SPECIFICUL JOCULUI,EVOLUTIA CONDUITEI LUDICE LA COPII

1. Jocul, activitate fundamentala a copilului.

2. Functiile jocului.

3. Factori de influenta ai jocului.

4. Evolutia activitatii ludice la copii.

1. Jocul, activitate fundamentala a copilului

Jocul este modalitatea naturala prin care copiii exprima ceea ce gândesc, ceea ce traiesc sau simt la un moment dat; este metoda pe care majoritatea copiilor o folosesc pentru a întelege lumea, pentru a întelege trecutul si a se pregati pentru viitor. Jocul este limbajul universal al copilariei, atât al celor care întâmpina dificultati, cât si al celor carora dezvoltarea e armonioasa

Originea jocului este pentru copil decalajul dintre cerintele mediului extern si posibilitatea copilului de a le face fata, decalaj ce se rezolva prin activitatea ludica în care trebuinta copilului de a actiona asupra realului se îmbina cu formarea si dezvoltarea procedeelor de actiune.

La întrebarile “de ce se joaca copilul?” sau “ce rol îndeplineste jocul în viata copilului?”, raspunsurile au fost diferite în functie de conceptia lor filozofica. Astfel, unii pedagogi si psihologi l-au considerat o activitate instructiva .(St. Hall), altii,un mijloc de a consuma surplusul de energie (Spencer, Schiller), iar altii, ca un un exercitiu pregatitor pentru viata de adult (K.Gross).

Raspunsul adecvat la aceste întrebari porneste în explicarea jocului pornind de la trasaturile psihologice ale copilului. Copilul este fiinta foarte activa si acest activism are o explicatie de natura fiziologica; neastâmparul propriu copilului este determinat de predominarea relativa a proceselor excitative asupra celor inhibitive, de slaba dezvoltare a formelor conditionate de inhibitie

“Jocul este singura atmosfera în care fiinta sa psihologica poate sa respire si în consecinta poate sa actioneze. A ne întreba de ce se joaca copilul înseamna a ne întreba de ce este copil, nu ne putem imagina copilaria fara râsetele si jocurile sale”, spune Eduard Clapared în Psihologia copilului si pedagogia experimentala

o modalitate

de investigatie

sicunoastere

a lumii reale

o pre-învatare,

un spatiu de satisfacere a

dorintei

un mijloc de

comunicare

un mijloc de realizare de sine si de formare a

eu-lui.

o sursa de

placere,

o realitate permanent

a.

JOCUL=

Copilul se joaca cea mai mare parte a timpului si pe masura cresterii si dezvoltarii sale, jocul devine tot mai complex si mai divers, influentând si subordonând toate celelalte actiuni de viata, interese si preocupari.

Ceea ce caracterizeaza jocul sub aspectul continutului sau nu este flexibilitatea, rigiditatea ci, mai degraba, valabilitatea. Pentru copil jocul apare ca o disponibilitate, o activitate lipsita de utilitate practica, deci gratuita.

Exersarea disponibilitatilor ludice, pentru copil, prezinta un interes vital

2. Functiile jocului la prescolar/scolar

Din perspectiva pedagogica, jocul este considerat un mijloc de instruire, o forma de educatie, o modalitate pedagogica - terapeutic, având astfel o varietate de semnificatii de natura constructiva.

Functia adaptiva ce se manifesta prin asimilarea realitatii fizice si sociale si prin acomodarea eu-lui la realitate. În joc copilul prescolar transpune impresii dobândite în mediul extern, fizic si social, reusind astfel sa interiorizeze realitatea si sa se adapteze la un nivel primar cerintelor acesteia.

De parcursul vârstei copilariei mijlocii se poate observa o crestere a capacitatii copilului de a transpune rapid si concret în joc elemente ale realitatii: roluri, conduite, actiuni, obiecte, si de a prelucra si reflecta cu o mare profunzime aspecte mai ample ale mediului înconjurator.

Daca la începutul vârstei prescolare, trairile realitatii prin joc sunt totale, în sensul în care copilul nu distinge între situatia reala si cea imaginara,pe masura ce copilul devine constient de propria lui persoana si de modelul pe care îl imita, cele doua planuri ale realitatii si fictiunii se delimiteaza.

În joc copiii îsi modeleaza activ admiratiile, am putea spune ca real,aici în joc, ei intra deplin în stapânirea unor scheme de actiune si raportare. Aceasta înseamna si un început de constituire a eu-lui. Jocurile colective la prescolari/scolari favorizeaza discriminarea eu-tu-el

Prescolarii/scolarii învata sa-si stapâneasca tendintele ce contrazic momentul jocului, sa-si subordoneze motivele pe baza altora superioare si sunt constienti de propriile dorinte pe care le obiectiveaza prin scopuri.

Jucându-se prescolarul/scolarul experimenteaza roluri ce se suprapun cu propriul eu si se exerseaza pe el însusi ca agent activ si nu doar reactiv al mediului, fapt ce îi va asigura treptat adaptarea si întelegerea lumii reale.

Functia formativa. –Jocul prescolarului/scolarului este un mobil al dezvoltarii cognitive, afectiv-emotionale, psihomotorii si de modelare a personalitatii.

Cunoasterea prin experienta directa, pe care o asiguraa jocul,presupune implicarea calitatilor perceptive, a abilitatilor de reactie, a capacitatilor de rationare, si a posibilitatilor de comunicare, ce sunt exersate si îmbogatite în plan cantitativ si calitativ.

În fata problemelor adesea reale pe care le impune jocul, copiii au ocazia de a-si exersa capacitatea de analiza a posibilitatilor de rezolvare si de punere în practica a solutiilor optime

Jucându-se cu diferite obiecte, materiale, în special cu jucarii,copilului i se dezvolta senzatiile si perceptiile vitale, tactil-kinestezice,auditive.

Curiozitatea si gândirea care-l stimuleaza în joc sunt parte integranta din placerea lui de a descoperi, de a învata.

Jocul stimuleaza fantezia, (jocurile de rol), imaginatia reproductiva si creatoare este un mijloc de dezvoltare a flexibilitatii si spontaneitatii

Jocul presupune relationarea copilului cu obiectele si partenerii de joc, uneori aceasta relationare având un caracter competitiv.

Prin joc se dezvolta personalitatea prescolarului/scolarului, prin crearea si rezolvarea progresiva a diverselor contradictii:între libertatea de actiune si conformarea la schema de joc; între dorinta de joc si pregatirea prealabila necesara; între imitatie si initiativa;între repetitie si variabilitate; între ceea ce este partial cunoscut si ceea ce se cunoaste bine etc.

Prin joc se stimuleaza la prescolari/scolari procesele afectiv motivationale si atitudinale în sensul îmbogatirii trairilor afective, a dobândirii capacitatii de stapânire a emotiilor.

Functia informativa. Prin intermediul jocului, prescolarul/scolarul achizitioneaza informatii, notiuni, concepte necesare întelegerii lumii reale.

Investigând realitati fizice diverse, copilul manipuleaza, ordoneaza, clasifica, masoara, se familiarizeaza cu proprietatile diverselor lucruri. În acelasi timp el dobândeste cunostinte despre greutate duritate, înaltime,familii de obiecte.

Functia de socializare- presupune exersarea prin joc si asimilarea în plan comportamental a exigentelor vietii sociale.

Jocul ofera prescolarilor / scolarilor ocazii numeroase de explorare a unor concepte precum cel de libertate, implicat în multe din activitatile ludice. Un aspect important al socializarii prin joc este tendinta prescolarului / scolarului de a-si apara si afirma individualitatea, alaturi de nevoia de a se integra social

Functia de relevare a psihicului-copilul transpune în joc trairi, sentimente, intentii neîmplinite în real, atitudini. Activitatea psihica a prescolarilor se caracterizeaza printr-o pronuntata emotivitate: perceptia, memoria, atentia sunt orientate înca spre aspectul exterior, atractiv, al lucrurilor.

3. Factori de influenta ai jocului la prescolari / scolari

Nivelul dezvoltarii intelectuale, sociale, si de control a constiintei de sine si de altul. (influenteaza modul de alegere a principalelor elemente ale jocului: subiectul, scopul, rolurile,regulile etc..

Experienta de viata a

prescolarului / scolarului si impresiile

oferite demediul ambiant.

Modelul relatiilor

sociale dintre adulti, care

este preluat si ilustrat în joc.

Mediul, echipamentele si contextul în care are loc

jocul.

4. Evolutia activitatii ludice la copii

Vârsta prescolara / scolara este o perioada de evolutie dramatica a conduitei ludice, deoarece acum are loc o diversificare si aprofundare a categoriilor de joc abordate, care nu se mai regaseste în nici o alta perioada de vârsta.

Diversitatea formelor de joc;

Evolutia elementelor structurale ale jocului si modificarea structurii jocului în ansamblu prin aparitia de noi elemente: subiectul, scopul,regulile, rolurile;

Evolutia comportamentului de relationare pe parcursul activitatii ludice;

Evolutia capacitatilor copilului de a disocia între planul real si cel imaginar pe parcursul jocului.

Directia de evolutie a activitatilor ludice la prescolari sunt:

4.1.Specificul activitatii ludice la 3-4 ani

Angajarea copilului în jocul solitar, observativ

si chiar paralel când acesta se joaca singur în

apropierea altor copii

Copilul nu-si propune un scop al jocului.

Conduitele de joc îsi gasesc împlinirile în ele

însele.

Sursa de selectie a temelor fiind mediul

familial si al gradinitei, ;reflecta

impresiile puternice pe care le-a dobândit în

aceste medii.

Temele reflecta actiuni izolate copilul

prezentând actiuni între care nu se creeaza o

legatura fireasca.

Jocuri cu roluri nu este o dominanta. Rolurile

sunt putine, de cele mai multe ori singulare într-

o activitate ludica

Nu exista preocupare pentru regulile jocului.

În alegerea jucariilor, copiii tin cont de

colorit, forma, sunetul emis.

Jocul este determinat de jucariile pe care copilul

le are la îndemâna.

Jocul la aceasta vârsta este un joc simbolic

4.2. Specificul activitatii ludice la 4 - 5 ani

• Jocul devine sociativ, copiii se joaca unii cu altii, schimba jucariile,relationeaza

• Scopurile sunt implicite, latente sau nu se contureaza pe parcursul jocului.

• Temele de joc reflecta actiuni complexe si de mai mare întindere în timp ce nu tin doar de experienta directa traita ci si de impresii si sugestii oferite de programele TV, relatarile celorlalti sau lecturile ascultate

• Rolurile pe care si le atribuie sunt roluri cu sarcini monotone, pe care uneori reusesc, prin initiative personale, sa le faca mai interesante

• Preocuparea copiilor pentru concordanta jocului cu realitatea transpusa în joc, a actiunilor ludice si a succesiunii acestora, pentru desfasurarea jocului în ordine

• Un progres in evolutia raportarii la jucarie este facut odata cu achizitia de catre copii a deprinderii de a se juca organizat si de a urmarii o desfasurare

4.3.Specificul activitatii ludice la 5 – 6 ani

Jocul devine cooperativ,

Copiii devin treptat capabili sa prefigureze o

finalitate a jocului si chiar sa stabileasca un

plan în vederea atingerii acesteia

Este evidenta detasarea rolului de tema, aceasta din urma fiind

indicata de locul unde este plasata

actiunea

Constientizeaza sensul regulilor, respectarea

acestora este perceputa drept

obligatorie

Exista o preocupare pentru confectionarea unor jucarii în functie

de jocul ales

Jocul nu mai ocupa locul dominant.

Continutul jocurilor este complex si

foarte bine organizat pâna în cele mai mici amanunte.Rolurile sunt

bine precizate si respectate pe tot parcursul jocului

Semnificatia jocului fiecarui prescolar / scolar este unica, depinde de momentul pe care-l traverseaza si nu putem vorbi despre o ‘reteta’ a jocului.Copilul traieste în lumina fericita a jocului, spiridus ce preface zilele în sarbatoare si viata în minune, Jocurile împrospateaza inima, le înfloreste gândul, îndulceste buzele cu zâmbet, aprinde în ochi lumina râsului si varsa în trup vlaga zburdalniciei. (Educatoare Mirela MOS)

PROIECT REALIZAT DE:UZUM CRISTINA-IONELAPIPP,ANUL I