EDUCAM PRIN JOC…ATENŢIA

Instit. SIMION ANISOARA Scoala cu clasele I-VIII Nr. 3

,,IOAN BOLDESCU”GIURGIU

ATENŢIA înseamnă ,,A-i acorda unui om atenţia cuvenită, concentrându-te asupra spuselor sale.”

Copiii îşi direcţionează cel mai bine atenţia întorcându-se cu faţa spre vorbitor. De aceea atenţia este un efort conştient menit să concentreze eficient orice parte a corpului.

Atenţia se referă la concentrarea care priveşte cele cinci simţuri (văzul, mirosul, pipăitul, gustul şi auzul). Este ,,cheia” acumulării întregii informaţii. De aici rezultă cinci posibile angajamente pe care elevii le pot lua:

PROMIT:• Să-i privesc în faţă pe cei care vorbesc cu mine;

• Să pun întrebări dacă nu înţeleg ceva;• Să mă ţin drept atât stând jos cât şi în picioare;

• Să nu atrag atenţia asupra mea;• Să nu îmi las ochii, urechile, mâinile, picioarele şi

gura să fie neatente.Chiar şi atunci când sunt atenţi cu auzul, copiii îşi pot trăda neatenţia prin gesturi.

Răsfoiesc caiete, trag cu ochiul la altceva, întrerup, moţăie sau bat din picioare ori din degete. Toate acestea pot fi semne ale neatenţiei. Dezvăţarea de obiceiuri necuviincioase este un pas important în a deveni mai atent.

Pentru oricine, nu numai pentru copii, există cinci modalităţi de a-ţi demonstra că eşti atent:

• priveşte-ţi interlocutorul în ochi;• apleacă-te înainte;

• nu te uita la ceas;• ia notiţe;

• abţine-te să caşti, să tuşeşti sau să strănuţi.

Activităţi pe care le putem realiza cu elevii în scopul de a le dezvolta atenţia:

*. ,,Douăzeci de întrebări”-joc- Neînţelegerile au loc frecvent. De aceea, elevii trebuie să înveţe cum să pună

întrebări directe pentru a lămuri ceea ce nu au înţeles. Îi putem ajuta pe elevi să-şi dezvolte această abilitate jucând cu ei o variantă a jocului ,,Douăzeci de întrebări”

Scrie numele unei persoane, al unui loc sau al unui animal pe o foaie de hârtie. Pune-i pe copii să ghicească numele persoanei, locului sau animalului prin întrebări directe la care se poate răspunde cu ,,da” sau ,,nu”.

Explică-le cât este de important să-i asculte cu atenţie pe ceilalţi când vorbesc.

Subliniază din nou cât este de important să ridice mâna în mod politicos şi să vorbească pe rând.

Încurajează copiii să fie atenţi la întrebările oricui şi la răspunsurile date acestuia de profesor

*,,Punga cu obiecte” –joc-

Atenţia presupune să fii vigilent la tot ceea ce se petrece în jurul tău. Sunt multe moduri de a fi atent. Această activitate se concentrează asupra atenţiei auditive.

Adună mai multe obiecte (creion, minge de tenis, minge de ping-pong, o bilă de marmură, un pantof, o monedă, chei, stilou, etc.). Pune-le într-o pungă, pentru ca elevii să nu ştie ce sunt. Dar înainte de a începe jocul, lasă să cadă, pe rând, fiecare obiect, astfel încât elevii să audă zgomotul făcut de fiecare obiect în parte. Spune-le elevilor numele fiecărui obiect pentru ca ei să asocieze numele cu obiectul. Cheamă un elev în faţa clasei. Explică-i că trebuie să fie foarte atent la sunetul obiectului lăsat să cadă. Leagă-l la ochi şi lasă obiectele să cadă. Vezi dacă elevul este destul de atent ca să recunoască obiectul după zgomotul făcut. Laudă elevul pentru atenţia de care a dat dovadă.

Variantă: Încearcă jocul cu întreaga clasă. Pune elevii să închidă ochii în timp ce laşi obiectele să cadă. Pot să identifice orice obiect după felul cum sună? Laudă-i pentru atenţia lor.

*,,Doar o privire” –joc-Lasă elevii să privească o imagine timp de 10-15 secunde. Apoi îndepărtează

imaginea. Întreabă-i câte amănunte din imagine îşi pot aminti. Recapitulează atenţia şi importanţa de a fi vigilenţi (în alertă) faţă de ceea ce ne înconjoară. De multe ori avem o singură ocazie să observăm sau să privim ceva. Repetă exerciţiul cu diverse imagini sau obiecte.

*,,Simt ritmul “–joc-Nu este întotdeauna uşor să fii atent, mai ales atunci când se întâmplă mai multe

lucruri în acelaşi timp. Tocmai de aceea, a învăţa să acorzi atenţie totală unei persoane este un pas important în dezvoltarea atenţiei.

Copiii se aşează în cerc şi li se spune să fie atenţi la colegul din stânga lor. Unul din ei va încape să bată din palme într-un anumit ritm, iar cel din dreapta va imita acelaşi ritm. Va continua până ritmul va parcurge întregul cerc. Se subliniază cât de important este să fie atenţi la ritmul dat si nu trebuie să înceapă până când cel dinainte nu l-a terminat.

Pentru a spori dificultatea jocului conducătorul jocului va mai introduce un ritm în secvenţa care trebuie reprodusă, după ce primul ritm a fost executat de doi, trei dintre elevii din cerc. Deoarece ritmuri diferite circulă în jurul cercului concomitent, este extrem

de important pentru fiecare elev să fie atent la cel din stânga lui. Altfel , ar putea transmite mai departe un ritm greşit!

Variaţii adăugate ale ritmului: pocnitul din degete, bătutul din picioare, bătutul în bancă, limbajul semnelor.

*,,Provocarea atenţiei” –joc-

Copiii stau adunaţi în cerc. Fiecare va primi o foaie şi un creion. În mijlocul cercului va fi aşezată o tavă plină cu diferite obiecte, dar acoperite. Se descoperă tava câteva secunde. Li se spune copiilor să fie atenţi privind obiectele. Se acoperă tava şi elevii vor fi puşi să deseneze cât mai multe obiecte dintre cele pe care le-au văzut, în 1-2 minute.

Variante: se adaugă, rearanjează sau îndepărtează obiecte din tavă, pentru a observa daca elevii pot detecta schimbările

Recompensarea atenţieiAtenţia este adesea, greu de păstrat şi de evidenţiat. Este mult mai uşor să

apreciezi reuşite concrete, precum un răspuns corect sau o notă mare. Din păcate, aprecierea realizărilor poate fi contraproductivă pentru dezvoltarea caracterului. Aprecierea realizărilor implică ideea că rezultatul este mai important decât mijloacele utilizate pentru obţinerea lui.

Una din cele mai eficiente modalităţi de a le arăta elevilor că sunt apreciaţi este pur şi simplu să îi asculţi. Să acorzi atenţie cuiva trebuie să fie o decizie conştientă. Nivelul concentrării este acela care poate fi acordat doar unei singure persoane sau unui singur obiect. Astfel atenţia se orientează spre aspectul pe care ascultătorul îl consideră cel mai important. Elevii înţeleg acest lucru şi de aceea trebuie să avem întotdeauna timp şi să îi ascultăm.

Cadrele didactice trebuie să pretindă de la ele însele o atenţie mai mare decât cea pe care o aşteaptă de la elevii lor. Atenţia în forma ei de bază înseamnă să răspunzi la spusele altora astfel încât să le comunici că îi preţuieşti la justa lor valoare. A arăta preţuire faţă de elevi începe prin a le pune întrebări şi a te arăta sincer interesat de ceea ce au aceştia de spus. Elevii devin ceea ce le spunem noi că sunt. Când îl apreciem (răsplătim, lăudăm) pe elev, este important să fim clari. Ei trebuie să ştie pentru ce calitate anume sunt evidenţiaţi.

Exemplu de laudă:,,Sunt uimit de cât de precis mi-ai urmat instrucţiunile. Cred că ai fost foarte atent în timpul orei.”; ,,Mulţumesc că ai fost atent. Exemplul tău pozitiv îi stimulează şi pe ceilalţi să fie mai atenţi”; ,,Am apreciat mult atenţia pe care le-aţi arătat-o cu toţii persoanelor care au fost în clasă. Au fost şi ele impresionate”.

Atenţie! Nu spune niciodată unui elev: ,,Eşti cel mai atent”, pentru că ceilalţi vor începe să se compare între ei sau se vor simţi ofensaţi de remarcă şi vor renunţa să mai încerce. Un alt aspect care trebuie evitat este să sugerezi excelenţa calităţii. De exemplu, ,,Maria este întotdeauna atentă!” În realitate dobândirea trăsăturilor de caracter este un proces de învăţare care nu se termină niciodată.

Bibliografie:• CHARACTER TRENING INSTITUTE, ,,Character first!-Elementary series 1,

booklet 1, ATENŢIA”

ATENŢIA sI NEATENŢIA ELEVILOR LA LECŢII   

Prima conditie a desfasurarii unei lectii, a unui proces de învatare este atentia, care presupune orien 15215b114p tarea selectiva a activitatii psihice, asupra unui obiect, fenomen etc. paralel cu asigurarea unui tonus cerebral optim. Din multimea de stimulari care actioneaza asupra receptorilor, subiectul alege si raspunde în mod corespunzator numai la o mica parte: circa 1% din aceste influente parcurg- dupa D.E.Berlyne- sistemul nervos pentru a iesi sub forma de comportamente. Filtrajul si selectia mesajelor are loc nu numai la nivelul scoartei cerebrale, ci si în etajele inferioare ale sistemului nervos.

Concentrarea atentiei determina cresterea eficientei activitatii cognitive si motorii. Cercetarile arata ca un optim de atentie corespunde unui grad de excitabilitate medie, unui nivel medie de activare cerebrala, care faciliteaza integrarea mesajelor (10) si ca sub acest nivel nu are loc reactia de orientare, în timp ce depasirea nivelului optim produce mai curând o reactie de alarma, de neliniste, care distorsioneaza perceptia sau caracterul adaptiv al reactiei.

Focarul de excitabilitate optima corespunzator atentiei concentrate atât în sfera senzoriala, intelectuala, cât si în cea motrica determina -prin inductie negativa- inhibitia celorlalte zone corticale. În consecinta, atentia comporta doua laturi solidare: concentratie asupra unui fapt, asupra unei idei sau activitati si detasarea simultana fata de rest. Rezistenta fata de stimulii perturbatori, distractivi, constituie indirect o masura a gradului de concentrare.

Elevul îsi poate mentine atentia concentrata asupra unui fapt sau obiect în medie 15-20 de minute, eventual si mai mult daca îl observa, îl examineaza etc. Evident, exista variatii în gradul de concentrare, anumite oscilatii usoare, fara a se întrerupe directia, orientarea de baza a atentiei. Dificultatea la lectii consta în a mentine stabila concentrarea activitatii.

De asemenea, volumul atentiei, adica numarul de obiecte sau fenomene care pot fi cuprinse simultan si cu suficienta claritate în câmpul atentiei, are un caracter limitat. Dupa unele estimari câmpul nostru perceptiv nu depaseste, într-un domeniu senzorial dat, 4-7 elemente diferite prezentate simultan. În centrul atentiei se afla desigur, la un moment dat, un numar mai mic de date discrete. La scolarii din primele clase volumul atentiei este mai restrâns. De aceea anumite dificultati de învatare pot sa provina din supraîncarcarea câmpului de aprehensiune al elevului. De exemplu, tabla este prea încarcata, sau se cer

corelate la lectie prea multe elemente, eventual distantate în spatiu ori timp. Alternarea focarului de excitabilitate optima presupune, de asemenea, o anumita mobilitate a proceselor nervoase.

Fenomenul atentiei se exteriorizeaza într-un tablou de comportare usor de identificat de profesorul cu experienta: o motricitate redusa a corpului si a mâinilor, privirea atintita asupra sursei de stimuli, orientarea aparatului auditiv pe traiectoria undelor sonore, o mimica aprobativa sau dezaprobatoare (dupa caz), dupa caz reactii spontane -în expresia fetei- în momentele de neîntelegere a materialului etc. În schimb, elevul neatent are o privire absenta, distrata, se preocupa de lucruri straine de lectie, este mereu agitat, da semne de plictiseala, parca numara minutele pâna la pauza. Când atentia este centrata unui punct oarecare, ochii privesc parca în gol.

Se întâmpla însa ca expresia sa nu redea fidel starea reala a atentiei. Spre exemplu, un elev poate sa stea nemiscat si cu privirea atintita spre profesor, dar când este întrebat în legatura cu cele predate sa dea raspunsuri cu totul straine de lectie; dimpotriva, un alt copil mai vioi, nu tocmai linistit în banca si cu tendinte de a antrena vecinii la vorba, surprinde prin raspunsul corect la o întrebare adresata de profesor pe neasteptate. Prin urmare, asupra atentiei copiilor, ca si asupra reusitei lectiei ca atare, nu se poate conchide numai pe baza expresiei, ci trebuie puse întrebari de sondaj sau prevazute fixari partiale. Pe de alta parte, trebuie mentionat ca linistea ideala, pozitia riguroasa de ascultare, stare completa de nemiscare -prin faptul ca silesc copiii sa-si inhibe prea mult miscarile, reactivitatea- duc mai repede la oboseala, îndeosebi la clasele mici si mijlocii.

Abaterea sau distrugerea atentiei apare uneori ca efect al inhibitiei externe. Un stimul nou, neobisnuit sau mai intens, provoaca prin inductie negativa în scoarta cerebrala un focar puternic de excitatie, care pune în umbra, inhiba pe cele existente. În consecinta, atentia se va îndrepta spre noua sursa de stimulari. În cazul lectiilor orale, stimulii sonori colaterali exercita obisnuit o influenta perturbanta mai mare decât cei vizuali.

Desigur în baza fenomenului neatentiei stau, de asemenea, numeroase surse interne: lipsa de interes, de motivatie, preocupari laterale, starea de oboseala, lacune în educatia vointei, probleme în familie si altele. Dupa cum se stie, în clasele mari intervine o diferentiere a intereselor, care se accentueaza evident catre sfârsitul scolaritatii, datorita mai ales supraîncarcarii. Anchetele efectuate în rândul elevilor atesta disocierea neta a mecanismelor energetice, repartizarea eforturilor în clasele terminale ale scolii medii îndeosebi asupra domeniului de optiune profesionala. În consecinta atentia va fi prin definitie selectiva.

Nu trebuie ignorat la lectii nici fluxul liber al asociatiilor, orientat mai ales pe directia preocuparilor laterale. O parte din elevi abia asteapta sa fie chemati alti elevi la raspuns sau sa înceapa explicarea noii teme, pentru ca în timpul acesta sa poata visa. O asociatie provocata de o întâmplare sau o preocupare exterioara lectiei pot avea ca efect îndeosebi la preadolescenti, o distragere îndelungata si constanta. Pe fondul monotoniei se instaleaza usor saturatia psihica.

Exista diferente individuale relativ stabile în ceea ce priveste manifestarea neatentiei, fapt care a dus chiar la schitarea unei tipologii. Astfel unii elevi prezinta o atentie extrem de fluctuanta, manifesta nerabdare la lectii, nevoia de variatie în activitate si în decor, sunt mereu agitati sau ocupati cu ceva strain de ora, întreaba ceva pe vecini,

rasfoiesc cartea, întorc capul la cel mai mic zgomot. Este tipul excitabil nestapânit, la care neatentia se contureaza într-un tablou de indisciplina.

La alti elevi, lipsa de atentie apare sub forma unei pasivitati, care se asociaza cu o stare exterioara de nemiscare, deci cu o concentrare aparenta; în fond ei fixeaza privirea mult timp asupra obiectului fara sa-l urmareasca în fapt, sunt inerti, nu-si pot comuta atentia de la un obiect la altul.

O organizare corecta a lectiei poate preveni sau elimina în buna masura toate aceste forme de neatentie. Printre procedeele eficace în aceasta privinta se mentioneaza grija de a da sarcini concrete , de a face ca fiecare elev sa fie ocupat, apoi asigurarea unui continut si a unor metode variate în cadrul lectiei, si desfasurarea activitatii în ritm optim.BIBLIOGRAFIE1. Ion Radu - Psihologia scolara, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975 2.Ioan Cerghit - Metode de învatamânt, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976