M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I Ş I C E R C E T Ă R I I Ş T I I N Ţ I F I C E

PROIECT de PROGRAMĂ

pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ

SPECIALITATEA EDUCATOARE/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

PROIECT de PROGRAMĂ

pentru examenul naţional de definitivare în învăţământ

SPECIALITATEA EDUCATOARE/INSTITUTORI/PROFESORI PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR

1 / 15

M I N I S T E R U L E D U C A Ţ I E I Ş I C E R C E T Ă R I I Ş T I I N Ţ I F I C E

1. Notă de prezentare Justificare-paradigma educaţiei timpurii

Educaţia timpurie a fost unul din elementele ce a fost integrat în sistemul reformei realizate în domeniul educaţiei. Unul din cele mai importante repere ale procesului de reformă educaţional este reprezentat de adoptarea Legii Educaţiei Naţionale 1 /2011 care prevede în cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar pentru educaţia timpurie ca fiind formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani). În anul 2011 au fost adoptate două comunicări ale Comisiei Europene care vizează în mod direct educaţia timpurie a copiilor. Unul dintre acestea, Educaţia şi îngrijirea copiilor preşcolari: să oferim tuturor copiilor noştri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine, Comunicare a Comisiei Europene, Bruxelles, 17.2.2011, COM(2011) 66 final prevede: „Educaţia şi îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) constituie soclul principal al succesului învățării de-a lungul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și, mai târziu, al capacității de inserție profesională. Venind în completarea rolului primordial al familiei, educația și îngrijirea copiilor preșcolar au un impact important și durabil, imposibil de realizat prin măsuri ulterioare. Primele experiențe ale copiilor stau la baza întregii lor formări ulterioare. Dacă se constituie baze solide în primii ani, formarea ulterioară este mai eficace și mai susceptibilă de a se desfășura pe tot parcursul vieții, reducând riscul abandonării timpurii a studiilor, sporind echitatea școlarității și reducând costurile suportate de societate din motive de risipă de talente și cheltuielile publice în domeniul social, al sănătății și chiar judiciar”Cel de-al doilea document, Concluziile Consiliului privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine , (2011/C 175/03), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 15.6.2011 prevede la rândul său: “Educația și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP) de înaltă calitate ( 9 ) oferă o gamă largă de avantaje pe termen scurt și lung atât pentru persoane, cât și pentru societate în general . Completând rolul central al familiei, EICP constituie soclul principal al dobândirii limbajului, al succesului învățării pe tot parcursul vieții, al integrării sociale, al dezvoltării personale și al capacității de inserție profesională.” Raportare la standardul ocupațional-educatoare/institutor/profesor pentru învățământul

preșcolar.Educatoarea “instruiește și educă prin joc, pentru sprijinirea și promovarea dezvoltării copiilor de vârstă preșcolară, urmărind obiective cognitive și de limbaj, psiho-motorii, de educare a afectivităţii, ale educaţiei estetice și ale educaţiei pentru societate” iar misiunea ocupației este “de a permite fiecărui copil să-și urmeze drumul său personal de evoluţie, oferindu-i suport pentru integrarea în viaţa socială și activitatea școlară”.

Definire competență didactică/competență profesională adaptată particularităților nivelului preșcolar (educație versus creștere și îngrijire).

Competență didactică: “Capacitatea unei persoane de a exercita atribuțiile specifice profesiei didactice; capacitatea unui educator de a se pronunța asupra unei probleme pedagogice, pe temeiul cunoașterii aprofundate a legităților și determinările fenomenelor educative; nivel de

2 / 15

performanță la care urmează să fie realizate de către un educator sarcinile de muncă specifice profesiei didactice”1

Competență profesională: “Ansamblul de competențe specializate, care reprezintă standardul acceptabil pentru exercitarea unei profesii. Fiecare profesie solicită, pe lângă anumite competențe generale (intelectuale, civice, etice, comunicaționale, etc.) și competențe specifice activității în domeniu.”2

Raportare la Curriculum pentru educația timpurie (0-6/7 ani).

2. Scop și obiectivele generale ale programei

Scopul programei/Competențe urmărite de programă:

Verificarea competențelor minime acceptabile dobândite de către o persoană care a optat pentru cariera didactică de educator/institutor pentru învățământul preșcolar/profesor pentru învățământul preșcolar ce garantează, în acest fel, că dispune de pregătirea necesară pentru exercitarea profesiei didactice și poate intra de o rută de profesionalizare ascendentă”.

Conceperea și elaborarea în acord cu prevederile Curriculumului pentru educație timpurie3.

Scopul programei: „verificarea competenţelor necesare pentru proiectarea, realizarea şi evaluarea activităţilor didactice, în concordanţă cu obiectivele prevăzute de Curriculumul pentru educaţia timpurie, evidenţierea abilităţilor de comunicare, empatice şi de cooperare ale candidaţilor, în complexul proces educaţional pe care aceştia urmează să îl deruleze zi de zi la grupă.”

Competențe urmărite de programă:(1) Competenţe profesionale:(2) Competenţe psiho-pedagogice:(3) Competenţe psiho-sociale:(4) Competenţe privind managementul clasei:

Componente ale programeia) Limba română și literatura pentru copii/Disciplina de specialitateb) Metodica activităţii instructiv-educative din învăţământul preşcolar/Didactica

disciplinei de specialitatec) Pedagogie preșcolară și elemente de psihologia educației/ Pedagogie și elemente de

psihologie a educației

1 Noveanu, E., Potolea, D. et. all. (2007). Științele educației: dicționar encyclopedic: București: Sigma., p.183. 2 Ștefan, M. (2006). Lexicon pedagogic. București: Aramis., p. 58.3 Conform Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5233 din 01.09.2008 privind aprobarea Curriculumului pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani și Anexa

3 / 15

3. Competenţele didactice-educatoare/institutori/profesori pentru învățământul preșcolar. Competențe generale și specifice

(1) Competenţe profesionale:a. Aprofundarea conținuturilor disciplinei de specialitate și adaptarea acestora specifice domeniului de pregătire.b. Asimilarea noilor concepte și teorii în concordanță cu tendințele și abordările actuale din domeniul metodicii didacticii specialității.

(2) Competenţe psiho-pedagogice:a. Aplicarea principiilor și recomandărilor Curriculumului pentru educație timpurie.b. Proiectare, planificare, derulare, evaluarea activităților educative/opționale/ extracurriculare în viziune mono, pluri, trans curriculară și în viziune integrată.c. Utilizarea metodelor activ-participative și de grup adaptare nivelului de vârstă al copiilor/nivelului de dezvoltare în vedere realizării finalităților educaționale specifice educației timpurii.d. Evaluarea educațională și evaluarea psiho-pedagogică a copiilor în raport cu: reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la 3 la 6/7 ani.

(3) Competenţe psiho-sociale:a. Identificarea oportunităților de colaborare și implicare a partenerilor educaționali: părinți, reprezentanți ai comunității locale/regionale/naționale atât din mediul privat cât și din mediul public în vederea corelării activității educaționale cu mediul social.b. Implementarea strategiilor didactice adecvate în vederea stimulării dezvoltării globale a copilului (domenii de dezvoltare).c. Adecvarea experiențelor de învățare derulate în mediul educațional/instituțional cu mediul social al copilului.d. Implicarea în echipa pedagogică în vederea adecvării situațiilor de intervenție pedagogică timpurie și de evaluare psihopedagogică a copiilor cu vârste de la 3 la 6/7 ani.

(4) Competenţe privind managementul clasei:a. Gestionarea resurselor umane, materiale, de timp și informaționale în manieră integrată pentru promovarea autonomiei, socializării și pregătirii pentru școală și viață a copiilor.b. Operarea cu repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la 3 la 7 ani pentru proiectarea unui demers educațional, de creștere și îngrijire adaptat nevoilor de grup și individuale ale copiilor.c. Comunicarea cu beneficiarii direcți ai educației (copiilor) și a beneficiarilor indirecți (părinți/tutori legali) cu privire la reperele de învățare și dezvoltare timpurie a copilului de la 3 la 7 ani adaptate nevoilor de grup și individuale ale copilului în domeniile de educație, creștere și îngrijire specifice nivelului de vârstă al copiilor.

4. Disciplina de specialitate/ Limba română și literatura pentru copii (Proba 1)

4 / 15

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂLimba română și literatura pentru copii

A. Limba Română1.LIMBĂ ȘI STIL

a) Limbă și limbajb) Limbă literară, limbă populară, limbă standardc) Stilul individual și stilurile funcționale

2. FONETICA ȘI FONOLOGIEa) Aparatul fonator și sunetele limbii româneb) Producerea si receptarea sunetelor c) Clasificarea articulatorie şi acustică a vocalelor și a consoanelor limbii române.

Semivocale. d) Corespondenta dintre litere si sunetee) Segmentul vocalic: Diftong. Triftong. Hiat f) Silaba. Structura analitică a silabei. Regulile silabaţiei în limba română.g) Ortografia și despărțirea cuvintelor în silabeh) Unităţile suprasegmentale intensive şi extensive (accentul şi intonaţia). i) Accentul. Reguli de folosire corectă a accentului în limba romanaj) Alternanţe fonetice la nivelul limbii române.

3.PUNCTUATIE SI ORTOGRAFIEa) Principii care stau la baza ortografieib) Norme ortografice și norme ortoepicec) Semnele de punctuație si de ortografied) Funcționalitatea semnelor de punctuație si a semnelor ortografice;e) Scrierea cu majusculă. Abrevierile.

4. LEXICOLOGIEa) Vocabularul ca totalitate a cuvintelor limbii romaneb) Vocabular fundamental si masa vocabularuluic) Organizarea vocabularului: Vocabular activ – vocabular pasiv. Vocabular literar –

vocabular neliterard) Cuvântul ca unitate de baza a vocabularuluie) Sensul cuvintelor: sensul propriu si sensul figuratf) Sens lexical si sens gramaticalg) Relații semantice intre cuvinte (sinonimie, antonimie, omonimie, paronimie, polisemie)h) Structura morfologica a cuvântuluii) Îmbogățirea vocabularului (mijloace interne, mijloace externe)

5 / 15

j) Resurse stilistice ale vocabularului; k) Expresii si locuțiunil) Frazeologia şi contextualizarea

5. MORFOLOGIEa) Părțile de vorbire flexibile (Clasificare. Locuțiuni. Categorii morfologice. Funcții sintactice):

- Substantivul - Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice- Articolul - Clasificare- Pronumele - Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice- Adjectivul - Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice- Numeralul - Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice- Verbul - Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice

b) Părțile de vorbire neflexibile (Clasificare. Locuțiuni. Funcții sintactice):- Adverb- Clasificare. Categorii gramaticale. Functiile sintactice- Conjuncţie - Clasificarea conjuncţiilor după tipul de raport sintactic. Clasificarea

conjuncţiilor după structură.- Prepoziţie – Clasificare. Regim cazual- Interjecţie - Clasificarea semantică a interjecţiilor. Clasificarea sintactică a interjecţiilor.

6. SINTAXA- Enunțul (tipuri de propozitii)

A. Sintaxa propoziției: a) Părți principale de propoziție:- Subiectul – Clasificare, Exprimarea subiectului- Predicatul - Clasificare, Exprimarea predicatului- Probleme de acord

b) Părţi secundare de propoziţie:- Atributul - Clasificare, Exprimarea atributului- Complementul – Tipuri de complemente, Clasificare, Exprimarea complementului- Relaţia determinat/ determinant

B. Sintaxa frazei: c) Propoziția si felul propozițiilor după structură, după aspectul lor pozitiv (afirmativ) sau

negativ, după scopul comunicării, după afectivitate şi după conţinutul exprimatd) Frazae) Raporturile sintactice în frază: de interdependență, de coordonarea si de subordonarea în

propoziție și în frazăf) Mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice în propoziţie şi frază

6 / 15

g) Tipuri de subordonate în frază: subiectivă, predicativă, atributivă, completivă, circumstanțială.

B. Literatura pentru copii

1. CONCEPTUL DE LITERATURĂ PENTRU COPII.Definiții. Caracteristici fundamentale. Opere fundamentale ale literaturii pentru copii. Autori români care au scris poezie pentru copii. Autori români de proză pentru copii. Personaje.

2. SPECII LITERARE ACCESIBILE PREŞCOLARILOR ȘI VALORILE FORMATIVE ALE TEXTELOR LITERARE DESTINATE COPIILOR.- Generalități. Principalele genuri şi specii literare, accesibile preşcolarilor.- Genuri şi specii literare în literatura pentru copii. Genuri tradiţionale (cântece, poeme, poveşti, basme); genuri moderne (benzi desenate, album, enciclopedie, teatru).1. Creaţia populară.

a) Genul liric – lirica populară- Colinde- Sorcova- Proverbe, zicători, ghicitori- Folclorul copiilor (cântece formulă, recitative, numărători)

b) Genul epic - Basmul : Greuceanu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur;

2. Creaţia cultă.a. Genul epic.

- Fabula: Jean de La Fontaine – Greierele si furnica;- Legenda: Călin Gruia – Povestea florii-soarelui, Dimitrie Bolintineanu – Muma lui

Ştefan cel Mare;- Basmul: Mihai Eminescu – Făt-Frumos din lacrimă; Ion Creangă – Povestea lui Harap-

Alb; / Basmul modern: Carlo Collodi – Pinocchio, Lyman Frank Baum – Vrajitorul din Oz, Antoine de Saint-Exupery – Micul print.

- Povești: Ion Creangă - Fata babei şi fata moşneagului, Punguţa cu doi bani; Hans Christian Andersen – Răţuşca cea urâtă ; Fraţii Grimm – Albă ca zăpada; Charles Perault – Scufiţa Roşie;

- Povestirea şi schiţa:- Povestiri şi schiţe despre vieţuitoare (Emil Gârleanu – Căprioara, Gândăcelul; Ioan

Alexandru Brătescu-Voineşti – Puiul; Ion Creangă – Ursul pâcălit de vulpe;

7 / 15

- Povestiri despre copilărie: I.L.Caragiale – D-l. Goe…, Vizită…; Octav Pancu Iaşi – Iedul cu trei capre; Barbu Ştefănescu-Delavrancea – Bunicul, Bunica; Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunata; Hans Christian Andersen – Fetita cu chibriturile.

- Povestiri şi schiţe care evocă trecutul istoric: Ion Creangă – Moş Ion Roată şi Unirea;- Romanul pentru copii şi despre copii: Ion Creangă – Amintiri din copilărie; Mark

Twain – Aventurile lui Tom Sawyer / Aventurile lui Huckleberry Finn

b. Genul liric- Poezia despre copilărie: George Coşbuc – Iarna pe uliţă, La oglindă, La Paşti; - Poezia despre natură şi vieţuitoare: Mihai Eminescu – Revedere, Somnoroase păsărele;

Vasile Alecsandri – Pasteluri, Miezul iernei; Tudor Arghezi – Zdreanţă, Tâlharul pedepsit; George Topârceanu – Balada unui greier mic;, Gospodina; Elena Farago – Căţeluşul şchiop, Gândăcelul;

Bibliografie-Limba română1. Academia Romana - Gramatica de bază a limbii române - Editura: Univers

Enciclopedic Gold, București, 20102. Andrei, Mihai; Ghita, Iulian - Limba romana (fonetica, lexicologie, gramatica, stil si

compoziție, exerciții), E.D.P. București, 1983.3. Avram, Mioara - Ortografia pentru toți, Editura Academiei, București, 1990.4. Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, Editura Academiei, Bucureşti, 19865. Beldescu, George, Ortografie, ortoepie, punctuaţie, Societatea de Ştiinţe Filologice,

Bucureşti, 1982.6. Bidu-Vranceanu, Angela; Forascu, Narcisa - Cuvinte si sensuri, Editura Didactica si

Pedagogica, București, 1988. 7. Angela Bidu-Vrânceanu, Narcisa Forăscu, Limba română contemporană. Lexicul,

Editura Humanitas EducaŃional, Bucureşti, 2005.8. Constantinescu-Dobridor, Gh, .Morfologia limbii române, Editura Ştiinţifică,

Bucureşti,19749. Constantinescu-Dobridor, Gh., Sintaxa limbii române, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,

199410. Coteanu, Ion (coordonator), Limba română contemporană. Fonetica. Fonologia.

Morfologia, ediţia a II-a, Bucureşti, 198511. Forăscu, Narcisa (coord.), Popescu, Mihaela, Dificultăţi gramaticale ale limbii

române, Editura Universităţii din Bucureşti, 2001.12. Guţu Romalo, Valeria, Morfologia structurală a limbii române, Editura Academiei,

Bucureşti, 1968. 13. Guţu Romalo, Valeria, Corectitudine şi greşeală. Limba română de azi, Editura

Humanitas Educational, Bucureşti, 2000. 14. Hristea, Theodor (coordonator), Sinteze de limba română, ediţia a III-a, Editura

Albatros, 1984.15. Iordan, I.; Robu, Vl., Limba română contemporană, EDP, Bucureşti, 1978;

8 / 15

16. Mariana, N. (2010). Limba română, (Note de curs), Universitatea ,,Transilvania” Brașov

17. Manualele de Limba romana, cl.aIXa, aXa, aXIa, aXIIa pentru Scolile Normale (ultima editie).

18. Marcu, Florin, Noul dictionar de neologisme, Editura Academiei, Bucureşti, 1997.19. Operele menționate în capitolul Continuturi.20. Şuteu, Flora, Elisabeta Şoşa, Ortografia limbii române. Dicţionar şi reguli, Editura

Saeculum I.O, Bucureşti, 1995.

Bibliografie – literatura pentru copii1. Bratu, Bianca (1977). Preşcolarul şi literatura, Bucureşti, Editura Didactică şi

Pedagogică, 19772. Buzaşi, I., (2001). Literatura pentru copii, (note de curs), Universitatea ,,1 Decembrie

1918" Alba Iulia.3. Mihalache, Cosmin, Pascu Ana, Manolache, Carmen, Voicilă, Ciprian (2008). Îngeri,

zmei şi şoimăriţe: mitologie pe întelesul copiilor, Bucureşti: Humanitas.4. Negrilă, Iulian (1996). Literatura pentru copii. Arad: Editura Multimedia.5. Norel, M., (2010). Didactica limbii şi literaturii române pentru învăţământul primar,

București: Art.6. Norel, M., (2014), Literatură română şi literatură pentru copii, (note de curs),

Universitatea ,,Transilvania”, Brașov.7. Pop, M., Ruxandoiu, P. (1999). Folclor literar romanesc, București: E.D.P.. 8. Stoica, C., Vasilescu, E. (1996) Literatura pentru copii (Manual pentru Școlile Normale -

cls. a XII a), București: E.D.P.. 9. Costea, O., Mitu, F., Stoica, C., Toma-Damșa, M., Vasilescu, E., Vlăduț, A. (1996)

Literatura pentru copii (Manual pentru Școlile Normale - cls. a XIII a), București: E.D.P..

10. Operele menționate în capitolul Conținuturi.

5. Didactica disciplinei de specialitate/Metodica activităților instructiv educative din învățământul preșcolar (Proba 2)

9 / 15

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂMetodica activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii

(și elemente ale metodicii domeniului experiențial Limbă și Comunicare)

1. CURRICULUM PENTRU EDUCAȚIE TIMPURIE Domeniile de dezvoltare și importanța lor în educația timpurie; Structura și conținutul; Metodologia de aplicare a planului de învățământ.

activitaţi pe domenii de invaţare; jocuri şi activitaţi didactice alese; activităţi de dezvoltare personală (rutine, tranziţii, activităţi optionale şi activitaţi

desfăşurate după-amiază).2. PROIECTAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE:

Structura și conținutul pentru: planificarea anuală; planificarea calendaristică; proiectele tematice; proiectele de activitate didactică;

Obiectivele domeniilor experiențiale; Conținuturi specifice domeniilor experiențiale și încadrarea lor în proiecte tematice; teme

săptămânale, proiecte de o zi și/sau proiecte transsemestriale; Categoriile de activități de învățare și modul lor de integrare în proiectarea didactică

(Activităţi pe domenii de învăţare - activităţi integrate sau pe discipline, Jocuri şi activităţi alese şi Activităţi de dezvoltare personală);

3. ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE Categorii / Variante de realizare a activităților de învățare pe domenii experiențiale:

povestirea; lectura educatoarei; jocul didactic; jocul – exerciţiu; convorbirea; memorizarea; lectura după imagini; jocul logico – matematic, observare, jocul de rol, jocul de mișcare, jocul muzical, modela, desen, pictură etc

Categorii / Variante de realizare a activităţilor de dezvoltare personală: rutine, tranziții, activități opționale, activități din perioada după-amiezii;

Organizarea și realizarea jocurilor și activităților didactice alese; Organizarea și realizarea activităților integrate Aplicații practice ale strategiile didactice adecvate educației timpurii. Metode și procedee

(tradiţionale şi interactive) folosite în cadrul categoriilor de activități de învățare Mijloace didactice specifice activităților de învățare și modalități de optimizare a

situațiilor de învățare prin intermediul lor Tipuri de activități de învățare și etapele de realizare a acestora în funcție de: domeniu,

mijlocul de realizare a activității, modalitatea de integrare a activităților de învățare; Evaluarea în activitățile de învățare:

Forme și tipuri de evaluare; Metode de evaluare (tradiționale și alternative);

4. MANAGEMENTUL GRUPEI:

10 / 15

Organizarea spaţiului educațional (cerințe psiho-pedagogice și ergonomice); Activitățile extracurriculare; Parteneriatul grădiniță-familie; Relația cu comunitatea.

Bibliografie - Metodica predării activităților instructiv educative din grădiniță.

1. Bogart, C., Delmarle, S., Preda, V. (2012). Formarea competențelor în grădiniță: o altă perspectivă asupra timpului școlar. București: Aramis Print.

2. Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. (2002). Metoda interactive de grup-Ghid metodic. 60 de metode și 200 de aplicații practice pentru învățământul preșcolar. Craiova. Arves.

3. Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie-o provocare?. Pitești: Diana.

4. Dumitrana, M. (1999). Educarea limbajului în învățământul preșcolar vol. I Comunicarea orala, București: Compania.

5. Dumitrana, M. (2000). Copilul, familia și grădinița. București: Compania Dumitrana, M. (2002). Activități matematice în grădiniță: ghid practic, însoțit de 105 sugestii de activități. București: Compania.

6. Dumitrana, M. (2005). Jocuri și jucării pentru preșcolari. Ghid metodic de activități realizate cu ajutorul unor materiale simple. București: Compania.

7. Flerina, E. A. (1976). Jocul și jucăria. Îndrumător pentru educatoarele din grădinița de copii. București: Didactică și Pedagogică.

8. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.-L. (2009). Educaţia timpurie: ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar. Piteşti: Paralela 45

9. Glava, A., Tătaru, L., Chiș, O. (2014). Piramida cunoașterii. Repere metodice în aplicarea curriculumului preşcolar. Piteşti: Diamant

10. Hobjilă, A. (2008). Elemente de didactică a activităților de educarea limbajului (etapa preșcolarității). Iași: Institutul European.

11. Ionescu, M. (coord.) (2010). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București: Vanemonde.

12. Mătăsaru, M., Chriloaie, M., Nedelcu, C., Pricoaia, V., Mătăsaru, L. (2008). Proiectarea didactică în învățământul preșcolar. Rovimed Publishers.

13. Mitu, Florica - "Metodica activităților de educare a limbajului", Editura Pro Humanitas, București, 2000

14. Necula. G., Manolache, A., Mocanu, S., et. All. (2009). Metodica activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Craiova: „Gheorghe-Cârțu Alexandru”.

15. Niculescu, R., M. (2010). Curriculum între continuitate și provocare, Sibiu: MEDIA. 16. Niculescu, R., M. (1999). Pedagogie preșcolară – Sinteze, București: PRO

HUMANITATE.

11 / 15

17. Norel, M., Bota, O., A. (2013). Didactica domeniului experiențial limbă și comunicare, Cluj-Napoca: Asociația de Științe Cognitive din Romania.

18. Păiş Lăzărescu M, Ezechil, L. (2015). Laborator preșcolar-ghid metodologic. Ediția a IV-a revizuită. București: V & I Integral.

19. Păişi-Lăzărescu, M., Tudor, S. L., Stan, M. M. (2009). A deveni şi a fi educator. Bune practici în învăţământul preşcolar şi primar. Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti.

20. Păişi-Lăzărescu, M., Tudor, S. L., Stan, M. M. (2015). Mentorat în didactica învățământului preșcolar și primar. Craiova: Sitech

21. Păun, E., Iucu, R. (coord.) (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Polirom. 22. Preda, V. (1999). Copilul și grădinița. Urgența 2000: pariul limbajului și al comunicării.

București: Compania.23. Preda, V. (2009). Programe și activități în învățământul preșcolar și primar. București:

Didactica Publishing House.24. Preda, V., Breben, S., Gongea, E., Mitrulescu, V. (2009). Învățarea bazată pe proiecte.

Auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum. Craiova: Arves.25. Schulman Kolumbus, E. (2006). Didactica preșcolară. Ediția a III-a. București: V & I

Integral26. Varzari, E., Taiban, M., Manasia, V. (1967) - Metodica cunoașterii mediului înconjurător

și a dezvoltării vorbirii în grădinița de copii” (Manual pentru liceele pedagogice de educatoare), E.D.P., București.

27. Vrășmaș, E. (2014). Educația timpurie. București: Arlequin.28. ***Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. (2006). Finalitățile și efectele

introducerii educației timpurii în sistemul românesc de educație. Studiu de impact: București.

29. ***Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului. (2006). Propunere de politici publice. Educația timpurie-prima treaptă a educației formale (Studiu de impact atașat). București.

30. ***Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. (2008) . Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani. Bucureşti: Didactica Publishing House.

6. Pedagogie și elementele de psihologie/Pedagogie preșcolară și elemente de psihologia educației (Proba 3)

12 / 15

TEMATICĂ ȘTIINȚIFICĂPedagogie preșcolară și elemente de psihologia educației

1. Educația timpurie în context european- Educaţia timpurie dimensiune a învăţării pe tot parcursul vieţii;- Conceptul de educație timpurie; fundamente teoretice ale educației timpurii;- Educația timpurie la nivel european şi național;- Finalitățile educației timpurii.

2. Factorii dezvoltării umane - Interacţiuni şi dominante. Educabilitatea - Conceptul de dezvoltare. Relaţia dezvoltare -învăţare -joc;- Stadiile dezvoltării la vârstele timpurii;- Ereditatea – premisă a dezvoltării psihice;- Mediu – cadru al dezvoltării psiho -sociale şi morale;- Educația – factor al dezvoltării psihice; specificul influențelor educative la

vârstele timpurii;- Metode şi instrumente de cunoaştere a dezvoltării psihice la vârstele timpurii.

3. Structura şi dinamica personalităţii la vârstele timpurii- Repere ale dezvoltării la vârstele timpurii: dezvoltarea motricităţii, dezvoltarea

intelectuală, dezvoltarea socio-emoţională- Caracteristici ale dezvoltării personalităţii copilului la vârstele timpurii: (imaginea

de sine, conştiinţa de sine şi conduita morală);- Specificul dimensiunilor personalităţii la vârstele timpurii: temperament,

aptitudini, inteligenţă, caracter, creativitate;- Specificul învăţării la vârstele timpurii.

4. Sistemul de învățământ în România. Locul şi rolul educaţiei timpurii în sistemul de învăţământ din România.

5. Elemente de didactică preșcolară- Abordarea sistemică a procesului de învăţământ în învăţământul preşcolar; relaţia

predare-învăţare-evaluare;- Interdependenţa formal-informal-nonformal la nivelul procesului de învăţământ

din grădiniţa de copii;- Definirea conceptelor curriculare fundamentale: curriculum, finalităţi

educaţionale, conţinut arie curriculară, ciclu curricular etc.;- Tipuri de curriculum;- Structura şi conţinutul curriculumului pentru educaţie timpurie;- Abordarea conţinuturilor în învăţământul preşcolar: disciplinar, interdisciplinar,

pluridisciplinar şi transdisciplinar. Organizarea integrată a conţinuturilor în învăţământul preşcolar.

- Metodologia didactică: delimitări conceptuale – strategie, metodă, procedeu, mijloc de învăţământ

- Specificul metodelor de predare-învăţare în învăţământul preşcolar (metode tradiţionale şi metode interactive);

- Specificul principiilor didactice în învăţământul preşcolar.6. Proiectarea didactică în învăţământul preşcolar

- Conceptul de proiectare didactică; funcţiile proiectării didactice

13 / 15

- Nivelele proiectării didactice: a. proiectarea realizată pe ciclu, an , semenstru, săptămână, activitate;b. proiectarea pe unităţi de învăţare: domeniul de dezvoltare / domeniu experenţial, activitate, temă, subiect

- Produsele proiectării curiculare: plan, programă, proiectare anuală, proiectare semestrială, proiectare –proiecte tematice/teme săptămânale, proiectare-activitate integrată/categorie de activitate.

7. Specificul evaluării în învăţământul preşcolar- Conceptul de evaluare: definire şi analiză;- Metode/ tehnici de evaluare a rezultatelor şi a progresului copilului preşcolar;- Proiectarea şi interpretarea probelor de evaluare în învăţământul preşcolar.

8. Moduri şi forme de organizare a activităților didactice în învățământul preşcolar- Jocul- pricipala formă de organizare a procesului de învăţământ în grădiniţă;- Specificul organizării activităţilor didactice pe domenii experenţiale în grădiniţa

de copiii;- Diferenţiere şi individualizare în procesul de învăţământ;

9. Comunicarea didactică în învățământul preşcolar- Comunicarea interpersonală;- Climatul educaţionalîn grădiniţă;

10. Statutul profesional a cadrului didactic- Standarde profesionale în profesia didactică;- Formarea iniţială şi continuă a cadrului didactic;- Profesionalizarea carierei didactice.

Bibliografie Pedagogie și elemente de psihologie1. Culea, L. (2009). Aplicarea noului curriculum pentru educație timpurie-o provocare?.

Piteşti: Diana.2. Ezechil, L. (2002). Comunicarea educaţională în context şcolar. Bucureşti: Editura

Didactică şi Pedagogică3. Glava, A., Glava, C. (2002). Introducere în pedagogia preşcolară. Cluj-Napoca: Dacia.4. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L.-L. (2009). Educaţia timpurie: ghid metodic pentru

aplicarea curriculumului preşcolar. Piteşti: Paralela 455. Glava, A., Tătaru, L., Chiş, O. (2014). Piramida cunoașterii. Repere metodice în aplicarea

curriculumului preşcolar. Piteşti: Diamant6. Harwood, R., Miller, S.A., Vasta, R. (2010). Psihologia copilului. Iaşi: Polirom7. Ionescu, M. (coord.) (2010). Repere fundamentale în învăţarea şi dezvoltarea timpurie a

copilului de la naştere la 7 ani. Bucureşti: Vanemonde.8. Mătăsaru, M., Chriloaie, M., Nedelcu, C., Pricoaia, V., Mătăsaru, L. (2008). Proiectarea

didactică în învățământul preşcolar. Rovimed Publishers.9. Niculescu, R., M. (2010). Curriculum între continuitate şi provocare, Sibiu: MEDIA. 10. Niculescu, R., M. (1999). Pedagogie preşcolară – Sinteze, Bucureşti: PRO

HUMANITATE.11. Papalia, D.E., Wenkos Olds, S., Duskin Feldman, R. (2010). Dezvoltarea umană.

14 / 15

12. Păun, E., Iucu, R. (coord.) (2002). Educaţia preşcolară în România. Iaşi: Polirom. 13. Păişi-Lăzărescu, M., Tudor, S. L., Stan, M. M. (2009). A deveni şi a fi educator. Bune

practici în învăţământul preşcolar şi primar. Piteşti: Editura Universităţii din Piteşti.14. Păişi-Lăzărescu, M., Ezechil, L (2015). Laborator preşcolar. Bucureşti: V&I Integral.15. Păişi-Lăzărescu, M., Tudor, S. L., Stan, M. M. (2014). Mentorat în didactica

învățământului preșcolar și primar. Craiova: Sitech16. Preda, V. (1999). Copilul şi grădinița. Urgența 2000: Pariul limbajului şi al comunicării.

Bucureşti: Compania.17. Preda, V. (2009). Programe şi activități în învățământul preşcolar şi primar. Bucureşti:

Didactica Publishing House.18. Preda, V., Breben, S., Gongea, E., Mitrulescu, V. (2009). Învățarea bazată pe proiecte.

Auxiliar didactic pentru aplicarea noului curriculum. Craiova: Arves.19. Radu, I., T. , Ezechil, L. (2006). Pedagogie – fundamente teoretice. Bucureşti: Editura

V&I Integral. 20. Radu, I.T., Ezechil, L (2009). Didactica. Teoria instruirii. Piteşti: Paralela 45.21. Schulman Kolumbus, E. (2006). Didactica preşcolară. Ediția a III-a. Bucureşti: V & I

Integral22. Vrăşmaş, E. (2014). Educația timpurie. Bucureşti: Arlequin.23. ***Ministerul Educației, Cercetării şi Tineretului. (2006). Finalitățile şi efectele

introducerii educației timpurii în sistemul românesc de educație. Studiu de impact: Bucureşti.24. ***Ministerul Educației, Cercetării şi Tineretului. (2006). Propunere de politici publice.

Educația timpurie-prima treaptă a educației formale (Studiu de impact ataşat). Bucureşti.25. ***Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. (2008) . Curriculum pentru educaţia

timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naştere şi 6/7 ani. Bucureşti: Didactica Publishing House.

15 / 15