiei, drepturile şi îndatoririle părinteşti

aparţin adoptatorului şi părintelui firesc căsătorit cu acesta.

Părinţii adoptatori, sau numai unul dintre ei, pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti

dacă sănătatea ori dezvoltarea fizică a copilului adoptat este primejduită prin felul de

exercitare a îndatoririlor părinteşti, prin purtarea abuzivă sau neglijenţă gravă în

îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori dacă educarea, învăţătura sau pregătirea

profesională a copilului minor nu se fac in spirit de devotament faţă de România.6

În ipoteza în care adoptatorul nu-şi exercită sau îşi exercită necorespunzător

îndatoririle părinteşti, iar adopţia nu poate înceta deoarece a fost încheiată cu respectarea

condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege, instanţa de judecată este în drept să

dispună decăderea acestuia din drepturile părinteşti, conform art.109 Codul familiei şi

art.38, lit.c din Legea nr.272/2004.

De asemenea, niic nu se opune ca, în ipoteza în care ambii părinţi adoptivi se află

în una din situaţiile prevăzute de art.40, alin.1 din Legea nr.272/2004, faţă de un

asemenea copil să se ia măsura de instituire a tutelei. Tot la fel, dacă un astfel de copil

este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor adoptivi, în temeiul art.55 din Legea

nr. 272/2004, se va putea dispune una din următoarele măsuri de protecţie specială:

plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă, supravegherea specializată.7

Dacă soţii adoptatori divorţează, se aplică, în pirvinţa relaţiilor dintre ei şi minorul

adoptat, prin asemănare, prevederile legale cu privire la desfacerea căsătoriei pentru cazul

când există copii minori (art.42 – 44 Codul familiei).8

4. Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat

5 A.Bacaci, V.C.Dumitrache, C.C.Hageanu – Dreptul familiei, Ediţia a V-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006, p.2216 I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2006, p.4617 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.5308 I. Filipescu, A. Filipescu – Tretat de dreptul familiei, Ediţia a VIII-a revăzută şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2006, p.462

5

Potrivit art.52 alin.1, adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce

vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.

Această obligaţie subzistă numai în ipoteza în care, la data încuvinţării adopţiei,

copilul avea vârsta sub 10 ani şi era lipsit de discernământ, adică este vorba despre un

copil care, neexprimânduşi consimţământul sau opinia la adopţie, se află în necunoştinţă

de cauză în legătură cu această împrejurare. Nu poate fi acceptată ideea că această

informare este obligatorie şi în cazul în care copilul şi-a dat consimţământul la adopţie ori

şi-a exprimat opinia deoarece, implicit, s-ar recunoaşte lipsa de valoare juridică a acestui

consimţământ sau opinii, date în cursul procedurii adopţiei.

Informarea copilului în legătură cu faptul că este adoptat nu echivalează cu

dezvăluirea identităţii părinţilor fireşti.

Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înaintea dobândirii de

către acesta a capacităţii depline de exerciţiu, însă numai dacă sunt realizate cumulativ

următoarele condiţii:

- există motive medicale;

- există o cerere în acest sens din partea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, a soţului

sau a descendenţilor acestuia ori a unei instituţii medicale sau a unui spital;

- există o autorizaţie din partea instanţei de judecată.

După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate

solicita tribunalului în a cărei rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu

are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile

aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor fireşti. În

această ultimă ipoteză, cererea adoptatorului nu mai trebuie să fie motivată, singurul motiv

al cererii de autorizare este cunoaşterea identităţii părinţilor fireşti.

Instanţa de judecată este obligată să citeze Direcţia în a cărei rază teritorială se află

domiciliul copilului, Oficiul Român pentru Adopţii, precum şi orice altă persoană a cărei

ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii de acces la informaţiile necesare aflării

identităţii părinţilor naturali.

Cererea va fi admisă numai dacă, în urma probelor administrate, instanţa constată

că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului

6

emoţional al solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea

Direcţiei.9

5. Numele adoptatului

Prin adopţie, adoptatul dobândeşte numele de familie al adoptatorului. Dacă

adopţia se face de către soţi, ori de către soţul părintelui firesc, iar soţii au nume comun,

adoptatul va purta acest nume, iar dacă soţii nu au un nume comun, ei sunt obligaţi să

declare instanţei care încuviinţează adopţia numele pe care urmează să îl poarte

adoptatul.

În cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul

căsătoriei, soţul adoptat poate primi pe timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu

consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.

Modificarea numelui comun este, aşadar permisă, însă numai cu acordul celuilalt soţ cu

efect de la durata rămânerii irevocabile a hotărârii de încuviinţare a adopţiei şi pe toată

durata filiaţiei adoptive. Dacă nu există acordul celuilalt soţ, adoptatul rămâne cu numele

comun din căsătorie, însă, în cazul desfacerii căsătoriei, presupunând că nu va opta, în

condiţiile art.40 Codul familiei pentru păstrarea numelui comun din căsătorie va lua numele

dobândit prin adopţie.10

În temeiul art.53, alin.3 di Legea 273/2004 pentru motive temeinice, instanţa de

judecată, care încuviinţează adopţia, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi

cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea

prenumelui copilului adoptat.

Faţă de textul art.53, alin.3 din Lege se impun unele observaţii particulare.

În primul rând, schimbarea prenumelui poate fi dispusă numai de către instanţa

investită cu cererea de încuviinţare a adopţiei. După încuviinţarea adopţiei, schimbarea

prenumelui se va putea realiza numai pe cale administrativă, în condiţiile O.G.nr.41/2003.

În al doilea rând, este necesar ca adoptatorul sau familia adoptatoare să facă

dovada existenţei unor motive temeinice.

9 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.531 - 532 10 E. Florian – Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006, p.476- 477

7

În al treila rând, schimbarea prenumelui adoptatului, chiar dacă există motive

temeinice, este facultativă pentru instanţa de judecată.11

6. Schimbarea cetăţeniei adoptatului

Minorul, străin sau fără cetăţenie, adoptat de un cetăţean român sau de doi soţi,

cetăţeni români, dobândeşte cetăţenia română12. Când doar unul dintre soţii adoptatori

este cetăţean român, adoptatorii vor decide cetăţenia adoptatului, iar în cazul în care nu se

înţeleg, decizia va fi luată de instanţa judecătorească ce va încuviinţa adopţia.

Minorul cetăţean român, adoptat de un cetăţean străin, pierde cetăţenia română,

dacă adoptatorul solicită aceasta în mod expres şi dacă adoptatul este considerat, potrivit

legii străine, că a dobândit cetăţenia străină.13

În situaţia declarării nulităţii sau anulării adopţiei, în temeiul art.7 alin.1 din Legea

21/1991, copilul care nu a împlinit vârsta de 18 ani este considerat că nu a fost niciodată

cetăţean român, dacă domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în

străinătate.

Dacă adopţia se desface, iar copilul nu a împlinit 18 ani, în temeiul art.7 alin.2 din

Lege, copilul adoptat pierde cetăţenia română pe data desfacerii adopţiei, dacă acesta

domiciliază în străinătate sau părăseşte ţara pentru a domicilia în străinătate.14

7. Întocmirea unui nou act de naştere pentru copil

Potrivit art.53, alin.5 din Legea 273/2004 pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile

de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii,

un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti.

Vechiul act de naştere se va păstra,menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea

noului art.15

În temeiul art.26, alin.1 din Legea nr.119/1996, serviciul de stare civilă competent

să întocmească noul act de naştere este cel în a cărui rază teritorială se află domiciliul

11 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.53312 Art.6, din Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română13 Art.28, alin.1 din Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română14 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.53415 Art.53, alin.5 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei

8

adoptatorului, iar dacă adoptatorul este străin sau cetăţean român cu domiciliul în

străinătate, competent va fi serviciul de stare civilă de la domiciliul adoptatului.16

8. Alte efecte ale adopţiei

Adopţia produce şi alte efecte care, cu toate că nu sunt nominalizate de Legea

nr.273/2004, sunt consecinţa stabilirii filiaţiei şi rudeniei civile în condiţiile art.1 şi art.50.

alin.2 din Legea 273/2004. pentru evitarea repetărilor, ne îngăduim aici doar să evocăm

unele dintre aceste consecinţe prevăzute de Codul familiei, şi anume:

- obligaţia şi dreptul la sprijin moral şi material al adoptatului faţă de membrii familiei

adoptatoare (art.2);

- obligaţia şi dreptul la întreţinere între adoptat şi rudele din adopţie (art.86, alin.1 şi

urm);

- dreptul şi obligaţia adoptatului minor de a avea locuinţa la părinţii adoptivi (art.100)

etc.

Unele efecte ale încuviinţării adopţiei se produc în temeiul altor acte normative,

dintre care evocăm doar naşterea vocaţiei succesorale reciproce dintre adoptat şi rudele

din adopţie, conform art.659 şi urm. Codul civil, precum şi dreptul copilului de a creşte

alături de părinţii adoptivi, în condiţiile prevăzute de art.30 şi urm. din Legea nr.272/2004.17

16 T. Bodoaşcă – Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005, p.53517 Ibidem

9

BIBLIOGRAFIE

1. TEODOR BODOAŞCĂ - Dreptul Familiei, Editura All Beck, Bucureşti 2005,

2. ALEXANDRU BACACI, VIORICA – CLAUDIA DUMITRACHE, CODRUŢA

HAGEANU - Dreptul Familiei, Ediţia a 4-a, Editura All Beck, Bucureşti 2005,

3. ION FILIPESCU, ANDREI FILIPESCU - Tratat de Dreptul Familiei, Ediţia a 8-a

revăzută şi completată, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2006,

4. EMESE FLORIAN – Dreptul familiei, Editura C.H.Beck, Bucureşti 2006

LEGISLAŢIE

1. Legea nr.21/1991 privind cetăţenia română

2. Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei

10