Educaţia creştină în documentele Conciliului Vatican IIcaiete.ftcub.ro/2011/Caiete 2011...

Educaţia creştină

în documentele Conciliului Vatican II

Pr. dr. Ioan RIBA

Între prevederile adoptate de Papa Ioan al XXIII-lea pentru pregătirea Conciliului Vatican II, de o mare importanŃă a fost înfiinŃarea Secretariatului pentru Unirea Creştinilor. Pentru a-l conduce, Papa l-a numit pe iezuitul german Augustin Bea, făcut cardinal în anul 1959. În timp ce celelalte instituŃii însărcinate cu pregătirea Conciliului urmau în munca lor şi în alegerea colaboratorilor o linie tradiŃională şi conservatoare, astfel încât schemele redactate de ele erau deseori respinse sau schimbate de Conciliu, Secretariatul pentru Unirea Creştinilor s-a bucurat de o apreciere deosebită, chiar şi în afara Bisericii. Datorită influenŃei lui, reprezentanŃii Bisericilor creştine necatolice au putut să ia parte la Conciliu, în calitate de observatori oficiali. PrezenŃa acestor observatori în timpul şedinŃelor de lucru ale Conciliului, ca şi informarea opiniei publice despre evoluŃia consultărilor, au dat acestui Conciliu un caracter cu totul deosebit. Interesul publicului din întrega lume a fost extraordinar de mare.

Conciliul Vatican II a avut loc între anii 1962-1965. El s-a desfăşurat în patru sesiuni, în toamna fiecărui an Ńinându-se adunări generale şi şedinŃe publice. La aceste lucrări au participat mai mult de două mii de episcopi. Ansamblul problemelor tratate de Conciliul Vatican II poate fi clasificat sistematic în trei grupe: revelaŃia Bisericii către ea însăşi; viaŃa internă a Bisericii; misiunea Bisericii în lume. Un efect imediat pentru întreaga viaŃă a Bisericii l-a avut ConstituŃia despre liturgie Sacrosanctum concilium, aprobată în anul 1963. Cu aceasta, mişcarea liturgică a devenit patrimoniul comun al Bisericii şi a continuat să se dezvolte în mod armonios. S-au observat îndată şi înnoirile cu caracter exterior: folositea limbii naŃionale, competenŃe mai mari acordate conferinŃelor episcopale naŃionale pentru aplicarea formelor liturgice proprii.

Pentru publicul mondial, documentele cele mai importante au fost DeclaraŃia despre libertatea religioasă Dignitatis humanae şi DeclaraŃia despre relaŃiile Bisericii cu religiile necreştine Nostra aetate.

Din punct de vedere teologic, o importanŃă mai mare au cele două constituŃii dogmatice: ConstituŃia dogmatică despre Biserică Lumen gentium şi ConstituŃia dogmatică despre revelaŃia divină Dei verbum. Chiar dacă nu conŃin definiŃii, ele reprezintă pietre de hotar pentru dezvoltarea doctrinală.

După ce Conciliul recomandase modernizarea practicii de muncă în administraŃia centrală bisericească, încercarea unei mai mari colaborări cu

Caietele Institutului Catolic X (2011) 103-148

IOAN RIBA

104

episcopii din lume, ca şi internaŃionalizarea personalului care compunea Curia, Papa Paul al VI-lea a anunŃat1 o reformă energică a Curiei, începând din 1 ianuarie 1968. Prin aceasta, cardinalul secretar dobândeşte o poziŃie asemănătoare aceleia a unui prim-ministru, într-un guvern civil. El poate convoca pentru o şedinŃă de cabinet pe şefii congregaŃiilor Curiei, pentru a facilita coordonarea administraŃiei bisericeşti. De el depind direct „Secretariatul pontifical” şi „Consiliul pentru afacerile publice ale Bisericii”. Numărul congregaŃiilor Curiei a fost redus de la douăsprezece la nouă. Pe viitor, fiecare CongregaŃie va avea în frunte ca prefect un cardinal. Papa a renunŃat la poziŃia tradiŃională de prezidenŃă şi conducere pe care o avea în unele CongregaŃii. Numai episcopii diecezani vor putea fi numiŃi membri de drept. Cardinalii prefecŃi, ca şi ceilalŃi membri ai Curiei, nu mai sunt aleşi pe viaŃă, ci numai pe o perioadă de cinci ani. Este posibilă însă şi o reconfirmare. În orice caz, mandatul încetează automat la moartea papei, pentru ca succesorul să nu fie constrâns în alegerea colaboratorilor. Eventualele discuŃii cu privire la competenŃele CongregaŃiilor, ca şi controversele juridice din cadrul structurii bisericeşti vor fi rezolvate în viitor de Signatura Apostolica, cea care îndeplineşte rolul CurŃii Supreme de JustiŃie, căreia i s-a adăugat o Curte de justiŃie administrativă. ReprezentanŃii laici sunt acceptaŃi drept consilieri în fiecare CongregaŃie în problemele în care sunt competenŃi. Având în vedere aceste noutăŃi de perspectivă, dar şi răspunsurile pe care Conciliul Vatican II le-a dat noilor provocări din partea omenirii, considerăm deosebit de important să urmărim modul în care părinŃii conciliari au abordat realitatea educaŃiei şcolare, pornind de la experienŃa de secole a Bisericii în acest domeniu.

În acest sens, ne propunem să urmărim noua abordare a educaŃiei creştine, proclamată oficial în DeclaraŃia pentru educaŃia creştină Gravissimum educationis şi aplicarea principiilor sale de către CongregaŃia pentru EducaŃia Catolică, în pontificatul Papei Paul al VI-lea.

1 Cf. Papa Paul al VI-lea, ConstituŃia apostolică Regimini Ecclesiae universae, 18 august 1967.


EducaŃia creştină în documentele Conciliului Vatican II

105

Conciliul Vatican II – o nouă abordare a educaŃiei creştine

Pentru a fi clară de la început desfăşurarea acestui studiu, considerăm importante câteva precizări2:

Până în prezent au fost făcute mai multe comentarii despre istoria DeclaraŃiei Gravissimum educationis momentum. Ni se pare, însă, că lipseşte – atât cât am putut cunoaşte – un studiu care să ia în consideraŃie evoluŃia conceptului de educaŃie şi de Şcoală Catolică, aşa cum rezultă din Schemele care preced textul definitiv al DeclaraŃiei, aprobat de Conciliul Vatican II3.

Prezentul studiu intenŃionează să acopere această lipsă, oferind o contribuŃie cu scopul de a stimula aprofundări ulterioare ale aceleiaşi teme. Aceasta nu numai pentru a cunoaşte mai bine istoria DeclaraŃiei, dar în principal pentru a aprofunda mai bine bogatele orientări date de Conciliu în domeniul educaŃiei şi al Şcolii Catolice de oricare grad.

DeclaraŃia Gravissimum educationis este rodul unei lungi şi complexe munci pregătitoare; este rezultatul fuziunii a trei Scheme iniŃial separate: Schema Constitutionis de Scholis Catholicis, Schema Decreti de Universitatibus Catholicis, Schema Decreti de Studiorum Ecclesiasticorum Universitatibus. Această fuziune s-a realizat în mod progresiv şi, din punctul de vedere al conŃinutului, este bine de luat în seamă că ea a condus la o schimbare de perspectivă foarte semnificativă: argumentele despre Şcolile Catolice, despre UniversităŃile Catolice şi despre UniversităŃile Ecleziastice au fost introduse în amplul context al educaŃiei.

Studiul despre evoluŃia conceptului de educaŃie şi de Şcoală Catolică ne va permite să identificăm perspectiva filosofico-teologică ce se află la baza celor două faze ale conciliului - cea Pregătitoare şi cea Conciliară - şi să înŃelegem mai bine drumul parcurs până la această redactare definitivă a DeclaraŃiei Gravissimum educationis momentum, extrem de bogată în elemente antropologice.

2 Cf. G. Baldanza, Appunti sulla storia della Dichiarazione “Gravissimum educationis”: il concetto di Educazione e di Scuola Cattolica: la sua evoluzione secondo I vari schemi, în Seminarium, Comentarii pro seminarris, vocationibus ecclesiasticis, universitatibus, Anno XXXVII, Nova series: Anno XXV, Roma, 1985, pp. 13-54. 3 Cf. Léon Joseph Suenens, Ricordi e speranze, Edizioni Paoline, Torino, 1993. Cf. Paul Poupard, Conciliul Vatican II, Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuş, 2008.


IOAN RIBA

106

Perspectiva din faza pregătitoare4 a Conciliului În textul Quaestiones, propus de Comisia Pontificală Pregătitoare a

Comisiei De Studii et Seminariis era cuprinsă şi tema Şcolilor Catolice, formulată astfel:

„Huiusmodi argumentum ex integro pertractetur: a) de iure Ecclesiae scholas erigendi cuiusvis gradus et ordinis; b) de iure parentum eligendi scholas pro filiis; c) de officio Reipublicae sumptus ad rem necessarios suppeditandi. In huiusmodi scholis alumnorum institutio sive religiosa sive

scientifica enixe curetur”. „Să fie dezbătut din nou un argument în genul acesta: a) despre dreptul Bisericii de a construi şcoli de orice grad şi profil; b) despre dreptul părinŃilor de a alege şcolile pentru fiii lor; c) despre datoria Statului de a susŃine cheltuielile necesare în acest

scop. În şcolile de acest fel să se asigure cu toate eforturile instruirea, atât

religioasă, cât şi ştiinŃifică a elevilor” 5. Aşa cum se poate vedea, tematica era considerată din punct de vedere

juridic; unghiul de vedere era acela al Şcolii Catolice. Comisia Pregătitoare a început activitatea cu trei teme: Şcolile

Catolice, UniversităŃile Catolice, UniversităŃile de studii ecleziastice, pregătind astfel trei Scheme de Decrete separate, care în faza pregătitoare au avut diferite ediŃii, urmărind mereu ca principiile generale despre Şcolile Catolice să fie aplicate şi universităŃilor.

4 Un amplu comentariu despre această temă se poate găsi în Henri Fesquet, Le journal du Concile, Édité par Robert Morel, Provence, 1966. 5 Cf. Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, Quaestiones Commissionibus Praeparatoriis Concilii Vaticani II positae, Typis Polyglottis Vaticanis, 1960, p. 19.



107

Conceptul de educaŃie

La 10 martie 1961, când a început studiul despre tema Şcolilor Catolice, consultând unii experŃi din lumea internă, din opt întrebări, trei priveau educaŃia. Acestea erau propuse în mod independent de tema Şcolilor Catolice şi abordau: a) despre natura, despre scopul şi despre importanŃa educaŃiei; b) despre societatea care trebuie să educe în virtutea dreptului natural şi pozitiv (familia, Biserica, Statul); c) despre educaŃia creştină şi despre importanŃa pe care o are în cadrul ei învăŃământul religios. Acestora se adăuga o a patra întrebare, despre mijloacele cu care Biserica poate atinge scopul educaŃiei.

EnunŃarea întrebărilor era destul de lungă şi putea deveni o bogată tratare despre educaŃie.

Trebuie, de asemenea, să ne reamintim că la început, în redactarea primelor Scheme de Decrete despre Şcolile Catolice, se sublinia, în introducere, intenŃia „denuo fusius declarare” doctrina, principiile catolice despre educaŃie şi despre Şcoli. Mai mult, a doua Schemă a Decretului se numea: De Educatione et de Scholis Catholicis.

Toate acestea lasă să se întrevadă cum Comisia Pregătitoare percepe necesitatea de a trata tema despre educaŃie într-un context mai amplu decât cel al Şcolii Catolice. În mod progresiv, tema educaŃiei a fost abordată în relaŃie cu cea a Şcolii Catolice. Cu alte cuvinte, s-a limitat să enunŃe unele principii despre educaŃie pentru a pune mai bine în evidenŃă că primul scop al Şcolii Catolice este educaŃia.

Schema Decretului despre Şcolile Catolice, în faza pregătitoare, a avut cinci ediŃii sau redactări. Cea care a fost prezentată Comisiei Pontificale Centrale a fost a cincea. Confruntarea între aceste cinci ediŃii sau redactări ne permite să vedem de aproape dezvoltarea pe care a avut-o conceptul de educaŃie. Trebuie să evidenŃiem înainte de toate că punctul de pornire şi de continuă referire a fost Enciclica Papei Pius al XI-lea Divini illius Magistri (31 decembrie 1929).

Prima ediŃie a Schemei De Scholis Catholicis (august-septembrie 1961) abordează, la nr. 2, despre conceptul de educaŃie (De vero educationis conceptu). Aceasta porneşte de la ceea ce a spus Enciclica Divini illius Magistri, afirmând că educaŃia „generatim sumpta” tinde spre scopul ultim: „… si veri nominis sit, illam utique praestat educandi conformationem, quae requiritur ad ultimum finem consequendum”. Însă, spre deosebire de Enciclica Divini illius


IOAN RIBA

108

Magistri, Schema De Scholis Catholicis, învaŃă că educaŃia are şi alte scopuri, precizând că ele trebuie să fie subordonate scopului ultim6.

EducaŃia trebuie să cuprindă omul întreg. Prin aceasta, educaŃia catolică, demnă de un astfel de nume, oferă omului întreg, alcătuit din suflet şi trup, şi mântuit de Cristos, acea conformare, între toate facultăŃile sale fizice, psihice şi spirituale, fie naturale, fie supranaturale, prin care el să devină capabil să-şi atingă scopul temporal şi supranatural.

Şi în a doua ediŃie a Schemei, De Educatione et de Scholis Catholicis (octombrie 1961), se vorbeşte despre De vero educationis conceptu.

În această ediŃie sau redactare are loc o schimbare: nu se mai foloseşte cuvântul „conformatio”, ci „perfectio”. Astfel, se precizează mai bine conceptul de educaŃie în general: ea oferă omului acea perfecŃiune „virium, facultatum atque virtutum”, care este cerută pentru a ajunge la scopul omului, fie temporal, fie veşnic. Apoi, toate celelalte scopuri trebuie să fie subordonate ultimului scop, educaŃia trebuie să cuprindă omul întreg.

În acestă viziune este precizat conŃinutul educaŃiei catolice: „Quare educatio catholica, tali nomine digna, humanae condicionis

memor, toti homini, ex anima et corpore in unam naturam coalescenti, in ordine supernaturali constituto, et post originalem lapsum a Christo Domino redempto, illam virium, facultatum atque virtutum, tam naturalium quam supernaturalium perfectionem tribuit, qua ornatus expeditum ac stabilem his in terris agendi modum habitumque, rationi fideique in omnibus consentaneum, obtinet ita ut, Dei adspirante atque adiuvante gratia, finem supernaturalem, in visione beatifica, attingere valeat”.

„De aceea, educaŃia catolică, demnă de un asemenea nume,

respectând condiŃia umană, acordă omului în întregime, reunit într-o singură natură, din suflet şi trup, alcătuit în ordinea supranaturală şi răscumpărat, după căderea originară, de (către) Cristos Domnul, acea perfecŃionare a puterilor, a capacităŃilor şi a virtuŃilor, atât naturale, cât şi supranaturale, cu care împodobit (fiind), dobândeşte un mod uşor şi stabil de a trăi pe acest pământ şi un comportament potrivit în toate raŃiunii şi credinŃei, astfel încât, inspirat de Dumnezeu şi cu ajutorul harului, să poată atinge scopul supranatural, în viziunea beatifică.”

După cum se poate constata, textul încearcă să pună în evidenŃă, în definiŃia conceptului de educaŃie în general, scopul natural şi cel veşnic. Se

6 Cf. J. Deretz – A. Nocent, Synopse des textes conciliaires, Éditions universitaires, Paris, 1966.



109

străduieşte, în definirea educaŃiei catolice, să pună în armonie perspectiva naturală şi cea supranaturală.

În a treia ediŃie a Schemei De Scholis Catholicis (noiembrie 1961) accentul este pus pe subiectul educaŃiei: surprinde titlul De vero educationis conceptu şi se vorbeşte despre Subiectum passivum educationis (în opoziŃie cu subiectum activum educationis, adică subiecŃii cărora le revine misiunea de a educa).

Prezentarea educaŃiei este pusă în relaŃie cu Şcolile Catolice; se începe afirmând că sunt reamintite acele principii despre educaŃie, care constituie scopul şi motivul Şcolii Catolice7.

În acest context este evitată distincŃia între educaŃie în general şi educaŃia catolică. Înainte de toate este subliniat principiul fundamental prin care omul este chemat, prin infinita bunătate, nu numai la scopul temporal „in societate consequendus”, dar şi la un scop supranatural. Prin urmare, orice formă dreaptă de educaŃie trebuie să tindă spre a oferi omului acea perfecŃiune a puterilor şi a facultăŃilor („virum et facultatum”) care este cerută pentru a trăi corect viaŃa în societate şi pentru a ajunge scopul ultim propriu, temporal şi veşnic.

Pentru aceasta, educaŃia trebuie să cuprindă omul întreg: trupul şi sufletul, cu facultăŃile sale naturale şi supranaturale, omul aşa cum se găseşte el în prezenta condiŃie a neamului omenesc, constituit în ordinea supranaturală şi, după căderea protopărinŃilor, mântuit de Cristos.

După această afirmare a principiului, se concluzionează că toŃi oamenii „cuiusvis aetatis, stirpis, culturae ac condicionis”, în mod deosebit copiii şi tinerii, au dreptul să primească, de la cea mai mică vârstă, acea educaŃie fără care ei nu pot să-şi atingă scopul propriu. Această a treia ediŃie a Schemei nu aminteşte de subordonarea scopurilor; ea afirmă că omul se află în starea de mântuire care a fost realizată de Cristos. Deci, educaŃia trebuie să aibă prezentă această condiŃie. Şi în a patra ediŃie a Schemei De Scholis Catholicis se abordează tema scopului educaŃiei. FaŃă de a treia ediŃie observăm că, în loc de scop temporal „in societate consequendus”, se menŃionează scopul temporal „in humano consortio consequendus”. Astfel textul devine mai simplu. Se afirmă că educaŃia trebuie să ofere omului acea perfecŃiune a forŃelor şi a facultăŃilor care este cerută „ad rectam vitam gerendam et ad finem ultimum supernaturalem adipiscendum”. Astfel, educaŃia trebuie să cuprindă omul întreg: trup şi suflet, cu toate facultăŃile, atât naturale, cât şi supranaturale.

7 Cf. Fernando Salvestrini, Catechismo dei Documenti del Concilio Vaticano II, Editrice Massimo, Milano, 1966.


IOAN RIBA

110

A cincea ediŃie a Schemei este constituită de Schema ConstituŃiei De Scholis Catholicis, publicată şi supusă spre a fi examinată de Comisia Pontificală Centrală8.

DefiniŃia educaŃiei este dată în nr. 2 al Schemei: „(Subiectum passivum educationis). Peropportunum autem Patribus visum

est in mentem revocare praecipua doctrinae capita circa educationem, quae scholarum catholicarum primarium finem constituit.

In primis, tanquam omnium fundamentum, firmiter tenendum est hominem in praesenti ordine salutis non solum finem temporalem, in humano consortio consequendum, habere, sed ad supernaturalem finem, personalem ac aeternum, infinita Dei bonitate, esse vocatum. Quapropter quaevis recta educandi ratio hoc sibi imprimis proponere debet, ut hominem ad illam perfectionem perducat, quae ad rectam vitam gerendam et ad finem ultimum supernaturalem adipiscendum requiritur.

Educatio igitur totum hominem complecti debet: corpus et animam, cum omnibus suis facultatibus et virtutibus, prout ipse in presenti humani generis condicione invenitur. Omnes pariter homines cuiusvis aetatis, stirpis, culturae ac condicionis, praesertim vero qui in puerili ac iuvenili aetate versantur, ius primarium ac nativum habent ad illam educationem recipiendam, sine qua finem sibi proprium attingere nequeunt.

„PărinŃii au considerat însă foarte potrivit să reamintească principalele

capitole ale doctrinei despre educaŃie, care a constituit scopul prim al şcolilor catolice. În primul rând, ca fundament a toate, trebuie susŃinut cu tărie că în ordinea prezentă a mântuirii, omul nu are doar un scop temporal, pe care trebuie să-l urmărească prin împărtăşirea din firea umană, ci a fost chemat, prin infinita bunătate a lui Dumnezeu, la un scop supranatural, personal şi veşnic. De aceea, orice metodă corectă de educaŃie se cuvine să-şi propună înainte de toate să-l conducă pe om la acea perfecŃiune care se impune pentru a trăi o viaŃă dreaptă şi pentru a dobândi scopul ultim, supranatural.

Astfel, educaŃia trebuie să cuprindă omul în întregime: trupul şi sufletul, cu toate capacităŃile şi virtuŃile sale, aşa cum se află el în condiŃia actuală a neamului omenesc. ToŃi oamenii deopotrivă, de orice vârstă, origine, cultură şi condiŃie, dar mai ales aceia care se află la vârsta copilăriei sau a

8 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones de Studiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione de Studiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962.



111

tinereŃii, au dreptul prim şi natural de a primi acea educaŃie fără de care nu-şi pot atinge scopul propriu”9.

Trebuie să evidenŃiem o schimbare care ni se pare importantă. În loc de „perfectionem tribuere” se spune „ad perfectionem perducere”. Aceasta face să se înŃeleagă că începe să se evidenŃieze faptul că, în procesul educativ, cel educat are partea sa de activitate. Este interesant să urmărim conŃinutul notelor 8 şi 9.

Nota 8 are următorul conŃinut: „Educatio imprimis respicit finem. Pius XI: Nulla veri nominis

educatio esse potest quae ad ultimum finem non ordinetur tota” (Enciclica Divini illius Magistri…), unde educatio pertinet ex ipsa natura sua ad ordinem moralem. Ideo totum pondus doctrinale huius paragraphi reponendum est in assertione: hominem ad supernaturalem finem personalem.. esse vocatum (praecipue contra aberrationes marxismi). Ex quo sequitur hominem natura sua omnes societates humanas etiam Statum transcendere, quod non solum ex divina revelatione, sed ex ipso rationis lumine constat. Homo in societate continetur totus sed non totaliter, et si qua civis subest ordini iuridico, qua homo subest ordini morali, et quidem supernaturali”.

„În primul rând, educaŃia vizează un scop. Papa Pius al XI-lea (spune): Nu poate fi autentică nicio educaŃie care nu este în totalitate organizată pentru un scop ultim” (Enciclica Divini illius Magistri…), de unde rezultă că, prin însăşi natura sa, educaŃia tinde spre ordinea morală. De aceea, toată importanŃa doctrinală a acestui paragraf trebuie plasată în afirmaŃia: omul a fost chemat la scopul supranatural personal (îndeosebi împotriva aberaŃiilor marxismului). Rezultă de aici că, prin natura sa, omul depăşeşte toate societăŃile umane şi chiar Statul, deoarece există nu doar din revelaŃia divină, dar din însăşi lumina raŃiunii. Omul este cuprins în societate tot, dar nu în totalitate şi dacă pe de o parte, cetăŃeanul se supune ordinii juridice, pe de altă parte, omul se supune ordinii morale şi chiar supranaturale”. Nota 9 adaugă:

„Ex asserto finalitatis principio duo clare eruuntur: a) totum hominem, quoad omnes suas facultates et virtutes, sive naturales sive supernaturales, esse educandum; b) omnes homines, absque ulla distinctione, habere ius ad hanc educationem recipiendam …” .

9 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones de Studiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione de Studiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962, pp. 3-4.


IOAN RIBA

112

„Din argumentarea principiului finalităŃii reies cu claritate două aspecte: a) omul trebuie educat în întregime, în privinŃa tuturor capacităŃilor şi virtuŃilor sale, atât naturale, cât şi suprananturale; b) toŃi oamenii, fără nicio deosebire, au dreptul să primească această educaŃie” 10.

A cincea ediŃie a Schemei a fost supusă examinării Comisiei Pontificale centrale în zilele de 12 şi 13 iunie 1962. Părerile PărinŃilor conciliari pot fi astfel sintetizate:

a) Schemei ar trebui să i de dea o perspectivă mai amplă. Obiectul său ar trebui să fie: De Institutione et formatione gentium. Tratarea ar trebui să înceapă cu enunŃarea drepturilor persoanei umane cu privire la învăŃare; a problemelor care sunt comune tuturor oamenilor, punând în evidenŃă relaŃia educaŃiei cu progresul social şi cerând colaborarea tuturor oamenilor de bunăvoinŃă. Ar trebui cunoscută solicitarea Bisericii în privinŃa inegalităŃilor din această materie, prin dificultăŃile care există în cazul unor popoare foarte sărace. Apoi, ar trebui afirmat că educaŃia este oferită Ńinând cont de aspectele morale şi religioase, şi că persoana are dreptul să primească educaŃia conform convingerilor religioase. În mod deosebit ar trebui afirmate drepturile părinŃilor catolici în domeniul educativ11.

b) Schema trebuie să sublinieze în mod clar înainte de toate dreptul copiilor la educaŃia integrală12.

c) Schema trebuie să se deschidă valorilor pozitive de astăzi. În ea se vorbeşte despre scopul ultim al educaŃiei, dar sunt uitate scopurile intermediare. Scopul temporal este propus în mod negativ sau tratat numai „obiter”. Nu sunt luate în considerare formarea personalităŃii, trezirea sensului social, dreapta integrare în societate, conform propriei vocaŃii. Prin urmare, se vorbeşte puŃin despre arta pedagogică13. Aceste observaŃii ale PărinŃilor conciliari conduc la o îmbogăŃire a conceptului de educaŃie. Aceasta apare în Schema modificată în urma

10 Pontificia Commissio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II. Quaestiones de Studiis et Seminariis, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis propositum a Commissione de Studiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticanis 1962, p. 18. 11 Propunerea a venit din partea cardinalului P. E. Léger, dar ea a fost împărtăşită şi de alŃi PărinŃi conciliari; Cf. Acta et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) Vol II, Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 138. 12 IntervenŃia Cardinalului A. Liénart; cu el sunt de acord şi alŃi PărinŃi conciliari. Cf. Acta et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) Vol II, Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 136. 13 Cardinalul R. Silva Henriquez, cu care sunt de acord şi alŃi PărinŃi conciliari. Cf. Acta et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) Vol II, Partea a IV-a, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 143.



113

observaŃiilor PărinŃilor din Comisia Pontificală Centrală şi publicată în volumul Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur14. Introducerea acestui document prezintă tema educaŃiei integrale şi subliniază că educaŃia este calea pentru apărarea demnităŃii umane şi pentru promovarea progresului popoarelor. În nr. 2 al Schemei nu se mai tratează despre Subiectum passivum educationis, ci despre Subiectum educationis.. În nr. 3, expresia Subiectum activum educationis este înlocuit cu termenul Educatores. Dar este interesant să parcurgem nr. 2 în întregime:

„(Subiectum educationis). Peropportunum autem Patribus visum est in

mentem revocare praecipua doctrinae capita circa educationem, que scholarum catholicarum primarium finem constituit.

In primis, tanquam omnium fundamentum, firmiter tenendum est hominem in praesenti ordine salutis non solum finem temporalem, in humano consortio consequendum, sed finem quoque personalem habere, quo scilicet cuiusvis humanae societatis fines transcendit, solique Deo subest; ac praeterea, in praesenti ordine salutis, ad supernaturalem finem, personalem ac aeternum, infinita Dei bonitate, esse vocatum. Quapropter quaevis recta educandi ratio hoc sibi imprimis proponere debet, ut hominem ad illam perfectionem perducat, quae ad rectam vitam, in pleno humanorum iurium exercitio officiorumque observantia, gerendam et ad finem ultimum supernaturalem adipiscendum omnio requiritur.

Educatio igitur totum hominem complecti debet: corpus et animam, cum omnibus suis facultatibus et virtutibus, prout ipse in praesenti humani generis condicione invenitur. Omnes pariter homines cuiusvis aetatis, stirpis, culturae ac condicionis, praesertim vero qui in puerili ac iuvenili aetate versantur, ius primarium ac nativum habent ad illam integralem educationem recipiendam, physicam nempe intellectualem, moralem ac religiosam, sine qua fines sibi proprios attingere nequeunt”.

„PărinŃii au considerat însă foarte potrivit să reamintească principalele capitole ale doctrinei despre educaŃie, care a constituit scopul prim al şcolilor 14 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur, Series Quarta, Typis Polyglottis Vaticanis 1963. Schema se numeşte Schema Constitutionis de Scholis Catholicis et de Sdudii Academicisi şi se găseşte în pp. 279-345. Este alcătuită în trei părŃi: prima parte „De Scholis Catholicis”, a doua parte „De Studiis Academicis”, a treia parte „De obsequio erga Ecclesiae Magisterium in tradendis disciplinis sacris”


IOAN RIBA

114

catolice. În primul rând, trebuie susŃinut cu tărie că în ordinea prezentă, omul nu are doar un scop temporal, pe care trebuie să-l urmărească părtaş fiind la firea umană, ci şi un scop personal, prin care depăşeşte, desigur, graniŃele oricărei societăŃi umane şi se supune numai lui Dumnezeu; în plus, în ordinea prezentă a mântuirii, a fost chemat din infinita bunătate a lui Dumnezeu la un scop supranatural, personal şi etern. De aceea, orice doctrină corectă de educaŃie îşi propune înainte de toate să-l conducă pe om la acea perfecŃiune ce se impune negreşit pentru a trăi o viaŃă dreaptă, în deplină exercitare a drepturilor şi îndeplinire a îndatoririlor omeneşti şi pentru a dobândi scopul ultim, supranatural. EducaŃia trebuie să cuprindă, aşadar, omul în întregime: trupul şi sufletul, cu toate capacităŃile şi virtuŃile sale, aşa cum se află el în condiŃia actuală a neamului omenesc. ToŃi oamenii deopotrivă, de orice vârstă, origine, cultură şi condiŃie, dar mai ales aceia care se află la vârsta copilăriei şi a tinereŃii au dreptul prim şi natural să primească acea educaŃie integrală, fizică, precum şi intelectuală, morală şi religioasă, fără de care nu-şi pot atinge scopurile proprii” 15. O analiză atentă a textului arată clar că conceptul de educaŃie este îmbogăŃit. Este subliniată mai incisiv demnitatea omului cu drepturile şi obligaŃiile sale. Astfel, persoana umană este situată în centrul atenŃiei, subliniind totodată necesitatea educaŃiei integrale, care pune în evidenŃă dimensiunile fizice, intelectuale, morale şi religioase ale omului. Se observă că s-a ajuns la un concept despre educaŃie care îmbogăŃeşte perspectiva Enciclicei Divini illius Magistri cu aportul unei antropologii ilustrate de ştiinŃele umaniste. Lipseşte, însă, acea aprofundare teologică a conceptului de educaŃie, capabilă să pună în evidenŃă o sinteză validă din punct de vedere teologic între scopul temporal, personal, supranatural şi veşnic. Este afirmat numai proiectul unitar al omului, astfel încât se vorbeşte despre omul care trăieşte în planul mântuirii. Acest aspect este important pentru a pune în evidenŃă că educaŃia se referă la omul întreg.

15 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur, Series Quarta, Typis Polyglottis Vaticanis 1963, nr. 280.



115

Preocuparea juridică în definirea Şcolii Catolice

Prima redactare a Schemei De Scholis Catholicis vorbeşte, la nr. 13, despre Definitio et species Scholae Catholicae. Ea se referă la Enciclica Divini illius Magistri, luând ad litteram unele expresii din textul ei.

Ceea ce apare nou în textul Schemei este preocuparea de a defini, din punct de vedere juridic, Şcoala Catolică. În Schemă, de fapt, se vorbeşte despre Şcoli Catolice de orice gen şi grad, care sunt diferite de cele publice şi private. Primele sunt considerate acele şcoli care sunt întemeiate sau saltem reguntur de autoritatea publică a Bisericii, fie diecezană, fie călugărească şi care sunt supuse autorităŃii ei. Cele din a doua categorie sunt cele întemeiate de o persoană sau societate privată şi care, în rest, îndeplinesc condiŃiile şcolii catolice şi sunt supuse în mod direct autorităŃii Bisericii, în ceea ce priveşte credinŃa şi moravurile, şi în mod indirect prin celelalte.

În a doua ediŃie a Schemei De Scholis Catholicis nu se mai insistă asupra termenului definitio, dar se aminteşte de conditiones ad scholam catholicam requisitae. Aici întâlnim o distincŃie de iure, între şcolile publice şi şcolile private. Şcoala catolică de facto este definită reluând cuvintele Enciclicei Divini illius Magistri.

Însă, ca o şcoală să fie catolică de iure, se cere întemeierea sau aprobarea, sau saltem specifica commendatio din partea autorităŃii bisericeşti competente.

În ceea ce priveşte distincŃia între şcolile catolice publice şi private, se afirmă că cele publice sunt acele şcoli catolice, care, întemeiate sau aprobate de autoritatea bisericească sunt de ea întemeiate şi, deci, ei îi sunt supuse în mod deplin. Aceste şcoli publice sunt numite stricto sensu şcoli ale Bisericii. Cele private, însă, sunt acele şcoli întemeiate sau aprobate de o persoană sau societate privată şi care îndeplinesc condiŃiile şcolii catolice de fapt şi care, admise sau commendatae de autoritatea legitimă a Bisericii, îi sunt supuse ei în mod direct în ceea ce priveşte credinŃa şi moravurile, şi în mod indirect prin toate celelalte.

În a treia ediŃie a Schemei De Scholis Catholicis se face distincŃie între şcolile catolice de facto şi şcolile catolice de iure. DefiniŃia şcolii catolice de facto este identică cu cea din a doua ediŃie a Schemei. Insă, ca şcoala catolică de facto să poată fi numită de iure, este necesară fie aprobarea, fie „specifica commendatio” a legitimei autorităŃi bisericeşti.

În această ediŃie a Schemei apare o nouă preocupare, aceea de a afirma că Şcolile Catolice de orice gen şi grad, care sunt întemeiate sau aprobate de autoritatea bisericească, fie pontificală, fie diecezană, fie călugărească, sunt scholae publicae non secus ac statales. Sunt numite stricto sensu


IOAN RIBA

116

şcoli ale Bisericii. Această afirmaŃie este justificată de faptul că Biserica este societatea perfectă şi independentă.

În a patra ediŃie a Schemei nu se mai face distincŃie între şcoala catolică de facto şi şcoala catolică de iure. Înainte de toate, sunt indicate condiŃiile pentru ca o şcoală să poată fi numită catolică, iar apoi se precizează că ea, dacă este întemeiată sau aprobată de o autoritate publică, fie pontificală, fie diecezană, poate să fie propusă Familiilor religioase, şi dacă este supusă ei în mod total, este şcoală publică, pleno iure catholica, et schola Ecclesiae stricto senso vocatur.

Prin urmare, în această ediŃie nu se intenŃionează să se intre în dezbatere cu privire la distincŃia între şcoala catolică de facto şi şcoala catolică de iure. Această distincŃie este evitată.

A cincea ediŃie a Schemei este aceea – cum s-a menŃionat deja – a Schemei ConstituŃiei De Scholis Catholicis, supusă examinării din partea Comisiei Pontificale Centrale.

Textul din Schema ConstituŃiei este următorul: Nr. 6 „(Condiciones ad scholam catholicam requisitae). Ut autem aliqua

schola perfecte catolica dici possit, minime sufficit ut in ea aliqualis instructio religioasa tradatur. Ea dumtaxat schola perfecte catholica est censenda in qua tota instructio ac doctrina, eiusque ordinatio tota, nempe magistri, studiorum ratio, libri ad quamvis disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia quae alumnum circumsaepiunt, christiano spiritu, sub ductu maternaque Ecclesiae vigilantia, adeo sint imbuta ut religio ipse totius instituendi rationis cum fundamentum tum fastigium et finem constituat.

Illae vero scholae catholicae quae a publica ecclesiastica auctoritate approbantur vel eriguntur eique plene subsunt, sive ab auctoritate pontificia vel diocesana directe et immediate, sive mediante auctoritate religiosis familiis aequiparatisque in iure societatibus praeposita hoc fiat, scholae publicae sunt, et stricto sensu scholae Ecclesiae vocantur”.

Nr. 6 „(CondiŃiile necesare pentru o şcoală catolică). Însă pentru ca o şcoală

să poată fi numită pe deplin catolică, nu este nicidecum suficient ca în aceasta să se predea învăŃătură religioasă. Trebuie considerată o şcoală pe deplin catolică numai aceea în care toată instruirea şi întreaga ei organizare, profesorii, programele de studiu, cărŃile pentru fiecare disciplină pe care o reprezintă şi toate celelalte lucruri ce îl înconjoară pe elev, să fie în aşa măsură impregnate de spiritul creştin, sub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii, încât religia însăşi să constituie atât fundamentul, cât şi idealul şi scopul întregii metode de educaŃie.



117

Iar acele şcoli catolice care sunt aprobate ori întemeiate de autoritatea publică ecleziastică şi se supun întru totul acesteia, fie că acest lucru se realizează în mod direct şi nemijlocit de către autoritatea pontificală sau diecezană, fie că autoritatea este încredinŃată familiilor religioase şi unor societăŃi similare din punct de vedere juridic acestora, sunt şcoli publice şi în sens strict se numesc şcoli ale Bisericii”16.

Este interesant de luat în seamă şi ceea ce se spune în nota 22. “… En schematica enucleatio huius paragraphi, cuius exaratio non

parvas habuit difficultates. In ea: I. Directe et explicite: a) describuntur conditiones generales cuiusvis scholae perfectae catholicae; b) dein declaratur nonnullas scholas catholicas esse publicas et sensu stricto scholas Ecclesiae; c) tandem exprimitur conditio necessaries ut hoc eveniat. II. Indirecte dicitur vel insinuator: a) non omnes scholas esse pari iure catholicas; b) non omnes esse publicas; c) non omnes esse eodem modo scholas Ecclesiae; en ratio, cur in textu sermo sit de scholis perfecte catholicis. Et ita liberae discussioni et ulteriori et accuratiori studio relinquuntur quaestiones: a) utrum sit possibilis distinctio inter scholas catholicas de iure et catholicas de facto; b) et quatenus affirmative, quomodo inter se distinguantur; c) utrum dari possint scholae catholicae privatae; d) et quatenus affirmative, utrum tantum de facto catholicae, an etiam de iure catholicae; e) et consequenter, quonam pacto; f) utrum omnes scholae de iure catholicae sint etiam stricto sensu scholae Ecclesiae”;

“…Iată analiza schematică a acestui paragraf, a cărui scriere nu a avut

mici dificultăŃi. În aceasta: I. În mod direct şi explicit: a) sunt descrise condiŃiile generale ale oricărei şcoli pe deplin catolice; b) apoi se afirmă că unele şcoli catolice sunt publice şi în sens strict, şcoli ale Bisericii; c) în sfârşit, se exprimă condiŃia pentru ca acest lucru să se întâmple. II. În mod indirect se spune ori se presupune că: a) nu toate şcolile sunt în egală legitimitate catolice; b) nu toate sunt publice; c) nu toate sunt în aceeaşi măsură şcoli ale Bisericii; iată motivul pentru care textul tratează despre şcolile pe deplin catolice. Şi astfel, pentru o discuŃie liberă şi pentru un studiu ulterior şi mai amănunŃit, rămân întrebările: a) dacă este posibilă distincŃia între şcolile catolice de drept şi catolice de fapt; b) şi dacă da, cum să se deosebească între ele; c) dacă pot fi admise şcoli catolice private; d) şi dacă da, dacă numai de fapt catolice sau şi de drept catolice; e) şi

16 Pontificia Commisio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, Quaestiones de Studiis et Seminariis, Schema Constitutionis de Scholis Catholicis propositum e Commissione de Studiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticani 1962, pp. 6-7.


IOAN RIBA

118

în mod logic, prin ce acord; f) dacă toate şcolile de drept catolice sunt şi în sens strict şcoli ale Bisericii”17.

Schema ConstituŃiei a fost discutată în Comisia Centrală în zilele de 12-13 iunie 1962.

ObservaŃiile PărinŃilor conciliari cu privire la definirea conceptului de Şcoală Catolică au fost puŃine. Ele pot fi sintetizate astfel:

a) Biserica, care cu atâta atenŃie veghează pentru salvarea demnităŃii umane şi pentru a urmări orice lucru, ca fiecare om să-şi atingă scopurile naturale şi supranaturale, trebuie să afirme că, în domeniul scolastic, totul trebuie să fie organizat spre a favoriza răspândirea darurilor pe care să le primească persoana copilului18.

b) Nu este acceptată expresia schola perfecte catholica. Şcoala sau este sau nu este catolică19.

c) Nu este acceptat al doilea paragraf. Se spune simplu: „illae tamen verae scholae iure vocantur quae a publica ecclesiastica auctoritate approbantur vel eriguntur”. Dacă şcolile catolice sunt numite şcoli publice, se creează confuzie. Atunci când foloseşte cuvântul publica, textul Schemei se referă la autoritatea civilă şi nu la cea bisericească20.

d) Surprinde faptul că între condiŃiile Şcolii Catolice nu este considerată finalitatea apostolică21.

ObservaŃiile PărinŃilor Comisiei Centrale Pontificale nu au fost acceptate de Comisia Pregătitoare De Studiis et Seminariis şi de Subcomisia De Schematibus emendandis. Numărul 6 nu a suportat nicio modificare şi a rămas neschimbat în Schema ConstituŃiei De Scholis Catholicis et de Studiis Academicis. Acest document a fost tipărit în volumul cu titlul Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur22.

17 Pontificia Commisio Centralis Praeparatoria Concilii Vaticani II, Quaestiones de Studiis et Seminariis, Schema Constitutionis de Scholis Catholicis propositum e Commissione de Studiis et Seminariis, Typis Polyglottis Vaticani 1962, p. 23. 18 Card. A. Liénart; Cf. Acte et Documenta Concilio Oecumenico Vaticano II apparando, Series II (Praeparatoria) vol II, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1968, p. 136. Gândirea Cardinalului Liénart a fost împărtăşită şi de alŃi PărinŃi conciliari. 19 Card. E. Ruffini; Ibidem, p. 137. Gândirea Cardinalului Ruffini a fost împărtăşită şi de alŃi PărinŃi conciliari. 20 Card. P.E. Léger, la care aderă şi alŃi PărinŃi conciliari; Ibidem, pp. 139-140. 21 Card. Silva Henriquez, ale cărui observaŃii sunt acceptate şi de alŃi PărinŃi conciliari; Ibidem, p. 143. 22 Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata Constitutionum et Decretorum ex quibus argumenta in Concilio disceptanda seligentur, Series Quarta, Typis Polyglotis Vaticanis 1963, pp. 282-283.



119

Faza conciliară: trecerea treptată de la şcoli catolice la educaŃie catolică

Atmosfera conciliară a condus în mod progresiv la o schimbare de

perspectivă, adică la trecerea de la Şcoli Catolice la EducaŃie Catolică. Semnificativă în acest sens apare denumirea Comisiei Conciliare. În

loc de Commissio de Studiis et Seminariis, se va numi Commissio de Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica.

Dar ceea ce pune început schimbărilor de perspectivă au fost normele stabilite în Ordo agendorum tempore quod inter conclusionem primae periodi Concilii Oecumenici et initium secundae intercedit, în data de 6 decembrie 1962 şi dispoziŃiile date de Comisia de Coordonare în reuniunile din 21-27 ianuarie 1963.

În Ordo agendorum a fost stabilită o refacere a Schemelor aprobate în timpul fazei pregătitoare, în conformitate cu următorul criteriu:

„Schemata hac ratione conficienda sunt, ut potissimum pertractent

generaliora principia, omissis particularibus quaestionibus quae ad rem non pertineant; nam prae oculis habendum est, Concilium Oecumenicum spectare ad universam Ecclesiam, eiusque Acta in perpetuum vim suam retentura esse. Quare vitentur etiam nimia verba atque repetitiones. Quae autem pertinere videntur ad futuram Codicis Iuris Canonici recognitionem, remittantur ad competentem Commissionem. Pariter oportet ut Commissionibus, quae post Concilium constituendae erunt, nonnula specialia argumenta demandentur”.

„Din acest motiv trebuie întocmite schemele, mai ales pentru a

examina principiile generale, lăsându-se deoparte problemele particulare care nu Ńin de subiect; căci trebuie să avem în faŃa ochilor faptul că la întreaga Biserică se referă Conciliul Ecumenic şi Actele lui îşi vor păstra valoarea pentru totdeauna. De aceea, să se evite şi cuvintele de prisos şi repetiŃiile. Iar cele ce par a viza o viitoare examinare a Codului de Drept Canonic să fie lăsate în seama Comisiei competente.

De asemenea, nu trebuie să fie încredinŃat niciun argument special Comisiilor ce vor trebui constituite după Conciliu”.

Această normă de ordin general şi-a găsit concretizarea în dispoziŃiile date de Comisia de Coordonare, în reuniunile din 21-27 ianuarie 1963. Aceasta a dat directive precise pentru refacerea fiecărei Scheme.

În ceea ce priveşte Schema ConstituŃiei De Scholis Catholicis et de Studiis Academicis, ea a dat următoarele directive:

a) Să se revină la o schemă scurtă, astfel încât să fie enunŃate principiile doctrinale fundamentale şi să fie împărŃite în norme pastorale.


IOAN RIBA

120

b) Tot ceea ce în Schema din faza pregătitoare se referă la practica concretizare şi la norme particulare să fie introdus în InstrucŃiunile care vor fi promulgate de Conciliu.

c) Să fie selecŃionate norme care privesc mai degrabă materia Codului de Drept Canonic, astfel încât ele să poată fi folosite la revizuirea Codului.

Noua redactare a Schemei ConstituŃiei „De Scholis Catholicis”

În continuarea normelor stabilite în Ordo agendorum şi a dispoziŃiilor date de Comisia de Coordonare, Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a început repede lucrările. Este de remarcat că s-a stabilit un criteriu nou prin faptul că unii experŃi care aparŃineau Comisiei au fost rugaŃi să redacteze părŃi din Schemă. Această metodă a permis să se valorifice mai bine, în comparaŃie cu faza pregătitoare, noile propuneri. Ea a contribuit la îmbogăŃirea a ceea ce era deja afirmat în Schema ConstituŃiei redactată în faza pregătitoare.

După o muncă intensă, s-a ajuns la redactarea Schemei ConstituŃiei De Scholis Catholicis, care a fost autorizată spre a fi transmisă PărinŃilor Conciliari, în data de 22 aprilie 1963. Schema ConstituŃiei era astfel structurată:

„Proemium, I. De Educatione II. De Scholis Catholicis in genere III. De Universitatibus Catholicis”

„Introducere I. Despre EducaŃie II. Despre Şcolile Catolice în general III. Despre UniversităŃile Catolice”

Urmau trei adaosuri: primul conŃinea prima lineamenta ale unei InstrucŃiuni despre Şcoli Catolice; al doilea prezenta prima lineamenta ale unei InstrucŃiuni despre UniversităŃile Catolice; al treilea exprima normae quae ad Codicem Iuris Canonici spectare videntur23.

Dar interesant pentru noi este să identificăm cât se afirmă în Schemă despre educaŃie şi despre Şcoli Catolice.

De un real interes este, înainte de toate, conŃinutul numărului 2:

23 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata Constitutionum et Decretorum de quibus disceptabitur in Concilii sessionibus, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis, Typis Polyglottis Vaticanis, 1963, pp. 17-31.



121

„Inter praecipua vero subsidia ad bonum singulorum et societatis efficiendum est educatio, qua pueri ad absolutam personae humanae formationem assequendam iuvantur. Ecclesiae igitur, cuius est nuntium salutis communicare, maximae curae est christiana educatio, quae homines et christianos formet, mundi cives et heredes futuri saeculi. Etenim Ecclesia, quae hominis sanctificationem et mundi consacrationem expetit, in educationis opere nullum virtutum ac virium humanarum aspectum praeterit nec praeterire potest, sed, humanam atque christianam perfectionem intendens, quae sunt hominis non negligit, at summam complectitur naturae et gratiae, temporalium atque aeternorum”.

„Însă printre mijloacele deosebite spre binele fiecăruia în parte şi al

societăŃii, trebuie realizată o educaŃie prin care copiii să fie sprijiniŃi pentru a dobândi o formare completă a persoanei umane. Aşadar, Biserica, a cărei misiune este să anunŃe vestea mântuirii, are drept maximă preocupare educaŃia creştină care să formeze oameni şi creştini, cetăŃeni ai lumii şi moştenitori ai vieŃii viitoare. Într-adevăr, Biserica, dorind sfinŃirea omului şi consacrarea lumii, în opera de educaŃie, nu omite şi nu poate omite niciun aspect al virtuŃilor şi al puterilor umane, ci, urmărind perfecŃionarea umană şi creştină, nu neglijează cele ce sunt ale omului, dar cuprinde întregul naturii şi al harului, al celor temporale şi al celor veşnice” 24.

Iar în numărul 6 se menŃionează: „Quaevis recta educatio totum hominem complecti debet ac perfecta

et absoluta sit oportet. Omnes homines, uptote personae, subiecta iurium et obligationum, cuiusvis sint stirpis, condicionis et aetatis, imprimis vero pueri, primarium ac nativum ius habent ad illam educationem integralem, physicam nempe, intellectualem, technicam, socialem, moralem et religiosam, sine qua fines sibi proprios consequi nequent. Quod ius ab Ecclesia constanter vindicatum, magis in dies etiam in universalibus humanorum iurium declarationibus aperte agnoscitur”.

„Este necesar ca orice educaŃie autentică să cuprindă omul în întregime şi trebuie să fie deplină şi completă. ToŃi oamenii, ca persoane, subiecŃi ai drepturilor şi îndatoririlor, de orice origine, condiŃie şi vârstă ar fi, dar mai ales copiii, au dreptul prim şi natural la acea educaŃie integrală, fizică, precum şi intelectuală, tehnică, socială, morală şi religioasă, fără de care nu-şi pot atinge propriile scopuri. Acest drept în mod constant revendicat de

24 Ibidem, p. 7.


IOAN RIBA

122

Biserică, este din ce în ce mai mult recunoscut deschis şi în declaraŃiile universale ale drepturilor omului” 25.

Tema Şcolii Catolice este dezvoltată la numărul 11, intitulat: Scholae Catholicae dotes:

„Ea dumtaxat schola vere catholica est censenda, in qua tota instructio ac doctrina eiusque ordinatio tota, nempe magistri, studiorum ratio, libri ad quamlibet disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia, in quibus alumnus versatur, christiano spiritu sint imbuta, atque imprimis religiosa impertiatur instructio sub Ecclesiae ductu. Quae natae igitur in omni schola catholica inveniantur oportet: sive in scholis ab ipsa auctoritate ecclesiastica actu iuridico probatis vel erectis ita ut scholae iuris publici ecclesiatici sint et stricto sensu scholae Ecclesiae vocentur, sive in scholis ab ipsis fidelibus eorumque associationibus conditis et directis”.

„Trebuie considerată şcoală cu adevărat catolică numai aceea în care toată educaŃia şi învăŃătura şi întreaga ei organizare, desigur profesorii, programa studiilor, cărŃile pentru fiecare disciplină pe care o reprezintă şi toate celelalte lucruri cu care elevul se ocupă sunt impregnate de spiritul creştin şi este împărtăşită în primul rând educaŃia religioasă, sub călăuzirea Bisericii. Aceste trăsături să se regăsească, aşadar, în orice şcoală catolică: fie în şcolile aprobate sau înfiinŃate prin act juridic de însăşi autoritatea ecleziastică, astfel încât să fie şcoli de drept public ecleziastic şi în sens strict să se numească şcoli ale Bisericii, fie în şcolile întemeiate şi conduse de credincioşii înşişi şi de asociaŃiile lor” 26.

Textele amintite mai sus arată în ce mod perspectiva, sub influenŃa Conciliului, a început să devină mai bogată, referindu-se la conceptul de educaŃie. Acum apare accentuată în mod clar persoana umană (nu se mai foloseşte expresia subiectum educationis), dar se pune în evidenŃă şi faptul că procesul educativ cuprinde participarea activă a celui educat şi tinde spre o completă formare a persoanei umane. Termenul iuvantur este mult mai semnificativ. El arată într-un mod mai clar relaŃia dintre natură şi har în materie de educaŃie şi se lasă de o parte distincŃia, care era făcută în textele fazei pregătitoare, între scopul temporal şi cel veşnic.

Schema ConstituŃiei De Scholis Catholicis a fost trimisă PărinŃilor Conciliari, care şi-au exprimat părerea despre textul aflat în discuŃie. ObservaŃiile lor pot fi rezumate astfel: 25 Cf. Sacrosanctum Oecumenicum Concilium Vaticanum Secundum, Schemata Constitutionum et Decretorum de quibus disceptabitur in Concilii sessionibus, Schema Constitutionis De Scholis Catholicis, Typis Polyglottis Vaticanis, 1963, pp. 8-9. 26 Ibidem, p. 11.



123

Despre Schemă luată în totalitatea sa În timp ce din partea unui mare număr de PărinŃi Conciliari ea a fost

lăudată, de unii, însă, este criticată, deoarece nu aduce nimic nou27, sau pentru că nu reprezintă o serioasă reanaliză a filosofiei despre educaŃia catolică28. Ea, apoi, considerate fiind situaŃiile din diferitele Ńări sau zone culturale, nu poate intra în atâtea detalii, dar trebuie să se limiteze la anunŃarea unor principii de ordin general, lăsând ConferinŃelor episcopale determinarea şi aplicarea lor29. Astfel, trebuie să propună definiŃii clare şi distincte despre educaŃie în general şi despre educaŃia specific creştină; despre şcoală în general şi despre şcoala catolică în special30.

Ar trebui avută făcută distincŃia între instruire şi educaŃie, având în vedere că astăzi se face o confuzie între ele31.

Tema educaŃiei, în Schemă, apare tratată numai în mod juridic; ar trebui luat în consideraŃie şi un alt aspect: acela doctrinal-pedagogic32.

Trebuie pusă mai mult în evidenŃă persoana umană, care este centrul, subiectul şi scopul ordinii sociale33.

Ideea centrală a educaŃiei integrale este credinŃa în Dumnezeu. Trebuie, aşadar, ca educaŃia să se fondeze nu numai pe dreptul natural, ci şi pe harul lui Dumnezeu34.

Se doreşte o mai lungă prezentare a principiilor educaŃiei creştine, luându-se în consideraŃie pericolele timpului nostru35.

În tratarea educaŃiei trebuie să enumerăm aspectele: sexual, naŃional, internaŃional, uman în general şi estetic36, ca şi educaŃia sentimentelor of the feelings or emotion37.

27 Mons. M. Badoux: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 976. 28 Car. G. Ritter: Ibidem, p. 975. 29 Mons. G. Höffner: Ibidem, p. 995. Mons. G. M. Cuenco: Ibidem, p. 982. 30 Unii PărinŃi Conciliari din Africa Orientală: Ibidem, p. 1043. 31 Mons. C. Elwell: Ibidem, p. 985. 32 ConferinŃa Episcopilor din Etruria: Ibidem, p. 1027. 33 ConferinŃa Episcopală Piemonteză: Ibidem, p. 1028. 34 Mons. M. Klepacz: Ibidem, p. 1002. 35 Mons. G. Strobs: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1018. 36 Mons. M. Klepacz: Ibidem, p. 1002 37 ConferinŃa Episcopală din Nigeria: Ibidem, p. 1047.


IOAN RIBA

124

Trebuie să se menŃioneze principiile universale enunŃate de ONU şi în mod special de UNESCO, astfel încât să nu fie unele incoerente cu doctrina Bisericii38.

ObservaŃiile PărinŃilor Conciliari privesc şi unele cuvinte sau expresii din numerele 2 şi 6 ale Schemei ConstituŃiei De Scholis Catholicis . Astfel, unii doresc ca în nr. 2 să se omită cuvântul absolutam, deoarece apare echivoc şi propun să fie înlocuit prin termenul perfecta39. Fraza „…Ecclesia, quae hominis sanctificationem et mundi consecrationem… potest” – tot în nr. 2 – este considerată categorică, mai puŃin atunci când ea se referă la educaŃia creştină40.

Cu referire la nr. 6 este relevat că termenul absoluta se înŃelege foarte greu, deci trebuie eliminat41. De asemenea, se cere eliminarea frazei finale din acest număr: „Quod ius ab Ecclesia constanter vindicatum… aperte agnoscitur”42.

Despre conceptul de educaŃie Unora dintre PărinŃii Conciliari, definirea Şcolii Catolice le apare

foarte idealistă şi restrânsă; ea nu ar putea fi realizată în zone de misiune43. Prin ea sunt excluse acele şcoli, care, deşi non stricte de iure ecclesiastico, sunt totuşi catolice de fapt44.

Deoarece în diferite Ńări ratio studiorum este stabilită de Stat, definiŃia amintită poate fi aplicată numai în puŃine regiuni45.

În descrierea Şcolii Catolice este omis un aspect esenŃial: faptul că şcoala catolică, în ambientul său, trebuie să fie o practică de apostolat46. În Schemă nu se vorbeşte de finalitatea misionară a Şcolii Catolice47. Trebuie să se enunŃe unele principii orientate spre a promova Şcolile Catolice ca mijloc pentru propagarea credinŃei, pentru a mări ÎmpărăŃia lui Dumnezeu48.

38 Mons. A. Fares: Ibidem, p. 990. 39 Mons. M. Wehr: Ibidem, p. 1019. 40 Unii PărinŃi Conciliari din Africa Orientală: Ibidem, p. 1043. 41 Mons. M. Wehr: Ibidem, p. 1020. 42 Mons. M. Wehr: Ibidem, p. 1020. 43 Mons. L. G. Raymond: Ibidem, pp. 1011-1012. 44 Mons. W. Conway: Ibidem, p. 981. 45 ConferinŃa Episcopală din Venezuela: Ibidem, p. 1038. 46 Părintele G. Hoffer: Ibidem, p. 997. 47 Mons. P. Yoshigoro Taguchi: Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1022. 48 Mons. A. Jacq: Ibidem, p. 998.



125

ConferinŃa Episcopală din India propune un text care să ia în consideraŃie situaŃia existentă în multe regiuni49.

În prezentarea doctrinei catolice despre şcolile catolice, dincolo de argumentele desprinse din Divina RevelaŃie, trebuie să aducem şi argumentele care izvorăsc din dreptul natural50.

Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a reexaminat Schema De Scholis Catholicis în lumina observaŃiilor venite din partea PărinŃilor Conciliari şi a modificat-o. Aceste lucruri se găsesc introduse în Relatio circa rationem qua Propositiones de Scholis Catholicis elaboratae sunt51.

Schema modificată este structurată astfel: „Proemium; I. De Educatione II. De Scolis in genere A) Fundamentalia de omnibus scholis principia B) Peculiares de Scholis Catholicis normae III. De Universitatibus Catholicis”

„Introducere: I. Despre EducaŃie II. Despre şcoli în general

49 Amintim textul propus: „Ea dumtaxat schola vere et perfecte catholica censenda est, in qua tota instructio ac doctrina eiusque ordinatio tota, nempe magistri, studiorum ratio, libri quamlibet disciplinam quod pertinet, ceteraque omnia, in quibus alumnos versatur, christiano spiritu sint imbuta, atque imprimis religiosa impertiatur instructio sub Ecclesiae ductu. Quae notae in omni scholis catholica desiderantur. Ubi vero propter conditiones particulares (in missionibus) hae natae non possunt perfecte verificari, requiritur saltem ut schola catholica sit ab Ecclesia fundata, vero spiritu catholico imbuta, ut subiecta studiorum tractentur modo catholico, et omnes alumni catholici recipiant instructionem catholicam.” „Trebuie considerată şcoala cu adevărat şi pe deplin catolică numai aceea în care toată educaŃia şi învăŃătura, întreaga ei organizare, profesorii, programa studiilor, cărŃile pentru fiecare disciplină pe care o reprezintă şi toate celelalte lucruri cu care elevul se ocupă sunt impregnate de spiritul creştin şi este oferită în primul rând educaŃia religioasă, sub călăuzirea Bisericii. Aceste trăsături să se dorească în orice şcoală catolică. Iar acolo unde din cauza condiŃiilor speciale (în misiuni), aceste trăsături nu pot fi verificate complet, se cere ca cel puŃin şcoala catolică să fie întemeiată de Biserică, impregnată de adevăratul spirit catolic, pentru ca subiectele studiilor să se predea după metoda catolică şi toŃi elevii catolici să primească o educaŃie catolică.”: Ibidem, pp. 1048-1049. 50 ConferinŃa Episcopală Japoneză: Ibidem, p. 1050. 51 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 196-205.


IOAN RIBA

126

A) Principii fundamentale referitoare la toate şcolile B) Norme speciale referitoare la Şcolile Catolice

III. Despre UniversităŃile Catolice” Amintim în continuare unele texte mai semnificative: Nr. 1: „Nostra aetate homines comperimus maxime adlaborantes ut

veritas et scientia de rebus creatis in pleniorem omnium gentium fruitionem veniant; nationalibus atque internationalibus incepitis, ignorantiam simul et famen ac pauperiem vincere conantur atque litterarum et artium cultum extollere; magis in dies rerum naturam perscrutantur et penetrant; vitam pluris faciunt eamque melius firmant et tuentur, atque socialem ordinem aptius ordinare student.

Quae omnia etsi ad personae humanae dignitatem plurimum conferant, non tamen sufficiunt. Divina enim providentia sic disponente, in praesenti ordine salutis natura cum gratia ita copulatur ut in personae humanae integra perfectione educenda nullum humanum bonum praetermitti liceat, nullaque divina virtus aliena putanda sit”.

Nr. 1: „În vremea noastră, găsim oameni care lucrează foarte mult pentru ca adevărul şi cunoaşterea lumii create să ajungă la o tot mai deplină bucurie a tuturor neamurilor; prin proiecte naŃionale şi internaŃionale, ei se trăduiesc să învingă ignoranŃa şi totodată foamea şi sărăcia şi să fie dezvoltate cultivarea literaturii şi a artelor; din ce în ce mai mult observă şi descoperă natura; preŃuiesc mai mult viaŃa, o sprijină şi o ocrotesc mai bine şi se preocupă să organizeze mai convenabil ordinea socială. Deşi toate acestea se raportează în foarte mare măsură la demnitatea umană, ele nu sunt totuşi suficiente. Căci prin hotărârea providenŃei divine, în actuala ordine a mântuirii, natura se uneşte cu harul astfel încât în realizarea totalei perfecŃionări a persoanei umane, niciun bine omenesc să nu poată fi omis şi nicio virtute divină să nu fie socotită străină” 52.

Nr. 2: „Unica via ad personae humanae dignitatem evehendam eiusque iura tuenda necnon ad bonum communitatis promovendum est educatio quae integram hominis conformationem, tamquam metam assequendam prosequitur. Schola autem recenseri debet inter praecipua subsidia ad huiusmodi plenam educationem impertiendam”.

Nr. 2: „Singura cale spre înălŃarea demnităŃii persoanei umane şi spre apărarea drepturilor ei, ca şi spre promovarea binelui comunităŃii, este educaŃia, care trebuie considerată de fapt, formarea integrală a omului, ca o

52 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 196-197.



127

limită ce trebuie atinsă, printre principalele mijloace de oferire a unei educaŃii în acest fel depline” 53.

Nr. 4: „Quaevis recta educatio, ex qua ordinata hominis vita et socialis ordo pendent, ut perfecta dici possit, integra esse debet. Quare totum hominem ipsa complectatur oportet, ex anima spirituali et corpore coalescentem, in domestico consortio civilique et ecclesiastica societate vitam agentem, a Christo Domino redemptum et ad vitam supernaturalem vocatum.

Omnis enim homo cuiusvis stirpis, sexus, aetatis, condicionis ethnicae, socialis vel oeconomicae, est sui iuris ideoque iure primario et nativo gaudet ad illam plenam educationem, sine qua officia sibi imposita implere et fines sibi proprios assequi nequit. Constans igitur Ecclesiae doctrina magis in dies etiam in universalibus humanorum iurium declarationibus aperte agnoscitur”.

Nr. 4: „Orice educaŃie corectă, de care depind viaŃa organizată a omului şi ordinea socială, ca să poată fi numită perfectă, trebuie să fie integrală. Este necesar, de aceea, ca ea să cuprindă omul în întregime, reunit din suflet raŃional şi trup, ducându-şi viaŃa în participarea familială şi civilă şi în comunitatea eclezială, răscumpărat de Cristos Domnul şi chemat la viaŃa supranaturală.

Căci omul de orice origine, sex, vârstă, condiŃie etnică şi socială sau economică este independent şi de aceea se bucură de dreptul prim şi natural la acea educaŃie deplină fără de care nu îşi poate îndeplini îndatoririle impuse şi atinge propriile scopuri. Aşadar, învăŃătura constantă a Bisericii este din ce în ce mai mult recunoscută deschis şi în declaraŃiile universale ale drepturilor omului” 54.

Nr. 9: „Scholae non ex una dumtaxat ratione catholicae dicuntur. Imprimis ea schola perfecte catholica censenda est in qua tota instructio ac doctrina, eiusque ordinatio tota chtistiano spiritu sit imbuta atque insuper religiosa sub Ecclesiae ductu instructio impertiatur.

Quae strictior scholae catholicae perfectio, ad quam omnes scolae catholicae adspirare debent, nullatenus impedit quominus catholicarum nomine merito decorentur, non solum scholae ab ipsis fidelibus eorumque associationibus conditae et directae, vel scholae in terris praesertim missionum exstantes, quamvis non omnes illas conditiones perfecte adimpleant et a pueris quoque infidelibus frequententur, sed etiam scholae a civili auctoritate

53 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 197. 54 Ibidem, p. 197.


IOAN RIBA

128

conditae eique subiectae, in quibus filii catholicorum catholicam educationem recipiunt.

Illae vero scholae quae a publica ecclesiastica auctoritate approbantur vel eriguntur eique plene subsunt, sive ab auctoritate pontificia vel diocesana directe et immediate, sive mediante auctoritate religiosis familiis aequiparatisque in iure societatibus praeposita hoc fiat, scholae iuris publici ecclesiastici sunt et stricto sensu Ecclesiae scholae vocantur.”

Nr. 9: „Şcolile sunt numite catolice nu numai dintr-un singur considerent. În primul rând, trebuie considerată şcoală pe deplin catolică aceea în care toată educaŃia şi învăŃătura şi întreaga ei organizare sunt impregnate de spiritul creştin şi, odată cu acestea, este oferită educaŃia religioasă sub călăuzirea Bisericii.

Această perfecŃiune mai strictă a şcolii catolice, la care toate şcolile catolice trebuie să aspire, nu împiedică nicidecum să fie onorate pe drept cu numele de catolice nu numai şcolile întemeiate şi conduse de credincioşii înşişi şi de asociaŃiile lor, ori şcolile existente mai ales în Ńările de misiuni, deşi nu îndeplinesc complet toate acele condiŃii şi sunt frecventate şi de copiii necredincioşi, dar şi şcolile întemeiate de autoritatea civilă şi supuse acesteia, în care fiii catolicilor primesc o educaŃie catolică. Iar acele şcoli care sunt aprobate ori întemeiate de autoritatea publică ecleziastică, şi se supun întru totul acesteia, fie că acest lucru se realizează în mod direct şi nemijlocit de către autoritatea pontificală sau diecezană, fie prin autoritatea încredinŃată familiilor credincioase şi unor societăŃi similare din punct de vedere juridic acestora, sunt şcoli ecleziastice de drept public şi, în sens strict, sunt numite şcoli ale Bisericii” 55.

Nr. 10: „Schola catholica infidelibus Ecclesiam Matrem et Magistram manifestat, et sic Evangelium proponit. In christianis autem, qui filii Dei nominantur et sunt, supernaturales, virtutum et donorum divitias excolit, quin ipsi ullam perfectionem humanam amittant.

Schola catholica proinde minime contradicit principiis et finibus scholae qua talis, sed potius illis principiis et finibus utitur, ut ea perficiat et compleat atque, non secus ac naturam gratia, in altiorem ordinem deducat; et ita homines christianos efformare studeat, qui sibi et proximis sanctitatem, mundo vero consecrationem et humanis quaestionibus christianas solutiones praebere possint”.

55 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 200.



129

Nr. 10: „Şcoala catolică le descoperă celor necredincioşi Biserica drept Mamă şi ÎnvăŃătoare şi astfel, le propune Evanghelia. În creştini, însă, care se numesc şi sunt fiii lui Dumnezeu, această şcoală cultivă bogăŃiile supranaturale ale virtuŃilor şi darurilor, pentru ca ei să nu piardă nicio perfecŃiune umană. Ca urmare, şcoala catolică nu contrazice nicidecum principiile şi scopurile şcolii de orice fel, ci mai degrabă se foloseşte de acele principii şi scopuri ca să le perfecŃioneze şi să le completeze şi să le conducă la o ordine superioară, nu altfel decât harul conduce natura; şi astfel se străduieşte să facă din oameni creştini care să poată oferi lor înşişi şi celor apropiaŃi sfinŃenia, lumii, consacrarea, iar problemelor umane, soluŃii creştine”56.

„Schema Propositionum de Scholis Catholicis”

Cantitatea mare de material pe care Conciliul trebuia să o examineze a determinat Comisia de Coordonare, în luna ianuarie 1964, să ofere o normă cu privire la restrângerea Schemelor care trebuiau să fie supuse dezbaterii Conciliare.

În ceea ce priveşte Schema De Scholis Catholicis, Comisia de Coordonare a dispus ca Schema să fie redusă la un Votum, care ar fi trebuit să sublinieze importanŃa educaŃiei catolice şi a Şcolii Catolice, indicând principiile fundamentale din care educaŃia şi învăŃământul trebuie să se inspire şi dorind o adecvată legislaŃie la viitoarea revizuire a Codului de Drept Canonic.

Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a reluat lucrările. A aprobat o Schemă de Votum în februarie 1964, care a fost supusă unor ulterioare examinări. Se poate aminti că în acest caz au fost mai multe ediŃii ale Schemei de Votum; prima ediŃie, în data de 29 februarie 1964, intitulată Votum De Scholis Catholicis, a doua ediŃie, în data de 7 martie 1964, cu titlul Votum de Educatione et de Scholis Catholicis şi a treia ediŃie, din 10 martie 1964, cu titlul Votum de Scholis Catholicis. Această a treia ediŃie a fost discutată de Comisia Conciliară, la 10 martie 1964, care i-a adus unele modificări. Astfel, modificată, ea a devenit a patra ediŃie din Votum.

Comisia de Coordonare a decis, la 17 aprilie 1964, ca Votum să fie prezentat PărinŃilor Conciliari în formă de Propositiones.

Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica a redactat textul Propositiones, care a fost tipărit într-un fascicul verde cu titlul: Schema Propositionum De Scholis Catholicis, Typis Polyglottis Vaticanis 1964.

56 Ibidem, p. 201.


IOAN RIBA

130

În data de 27 aprilie 1964, Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea stabilea ca Schema textului Propositiones să fie trimisă PărinŃilor Conciliari. Acest lucru a avut loc în luna mai, 1964.

Schema textului Propositiones conŃine un lung Apendice: Relatio circa rationem qua Propositiones de Scholis Catholicis elaboratae sunt. În amintita Relatio este conŃinut – aşa cum am amintit deja – textul întregii Schema Constitutionis De Scholis Catholicis, redactat conform observaŃiilor scrise de PărinŃii Conciliari.

Textul Propositiones este structurat astfel: - Prooemium - Principia - De Scholis Catholicis in genere - De Catholicis studiorum Universitatibus - Conclusio - Introducere - Principii - Despre Şcolile Catolice în general - Despre UniversităŃile Catolice de studii - Concluzie

Textul are 17 „Propositiones”. În ceea ce priveşte tema noastră, vom aminti doar nr. 2, 3, 4 şi 8.

Propositio 2: „Imprimis illud principium pro fundamento ponendum est, omnem

hominem, utpote anima spirituali et immortali praeditum, dignitate pollere personae, ideoque iura et officia a sua ipsius natura profluentia inviolabilia esse.

Quae humanae personae dignitas ex veritatibus divinitus revelatis ex eo clarius effulget, quod homines superna gratia filii et amici Dei sunt facti, aeternaeque gloriae heredes constituti”.

„În primul rând, trebuie aşezat ca fundament principiul că orice om, înzestrat cu suflet raŃional şi nemuritor, se distinge prin demnitatea persoanei şi de aceea, drepturile şi îndatoririle ce decurg din natura sa sunt inviolabile. Această demnitate a persoanei umane, potrivit adevărurilor revelate prin voinŃa divină, străluceşte mai limpede din faptul că, prin harul dumnezeiesc, oamenii au devenit fii şi prieteni ai lui Dumnezeu şi au fost rânduiŃi ca moştenitori ai gloriei eterne”57. 57 Cf. Schema Propositionum De Scholis Catholicis, Typis Polyglottis Vaticanis 1964, p. 5. Textul se află publicat în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 185-186.



131

Propositio 3:

„Ob hanc suam humanam dignitatem, homo, cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis, ius habet ad omnium facultatum adaequatam educationem, sicut officio tenetur munera sibi imposita implendi et fines sibi proprios assequendi”.

„Datorită acestei demnităŃi umane, omul, de orice origine, condiŃie şi vârstă, are dreptul la o educaŃie adecvată a tuturor capacităŃilor, aşa cum Ńine de misiunea de a-şi îndeplini îndatoririle impuse şi de a-şi atinge propriile scopuri”58. Propositio 4:

„Cui humanae condicioni quaevis educationis instrumenta respondeant oportet. Finis igitur etiam scholae imprimis reponendus est in adaequata hominis educatione, cuius veluti centrum et anima est moralis et religiosa formatio”.

„Se cuvine ca orice mijloc de educaŃie să corespundă acestei condiŃii umane. Aşadar, chiar scopul şcolii trebuie reaşezat în educaŃia adecvată a omului, pentru care pregătirea morală şi religioasă este centrul şi inima” 59. Propositio 8:

„Ad educationis officium implendum Ecclesia catholica pluribus pollet mediis, inter quae recensenda est scholarum catholicarum instituto cuiusvis generis et gradus; ministerium autem quod in eis exercentur veri nominis apostolatum constituit, et quidem nostris temporibus maxime congruentem et necessarium.

Schola catholica reapse adiuvat alumnos ut maturitatem assequantur per evolutionem humanam cum perfectione christiana coniunctam. Ipsa enim, non minus quam aliae scholae, fines culturales et sociales prosequatur oportet; ab aliis autem distinguitur spiritu quo animatur, sapientia christiana quam communicat, institutione religiosa quam impertit, sub ductu maternaque Ecclesiae vigilantia”.

„Pentru îndeplinirea misiunii de educaŃie, Biserica Catolică se prevalează de mai multe mijloace, printre care trebuie considerată şi instituirea şcolilor catolice de orice tip şi grad; iar slujirea, ce se exercită în acestea,

58 Ibidem, p. 5. 59 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 6.


IOAN RIBA

132

constituie un apostolat pe drept cuvânt şi într-adevăr potrivit şi necesar în timpurile noastre. Şcoala Catolică îi ajută în mod real pe elevi să ajungă la maturitate prin evoluŃia umană conjugată cu perfecŃiunea creştină. Căci şi ea, nu mai puŃin decât alte şcoli, trebuie să urmărească scopuri culturale şi sociale; se deosebeşte însă de celelalte prin spiritul de care este animată, prin înŃelepciunea creştină pe care o împărtăşeşte, prin pregătirea religioasă pe care o oferă, sub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii”60.

Cum se poate constata, se întrezăreşte deja o abordare pastorală a temei, care va fi prezentă în textul final aprobat de Conciliu.

PărinŃii conciliari şi-au exprimat părerea în scris cu privire la Schema Propositionum De Scholis Catholicis. În general, observaŃiile lor sunt menite să îmbogăŃească textul Schemei Propositiones.

a) Se propune un nou titlu De Educatione christiana. Această schimbare a titlului nu trebuie să fie formală, ci trebuie să privească efectiv substanŃa întregii Scheme61.

b) Se propune un limbaj mai pastoral, mai religios şi mai puŃin juridic. Este necesar să se definească Şcoala Catolică. Apare ciudat că în toată Schema nu este pronunŃat numele lui Cristos. Se afirmă că studentul catolic trebuie să-l facă cunoscut pe Cristos şi să fie imaginea Lui62.

c) Sunt plângeri că Schema, practic, tratează în mare parte despre universităŃi63.

d) Textul Schemei Propositiones se referă mai degrabă la regiuni deja evanghelizate şi nu la regiuni de misiuni, unde Şcoala Catolică este un mijloc eficient de apostolat64.

e) La finalul textului din Propositio 4 se adaugă: „cuius veluti centrum est catechesis per tramiten totius educationis intellectualis et moralis tradita” („al cărui centru este cateheza predată pe calea întregii educaŃii intelectuale şi morale”). Motivul adoptat este următorul: „in clariorem lucem ponatur ratio specifica scholae catholicae, quae praecise consistit in connexu institutionali

60 Ibidem, pp. 5-6. 61 ConferinŃa Episcopilor din Africa Ecuatorială: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1064. 62 P.P. Meouchi: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 1059-1060 63 G.B. Janssens: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1059. 64 Mons. S. H. Nguyen-van Hien: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1060.



133

catecheseos et educationis intellectualis et moralis” („să se pună într-o lumină mai clară raŃiunea specifică a şcolii catolice, care constă exact în legătura instituŃională dintre cateheză şi educaŃia intelectuală şi morală”) 65.

f) La finalul textului din Propositio 8 se adaugă: „Haec religiosa institutio ante omnia intendere debet ut in christiani iuvenis animo crescat illa fidei virtus, quam in baptismo accepit. Quod consequitur schola christiana per educationem accommodatam, quae discipulorum animi cordisque desideriorum rationem habet, per quemdam aërem spiritalem in quo adolescunt, perque magistrorum vitae exemplum.”

„Această pregătire religioasă trebuie să se preocupe înainte de toate ca în sufletul tânărului creştin să crească acea virtute a credinŃei, pe care a primit-o la botez. Aceasta urmăreşte şcoala creştină printr-o educaŃie adecvată, care Ńine cont de dorinŃele din sufletul şi inima elevilor, printr-o anumită atmosferă spirituală în care se dezvoltă şi prin exemplul de viaŃă al profesorilor.” 66

g) Este necesar să se pună în lumină scopul specific al şcolii în întregul proces educativ şi să se arate în ce mod inspiraŃia religioasă a şcolii contribuie la realizarea educaŃiei integrale. Aici sunt diferite mijloace şi instrumente de educaŃie, care se completează reciproc şi care au ca scop specific un singur aspect al educaŃiei integrale67.

„Declaratio de Educatione Christiana” (Olim Schema Propositionum De Scholis Catholicis)

ObservaŃiile PărinŃilor au condus la refacerea textului Propositiones De Scholis Catholicis, de către Comisia Conciliară De Seminariis, de Studiis et de Educatione Catholica.

Aceasta, după diferite modificări ale textului, a ajuns la redactarea unei Declaratio de Educatione Christiana (Olim Schema Propositionum De Scholis Catholicis), conŃinută într-un fascicul intitulat „Relatio super Schema Declarationis De Educatione Christiana (Olim Schema Propositionum De Scholis Catholicis); Textus

65 Mons. G. Sauvage: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1063. 66 Episcopii din FranŃa Occidentală: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 1064. 67 ConferinŃa Episcopilor din Indonezia: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 1065-1066.


IOAN RIBA

134

Declarationis, Typis Polyglottis Vaticanis 196468, care a fost distribuit PărinŃilor conciliari, la data de 19 octombrie 1964. În această etapă de redactare este modificată perspectiva abordării. Este suficient să citim textul pentru a ne da seama de acest lucru. În redactarea noului text s-au avut în atenŃie patru dimensiuni ale educaŃiei: dimensiunea universală, dimensiunea umană, dimensiunea apostolică şi dimensiunea juridică. În introducere este menŃionată finalitatea documentului, afirmându-se că principiile oferite în textul DeclaraŃiei trebuie să fie dezvoltate de o Comisie Pontificală şi apoi aplicate de ConferinŃele Episcopale din diferite regiuni culturale. DeclaraŃia are 11 numere şi o Concluzie. Fiecare număr are un titlu propriu. MenŃionăm în continuare titlurile fiecărui număr:

1. De educationis christianae fine (Despre scopul educaŃiei creştine); 2. De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo (Despre colaborarea

Bisericii în domeniul general al educaŃiei); 3. De variis educationis mediis (Despre diferitele mijloace de educaŃie); 4. De scholae momento et de parentum iuribus (Despre educaŃia şcolii şi drepturile

părinŃilor); 5. De cooperatione cum societate civili (Despre colaborarea cu societatea civilă); 6. De educatione morali et religiosa (Despre educaŃia morală şi religioasă); 7. De Scholis Catholicis (Despre Şcolile Catolice); 8. De variis scholarum catholicarum speciebus (Despre diferitele tipuri de şcoli

catolice); 9. De Facultatibus et Universitatibus Catholicis (Despre FacultăŃile şi

UniversităŃile Catolice); 10. De scientiarum sacrarum Facultatibus (Despre FacultăŃile de ştiinŃe religioase); 11. De coordinatione in re scholastica fovenda (Despre sprijinul ce trebuie acordat în

problematica şcolară); Conclusio – (Concluzie).

Tema noastră este întâlnită cu precădere la numerele 1, 2 şi 7, pe care

considerăm necesar să le amintim: Nr. 1: „(De educationis christianae fine): Educatio christiana eo tendit ut

homines ad perfectionem humanam simul et religiosam perveniant ita ut, mysterio Christi Redemptoris participantes, salutem a Christo accipiant et, suae altioris vocationis conscii, consecrationi mundi collaborent, qua naturales

68 Acest text se află şi în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 209-218.



135

valores in completa hominis a Christo redempti consideratione assumpti, ad totius societatis bonum magnopere conferunt”.

Nr. 1: „(Despre scopul educaŃiei creştine) EducaŃia creştină urmăreşte ca oamenii să ajungă în acelaşi timp la perfecŃiunea umană şi religioasă, astfel încât, participând la misterul lui Cristos Răscumpărătorul, să primească mântuirea de la Cristos, şi, conştienŃi de tot mai înalta lor vocaŃie, să colaboreze la consacrarea lumii, prin care oferă valorile naturale dobândite prin totala considerare a omului răscumpărat de Cristos, spre binele societăŃii întregi” 69.

Nr. 2: „(De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo) Quare Ecclesia omnibus populis confirmat sinceram suam voluntatem adiutricem praestandi operam in universo educationis campo, ut uniuscuiusque populi filii educationem propiae indoli ac culturae, patriisque traditionibus accommodatam recipiant et ad altiorem veritatis cognitionem perducantur. Omnibus enim hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis uptote dignitate personae pollentibus aequale est ius inalienabile ad adaequatam omnium facultatum educationem”.

Nr. 2: „(Despre colaborarea Bisericii în domeniul general al educaŃiei) De aceea, Biserica arată tuturor popoarelor dorinŃa ei sinceră de a exercita o lucrare de ajutorare pe terenul general al educaŃiei pentru ca fiii oricărui popor să primească educaŃia potrivită cu natura şi cultura lor, ca şi cu tradiŃiile strămoşeşti şi să fie conduşi spre o mai înaltă cunoaştere a adevărului. Căci toŃi oamenii, de orice origine, condiŃie şi vârstă, ca persoane ce se disting printr-o egală demnitate, au dreptul inalienabil la o educaŃie adecvată a tuturor capacităŃilor”70.

Nr. 7: „(De Scholis Catholicis). Conscia quoque proprii iuris scholas cuiusvis ordinis et gradus libere condendi atque regendi, Ecclesia catholica scholas, pro suis viribus et locorum adiunctis, impense fovet, in quibus alumni eam perfectionem humanam simul christianam assequantur qua exemplaris et apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanae communitatis efficiantur.

Quare hoc ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoque temporibus maxime congruentem et necessarium, declarat, simulque verum servitium societati praestitum; et parentibus christianis officium memorat liberos suos concredendi, quando et ubi possint, scholis catholicis easque pro viribus sustinendi”. 69 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 216. 70 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 217.


IOAN RIBA

136

Nr. 7: „(Despre Şcolile Catolice) Conştientă de propriul drept de a înfiinŃa şi conduce în mod liber şcoli de orice profil şi grad, Biserica Catolică sprijină din plin, după puterile sale şi după caracteristicile locurilor, şcolile în care elevii vor primi acea perfecŃiune umană şi totodată creştină prin care ei să devină, în urma practicării unei vieŃi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator al societăŃii umane. De aceea, ea numeşte această misiune un apostolat în adevăratul sens al cuvântului, foarte potrivit şi necesar chiar şi în timpurile noastre, şi, totodată, o autentică slujire oferită societăŃii, iar părinŃilor creştini le aminteşte datoria de a-şi încredinŃa copiii şcolilor catolice, atunci când şi acolo unde pot, şi de a le susŃine după puteri”71. Asupra textului amintit mai sus al DeclaraŃiei De Educatione Christiana, PărinŃii Conciliari şi-au expus părerea în timpul dezbaterii Conciliare care a avut loc în zilele de 17-19 noiembrie 1964. În aula Conciliară au putut vorbi doar 21 de PărinŃi, ceilalŃi şi-au transmis în scris observaŃiile.

MenŃionările PărinŃilor Conciliari pot fi sintetizate astfel: a) Cu privire la textul Schemei, în totalitatea ei Într-un argument atât de important nu ne putem mulŃumi cu puŃine

Propositiones72. ConŃinutul DeclaraŃiei nu corespunde cu titlul ei73. Există şi propunerea pentru următorul titlu: De iuventutis educatione in

scholis74. Se doreşte ca DeclaraŃiei să-i fie dat un fundament teologico-biblic75

prin care să ia în considerare formarea catehetică, ce este ca sufletul oricărei educaŃii şi şcoli76. Unii părinŃi conciliari cer să se amplifice textul Schemei şi să se indice ratio philosophica et teologica, astfel încât ea să apară o sinteză a datoriilor

71 Ibidem, p. 218. 72 Mons. P. Cambiaghi: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 497. 73 Mons. G. Dezolme: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 509. 74 Mons. G. Pohlschneider: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 398. El vorbeşte în numele a mai mult de 70 de PărinŃi Conciliari. 75 Ibidem, p. 398. 76 Card. P. Léger: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 367.



137

şi a drepturilor care privesc educaŃia. Această sinteză poate fi înŃeleasă nu numai de credincioşii catolici, ci şi de toŃi oamenii de bună voinŃă77.

Sunt persoane care critică textul Schemei, apreciindu-l conservativ. El, de fapt, confirmă ceea ce a fost făcut până acum; nu ia în consideraŃie probleme foarte grave şi nu aduce nimic nou pentru înnoirea educaŃiei catolice78. Nu lipsesc persoanele care preferă perspectiva Şcolilor Catolice; acestea trebuie să fie considerate de mare importanŃă79. Unii regretă faptul că DeclaraŃia nu este fondată pe RevelaŃie80. DeclaraŃia a fost remarcată ca fiind foarte restrictivă; aceasta afectează claritatea şi eficacitatea ei. De aceea, se propune să fie tratat înainte de toate conceptul adecvat al educaŃiei umane, făcând expresă menŃiunea drepturilor şi a datoriilor familiei şi ale societăŃii civile cu privire la educaŃie. Apoi se poate trata despre educaŃia creştină şi despre relaŃia sa cu valorile umane. În sfârşit, poate fi prezentată misiunea educativă a Bisericii şi a Şcolii Catolice în general, cu diferitele ei grade şi tipuri81.

b). Cu privire la educaŃie Conceptul de educaŃie trebuie să oglindească spiritul Conciliului, în

principal în ceea ce priveşte finalitatea misionară a educaŃiei creştine şi atenŃia pe care trebuie să o avem în confruntările cu profesorii din toate şcolile82.

În textul Schemei nu pare a fi suficient explicat scopul specific al educaŃiei creştine, adică al educaŃiei la credinŃă, nici nu sunt menŃionate

77 Mons. G. Malone; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 368. El vorbeşte în numele a 80 de PărinŃi Conciliari. 78 Mons. L. E. Henriquez Jiménez: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 375-376. Această observaŃie era împărtăşită de mai mulŃi PărinŃi Conciliari. 79 Mons. A. Rivera, care vorbeşte în numele a 40 de PărinŃi Conciliari: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 370-371. 80 Mons. B. Chiriboga. După el, DeclaraŃia, într-o materie atât de importantă se prezintă incompletă, timidă şi nu suficient de fondată pe RevelaŃie: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 500. 81 R. Yiggiotti, care vorbeşte în numele a 40 de episcopi salezieni şi a mai multor superiori ai CongregaŃiilor dedicate în principal educaŃiei tinerilor: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 539 şi 541. 82 Mons. L. A. Elchinger: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 226-227.


IOAN RIBA

138

mijloacele pentru a ajunge la aceasta. Scopul esenŃial al educaŃiei creştine este acela de a conduce la credinŃă şi la maturizarea ei. Mijloacele, dincolo de necesara şi adecvata pregătire catehetică, sunt: educaŃia la rugăciunea personală, ambientul plin de sinceritate şi fraternă caritate, necesitatea de a Ńine în atenŃie persoana celui educat, iniŃierea apostolatului chiar din primul moment al educaŃiei83.

Cu referire la nr. 1 al DeclaraŃiei este propusă următoarea modificare: „Educatio chtistiana eo tendit ut pueri iuvenes iuventur et manu

ducantur in addiscendo sua libertate quam optime uti et ita, semel adulti, eam perfectionem humanam simul et religiosam prosequantur, ut misterio Christi Redemptoris participantes…”

„EducaŃia creştină urmăreşte să fie ajutaŃi şi îndrumaŃi copiii şi tinerii spre a învăŃa să se folosească tot mai bine de libertatea lor şi astfel, odată adulŃi, să dobândească acea perfecŃiune umană şi totodată religioasă, ca participanŃi la misterul lui Cristos Răscumpărătorul…”84.

Modificarea este justificată de faptul că trebuie să se ia în consideraŃie activitatea personală a celui educat şi că, în această lume, el nu poate să ajungă la perfecŃiune85.

Tot în privinŃa nr. 1 din textul DeclaraŃiei, un Părinte Conciliar, în numele a 104 PărinŃi, propune următorul text:

„Educatio christiana, tota in Christo suffulta, quia Ipse est figura Substantiae Dei (Hebr. 1,4), verus Deus et verus Homo, pro omnibus hominibus Redemptor et Salvator, eo tendit ut homo christianus personaliter Eum qui est via, veritas et vita per fidem recipiat, testis Eius in sua humana activitate sese exhibeat, vivum instrumentum missionis Ecclesiae existat, consecrationem mundi promoveat, communi bono societatis inserviat, suaeque altiori vocationi respondeat et sic aeternam salutem adipiscat”.

„EducaŃia creştină, în totalitate întemeiată pe Cristos, căci El este chipul FiinŃei lui Dumnezeu (Evr 1,4), Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, Răscumpărător şi Mântuitor pentru toŃi oamenii, urmăreşte ca omul creştin să-l primească prin credinŃă pe Cel ce este Calea, Adevărul şi ViaŃa, să se arate

83 Mons. P. Gouyon; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 229-231. 84 G. Baldanza, Appunti sulla storia della Dichiarazione “Gravissimum educationis”: il concetto di Educazione e di Scuola Cattolica: la sua evoluzione secondo I vari schemi, în Seminarium, Comentarii pro seminarris, vocationibus ecclesiasticis, universitatibus, Anno XXXVII, Nova series: Anno XXV, Roma, 1985, p. 39. 85 Mons. N. M. Schneiders în numele ConferinŃei Episcopale din Indonezia, în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 383.



139

în viaŃa sa umană martor al Acestuia, să fie un instrument viu al misiunii Bisericii, să promoveze consacrarea lumii, să obŃină mântuirea spre binele comun al societăŃii umane” 86.

c) Cu privire la Şcolile Catolice Să se vorbească mai explicit şi în legătură cu natura şi scopurile Şcolii

Catolice87. Este oportun ca în Conciliu să se facă în mod explicit menŃiunea despre marea importanŃă care trebuie atribuită Şcolii Catolice în lucrarea de răspândire şi apărare a credinŃei88.

Trebuie enunŃate criteriile conform cărora formarea şcolară poate fi cu adevărat catolică89.

Schema DeclaraŃiei trebuie să aibă prezentă şi situaŃia Şcolilor Catolice în zonele de misiune90.

Schema DeclaraŃiei a fost supusă spre votare în ziua de 19 noiembrie 196491. ModalităŃile PărinŃilor Conciliari de a se raporta la text au fost diferite.

86 Mons. A. Lopez de Mours: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 520-521. 87 Card. G. Ritter: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 225. 88 Mons. A. Rivera Damas, care vorbeşte în numele a mai mult de 40 de PărinŃi Conciliari: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 370-371. 89 Mons. A. Abed, care vorbeşte în numele Comisiei Episcopale pentru Şcolile Catolice în Liban; în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, p. 404. 90 Mons. S. H. Nguyen-van Hien: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, Typis Polyglottis Vaticanis 1976, pp. 384-385. Este important a se menŃiona că între a treia şi a patra perioadă a Conciliului, la Secretariatul General al Conciliului au venit mai multe păreri cu privire la Schemă, care se găsesc în volumul Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars VI, Typis Polyglottis Vaticanis 1978, pp. 783-807. 91 Cu privire la votarea întregii Scheme, rezultatul a fost următorul: Praesentes votantes: 1879, Placet: 1457, Non Placet: 419. Placet iuxta Modum: 1. Suffragia Nulla: 2; Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 466. Cu privire la Proemio şi la numerele 1-3, rezultatul a fost următorul: Suffragium tulerunt: 1891, Placet: 1599, Non Placet: 157, Placet iuxta Modum: 140, Suffragia Nulla: 2: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 485. Cu privire la numerele 7-8: Praesentes votantes: 1873, Placet: 1588, Non Placet: 173, Placet iuxta Modum: 110, Suffragia Nulla: 2: în Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen III, Pars VIII, p. 553.


IOAN RIBA

140

Cele care se referă la tema noastră reluau, în general, observaŃiile orale şi scrise făcute de PărinŃii Conciliari. Totuşi, este de remarcat că ei au propus amendamente, adăugiri concrete, uneori cu scopul de a îmbogăŃi şi de a perfecŃiona textul DeclaraŃiei.

În ceea ce priveşte DeclaraŃia luată în ansamblul ei, sunt de subliniat acele solicitări prin care, având în vedere importanŃa temei, se cerea o amplificare a DeclaraŃiei, un suport biblic, în armonie cu alte texte conciliare cum ar fi: ConstituŃia dogmatică despre Biserică Lumen gentium, Decretul despre apostolatul laicilor Apostolicam actuositatem, Decretul privind activitatea misionară a Bisericii Ad gentes 92.

Au fost propuse unele texte alternative, care aveau scopul de a armoniza mai bine educaŃia creştină cu scopurile sale93. Se cerea ca scopul

92 Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, pp. 247-253. 93 Doi părinŃi Conciliari propuneau următorul text: “Educatio christiana est imprimis educatio fidei personalis, ita ut homines ad perfectionem humanam simul et religiosam perveniant. Hoc modo mysterium Christi participantes, salutem a Christo accipiunt, et suae altioris vocationis conscii, consecrationi mundi collaborant, qua naturales valores in completa hominis a Christi redempti consideratione assumpti, ad totius societatis bonum magnopere conferunt. Ad talem scopum assequendum media sequentia adhibentur: educatio ad orationem personalem; ambitus collectivus sinceritatis et fraternae caritatis; ratio habenda modo peculiari personae alumni educandi; initiatio iam a primordiis ad apostolatum, et, ut patet, institutio catechetica et biblica aptata.” „EducaŃia creştină înseamnă în primul rând educarea credinŃei personale, astfel încât oamenii să ajungă la perfecŃiunea umană şi totodată religioasă. ParticipanŃi în felul acesta la misterul lui Cristos, primesc de la Cristos mântuirea şi, conştienŃi de tot mai înalta lor vocaŃie, colaborează la consacrarea lumii, prin care oferă din tot sufletul, spre binele întregii societăŃi, valorile naturale dobândite prin deplina considerare a omului răscumpărat de Cristos. Pentru atingerea unui asemenea scop se folosesc următoarele mijloace: educaŃia pentru rugăciunea personală; dorinŃa comună de sinceritate şi iubire fraternă; pregătirea pe care trebuie să o deŃină în mod special o persoană pentru educarea unui elev; iniŃierea încă de la început pentru apostolat şi, evident, o pregătire catehetică şi biblică potrivită.” Ibidem, p. 254. AlŃi doi PărinŃi Conciliari sugerau la numărul 1 al DeclaraŃiei această modificare: “Educatio christiana eo tendit, ut pueri et iuvenes et manuducantur in addiscendo sua libertate qua optime uti, et ita, semel adulti, eam perfectionem humanam simul ac religiosam prosequantur, ut mysterium Christi Redemptoris participantes...” „EducaŃia creştină urmăreşte să fie îndrumaŃi copiii şi tinerii spre a învăŃa să se folosească din ce în ce mai bine de libertatea lor şi astfel, odată adulŃi, să dobândească acea perfecŃiune umană şi totodată religioasă, ca participanŃi la misterul lui Cristos Răscumpărătorul...” Ibidem, p. 255.



141

educaŃiei să fie explicat în modul cel mai realist, evitând confuzia între perfecŃiune, mântuire veşnică, consacrarea lumii şi valorile naturale94. A fost criticată ideea de consecratio mundi, sugerând în locul ei expresia christiana animatio ordinis temporalis. În favoarea acesteia se sublinia că în Schemele De Ecclesia, De apostolatu laicorum şi De Ecclesia in mundo, cuvântul consecratio a fost evitat, din cauza polemicilor existente în acest sens95.

A fost propus un nou număr dedicat catehezei96. Şi în ceea ce priveşte noŃiunea de Şcoală Catolică, au fost prezentate

texte alternative97. Se dorea o prezentare mai amplă despre notele esenŃiale ale

Un Părinte Conciliar dorea ca la începutul numărului 1 ale DeclaraŃiei să se spună: “Educatio christiana tendit ad homines efformandos, qui vitam aeternam assequantur ac suam perfectionem naturalem et supernaturalem adipiscantur.” “EducaŃia creştină urmăreşte formarea unor oameni care să dobândească viaŃa veşnică şi să ajungă la perfecŃiunea naturală şi supranaturală.” Ibidem, p. 256. 94 Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, p. 225 95 Ibidem, p. 256. 96 Ibidem, pp. 256-257. 97 Un Părinte Conciliar dorea ca după cuvintele “In quibus” să se adauge: “educatio datur sub lumine fidei ita ut alumni…” Aceasta pentru a apărea clare scopurile şi “ratio formalis” ale Şcolii Catolice: Cf. Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, p. 268. În concepŃia a 39 de PărinŃi, în primul paragraf, după cuvintele „impense fovet” ar trebui să se spună: „in quibus alumni in omnibus profanis disciplinis sub lumine fidei edoceantur eamque perfectionem humanam simul et christianam assequantur qua exemplaris et apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanae communitatis efficientur”. „în care elevii să fie educaŃi în toate disciplinele profane sub lumina credinŃei şi să dobândească acea perfecŃiune umană şi totodată creştină prin care să devină, ca urmare a practicării unei vieŃi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator al comunităŃii umane.” Patru PărinŃi propuneau ca după cuvintele „impense fovet” să se pună punct, să se elimine finalul frazei şi să se adauge următorul text: „Scholae christianae, non minus quam aliae scholae, fines culturales et sociales prosequuntur. Ab allis autem distinguantur spiritu quo animantur, sapientia christiana quam communicant, instructuione religiosa quam impertiunt sub ductu maternaque Ecclesiae vigilantia. Haec religiosa institutio ante omnia intendere debet ut in christiani iuvenis animo crescat illa fidei virtus quam in baptismo accepit atque orationis amor et scientia. Quod consequitur non solum per catechesim sed etiam per educationem accomodatam que discipulorum animi cordisque desideria moderatur, per aërem quemdam spiritualem in quo adolescunt et per magistrorum vitae exemplum. Oportet etiam ut schola christiana


IOAN RIBA

142

Şcolii Catolice98. Se preciza că Şcoala Catolică nu trebuie să fie o insulă sau un ghetou în societate, ci mai degrabă fermentul care plămădeşte întreaga masă99.

Textul definitiv al DeclaraŃiei Gravissimum educationis

ObservaŃiile PărinŃilor Conciliari au condus la o îmbogăŃire a

conceptului de educaŃie creştină şi de Şcoală Catolică. Acest lucru a fost încurajat şi de faptul că au fost introduse în textul DeclaraŃiei unele principii despre educaŃie şi despre şcoală în general. În acest mod, conceptele de educaŃie creştină şi de Şcoală Catolică au fost mai bine evidenŃiate.

Noul text prezintă o abordare nouă, în care este pusă în lumină perspectiva biblico-teologică şi progresul ştiinŃelor psihologice, pedagogice şi didactice.

Pentru a ne da mai bine seama de progresul foarte mare în prezentarea educaŃiei creştine, considerăm oportun să redăm în continuare pe de o parte textul care a fost obiectul dezbaterii conciliare şi pe de altă parte textul modificat în baza observaŃiilor PărinŃilor Conciliari, text care a fost aprobat în formă definitivă de Conciliu.

Textus prior 2. (De Ecclesiae collaboratione in universo educationis campo) „Quare Ecclesia omnibus populis confirmat sinceram sua voluntatem

adiutricem praestandi operam in universo educationis campo, ut uniuscuiusque populi fillii educationem proprie indoli ac culturae, patriisque traditionibus accommodatam recipiant et ad altiorem veritatis cognitionem missionaria sit. Ergo omnimodo conari debet ut alumnos spiritu vere apostiolico imbuat, ita ut sal terrae et lux mundi efficiantur.” „Nu mai puŃin decât celelalte şcoli, şcolile creştine urmăresc scopuri culturale şi sociale. Se se deosebească, însă, de celelalte prin spiritul de care sunt animate, prin înŃelepciunea creştină pe care o împărtăşesc, prin pregătirea religioasă pe care o oferă sub călăuzirea şi ocrotirea maternă a Bisericii. Această pregătire religioasă trebuie să urmărească înainte de toate ca în sufletul tânărului creştin să crească acea virtute a credinŃei pe care a primit-o la Botez, ca şi iubirea şi priceperea pentru rugăciune, ceea ce înseamnă că nu numai prin cateheză, ci şi printr-o educaŃie spirituală potrivită sunt temperate dorinŃele sufletului şi ale inimii, printr-un anumit aer spiritual în care se dezvoltă şi prin exemplul de viaŃă al profesorilor. Se cuvine, de asemenea, ca şcoala creştină să fie misionară. Trebuie, aşadar, să se străduiască pe orice cale pentru a-i obişnui pe elevi cu un real spirit apostolic, astfel încât ei să devină sarea pământului şi lumina lumii.” Ibidem, pp. 269-270. 98 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, p. 268. 99 Ibidem, p. 270.



143

perducantur. Ominbus enim hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis uptote dignitate personae pollentibus aequale est ius inaltenabile ad adequatam ominum facultatum educationem”.

„De aceea, Biserica arată tuturor popoarelor dorinŃa ei sinceră de a exercita o operă de ajutorare pe terenul general al educaŃiei, pentru ca fiii oricărui popor să primească o educaŃie potrivită cu propria fire şi cultură, ca şi cu tradiŃiile strămoşeşti şi să fie conduşi spre o mai înaltă cunoaştere a adevărului. Căci toŃi oamenii, de orice origine, cultură şi vârstă, ca persoane ce se disting printr-o egală demnitate, au dreptul inalienabil la o educaŃie adecvată a tuturor capacităŃilor”100.

Textus prior 1. (De educationis christianae fine) „Educatio christiana eo tendit ut homines ad perfectionem humanam

simul et religiosam perveniant ita ut, mysterium Christi Redemptoris participantes, salutem a Christo accipiant et, suae altioris vocationis conscii, consecrationi mundi collaborent, qua naturales valores in completa hominis a Christo redempti consideratione assumpti, ad totius societatis bonum magnopere conferunt”.

„EducaŃia creştină urmăreşte ca oamenii să ajungă la perfecŃiunea umană şi creştină totodată, astfel încât, participând la misterul lui Cristos, să primească de la Cristos mântuirea şi, conştienŃi de tot mai înalta lor vocaŃie, să colaboreze la consacrarea lumii, prin care oferă din toată inima, spre binele întregii societăŃi, valorile naturale dobândite prin deplina considerare a omului răscumpărat de Cristos”101.

7. (De scholis catholicis). „Conscia quoque proprii iuris scholas cuiusvis ordinis et gradus libere

condendi atque regendi, Ecclesia catholicas scholas, pro suis viribus et locorum adiunctis, impense fovet, in quibus alumni eam perfectionem humanam simul et christianam assequantur qua exemplaria et apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanae communitatis efficiantur.

Quare hoc ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoque temporibus maxime congruentem et necessarium, declarat, simulque verum servitium societati praestitum; et parentibus christianis officium memorat

100 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, pp. 232-233. 101 Ibidem, p. 234.


IOAN RIBA

144

liberos suos concredendi, quando et ubi possunt, scholis catholicis easque pro viribus sustinendi”.

„Conştientă de propriul drept de a înfiinŃa şi conduce în mod liber şcoli de orice profil şi grad, Biserica sprijină din plin, după puterile sale şi împrejurările locurilor, şcolile catolice în care elevii să primească acea perfecŃiune umană şi creştină totodată prin care ei să devină, în urma practicării unei vieŃi exemplare şi apostolice, ca un ferment salvator al societăŃii umane. De aceea, ea numeşte această misiune un apostolat în adevăratul sens al cuvântului, foarte potrivit şi necesar chiar şi în timpurile noastre şi, totodată, o autentică slujire oferită societăŃii; iar părinŃilor creştini le aminteşte datoria de a-şi încredinŃa copiii, atunci când şi acolo unde pot, şcolilor catolice şi de a le susŃine după puteri”102.

1. „Omnibus hominibus cuiusvis stirpis, condicionis et aetatis utpote dignitate personae pollentibus, ius est inalienabile ad educationem, proprio fini respondentem, propriae indoli, sexus differentiae, culturae patriisque traditionibus accommodatam et simul fraternae cum aliis populis consortioni apertam ad veram unitatem et pacem in terris fovendam. Vera autem educatio prosequitur formationem personae humanae in ordine ad finem eius ultimum et simul ad bonum societatum, quarum homo membrum exstat et in quarum officiis, adultus effectus, partem habebit.

Pueri igitur et adolescentes, ratione habita progressus scientiae psychologicae, paedagogicae et didacticae adiuventur oportet ad dotes physicas, morales et intellectuales harmonice evolvendas, ad gradatim acquirendum perfectiorem sensum responsabilitatis in propria vita continuo nisu recte excolenda et in vera libertate prosequenda, obstaculis magno et constanti animo superatis. Positiva et prudenti educatione sexuali progrediente aetate instituantur. Praeterea ad vitam socialem participandam ita conformentur ut, instrumentis necessariis et opportunis rite instructi, in varios humanae communitatis coetus actuose sese inserere valeant, colloquio cum aliis aperiantur communique bono provehendo operam libenter navent.

Similiter Sancta Synodus declarat pueris ac adolescentibus ius esse ut in valoribus moralibus recta conscientia aestimandis et adhaesione personali amplectendis necnon in Deo perfectius cognoscendo et diligendo instimulentur. Ideoque enixe rogat omnes qui vel populorum regimen tenent vel educationi praesunt, ut curent ne umquam iuventus hoc sacro iure

102 Acta Synodalia Sacrosancti Concilii Oecumenici Vaticani II, Volumen IV, Pars IV, Typis Polyglottis Vaticanis 1977, pp. 238-239.



145

privetur. Filios autem Ecclesiae exhortatur ut generoso animo operam praestent in universo educationis campo, praesertim hunc in finem ut congrua educationis et instructionis beneficia ad omnes ubique terrarum citius extendi possint”.

1. „ToŃi oamenii, indiferent de rasă, condiŃie sau vârstă, în baza demnităŃii personale, au dreptul inalienabil la o educaŃie pe măsura menirii lor, adaptată caracterului, sexului, culturii şi tradiŃiilor Ńării lor şi, în acelaşi timp, deschisă relaŃiilor frăŃeşti cu celelalte popoare pentru a favoriza adevărata unitate şi pace pe pământ. Adevărata educaŃie urmăreşte formarea persoanei umane în vederea scopului ei ultim precum şi spre binele societăŃii al cărei membru este şi în care, la maturitate, va avea îndatoriri de îndeplinit. De aceea, copiii şi tinerii trebuie ajutaŃi - Ńinând seama de progresul psihologiei, pedagogiei şi didacticii - să-şi dezvolte armonios aptitudinile fizice, morale şi intelectuale, să dobândească treptat un simŃ mai profund de răspundere în efortul susŃinut de a-şi construi drept propria viaŃă şi în căutarea adevăratei libertăŃi, depăşind piedicile cu îndrăzneală şi statornicie. Pe măsură ce cresc, trebuie să primească o educaŃie sexuală pozitivă şi prudentă. Pe lângă acestea, trebuie să fie formaŃi pentru a participa la viaŃa socială, astfel încât, înzestraŃi corespunzător cu mijloacele necesare şi adecvate, să se poată integra activ în diversele sfere ale comunităŃii umane, să fie deschişi la dialogul cu semenii şi să contribuie din toată inima la înfăptuirea binelui comun. De asemenea, Conciliul declară că atât copiii cât şi tinerii au dreptul să fie ajutaŃi să aprecieze cu conştiinŃă dreaptă valorile morale şi să le îmbrăŃişeze prin adeziune personală precum şi să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu în mod mai desăvârşit. De aceea Conciliul îi roagă stăruitor pe toŃi conducătorii de popoare şi pe aceia care au răspunderi în domeniul educaŃiei să aibă grijă ca tineretul să nu fie niciodată privat de acest drept sacru. Iar pe fiii Bisericii îi îndeamnă să muncească cu generozitate în întreg domeniul educaŃiei, mai ales pentru ca binefacerile unei educaŃii şi instrucŃii adecvate să se poată extinde cât mai curând asupra tuturor şi pretutindeni”.

2. „Omnibus christianis, quippe qui, per regenerationem ex aqua et Spiritu Sancto nova creatura effecti, filii Dei nominentur et sint, ius est ad educationem christianam. Quae quidem non solum maturitatem humanae personae modo descriptam prosequitur, sed eo principaliter spectat ut baptizati dum in cognitionem mysterii salutis gradatim introducuntur, accepti fidei doni in dies magis conscii fiant; Deum Patrem in spiritu et veritate adorare (cf. Io 4,23) praeprimis in actione liturgica addiscant, ad propriam vitam secundum novum hominem in iustitia et sanctitate veritatis (Eph 4,22-24) gerendam conformentur; ita quidem occurrant in virum perfectum, in


IOAN RIBA

146

aetatem plenitudinis Christi (cf. Eph 4,13) et augmento corporis mystici operam praestent. Iidem insuper suae vocationis conscii tum spei quae in eis est (cf. 1 Pt 3,15), testimonium exhibere tum christianam mundi conformationem adiuvare consuescant, qua naturales valores in completa hominis a Christo redempti consideratione assumpti, ad totius societatis bonum conferant. Quare haec S. Synodus animarum Pastoribus gravissimum recolit officium omnia disponendi ut hac educatione christiana omnes fideles fruantur, praeprimis iuvenes qui spes sunt Ecclesiae”.

2. „ToŃi creştinii, întrucât au devenit făptură nouă renăscându-se din apă şi Duh Sfânt şi astfel se numesc şi sunt într-adevăr fiii lui Dumnezeu, au dreptul la o educaŃie creştină. Aceasta nu are în vedere numai maturizarea persoanei umane despre care s-a vorbit mai sus, ci urmăreşte în principal ca cei botezaŃi, fiind iniŃiaŃi treptat în cunoaşterea misterelor mântuirii, să devină din zi în zi mai conştienŃi de darul credinŃei pe care l-au primit, să înveŃe să-L adore pe Dumnezeu Tatăl în spirit şi adevăr (cf. In 4, 23), în primul rând prin cultul liturgic, să fie formaŃi pentru a-şi trăi viaŃa proprie după omul cel nou în dreptatea şi sfinŃenia adevărului (cf. Ef 4, 22-24) şi astfel să ajungă la omul desăvârşit, la vârsta plinătăŃii lui Cristos (cf. Ef 4, 13) şi să contribuie la creşterea Trupului mistic. Pe lângă aceasta, conştienŃi de chemarea lor, să se înveŃe să dea mărturie despre speranŃa ce se află în ei (cf. 1 Pt 3, 15), precum şi să ajute la transformarea creştină a lumii, prin care valorile naturale, preluate şi integrate în perspectiva integrală a omului răscumpărat de Cristos, să contribuie la binele întregii societăŃi. De aceea, Conciliul aminteşte păstorilor sufleteşti îndatorirea deosebit de gravă pe care o au de a face totul pentru ca toŃi credincioşii să aibă parte de această educaŃie creştină, mai ales tinerii, care sunt speranŃa Bisericii”.

8. „Ecclesiae praesentia in scholarum campo ostenditur peculiari

ratione per scholam catholicam. Ea quidem non minus quam aliae scholae fines culturales et humanam iuvenum formationem prosequitur. Proprium autem illius est communitatis scholaris ambitum, spiritu evangelico libertatis et caritatis animatum creare, adolescentes adiuvare ut in propria persona evolvenda una simul crescant secundum novam creaturam quae per baptismum effecti sunt, atque universam culturam humanam ad nuntium salutis postremo ordinare ita ut cognitio quam alumni de mundo, vita et homine gradatim acquirunt, fide illuminetur. Ita quidem schola catholica, dum progredientis aetatis condicionibus sicut oportet se aperit, suos alumnos ad civitatis terrestris bonum efficaciter provehendum educat et ad servitium pro Regno Dei dilatando praeparat, ut exemplaris et apostolicae vitae exercitio salutare veluti fermentum humanae communitatis efficiantur.



147

Schola catholica igitur cum ad Populi Dei missionem explendam tantopere conferre et dialogo inter Ecclesiam et hominum communitatem, in ipsorum mutuum beneficium, inservire valeat, nostris quoque rerum adiunctis suum gravissimum retinet momentum. Quare haec S. Synodus ius Ecclesiae scholas cuiusvis ordinis et gradus libere condendi atque regendi, in plurimis Magisterii documentis iam declaratum, denuo proclamat, in memoriam revocans huiusmodi iuris exercitium libertati quoque conscientiae et parentum iuribus tuendis necnon ipsius culturae profectui summopere conferre.

Meminerint autem Magistri se quam maxime esse auctores ut schola catholica sua proposita et incoepta ad rem deducere valeat. Peculiari ergo iidem praeparentur sollicitudine ut scientia tum profana tum religiosa idoneis titulis comprobata sint praediti et arte educandi progredientis aetatis inventis congruente ditati. Caritate sibi vicissim et discipulis devincti atque spiritu apostolico imbuti, tam vita quam doctrina testimonium exhibeant unico Magistro Christo. Sociam, imprimis cum parentibus praestent operam; una cum ipsis debitam in universa educatione habeant rationem discriminis sexus et finis proprii utrique sexui in familia et in societate a divina providentia praestituti; personalem ipsorum alumnorum actionem excitare satagant eosque, absoluto curriculo scholari, consilio, amicitia, peculiaribus quoque conditis associationibus vero spiritu ecclesiali ditatis prosequi pergant. Horum magistrorum ministerium veri nominis apostolatum, nostris quoque temporibus maxime congruentem et necessarium S. Synodus declarat, simulque verum servitium societati praestitum. Parentibus vero catholicis officium memorat liberos suos concredendi, quando et ubi possunt, scholis catholicis, eas pro viribus sustinendi et cum eis in bonum filiorum suorum collaborandi”.

8. „PrezenŃa Bisericii în domeniul şcolar se manifestă în mod deosebit prin şcoala catolică. Desigur ea urmăreşte, nu mai puŃin decât celelalte şcoli, scopuri culturale şi formaŃia umană a tinerilor. Dar elementul ei caracteristic este crearea în comunitatea şcolară a unei atmosfere însufleŃite de spiritul evanghelic al libertăŃii şi iubirii, ajutarea adolescenŃilor pentru ca, odată cu dezvoltarea personalităŃii proprii, să crească şi conform cu făptura cea nouă în care au fost transformaŃi prin Botez, şi în sfârşit, orientarea întregii culturi umane spre vestea mântuirii, astfel încât cunoaşterea pe care elevii o dobândesc treptat despre lume, viaŃă şi om să fie luminată de credinŃă. În acest fel şcoala catolică, având deschiderea cuvenită faŃă de exigenŃele progresului actual, îşi educă elevii la promovarea eficientă a binelui cetăŃii pământeşti şi îi pregăteşte la slujire în vederea răspândirii ÎmpărăŃiei lui Dumnezeu pentru ca, ducând o viaŃă exemplară şi apostolică, aceştia să devină plămadă de mântuire pentru comunitatea umană.


IOAN RIBA

148

De vreme ce poate contribui atât de mult la împlinirea misiunii Poporului lui Dumnezeu şi poate sluji dialogului între Biserică şi comunitatea umană spre folosul lor reciproc, şcoala catolică îşi păstrează, aşadar, şi în împrejurările actuale, importanŃa ei cu totul deosebită. De aceea sfântul Conciliu reafirmă dreptul Bisericii de a întemeia şi conduce în mod liber şcoli de toate felurile şi gradele - drept proclamat deja în numeroase documente ale Magisteriului - şi reaminteşte că exercitarea unui astfel de drept contribuie în cel mai înalt grad la ocrotirea libertăŃii de conştiinŃă şi a drepturilor părinŃilor, precum şi la însuşi progresul culturii. Profesorii să nu uite, însă, că în primul rând de ei depinde ca şcoala catolică să-şi poată realiza scopurile şi iniŃiativele. Aşadar ei trebuie să fie pregătiŃi cu deosebită grijă pentru a poseda ştiinŃa, atât profană cât şi religioasă, atestată prin diplome cuvenite, şi pentru a fi înzestraŃi cu o măiestrie pedagogică la nivelul progresului actual. LegaŃi între ei şi cu elevii lor prin iubire şi pătrunşi de spirit apostolic, să dea mărturie, atât prin viaŃă cât şi prin învăŃătură, pentru unicul ÎnvăŃător, Cristos. Să colaboreze în primul rând cu părinŃii; împreună cu ei să Ńină seama, în întreaga educaŃie, de deosebirea dintre sexe şi de scopul atribuit de ProvidenŃa divină fiecărui sex în familie şi în societate. Să depună eforturi pentru a stimula activitatea personală a elevilor şi să continue să-i sprijine cu sfatul şi cu prietenia şi după terminarea studiilor, întemeind chiar asociaŃii speciale pătrunse de adevăratul spirit al Bisericii. Conciliul declară că slujirea îndeplinită de profesori este un apostolat autentic, deosebit de adecvat şi necesar şi în vremurile noastre şi, în acelaşi timp, este un adevărat serviciu adus societăŃii. PărinŃilor catolici le aminteşte îndatorirea de a-şi încredinŃa copiii, atunci când este posibil, şcolilor catolice, de a le susŃine, după puteri, şi de a colabora cu ele spre binele copiilor lor”.


Educaţia creştină în documentele Conciliului Vatican IIcaiete.ftcub.ro/2011/Caiete 2011...

Documents

Transcript of Educaţia creştină în documentele Conciliului Vatican IIcaiete.ftcub.ro/2011/Caiete 2011...