Cătălin Rădulescu●

Noaptea tuturor sfinţilor

●proză

Spre Facultatea Tehnică!

Când a primit la Toulouse vestea că în capitală era în curs de construcţie noul sediu al celei mai mari Facultăţi Tehnice a ţării, l-a lovit un acces de grandoare. Credincios fiu al proletariatului, fusese trimis la perfecţionare în acest centru cultural francez pe baza dosarului sănătos, în scoupul însuşirii din chiar tabăra imperialistă a cunoştinţelor necesare pentru a servi la întoarcerea în ţară Cauzei Partidului, socialismului şi clasei muncitoare , în general. Îl surescita mai ales faptul că ceea ce avea să se dureze se înfăptuia la nici un kilometru de casa sa, fiind convins că ctitoria respectivă avea să înnobileze modestul mini-cartier de periferie ce reprezenta una din fostele mahalale ale oraşului. Cu mândrie patriotică, împărtăşise entuziast noutatea colegilor de an francezi ce primiseră ştirea cu binevoitoare complezenţă. A fost surprins însă când constată că nici puţinii compatrioţi veniţi cu el în acelaşi scop, nu se aprinseră prea mult. Nu-i rămăsese decât să împărtăşească de unul singur bucuria pricinuită de epocala realizare – credea dânsul – ce căpăta un contur din ce în ce mai precis - deocamdată în propria-i imaginaţie. Era aproape gelos că se nimerise a fi plecat din ţară tocmai în timpul ctitoririi noului locaş, ce avea să-l umbrească pe cel vechi prin – nu se îndoia – uriaşul spaţiu ce vea să găzduiască noile secţii de specialitate ce nu mai avuseseră cum să fie găzduite în vechiul sediu. Aştepta cu nerăbdare momentul revenirii în capitala patriei din ce în ce mai socialiste, când avea să comande graţios taximetristului locul de destinaţie: la Facultatea Tehnică, lângă care avea să se subînţeleagă că se află şi domiciliul său. Chiar sub ochii şoferului va face cei câţiva paşi pe care îi avea de făcut, intrănd în curte, ieşind apoi repede şi îndreptându-se spre noua construcţie. Iar şoferul, care nu va fi avut cum să se fi îndepărtat prea mult, avea să-l observe cu invidie prin oglinda retrovizoare cum se îndreaptă spre lăcaşul ce mai mirosea încă a proaspăt clădit.

Ziua de dinaintea plecării spre ţară a aşteptat-o de cu două săptămâni înainte într-o excitaţie extremă. Peisajele ce alergau de o parte şi de alta a drumului, mai că nu le-a luat în seamă. Aproape că intrase într-un soi de anabioză, din care şi-a rvenit numai când garnitura de tren a intrat cu încetineală în staţia terminus. Brusc înviorat, şi-a înşfăcat bagajul coborănd sprinţar, grăbit de parcă trenul ar fi avut o staţionare de numai câteva minute. Pe trotuar, afară, respiră viguros, ca şi cum nu ar mai fi făcut isprava asta de multă vreme. – „ Aerul tare al patriei’’ – gândi cu însufleţire, expirând prelung oxigenul exhalat de capitalismul muribund din ghearele tocmai căruia scăpase. Căută din priviri un taximetru, pentru a-şi face deplasarea spre casă cât mai comodă şi rapidă. Dar locul amenajat pentru popasul acestora era gol. În schimb, era presărat cu clienţii ce aşteptau plini de ardoare să pună mâna pe un vehicul şi care, acum discutând amical, s-ar fi luat cu siguranţă la harţă în disputa pentru întâietate. În sfârştit, în capătul străzii îşi făcu apariţia un taxi. Se apropie de trotuar şi, când acesta se afla la o depărtare de căţiva metri de dânsul, întinse măna dreaptă luând o mină preocupată, fluturând-o de căteva ori în semn de stop. Avea cu siguranţă să-şi exprime nedumerirea faţă de şofer că taximetrele erau atât de rare, şi toate ocupate. Cei care ne vizitau ţara plus cei care se întorceau din aşa-zisa diasporă erau chiar atât de mulţi?… Maşina a trecut pe lângă el în trombă, făra să-l ia în seamă. La intervale scurte de timp, mai rulară si altele pe lângă dânsul, cu acelaşi rezulatat.Vehiculele păreau teleghidate, fie şoferii orbi, nevăzînd că de o parte şi de alta a drumului potenţiali clienţi le fac semn să oprească. De altfel, nu aveau mai mare succes nici cetăţenii ce aşteptau în refugiul pentru taxiuri care, ori de câte ori îşi făcea apariţia vreo maşină, se repezeau pe carosabil cu salturi de galinacee, executând rortiri viguroase cu braţele de asupra capului precum nişte mateloţi ce ar fi descoperit de la înălţimea catargului Lumea Nouă – retrăgându-se din faţa autovehiculului doar cu câteva secunde înainte ca

acesta să fi trecut peste ei. La un moment dat opri un automobil a cărui portieră fu inşfăcată de doi potenţiali clienţi în acelaşi timp. - Eu am pus prima mâna!se răsti piţigăiat femeia, uitând cu desăvârşire dialogul amical ce-l avuseseră până cu nu puţine secunde înainte. Bărbatul, folosind dreptul forţei, apăsă pe butonul clanţei, înlăturând-o cu o lipsă de francheţe apropiată de brutalitate. - Lăsaţi-mă domnule pe mine, nu vedeţi că şi eu şi copilu’ suntem bolnavi? mieună ea, încerecând să reîntroneze forţa culanţei. - Păi şi eu şi copilu’ meu suntem bolnavi, nu vedeţi? răspunse domnul suflându-şi demonstrativ nasul. Portiera se închise, lăsând-o pe doamnă să mai gesticuleze o vreme a implorare. Maşina demară cu hotărâre. Nervos, se apropie de staţia de autobuz, hotărât să ajungă mai repede acasă. Dar precum în pasul pentru taximetre, exista şi aici aceeaşi situaţie: o mare de pasageri aşteptau ipoteticul autobuz care avea să se umple cu dânşii până la refuz, în cazul că nu avea să se retragă la depou. Într-un târziu a sosit unul care se umplu aproape cât ai tuşi, asta după ce cei care doreau să coboare în acea staţie o făcură precipitat, înainte ca masa surescitată ce dorea să se urce să se fi îmbulzit pe scări. Şoferul fâsâi de câteva ori din uşi, încercând să le închidă. Renunţă repede, demarând cu maximă prudenţă, căci dacă un călător ar fi căzut accidentându-se, lui i-ar fi revenit întreaga responsabilitate. Ca prin farmec, un taximetrist a trecut încet pe lângă el. Cu un gest ferm, îl opri. Se urcă rapid, trântind grăbit portiera. Maşina a pornit, lăsându-i în urmă pe ocupanţii de până atunci ai refugiului de taximetre care, cu gesturi rizibile, îşi exprimau în fugă probabil dreptul la întâietate. - Unde vă duc? întrebă şoferul după ce urmăritorii renunţaseră. - La Facultatea Tehnică, te rog! graseie plin de importanţă. Maşina se opri brusc.

- Păi bine, domnule, spuse plângăreţ şoferul, asta se află la două minute de aici! De ce mă-ncurci, când eu trebuie să-mi fac planu’!? - Ah nu, nu! Nu aceea unde mi-am făcut studiile! La sediul nou, acolo doresc să ajung! spuse aferat. Şoferul îl privi câteva clipe cu gura căscată. Apoi se bătu peste frunte. - Aaa, aia de e în construcţie? Păi zi-i, dom’ le aşa! Maşina demară din nou. - Ştii, adăugă cu modestie, acolo locuiesc. De o parte şi de alta a trotuarelor, blocurile nou-nouţe din jurul gării, durate tot în perioada cât fusese el plecat din ţară, ofereau o imagine plină de prospeţime, prin culorile vii, nu de multă vreme aplicate. Într-adevăr, socialismul, din ce în ce mai biruitor şi stăpân pe situaţie, întrona pe deplin victoria noului asupra vechiului. - Uite, domnule, că şi la noi se poate! strigă însufleţit într-un acces de extaz. Apoi către şofer : ştii, când mă duceam la Paris, aveam tot timpul senzaţia că stau într-un oraş gata să cadă pe mine. Casele sunt vechi, vechi, mai ales în Cartierul Latin şi în cel de-al XII-lea Arondisment. Montmartre ăla e o vechitură! completă cu dispreţ. Şoferul nu răspunse, săgetat de bănuiala că lângă el se află un agent provocator, care voia să-l iscodească. Era mai prudent să tacă : tăcerii greu i se poate da o interpretare. Maşina se afundă pe străduţele micului cartier ale cărui case nu depăşeau dimensiunea de un etaj. Prievea scârbit împrejurimile, recunoscând că până şi Chamonix-ul era mai arătos decît oricare din imobilele acestea. Visa într-o zi acest teren debarasat de infamele magherniţe, pădure de macarale având să răsară aproape ca din senin precum într-un nemaivăzut miracol. Stâlpii de iluminat din lemn cu felinarele agăţate primitiv cu scoabe metalice aveau să fie înlocuiţi cu profile inox, zvelte şi trainice, ce aveau să răspândească lumina mult mai puternică din lanternele închise, cu interior reflectorizant.

- Am ajuns, anunţă inutil şoferul, aşteptând să i se facă plata.

- Poftim – poţi să păstrezi restul! …- - Îmi mai datoraţi 5 lei!… veni răspunsul cu un început de iritare. Ieşi rapid din situaţia de debitor, apoi intră repede în casă. După revederea cu familia plină de îmbrăţişări şi pupături, simţi că-l îmboldeşte foamea. Amână contactul cu ciorba ce-l aştepta aburindă pe masă, gândindu-se să le facă o surpriză celor dragi, oferindu-le o gustare á la Pari’: Pate’ Foagrá în aspic. În acest scop, se îndreptă fără întârziere către măcelăria din colţ. - V-am spus să faceţi coada afară! îl luă în primire măcelarul în loc de bună ziua. - Dar de ce coadă când magazinul e gol!?... se minună el candid. Nu doresc decât 1 kilogram de ficat de gâscă şi oase din care se obţine aspicul. - A, completă concesiv, dacă aveţi gel conservat, nu mă deranjează! Măcelarul îl privea ca pe un nebun. Ori era provocator, ceea ce aerul nu trăda, ori îi fila o lampă, sau de nu – căzuse de pe altă planetă cu limba ţării gata învăţată! Scoţându-şi pântecul rocambolesc de după tejghea, se apropie de dânsul cuprinzându-l după umeri, mestecându-şi nervos mustaţa balzaciană. - Moşule, i se adresă pe un ton egal – coada este acolo. Te aşezi, aştepţi, dacă vine carne, bine, dacă nu, asta e! Uite, dânşii aşteaptă de aseară! mai spuse, arătându-i jumate de duzină de bătrânei, ce-l priveau întrebător. - Vine, dom’ Stan? se interesă unul sculându-se cu greu de pe scaunul pliant de pescar. Ce-au zis la telefon? - Nu ştiu, spuse omul impersonal, e linia tot timpul ocupată şi nu dau de ei. Lăsaţi-vă rând, mai treceţi pe acasă, veniţi mai târziu… or ajunge ei până la urmă… Părea nedumerit, şi ar fi vrut să mai pună o întrebare măcelarului care, fără să mai zică nimic, trecu printre cârligele goale în carmangerie. Fără să mai treacă pe acasă, se îndreptă spre şantierul aflat, într-adevăr, foarte aproape de locuinţă. Pe un spaţiu uriaş, zări o puzderie de construcţii aflate în diverse faze de execuţie. Încercă descumpănit să identifice diversele secţii

ce ar fi urmat să fie adăpostite în fiecare. În centrul ansamblului, la câteva sute de metri de locul unde se afla, trona o construcţie măreaţă pe lângă celelalte, care aveau alură de hale industriale ori combinate siderurgice în miniatură, aceasta din urmă avea un pronunţat caracter de pagodă, părând a fi destinată serviciului administrativ sau viitoarei conduceri. - Ce cauţi în şantier? Îl privea din spate cu ochi răi un tip hirsut, rotofei şi cât se poate de jegos îmbrăcat. Părul creţ lăsa să se vadă un început de alopecie ce îşi începuse ravagiile de la breton, urcând într-o linie subţire spre creştet. - Pardon, dar dumneavoastră ce treabă aveţi? interogă el diplomat. - Ce treabă am eu, pramatie, ai?! Şi individul, eliberându-şi mâinile de la spate, îi agită pe sub ochi un pulan de cauciuc. – Ia mişcă la sediul şantierului! O luă înainte siderat, neînţelegând nimic din ceea ce i se întâmpla. Pe drum, îşi feri pantofii încă proaspăt văxuiţi de cioturile câtorva cărămizi aruncate în dezordine. - Domnule, cred că este vorba de o neînţelegere! tatonă el timid în faţa intrării. - Domnule, ai?! … Fără ezitare, paznicul îi aplică una între umeri cu ustensila poliţienească avută în dotare. - Ai vrut să furi materiale, este? constată fericit, împingându-l spre masa încăperii. – Ia dă actele! Îi dădu paşaportul, căci altceva nu avea deocamdată. Cu aer de miliţian pus în încurcătură, individul trecu peste amănuntul că acest buletin de identitate era mai mare decît se cuvenea. Nu întrebă nimic, pentru a nu-şi trăda adânca ignoranţă. În schimb, din lăcaşul copertei de plastic extrase câteva bileţele cu hârtia uşor îngălbenită. Le parcurse cu un zâmbet lăbărţat, mai ales pe cel care scria cu litere tremurătoare:

„J’autéme Pierre,mon petit Romain! MELANIE’’

Nepricepînd nimic, aruncă toate acele mici petice de hârtie ce fuseseră strânse cu sârg în toţi acei ani, de la admiratoare ce i le aruncaseră totdeauna sub formă de cocoloş, în timpul cursurilor, rămânând pe veci anonime. - Ce zici dacă dau telefon la Miliţie, ha? C-ai vrut să furi? În faţa tremurului de acum perceptibil al celuiulalt, se înduplecă. - Hai, cară-te, şi să nu te mai prind p-aici! Când ajunse la uşă, îl opri : - Hai! Dă mâna, şi să rămânem prieteni, că noi poate o să ne mai vedem, cine ştie? adăugă cu inconsecvenţa tipică beţivilor. Ajuns acasă se trânti pe pat, ignorând ciorba ce-l aştepta încă, de acum sleită. Şi adormi adânc, eliberat de orice iluzii.

Ţintirimul din Kladovo

Când întunericul a învăluit complet aşezarea, cei doi prieteni porniră la pas, cu foarte mare prudenţă. Era mai bine să evite întâlnirea cu o patrulă militară, posibilitate deloc de neglijat, mai ales dincolo de fruntariile acestei ultime aşezări de graniţă, dincolo de care şipoteau apele Dunării. Staţionaseră cam o săptămână în mica localitate, atât locuitorii cât şi şeful postului de miliţie crezând că intr-adevăr sunt doi tineri care, pasionaţi de piscicultură, doreau să-şi petreacă o parte din vacanţa de vară pe malurile fluviului. Nimic nu atrăsese atenţia asupră-le, precauţia de care dăduseră dovadă având efectul scontat. Ba chiar îşi lăsaseră bărbile să crească, precum doi novici în ale datului cu undiţa ce seara căzând frânţi de oboseală, nu mai aveau vreme de pămătuf şi lamă. Localnicii adoptaseră chiar o atitudine protectoare faţă de ingenuitatea celor doi tineri alături de care, pe mal, rar se puteau vedea poposind câteva plătici ori roşioare, asta după o zi obositoare de stat în arşiţă.

…În seara aceea se părea că Providenţa le ascultase ruga, oferindu-le o noapte întunecată, pe al cărei cer, încă din amurg, se îngrămădiseră mase compacte de nori. Era preferabil totuşi să nu se producă una din acele averse rapide caracteristice verii, caz în care situaţia lor ar fi fost considerabil îngreuiată, dacă nu cumva într-o astfel de eventualitate ar fi trebuit să-şi amâne planurile pentru altă noapte. Trecuseră fruntariile aşezării, ascunzându-se în micul crâng în care îşi puseseră atâtea speranţe în timpul elaborării planului. Gâfâind de emoţia şi corpolenţa care îşi spuneau cuvântul, Anton îşi urma prietenul care, cu paşi elastici de linx, înainta fără aproape să răsufle. La un moment dat, Mihai se aplecă râzând satisfăcut : - L-am găsit, amice! jubilă şoptit. De dincolo de masca de verdeaţă, se vedeau lămurit ţepii sârmei ghimpate. Tăie cu cleştişorul atâtea fire cât să aibă loc să treacă. În urma lui, prietenul său icni. Se înţepase. Îi dădu mâna, ajutându-l să se descurce. - Când vom ajunge lângă Colesseum o să te pun la cură de slăbit! Acum n-am vreme! Hai! Era cât se poate de fericit, întrucât la nici douăzeci de picioare undele fluviului clipoceau îmbietor. Până în acel moment, totul mersese ca pe roate. Iar ploaia, putea să mai aştepte. Înaintau cu salturi scurte şi dese, ca pe unul din câmpurile de instrucţie unde îşi făcuseră armata.Vântul începuse să sufle cu forţă destul de mare, învolburând apele şi creând spărturi între nori prin care luna apărea în scurte răstimpuri. - Staaai! Cine e? Încremeniseră. La o distanţă nu prea mare, soldatul, care nu-i văzuse, a simţit totuşi mişcare şi, crezând că i se apropie schimbul, executase somaţia regulamentară. - Am apreciat greşit distanţele între posturi şi ora! După cum somează santinela, se pare că e momentul când se schimbă garda! Într-adevăr, ostaşul a mai privit o vreme în direcţia lor, descumpănit. Se înşelase. Nu se apropia schimbul.

- Trebuie să ne grăbim, mai şuieră Mihai. E douăsprezece şi opt minute. Peste poate nici un sfert de ceas, s-ar putea să ne trezim pe cap cu vreo duzină de militari! Îşi reîncepură salturile, mizând pe faptul că, plictisită de aşteptare, santinela privea în altă parte. - Stai că trag! ţipă acaeasta ascuţit. Un foc răsunător de armă tulbură întunecimea nopţii. Dinspre laterala stângă, se auzeau paşi grăbiţi. Fără nici o precauţie, fugeau acum spre apă, unde se aruncară fără întârziere. - Staţi! se auzi o voce cavernoasă şi autoritară. Înaintau precipitat, în salturi dese şi lungi. - Dumnezeii mamilor voastre de derbedei! Un foc de pistol fu slobozit în văzduh. - Ei lasă! Ştiau ce înseamnă această ameninţare. O dată capturaţi, un lung intinerariu martirizant ar fi început prin puşcăriile regimului. Din facultate ar fi fost exmatriculaţi fără drept de apel. După poate ani grei de închisoare, nu şi-ar mai fi găsit nici un rost. - Schimb, pentru îmbarcare în şalupă – începeţi! „ Suntem pierduţi!” reflectă Anton gâfâind. Lipsa de antrenament fizic îşi spunea nemilos cuvântul. Fasciculul puternic al reflectorului instalat în ghereta santinelei îi reperă ca pe o scenă de teatru. Motorul şalupei a hârâit de câteva ori, ca şi cum ar fi vrut să pornească. Se înecă într-un icnet surd. - Avădanei, tună vocea cavernoasă, ce ţi-am spus eu în după-amiaza asta să ai grijă de motor?! - D-apăi l-am meşterit, să trăiţi, tov maior, da-i vechi şi iar s-o gripat. Spunea tov colonel că mâni ni aduci unu’ nou, răspunse cel interpelat, ,,uitând’’ să refacă contactul dintre baterie şi motor, pe care tot el îl întrerupsese. - Ce tot vorbeşti, nepricopsitule, când tu ai pactizat cu duşmanu’! L-ai stricat intenţionat! - Ba nu, tov maior! Da’… – Irrra, m-am şi curentat… - Gura! Schimb, încărcaţi! Ochiţi! Fooc!

Zeci de arteziene minuscule ţîşniră departe, în faţa lor. Era aproape cu neputinţă ca şi un recrut după prima instrucţie a focului să ochească chiar atât de prost. Mecanicul de bord îşi reglă arma la foc cu foc şi, părând că ocheşte concentrat, ,, încărca’’ pistolul-mitralieră după fiecare proiectil scuipat, azvârlind astfel jumătate din încărcatura ucigaşă a sectorului în ţarâna. - Mai grupat, gaşcă de nătărăi! Sau vreţi să-i împuşcaţi în avanpremieră? Ofiţerului i-a trecut un moment prin cap să facă un apel prin radio-locaţie spre a i se trimite un elicopter în sprijin. Dar realiză cam ce ar fi zis cei de la conducerea garnizoanei dacă aflau că este solicitată o piesă de aviaţie destinată distrugerii tancurilor şi infanteriei, în scopul mitralierii a doi puştani ce încercau să voteze cu piciorul. În acel moment, fasciculul reflectorului începu să se diminueze, semn că îşi intrase în drepturi economia de electricitate aproape întotdeauna intervenită în acel moment din noapte. Precum o lanternă cu bateriile epuizate, îşi diminuă lumina din ce în ce mai mult, până ajunse la puterea câtorva zeci de lumânări. - Ochiţi mai grupat! urlă ofiţerul exasperat de lunecarea irezistibilă a fugarilor. Gloanţele despicau în continuare la o distamţă apreciabilă apele fluviului ce se pregătea de furtună. - Anton, să înotăm puţin în aval! hotărî Mihai. Astfel, aveau să deruteze ţinta trăgătorilor care, începând să aprecieze distanţele, îi încadrau din ce în ce mai aproape. Obsedant, motorul ambarcaţiunii dădea în continuare rateuri, în tentativa nereuşită de a intra în funcţiune. Păreau să fi trecut mulţime de ore de când se aflau în apă. Pierduseră noţiunea timpului. - Hai, Anton! Să înotăm puţin circular! Altfel ne vor nimeri! Încurcaţi, soldaţii încercau să facă o nouă apreciere de distanţă. Gloanţele loveau iarăşi mult prea departe. - Ah, adunătură de neputincioşi! O să-i scăpăm! Daţi-mi o armă, spuse surescitat.

Mecanicul de bord o oferi generos pe a sa, reîntorcându-se la şalupa buclucaşă. Ofiţerul ochi cu grijă, apoi apasă pe trăgaci. Se auzi un declic. Sectorul era gol… - Cine dracu’ te-a băgat în compania mea?! urlă trântind automatul de pământ, smulgând imediat arma altui soldat. - Bascrisu’, anafura şi cruşea mă-tii di nelegiuit… sărmanii copchii… murmură soldatul. Un evantai de gloanţe despică îngrijorător de aproape apa.

- Înapoi, în amonte! strigă Mihai. Plescăi apa de câteva ori dar, întorcând capul, îşi observă prietenul rămas în urmă. - Mihăiţă… nu mai pot… du-te… salvează-te… eu rămân aici… murmura celălalt extenuat. Disperat, s-a întors spre el din câteva zbateri de braţ, cu riscul de a fi nimerit. - Hai, Anton! Doar un mic efort! Vom ajunge acolo, ai să vezi! Ne vom continua studiile, ne vom trăi tinereţea, totul va fi bine! Hai, omule! Toate aceste încurajări necesitară un efort îndoit, căci era mult mai economic să înoate, decît să calce apa în scopul menţinerii la suprafaţă. Celălalt părea la capătul puterilor. Resemnat, cu figura destinsă, se pregătea să se lase înghiţit de ape. Un alt mănunchi de gloanţe ridicară câteva arteziene la doar câţiva centimetri de ei. Lui Mihai i se păru chiar că un proiectil îi mângâie ceafa, înainte de a se cufunda în adâncurile fluviului. De pe mal, rateurile motorului se desluşeau din ce în ce mai stins. - Nu porneşti, tov maior! se auzi din depărtare vocea plângăreaţă a mecanicului de bord. Lumina reflectorului pălise cu totul. - Luaţi-l pe nebunu’ ăsta de pe capul meu! răcni din nou ofiţerul. - Mi-a dat un sector gol! Acum două seri când eram O. S. R.* pe unitate – i-am dat să-mi facă cizmele

*

* O. S. R. → Ofiţer de Serviciu pe Regiment

spunându-i să le cremuiască egal pe toate părţile – şi mi le-a văxuit şi pe dinăuntru! L-am bătut cu toate gardurile şi tot degeaba! - Cară-te dracului de aici, că fac o crimă! … - Deh… - GURA!!! - Agaţă-mi-te de curea! strigă îngrozit de perspectiva de a i se epuiza şi lui forţele. Nu aşa! Mai puţin strâns! Aşa! - Nu mai pot… şoptea celălalt ca pentru sine. Da, da… nu… Înota cu vigoare renăscută, ţintă spre malul eliberator. După câteva minute, împuşcăturile din ce în ce mai surde îşi trimiteau jerbele ucigaşe mult în spatele lor. Din acel moment, era foarte puţin probabil să mai poată fi nimeriţi. Mâna lui Anton i se încleştă dureros pe coapsă. Apoi strânsoarea reveni la normal, nedesprinzându-se însă de singura posibilitate de salvare. Mihai se agăţă viguros de mal şi, într-o încordare supremă, se căţără pe mica ridicătură a acestuia, cu prietenul pe care îl prinsese de subsuoară. Epuizat, rămase câteva clipe în genunchi, răsuflând sacadat. - Ei, spuse când cavalcada cordului se mai domoli, ai văzut că nu te-am minţit? Tot spuneai că … Pe o rână, cu ochii larg deschişi, prietenul său fixa a reproş cerul neîndurător. De pe o sprânceană se formă un strop mare de apă, care i se prelinse apoi din ochi precum o lacrimă uriaşă. În dreptul tâmplei, părul precum abanosul se pigmentase în sângeriu. Pe omoplat, cămaşa avea o mică gaură, de jur-împrejurul căruia sângele formase o pată palidă. - Aţi făcut în noaptea asta o plimbărică cu concert, da’ a meritat!izbucni santinela iugoslavă în râs din spatele său. – Când am intrat eu în post, recitalul era în toi! Să nu te sperii, chiar dacă Pământul este oval, nu ai ajuns înapoi, ci în localitatea sârbească Kladovo. Mama mea e româncă, şi de la ea ştiu limba. - Aţi avut noroc! Alţii, cărora le-a căzut steaua în fluviul ăsta blestemat, odihnesc acum într-un cimitir făcut special pentru dânşii, în afara satului. În ultimile patru luni, cred că s-au găsit cel puţin trei cadavre în grătarele hidrocentralei ! Slavă Domnului, voi …

Zâmbetul soldatului se crispă. Cu ochi goi, cadavrul continua să fixeze cu încăpăţânare cerul. Printr-o ultimă spărtură de nor, luna îşi mai făcu o dată apariţia. Apele fluviului erau din ce în ce mai neliniştite. Vântul se oprise. Primii stropi de ploaie le biciuiau faţa. - Iartă-mă… murmură militarul descoperindu-se şi facându-şi Semnul Crucii. Se aplecă, închizând ochii mortului cu un gest ca de dezmierdare. Apoi a cuprins mâna celuilalt viguros, cu un impuls mai mult latin decît slav. Dinspre tăriile văzduhului, un fulger despică negura zorilor, urmat de un tunet violent. Reflectorul de pe malul opus trimise pentru câteva secunde un fascicul puternic, semn că economia de electricitate luase sfârşit. Militarul îşi scoase mantaua, punând-o protector pe umerii celui care cu ochi înlăcrimaţi, fixa mai departe cadavrul. - Chem să te ducă la corpul de gardă. Eşti leoarcă, şi a mai început şi ploaia. Or să vină băieţii să-l ridice şi, pe cuvânt de cinste, va avea o înmormântare creştinească, aşa cum dorim amândoi. Hai… Santinela bătu conform consemnului în conducta metalică pe post de toacă. Precum dangănetele îndepărtate de clopot, alte bătăi se auzeau din ce în ce mai stins, până ce îi răspunse cel mai sonor, acela aflat chiar în faţa subunităţii de apărare.

* La fiecare trei ani, localnicii micului sat riveran Dunării se obişnuiseră cu apariţia străinului care, fără să ceară găzduire nimănui, intra direct în curtea micului ţintirim amenajat anume pentru înhumarea fugarilor români ce îşi găsiseră moartea în apele fluviului, în încercarea disperată de a-şi dobândi libertatea. Străinul plătea cu această ocazie o femeie ce avea îndatorirea ca în fiecare duminică dimineaţa, după liturghie, să cureţe şi să îngrijească unul din mormintele cimitirului.

Într-un rând, omul se interesase la atelierul de monumente funerare al satului în vederea confecţionării unei cruci de mormoră. Renunţase, probabil cu gândul de a nu disturba simplitatea austeră a necropolei. Totuşi, la fiecare vizită cerea confecţionarea unei cruci noi de lemn, generos geluite, pentru a rezista mai temeinic intemperiilor celor două ierni cât avea să vegheze mormântul. Acum, ca şi în alte dăţi, intrase direct în cimitir. Aplecat de asupra mormântului, smulge câteva buruieni, după care a aprins un snop de lumânări în candela de lângă cruce, precum şi pe mormintele învecinate. Cu un pumn de pământ, se îndreaptă spre undele fluviului, împrăştiindu-l. Apoi intră în apă, de fiecare dată din acelaşi punct de pe mal. După ce se zvântă, se îmbracă şi, fără a arunca nici o privire spre malul opus reintră în ţintirim, unde se asigură că nu s-a stins nici o lumânare. După o ultimă dezmierdare a ţărânei în semn de rămas bun pleacă, luând-o pe şosea înapoi, nu înainte de a reînoi suma datorată celei ce îngrijeşte mormântul. Doi ţărani cu sapele pe umeri îl urmăresc cu privirea, până când străinul se topeşte în depărtarea zărilor.

Sex & marxism

Lumina blândă a soarelui de după-amiază invadase de mult curtea facultăţii, când Aghir se aşezase pe banca ce-i oferea o viziune de ansamblu asupra clădirii. Era o după-amiază molcomă de toamnă, ce nu amintea încă cu nimic de zilele mohorâte ce aveau să vină. Dincolo de grilajul instituţiei, perechi de toate vârstele străbăteau trotuarul cu paşi mai mult sau mai puţin grăbiţi. Câteodată, se zărea vreun pieton mai zorit decît restul care, cu fruntea adâncită în gânduri, nu avea răgazul să arunce nici măcar o privire fugară la minunata grădină ce se întindea până la esplanada instituţiei. La un moment dat, o pereche de îndrăgostiţi se zăriră dincolo de gratiile forjate. Băiatul se apropie

fulgerător de buzele iubitei sale, dorind parcă să i le absoarbă cu totul. Fata zumzăi a protest râzând, dar în cele din urmă îl cuprinse la rându-i de după gât, împingându-se cu piciorul în postamentul de zidărie al grilajului. Aghir îi privea cu ochi critici, neamintindu-şi ca el să fi avut vreo astfel de scăpare cu Nariana în nici unul din momentele din anul ce se scursese de când se cunoscuseră. De altfel, un imbold aproape profesional se trezise în dânsul la vederea scenei, căci în urmă cu trei ani, în primul an de facultate, fusese desemnat responsabil cu morala proletară, puterea lui întinzându-se şi asupra studenţilor din anul II şi III. Excesul de zel l-a îmboldit nu o dată să-şi extindă investigaţiile şi asupra studenţilor din anul IV, aceştia neavînd curaj să-i conteste autoritatea, ca argument deloc de neglijat fiind şi masivitatea investigatorului. Răzleţele întâlniri peste program cu studentele ce păreau a rămâne nelămurite la prima interpelare au fost luate ca atare, neexistînd nicicând vreun dubiu la adsresa integrităţii anchetatorului. Într-un rând, zelul de neobosit combatant împotriva reminiscenţelor de comportament mic-burghez, l-au făcut să ia sub supraveghere, voluntar şi selectiv, parcul din vecinătatea căminului unde domicilia. Într-una din zile, observase pe o bancă mai dosnică o pereche ceva mai apropiată decît ar fi fost cuviincios. De după boschetul de unde pândea ca un adevărat câine de urmărire, distinse freamătul tânărului ce i se părea că are impulsul de a se apropia şi mai mult de partenera sa. În acel moment – nu avea să-şi ierte multă vreme asta – se apropiase fulgerător. Dacă ar mai fi aşteptat puţin, poate ar fi fost martorul unui flagrant, prilej de teorie din marii clasici ai marxismului, pledoarie ce îi făcea atâta plăcere. Siderat, tânărul zvâcnise de pe bancă. Fără ocolişuri, cu sinceritate comunistă, îi explicase motivul pentru care îi deranjase, destăinuindu-le până si pânda din dosul boschetului. După câteva schimburi de replici banale, se depărtă demn, mulţumit că şi în acea zi mai pusese o cărămidă la temelia moralităţii universale.

… guguştiucii de dincolo de gard se desprinseră din lungul lor sărut şi, cu paşi jucăuşi, dispărură din raza sa vizuală. - Bună! Aştepţi de mult? Era Nariana. Cursurile se teminaseră. Se simţea uşor înfiorat de atingerea mâinii ei catifelate. - V-au ţinut mai mult astăzi? întrebă el formal. - Da, tovarăşul de marxism-leninism a hotărât să facă o oră suplimentară cu cei ce au rezultate mai slabe la această disciplină. Şi am rămas voluntar încă câţiva, cei mai buni, să-i ajutăm în procesul de preparare! Ultimile cuvinte le sublinie cu mândrie, mai ales pe acelea care o dovedeau o serioasă discipolă în ale învăţăturilor iluştrilor bărboşi. Tăceau. Pentru că părea a nu mai fi nimic de zis. Soarele ajunsese la chindie. Amurgul aducea cu sine primele urme de înserare şi o dată cu ele primii fiori răcoroşi. Pe stradă îşi făcu apariţia un camion hodorogit, al cărui carburator a pocnit de câteva ori, disturbând pacea locului. Apoi, linişte… - La ce te gândeşti? întrebă el, ca să spună ceva. Meditativ, fata fixa esplanada instituţiei. - Ştii, Aghy, (se înfiora, ca întotdeauna, la auzul acestui alint numai al lui), stau câteodată şi mă gândesc: oare poate fi adevărat? Chiar aşa, noi, urmaşii celor ce au fost secole exploataţi, să avem acum viitorul în mână, de noi să depindă, de noi şi de eforturile ce le depunem pe frontul muncii şi învăţăturii – ca o societate mai bună şi mai dreaptă să se instaureze pe planeta noastră? Oare nu o fi o amăgire? Putea-vom noi să facem faţă uriaşelor sarcini ce ne stau înainte? Nu cumva exploatatorii de odinioară vor sfârşi prin a se întoarce, aruncându-ne în situaţia în care am mai fost, dacă nu chiar mai rău decît atât? Crezi că proletariatul va învinge? … Se zbârli tot, numai la vag schiţata idee că exploatatorii de odinioară ar fi putut să revină la putere, aruncându-i în locurile lor de baştină, oprimându-i, numai pentru simplul motiv că îndrăzniseră să viseze mirifica

dictatură a proletariatului ca pe o realitate. De altfel, în compensare, nu o dată se visase în ultimile luni stând la planşeta de proiectare din casa lor. Acolo, în nopţi de nesomn, proiecta acea armă cu care aveau să fie înzestrate armatele frăţeşti din lagărul socialist, spre a putea îngenunchea pe vecie canibalicul imperialismul. Ea, cu pregătirea ei umanistă, nu pricepea prea mult din schiţele sale cotate. Dar privea fascinată, dând nu o dată indicaţii, entuziasmându-se copilăreşte, bătând din palme ori de câte ori el trăgea pe planşă câte o linie de forţă. Atunci el, ostenit, se ridica. Dincolo de fereastră, zorii începeau să lumineze cerul. Ea îi punea acea mână catifelată pe braţ, aşa cum i-o pusese cu câteva minute în urmă. Iar el o strânge cu putere în braţe, sărutând-o asemenea tânărului ce-şi sărutase în acea după amiază iubita, dincolo de gard. O ridica, şi într-o piruetă ameţitoare se îndrepta cu ea spre… spre… … Se scutură viguros de viziune, căci nu era vreme de aşa ceva. În acel moment, sarcina lui de bun comunist era de a da un răspuns cât mai clar, zdrobitor de elocvent, care să risipească orice temere a acestei fiice a proletariatului. - Nary, îşi debită la rândul său alintul, Nary, cum poţi pune la îndoială chiar şi pentru o clipă capacitatea clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea progresistă de a cuceri definitiv puterea la oraşe şi sate? Bineînţeles că vom face faţă! Căci oricum, alea acte este! Minunata lume comunistă va învinge, iar urmaşii celor secole oprimaţi vor fi gata oricând ca, la chemarea Partidului, a intereselor de clasă, să dea o dublă – dacă nu triplă lovitură duşmanilor poporului, aşa cum o cere cu înflăcărare tovarăşul Iosif Vissarionovici Stalin! De altfel, eu am o armă… Tuşi încurcat. Era vădit că planul oniric încălcase flagrant drepturile celui al realităţii. Fata părea că nu-l mai ascultă. Lent, capul îi căzuse pe umărul oratorului, înfăşurându-i gâtul în părul lung, precum al unei Fecioare Despletite. Mâna alunecă pe cracul pantalonului, tot mai sus, descriind câteva mişcări circulare. Zvâcni speriat în picioare. La rândul ei fata revenise la poziţia normală de şezut.

- Scuză-mă, sunt atât de obosită! Ştii, ora suplimentară m-a dat gata. Mi s-a părut mai grea decît toate. - Poate că munceşti prea mult, constată Aghir protector. Vrei să te conduc? - Da. Cred că s-a făcut târziu. Cât o fi ceasul?

*

Zilele următoare s-au întălnit în acelaşi loc. De altminteri, de când se cunoscuseră, aici îşi dăduseră frecvent întâlnire. Câteodată o luau la pas prin oraş, oprindu-se la o cofetărie unde serveau câte o prăjitură ieftină, astâmpărându-şi apoi setea cu un pahar de citronadă de câţiva gologani. Astăzi, ca şi atunci, tăcerea se instalase între dânşii precum un giulgiu greu de sfâşâiat. Într-un târziu, ea a fost cea care a rupt tăcerea : - Ştii, Aghy, am să mă mărit. Ca şi în acea seară, el s-a sculat precum împins de un resort. - Ce? … cum … - Da, am fost cerută în căsătorie. Este adevărat că-i cu mulţi ani mai mare ca mine, da’ cred că am să-l iubesc! Independent de întunericul serii, pe retina lui Aghir păreau a irupe steluţe verzi-roşiatice. - O, tu, tu - numai tu… şi tu… Erau singurele expresii tandre ce îi treceau în acel moment prin minte. - Mda… plescăi ea constatativ. Ştii, e vorba de băiatul tovarăşului prim de la judeţeana de partid ce se află în oraşul de lângă satul meu. Din laterală, se auzi foşnetul timid al unui boschet aflat la nici douăzeci de metri de ei. Aghir simţea că tot sângele îi năvăleşte în tâmple. - Cară-te de acolo, idiotule, că nu un pumn - jumate de labă dacă îţi dau, şi mă vezi p-ormă cu un ochi toată săptămână!

Era Arthur Zenovie, responsabilul cu păstrarea moralei proletare pe anul IV, ce-i urmărise precum o umbră toată ziua. - Tu nu vezi că nici nu am atins-o? În faţa argumentului zdrobitor, boschetul tremură pentru ultima oară, apoi se auziră zdupăituri grăbite. Ca o pasăre, umbra a sărit gardul destul de înalt, părând că ignoră cu totul suliţele ornamentale ale acestuia. - O, tu, îşi reluă Aghir tirada. Tu - atât de pură, ca o peruzea… Ultimul neologism îl auzise la curs, când profesorul amintise materialele rare ce puteau fi folosite la procesele tehnologice. După părerea sa, şi această piatră rară putea avea anumite întrebuinţări, mai ales în industria aluminiului. În sala de curs se iscase o adevărată furtună constructivă, discutându-se aprins despre posibilitatea extragerii aluminei din respectiva rocă. - Ei, lasă, Aghy, nu e chiar aşa! Că doar nu era să mă dau neîncepută croampei ăleia! Şi oftă semnificativ. Aghir o privea năucit de constatarea a cărei posibilitate nu-i trecuse niciodată prin cap. - Ştii, completă ea, alaltăieri, când m-ai aşteptat aici… de fapt, se scuză, deşi sunt tare la marxism, trimestrul ăsta am avut probleme. Şi am rămas la lămuriri după orele de curs. Eram singură cu tovarăşul profesor… la un moment dat tovarăşul a scăpat creta pe jos şi eu m-am aplecat să i-o ridic... şi tovarăşul profesor e celibatar, nu a mai avut timp să se şi însoare, punându-şi întreaga existenţă şi putere de muncă în slujba proletariatului. Şi … Aghir gemu ca un taur ţinut prea multă vreme în staul. - Tovarăşul profesor nu a fost primul, mărturisi consolator. Mai întâi a fost tovarăşul instructor U.T.C. - Ce ne facem? mugi el stins. Fruntea lui Aghir se sprijinea acum în palmă. - Zău nu ştiu… habar n-am! Şi, tăind nodul gordian în faţa unei aşa lipse de posibilităţi, fata s-a sculat de pe bancă, depărtându-se cu paşi repezi. A dispărut dincolo de poartă cu o clipă după ce ieşise din baia de lumină în care luna scăldase curtea.

Clătite potrivite

Erau doi oameni suficient de evoluaţi pentru a-şi da seama că în epoca pe care o trăiau problemele se rezolvă global, cu agora, cu poporul pentru popor – după sintagma ce definea Orânduirea. Aşa încât nu numai că nu aveau secrete între dânşii, dar nici pentru străini nu era o problemă să afle ceea ce se petrecea în familia lor – asta pentru o mai expeditivă rezolvare a situaţiilor. Astfel că pentru nici un vecin nu mai erau un secret următoarele adevăruri : Cornelia, deşi avea de acum 15 ani, încă mai făcea noaptea pipi în pat, permiţându-şi ca şi la această vârstă să sufere de afecţiunea numită eneurezis ; la şcoală, chiar dacă nu avea corigenţe, notele nu erau mulţumitoare – şapte la biologie, numai opt la limba maternă, şase şi şapte la cele străine (franceza şi engleza) – cinci la matematică. În plus, era puţin cam înfumurată, lucru confirmat şi de profesori la insistenţele lor, ce-şi declarau nemulţumirile în faţa clasei la sfârşitul orelor. Îngîmfarea ei se materializa prin faptul că iată, om în toată firea, la aproape 15 ani, nu avea încă un prieten de vârsta ei şi nici cu fetele nu se prea omora. Acestea fiind zise, se hotărî într-un scurt consiliu de familie – mai succint decît unul de război – că cel mai convingător, cel mai cu experienţă de viaţă, cel mai potrivit în a o da pe calea cea bună pe năbădăioasa adolescentă era buna lor cunoştinţă de familie, recomandată cu căldură tot de nişte buni prieteni de familie, la fel de inteligenţi ca ei – anume „Unchiul Teddy”( asta era mania lor, să poreclească cu alte nume decît cele autohtone tot ce le stătea în cale, de la obiecte neînsufleţite şi pisică, până la cunoscuţi şi rubedenii ). „Unchiul Teddy” a primit imediat, cu bucurie ireprimabilă. Se afla în pragul pensionării şi nu ezită să-şi ia în acest scop ultimul concediu din viaţa sa activă, pentru două săptămâni stabilindu-se la ospitaliera familie. Metoda de lucru avea să fie identică cu cea a tuturor poliţiilor din

lume care, atunci când doresc să anihileze vreo grupare de răufăcători, îşi plantează propriii agenţi ce pentru un timp se conformează legilor şi limbajului bandei. Aşa încât, revenind cu mintea cu cel puţin cinci decenii în urmă, „Unchiul Teddy”, în lungi plimbări făcute la pas alături de „nepoata” sa printre ruinele cartierului în demolare – reuşi să pătrundă într-o viaţă spirituală extrem de eteroclită, aflând că : părinţii ei sunt doi idioţi ce vrând să pozeze în filotini împart cartierului bunuri casnice încă în stare de funcţionare în timp ce vecinii în şoaptă le zic pe nume pe la colţuri – aşa cum face dânsa acum ; că ea vrea să se facă poetesă şi că tocmai epiuzase Clasicii Literaturii Aborigene, cei ai literaturii universale tocmai fiind la rând; că fiind în creştere părinţii nu mai avuseseră bani în ultimii doi ani să-i cumpere altă rochie, dar vecinii le vânduseră una la un preţ convenabil; că aproape toţi băieţii de la şcoală şi din cartier sunt nişte imbecili, nici fetele nefiind mai breze; că acei profesori care se dovedesc a fi nişte incapabili, aproape în totalitate sunt informatori ai Securităţii… Seara, „Unchiul Teddy” revenea la vârsta-i reală şi, imediat după cină, la cafea, după ce fata mergea la culcare, prezenta un succint rezumat al discuţiilor purtate, periind cu grijă informaţiile după propriile interese. Iată-i revenind din plimbarea lor dintre ruine. Este ultima noapte când „Unchiul Teddy” va mai dormi la ei. În timp ce adolescenta îşi curăţă pantofii de praf, îi pune în vedere că peste un sfert de oră o aşteaptă în salon, în vederea unei sinteze a discuţiilor din ultimile două săptămâni, şi a eventualelor măsuri ce se impuneau. La bucătărie, mama pregăteşte cu grijă clătitele obişnuite la ei pentru fiecare seară de vineri. Migăloasă, pentru că acestea nu trebuie să fie nici prea prăjite, dar nici prea crude, nici prea calde, dar nici prea reci - astfel încât ele să corespundă din toate punctele de vedere până la sfârşitul cinei, servită când soţul i se întorcea de la birou. Iar acum precum în fiecare vineri seara îşi dă toată silinţa, evitând astfel eventuala indispoziţie a bărbatului. Este deranjată doar de lătratul violent al dulăului Fredd, care din curte hămăie către geamurile sufrageriei, părând că dintr-o

clipă în alta îşi va lua zborul într-acolo, cu tot cu cuşca de care era priponit cu lanţ. Fără să-şi ia nici cele mai elementare precauţiuni cu privire la tigaia rămasă pe foc, se repede aşa, de curiozitate, spre uşa sufrageriei dincolo de care se auzea un glas rugător dar autoritar de bărbat, şi ţipete protestatare de adolescentă isterică. În faţa canapelei, cu brăcinarii pe jumătate descheiaţi, „Unchiul Teddy” părând că doreşte să-şi probeze de faţă cu „nepoata” costumul pentru cină - voia probabil să rezume între pulpele aceasteia esenţa discuţiilor purtate cu ea în ultimile două săptămâni. - Tedd! Atâta avu timp să exclame faţă de indecenţa „Unchiului”, când un miros de cocă ce începea să se ardă îi atrase atenţia că la bucătăria aflată în celălalt capăt al culoarului lucrurile luau o turnură neplăcută. Într-adevăr, un fum albăstrui se ridica din tigaie, dovedind că ultimile clătite, chiar dacă nu se arseseră prea tare, depăşiseră în ale coacerii parametrii optimi de consum. În clipa aceea, uşa de la intrare se dechise şi capul familiei pătrunse în vestibul. Era deci prea târziu pentru prepararea altui aluat şi a altei porţii. La sfârşitul cinei, capul familiei îşi alese exact farfuria cu desertul ars, spre mirarea soţiei care-l privea crispată. După ce sfârşi, exclamă cu glasul său baritonal, rar şi calm : - Excelent! Draga mea, astăzi, în faţa planşetei, un coleg mi-a dat o nouă reţetă în care clătitele sunt exact aşa - mai rumenite, poate chiar puţin arse. Desigur, talentul tău culinar nu avea cum să deducă faptul că noua reţetă include mai puţin zahăr pe o faţă, şi mai mult pe alta. Iar dulceaţa concentrată astfel, corectă el densitatea acesteia pe milimetru pătrat. – Ei, cum merge, cum merge?… aruncă în treacăt o privire fiicei şi „Unchiului”. - Ar fi fost loc şi de mai bine, dar pentru două săptămâni este destul. Urmă o pauză adâncă, după care capul familiei zise meditativ:

- Hm… Poate ar fi fost necesar să mai rămâi la noi o vreme… În sfârşit… Vom mai discuta… După care cina continuă în clinchetul calm şi familiar al tacâmurilor.

Lumina nu vine de la apus 1. -microroman- “ Glorie eternă trupelor democraţiilor occidentale

eliberatoare! Chiar dacă ne-am începe fiecare jurnal de actualităţi cu aceste cuvinte, credem că nu ar fi suficient pentru a sublinia îndeajuns momentul eliberării patriei noastre cât şi a întregii Europe de Est de criminalul jug sovietic, a sacrificiilor pe care aliaţii noştri le-au făcut pentru salvgardarea democraţiei şi a libertăţilor general – umane pe jumătatea de continent pe care părea a se fi înstăpânit definitiv criminalul sistem bolşevic. Astăzi, în Piaţa George Washington de lângă Sediul Guvernului, în prezenţa MS Regelui, a membrilor cabinetului Coposu, a ataşaţilor militari şi ambasadorilor Marii Britanii, Statelor Unite, cât şi a celorlalte democraţii occidentale la Bucureşti, în prezenţa unui numeros public format din cetăţeni ai Capitalei cât şi a numeroşi cetăţeni sosiţi din provincie pentru a asista la ceremonie – s-a desfăşurat tradiţinala Paradă a Victoriei ce are loc în fiecare an la 30 iunie, marcându-se astfel cinci ani de la sfârşitul Războiului General European ce a dus la înfrângerea maşinii de război bolşevice, la redarea libertăţii tuturor cetăţenilor continentului, a poporului rus, cât şi a celorlalte popoare cotropite de jugul sovietic. După obişnuita paradă militară începută aici pe traseul Bulevardul Eliberatorilor- Arcul de Triumf -

Şoseaua Kisseleff, au luat cuvântul numeroşi participanţi ce au evocat momentele mai importante din eveniment, ce a debutat cu ultimaumul dat de Aliaţi în septembrie 1948 Rusiei sovietice de a-şi evacua trupele din Europa de Est cât şi din ţările cotropite în perioada dintre cele două războaie mondiale, continuând cu desfăşurarea propriu- zisă a operaţiunii de intervenţie ce s-a desfăşurat pe parcursul a cinci ani, culminând cu Ziua Victoriei din 30 iunie 1953, ziua eliberării Moscovei şi a capitulării tuturor forţelor comuniste. În alocuţiuna ţinută de ataşatul militar al Statelor Unite la Bucureşti domnul John Fox, s-a susţinut justeţea şi moralitatea cauzei Războiului General European de partea Aliată, faptul că atât Statelor Unite ale Americii cât şi Regatului Unit al Marii Britanii li s-ar fi părut monstruos şi injust să abandoneze poporul rus şi popoarele Răsăritului în ghiarele sinistrului sistem bolşevic. ,, Nu am dat niciodată vreo sparanţă opresorului comunist că s-ar putea înstăpâni undeva pe această planetă. La începutul anului 1948 ne-am edificat pe deplin asupra intenţiilor sale asasine şi a faptului că nu va respecta nici unul din tratatele semnate, când nu numai că a fraudat alegerile din întreaga Europă de Est impunând regimuri marionetă, dar şi-a inaugurat politica de export de revoluţie către majoritatea statelor asiatice, a celor din America Latină cât şi a celor din cornul cât şi centrul Africii. În aceste condiţii am hotărât formularea şi înaintarea Ultimatimului către regimul sovietic, evoluţia evenimentelor fiind din nefericire către conflict, un conflict însă cu o cauză justă, vizând poate nu numai salvarea actualei generaţii, ci şi a generaţiilor viitoare, de a căror soartă nu ne îndoim că ar fi fost una cumplită în cazul în care agresorul bolşevic s-ar fi înstăpânit poate pentru decenii peste jumătate din Europa.’’ – Continuându-şi discursul, Excelenţa Sa domnul John Fox, veteran al războiului, a evocat detalii ale operaţiunilor militare mai puţin cunoscute marelui public, evocând luptele cu caracter hotărâtor din cursul celor cinci ani de conflict,

adresând un vibrant omagiu post – mortem tuturor celor cărora s-au jertfit pentru cauza eliberării şi instaurării democraţiei pe întreg teritoriul Europei. ,, Italia speră că prin efortul susţinut de război necesar eliberării Europei de Est şi-a şters ruşinea de pe obraz pentru faptul că dictatorul Bennito Mussolini a fost în numele ei cel mai fervent susţinător al sinistrului Dictat de la Viena’’ –a ţinut să precizeze domnul Giulio Cambruzzi, ataşatul diplomatic al consulatului italian la Bucureşti. La rândul său, domnul Kevin Smith, ambasador al Marii Britanii, a ţinut să sublinieze presiunile exercitate de ţara sa asupra regimului sovietic de a-şi respecta angajamentele luate la Yalta în anul 1945 cât şi a celorlalte hotărâri privind soarta Europei de Est de după cel de-al doilea război mondial: ,, Curând am constatat crassa rea credinţă a regimului bolşevic care spera să ne dezarmeze cu cinismul şi aroganţa sa. Avea curând să constate că se înşală’’ – a punctat vorbitorul în cursul alocuţiunii ţinute, ţinând să evoce masivele demonstraţii de protest din Regatul Unit premergătoare războiului ce vizau nerespectarea celor mai elementare drepturi ele omului în lagărul bolşevic, nopţile de insomnie avute de domnia-sa la gândul sorţii ce urma să aibă jumătate din populaţia continentului în cazul în care Lumea Liberă nu ar fi întreprins nimic pentru eliberarea acesteia. - ,, Acesta poate a fost motivul principal ce ne-a îndemnat să purcedem la fapte’’ – a ţinut să reliefeze vorbitorul. - ,, Revolta sinceră a tuturor popoarelor occidentale ce nu doreau să-şi încarce conştiinţa cu abandonarea fraţilor lor est-europeni, atăt de încercaţi de istorie. Apoi, spiritul de echitate ce ne arăta că asasinii lideri bolşevici meritau să suporte judecata aspră dar necesară de care au avut parte şi pincipalii capi ai nazismului la sfârşitul celui de-al doilea război mondial.’’ - ,, Credeaţi că v-am abandonat? Nu aţi avut nici o şansă!’’ a ţinut să-şi inaugureze discursul în stilu-i jovial atât de caracteristic Excelenţa – Sa domnul ambasador al

Statelor Unite la Bucureşti, Michael Yellow. - ,, Vă asigur, nu aveaţi motive să credeţi nici un moment aceasta. Neextirparea la timp a tumorii bolşevice ar fi contravenit intereselor Statelor Unite în lume, noi având convingerea fermă că mai târziu ar fi fost necesară moartea a poate milioane de soldaţi americani ce ar fi trebuit să se sacrifice pe toate meridianele lumii în luptă cu Plaga Roşie şi urmările ei, după cum odinioară s-au jertfit pentru zdrobirea maşinii de război naziste.’’ - a ţinut să sublinieze în continuare Domnia - Sa, explicând că, pentru începerea eficientă a campaniei de eliberare a Europei de Est de sub tirania comunistă, era necesară mai înainte de începerea acţiunilor militare propriu-zise de prestarea unei uriaşe munci de informaţie şi contra-informaţie, în scopul cruţării a cât mai multor vieţi nevinovate. - ,, Iosif Stalin a putut să constate că el a avut parte de justiţia pe care a refuzat-o milioanelor de nevinovaţi pe care i-a exterminat’’ – şi-a încheiat domnul ambasador alocuţiunea. -* ,, Business? Are business! But for us always the morality will be at the first place !’’ a ţinut să sublinieze la rândul său în discursul susţinut Excelenţa – Sa, domnul Matiz Johnson, ataşatul – militar al Regatului Unit al Marii Britanii la Bucureşti. - ,, Îi avertizăm pe eventualii tirani ce ar mai putea apărea pe această planetă să se gândească de două ori înainte de a le trece prin minte să arunce lanţurile sclaviei după grumazul vreunui popor’’ – şi-a încheiat domnia - sa discursul în uralele şi ropotele de aplauze enuziaste ale mulţimii. În alocuţiunea susţinută de domnul Iuri Kalaşnikov, ambasadorul Rusiei eliberate, s-a subliniat gratitudinea poporului rus pentru eliberatorii occidentali, evocându-se tragedia poporului rus ce a trecut timp de 40 de ani prin Ciuma Roşie, agravtă între 1941-1945 de oroarea ocupaţiei naziste survenită după iniţialele înţelegeri monstruoase dintre regimul sovietic comunist şi liderii Germaniei hitleriste. Domnul Iuri Kalaşnikov a ţinut încă o dată să-şi exprime compasiunea pentru suferinţele provocate de * ,, Afacerile? Sunt afaceri! Dar pentru noi, întotdeauna moralitatea va fi prioritară !’’

ocupantul bolşevic în Nordul şi Nord-Estul ţării noastre în perioada 1940 – 1941 şi 1944 – 1948, denunţând atrocităţile şi sinistra încercare de deznaţionalizare a acestor teritorii, infierând persoana fostului lider bolşevic Iosif Stalin ce îşi ispăşeşte actualmente condamnarea de detenţiune pe viaţă în închisoarea de maximă siguranţă din Harkov. De asemenea, domnul Iuri Kalaşnikov a ţinut să aprecieze omenia şi înţelepciunea clasei politice de la Bucureşti care deşi a avut teribil de suferit între 1944 – 1948 de pe urma ocupantului sovietic, a anunţat încă din primele zile de după semnarea păcii că nu va avea nici o pretenţie în materie de despăgubiri de război de la Rusia cosiderată principal martir al lugubrului sistem comunist. Mai mult, cu toate dificultăţile înregistrate în efortul de ştergere a urmelor războiului în propria-i ţară, guvernul român a hotărât imediat după încheierea conflictului ca, pe lângă Planul Marshall extins acum şi asupra Europei de Est, să trimită către populaţia Rusiei şi a celorlalte popoare din fosta Uniune Sovietică un însemnat ajutor în cereale şi bunuri de primă necesitate. - ,, Punctul culminat în renaşterea prieteniei ruso – române a fost constituirea şi trimiterea reciprocă de echipe de Voluntari ai Reconstrucţiei, simbol al dorinţei de refacere paşnică a celor două popoare creştin - ortodoxe, cu îndelungate tradiţii de prietenie şi colaborare de-a lungul istoriei.’’ ,, Cea mai bună caracterizare pe care aş putea-o face lui Iosif Stalin şi Adolf Hitler ar fi folosind cuvintele fostului preşedinte american Theodor Roosvelt – anume că cei doi dictatori nu au fost decât nişte gangsteri internaţionali şi bandiţi fără conştiinţă ce se fac vinovaţi de moartea a zeci de milioane de oameni, aceşti doi criminali fiind în primul rând călăii propriilor popoare pe care pretindeau că le servesc. Nazismul şi comunismul au venit flagrant în contradicţie cu noţiunile germanice de ordine, corectitudine şi disciplină care dacă nu servesc echitatea şi bunăstarea celor guvernaţi, devin ele însele nişte noţiuni aberante şi periculoase’’ – a ţinut să

precizeze în încheierea discursului său domnul Rilche Schönn, ambasadorul Germaniei la Bucureşti. ,, Aveţi femei frumoase, dumneavoastră, est- europenii! – a ţinut să observe în încheierea alocuţiunii sale domnul ambasador Pierre Béaulièau. Nu ar fi fost păcat ca prin cortina opacă a tiraniei bolşevice ochii occidentali să nu se mai poată clăti în frumuseţile aflate aici, în Răsărit?’’ a ţinut să-şi încheie Excelenţa - Sa pe un ton glumeţ – optimist discursul. Ultimul, dar nu cel din urmă discurs a fost al MS Regelui: - ,, Timp aproape un an, cât au ţinut consecinţele abdicării mele forţate de la sfârşitul anului 1947, nu am încetat să vă susţin moralul pe undele posturilor de radio occidentale, rugându-vă să nu vă pierdeţi speranţa, amintindu-vă ori de câte ori am avut ocazia că aliaţii noştri tradiţionali nu ne vor lăsa. După nu prea mult timp aţi avut prilejul să vă convingeţi de acest adevăr, iată astăzi având ocazia să sărbătorim împreună a cincea oară momentul eliberării noastre de sub tirania comunistă.’’ După emoţionantul discurs al Majestăţii – Sale, a urmat parada suplimentară a Cetelor Obşteşti, reprezentanţi ai ţărănimii noastre înarmate care timp de patru ani au aşteptat disciplinat semnalul pentru începerea insurecţiei de eliberare de sub jugul bolşevic, participând hotărâtor la lupta de eliberare a pământului strămoşesc de sub Tirania Roşie. Înainte de a trece pe sub Arcul de Triumf, au depus o coroană de flori la monumentul partizanilor anticomunişti aflat la jumătatea Bulevardului Eliberatorilor, evocându-se figura marelui Gheorghe Arnăuţoiu mort în luptele din jurul Paşcanilor la începutul anului 1950, ai cărui insurgenţi nu au încetat nici o clipă în perioada 1944–1948 să amintească ocupantului comunist şi elementelor colaboraţioniste că nu vor fi lăsaţi niciodată a se înstăpâni pe plaiurile străbune. După aceasta, MS Regele, celelalte oficialităţi, mare parte a simplilor participanţi precum şi oaspeţii străini s-au deplasat încet într-o procesiune tăcută la lumina lumânărilor spre Parcul Carol I, unde, în semn de încheiere a festivităţilor s-a oficiat obişnuitul Tedeum, întărindu-se astfel

ideea de eternă recunoştinţă ce o datorăm pentru vecie celor ce pein jertfa lor ne-au redat libertatea. ”

*

2. “ Astăzi, în aula Facultăţii de Hidrotehnică din Bucureşti s-au decernat premiile concursului pentru cele mai bune proiecte hidrotehnice ce vizează lucrări de îndiguiri şi regularizare pe porţiunile de cursuri cele mai inundabile din întreaga ţară. Au fost apreciate şi notate mai multe lucrări, la loc de cinste fiind proiectul tânărului inginer hidrotehnist Ionel Liviescu, acestuia fiindu-i decernat Premiul Întîi cu Elogii. Juriul, format din cadre de specialitatea, a apreciat lucrarea tânărului specialist de doar treizeci de ani ca fiind cea mai amplă, cea mai completă, transpunerea în practică a acesteia rezolvând aproape exhaustiv problema ridicată în decursul anilor de inundaţiile nu o dată devastatoare ce compromiteau recoltele de pe întinse suprafeţe cultivabile, distrugând de asemenea numeroase gospodării. În alocuţiunea de încheiere a adunării, tânărul inginer a ţinut ca, pe lângă discursul tehnic de prezentare a proiectului proaspăt premiat, să introducă cuvântării şi o notă sentimentală, confesivă, cu profund caracter personal: ,, Nici nu vreau să mă gândesc – a ţinut să destăinuie tânărul specialist - care ar fi fost destinul generaţiei mele în situaţia în care lumea occidentală ne-ar fi abandonat canibalicei fiare sovieto – bolşevice. Ar fi trebuit poate – a ţinut să adauge vorbitorul – ca mulţi dintre colegii mei de generaţie, poate chiar şi subsemnatul – să facem nenumărate compromisuri care ne-ar fi anulat competenţa profesională, ne-ar fi pervertit, ne-ar fi dezumanizat, singura soluţie de salvare rămânând exilul sau, cea mai lugubră variantă – exilul interior. În încercarea de a ne adapta, am fi devenit poate o bandă de neisprăviţi, de golani ai istoriei buni numai a da din gură în faţa

unor masse înfometate şi dezorientate, fără a mai fi capabili a ne asuma plenar meandrele concrete ale prezentului, spre rezolvarea diverselor probleme ale economiei cu ajutorul cunoştinţelor dobândite în facultăţi. - De aceea, pentru redobîndirea demnităţii şi libertăţii noastre doresc ca şi pe această cale să aduc lumii occidentale gratitudinea mea, cât şi elogiul unei părţi însemnate a poporului român – a ţinut domnul Ionel Liviescu să-şi încheie cuvântarea într-o notă profund vibrantă.’’ ”

*

3. “ Astăzi, 25 septembrie 1961, la sediul Ministerului Agriculurii din Bucureşti au început lucrările Organizaţiei Planetare a Comerţului. Cu preponderenţă s-a discutat problematica pusă de supraproducţia survenită în ultimii ani ca urmare a recoltelor foarte bune ce au existat ca urmare a vremii extrem de favorabile precum şi a aplicării metodelor noi de fertilizare a solurilor precum şi a extinderii mecanizării la nivelul tuturor muncilor din agricultură. Aceeaşi problematică a producţiilor record a survenit la nivel mondial şi la nivelul industriei uşoare cât şi a industriei grele – deci în mai toate comnpartimentele economiei mondiale. - ,, Pentru a nu se mai repta situaţia din anii 1929 – 1933, este nevoie de intervenţia limitată a statului’’ – a arătat în discursul său domnul Tomahowk Pershing, reprezentantul delegat al Statelor Unite la Conferinţă. - ,, Intervenţia limitată a statului – a ţinut să sublinieze răspicat vorbitorul – întrucât statul nu trebuie să profite de ambuteiajul economic creat pentru scurt timp, speculând situaţia în scopul

subordonării economiei aflate temporar şi din motive subiective în dificultate cu ajutorul a diverse oligarhii oneroase’’- şi-a încheiat alocuţiunea vorbitorul. Principala rezoluţie a conferinţei a fost ca, în perioadele de criză de supraproducţie, statul să intervină în economie ajutând întreprinderile viabile ce nu-şi pot desface temporar produsele din motivul suprasaturării vremelnice a pieţii. Concret, ajutorul va consta în trimiterea în somaj tehnic de la şase la nouă luni a personalului căruia i se va plăti 75% din salariu. Pentru constituirea rezervelor necesare unui fond de criză, impozitul pe producţie va fi ridicat la nivel mondial cu minimum 5%, maximum 12,5% - decizia finală în intervalul acestor limite revenind Ministerelor Economice ale fiecărui stat participant. La dineul oficial ţinut la încheierea conferinţei, a fost discutat proiectul unui tratat româno – american de evitare a concurenţei neloiale din punct de vedere agricol, ambele părţi luându-şi angajamentul ca, în anii agricoli extremi de buni, cele două părţi să-şi limiteze exporturile cerealiere în zonele planetei unde ambele părţi au interese comerciale în domeniu. Proiectul de tratat a fost semnat din partea americană de domnul Tomahowk Pershing, din partea ţării noastre fiind parafat de dl. Ionescu – Hectăreanu Tulnici. În discursurile oficiale ce au avut loc, s-au reliefat bunele relaţii existente între cele două ţări a căror rodnică alianţă nu a fost nicidoată stânjenită de distanţa geografică existentă între cele două state. În convorbirile oficiale ce au urmat, cei doi miniştrii şi-au făgăduit pe mai departe întărirea relaţiilor de colaborare dintre ministerele lor. În alocuţiunea ţinută după dineul oficial, partea română a ţinut să asigure încă o dată partea americană că, în pofida recoltei excepţionale de anul acesta, ţara noastră va scoate la export doar o cantitate limitată de cereale, astfel încât excedentul exportabil românesc să nu dăuneze intereselor comerciale americane în Europa. Aşa încât, surplusul alimentar ce ar fi putut să fie exportat va fi stocat în silozurile din Bărăgan şi Banat pe care marele aliat de la Apus tocmai le-a clădit în urmă cu doi ani, ca supliment al

Planului Marshall aplicat în România, ca şi în toată Europa Unită. ”

* 4. “ În sala Atheneului s-au desfăşurat în data de 21 ianuarie 1962 lucrările Festivalului anual,, Liviu Rebreanu’’ ce are ca scop decernarea de premii pentru creaţiile artistice de toate genurile. Juriul a fost impresionat de mulţimea de juni autori ce fac cinste patriei, ducând chiar şi peste hotare prin operele lor flamura înfloritoarei culturi naţionale. Au impresionat poemele anticomuniste ale unor tineri poeţi cum ar fi Victor Limpede, Niznai Belciug, romanul social ,, Încălţările strâmte’’ al domnului Staharia Zancu, Nicolae Sic cu lucrarea istorică ,, Marea demistificare’’ în care se tratează într-o lumină realistă problematica grevei din 16 februarie 1933 de la Rahova Portocalie, de amintit fiind şi romanele domnului Dere Popeanu - ,, Bizar democraţia sucomba’’ şi ,, Urna ca o clepsidră ’’ – în care poate prea sentimental, talentatul autor relatează despre fraudarea alegerilor de către comunişti în noiembrie 1946 la noi ca şi în toată Europa de Est, gest care de altfel a apropiat hotărâtor de înfăptuire intervenţia militară a democraţiiolor occidentale. Cu riscul de a fi bănuiţi că facem publicitate gratuită, ne permitem în a insista să vă îndemnăm la cumpărarea cărţilor mai sus – amintite. Nu veţi regreta citind poemele antibolşevice şi în acelaşi timp pline de simţământ românesc ale lui Victor Limpede; Nicolae Sic prezintă în a sa ,, Mare demistificare’’ problema implicării N.K.V.D. – ului sovietic în desfăşurarea grevei de la Lupeni din 1929, momentul cel mai grav fiind cel din 16 februarie 1933 când, agenţi N.K.V.D. – işti, după ce au instigat la violenţă muncitorii grevişti de la atelierele Rahova Portocalie s-au ascuns în incinta fabricii şi au tras pe de asupra capetelor muncitorilor în jandarmii ce alertaţi se desfăşuraseră pe strada din faţa atelierelor, ucigând un soldat. Derutaţi, aceştia au tras o

salvă de arme asupra mucitorilor protestatari între care păreau a fi oameni înarmaţi cu revolvere, ucigând cinci lucrători şi rănind alte câteva zeci. O adevărată fişă patologic-psihiatrică a fruntaşilor bolşevici din România o va realiza autorul prin dezvăluirea încercării de mistificare a acestora cu al lor imaginar Vasile Roaită care chipurile ar fi murit împuşcat de jandarmi cu mâna îngheţată pe manivela sirenei, personajul dovedindu-se a nu fi altceva decât unul din informatorii de rând existent pe statele Siguranţei. Romanul social ,, Încălţările strâmte’’ al domnului Staharia Zancu nu se sfieşte a relata un fapt pare-se real din analele judiciare antebilice: administratorul zgârcit al unei vii distribuie lucrătorilor tocmiţi pentru a culege strugurii pantofi mult prea strâmţi, care îi vor chinui pe tot parcursul cât aceştia vor lucra la culesul viei. Situaţia va fi la un pas să scape de sub control în momentul în care unuia din lucrători îi vor apărea trei bătături la piciorul stâng şi un furuncul în popou, fiind la un pas de a ajunge în imposibilitate de a-şi onora contractul. Problema se rezolvă prin deplasarea părţii vătămate la un centru de pedichiură din cel mai apropiat oraş, instanţa hotărând ca victima să fie despăgubită de proprietarul ce nu ştiuse de rapacitatea administratorului, acesta din urmă trebuind să suporte costurile pentru operaţiunea de pedichiură suportată de angajatul său. Un caz mai grav va fi dezvăluit în paginile aceluiaşi roman: unul din copiii lucrătorilor se va intoxica cu chimicalele date pe vie contra manei, după ce reuşise să-şi rupă chinga apărătoarei cu care i se protejase guriţa. Copilul va fi salvat de medicul satului nu înainte de a interveni anumite complicaţii în starea de sănătate a acestuia, întrucât mama puştiului nu luase în seamă sfatul doctorului ce o avertizase în timpul consultaţiei:

,, Să nu uiţi, în noaptea asta s-ar putea să aibă diarie!’’.

Urmările incidentului se vor sparge tot în capul proprietarului care va avea parte de un al doilea proces în acea lună, fiind însă exonerat de orice responsabilitate după ce se constată neglijenţa mamei care nu a ascultat avertismentul medicului – cât şi faptul că vina pentru

defecţiunea apărătorii bucale aparţinea Întreprinderii de Ecarisaj din oraşul Dioşti, în ale cărei ateliere se confecţionaseră acele piese cu chingi prea laxe. Apoteoza romanului o constituie exasperarea proprietarului ghinionist care răbufneşte şi, după ce îşi blesteamă zilele, promite în termeni coloraţi că începând de anul viitor va proceda tipic pentru economia medievală închisă, recurgând pentru culegerea rodului viei numai la forţa de muncă a familiei. Sfârşitul lucrării este totuşi optimist, pentru edificare noi citând din final:

,, Cum să uit acele vremuri totuşi fericite când o trăgeam pe ţiţa Nue de mameloane fără ca ea să ne spună părinţilor? Cum să uit cum m-a împiedicat

administratorul Oanză Gaz să culeg ciuperci otrăvite din pădure, intenţionând tocmai să-mi frig spre a

mânca una - cu riscul de a da foc şi pădurii? Oanză Gaz mi-a dat numai una după ceafă - taică-meu o

chelfăneală în toată regula ! - Cum să uit beţia de pomină a lucrătorilor viei după primirea simbriei

pentru luna lucrată – cum să uit cum spre dimineaţă, mahmur, beţivanul satului care nu venise nici o zi la lucru primind cât merită pentru ce prestase - a venit totuşi la petrecerea oferită de proprietar cu prilejul încheierii recoltatului viei şi, într-un matinal acces

bahic, s-a răzbunat pentru crunta exploatare burghezo-moşierească dând cep butoiului cel mare cu

must al acestuia, provocându-i o însemnată pagubă materială?…’’

Ultima replică, cu vădită tentă profetică, aparţine proprietarului care, îngrozit de perspectiva unui al treilea proces, s-a mărginit doar să spună:

,, M-aţi păgubit pe mine, îi veţi mai păgubi şi pe alţii, dar refuz să cred că veţi putea devasta chiar toate

plantaţiile viticole din ţara asta!’’. A urmat un moment de reculegere în amintirea poetului Nicolae Palmiş, ucis cu puţin înaintea Războiului General European de unul din falşii săi prieteni, Jorj Mofluzei, prin aruncarea dintr-un tramvai supraaglomerat la timp de seară. Amintim că acesta îşi ispăşeşete actualmente

pedeapsa pentru crimă cu premeditare la penitenciarul Jilava. Din datele obţinute în timpul anchetelor a rezultat că acesta a comis crima la sugestia altor colegi de generaţie la fel de icompetenţi şi lipsiţi de talent ca şi el ce, în cazul în care regimul bolşevic s-ar fi permanentizat în ţara noastră, ar fi fost diseminaţi în corpul culturii naţionale cu intenţia vădită şi premeditată de a o distruge, sub masca înnoirii şi experimentelor artistice de tot felul. În încheierea primei părţi a decernării premiilor, sala a vibrat de acordurile şi versurile Imnului Partizanilor compus de poetul Niznai Belciug în perioada detenţiei în puşcăriile comuniste:

,, Sunt lângă gard un măr roşu în floare – Ce văd că bolşevismu-i o tumoare…’’

Dar surpriza serii care de altfel a luat şi premiul acordat pentru cel mai bun artist al tuturor genurilor a fost tânărul regizor Nicolae Sergiulescu. Au impresionat seria de filme cu tentă poliţistă ce evocă situaţia dramatică a ţării aflată între cumpliţii ani 1939 – 1948 în menghina formată de zvastica hitleristă şi secera şi ciocanul bolşevic. Numai aparent cu tentă poliţistă, după cum spuneam, întrucât problematica lor este cu mult mai complexă, ele fiind în acelaşi timp drame sociale şi istorice, calate pe ideea general valabilă a eroului exemplar şi solitar ce luptă cu nedreptatea şi abjecţia unor sisteme totalitare. - Comisarului Ardelean, un modest comisar de poliţie, îi revine sarcina de a investiga circumstanţele asasinatului de la Jilava comis în noiembrie 1940. Eroul îşi va face datoria până la capăt, pentru acest motiv fiindu-i ucisă mama, răpit şi mai apoi asasinat copilul. Eroul principal este realizat într-un mod excepţional de chiar regizorul filmului, impresionând calitatea extraordinară a tuturor secvenţelor filmelor executate cu eleganţă, fineţe şi minuţiozitate, precum şi caliatatea deosebită a coloanei sonore şi a ilustraţiei muzicale ce împreună cu acţiunea excelent concepută

alcătuiesc un uimitor tot –unitar. Vă recomandăm deci, cu căldură, ciclul de filme semnate Nicolae Sergiulescu - ,, Acuza vine de la sine’’, ,, Cu mâini nepătate’’, ,, Cartuşul, şi o ultimă pedeapsă’’, ,, Pedeapsă fără răzbunare’’. De amintit cuvintele parcă profetice rostite de junele regizor în timpul discursului de încheiere a festivităţilor: ,, Stau câteodată şi meditez cum ar fi trebuit să arate filmele mele în cazul în care comunismul s-ar fi împământenit în ţara noastră: pline de compromisuri, malformând o parte din realităţile istorice, cu secvenţe oricând ciuntite la dorinţa vreunor politruci sfertodocţi sau chiar quasianalfabeţi, autorul lor trebuind poate să facă cine ştie câte pacte cu diavolul pentru a se putea afirma profesional, compromisuri care poate i-ar fi anulat într-un final identitatea artistică’' ”

*

5. “ Astăzi, la Tribunalul Suprem al Regatului României a fost admis recursul fostului lider bolşevic George Geoagiu – Dej. În expunerea de motive, avocatul apărării a susţinut necesitatea luării în considerare de către Onorata Instanţă a ,, complexului de împrejurări existente în România anilor 1944 – 1953, arătându-se că vina pentru întemniţarea abuzivă a marii mase a liderilor politici nu revine în exclusivitate inculpatului, acesta nefăcând altceva decât să execute ordinele venite din Rusia bolşevică, mai precis poliţia politică N.K.V.D.’’ Luând cuvântul pe acţiunea de fond a procesului, acuzarea a reamintit neexonerabilitaea de vină a condamnatului pe motivul că a executat ordine venite de la instanţe străine statului român, arătând că Tribunalul a fost deja clement, dându-i condamnatului doar detenţiune pe viaţă, când în sarcina lui au mai putut fi reţinute arestarea

abuzivă a încă 250.000 de persoane, simpli mucitori ori ţărani ce nu făcuseră niciodată politică, dar care declarat sau nu se opuseseră antiromânescului regim bolşevic. Preşedintele completului de judecată a ţinut să amintească faptul că printre persoanele samavolnic încarcerate şi chiar ucise în detenţiune s-au aflat lucrători ai ogoarelor care şi-au exprimat spontan şi verbal dezaprobarea pentru colectivizarea aflată în plină desfăşurare, ori care au refuzat să semneze actele ce ar fi consfinţit confiscarea pământurilor în favoarea unor aşa – zise Cooperative Agricole de Producţie, fiinţate după modelul bolşevic sovietic al sovhozurilor şi colhozurilor. Domnul Preşedinte al completului de judecată a mai amintit că în sarcina acuzatului şi a acoliţilor săi mai pot fi reţinute şi reprimarea mai multor răscoale ţărăneşti înnăbuşite sângeros de forţele de represiune comuniste în perioada 1946 – 1948, amintindu-se şi alte situaţii în care indivizi certaţi cu legea ce se puseseră în slujba bandei de bolşevici cocoţaţi la cârma ţării au deschis focul ucigând zeci de persoane în decursul diverselor demontraţii antibolşevice ce au avut loc în Capitală şi alte oraşe ale ţării în perioada 1945 – 1948. În aceeaşi zi, pentru motivele enumerate mai sus, au fost definitiv respinse apelurile formulate de condamnaţii Theodor Kilotzky, Emil Bonaderko, Iosif Pişinevsku, Vasile Lustraci, Teoharie Popescu, şi Anca Mauser. Nicolae Tigăescu, vinovat de asasinarea prin înjunghiere a unui lider din partidele oponente Partidului Bolşevic în timpul campaniei electorale din toamna anului 1946 - a fost transferat pentru continuarea ispăşirii pedepsei pentru omor deosebit de grav într-o secţie nou amenajată a spitalului psihiatric Socola, consacrată criminalilor bolnavi mintal. În aceeaşi ordine de idei şi parcă nu întâmplător au fost judecaţi tot astăzi de acelaşi complet de judecată grupul de infractori ce în perioada 1945 – 1948 a acţionat de conivenţă cu elemente ale regimului bolşevic defrişând ilegal întinse suprafeţe de teren împădurite din zonele de deal şi de munte ale ţării. Într-un interviu acordat de domnul Ionel

Liviescu, cunoscut ca tânărul inginer hidrotehnist făuritor al proiectului de îndiguiri şi regularizări ale zonelor inundabile de pe teritoriul regatului, acesta a reliefat situaţia periculoasă creată de acţiunea acestei bande de infractori ce expune pentru câţiva ani de acum încolo cam o pătrime din teritoriul ţării inundaţiilor catastrofale ce ar putea avea loc ca urmare a viiturilor ce s-ar putea forma pe pantele criminal despădurite. De altfel, tribunalul a hotărât condamnarea la închisoare pe o perioadă de zece ani a infractorilor, urmând ca aceştia să presteze muncă corecţională în domeniul programului de regenerare forestieră ce are ca scop refacerea pădurilor samavolnic distruse. Ordinea de zi a şedinţei a fost condusă şi semnată de domnul judecător Laurenţiu Mătrăşcanu. ”

* 6. “Astăzi, încă de la primele ore ale dimineţii, zona cartierelor Pantelimon – Obor a căpătat un aer sărbătoresc când, încă din zori, neţinând cont de vremea zăpuşitoare de afară, mii de locuitori au umplut străzile. Motivul bucuriei ce se putea citi pe feţele tuturor era aşteptarea în zonă a inopinatei vizite a Ministrului Lucrărilor Publice, domnul Radu Munteanu. Acesta a sosit, într-adevăr, către orele 10.30., dar nu cum era aşteptat, la bordul unei limuzine de protocol – ci ca orice cetăţean simplu – cu tramvaiul. Doar pentru o clipă siderată, mulţimea şi-a revenit repede, izbucnind în urale şi ropote de aplauze. În periplul său prin zonă, domnul ministru a fost însoţit de ginerele domniei-sale, domnul Pavel Trotureanu, înlăturându-se astfel eventualitatea suspiciunii că s-ar fi putut crea vreun complex de culpabilitate ce ar fi putut să apară ca urmare a recentelor atacuri dintr-o anumită parte a presei, cum că funcţia de inginer-şef al capitalei ar fi fost ocupată de către acesta la intervenţia

socrului său – idee acreditată de acea parte a gazetelor cu un trecut dubios anterior anului 1948, pe care justiţia s-ar putea să-l elucideze cât de curând. Practic şi direct aşa cum îl cunoaştem în relaţiile cu oamenii, domnul Ministru al Lucrărilor Publice a cerut - ştergându-şi cu batista sudoarea de pe faţă - domnului Inginer – Şef al capitalei să proiecteze de urgenţă un sistem de ventilaţie eficient cu care ar urma să fia dotate până la sfârşitul anului viitor toate garniturile de tramvai din oraş. De altfel, domnul Inginer – Şef - Inghy – cum l-au botezat cu simpatie cetăţenii capitalei, a adus deja – cu inventivitatea-i bine cunoscută – îmbunătăţiri în sistemul de transport electric al Bucureştilor. Astfel, o inovaţie pe plan european se poate observa la intersecţia B-dlui Carol I cu Şos. Iancului unde, de curând, a fost montat sistemul de schimbare prin inducţie tridirecţională a macazului ce deservaşte tramvaiele 16 şi 21, sistem ce reduce timpul de călătorie al locuitorilor zonei în şi dinspre locurile de muncă, fludizând totodată traficul în zonă. Preocupările lui Inghy nu s-au redus însă doar la acest aspect : recent, după brevetarea rulmentului schimbător de sens, noul mecanism a fost aplicat caruselelor din parcul de distracţie Obor, precum şi fântânilor arteziene din parcul mai sus-amintit, ce le conferă acestora un plus de pitoresc prin noile modele de aducţiune cu care au fost dotate. O altă inovaţie cu caracter de divertisment a lui Inghy a fost modificarea felinarelor electrice ale oraşului astfel încât la o privire panoramică asupra capitalei, eventualul observator să aibă impresia că se află pe solul ei, nu în aer. Sistemul a fost demontat numai după protestele piloţilor de pe aeroportul Băneasa care susţin că atât de bine fusese proiectat sistemul, încât ajunsese să-i deruteze în timpul curselor aeriene dându-le impresia că sunt la un pas să se ciocnescă cu vehiculele ce rulează noaptea pe arterele Bucureştilor, distrăgându-le astfel atenţia de la eventualele pericole reale din spaţiul aerian. Dar atracţia zilei a fost tăierea panglicii pe o latură a Halei Obor, întru inaugurarea noilor ventilatoare proiectate de Inghy şi montate sub supravegherea sa, întru aerisirea

uriaşelor spaţii dinăuntru. Tăierea panglicii inaugurale s-a produa în ovaţiile a mii şi mii de cetăţeni, bucuroşi nu numai că-şi vor face de acum încolo cumpărăturile în incinte bine ventilate, dar şi pentru că în zilele caniculare de vară, cum sunt cele pe care tocmai le traversăm – vor avea unde să se refugieze de arşiţa nemiloasă. Atât de eficient s-a dovedit sistemul de ventilare, încât curentul răcoros a smuls pălăriile câtorva cetăţeni, în generale şi satisfăcute hohote de râs. Imediat au izbucnit aplauze furtunoase, prelungite, însoţite de ovaţii puternice. Eroul, care stătea modest într-un colţ – este depistat, adus în centru, braţe vânjoase începând să-l arunce în aer - ,, In-ghy, In-ghy, In…”

*

* *

- Scoală! Hai, scoală! Trezeşte-te, când îţi spun! Peste mai puţin de un ceas trebe’ să intri în anchetă! Câteva momente, clipi buimac. Lipsa ochelarilor de pe ochi făceau ca miopia forte să transforme silueta gardianului, diagonala şi tocul pistolului acestuia într-o imagine monstruos de mare. - Te puteam lăsa să dormi până îţi vinea sorocul, da’ m-am gândit că e mai bine să nu intri mahmur di somn în camera anchetatorului. Aruncă o privire circulară celulei, trezindu-se deplin la trista realitate. Glasul metalic de Jean Moscopol* pe post de crainic ce citea textul unor reportaje de actualităţi aşa cum şi le-ar fi dorit el nu era decât rodul ruminaţiilor cugetului său obosit care îşi îngăduise câteva ceasuri de odihnă. Nelipsitul bec tebecist de veghe ardea conştiincios în colţul său, luminând latrina mobilă, ciubărul de apă şi lavaboul ruinat al cărui robinet nu mai funcţiona de mult. - Ce să-ţi fac, coane Barbule, nu trebuia să refuzi pe conu’ Ghighi de la Interne când ţi-o spus acum cinci ani că îţi * Cântăreţ interbelic.

poate elibera paşaport în patru’ şopt de ore. Acum, matale şi alţii ca matale, îţi rămas în gheara comuniştilor, şi faceţi toată ziua guverne în puşcărie! Îi întinse pachetul cu ţigări, aşezându-se pe vine spre a-i întinde şi chibritul aprins. - Barem pi tini încă nu te-or bătut. Cred că deocamdată nici măcar o palmă nu ţi-or dat. - Numai să îndrăznească! se învârtoşă încercând să braveze. - Şi ce-ai să le faci, ai să-i dai pe mâna americanilor să-i spânzure de primu’ copac?… Ia-ţi gându’, coane, americanii sunt oameni de afaceri, şi nu sar decât când e pus în pericol interesu’ lor! În rest, neam ! Omul revenise la poziţia verticală şi, după ce mai trase un fum din ţigara puturoasă pe jumătate scuturată, scuipă într-o parte zdrobind restul sub bocanc. - Nu îs ca sovieticii… Ăştia, nu or venit bine şi or început să-şi puie oamenii lor : uite, pe ăsta-l vreu eu să mi-l pui în foncţie, pe ăsta de-i mai tâmpit!… - Nu ştii ultima vorbă? - Cică - ,,Canicula imperator...” - Caligula… - Aşa, aşa, zi-i pe nume... ,, Caligula imperator / Şi-a făcut calu’ senator. / Petru Groza mai sinistru / Şi-a făcut boú’ ministru…’’ - Zi-i, nu-i bună, zău!? Omul râse câteva momente, ca o scurtă descărcare nervoasă. Apoi îl privi câteva clipe meditativ. - Rău ai făcut, coane, rău… Ai două fete, batăr de ele să-ţi fi păsat dacă de soarta matale nu te-o interesat. Aici, la comunişti, cât de deştepte or fi ele, or să devină ele şi urmaşii lor sau salahori, sau târfele bolşevicilor! Mari păcat, mare! - Nu puteam, Ghiţă, să fug aşa… am o datorie… trebuie să avem onoare… pe mâna cui lăsam ţara dacă fugeam ca nişte laşi cu toţii?… Tu de ce n-ai fugit, poftim?… Omul din faţa sa îi întinse din nou pachetul cu ţigări, după care îşi aprinse şi el încă una. - Eu mi-s un simplu ţăran! Ce or fost şi moşii şi strămoşii lu’ matale mai demult… Da’ mata eşti om deştept,

cu carte - cine o să ne mai conducă după ce-om scăpa di ghiavolii ăştia? Omul terminase şi a doua ţigară. Lăsă uşurel restul pachetului pe priciul deţinutului. - Na, fumează cât pofteşti, mai ai jumătate de oră… O vreme, se instală tăcerea. Părea că tot ce trebuise a fi spus, fusese spus. - Lu’ frate-meu i-or luat acu’ şase luni pământu’, să-l bage la ceapeú’ ăla al lor, unde puturoşii şi turnătorii mânâncă pă sama ălora harnici. Două nopţi la rând nevastă-sa a plâns, acu’ e grav bolnavă, tragi să moară … După care i-or luat şi căişorii cu anasâna şi, ca să-l bage-n mormânt de inimă rea, în fiece duminică dimineaţă înainte de utrenie îi aduc sireapii în faţa porţii şi-i bat pân’ ce sărmanu’ se dă cu capu’ plângând de ulucile gardului... Omul privea peste capul deţinutului, într-un punct numai de el ştiut. - Pe Ilinca, cea mai frumoasă fată de la mine din sat o batjocorit-o astă primăvară putoarea 'ceea de activist. Sătenii s-au răsculat, i-or făcut una cu pămâmtu’ pe securişti. Javrei ăleia bolşevice i-or tăiat bărbăţia şi i-or înfipt-o în fund. I-or aruncat hoitu’ în flăcările clădirii ceapeului. - ,, Din Iad îţi vinit, în Iad să vă duceţi!’’ or răcnit răzvrătiţii. A doua zi o vinit armata şi o ras satu’ cu tunurile… Glasul omului începuse să aibă accente de disperare. - Ardi ţara de zeci de răscoale, coane Barbule! Iar securiştii îi omoară cu toptamu’ pă ăi di zic ceva împotriva ticăloşilor! Omul continua să privească la punctul din zid numai de el ştiut. - Şi mie mi-or luat pământu’ astă vară! Şi m-or pus să semnez şi să-mi arăt fasolea în faţa aparatului de filmat!… Uf, că… Omul duse reflex mâna la tocul pistolului. Glasul îi clocotea acum de mânie. - Deie sfântu să cază de unde s-or cocoţat ! Numa’ olecuţă să vă ia locu’ în celulele astea, că…

- Gardian, trezeşte deţinutul! se auzi o voce lugubră din capătul culoarului. – A venit vremea! - De ce, mă banditule, nu ezecuţi corect programu’ de seară?! E, las’ că-ţi arăt eu ţie acuşa! răcni brusc, pleznindu-şi palmele una de alta. Apoi, cu glas scăzut: - Hai… ia-o înainte pă culoar… şi Dumnezeu să ti păzească şî di data aiasta… După care, porni regulamentar în urma deţinutului, la trei paşi, străbătând în tăcere coridorul întunecat.

Noaptea tuturor sfinţilor-microroman-

- Şi zi-i aşa, fă Tanzi, pleci de mâine la oraş? Era una din vecinele din sat, ce părea să aibă drum chiar pe acolo, prin faţa casei lor, situată oarecum excentric în raport cu celelate case, adică la o oarecare depărtare, chiar lângă silozul judeţean, existent chiar la marginea aşezării lor. – Interogaţia ascundea o umbră de invidie, nedepistabilă însă de simţul critic nu prea ascuţit al fetei. Şi, pe bună dreptate, ceilalţi locuitori ai aşezării aveau – sau li se părea lor că au – motive temeinice de invidie în raport cu ceea ce li se părea a fi norocul cam fără măsură al familiei Boloavină. – În primul rând modul cum era aşezată casa: cam cu nasul pe sus, aparte de celelalte, de parcă s-ar fi ferit să-şi murdărească olanele de suratele ei de care, în fond, nu se deosebea prea mult. Drept este că acea situare mai aparte se datora pur şi simplu faptului că, atunci când familia se stabilise în sat, cu mai bine de un secol în urmă, imediat după Unirea Principatelor, acela fusese singurul loc unde putuse să-şi cumpere loc de sălaş – la marginea vetrei satului. – În al doilea rând, se şoptise încă de la început că proaspeţii veniţi ar fi de neam străin, mai bine zis din ţara franţuzească, aserţiune îmbrăţişată cu drag de unul din

tovarăşii activişti ai brusc supradimensionatului Partid Muncitoresc Romîn tocmai cocoţat la putere prin mijloace nu tocmoi ortodoxe – tovarăş care mai cunoscând şi altceva decât lustruitele agramatisme din limba maternă, îi deconspirase, defulându-le adevăratul patronim: Bòlóaviniè. Drept pentru care, bunicului tinerei aspirante la viaţa citadină i se întocmi dosar de trimitere în judecată pentru o noţiune cu iz exotic, al cărei sens avea să-i rămână ezoteric tot timpul detenţiei, după cum îi fusese înainte de aceasta, cât şi după ieşirea din puşcărie: cosmopolitism… - Dar mai exista un păcat pe care sătenii nu îl puteau trece cu vederea prea uşor: anume că pe la începutul secolului XX ai lui Boloavină, ştiind să mai facă şi altceva decât sprijinirea zidurilor crâşmei din sat în miezul zilei – se înstăriseră. Şi culmea, mai trimiseseră şi pe unul din feciori la Bucureşti, la facultate, băiat care se prăpădise însă în război, înainte de a apuca să-i sfideze în vreun fel cu aerele lui de domn. – Familia nu rămăsese însă nepedepsită căci, imediat după 1945, în Republica Populară Romînă a fi de la ţară şi a nu fi sărac lipit pământului însemna că te-ai chiaburit, ba chiar că te-ai dat cu groaznicul regim burghezo-moşieresc, refuzând să mergi altfel decât treaz pe uliţele satului în orice parte a zilei sau a serii, sfidându-ţi consătenii când în zilele toride de vară refuzai să faci altceva decât să roboteşti pe tarla din zori până la chindie, iar în nopţile uscate caracteristice perioadelor de secetă, te apucai - în loc să dormi după o beţie de pomină - să-ţi uzi petecuţul de tarla, astfel încât bucatele să nu se usuce. – Acesta fusese cel de-al doilea cap de acuzare ce pe bunic avea să-l coste mulţi ani de libertate – al cărui înţeles, însă, îl pricepuse la fel de bine ca şi pe cel de cosmopolitism. – Hm… auzi, cică m-am chiaburit … Adică cum?… Asta e ceva cum ar fi scabia…? Păi de ce să mă bage, domnule, în puşcărie, când asta se putea trata cu gaz şi în libertate?! - Nu avea să înţeleagă cum devine chestia cu chiaburitul, după cum, cu trupul lui îndesat şi uşor adus de spate, cu mâini lungi şi bătătorite de plugar, fără prea mult simţ al umorului - nu pricepuse niciodată unica glumă auzită în închisoare repetată la nesfârşit de colegul său de celulă, ce consta în povestea arestării sale: fost proprietar

de curăţătorie de haine, fusese obligat, ca şi ceilalţi negustori de pe strada sa, să pună portretul tovarăşului Stalin în vitrina curăţătoriei. Se conformase, cum să nu se conformeze - da’ ce avea el cu tovarăşu’ Stalin!? - Doar că uitase să scoată şi să pună în alt loc micul anunţ publicitar cu litere roşii, menit a-i îmbia pe cei ce ar fi vrut să-şi aducă o haină la primenit: Se curăţă în şapte zile! – Cum putuse, domnule, să uite? – se amuza şi acum, ajuns după gartii, încheindu-şi mica istorioară cu eternul râs fâsâit, ca un prelung strănut. În acel sat pierdut de câmpie efectele optice păreau însă a fi diferite decât aiurea căci, în ciuda celor petrecute cu ai lui Boloavină, familia cu pricină era socotită a fi compusă din suflete cu noroc. Precumpănitoare în alegaţia tocmai enunţată era faptul că, spre deosebire de ceilalţi săteni, încercaţi de grelele avataruri ale navetei sau degustători ai fericirii de a fi salariaţi ai C.A.P. –ului local – capul familiei Boloavină era slujbaş în relativ izotermul siloz la ale cărui poale, în biè, era de altfel aşezată şi casa sa. - Aceasta îi dădea invidiatul statut de om cu servici, în condiţiile în care salarizarea de acolo, pentru jinduita slujbă de încărcător – descărcător, era apropiată de cea de la oraş, oraşul din ale cărui binefaceri urma să guste de mâine şi fiica sa mai mare. Ce-i drept, de câte ori se ivise rara ocazie, Boloavină capul-de-familie oferise posibilitatea câte unui consătean de a-i deveni coleg. Şi de fiecare dată acela nu voise a servi mai mult de două zile acolo, din pricini numai de el ştiute, plecând în cel mai bun caz chiar în ajunul în care şeful personalului se pregătea să-i elibereze o carte de muncă. Ceea ce – cum era mai nefiresc – crescuse şi mai mult invidia consătenilor pe căpetenia familiei Boloavină, amplificându-i peste măsură renumele de om scăpătat şi suflet cu noroc. Într-un final se ajunse şi la normalitate: acceptase munca la siloz din lene, ca să nu dea cu sapa la câmp, stând în soare, aşa, ca ei – această nouă alegaţie a colectivităţii spălându-i pe cei care refuzaseră să se angajeze în acel loc de prezumţia că ar fi nişte neisprăviţi, dând totodată de înţeles că şeful familiei Boloavină avea acolo probabil muncă

de birou. Vinovăţie ce putea fi însă infirmată repede de oricine ar fi cercetat mai cu atenţie bătăturile din palmele sus-amintitului, dobândite tocmai prin mânuirea lopeţii şi a roabei cu care manevra anual alături de alţi câţiva muncitori tonele de cereale din interiorul buncărelor silozului. - Şi zi-i pleci, ai? Pleci de la noi? – Bine faci, mamă, bine faci! Uite, şi eu dacă aş avea un fecior sau o fiică, i-aş trimite acolo! Vecina făcu câţiva paşi, după care se întoarse iar, pe jumătate: - Chiar pleci? Ei aşa, aşa, confirmă sfătos - suplimentar, fără a fi primit vreun răspuns sau explicaţie. Îşi înteţi drumul spre casă dând continuu din cap într-o atitudine ce nu putea fi catalogată nici critică, nici aprobatoare, dar nici de simplă constatare. Venea amurgul. O boare rece se strecura peste firea trecută de jumătatea verii. Ba chiar dinspre răsărit, de la amiază încoace, se închegaseră câteva scame de nori, ce reuşiseră până la urmă să acopere în mod compact cerul, punând într-un bizar şi sângeriu contrast apusul de soare ce se profila în partea opusă. Pe neaşteptate începu să plouă mărunt şi precipitat. Câteva fulgere sfâşâiară cerul. Neliniştită de întârzierea părinţilor care plecaseră de cu dimineaţă cu treburi în satul vecin, fata îşi încrucişă mâinile prinzându-se de umeri, într-un gest reflex de apărare. Firul electric din pridvor agita impetuos becul ce părea un semnal în mâna unui acar intrat în panică. Dinspre siloz se auzi un dangăt sec ce spori aprehensiunea fetei. O umbră ca o aripă întunecată se zbătea, producând în răstimpuri acel zgomot neplăcut. – Se dovedi că este o fâşie de tablă ondulată trei sferturi desprinsă de la locul ei, ce în răstimpuri se agita în vântul din ce în ce mai puternic, cu urlet ca de crivăţ. Dar, pe lângă asta, fata observă o a doua umbră ce se deplasa în apropiere, pe una din pasarelele construcţiei. – Putea fi orice, umbra unui om sau a unei… fantome! – Îngheţă. - Ce auzii, fă Tanzi, de mâine pleci de la noi!? rosti cu glas cât se poate de omenesc strigoiul. – Pleci, ai?!

Ultima parte a interogaţiei nu putu fi auzită, fiind acoperită de o detunătură ca a unei baterii de artilerie. În schimb, la lumina fulgerului premergător, se văzu clar cum puştiul de şaptesprezece ani al unor vecini din sat coboară spre baza silozului, din pasarelă în pasarelă, cu gesturi sigure de maimuţă, până ce ajunse la baza construcţiei. - Da, plec, confirmă simplu fata. Consider 22 ani ca pe o vârstă suficient de matură pantru a-mi hotărî singură destinele. Nu era vorba ei. O reţinuse însă la instructajul U.T.C. făcut de tovarăşa delegată cu vreo două zile înainte, trimisă în satul lor spre a vorbi cu cei selectaţi pentru a merge la oraş, şi cărora concomitent li se întocmise dosar de trimitere la facultate. – Era o mică reparaţie pentru ceea ce fusese demascat ca abuz al tinerelor organe de anchetă împotriva bunicului ei – cosmopolitul, chiaburul, cel cu origini franceze. Este de presupus că dacă ar mai fi trăit să se vadă reabilitat nu ar fi înţeles nimic, după cum nu pricepuse mare lucru nici înainte de arestare. Poate doar că într-un spirit de glumă le-ar fi zis judecătorilor cel de-al doilea banc auzit în viaţa sa, de data aceasta la ieşirea din puşcărie – cel cu ţapul babei – care înainte de instaurarea regimului comunist monta conştiincios spre a primi hrană toate caprele date lui cu acest scop, imediat după instaurarea bolşevismului scăzându-i priapismul, acum nonecesar, întrucât tainul ce-l condusese oricum la înfometare era tot atât, indiferent ce ar fi făcut. – O culpă, aşa, de gustibus, tot i se găsise bunicului post – mortem, asta probabil ca să se realizeze cuvenitul contrast al reabilitării: anume că acesta, cât şi familia sa, nu contribuiseră la timpul respectiv cu nimic la oprirea abuzului, recte bătrânul nu se luase de piept cu anchetatorii ce îl snopeau în bătaie spre a le explica netemeinicia acuzaţiilor ce îl potopeau direct proporţional cu grindina de pumni şi palme primite în timp record – iar familia, care pe atunci pierzându-şi în război unicul fiu ştiutor de carte – nu avusese oricum posibilitatea de a întocmi o plângere scrisă, preotul din sat, singurul ce ştia în toată aşezarea a scrie şi citi lipsind din localiatate, pe motive de internare în penitenciarul de reeducare Piteşti.

Cu privire obraznică, puştiul mai înalt cu un cap ca ea, o scruta cu ochi vicleni-pofticioşi, insistând mai multă vreme pe sânii generoşi, în formă de clopot, care se profilau lămurit prin cămaşa cu decolteu neglijent. – În acelaşi timp, continuau să i se rotească în minte cuvintele consider şi destine, a căror semantică nu reuşea să o dibuie. Renunţă repede, aşa cum făcuse şi în urmă cu câteva zile când în sat sosise un grup de activişti de la Centru, ce doreau să organizeze seara o adunare. – „ Vă rugăm însă să vă spălaţi pe picioare în prealabil’’ Ţăranii îl priviseră cu luare aminte pe cel ce le vorbise. Se fâstâceau. Unul din ei îşi luase până la urmă inima în dinţi: „ Şi dacă nu avem prealabil, ne putem spăla în lighean?’’ încercă el rugător să obţină concesia. Problema rămăsese însă în coadă de peşte: roşu ca un rac abia extras dintr-o oală cu apă clocotită, vorbitorul coborâse precipitat de la tribuna improvizată. Imobilismul tinerei acţionă ca un imbold pentru puşti. Se apropie privind magnetizat bustul fetei, înfigându-şi brutal palma în carnea tare. - Ai înnebunit! Exclamaţia păru a avea rolul de excitant suplimentar. Cu un gest brusc, o cuprinse într-o îmbrăţişare zdrobitoare, astupându-i gura cu un sărut lacom. Brutal, îi băgă mâna sub fustă, despărtându-i pulpele fierbinţi. - Fă, tu eşti neîncepută! O constatare ce îl făcu să gâfâie. - Eşti nebun! Nu!… Nu vreau… au… mă doare… - Lasă, fă, că când o să ajungi la oraş, oricum te regulează primu’ domn care te-o vedea pe uliţă… c-aşa-i p-acolo… Se simţi zguduită ca de un şoc electric. Era posedată cu furie şi, la un moment dat simţi un gol uriaş în măruntaie, urmat de un şuvoi fierbinte. - Uaaah… auzi. Şi atât. Celălalt îşi luă gura de pe pe sfârcul între timp teşit. Terminase. Era în sfârşit bărbat. Afară tocmai contenise grindina care dacă bătuse atât de violent în mai multe regiuni din judeţ, era de presupus că în acea toamnă timp de un an – mai mult avea să se scoată decât să se introducă cereale în siloz.

Fără nici un avertisment, fostul flăcău începu să refacă intinerariul din pasarelă în pasarelă, de data asta în sens ascendent. Zdrobită de durere şi cu lenjeria plină de sânge, tânăra îi privea ascensiunea la lumina fulgerelor ce încă mai scăpărau în răstimpuri, luminând şi perdeaua deasă de ploaie. - Am avut-o! Strigătul triumfător era exhibat ori de câte ori tânărul, în irezistibila sa ascensiune, prindea metalul pasarelei de de asupra sa. Reajuns pe punctul cel mai înalt al construcţiei, luă o poziţie apoteotică aşa, cu picioarele depărtate, mâinile întinse spre cer cu mijlociul mâinii drepte spre zenit, privirea fixă spre tăriile încă înnorate. - Am avutttt-o! hăuli el prelung. – Da, Doamne, am f… Dumnezeirea avea însă să rămână etern nelămurită asupra ultimelor două silabe din ultimul verb rostit în viaţa sa la timpul trecut şi modul obscen căci, în chiar acel moment, un ultim fulger pe acea seară avea să-l imortalizeze în poziţia eroică ce-l găsise, pentru câteva ore, când organele în drept aveau să-l recupereze pentru autopsie după ce mai întâi îi desprinseseră tălpile cu şpahlul de podeaua încă umedă şi inospitalier de rece.

* Oraşul era mare. Uriaş – pentru tânăra nu de mult descălecată pe peronul Gării de Nord - care constată cu uimire că aşezarea din care provenea ar fi încăput puţin mai înghesuit în parcul din vecinătatea gării. – Iar Palatul Telecomunicaţiilor ce mărginea acel părculeţ era dacă nu cu mult prea înalt – cel puţin însă mult prea malac, având un cubaj de o lipsă de parcimonie de neînţeles pentru dânsa. Fusese imediat cazată într-un mic cămin ponosit aflat cu mult dincolo de groapa Cocioc – în zona Pieţii Progrsul unde, timid, începeau să se ridice primele blocuri muncitoreşti din acea parte de periferie a Bucureştilor. Avea ocazia în fiecare dimineaţă să treacă cu tramvaiul prin zonă, spre locul de muncă atribuit fără ca cineva să o fi întrebat ce îşi doreşte să facă, asta cu atât mai mult după incidentul din

ultima seară petrecută în cătunul natal, când se părea că îşi compromisese cel puţin temporar dosarul pentru facultate, o vină nerostită fiindu-i şi ei atribuită pentru tragicul deznodământ al flăcăului tocmai devenit bărbat. – Cu mâna la falcă a pudoare, babele din sat comentau înţelept şi conciliant nenorocirea: - Auzi, mămică, toate ca toate, da’ nu se făcea să moară fiindcă a vrut şi el să ştie cum este cu una pe care o ştia tot satu’ că n-a fost numai a cui n-a vrut s-o aibă! Toate ca toate, mămică, da’ chiar să moară ca un câine pentru atâta lucru!… Şi aşa, în fapt de seară, înţeleptele aşezării conchideau că a lui Boloavină sunt mână-n mână cu Necuratu’, că prea îl trăznise pe băiat din senin – numai lipsa ştiinţei de carte împidicându-le să nu facă o jalbă scrisă către tovarăşul instructor de la Raionala de Partid în care să îşi împărtăşească temerile. Până una-alta admiterea de facto a lui Tanzi Boloavină în facultatea muncitorească se amână sine die, fiind încadrată deocamdată sortator-prelucrător la Fabrica de Sticle şi Borcane – secţiunea retururi. Atribuţiunea ei - identică cu a mai maturei tovarăşe Lili cu care o fericită coincidenţă o făcea să împartă nu numai acelaşi banc de lucru ci şi camera de cămin – era de a recepţiona navetele metalice cu sticle şi borcane sosite goale în retur din magazinele alimentare ale oraşului, trasându-i-se ca principală sarcină pentru următoarea perioadă de trei luni să înveţe a distinge BA1 - borcanul de iaurt mic de BA2 – borcanul de iaurt mare, SA1 – sticla de lapte de SA4 – sticla de vin la litră, ori SA2 –ul – sticla de bere de BA2 - borcanul de gogoşari conservaţi. – Era o sarcină importantă – i se explicase cu răbdare – deoarece de munca lor depindea aprovizionarea populaţiei oraşului cu produse lactate, compoturi, anumite băuturi răcoritoare dar şi alcoolice – precum şi alte sorturi de alimente aflate în stare lichidă sau semilichidă. Amânarea înaintării dosarului de faculatate nu fu singura neplăcere pe care trebui să o suporte tânăra: bi-lunar, se deplasa la secţia de miliţie de care aparţinea pentru a reînnoi declaraţia cu privire la moartea presupus prin trăsnire a defloratorului provincial astfel încât prin

compararea diverselor declaraţii ale aceleaşi persoane, organul competent să poată constata dacă nu cumva există acele neconcordanţe doveditoare de vinovăţii ascunse. La birou, pe post de anchetator stătea întotdeauna acelaşi tovarăş locotenent-major de miliţie, cu mina sa studiat-obosită grefată pe faţa cu trăsături în unghiuri - ochi asprii, gură cu buze subţiri aflată de asupra unei bărbii despărţite în două de şanţul romanic. – În răstimpuri, ridică de pe coala de hârtie ochii săi încercănaţi de nesomnul vegherii permanente a legalităţii socialiste, doar spre a-şi scruta profesional pentru o clipă vizaviul. – Aşa cum se prezintă, seamănă cu unul din confraţii săi din peliculele de pe marile ecrane ale căror premiere se produceau în serie la cinematografele oraşului - pentru întregirea portretului nelipsind decât gestul cu smulgerea dibace din toc a pistolului întru lupta cu tot felul de faşcişti, legionari, capitalişti decăzuţi, agenţi secreţi imperialişti - care încearcă zadarnic în faţa unui tovarăş cu dosar sănătos ca comisarul Roman să dea fie şi pentru o clipă roata istoriei înapoi. - Tovarăşă Tanzi – începu el ritos într-un târziu, suficient de sigur că măcar în următoarele fraze va face dovada eficienţei alfabetizării şi nu va strecura prea multe agramatisme – plec şi acum de la convingerea că sunteţi nevinovată. – Totuşi – şi aici ţinu să accentueze coborînd uşor ochii cu priviri şi mai oţelite – ţin să vă reamintesc încă o dată că în Republica Populară Romînă nimeni nu-şi poate face dreptate singur. Ştiţi ce vreau să spun… Nu ştia. Şi nici anchetatorul nu ştia. Dar ce rost avea ca acesta să mediteze asupra unui atât de nesemnificativ fapt - când putea spune aproape orice tâmpenie care nu se abătea de la linie, în aşteptarea cu pacienţă a trecerii celor opt ore de serviciu? … Cu un gest brusc, nervos - studiat la omologii de pe marile ecrane, duse mâna la pachetul de Snagov aflat pe masă, atingând ca din întâmplare una din mamelele planturoase existentă de cealaltă parte a biroului, aflată la suficient de mare depărtare de pachetul de ţigări spre a fi greu de atins.

- Asta este tot pentru astăzi, conchise furibund şi cu rictusurile de rigoare, nespecificând la care din suficienţe se referea exact adverbul tot. La următoarele întâlniri, metodele de investigare se rafinară. Într-un rând, din anticameră, irupseră doi doctori cu vârsta aflată în pragul de pensionare, a căror uniformă medicală amintea de a celor de la spitalul de boli nervoase – secţia periculoşi. - Din punctul nostru de vedere am fi încheiat poate de mult dosarul dacă moartea tânărului violator nu ar fi prezentat curiozitatea atât de des menţionată de noi, tovarăşe locotenent-major. - Anume că – interveni cel de-al doilea, privind savant pe sub ochelarii metalici la amfitrion – trăznetul, după cum se ştie, loveşte întotdeauna, într-un teritoriu dat, construcţia, copacul – într-un cuvânt ceea ce este mai înalt în acel teritoriu. - Daţi-mi voie, stimate colega, daţi-mi voie să risipesc orice nedumerire a tovarăşului locotenent - major în materie, supunându-i atenţiei acest pasaj concludent – reinterveni primul, fericit că a găsit paragraful căutat în Fizica populară pe care o răsfoise febril. – Aşadar, trăznetul – această formă de curent electric natural care este o mişcare ordonată a purtătorilor de sarcini, ce - după cum ne învaţă tovarăşul Stali… pardon, ( îşi drese glasul, ca după o gafă inadmisibilă, căci tovarăşul cu pricina dăduse colţu’ de vreo opt ani şi mai fusese şi demascat ) – deci, după cum se ştie, – această formă de curent electric natural şi spontan produs, reuzultat al interacţiunii între doi nori cu sarcini electrice deosebite are tendinţa de a face masă cu acele obiecte, construcţii, elemente naturale cum ar fi copaci sau forme de relief mai ridicate ce reprezintă înălţimea cea mai pronunţată din teritoriul spre care este direcţionat trăznetul. – Excepţie de la acestă regulă există atunci când în teritoriu avem o construcţie de metal care, chiar dacă are o înălţime mai mică decât un copac, de exemplu, va favoriza în mod net – prin apartenenţa sa de structură metalică – atragerea trăznetului către dânsa.

- Şi atunci, de ce nu a căzut trăznetul chiar pe siloz? întrebă locotenentul- major într-un rar acces de sagacitate. Ce, acoperişul pe care stătea decedatul nu era metal?… Cei doi cu alura lor de savanţi se uitară unul la altul perplex, căci fuseseră puşi în dificultate cu situaţia tipică în care numai un semidoct te poate pune. - Da, da – murmură unul din ei – da, da, tovarăşul locotenent- major are dreptate… Degetul mijlociu era partea cea mai ridicată a victimei, şi cu toate astea descărcarea s-a produs în penisul decedatului… deşi mai jos decât locul unde s-a produs scurgerea electrică, era chiar tavnul metalic al construcţiei… da, da… ce curiozitate… În acea după-amiază, cei doi medici părăsiră biroul miliţianului murmurând profund sideraţi de acel atipism ce în ştiinţă contrazice câteodată adevărurile cele mai consacrate. - Te iubesc, o apucă de bust ofiţerul pe tânăra suspectă de nu se ştie ce, în momentul când aceasta la rându-i se pregătea să iasă pe uşa biroului. – Sunt convins că eşti nevinovată, puteam de mult să fac un raport în acest sens şi să închei ancheta, dar pentru că îmi placi – acesta a fost motivul pentru care am tot făcut să vii pe aici – mai adăugă, după o tentativă de a lărgi decolteul de pe a cărui deschidere nu-şi putuse lua nici o clipă ochii. – La următoarea întâlnire, nu o să mai las lucrurile aşa – încheie uitându-se sugestiv spre canapeaua din spatele lor, luându-şi în sfârşit mâna de pe sfârcul întărit. La proxima întâlnire, tânăra veni de mult resemnată pentru orice. Dar avu neta surpriză să constate că stoicismul la care tocmai se convertise devenise inutil, întrucât personajul de film, insul cu trăsături în unghiuri şi buze subţiri de d-asupra bărbiei romanic secţionate lipsea – deoarece cearcănele din jurul pleoapelor dovediseră că fusese un înrăit cartofor nocturn pe banii statului – şi nu vreun neînfricat apărător al legalităţii orânduirii socialiste sau al cine ştie cărei orânduiri. Ofiţerul care era de astă dată la birou îi spuse plictisit că dosarul fusese închis, şi că se deranjase inutil.

- Ei, tu, ce îţi mai face Dulciné- ul? Era tovarăşa Lili, care putea fi suspectată de orice - numai că l-ar fi citit pe Cervantes nu. - Nu mai e. Altul care m-a lăsat neterminată, răspunse din mers, amintindu-şi cu obidă de portarul de la cămin a cărui erecţie se întrerupsese cu puţin înaintea intromisiunii, de tovarăşul activist care după cisternele de raşpincă ingurgitate în 52 de ani de viaţă nu reuşise să realizeze un coit cât de cât rezonabil – de secretarul cu propaganda care palpându-şi partea din faţă a brăcinarilor îi zâmbise sărman, lăsând-o să-i părăsească biroul înainte de a apuca să se facă de râs. – Este necesar, tovarăşă Tanzi – îi spusese acesta patern când se pregătea să iasă pe uşă - ca toţi să facem totul la locurile noastre de muncă pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie. – Şi atât.

*

În faţa neaşteptatelor complexităţi presupuse de viaţa citadină, tânăra simţi că cea mai bună reacţie de apărare ar fi fost ingenuitatea. Şi pentru această stare de spirit puteau fi găsite modele pe marile ecrane ale oraşului, de reţinut fiind de exemplu perplexitatea personajelor feminine ale peliculelor în care acestea, în diverse faze ale acţiunii filmului, duceau mâna la bust anunţând lipsa aerului din piept şi iminenţa unui leşin. Aşa că, şi din motive de dezvăluire a unei sincerităţi atent studiate, de bun augur, crezu că se cuvine a se mira de tot şi de toate, folosind în această situaţie în toate cazurile, genurile şi modulaţiile vocii interjecţia Haaa … - Haaa… doamna Lili … vine tramvaiul … şi nici nu s-a crăpat de ziuă … Nu era decât 5:45 dimineaţa. Plecau totdeauna foarte devreme spre locul de muncă, deoarece aveau de străbătut un drum lung spre serviciu pornind pe ultima secţiune din Şoseaua Giurgiului, continuând pe Şerban Vodă, apoi pe toată seria de bulevarde puse cap la cap – Anul 1848-Nicolae Bălcescu-Ana Ipătescu-Gheorghe Magheru – urmând drumul

pe la Piaţa Victoriei pe lângă Sediul Guvernului R.P.R. – apoi bulevardul 1 Mai – spre a se opri brusc după primul viraj pe Bulevardul Miciurin. Dimineaţa de februarie era destul de friguroasă, făcându-i să se zgribulească în paltoane pe puţinii şi primii pasageri matinali. Tramvaiul se apropia legănându-se precum un om furios şi grăbit, orbindu-le cu unicul său far de ciclop ce clipi puternic de câteva ori. Se opri lângă refugiu cu caracteristicu-i zdrăngănit de fiare în curs de dezmembare, îşi deschise uşile lăsându-le politicos platforma de uracare şi încremeni. Respirară cu nesaţ aerul aproape la fel de îngheţat ca cel de afară şi îşi cumpărară câte un bilet de la taxatoarea care până atunci moţăise plictisită în spatele pupitrului. - Stai să-ţi dau restul, spuse. Mi-ai dat zece lei, zise alene, înmânându-i nouă lei şi şapte zeci de bani. - Haaa… doamnă… ce corectă sunteţi… erau toţi banii mei până la chenzină… Taxatoarea încuviinţă alene din cap, reluându-şi somnolenţa. Atmosfera vagonului se mai încălzise, deoarece de vreo zece minute tramvaiul stătea la ambuteiajul provocat într-o intersecţie de disfuncţionalitatea unui semafor a cărui culoare verde nu funcţiona. Derutaţi, şoferii pierdeau de multe ori momentul pornirii, descărcându-şi apoi nervii unii pe alţii, rostind la adresa colegilor de tarfic diverse invective ce-i asociau pe aceştia cu tot felul de cornute mai mari şi mai mici, ori interesându-se în sudălmi furibunde de originile materne ale celorlalţi conducători auto sau chiar ale pietonilor ce în răstimpuri îndrăzneau timid să se furişeze spre a trece strada. - Bă, imbecilule, aşa se virează?! începu să dea unul din participanţii la traficul rutier lecţii de şofaj. – Vrei să faci definitiv stânga!? făcu el aluzie la direcţia unde se afla intrarea principală în Cimitirul Bellu. În fapt, roţile maşinii celuilalt continuau să se învârtă zadarnic, împotmolite într-un dâmb de zăpadă. - Nu mă înjura de mama, că te bag în … - Cine a vorbit urât de mă-ta ca s-o înjuri pe mama??!

- Da’ mai duceţi-vă dracu’ de demenţi amândoi! sări brusc înfuriat de la locul lui vatmanul, deschizând cu un gest brusc uşile. Căraţi-vă mai repede, că pun mâna pe schimbătorul de macaz şi vă încing amândoura spinările! - Haaa… doamna Lili… ce urât vorbesc… Surprinşi de intempestiva intervenţie, cei doi se uitară la vatman ca doi cotoi în călduri despărţiţi de o oală cu apă rece. Ca prin farmec, roţile împotmolite ale autoturismului scăpară din chinga de nea. Circulaţia îşi mai reveni numai după ce o bucată de gheaţă lansată de nu se ştie unde închise cu zgomot de damigeană spartă şi ochiul roşu al semaforului. În vagonul semiîncălzit de respiraţia celor 5 – 6 pasageri, se răspândise mirosul caracteristic de tutun ieftin, lemn vechi şi metal rece. Într-un târziu, vehiculul se urni cu o zmucitură bruscă în zbaterile şinelor ce se întretăiau, domolit în răstimpuri din avânt de oftatul frânei pneumatice pusă în funcţiune după readucerea reostatului la punctul zero. Pe neaşteptate, o flamă izbucni din pantograf, aruncând o mulţime de scântei verzulii de o parte şi de alta a vagonului. În acelaşi timp, intră în funcţiune compresorul de răcire al motorului. - Haaa … Ce-a fost asta?… Tovarăşa Lili începu să explice savant şi răbdător despre faptul că aşa cum se încrucişau şinele la răspântii, acelaşi lucru se întâmpla şi cu cablurile de înaltă tensiune din care se alimenta tramvaiul. Iar motorul acestuia din timp în timp trebuia să se răcească: de aceea intrase în funcţiune compresorul. În staţia Piaţa Unirii, se zăbovi un pic mai mult, până ce chefliul matinal ce se căznea zadarnic să nimerească scara, fu ajutat să urce de cei trei bărbaţi aflaţi în spatele său. Împleticit, începu să caute febril un scaun, fără să nimerească nici unul din aproape toate banchetele libere. - Alo, domnu’, taxa vă rog! Mata nu scoţi bilet? Într-un lăudabil efort de echilibristică, ostenitul ajunse lângă pupitrul taxatoarei brusc revenite la starea de veghe. Începu să se scotocească preocupat prin buzunare, plescăind în răstimpuri din buze. Dar nu a mai fost nevoie : irezistibilul

jet pe care încercase să îl ţină zadarnic dincolo de epiglotă ţâşni cu impetuozitate, împroşcând taxatoarea şi întreg pupitrul, precum şi sertăraşul cu mărunţiş şi bancnote. - Na! Poţi să păstrezi restu’… puse cu zgomot o fisă de trei lei pe pupitru. Cleştişorul de compostat abonamente acum quasimurdar sclipea obosit în lumina ofticoasă a lămpii, încununând parcă dezastrul din jur. O privea nedumerit, cu luciri viţeline în priviri. Femeia rămăsese ca o statuie, parcă brusc înţepenită de un şuvoi magmatic. - A borât pe mine! urlă ea plângăreţ către cabina vatmanului. Opreşte! Vatmanul oprise deja, neştiind parcă ce să facă. În răstimpuri, arunca priviri furişate drugului cu care schimba macazul. După o consultare scurtă din ochi, cei trei pasageri tocmai urcaţi forţară nervoşi uşa din spate şi, fără nici o vorbă, îl aruncară fără să se uite pe perturbatorul igienei publice de la înălţimea pardoselii, din fericire acesta aterizând pe mormanul de zăpadă murdară a rigolei. Taxatoarea intră cu tot cu sertăraşul cu bani într-o curte, revenind după zece minute cu un burete cu care îşi şterse şi masa. Se formase o coadă de şapte-opt tramvaie ale căror clopote acţionate zgomotos de vatmanii grăbiţi, suplineau eventuala lipsă de deşteptătoare a locuitorilor din împrejurimi. - Alo, doamna, iartă-mă… Să ştii că Mitel nu o face niciodată ispre… Îşi revenise beţivanul, care mişca acum membrele lent, precum o uriaşă broască ţestoasă dată pe spate. Uşile se închiseră şi tramvaiul plecă. - Haaa… doamna Lili… să vezi că o să întârziem… Un nou ambuteiaj blocă vehiculul undeva, la Piaţa Romană. Dar acesta ţinu mai puţin. Ajunseseră de abia la jumătatea drumului. După o oră şi douăzeci de minute.

* Timpul trecea încet dar sigur. Se făceau două luni de când tânăra începuse să se specializeze încet-încet în ale

sortării de sticle şi borcane. Parcă se mai şi maturizase. Doar fizic, însă. - Haaa … Doamna Lili … ce scris frumos aveţi … Vădit măgulită, doamna Lili privi oblic, cu un aer de superioritate zâmbitoare. Şi, scoţându-şi din buzunarul de la piept stiloul marca Cibin pentru care o invidia toată secţia – începu să aştearnă cum devine situaţia cu navetele de sticle şi borcane cu o zi înainte sortate pe care le lucrase grupa din care făceau ele parte. Cu deosebită delicateţe, de câte ori avea ocazia de a scrie un ,,C’’ majusculă o făcea elegant, cu nelipsita codiţă-bici de de asupra dar şi în partea inferioară a literei – la cifra şapte dând impresia, prin faptul că o făcea de tipar – că tocmai a ieşit de la rotativă. Uşa secţiei se dădu intempestiv la o parte. Din prag, le privea cu severitate un individ înalt şi oacheş, cu trăsături aspre şi priviri profesionale, căruia încă nu îi dădură atenţie. Alături de al se afla un ins mic de statură, blonduliu, cu ochelari cu rama uzată şi uşor adus de spate. Le privi un timp scrutător, dând impresia că are în apropiere cele mai crunte duşmance ale vieţii sale. - Cine a lucrat ieri la separarea navetelor de BA1 de cele de SA4 ? Întrebarea fusese rostită clar, cu dicţie, fără echivocuri, precum un act tăios de acuzare. Toată lumea încremenise. Vinovăţiile păreau grave – urmările, definitive. - Linişte pe ram. E de bine, şefu’! slugarnic făcu un spirit celălalt, spărgând întrucâtva gheaţa. - Am întrebat ceva: credeţi că vorbesc singur, ca tranzistorul?! Alene, cu pas de jude care nu se grăbeşte, începu să treacă printre bancurile de lucru. - Dumneata?… Privindu-l fix şi inexpresiv, cea interpelată făcu uşor negativ din cap. Faza se repetă steriotip, în alte douăzeci şi trei de cazuri. - Dumneata…? Ochii de câine bătut păreau a exprima totul, în realitate tânăra neamintindu-şi exact dacă cu o zi înainte

lucrase şi sorturile indicate. Poate… parcă… oricum, făcuse multe alte operaţiuni. - Deci dumneata erai? Crezi că dacă nu recunoşti, nu-mi dau seama? Un secretar de partid ştie tot! Urmă o pauză strategică. După care sceneta reîncepu cu adante, având oricum să termine cu bas şi forte. - Mi se pa-re că dum-nea-ta lu-crezi de-ja de trei luni a-ici. Greşeala est-te i-nad-mi-si-bi-lă. Vinovata păruse a lăsa pentru tot restul zilelor sale privirea în pământ. Într-adevăr, vinovăţia părea extrem de mare. - Te aştept peste douăzeci de minute la mine în birou. Savură următoarele douăzeci de minute cu nesaţul cu care ar fi făcut-o un condamnat la pedeapsa capitală înainte de a mai fi puţin până să ajungă în faţa plutonului de execuţie. Fumă chiar şi o ţigară. Şi intră. De la biroul exagerat de mare, bărbatul o privea oblic, cu un început de zâmbet în colţurile buzelor. Înfăţişarea sa de acum contrasta până la histrionism cu cea pe care o avusese cu atât de puţin timp în urmă. - Se poate, tovarăşa Tanzi? Să încurci mata BA1 cu SA4 ?… Ca aproape orice truism, aserţiunea era prostească. Oarecum stânjenit, intuind nenaturaleţea propriului comportament, realiza contradicţia dintre mijlocul nepotrivit şi oarecum grobian în care se purtase, ce nu avea cum să se acorde cu scopul cât se poate de teluric şi minor. - Eeeh… oftă cu un aer meditativ ce nu i se potrivea deloc. Sunt câteodată momente când poate ne lăsăm prea uşor pradă nervilor… Cu tot efortul de a drege busuiocul, aserţiunile exhibate în continuare nu erau conforme cu realitatea, întrucât singurul care se lăsase pradă nervilor fusese el, tânăra care parcă din prudenţă stând tot lângă uşă, nedînd – ca şi în secţie – semne că ar avea vreo reacţie. - Da, da… Câteodată, problemele de serviciu ar trebui poate discutate într-un alt cadru, mai intim, mai puţin oficial…

Căpătase brusc o elocinţa ce nu îi era caracteristică. Însă imaginaţia era pe epuizate. Nu mai ştia ce să spună. - Nu vrei să ne întâlnim diseară? pică pe neaşteptate interogaţia. Mâine e duminică, putem să vorbim până mai târziu. - Tot despre BA1 şi SA4? întrebă tânăra ingenuu, fără cea mai mică intenţie de ironie. Crezând că tânăra s-a sesizat, amuţi panicat. Fără intenţie explicită, era la un pas să creeze echivocuri ce ar fi împietat asupra moralei proletare. Dar tânăra nu se sesizase. - A, nuuu! Mă gândeam, aşa… - Aşa, cum? întrebă ea care nu percepea relativismul frazeologic. - Aşa, în parc, răspunse el inept. - Păi seara nu e întuneric acolo? - Nu e, că au pus felinare noi, o linişti dânsul. Interlocutoarea rămăsese fără replică, părând câ gândeşte adânc. - Bine. La ce oră? întrebă pe neaşteptate. - La două ieşim, că e zi scurtă. Hai la cinci. - La cinci, la ceas. Dar înainte, să te bărbiereşti! Să nu vii neras la întâlnire! ţinu ea să întărească doleanţa, precum o cerinţă capitală.

* Seara aceea de aprilie era neaşteptat de răcoroasă, doar mugurii de pe ramurile copacilor amintind că se aflau în prima lună completă de primăvară. În amurgul ce se lăsa încă brusc şi devreme, aleile parcului se goliseră de lume. Se înserase de-a binelea. Fata întârziase deja foarte mult, călcând cu multe sferturi de oră sfertul academic. Felinarele părură a irupe intempestiv în parc izbucnind în lumina albăstruie ce la început licărea timid. Se pregătea să plece, convins că venise la locul de întâlnire degeaba. Aruncă modestul buchet de flori în tomberonul stradal şi porni.

- Credeai că nu mai vin? Na, că te-ai înşelat! …

Se uită cu jind în cutia de gunoi, regretând că se grăbise.

O luară pe aleea ce se deschidea chiar în faţa lor. Merseră mult, o vreme nezicîndu-şi nimic, părând chiar a fi stânjeniţi unul de celălalt. Vântul bătea în răstimpuri, strecurându-le fiori de gheaţă pe sub pulovărele nu foarte noi.

- Ai văzut? Ţi-am spus eu că au pus felinare noi! Fusese primul lucru ce îi trecuse prin cap să-l zică. Şi îl spusese.

Fata conveni că nu fusese indusă în eroare şi că, într-adevăr, lumina aceea aspră şi albastră de neon cu tente de uniformă miliţienească inducea un plăcut simţământ de siguranţă. – Da, dar pretendentul ei ar fi putut să vină şi el cu o floare. Erau la prima întâlnire, orişicât… Norii erau nehotărîţi, fiind în răstimpuri biruiţi de petice de cer strident de albastre. La un moment dat apăru şi luna, arătându-şi o faţă neaşteptat de proaspătă. Se aşezară pe o bancă. Devenise liric. - Ce frumoasă este în seara asta natura, tovarăşă Tanzi! Uite, a răsărit şi luna! - Da, pentru că s-a făcut senin. Pentru o secundă, resimţi prozaismul ei ca pe un duş rece. Continua însă să privească hulpav spre rotunjimile gambelor partenerei ce se asortau perfect cu pulpele aproape rubensiene, aflate sub fustele nu prea largi. Se apropie timid, reluînd ideea : - Seara asta atât de frumoasă îndeamnă la declaraţii, la vorbe pe care în mod firesc nu le-ai putea spune! plusă el cu elocinţa neaşteptat revenită de nu se ştie unde. – Nu simţi la fel ca mine, aşa, sub lumina lunii? încercă să-şi ia lumina astrului nopţii de partea sa ca pe un aliat sau ca pe o justificare. - Aşa e, conveni ea. Uite, luna! Ce puternic luminează! Şi parcă s-a mai şi încălzit! Acum şi de s-ar închide lumina în parc, nu mi-ar mai fi frică! O privea descumpănit. Prozaismul ei acţiona acum ca un duş scoţian, în componenta lui rece. Totuşi, se apropie şi mai mult.

- Ţie nu ţi-ar plăcea să fi măritată, tovarăşă Tanzi? Ştii, eu nu sunt însurat! - Dacă mi-ar plăcea? Nu ştiu, că nici eu nu am fost. Părea să nu fii înţeles apropoul. Se cerea trecerea la fapte mai concrete. Îşi introduse degetele în părul ei, într-un soi de dezmierdare tandră. Într-un moment favorabil, îi cuprinse ca într-o ventuză buzele cărnoase şi ispititoare, masându-i uşor pulpele.

- Nu ai vrea să fii soţia mea?… - Ce căutaţi noaptea aici? Era un miliţian. - Aici, în public v-aţi găsit să vă giugiuliţi? indică el circular cu pulanul de cauciuc aleile pustii, cuprinse cu tot cu bănci de întunericul nopţii de acum înstăpânite. Păcatul părea mare, definitiv. Căci reprezentantul instituţiei tocmai proţăpit în spatele băncii lor judeca pentru mai multă siguranţă în termenii prezumţiei de vinovăţie, publicul trebuind să fie în viziunea sa existent în orice spaţiu unde lipseau patru pereţi şi un acoperiş, eventual şi în deşertul Gobi în miez de noapte. - Aşteptaţi aici slujba de Înviere şi ce v-aţi gândit, până la douăş’ pe noaptea să vă giugiuliţi un pic, să nu vă plictisiţi? Ai?! … slujba de Înviere?… Nu-i prea ştiau bine semnificaţia… Asemenea majorităţii colegilor de breaslă, insul avea o logică imbatabilă căci, în prima seară de Paşti orice individ ce stătea pe o bancă într-un parc pustiu, fie şi singur fumând o ţigară, se înţelege că nu putea face altceva decât să aştepte Slujba de Înviere de la miezul nopţii – chiar dacă nu se afla nici o biserică pe o rază de trei kilometri. - Dar-mi-te când mai erau şi doi, de sex opus, tineri – şi se mai şi sărutau?!… Aşa că, în faţa crimei ce nu putea fi tăgăduită, se impuneau măsuri ferme: - Veniţi amândoi cu mine la post! Ca orice lucru difuz, nu prea bine enunţat – şi vina lor părea mare, asemenea oricărui fenomen căruia dinadins nu i se dau limite. Aşa că, o luară înainte, cu un nelămurit

simţ al culpabilităţii şi cu semantica nu prea bine înţeleasă a noţiunii neobişnuite de Înviere. Merseră cam o jumătate de oră până au trecut prin faţa primei biserici. Fiind chiar douăsprezece noaptea, era momentul când credincioşii ieşeau însoţiţi de preot în faţa locaşului pentru a se oficia liturghia caracteristică Nopţii de Înviere. Chiar şi de acolo mai aveau de mers destul până la destinaţie. Parcă fără voia lor, se opriră, chiar lângă Cristul uriaş ce împreună cu crucea, era lipit de peretele nordic al clădirii. – Era o bazilică catolică. Cu glasul puternic, preotul, domina mulţimea de lângă el. Lmânarea arunca reflexe arămii pe chipul cu trăsături severe, ca de piatră, în tot timpul cât cu timbru de stentor citi pasajul cuvenit din Evanghelia după Matei. … - Domnul să fie cu voi! - Şi cu duhul tău! - Hai, ce căscaţi gura? Nici măcar nu sunt ortodocşi d-ai noştri! îi mână energic subofiţerul din spate. Îşi muşcă limba. După o astfel de constatare, reţinerea celor doi devenea aproape superfluă. Chiar, de ce i-o fi cărat după el?… De abia acum pricepu cât de mare îi fusese plictiseala pe aleile parcului. Câţiva participanţi la Serviciul Divin ale căror figuri şi costume cernite îi anunţau a fi membri ai Corpului Diplomatic – întoarseră cu frunţi încreţite privirea. Subofiţerul înlemni, dându-şi seama cu restul de bun-simţ ce-l mai poseda în ce postură inoportună se află în acel moment. Deşi afară era aproape răcoare, îşi şterse cu dosul palmei broboanele de transpiraţie de sub cozorocul chipiului. Preotul întorsese şi el privirile. După ce o clipă îl fixă cu o sclipire ironică pe însoţitorul celor doi, aruncă o privire escortaţilor. Apoi, aparent fără nici o legătură cu tot ceea ce se spusese până atunci, începu să declame către mulţime :

<< Nimic din ceea ce facem, să nu fie fără Dumnezeu!>>

,, - Nu-i batjocoriţi pe cei umili şi fără apărare, căci Eu am să aud strigătul lor de deznădejde şi cu o sabie de foc Am să

vă stârpesc, ca şi cum nici nu aţi fi fost vreodată pe faţa acestui pământ!

Nu vă bateţi joc de văduve şi orfani căci şi strigătul lor de disperare va ajunge la Mine, iar Eu, cu sabia Mea de foc am să-i distrug pe toţi ai voştri, aşa încât să ajungeţi ca cei pe

care ia-ţi batjocorit!Iubiţi-vă aproapele, să nu vă atingeţi nici măcar de un fir de păr din capul lui, luaţi Crucea şi luptaţi numai când voi şi ai

voştri sunteţi puşi în primejdie de moarte iar altă cale de scăpare nu mai este! Dacă se poate, mai bine fugiţi din

sălaşul în care sunteţi prigoniţi, iertându-i pe prigonitorii voştri de şaptezeci şi şapte de ori câte şaptezeci şi şapte! -

Rugaţi-vă pentru sufletele celor ce vă batjocoresc, căci nu au ştiut ce fac!

Bucuraţi-vă şi vă veseliţi! Că aşa i-au prigonit şi pe Prooroci înaintea noastră!

Iar noi, iubiţi creştini -Dacă pe cineva am nedreptăţit cu ceva, înapoi să-l

despăgubim împătrit!”

Firea păruse să încremenească. Într-un târziu, preotul încheie, parcă brusc obosit :

„ – Cuvântul Domnului!” „ – Amin!” murmură mulţimea. - Hai, mă! şopti miliţianul aproape rugător. Hai să plecăm, ne apucă dimineaţa pe aici!… Restul drumului îl făcură în cea mai deplină linişte. Li se păru că au mai mers o veşnicie. La un moment dat, chiar în dreapta lor, se deschise o curte îngustă şi lungă pavată îngrijit cu piatră perfect fasonată, mărginită în partea-i exterioară de un gard de sârmă. - Hai, p-aici, îi mână subofiţerul. După ce parcurseră curtea până la capăt, intrară într-o sală care părea a fi o incintă de aşteptare. - Ce-i cu aştia aici, mă? spuse aspru un tip slab şi smead ce avea pe umeri însemnele de ofiţer. - Trăiţi, tov căpitan, i-am găsit pe o bancă la Lacuri, lângă un felinar electric!

O clipă ofiţerul îl privi contrariat. - Ei, şi? … - şi în jur erau multe pietre… constată celălalt prosteşte, fiindu-i în fapt jenă să recunoască postura în care îi găsise. - Ahaaa! Cu care ar fi putut să spargă felinarul! - Dă… - Care va să zică, aşa!… Şi la ce distanţă se aflau de pietre? întrebă profesional. - Pietrele erau foarte aproape de bancă, trăiţi, tov căpitan! spuse însufleţit majurul, văzându-se deja plecând în permisie. - Aţi vrut să spargeţi felinarele cu pietrele alea, mă?! Da’ spuneţi drept!… - … - Tocmai pe alea, mă?! Care sunt aduse din Uniunea Sovietică! Ce-aţi avut, mă, tocmai cu felinarele alea?! Ia să-mi dai dumneata o adresă sau un număr de telefon ca să-ţi stabilesc identitatea! În acel moment, în sală intră un maior cu alură şi obraz ce aminteau de anumite desene animate semnate Hanna & Barbera tocmai apărute pe ecranele din cinematografele oraşului. O vreme îşi mută ochii blegi de la subordonaţii lui la cei doi reţinuţi şi viceversa, după care, apropiindu-se de cei doi tineri, se aşeză lângă ei, după ce mai întâi îşi trase centura peste stomacul obez. - Bine, măi copii, se poate?… începu părinteşte după ce îi mătură cu ochii ce aveau reflexe de om ce se pregăteşte să adoarmă. – Nu aveţi aspect de huligani… Nu vă gândiţi cât a cheltuit statul nostru socialist pentru ca să se monteze acele felinare cu neon pentru ca oamenii muncii să se poată recrea seara acolo?… Nu v-au spus părinţii voştri că toţi oamenii muncii plătesc contribuţii… - Să trăiţi! răcni deodată identificatorul în microfonul telefonului. - Am înţeles, tovarăşe Bour! Nu înseamnă că dacă se aflau în apropierea… chiar dacă pe acolo erau şi pietre… am înţeles… iar eu sunt un bou, aşa cum spuneţi… nu, nu fac aluzie la numele dum… nu, eu nu sunt dumn... am înţeles! Prea bine! De îndată! La moment îi eliberăm…

bineînţeles, nu au fost arestaţi… Da’ de ce să-i fi arestat?! Doar fiindcă s-au plimbat noaptea de Înviere prin parc departe de orice biserică!?… Dacă au ciocnit ouăle roşii?…A, nuuu!… Da, o să luăm măsuri… declar cu toată răspunderea… Faţa oacheşă şi mată a căpitanului devenise lucioasă sub broboanle mari de sudoare. Puse receptorul în furcă cu infinite precauţii. - Cum ai îndrăznit, mă păcătosule, să crezi că fiul tovarăşului Bour, membru de vază al Partidului şi luptător în ilegalitate – ar fi putut să se dedea la vandalisme?! îl luă în primire pe subofiţerul ce tremura ca varga. - Trăiţi, tov căpitan, nu ştiam că cetăţeanul… - Tovarăşul, mă! Cetăţean eşti tu! Tovarăşul fiu al tovarăşului Bour!… Luptător ilegalist, întemniţat la Doftana cu gratii de fier, fost membru supleant al C.C.! - Am să iau măsuri, mă! Am să te bag la başcă o săptămână la Garnizoană! Să le speli podeaua ălora de acolo până îi vei subţia cimentul! … - Trăiţi, tov căpitan! salută acesta uitând că nu are voie să salute în încăpere nici chiar cu chipiul pe cap. - Da, să se ia măsuri… măsuri exemplare… întări hârâit şi maiorul, rearanjîndu-şi gâfâind centura peste stomacul supradimensionat, după ce înlătură de pe masă scrumiera în care se vedeau câteva aşchii de coji de ouă colorate. Cu paşi graţioşi de balerin, căpitanul ajunsese la masa reţinuţilor: - Doriţi să vă însoţească cineva până în oraş cu maşina? întrebă prevenitor, precum un chelner care după un incident minor nu doreşte totuşi să-şi piardă clienţii. Le indică pe fereastra mare o Volgă cu caroseria cam obosită. - Nu e nevoie, răspunse alb fosta suspectată. Putem pleca? - Vă rog!… replică celălalt inept, indicându-le inutil uşa. Ajunseseră la poartă. - Chiar nu doriţi să… îi ajunse din urmă căpitanul.

Afară vremea se încălzise simţitor. Dintr-un colţ de boltă, dâra palidă a unei stele căzătoare dorea parcă să vestească ridicarea a încă unui suflet la cer. Din spate, aflat la trei kilometri, aeroportul civil îşi trimitea vuietul continuu cu un oftat obosit. La un moment dat, mai multe puncte oblice străpunseră tăriile, semn că un avion tocmai decolase. Urmăriră tăcuţi indicatoarele roşii ale aeronavei, până când acestea ajunseră la o înălţime de unde puteau fi confundate cu stelele albăstrui. Noaptea întunecată de luna ce tocmai apusese făcea ca farurile rarelor maşini ce treceau pe şosea să proiecteze de departe în fantasme antropomorfe crengile copacilor din păduricea ce se afla acum de o parte şi de alta. - Da, zise ea pe neaşteptate, mi-ar plăcea! - Ce ţi-ar plăcea?… - Să-ţi fiu soţie… nu ar avea ce să fie rău în asta… Se opri uitându-se hotărâtă în ochii lui. Îi ghicea privirile de jar în întunericul sfâşâiat doar de palidul licăr al stelelor. Se ridică pe vârfuri şi, apucându-l de ceafă, îi trase buzele până ce se contopiră cu ale ei. Luându-l de mână, îl îndrumă după ea câţiva paşi printre crengile ce îşi făceau simţite mirosul mugurilor timid apăruţi. Şi, ca şi cum ar fi fost brusc obosită, se întinse ca pentru a se odihni niţel pe trunchiul unui stejar capricios crescut, aproape paralel cu pământul. Gura bărbatului cuprinse sânul generos, morfolindu-i lacom carnea tare. … când se termină, îl cuprinse din nou după ceafă, apropiindu-i iarăşi buzele de buzele ei, într-un sărut ca de rămas-bun. Într-un târziu, regăsiră breteaua de şosea pe care veniseră, reajungînd în cele din urmă lângă bazilică. Dincolo de Cristul inert, cu priviri meditative ce ţinteau pământul, se întrezărea incinta edificiului acum slab luminat. Liturghia romană se sfârşise. Intrară pentru câteva clipe, contemplând statuile sfinţilor din nişe cu mimică neverosimil de reală, peste care trona un alt Crist, a cărui cunună de spini de pe creştet şi sângele ce se prelingea pe obraz erau discret luminate, înfiorându-i.

Luându-se din nou de mână, porniră agale spre miezul oraşului, trecând şi pe aleea unde mai fuseseră cu câteva ceasuri în urmă. În afara parcului se vedeau acum sporadice flăcărui tremurătoare, semn că şi în bisericile ortodoxe liturghia se terminase. Intrară totuşi în mănăstirea impunătoare cu trei turle ce apăruse după o cotitură în faţa lor. Tăcuţi, câţiva oameni de serviciu stingeau lumânările ce sfârâiau cu luminiţe plăpânde, în timp ce câţiva credincioşi mai stăruiau în jurul preotului. - Sfânta Liturghie s-a terminat, mergeţi în pace, iubiţi creştini! glăsui acesta într-un târziu în surdină. Luminile cele mari se stinseră, iar quasiîntunericul punea în evidenţă icoana mare luminată electric a Sfintei Fecioare cu Pruncul. De mână, merseră până în faţa altarului: - Christos a înviat! - Adevărat a înviat! Şi atât. Părăsiră locaşul senini doar după ca mai aspirară încă o dată adânca linişte a edificiului parfumat cu un melanj caracteristic şi nicăieri în altă parte de găsit de tămâie, cu ceară curată încă fierbinte.

Nişte inconştienţi… Ziua luminoasă de iunie adusese o notă proaspătă întregii naturi, dând o tentă plăcută chiar şi pardoselii cenuşii de beton a curţii ce se zărea dincolo de fereastra punctului de control unde câteva femei între două vârste aşteptau cu inimile pline de speranţă schimbarea sorţii profesionale prin inaugurarea cursului ce aveau să-l înceapă astăzi. În aşteptarea momentului când avea să sosească delegatul de la întreprinderea de profil de care aveau să aparţină, se mulţumeau să contemple imaginea înaltă şi albastră de dincolo de geam, care le strecura timid temeri favorabile despre o viitoare existenţă mai bună. Câteva

fumau afară, în faţa uşii, discutând banalităţi, singurele subiecte potrivite în acel moment fiind cele ce în mod obişnuit sunt prolixe, căci tuturor le zbura oricum gândul la cu totul altceva decât ce spuneau în acele clipe. Afară un vânt molcom şi călduţ tocmai începuse să adie, făcând să fremete uşor crengile impozantului castan ce-şi profila imaginea pe unul din zidurile gălbui ale pavilioanelor- depozit. - ,, Vine domnu’ inspectoru!’’ irupseră ele în încăpere, precum nişte şcolăriţe ce mai rămăseseră la o parolă pe coridorul liceului mult după ce clopoţelul sunase începerea orelor. În încăpere se făcu linişte desăvârşită. Toate stăteau acum cuminţi pe scaune cu caietele pe masă. Una mai zeloasă îşi ascuţea de zor creionul. - Bună ziua, doamnelor! Sunt inspector Vesspassian Brezovie, din partea Institutului de Asigurare a calităţii şi Funcţionalităţii Vehiculelor cu Tracţiune Verticală – mai pe scurt I. A. F. V. T. V. Cu un rictus al fosei nazale îşi potrivi ochelarii impunători pe urechi, aruncând asistenţei o privire scurtă şi evocatoare. Până la urmă şi-i scoase, purcedând a şi-i şterge cu batista, continuând a arunca priviri fioroase de miop viitoarelor discipole în ale manipulării liftului. - Doamnelor, începu dânsul direct când termină operaţiunea – scopul cursului ce-l veţi urma din acest moment este învăţarea manipulării corecte a unui ascensor. Şi spun corecte, doamnelor, întrucât meseria ce vă pregătiţi a o îmbrăţişa este o meserie frumoasă, dar nu uşoară – cel puţin din punctul de vedere al mentorului aflat aici, în faţa dumneavoastră. Pentru domane urmă un moment de nelămurire: în faţa lor se afla doar domnu’ inspectorul, ele nezărindu-l şi pe mentor. Una din ele ridică timid mâna : - Nu vă supăraţi, domnu inspectoru’, nu ni-l puteţi prezenta şi pe dânsul? Era pură curiozitate feminină. Şi puţină cochetărie. Spera ca şi celălalt să fie un tip la fel de prezentabil şi suplu, chiar dacă complet alb şi în pragul pensionării. - Pe cine? întrebă stupefiat.

- Pe celălalt domn, pe domnu’ mentoru’. Domnul inpectoru’ se împurpură în obraji, crezând că femeia din faţa lui face o glumă de prost gust. Se abţinu. - Staţi jos, spuse pe ton scăzut şi reţinut. Îşi reveni repede. - Deci, doamnelor, după cum vă spuneam, meseria de operator ascensor chiar dacă pare o meserie ca oricare alta, veţi putea constata că pentru practicarea ei sunt necesarea acumularea unei sume de cunoştinţe nu foarte grele, totuşi strict necesare. Dar, să începem cu începutul: să vedem pentru început – ce este ascensorul? Se încumetă cineva? Poate dumneata? o indică pe interlocutoarea de cu câteva clipe înainte. Zâmbind, sigură pe sine, aceasta se ridică fără grabă în picioare, măgulită că domnu’ inspectorul îi acorda o atât de mare atenţie, inaugurând seria de întrebări cu dânsa : - A… da’ e simplu… liftu’… e ceva aşa, cu care ne urcăm când suntem jos… şi coborâm când suntem sus… Broboane mari de sudoare începură să ţâşnească prin porii feţei. Simţea că în răspunsul dat ceva nu este în regulă. Ciudat… definiţia nu putea fii decât facilă, pentru un lucru atât de simplu de care se lovea cotidian, atât la serviciu cât şi acasă… - Eronat! ţipă ascuţit domnu’ inspectorul care, prin natura meseriei, ar fi fost în stare să susţină şi un curs de folosire corectă a brichetei în scopul aprinderii unei ţigări. – Total greşit! Şi pueril! Definiţia corectă este, iată, aici, agită o cărţulie îngălbenită şi relativ groasă. Şi va putea fi învăţată numai de cei ce vor da dovezi clare de seriozitate, neţinându-se de şotii în timpul procesului de asimilare a cunoştinţelor! punctă el clar, privind semnificativ la femeia din faţa sa. – Staţi jos! spuse răspicat. Câteva clipe se plimbă aparent enervat prin faţa mesei ce îi era destinată, amintind vag de o catedră. - Să nu se uite că la capătul prezentului curs vom da lucrare scrisă şi practică, ambele probe putând fi eliminatorii! Aşa că, vă rog să vă daţi tot concursul spre a învăţa şi, mai ales, cer maximă seriozitate, astfel încât la finele acestui curs nimeni să nu mai poată spune că

ascensorul este un lift cu care plecăm de undeva, ca să ajungem altundeva! … Se calmă. Era oripilat de denumirea vulgară dată asecnsorului – lift. Şi deschizând cărţulia, o contemplă răsfoind-o cu degetele pe care şi le umezea în răstimpuri, precum un preot ce reflectează asupra unui pasaj pe care se pregăteşte să-l explice credincioşilor la încheierea liturghiei. - Deci, definiţia corectă este – şi vă rog să notaţi:

Ascensorul este un vehicul cu specificitate mobilă [ sic] ce execută o mişcare verticală ascendent-

descendentă ce are ca scop transportul de persoane, produse finite, materii prime e.t.c. de la nivelurile superioare către cele inferioare– de la nivelurile inferioare către cele superioare, ori pe parcursul

extremităţilor verticale ale clădirii. - Desigur, domnelor, definiţia este foarte vagă şi generală în raport cu importanţa acestui utilaj despre care putem spune că a revoluţionat planeta prin capacitatea de tracţiune a unor însemnate greutăţi pe verticală, după cum domesticirea calului sau descoperirea roţii a făcut aceasta cu mii de ani în urmă deschizând omului posibilitatea tracţiunii sarcinilor pe orizontală… Urmă o pauză de efect. - Ascensoarele, doamnelor – şi vă rog din nou să notaţi – sunt de trei feluri :

a)Pentru transport de persoane ;b)Pentru transportarea strictă a mărfurilor şi

produselor ;c) Mixte…

După acest al treilea enunţ gândurile doamnei Mini, cea căreia nu i se făcuse hatârul prin prezentarea şi a domnului mentoru’ – o luară razna. … vara aceasta se anunţa foarte plăcută şi, era convinsă – avea să plouă suficient aşa încât recolta de pe tarlaua tocmai recuperată de mamă-sa de la ceapeul local să fie cât mai abundentă. – O îngrijora doar faptul că maică-sa era cam în vârstă şi s-ar fi putut ca, în timpul săptămânii, să nu facă faţă necesarului de muncă presupus de o praşilă aşa cum se cuvenea. Oricum, era decisă ca sâmbăta şi duminica să-şi aducă

personal obolul în ale muncii câmpului, oricât de obositor s-ar fi dovedit acest efort. – Dar porcul?… Porcul născut la Paşti avea să fie suficient de corpolent de Ignat?… - În plus – mai funcţiona la fel rata auto ce o ducea de obicei până aproape de casa din sat?… … - Prin urmare, te rog să continui dumneata mai departe descompunerea de forţe vertical / orizontale caracteristică unui ascensor ce se deplasează cu o viteză de 2 metri / secundă între etajele patru şi parter. Cu figură imobilă, domnu inspectoru’ îi oferea cu aparentă benvolenţă bucata de cretă îndemnând-o din priviri spre mica tablă de lângă uşa de la intrare, acum plină de vectori de direcţie, radicali, integrale, caractere greceşti, şi alte semne a căror semnificaţie îi erau complet necunoscute. - Ce este tasta? veni de undeva din spate întrebarea, dar cu inflexiuni sepulcrale ce păreau a ţâşni din Infern. - Aşa credeţi dumneavoastră că veţi lua examenul, doamnă Mini?… Fiind neatentă şi cu definiţii de genul că ascensorul este un lift care te ia de undeva pentru a te duce altundeva?… Se uită în caietul cursantei. De la definiţia corectă a ascensorului, restul era o bălmăjeală. - Spune dumneata definiţia tastei, indică o altă discipolă care îl privise tot timpul atentă dând din cap, exceptând doar răstimpurile când păruse a-şi nota cu migală cele spuse. - Tasta… legătura… reprezintă… intrinsecă… între… Nici în caietele celorlalte discipole lucrurile nu stăteau mai bine. - Deci, reluă domnu’ inspectorul cu un calm onctuos – definiţia tastei de ascensor este – şi vă rog încă o dată să notaţi – specifică apăsat :

acel element accesoriu ce face legătura intrinsecă între degetul arătător al operatorului de ascensor pe

de o parte, şi circuitul electric din interiorul panoului de comandă al vehiculului ce iniţiază pornirea

acestuia sau un alt serviciu cu care este dotat utilajul.

- Este chiar atât de greu? îşi privi semnificativ şi brusc calmat auditoriul ce păruse că de data aceasta îşi notase corect definiţia. Nu, nu părea chiar greu, îi răspunse auditoriul cu priviri rugătoare. Lecţia pe acea zi luă sfârşit. După o săptămână, apărură primele teme pentru acasă. Iar acea primă temă consta în problema al cărei enunţ fu citit de domnu’ inspectorul dintre paginile îngălbenitei sale cărţulii. Acasă, doamna Mini crezu că trebuie să dea o atenţie sporită părţii artistice a chestiunii, prin desenarea celor doi muncitori întocmai ca în cartea lu’ domnu’ inspectoru’, aşa, cu salopetele lor neverosimil de curate, în timp ce tocmai scoteau dintr-un ascensor un cărucior despre care se cerea să se reliefeze descompunerea de forţe în Decanewtoni / cm2 atât pe perioada cât acesta fusese transportat în ascensiunea sa pe verticală, cât şi imediat după ce luase contactul cu cimentul pardoselii etajului şase, cunoscându-se că acesta plecase de la etajul unu, cu jumătate de metru / secundă. – Câţiva vecini de bloc se adunară în apartamentul cursantei dându-şi cu părerea cam care are fi fost culoarea potrivită cu care ar fi trebuit să fie colorate cizmele lucrătorilor – unii optând pentru bleu pastel, cealaltă jumătate, fiind de părere că violetul ar fi fost cel mai indicat. Partida o câştigară adepţii primei culori, spre seară locuinţa doamnei Mini eliberându-se de cea de a doua jumătate din opinanţi. - Aşa se face o descompunere de forţe?! se enervă a doua zi domnu’ inspectorul în văzul asistenţei asudate. – Credeţi, doamnelor, că un ascensor – de orice tip ar fi el – chiar poate fi condus în siguranţă de către un diletant!? Eroare, eroare totală, doamnelor! Cine nu va binevoi să înveţe corect principalele… ,, Vin minerii!’’ se insinuă de undeva, de afară. Exclamaţia cutremură ca un şoc electric firea. Domnul inspectoru’ îşi ascunse un zâmbet satisfăcut într-un rictus rău, care îi produse alunecarea ochelarilor până la jumătatea fosei nazale. Vorbind parcă nimănui, cu privirile aţintite niciunde, zise:

- Acei domni ce au crezut că duşmanii poporului readuşi la viaţă după decembrie ᾽89 pot să facă chiar orice în ţara asta – acum au ocazia să constate că se înşală. Vorbea şuierat, cuvintele părând a se forma undeva la nivelul dinţilor manibulei, pentru a irupe mai apoi pe sub buza superioară ce le şerpuia pe de asupra precum şenila unui blindat ce trecea prin nişte hârtoape. - Nu, doamnelor, nu! … Noi vom rămâne aşa cum am fost, cu ţara nevîndută pentru un pumn de dolari, cu locurile noastre de muncă modest dar onest plătite, cu mezelăriile în sfârşit pline de salam… În acest timp, în centrul Bucureştilor îşi făcuseră apariţia neanderthalienii deghizaţi în costume de mineri care, după ce devastară sediile facultăţilor din apropiere bătându-i crunt pe studenţii găsiţi acolo precum şi pe liderul Ligii Studenţeşti, după ce devastară sau distruseră sediile mai multor redacţii de ziare de opoziţie sau chiar sediile Partidelor Istorice - se proţăpiră de-o parte şi de alta a Pieţei Universităţii pregătindu-se să mutileze fizic şi moral orice fiinţă umană ce nu era la fel de hâdă ca ei sau cei la comanda cărora venisereă – asta sub ochiul atent al jurnaliştilor autohtoni dar mai ales străini ale căror reportaje ce defulau cruntul adevăr determinară anularea aplicării unui plan de ajutorare economică franco – german destinat României…

*

A doua zi domnul inspectoru’ sosi la curs mult după ora la care ar fi trebuit să înceapă acesta. Arunca priviri nemeritat de circumspecte asistenţei, din oficiu supusă şi timorată. Lentila dreaptă a ochelarilor avea o crăpătură chiar pe mijloc, pe obrazul drept zărindu-se un hematom de forma unui coş vulcanic. O altă vânătaie tindea să ia acea formă, undeva, în colţul gurii. … Deunăzi, în drum spre domiciliu, se abătuse de la drumul obişnuit coborând din trolebuz chiar la Universitate. Dorea să-şi clătească puţin ochii cu priveliştea oferită de pedepsirea celor care de la începutul primăverii îi

tulburaseră liniştea pentru care de altfel şi votase. Se alătură imediat grupului de spectatori ce aplaudau de pe margine cruzimile săvârşite de hoardele de indivizi costumaţi în mineri ce loveau cu bâte ori răngi tot ceea ce le era indicat de către civili cu priviri de profesionişti. - ,, Bravo, băieţi! ’’ – În fântâna din faţa Facultăţii de Arhitectură zăceau trupurile însângerate a mai multor tineri – probabil studenţi. Dar aplaudă frenetic doar de abia când demenţii cu bâte şi lămpaşe tăbărâră asupra unui alt grup de martori care protestau furioşi faţă de sălbăticiile comise de hoardele acolite feseniştilor. - ,, Bravo, băieţi! Aşa! Ăia precis au votat împotriva domnului preşedinte şi au stat aici în Piaţă fiindcă au fost plătiţi de ţărănişti!’’ Undeva, în apropiere, un miner dădea probabil interviul vieţii sale: ,, …nu ca pe vremea lu’ Ceauşescu, când făceam foamea, când nu găseai un salam! Acum sunt în alimentări de toate: salam, conserve. Carne – ce să mai vorbim…’’ încheie neştiind că pentru toată acea abundenţă ar fi trebuit să mulţumească unora ce muriseră în urmă cu şase luni chiar pe locul unde vorbea el atunci… Atunci, domnul inspectoru’ comise ireparabilul: luând o pauză în ale scandării, scoase din buzunar o ţigară Cişmigiu, ce semăna însă mult prea mult cu hulitul Kent. Aproape instantaneu câţiva indivizi cu mutre murdare de funingine apărură în faţa lui: ,, - Ce faci, nenişorule? Şi tu eşti din ăia?’’ Realiză rapid neînţelegerea. Şi se grăbi să elucideze cazul. Nu însă înainte de a lua doi pumni în figură, câteva şuturi în dos, o bâtă pe spate şi, ca supliment, să fie dat cu capul de un zid pe care încă mai trona un rest de afiş decolorat de ploi pe care se putea distinge figura zâmbitoare a câştigătorului alegerilor prezidenţiale precum şi lozinca Pentru liniştea noastră : al nostru, dintre noi… ,, - Dar nu vedeţi că nu e Kent? îngăimă răguşit. - Şi apoi, nici măcar nu port blugi! …’’ ,, - Da, da’ porţi ochelari! …’’ Un civil se apropie şi, după ce îl privi cu luare-aminte, făcu un semn aproape imperceptibil cu arătătorul.

… Scăpase ca prin urechile acului, nerealizînd când a ajuns înapoi în staţia de trolebuz … După ce îşi termină rondul vizual asupra feudei, purcese să treacă la treburile lor. Era ziua probei practice – spre răsuflarea uşurată a asistenţei. – Părea partea cea mai uşoară şi mai plăcută din curs, căci fie vorba între dânsele - cine nu se pricepea să apese pe acel element accesoriu ce face legătura intrinsecă între degetul arătător al operatorului de ascensor şi circuitul electric din interiorul panoului de comandă al vehiculului - care este în fapt butonul. Lasă, aveau ele să se descurce, că doar nu trebuiau să care liftul în spate ca pe rucsac … Se deplasară din punctul de control ce le servise de sală de curs într-unul din pavilioanele – deopozit. În sala de intrare se aflau trei lifturi, dintre care unul la parter, cu uşile deschise şi lumina aprinsă. - Este AM 3! izbucni domnu’ inspectorul entuziasmat arătând spre ascensorul cu rol mixt, care conform teoriei, putea transporta şi materiale, dar şi persoane. – Este AM 3, printre cele mai performante ascensoare mixte proiectate în anii ᾽ 60 pe plan mondial! Garantez eu! Da, pentru fiabilitatea lui garantez eu! Am participat personal la proiectare! Un astfel de utilaj va fi funcţional şi peste o sută de ani! Discipolele căpătaseră un plăcut şi suplimentar simţământ de siguranţă, deşi merseseră şi până atunci cu acel lift, chiar dacă nu totdeauna în scopul transportării de marfă. Intrară. Domnu’ inspectorul închise ritos uşile, dând explicaţiile necesare : - Uşile se închid totdeauna cu grijă. Pentru a nu fi deteriorate paletele drukerului. Tasta de pornire se apasă uite aşa – arătă personal – fără grabă, astfel încât să vină perfect perpendicular pe circuitul electric de declanşare a comenzii. În tot acest timp executa mişcări de rotire în arc de cerc înspre şi dinspre panoul de comandă, cu buzunarul sacoului suficient de larg ca să încapă fără probleme plicurile pe care aspirantele la meseria de operator ascensor

i le introduceau pe rând, ori de câte ori nu era cu privirea la ele. La un moment dat atmosfera se destinse. Ba chiar începură să se joace sub ochii domnului inspectoru’, brusc devenit binevoitor. Se îmbrânceau între ele în cabina spaţioasă, se înghesuiau să apese grăbite pe butoane râzând, dând comenzile câteodată chiar în răspăr, înainte ca utilajul să fi recepţionat bine ultima comandă dată, în hârjoana lor copilărească gâdilându-l şi pe domnu’ inspectorul. - Staţi, măi, la un loc! zise acesta zâmbind fâstâcit, atingând fără regret cu cotul părţile mai moi ce se puteau atinge ca din întâmplare. Utilajul înţepeni. Dar nu în faţa uşii vreunui nivel, ci la jumătatea spaţiului dintre două etaje. - Aţi văzut ce s-a întâmplat dacă v-aţi jucat? V-am spus eu că nu e de glumă! zise mentorul părinteşte. Domnu inspectoru’ apăsă pe tasta de alarmă. Dar nu se auzi nici o sonerie. Aşteptară un timp, crezând că aceasta poate se declanşase abscons pe undeva. Apoi realizară că trebuie să iasă la liman singuri. Pe domnu’ inspectoru’ îl podidi brusc o sete cumplită, aşa cum i se întâmplase în viaţă ori de câte ori fusese pus să mai facă şi altceva decât să dea din gură. În plus, simţea o nevoie aproape stringentă să urineze. Dar mai tenace se dovedea a fi setea. Întâmplarea era uşor ridicolă, fiind în situaţia de a suporta nemiloasa nevoie de lichid, aşa, cu buzunarul ticsit cu plicurile cu al căror conţinut pecuniar şi-ar fi putut cumpăra nu un suc – ci o prăvălie întreagă de răcoritoare. Trebuia să acţioneze. Se sprijini pe umerii învăţăcelelor jucăuşe şi cu ajutorul unei cozi de mătură uitată din întâmplare în cabină a reuşit să ajungă la rotiţa de cuplaj din partea superioară a uşii. După ce îi săltă tija, s-a dovedit că aceasta s-a putut deschide fără nici un fel de alte impedimente, ocupanţii utilajului defect ieşind răzbit, unul câte unul, pe pardoseala etajului doi. Domnu inspectoru’ ţâşni apoi ca dintr-o gură de bazooka spre toaletă. Intuindu-i necesităţile şi ştiind ce

dezastru este acolo, doamna Mini porni şi dânsa de urgenţă, agitând aferată un inel cu chei. - Daţi-mi voie, domnu’ Vesspassian, să vă deschid la toaleta noastră, spuse privind la clientul cu stringentă nevoie ce începuse să joace step în timp ce privea scârbit la bălţile de urină de pe padoseală şi rahaţii din vasele de closet sparte, cu rezervoarele de apă demult smulse şi furate. - Merçi, doamna Mini, zise grăbit, trântind exasperat uşa cabinei. Reîntors la locul unde vehiculul rămăsese în pană, domnu’ inspectoru’ urcă un etaj mai sus, deschise şi uşile de acolo pregătindu-se să încerce a depana creaţia tinereţii lui – ascensorul AM 3, - nu înainte de a da dispoziţie mecanicului de serviciu să treacă la panoul de comandă şi să aprindă toate lămpile de iluminare ale puţului. Un timp, meşteri preocupat, gâfâind nervos. Era cocoţat pe cabină. Apoi, urlă către omul de la ultimul etaj : - Cuplează! S-a auzit un vag icnet de mecanisme neputincioase. - Decuplează! Ochelarii din plastic translucid îi străluceau demoniac în lumina puternică a lămpilor de control, punându-i în evidenţă fisura verticală ce-i separa lentila dreaptă în două. - Cuplează! Nici o reacţie. - Decuplează!... În acel moment, cuşca ascensorului zvâcni brusc, pornind spre ultimul etaj, în ţipetele ascuţite ale asistenţei. Domnu’ inspectoru’ luase poziţia drepţi, de recrut ce a nimerit în prima sa noapte de gardă pe podiumul de la drapelul unităţii. Ascensiunea se opri doar cu câteva clipe înainte ca omul de pe cuşca liftului să se fi putut zdrobi de plafonul puţului. După ce staţionă câteva clipe, cabina ascensorului reveni cu viteză uimitoare, de data asta oprindu-se exact la nivelul etajului. După care nu se mai întâmplă nimic. Domnu’ inspectoru era mai departe fără reacţie, precum recrutul din postul de santinelă ce mai are mult

până să-i vină schimbul. Rămase la fel şi după ce sosi echipa de depanare ce dorea să facă o revizie liftului buclucaş. - Hai, tataie, coboară odată de acolo! Ce să-ţi facem dacă nu vrei să ieşi la pensie, te-ai speriat - altădată să nu-ţi mai bagi nasul unde nu trebuie! - Domnu’ inspectoru’, coborâţi, dom’le, nu mai e nici o primejdie - pe răspunderea mea! Am scos liftul de sub tensiune, ce Dumnezeu! zise plin de solicitudine şi mecanicul de serviciu al pavilionului. Coborâse. Privea ţintă înainte, nu se ştie unde. - Să ţineţi minte de la mine, doamnelor, munca cu ascensorul nu este o glumă!… Şi la proba scrisă sunteţi toate admise… În clipa aceea, jumătate din lentila dreaptă se desprinse din ramă şi se făcu ţăndări de pardoseală. Domnele se îmbrăţisau entuziasmate. Erau atât de cuprinse de euforie încât nu observară automobilul de dincolo de poartă în care domnu’ inspectoru’ tocmai urcase demarând în trombă, uitând nepoliticos să-şi ia rămas bun.

Cei de după Duminica Orbului… - Zi-i, mă, până la urmă au făcut ordine oamenii lu’ domnu’ preşedinte?… Atmosfera tavernei joase era îmbâcsită de mirosul de mahorcă şi de transpiraţia celor ce la mese discutau aprins evenimentele acelei zile. - De, mă, dacă noi nu am fost în stare… au venit tot ăi de ne-au salvat în ianuarie şi februarie… Interlocutorului i se împleticea deja limba în gură, semn că berea ce i se mixase în sânge cu tăria înainte ingurgitată începuse să-şi facă efectul. - Da’ uite aşa a început să-mi crească inima când i-am văzut pe băieţii noştri plantând flori în faţa Tetrului Naţional! schiţă gestul plastic de mărire în volum a cordului.

Uite-aşa… În timp ce salubritatea dădea cu furtunul pe carosabil… continuă el împleticit. – Nu’-ş de ce la un moment dat apa care se scurgea la canal era roşie… beţivanii naibii… în loc să înveţe pentru sesiune sau să se ducă să se culce devreme ca să meargă a doua zi la muncă, o frigeau pe acolo aiurea, făceau gălăgie, că oamenii din vecinătate nici la Sclava Inagura nu se puteau uita!… Plescăi împleticit, aruncând priviri ceţoase ocupanţilor celorlalte mese. - Să-l vezi pe unu’ cum încerca să o dea la întors : lasă-mă, domnule, că port ochelari din după-amiaza asta, uite, acum tocmai i-am luat de la Optica! Tocmai mă duceam acasă să învăţ pentru examen, dacă văd mai bine, randamentul o să fie mai mare… - Ce-ai spus, mă, ai răngi la tine? Şi ia-l la omor, şi du-l la maşină în pumni, câte unu’ îl mai ardea cu bâta aşa, ca din întâmplare - da’ ce credea, că poţi să ameninţi aşa, pa stradă, şi p-ormă să treci liniştit mai departe?!… Ehe, vigilenţi băieţii noştri!… Chiar şi domnu’ preşedinte le-a mulţumit seara la teve… Picotea. Fu chiar la un pas să se lovească cu capul de masă. Neaşteptat, îşi reveni. - Nu l-au mai vrut pe Ceauşescu! reîncepu de data asta îmbunat. Bon’! zise împăciuitor. - Dar acum trebuie să muncească! Dă-mi-i, domnule, să-i învăţ o meserie! Uite, asta, de şofer! Că doar nu le-a zis nimeni că trebuie neapărat să tragă cu cârca! … Unanimitatea de păreri şi interese părea să se destrame precum fumul de ţigară puturoasă ce stăpânea mai departe atmosfera speluncii, mai cu seamă pe măsură ce celălalt, care se oprise de vreo o oră şi jumătate din consum, începea să se deştepte din înşelătorii aburi ai alcoolului. - Fugi, bă de aici! În şapte – opt ani aştia or să se p..e pe tine ca pe o stridie pe care o fezanda Prinţişoru’înainte de a o oferi spre consum ălora cu care îşi făcea petrecerile! - Cum să se p..e, mă, pe mine!?… - Io-te-aşa, după ce or să te şi mardească! - Cum să dea, mă, în mine?! E ca şi cum ar da în ta-su!

- La cum o s-arate viaţa peste câţiva ani în ţara asta, ăştia n-or să aibă mamă, n-or să aibă tată! - Hai, bă, c-ar fi prea de tot ! Auzi, să dai în tac-tu!… - Da’ ce, bă, pă vremea lu’ Ceaşcă nu se întâmpla?! Hai să nu o facem pe neînceputele aflate la a treia căsătorie, că n-a fost totu’ în regulă nici atunci! Ştiu eu familii în care fiul îşi turna tatăl, părinţii n-aveau greţuri să-şi prezinte urmaşii ca pe elemente necorespunzătoare – numa’ aşa, ca să vadă Partidu’ cât de loiali sunt ei Organelor de-s capabili să-i belească şi pe ăia cu care stau în casă ca să-şi păstreze serviciile alea de doi bani bucata! Nu zic că trebuia să o mierlească cum a mierlit-o, c-a fost prea de tot, da’ nici aşa, să crăpi de frig în casă, să crăpi de foame dacă n-aveai bătrâni să stea la coadă sau pile la Alimentara şi colac peste pupăză - să-ţi ia nevasta în fiecare lună să ţi-o verifice dacă n-a rămas borţoasă, precum pe găină de ouă! Dă-o-n mă-sa, bă, că şi Ăl’ Bătrân şi-a căutat-o cu lumânarea, până a sfârşit-o cu o mie de găuri în el! - Da, bă, orşicât, Ceaşcă a plătit datoriile… şi pe vremea aia casa era casă, masa era masă… - Doar că n-aveai ce să pui pe ea! Şi care datorii le-a plătit, mă? Ale mele – ale tale?… A plătit datoriile făcute de el, bă, ca să se plimbe cu Savanta prin toată lumea, şi le-a plătit pe spinarea noastră!… - Hai, hai, că n-a crăpat nimeni de foame!… - Da’ tu de unde ştii? Spunea cineva ceva pe atunci? Că de cumpărai dimineaţa la prima oră Scânteia, nu mai făcea trebuinţă pe la prânz să-ţi iei Informaţia sau România liberă – că toate parcă erau trase la indigo. După 1980 încoace nici pe programul Radio – T.V. nu mai era nevoie să dai banii, că dacă deschideai televizoru’ sau radioul auzeai sau vedeai acelaşi Tele – Nicu. Fierul de călcat şi lumina nu le mai deschideai. Din prudenţă… Hai, bă, să n-o mai frecăm – mă-ta a fost la un pas să facă infarct prin 1988 când a rămas vreo două ore în lift fiindcă se oprise curentu’. Iar pe fi-ta era să n-o mai aduci vie acasă când la maternitate s-a oprit incubatoru’ tot fiindcă se făcea economie de electricitate. – Aşa că nu mai fă atâta pe educatoru’ puştilor de acum, după ce ca nişte gugumani ne-am plătit casele şi

frigiderele de trei ori – o dată că oricum trebuia să le cumpărăm, a doua oară că dădeam şperţ ca să sărim rându’ – şi a treia oară că oricum fabrica de la Găeşti se ţinea pe banii statului – adică pe ai noştri! Las-o mai moale! Am fost cu toţii nişte laşi! În noiembrie 1987, când comuniştii i-au călcat în picioare pe muncitorii de la Braşov care se răsculaseră numai fiindcă cu burta plină nu erau – am făcut cu toţii pe proştii, deşi toţi ştiam de la Europa Liberă ce s-a întâmplat acolo! Dacă n-am fi fost noi nişte bicisnici, acum poate copiii ăia nu ar zăcea în cimitirul de la Pieptănari cu crucea pe piept. – Glasul căpătase inflexiunile disperării : - Ne-au salvat copiii, mă! Mai aveam puţin şi crăpam de foame! Cu ăia 250 de grame de salam lunar pe care ni-i pregătea Cârmaciu! Cai bătrâni, am fost salvaţi de nişte copii! – Trase aer în piept: - Iar acum, pe ăi de nu i-a omorât Dunărea Gândirii, i-am batjocorit noi!… Vânzându-i pentru un nenorocit de salam!… - Da, mă, da’ orişicât… dă-mi-i să-i învăţ o meserie… că… Amicul plecase. Rămas în atmosfera tavernei joase, adormi cu capul pe masă, sforăind în acompaniamentul vocilor monotone ale celorlaţi muşterii care continuau să discute aprins pro şi contra despre tot ceea ce se petrecuse pe străzile Bucureştilor în acea teribilă zi.

În aşteptarea cheilor

Cu un oftat prelung, tramvaiul se urni din faţa refugiului cotind-o cu un scârţâit înnebunitor de osii demult neunse. După ce se asigură, trecu de partea cealaltă a străzii un tovarăş în prag de pensionare, scund şi slab, cu obrazul rumen perfect bărbierit, cu o atitudine de continuă energică hotărâre prin gura-i veşnic pungită şi ochii veşnic căscaţi.

- Nu au sosit încă? întrebă el ferm arncând o privire clădirii noi-nouţe din faţa sa ce exhala un putenic şi tonifiant miros de zidărie proaspătă. Ceilalţi, de o vârstă nu prea depărtată de a lui, înclinară negativ din cap, după care îi dădură bineţe. - Or să mai întârzie mult? Că uite, deja soarele s-a ridicat de o suliţă, şi i se simte dogoarea! reluă burzuluit după nici cinci minute. - Dom’ le, că frumos e! nu se putu abţine după alte două minute, întorcându-se brusc spre ansamblul de locuit cu arhitecturaă stalinistă de o coloratură uşor gotică. – Mulţi au mai dorit să se mute aici, înainte să primim noi repartiţiile! – Cât m-am luptat să obţin numai pentru noi repartiţiile astea! Apropos, ieri când să plec spre casă, cine credeţi că mă opreşte în holul de la intrare ? N-o să ghiciţi niciodată : Tusmaniu, maistrul de la echipa de forjori din Secţia a IV-a! - ,,- Tovarăşe Jegărdeanu, nu s-ar putea câte un apartament pentru mine, cumnatu’ şi sora mea în ansamblul de dincolo de Podul Mangalia? Că tot sunt pe gratis, de la stat!” - Auzi, domnule, nu unu – ci trei apartamente voia ţoapa, ca să-şi strămute cu noi toată şatra! termină de maimuţărit interlocutorul de deunăzi. - Şi ce i-ai zis, nea Emile? - Ce i-am zis?! – „ – Uite ce e drăguţă, destul a trebuit să-i suport pe tine şi ăi ca tine după ce în tinereţe am luptat în ilegalitate ca să fiţi şi voi oameni! Acum, după o viaţă de muncă, vreau şi eu să stau liniştit la pensie cu intelectualii mei, fără să vă mai văd mutrele! Dacă îţi trebuie spaţiu’ locativ – n-ai decât să ţi-l obţii mai de la Podu’ Mangalia în jos! Sau, dacă pofteşti, să te muţi la casă veche, în locul vreunui burjui cu domiciliul actualmente la Poarta Albă! În blocurile pe care le-a făcut Partidul, deocamdată o să ne mutăm noi!” - I-ai zis-o, nea Jegărdene – exclamă satisfăcut unul din grup. - Să nu te reclame la Partid, îşi dădu timid un altul cu părerea. - Ce faceee!? Numai să poftească! Dosarul lui de Cadre e la mine! Ştiai, domnule, ce trecut nesănătos are?!

Bunică-su a fost chiabur, chiar dacă ta-su mai şmecher a încercat să se dea lovit, făcând pe calicul! Nu degeaba i-am bătut apropoul cu case vechi! De asta ce mai spui?! Am nas, domnule, eu am fost fiu de săraci, fără pic de pământ, că tata l-a băut tot – simt repede mirosul de burjui! - Tiii, nu ştiam că are un aşa trecut… dacă ştiam, nu-l ajutam acu’ patru ani să meargă la cursul de calificare de la Şcoala de Maiştri! Tiii, domnule, ce m-a tras pe sfoară! îşi afăci autocritica un altul. Soarele se ridicase acum mai mult de o suliţă, încingând atmosfera ce începea să devină irespirabilă. - Nu mai vin o dată? Cât au de gând să ne ţină în soarele ăsta? Reluă laitmotivul de început. Apoi, reîntorcându-se brusc spre edificiul din spatele său, zise cu înverşunare: - Nu mai e nevoie să plecăm de aici cât om trăi! Avem de toate! Uite, parcul este acolo, teatru, cinematograf – şi o grămadă de magazine de unde ne putem cumpăra orice! – Uite, până şi o ceasornicărie!… - Da aia de acolo, dintre copaci - ce e? Văd eu bine, sau… - E o biserică… - O biserică!?!… Şi ce mai aşteaptă ca să dea jos porcăria de colo?! Lasă, să ne aranjam întâi - că am să vorbesc eu săptămâna viitoare la Sfatul Popular – n-or să rămână lucrurile aşa! După ce am luptat o viaţă întreagă, să respir tot opiumul cu care au prostit poporul! - Ruşine!… Unul din grup îşi duse mâna la falcă murmurând: - Ieri am fost la stomatolog… De abia poimâine mai am programare… - Dar ce, ai probleme cu stomacu’?… întrebă plin de solicitudine unul din intelectuali... - Bună dimineaţa – ce face tovarăşii ? întrebă jovial un tip solid, îmbrăcat într-o salopetă cu bretele. - Bună dimineaţa, drăguţă, da’ ce aşteptai ca să apari o dată? Una câte una, începură să parcheze primele camioane cu mobilier.

- Uite, răspunse celălalt, aici tovarăşii are fiecare cheile de la apartamentele lor! zise începând să împartă legături de chei tovarăşilor care şi le preluau nerăbdători. - Ei, ce mai apartamente a mai construit Partidu’! Când ne-or da şi nouă repartiţii la bloc? întrebă ca pentru sine, cu o uşoară undă de invidie în glas. - Dar mata nu gândeşti că noi, intelectualii Partidului, merităm întâietatea? întrebă neobositul luptător întru repartizarea justă a spaţiului locativ. - Ba cum să nu, tovarăşu’, cum să nu! îşi reveni celălalt prudent, gândindu-se că întâietatea ar putea fi un necunoscut cuvânt ameninţător. Şi o luă grăbit înainte, începând să urce câte două trepte.

Contele

- microroman- Liderul protipendadei bucureştene, Gheorghe Brătinescu, a fost luat oarecum prin surprindere când, un curier îi vesti descinderea la Hanul lui Manuc a insolitului personaj care ceruse să vorbească cu reprezentantul nobilimii valahe din Bucureşti. Se înserase de mult când vizitiul, cu un gest sigur, îşi îndemnase caii să intre pe poarta stabilimentului, oprindu-şi telegarii cu o cabrare scurtă. Din trăsură coborâse un personaj masiv şi cam hirsut, cu o figură ovală şi impozantă, încadrată de două favorite uriaşe, punctată de o mustaţă prodigioasă încărunţită. Fruntea înaltă şi bărbia voluntară, însoţite de privirea aspră şi neînduplecată anunţa un ins încăpăţânat şi ferm, obişnuit să comande. Orice dubiu în acest sens se risipi în momentul în care i se auzi pentru prima oară glasul ca de tunet, ce porunci valetului hanului să apuce unul din cuferele uriaşe cu care sosise, îndemnându-l cu bastonul gros cu măciulie de argint spre scara ce ducea la etaj, unde îşi comandase o cameră. Valetul

personal luă cel de-al doilea cufăr identic cu primul, după ce în prealabil îngăimă un gâtuit ,, Oui, Monsieur’’. Era aproape miezul nopţii când cel solicitat începu să urce fără grabă treptele hanului. După un prealabil ciocănit, intră după răspunsul autoritar de dincolo de uşă ce venise aproape instantaneu. Aruncă o privire repede omului din faţa sa, constatând într-o fractură de secundă că nu are de a face cu un autohton, acesta neprovenind nici măcar din zona balcanică sau a Europei de Est. Luă loc în singurul fotoliul al odăii în care fusese poftit să se aşeze cu un gest scurt de către insolitul personaj. - Sunt contele Otto - Challes de Wersgalber, spuse el cu glasul ca o detunătută de tun. Interlocutorul nu schiţă nici un gest. Spre marea mirare a contelui, care se aşteptase ca la auzul – credea el – sonorului nume, boierul valah să aibă mai mult decât o simplă tresărire a muşchilor feţei. - Cum, nu aveţi nimic de zis? întrebă el mirat. Atitudinea boierului valah i se păru vecină cu insolenţa. Era aproape cu neputinţă ca acesta să continue a sta elegant picior peste picior privindu-l cu un zâmbet aproape imperceptibil în care se distingea o uşoară undă de milă. - Şi cam ce aţi dori să auziţi de la mine, domnule? rosti acesta într-o franceză impecabilă. Contele continuă să-l privească intrigat. I se păruse de la sine înţeles că o dată ajuns în îndepărtatul Bucureşti, uşile saloanelor lumii bune i se vor deschide de la sine, ca unui personaj de seamă ce era venit de la atât de mare depărtare. Nu se aşteptase la o primire atât de neutră. - Domnule, vin de la o atât de mare depărtare izgonit din ţara mea de profundele mele convingeri politico – religioase ce par indezirabile actualilor guvernanţi de la Paris. Astfel, aceştia nu au agreat atitudinea mea din timpul războiului franco – prusac dintre 1870 – 1871, o atitudine care se baza pe încercarea de apropiere paşnică de Germania, singura în măsură, după aprecierea mea, să impună – chiar dacă la început prin forţa baionetelor - pe o bază disciplinată, ordonată şi echitabilă o rânduială. Ce ar fi

benefică Europei, şi poate chiar umanităţii. De asemenea, convingerile mele religioase, trecerea de la catolicismul dominant în Franţa la luteranismul ce pare a aduce mai multă dreptate socială – mi-au provocat mai multe neplăceri ce m-au determinat a-mi părăsi – sper nu pentru totdeauna – ţara, actualmente nerealist şi deficitar condusă. Cred, de aceea, că sunt îndreptăţit a avea pretenţia – pe baza legăturilor de clasă ce ne înrudesc – să vă rog a-mi acorda toată deferenţa cuvenită rangului meu, introducându-mă în protipendada oraşului dumneavoastră care este capitala Ţării Româneşti… - A Regatului României, Monsieur! îl corectă prompt celălalt. - Cu atât mai mult! A Regatului României! În fruntea căruia se află, dacă nu mă înşel, un domnitor de origine germană… - Un Rege, Excelenţă! - … un rege, continuă uşor ofuscat că este atât de frecvent corectat, originar dintr-o ţară ce este liderul principal al Triplei Alianţe la care sunteţi şi dumneavoastră parte! De abia acum, lui Gheorghe Brătinescu interlocutorul său îi căzu definitiv antipatic. Începu cu glas egal. - Uitaţi, domnule, că în lumea în care trăim noi nimic nu este definitiv. O realitate valabilă în zilele noastre, ca şi pentru vremurile mai îndepărtate. Care se regăseşte perfect în deviza diplomaţiei britanice potrivit căreia adversarul de astăzi s-ar putea să fie aliatul de mâine, după cum inamicul de acum s-ar putea să devină în viitor prieten. O deviză pe care, vrând – nevrând o aplică ţara de unde veniţi care, în faţa tăvălugului teuton ce-o ameninţă de 24 de ani în fiece clipă şi-a uitat animozităţile grave cu Albionul, conflicte ce au însângerat o bună parte a Evului Mediu cu războaie devastatoare, culminând în istoria recentă cu Războaiele Napoleonene în care cel dintre Franţa şi Anglia a avut un rol principal şi decisiv. – Zâmbi enigmatic, privind într-o parte : - Când te gândeşti că numai cu o sută cincizeci de ani în urmă la Waterloo englezii v-au înfrânt graţie concursului dat de actualii dumneavostră inamici, germanii, pentru ca acum

să încheie o alianţă cu Franţa încercând să contracareze puterea zdrobitoare a Imperiului German, nu poţi să nu te gândeşti că istoria nu este totuşi decât o anecdotă sângeroasă!… - Nu am fi ajuns în situaţia asta, domnule, dacă ţara unde acum sunt repudiat ar fi dat dovadă de mai mult tact cu principalii săi vecini continentali – izbucni celălalt aproape cu violenţă. A fost motivul principal pentru care în 1870 - 1871 am refuzat să servesc unei cauze greşite, o părere pe care mi-o păstrez nealterată şi acum, în 1896! Repet, domnule, viitorul şi începutul de secol ce se apropie aparţin ordinii, disciplinii şi echităţii pe care apreciez că numai spiritul dur dar drept al Imperiului German îl poate impune! O atitudine pe care s-ar cuveni s-o îmbrăţişaţi, având în vedere că sunteţi entitate a unei alianţe din care sper că şi Imperiul Francez va face într-o zi parte! De aceea, pretind din partea dumneavoastră şi a celor pe care îi reprezentaţi un tratament identic cu un aliat aflat în dificultate, un aliat lângă care într-o bună zi va trebui să luptaţi într-un război ce nu mai poate să întârzie! Zâmbetul persiflant al lui Gheorghe Brătinescu se accentuă. Îşi privea uşor oblic interlocutorul, neputînd a se abţine să-şi facă nenumărate rezerve mintale. - Domnule, reîncepu în franceza-i impecabilă, suntem în miez de noapte, moment când ar fi firesc a mă gândi să mă retrag. Nu am s-o fac deocamdată. De aceea, vă voi reaminti că vă aflaţi într-o ţară minoră ca putere militară şi economică, ce foarte rar a putut să-şi traseze singură şi conform propriilor interese liniile directoare ale politicii externe sau în materie de alianţe militare. Îmi permit totuşi a vă sugera, domnule conte că – şi fac asta chiar dacă cugetul mă avertizează că nu-mi veţi asculta recomandarea - în măsura în care doriţi să aveţi o oarecare trecere în familiile protipendadei dâmboviţene – să nu marşaţi pe ideea obligaţiilor pe care Regatul României le-ar avea faţă de Tripla Alianţă. Veţi deveni în scurt timp indezirabil. Nu cunoaşteţi istoria teritoriului pe care vă aflaţi. E firesc. România nu are interese comune cu cele două puteri principale ce alcătuiesc Tripla Alianţă din care Rusia e pe

cale să se retragă. Nu aveţi de unde să ştiţi că pentru români, Ardealul aflat deocamdată în componenţa Imperiului Austro–Ungar este asemenea Alsaciei şi Lorenei pentru sufletul francez. Contele tresări. Din una din acele provincii era originar. La sugestia agenţilor secreţi germani ce împânziseră districtele Franţei cu câţiva ani înaintea izbucnirii războiului, sabotase apărarea teritoriului ce, prin ereditate, îl avea în moştenire seculară. - Descendent al celor ce stăviliseră în urmă cu o mie de ani la Poitiers impetuoasa înaintare a arabilor - nu crezuse că este necesar a-şi îndeplini funcţia cu care era dotat gradul său nobiliar împotriva unui popor cu care credea că ţara sa are prea multe interese în comun. Aşa că, precum o nefericită întâmplare, trupele lui dar şi a altor comandanţi militari influenţaţi de prodigioşii agenţi ai serviciilor secrete germane erau mai totdeauna în poziţii defensive defavorabile în raport cu un inamic impetuos şi bine dotat, serviciile de manutanţă funcţionau în cea mai mare parte a timpului neverosimil de defectuos – totul cu scopul temporizării şi încheierii unei păci cu un adversar a cărui prietenie era căutată cu orice preţ. O temporizare care în cele din urmă condusese spre dezastrul de la Sedan încheiat cu înfrângerea totală a Imperiului Francez şi căderea în prizonierat a împăratului Napoleon al III–lea. - Vă asigur, domnule, că oricât de onorabile par a fi fost intenţiile dumneavoastră ce v-au condus la o politică de capitulare în faţa unui inamic ce v-a atacat ţara – aceasta nu va fi bine privită nici aici, după cum nu a fost primită bine nici acolo. În plus, vă repet, clasa politică românească nu simpatizaează cu Puterile Centrale, repetându-vă că o treime din teritoriul natural al regatului – Ardealul – se află în componenţa Austro – Ungariei. Vă propun deci, pentru a evita izolarea dumneavoastră iremediabilă, să încercăm a vă introduce în sânul elitei aborigene găsind un pretext onorabil stabilirii domniei – voastre aici. – Nu sunteţi singurul cetăţean de origine franceză stabilit în Regatul României, dacă ar fi să-l numim numai pe Ullyse de Marsillac, strălucitul dumneavoastră compatriot, cotat ca un

excelent gazetar – inclusiv pentru extravagantele sale scrieri futuriste ce prevăd un Bucureşti aproape complet demolat şi reconstruit din temelii. - Şi cu ideile de ordine, disciplină, echitate şi eficienţă cum rămâne? întrebă celălalt învârtoşat. - Ştiţi, domnule, noţiunile acestea sunt mai mult preţioase, decât aplicabile. – Ordinea, cui? Disciplina cui, aplicată pe pielea căror naţiuni?… Echitatea atât de clamată pe cine va favoriza, în fapt, pentru cine va fi eficientă? Credeţi-mă, folosiţi argumente extrem de relative, pentru o zonă în care popoarele au avut şi încă mai au suzerani extrem de capricioşi. Eu atât am avut de zis, vă las să vă odihniţi – noapte bună! Rămas singur, cu fiica ce deja se culcase în cealaltă cămăruţă, servitorul ce făcuse acelaşi lucru în cameră cu stăpânul în pătuţul ca de fecioară aflat sub unul din geamurile încăperii – contele medită profund la situaţia sa dar şi la motivele pentru care fusese nevoit să-şi părăsească plaiurile natale, excluzând din procesul său mintal cu desăvârşire orice părere avută de interlocutorul cu care se întreţinuse până cu câteva momente în urmă. - ,, Niciodată – conchise el – un de Wersgalber nu va mai călca pământul Franţei până când actualii guvernanţi nu vor fi înlocuiţi cu genul de oameni ce vor înţelege de unde poate veni adevărata ordine şi disciplină!’’

*

Gheorghe Brătinescu nu se înşelase: în săptămânile şi lunile ce au urmat, contele nu a ţinut în nici o împrejurare cont de recomandările sale. Cu orice ocazie, la orice petrecere de orice gen ar fi fost ea, acesta nu-şi ascunse în nici o situaţie simpatiile politico – militare privind scena europeană, ori opţiunile confesionale ale unui rit despre care clasa politică autohtonă nici măcar nu cunoştea prea mult. Rând pe rând uşile caselor familiior însemnate ale oraşului i s-au închis discret, astfel că originalul nobil a rămas izolat, după cum reliefase că are să se întâmple

interlocutorul său din prima seară când sosise la Bucureşti. – Singurul care îi mai călca pragul modestului apartament din incinta Hanului era tot el, îndrăgostit de frumoasa fiică a contelui, dar şi cu interesul uman trezit de situaţia unui om care fără să-şi dea seama, era extrem de periclitat. Teoriile contelui erau un melanj hibrid de concepţii social – religioase, ce la o analiză mai atentă se putea constata că se bat cap în cap. Descendent al acelei nobilimi ce-şi avea începuturile în vremurile Imperiului Caroligian ce marcase jumătatea Evului Mediu, nobilime ce avea ca scop apărarea militară în timp de război, guvernarea economică pe timp de pace – fiinţa insolitului personaj nu era deloc genetic pregătită pentru un rol pe care începuse să-l joace la început de bătrânţe: acela de reformator moderat, care vedea însă reformele preconizate printre nuielele cnutului pe care nu concepea să-l lase din mână. Inegalităţile de comportament ale contelui consternaseră pe compatrioţii şi riveranii din regiunea în care trăia, trezind şi suspiciunile Siguranţei Franceze care, la aproape 25 de ani scurşi de la dezastrul de la Sedan, începuse – la sugestia factorilor politici – să investigheze discret dar meticulos împrejurările în care armata franceză fusese neverosimil de repede înfrântă de trupele lui Bismarck. Pentru a nu scandaliza Europa şi pe proaspeţii aliaţi britanici cu eventuale dezvăluiri şocante, investigaţiile rămăseseră în zona clar – obscură a serviciilor secrete, urmând ca şi pedepsele aplicate eventualilor vinovaţi pentru dezastrul de atunci să se producă tot în surdină. Secular obişnuiţi cu mâna forte a potentaţilor locali ce numai prin blândeţe nu se remarcaseră pe perioada zbuciumatei perioade medievale – ţăranii de pe latifundie veneau uşor îngrijoraţi seara să supeze la masă cu contele ce peste zi numai blând nu se purtase cu ei în timpul muncii pe domeniu. Nici unul nu îndrăznise să refuze vreodată favorul de a sta la masă cu teoreticul lor stăpân, trebuind chiar să-i zică tu – un alt capriciu egalitarist al potentatului. Plecând de acolo mult după miezul nopţii, se simţeau mai umiliţi, în noua situaţie dublă în care se aflau – de a se tutui la ordin cu cel în faţa căruia peste zi trebuiseră să stea cu

capul plecat, pentru ca, peste câteva ore ce le mai rămăseseră până la răsăritul soarelui, să reia de la capăt ciclul existenţial umilitor. În regiune, vecinii de pe domeniile mai mult sau mai puţin depărtate şi nu numai îl numiseră în deriziune contele – supé, gândindu-se dacă nu ar fi bine să înştiinţeze autorităţile vreunui spital psihiatric din Paris sau dintr-un alt oraş mare al Franţei care ar fi posedat aşa ceva. Şi chiar o făcură, întâmpinaţi fiind de medici doar cu neputincioase ridicări din umeri după ce aceştia constatară că extravaganţa contelui nu era neapărat prevestitoarea vreunei boli psihice, nobilul având la urma urmelor voie să facă ce doreşte în casa sau pe proprietăţile sale atât timp cât nu punea în pericol liniştea publică, siguranţa celorlalţi cetăţeni ori nu scandaliza prin vreun act obscen societatea. În schimb, demersul atrase atenţia Siguranţei, dornică de a avea noi date în ancheta discretă ce o întreprindea cu privire la înfrângerea surprinzătoare şi rapidă pe care Imperiul o suferise în timpul războiului franco – prusac. Nu mult după aceasta, existenţa contelui a început să fie pigmentată cu o sumă de fapte stranii ce curând începură să-l pună pe gânduri: ca din întâmplare, cu o frecvenţă din ce în ce mai îngrijorătoare, îi ieşeau în scurtele drumuri ce le făcea în afara domeniului şi mai recent şi pe acesta – indivizi care la început se mulţumeau să-l privească semnificativ, mai apoi să-i rânjească sardonic – după care, prinzând curaj – să-i arunce în faţă cuvinte jignitoiare sau chiar de ameninţare : ,, Javră trădătoare, ai să vezi tu!’’ – îi fusese dat să audă într-o zi. - ,, Vive La Republique!’’ - exclamase un altul ce fu la un pas să se ciocnescă cu trăsura de trăsura sa. – Într-un rând, un ins pirpiriu îi făcuse semn cu pumnul, oprind brusc trăsura chiar în dreptul contelui, aflat în acel moment în inspecţie pe domeniile sale. Când sacoul celuilalt se dădu neglijent la o parte, Otto - Challes de Wersgalber văzu lucirea repede în soare a unui obiect metalic aflat la centură. Contele reacţionase rapid şi precis, scoţând cu un gest iute revolverul ce îl avea totdeauna la el – ucigându-şi ipoteticul adversar cu trei din cele şase cartuşe avute în butoiaşul armei. Ancheta ulterioară nu dezvăluise niciodată identitatea celui lichidat, dar cuţitul vânătoresc

găsit asupra sa cât şi faptul că se afla pe un domeniu privat, precum şi declaraţia contelui – fură suficiente pentru a se constata postura de legitimă apărare a proprietarului domeniului. Cazul se închise repede, fără a se mai da alte amănunte publicităţii. Pastorul Pharix, cel care îl convinsese a lăsa confesiunea romană în favoarea celei luterane – încetase cu desăvârşire vizitele înainte atât de dese pe care le făcea la castel. ,, -Nu uitaţi, Monsieur Contes, că o sumă de strămoşi ai dumneavoastră poartă şi acum în faţa lui Dumnezeu greaua povară a silniciilor pe care le-au comis împotriva oamenilor nevinovaţi ai acestui pământ!’’ ,, - Şi ce credeţi că ar trebui să fac, domnule pastor?’’ întrebase cu glas scăzut într-un rând. ,, - Deşi, evident, faptele lor nu vă sunt direct imputabile decât poate prin preceptul biblic ce vorbeşte de pedeapsa până la a treia generaţie – aţi putea să vă salvaţi sufletul părăsind o confesiune pe care noi o socotim vinovată de suferinţa provocată milioanelor de oameni în ultimul mileniu – îmbrăţişând totodată adevărata credinţă, prin mijlocirea Bisericii ce o reprezint!’’ ,, - E bine aşa?’’ întrebă cu altă ocazie semnând actul ce consfinţea trecerea la noul rit. ,, - Oui, Monsieur Contes!’’ zise rar şi satisfăcut celălalt, privindu-l precum îşi priveşte un vânător vânatul proaspăt împuşcat. - ,, - Şi nu uitaţi, cine îşi cedează aici averea, va primi de la Dumnezeu cu altă ocazie însutit!’’ ,, - Şi credeţi că orice bancă din lume îmi va restitui contravaloarea bunurilor eventual pierdute aici, evident, după prealabila dumneavoastră intervemţie?’’ întrebă făcând dovada că nu a priceput sensul ultimei parabole enunţate de pastor, continuând să gândească la modul mercantil. ,, - Oui, Monsieur Contes!’’ repetase maşinal şi pastorul pe care din acel moment nu-l mai interesa soarta celui pe care intenţionase să-l momescă a ieşi de sub protecţia ultimei fortificaţii ce l-ar mai fi putut proteja. Tot restul timpului cât mai zăbovise la castel, continuase să-i arunce privirea de vânător biruitor, cu ochii neverosimil de

albi deschişi la paroxism care exprimau o satisfacţie diavolescă, gura uşor întredeschisă şi nasul atât de coroiat încât părea să-i ajungă în cavitatea bucală. Zilele următoare nu a mai venit la castel, dar frecvent se oprea în drum privindu-l cu aceeaşi mută şi necurată satisfacţie, părând a-l sfida chiar şi aşa, fără să zică nimic – doar cu statura lui mică şi îndesată proţăpită în drumul prăfos şi acel acum nerostit - ,, - Oui, Monsieur Contes!’’ Contele nu-şi schimbase nici acum atitudinea dobândită în urma unui ghiveci rezultat din atitudini medievale autoritare aliate cu fragmente de principii egalitarste marxiste incomplet digerate, continuând cu atitudinea de peste zi avută faţă de ţăranii aflaţi pe câmp şi supeurile sui – generis oferite generos prin rotaţie aceloraşi oameni cu care după apusul soarelui discuta ca de la egal la egal. Într-o seară, lucru fără precedent, oferi lui Dominique inelul – sigiliu ce-l avea totdeauna pe mână, spre a pune la loc sigiliul de ceară aflat la uşa pivniţei cu vinuri fine ce se afla în vecinătatea depozitului de arme aflat în acelaşi subteran. După care sub privirile comesenilor stânjeniţi, începuse să-şi şteargă farfuria de resturile de piure de spanac, aşa cum făceau în mod obişnuit ceilalţi ţărani în intimitatea cocioabelor lor. - ,, Oui, oui, trebuie să ne gândim şi la faptul că lăsând farfuria cu cât mai puţină unsoare, uşurăm munca servitorului ce spală vasele. - Oui, oui!..’’ ,, - Dominique, ca semn de încredere îţi voi lăsa în noaptea aceasta nu numai sigiliul – ci şi cheia pivniţei, urmând ca mâine dimineaţă să mi le înapoiezi’’ îi spuse oaspetelui – ţăran când acesta se întorsese cu sticla de coniac cerută. - ,, - Între stăpâni şi cei stăpâniţi vor trebui să apară cu timpul relaţii de încredere reciprocă, până la urmă chiar de egalitate. Oui, oui!…’’ - încheie terminând preocupat de şters farfuria cu dumicatul de pâine pe care rapid îl băgă în gură, sub privirile ţăranilor ce se pregăteau a doua zi de beştelelile obişnuite. Într-o seară, pe când se afla la masă cinând în tăcere cu obişnuiţii comeseni, fereastra dinspre vasta curte a castelului se ilumină brusc, ca la apariţia unui neaşteptat joc de artificii. Se aprinsese hambarul. Privi câteva secunde

înmărmurit demoniacul foc ce devora cu poftă acareturile în care erau incluse potcovăria şi celelalte ateliere ale fierarului. Fără să aştepte vreo poruncă, comesenii se repeziră afară reluîndu-şi rolul de simpli ţărani, alăturându-se celorlalţi locuitori ai satului, împreună cu care luptară până la ziuă cu flăcările prodigioase. - Ar fi crezut teza unui accident acreditată cu suspectă grabă de autorităţile ce anchetaseră cazul – dacă argatul Pierre, ce pe timp de noapte îndeplinea şi rolul de paznic al curţii, nu ar fi fost găsit într-un târziu cu beregata tăiată şi cadavrul pe jumătate ars, aruncat în grabă la marginea pălălăii de asasinii săi. Din acea seară, bizarele supeuri ale contelui încetară. Tot mai frecvent se surprindea strângând nervos mânerul revolverului de acum încolo purtat totdeauna sub haină, verificând totodată cu frecvenţă sporită starea carabinelor pe care le plasase la îndemână pe la toate răspântiile interioare ale clădirii. Totodată, porunci grăjdarului să ţină în permanenţă cai legaţi la oiştea caleştii celei mari, ordonând de asemenea ca uşa tunelului secret de părăsire a castelului să fie în permanenţă ţinută deschisă, iar acesta să fie curăţat şi ţinut în cât mai bună stare. Se plimba zilnic ca şi până atunci printre lucrătorii de pe moşie, arareori şi foarte cumpătat zicându-le în răstimpuri câte o vorbă. Se surprindea câteodată privindu-i bănuitor, în aceste scurte căutări încercând parcă să desluşească ce se ascundea sub frunţile înclinate ale oamenilor ce păreau a se limita doar să lucreze cu sârg pământul. Cei mai mulţi dintre ei erau doar fericiţi că încetaseră nefireştile cine îmbelşugate la care erau obligaţi să ia parte prin rotaţie în prezenţa stăpânului de peste zi, sărăcăcioasa zeamă de buruieni pe care şi-o sorbeau în pripă înainte de culcare lăsându-i să doarmă mult mai liniştiţi. Premoniţia unui deznodământ apropiat îl făcu să fie mult mai îngăduitor cu slujitorii personali. Într-o zi, când slujnica deretica prin uriaşa sufragerie şi sparse din greşeală o foarte preţioasă vază egipteană, nu avu de spus decât cuvinte prevenitoare, pe un ton politicos şi scăzut : ,, - Lasă, lasă – se mai întâmplă, se mai întâmplă… continuă-ţi

fără grijă treaba, doar că ai să fi mai atentă pe viitor – n’est pas?…’’ Dejunurile şi cinele şi le lua acum singur, doar în compania fiicei sale. În răstimpuri arunca priviri reflex scurte spre ferestra unde văzuse în acea noapte izbucnind flăcările. Slujitori tăcuţi intrau în răstimpuri servindu-le felurile de mâncare, după care dispăreau la fel de discret. Câteodată, privirile contelui se fixau de fereastră doar pentru a admira noaptea înstelată. Pe uşă irupe Dominique. Se vedea că venise într-un suflet fugind, urcând nebuneşte dealul pe care era construit castelul. Sânii generoşi i se agită şi acum sub cămaşa grosolană de pânză, trădând supremul efort. ,, - Domnişoară, stăpâne – fugiţi!… În mai puţin de un ceas vor ajunge aici să vă măcelărească!’’ Contele simţi că inima îi este săgetată de un sloi de gheaţă. Reuşi să-şi stăpânească firea, afectă o bravadă forţată, adresându-se cu cât mai multă solicitudine ţărăncii care îl privea îngrozită : ,, - Linişteşte-te, Dominique! Cine să ne măcelărească?…’’ Câteva clipe, femeia continuă să-l privească cu ochii larg deschişi a groază. ,, - Ar fi trebuit poate să vă zic de azi dimineaţă… dar nu am priceput rostul celor auzite şi nu m-am încumetat… nişte furgoane cu soldaţi au ajuns încă din zori la câteva leghe de sat… ofiţerii arătau cu duşmănie spre castel, iar nişte domni în civil cu pălării mari îşi verificau tot timpul revolverele spunând că dacă vor acţiona rapid, totul se va termina fără tărăboi şi fără să fie nevoie să intervină armata… nimeni nu va ştii nicidată adevărul – aşa spuneau…trădătorul îşi va primi pedeapsa… Am înţeles totul acum, întâlnindu-mă cu ei pe drum, în timp ce veneam din satul vecin Le d’ Arc, de la mătuşa mea… eu le-am văzut mersul tiptil în drumul ce duce aici, fără ca ei să mă vadă pe mine… - Fugiţi, domnule conte, pesemne că în momentul acesta nu sunt prea departe… Chiar dacă pe ei îi veţi putea dovedi, nu veţi putea face nimic în faţa tunurilor pe care le-a adus armata…’’

Palid ca un mort, contelui nu-i mai trebuiră alte amănunte. Urmat de fiica sa începu să coboare scara ce ducea la subsolul cu staul, nu înainte de a arunca cu un gest reflex sfeşnicile de aur masiv într-un sac parcă anume pregătit lângă şemineu. Era urmat îndeaproape de copila care în cele din urmă nu mai putu să-şi biruie hohotele de plâns. Drumul parcurs de caleaşcă prin tunelul luminat de făclii cu lumină tremurătoare păru a fi însăşi veşnicia unui mormânt din care urma să evadeze. În cele din urmă trăsura ieşi în noaptea înstelată şi plăcută de afară, părând a se fi smuls dintr-un vis rău. O vreme, nu se auzi decât tropotul cadenţat al cailor. Deşi drumul era pustiu, contelui i se părea că vede nenumărate umbre fantomatice ce-şi întindeau braţele contorsionate spre caleaşcă. La un moment desluşi o umbră aparte ce îşi agita braţele paralel cu trupul. Era pastorul Pharix a cărui sutană părea să facă noaptea mai neagră.Cînd vehiculul trecu prin dreptul său, aruncă ambii bolovani spre trăsură. Unul din ei nimeri osia solidă, nereuşind însă s-o deterioreze. Celălalt trecu la câţiva centimetri de capul contelui, pierzându-se în lanul de porumb de dincolo. ,, - Fugi, blestematule!… Viaţa pe care o vei duce de acum încolo va fi o pedeapsă mai mare decât glonţul de care ai scăpat!” ,, - Opreşte!” porunci aspru vizitiului. Scoase fără grabă revolverul şi ţinti cu grijă silueta înnegurată, ale cărei mâini se ridicaseră precum ale unui Crist pregătit a se lăsa răstignit din picioare. ,, - De ce te-ai oprit, blestematule!? Continuă-ţi drumul! Alles! Continuă-ţi drumul! Fii fără grijă, ţi-am mai spus - viaţa pe care o vei duce de acum încolo va fi o pedeapsă cu mult…’’ Apăsă scurt de două ori pe trăgaci. Doi licurici părură a se înfige în pieptul arătării care lăsă moale braţele, prăbuşindu-se ca un sac în ţărână. ,, Oui, Monsieur Pharix!’’ reflectă contele în timp ce-şi înlocuia cartuşele în arma a cărei ţeavă încă fumega. - ,, Aşa se plăteşte batjocorirea unui de Wersgalber. Acum vei

avea ocazia să aprobi numai în faţa dumnezeirii care te aşteaptă. Tocmai ai avut răsplata cuvenită trădătorilor!’’ Trădător! Această culpă părea să i se atribuie şi lui! Şi chiar aşa ar fi fost, dacă lucrurile erau scoase din context! Dar contele trăia pe mai departe cu ideea că în timpul războiului nu încercase decât să facă un mare serviciu Imperiului, alăturându-l, oarecum forţat şi – ce-i drept – după o înfrângere umilitoare - Reichului lângă care îi vedea un drum strălucit. La capătul drumului zări jarurile de ţigară ale militarilor şi altor câţiva civili cu pălării cu boruri mari. Luna argintie le lumina uniformele şi armele. Tunurile îndreptate cu ţevile spre castel reflectau puternic lumina albicioasă. Contele îşi duse din nou mâna sub haină, hotărât ca la nevoie să-şi vândă scump pielea. ,, - Ai auzit focurile de armă, Rémi?” îl auzi clar pe unul din ofiţeri. - ,, - Le-am auzit lămurit de undeva din laterala castelului. Imposibil să fi fost trase de inspectori. S-au auzit în plin câmp.” ,, - O fi fost vreun braconier, cine ştie? Pofta de puţină carne l-o fi scos afară din casă.” Tăcură, uitându-se nehotărâţi după caleaşca luxoasă. Dar în acel moment atenţia le fu distrasă de lumina puternică dinspre castel. Pesemne, agenţii ajunseseră şi dăduseră foc acareturilor. Era de presupus că la ora asta contele, fiică-sa şi eventualii slujitori ce încercaseră să-l apere zăceau fără suflare. Şi ca o întâmpinare la ceea ce gândeau, în acel moment începură să se lumineze geamurile castelului tocmai incendiat. La un moment dat flăcările izbucniră pe geamurile don-jon-ului, ghicindu-li-se parcă de aici troznetul ascuţit din momentul când se făcuseră ţăndări. Flăcările mângâiau acum în totalitate clădirea. Când caleaşca se mai îndepărtă în galopul grăbit al cailor, contele îşi văzu fosta reşedinţă precum un paralelipiped minuscul de foc.

*

După alte câteva ore, ajunse la prima destinaţie ce consta într-o primă şi minoră haltă de provincie, de unde avea să ia trenul spre capitală, singurul oraş de unde s-ar fi putut îmbarca pe o garnitură ce avea să-l ducă peste graniţă. Căci în Franţa, contele avea certitudinea că atât viaţa lui şi a fiicei sale erau în mare primejdie. ,, - Rămâneţi cu bine, Monsieur!” îi spuse vizitiul în faţa clădirii gării. ,, - Dumnezeu să te aibă şi pe dumneata în pază, Rolland! Ce o să se întâmple cu tine acum?” „ – Cu excepţia lui papá Pharix care la ora aceasta pesemne dialoghează cu îngerii – nu ne-a văzut nimeni în noaptea asta. – Am să-mi continui viaţa, domnule, ce să fac! La un alt stăpân, cel mai probabil! Întotdeauna există un altul! În câteva zile lucrurile se vor linişti, iar viaţa îşi va relua cursul normal!” ,, - De ce nu m-ai vândut, Rolland? Ai fi fost mult mai în câştig, luând probabil o sumă frumuşică pe post de recompensă!” Omul îl privi o clipă cu o undă de ezitare în ochi şi după ce aruncă o privire oblică hainei celuilalt spuse repede : ,, - Din loialitate, domnule! Rămâneţi cu bine! Grăbiţi-vă, vă vine trenul!” arătă undeva în spate, de unde se auzi un şuierat prelung. Peste câteva minute, contele se afla în vagonul său, neîndurându-se să-şi desprindă privirea de pe sticla ferestrei, mângâind cu o tandreţe necunoscută lui până atunci părul bălai al fetei ce-şi lăsase suspinând capul pe umărul său.

*

Trecu prin centrul Parisului ca mulţi alţi oameni obişnuiţi, din fuga unei trăsuri. Nu avea de ce să se ascundă. Duşmanii săi nu aveau un mandat de arestare sau pentru un alt gest de represiune. Aşa că, periclitat ar fi fost mai degrabă în locurile retrase. Paradoxal, dar cel mai mult ar fi

fost protejat în incinta vreunui comisariat de poliţie sau chiar în clădirea Consiliului de Stat. În incinta Gării de Nord, a stat mai multe zeci de minute pe gânduri. – Unde să se ducă? Pe teritoriul Reichului ar fi fost continuu periclitat, ceva mai puţin decât dacă ar fi rămas pe teritoriul Franţei, ce-i drept. Oricând, însă, agenţii secreţi ai Siguranţei ar fi putut ajunge până la el, serviciile de pază germane fiind puţin probabil a fi fost dispuse să ia atâtea măsuri preventive cât să-i asigure pe deplin securitatea. – Dar dacă ar fi trecut Canalul Mânecii? Deşi cu afinităţi religioase asemănătoare Regatului Unit, din punct de vedere politic şi militar cele două Imperii aveau acum multe interese în comun, uitând în pripă divergenţele de veacuri ce le făcuseră să se duşmănească, pripita alianţă concretizată în Antanta înfiripându-se în faţa uliului german. – Ar fi rămas să emigreze în America, despre a cărei populaţie avea însă o părere foarte rezervată. Aşa că luă bilete la întâmplare spre o destinaţie estică, spre o ţară din regiunea balcanică al cărei nume îi părea uşor exotic: Bulgaria. Ajuns acolo, contele se felicită pentru prezenţa de spirit de a fi luat şi sfeşnicele de aur masiv de pe şemineu. Acestea, împreună cu o parte din bijuteriile vândute şi transformate în bani peşin, îl ajutară la demararea unei afaceri cu o fabrică de sifoane, domeniu nou, ce ar fi urmat să deservească o mare parte din Europa estică, poate chiar şi părţi din Rusia. Afacerea căzu la nici o lună şi jumătate de la debut, partenerii de afaceri dovedindu-se a fi nişte impostori. Lucrările investiţiei rămaseră în stadiul incipient de fundaţie. Lucrătorii se risipiră. Contele scăpă de reclamaţiile unor investitori păgubiţi ca şi el, trecând într-o noapte Dunărea pe la Giurgiu. Îi rămăseseră destule bujuterii şi destui bani gheaţă ce l-ar fi ajutat să trăiască un timp onorabil, ba chiar să deschidă o mică afacere. În capitala Regatului României contele se dovedi mult mai rezervat în relaţiile cu oamenii, încercând să ia contact numai cu vârfurile protipendadei. Neînduplecarea în hotărârile luate nu l-a părăsit însă nici acum. După un an de

şedere în noul teritoriu, într-o seară, după cină, spuse fetei sale, în timp ce Rudolph, slujitorul, strângea tăcut vesela : ,, - A venit vremea să te măriţi, fata mea! Ai împlinit nouăsprezece ani!” Inima fetei începu să bată în galop. De câtăva vreme, neştiuţi de nimeni, între ea şi Gheorghe Brătinesu, singurul reprezentant al protipendadei bucureştene ce le mai călca pragul - se înfiripase o idilă pe cât de puternic fundamentată pe sentimente– pe atât de discretă. Aşa încât nimeni nu află de dragostea lor, opinia publică aborigenă fiind văduvită de un suculent subiect de can – can, nici chiar încruntatul nobil ce credea că-ţi cunoaşte fiica precum pe propriul buzunar, neştiind ce izvodeşte la un pas de dânsul. ,, - Ştii bine, papá, cuvântul dumitale va fi lege pentru mine! Mai ales că ne iubim de mai demult!…” zise fata în concepţia căreia candidatul nu putea fi decât unul singur, acela ce se dovedise singurul om ce le mai călca pragul. ,, - Vă iubiţi mai de demult!? Cum se poate?! Nici măcar nu-l cunoşti! De abia mâine îl avem invitat la cină! Este unul de-al nostru, fost subofiţer prusac în armata lui Kaiser Wilhelm, un om onest, disciplinat şi ordonat, alături de care nu se va putea să nu fi fericită!” Albă ca varul, fata căzu moale pe acelaşi fotoliu unde şezuse şi alesul inimii ei în prima seară după sosirea lor la Bucureşti. Cuvântul patern era mai puternic decât orice. Idila rămase în veci de nimeni neştiută. Relaţiile franco–germane păreau a-şi lua din nou tributul. Nunta se oficie peste două luni, la singura Biserica Luternă o oraşului. Dorinţa părintească şi interesele superioare fuseseră mai puternice decât fireştile imbolduri ale firii. Ginerele era, în fond, un om onest. Plecase din localitatea natală Cottbus, o suburbie a Berlinului, după ce în prealabil absolvise un curs al Charlottenburgului, celebra facultate berlineză. Acolo îşi desăvârşi cunoştinţele despre construirea şi depanarea motoarelor cu explozie, un domeniu încă nou. Fantasc şi capricios, cu mare trecere la femei, cu o puternică dorinţă de a trăi sigur şi bine – hotărî să plece în Regatul României, ţară preponderent agricolă, unde îndeletnicirea sa se dovedi a avea mare căutare. În

acest fel puse distanţă între el şi familia care îi dezavua modul de viaţă. În cartierul sud-vestic unde se stabili, era privit ca ceva cu adevărat exotic. Cu toate acestea, de fiecare Crăciun, casa îi era plină de oamenii din împrejurimi, veniţi anume să-şi ia tainul din porcul pe care namţu’ îl creştea anume pentru a-l împărţi oamenilor nevoiaşi. Asta nu-l împiedica să le facă câte un duş în amurgurile caniculare de vară când, tot ei, lucrători în parte la atelierele lui de utilaj agricol, îi urinau pe gardul grădinii. ,, - Neamţ smintit!”ţipau ascuţit surprinşi de duşca rece a furtunului. ,, - Aşa-ţi trebuie! De ce pişi tu gard la mine, du* porc la tine!?” Oamenii plecau râzând, fără să se supere pe un patron totuşi onest până la absurd, în atelierele căruia erau departe de a muri de foame. Omul păruse a fi urmărit de ghinion, căci acum se afla la a patra soţie, toate celelalte murindu-i secerate de boli incurabile. Spera ca în sfârşit acum, când se căsătorea cu o femeie atât de tânără, să se bucure de o linişte şi continuitate matrimonială ce nu şi-o găsise până atunci. Împreună cu fiica sa, contele părăsi modestul apartament de han, pentru a se instala în austera dar mai confortabilul domiciliu al ginerului, pe care acesta şi-l amenajase într-o casă aflată chiar lângă o porţiune din calea ferată de centură o oraşului, clădire despre care localnicii crezuseră că este bântuită noaptea de stafii. Investirea unei mari părţi din banii pe care îi mai avea în afacerea destul de înfloritoare a ginerului aduse mari motive de satisfacţie contelui. În mai puţin de zece ani, îşi recuperă de câteva zeci de ori banii pierduţi în afacerea cu sifoanele. Aşa, cu firea sa impersonală, ginerele său se dovedi de o corectitudine rece şi calculată, tipic germanică. Căci ginerele său ar fi fost în stare să cedeze din propriile economii sau profit, dar să nu întârzie nici măcar o zi cu plata lefurilor sau a altor obligaţii. Tăcut, în după - amiezile toride de vară, îşi privea din hamacul din curte cu nedisimulată simpatie ginerele care, mergând alene prin * Du ( germ. ) = tu

casă, era mai tot timpul în căutarea vreunui mărunt obiect personal. - ,,Wo sind mein Brille?… Aber die Pfeife?… Hmm…*” – Până la urmă lucrurile se rezolvau rapid şi practic, căci de cele mai multe ori obiectele solicitate se aflau chiar pe nas, respectiv în colţul gurii căutătorului… Lucrurile au mers pe făgaşul lor idilic şi în următorii zece ani. Până în acea teribilă după-amiază de septembrie 1916, când destinul a lovit precum un trăsnet…

*

De doi ani, câmpiile Europei îşi cereau stupidul tribut de sânge care a însemnat Primul Război Mondial. De la un capăt la altul continentul căpătase un aspect nefiresc, oferind o imagine apocaliptică cu satele şi oraşele davastator bombardate. Franţa a fost din nou umilitor îngenuncheată; Anglia s-a baricadat în insula sa, făcându-i până la urmă pe germani să priceapă că invadarea insulei ar fi o mare greşeală. Una din puţinele ţări ce păreau că nu avea să ia parte la conflict era România. Neutralitatea ei a ţinut însă până în 15 august 1916 când, la presiunea guvernelor din Antanta care printre altele promiseseră statului român că după război Ardealul va fi restituit României - armata română îşi declanşă inopinata-i ofensivă, năucind apărarea austro-ungară care păstrase la graniţa cu regatul de peste Carpaţi doar o perdea subţire de trupe. Bătrânul conte privea cu îngrijorare situaţia. Mult mai pacicfist o dată cu înaintarea în vârstă - speranţele sale ca teritoriul pe care se refugiase să nu fie bântuit de război păreau să se năruie. Într-o zi, unul din şefii de echipă din atelier i-a bătut precipitat la uşă :

- Domnule conte, conul Christian – Martin a fost arestat!

* - Unde-mi sunt ochelarii ?… Dar pipa ?…

- Ce spui?!… Cum asta?… dar de ce…? murmură bătrânul buimac, trezit din somnul de după- amiază. – Stai să-mi pun un halat pe mine… Fără să mai aştepte, interlocutorul intră şi începu să vorbească fără nici o introducere : - Astăzi, conu’ Martin a plecat după nişte furnituri departe, la Bariera Vergului. Pe drumul de înapoiere, a fost arestat de o patrulă militară. Cică aşa vor păţi toţi etnicii germani din România, de vreme ce suntem în război cu friţii. – Am aflat că există un lagăr de aşa ceva dincolo de Ghencea, aproape de comuna Domneşti! La câteva zile, fiica contelui a fost de asemenea arestată, chiar la gardul lagărului, în timpul vizitei ce o făcea aproape zilnic pentru a duce soţului ei rufe curate şi ceva alimente. – Chiar dacă nu era de etnie germană, era nevasta unui astfel de etnic. Aşa că, fără prea multe formalităţi, a fost internată în lagărul de femei, cu tot cu copilul ce-l avea în pântec în luna a doua de sarcină. La câteva zile după aceasta, Maximiliam, fratele ginerelui, a fost reîntors de la graniţă. Venise din Germania spre a-şi petrece o parte din acea vară la rudele sale din România. Internat în acelaşi lagăr cu fratele său, scăpă ca prin urechile acului de pedeapsa capitală prin împuşcare, acuzaţiile de spionaj în favoarea serviciilor secrete germane dovedindu-se nefondate. A murit însă numai după câteva zile de lagăr căci, spre deosebire de fratele său mai frust, acesta era de o curăţenie şi ordine exemplară, neputînd să reziste condiţiilor de acolo. Bătrânul conte a fost adus la realitate din gândurile ce-l măcinau într-o zi când, din senin, se făcură auzite puternicele dueluri de artilerie folosită în luptele ce se dădeau acum la fruntrariile oraşului. Câteva proiectile scurmară în terenul viran ce se afla dincolo de calea ferată. Apoi se aşternuse liniştea deplină. Fusese încheiată pacea de la Buftea – Bucureşti. Apariţia parcă neaşteptată a uniformelor germane în oraş îl bulversară total, anihilându-i pentru câteva zile capacitatea de reacţie. Noii sosiţi păreau calmi, cu un zâmbet pe figuri ce exhiba aroganţă şi siguranţă de sine. Cu

ordine guturale dădeau dispoziţii scurte vizând instalarea comandamentelor şi a locaţiilor ofiţerilor, instaurând treptat legile ocupaţiei asupra oraşului. Apoi începură să lipească afişe pe stâlpii felinarelor stradale chemând populaţia la calm şi ordine, anunţând pedepse aspre pentru cei ce vor impieta noua rânduială a lucrurilor. După alte două zile, cu inima cât un purice, bătrânul se aşternu la drum întovărăşit de doi dintre vecinii ce luară cu ei câte un sac cu merinde peste care puseseră şi ceva haine. Aveau să-l îndrume până acolo, urmând să vadă la faţa locului ce e de făcut. Pe un drum prăfos, au găsit de abia în mahalaua Ghencei o trăsură dispusă să-i ducă până la poarta lagărului, contra unei sume consistente. - Halt! îi opri santinela ducând mâna la carabina pe care o purta în bandulieră. Dincolo de o împrejmuire cu sârmă ghimpată acum pe jumătate prăbuşită, câţiva câini–lupi amuşinau zona din strâmtoarea leselor soldaţilor. Un tânăr locotenent observă apariţia bătrânului şi a însoţitorilor săi şi, apropiindu-se salută milităreşte, cu o înclinare scurtă a capului. - Domnule? Ce căutaţi în această zonă? Ofiţerul ascultă cu figură impasibilă cererea, doar ochii scânteindu-i semnificativ în răstimpuri. Zise: - Domnule, regret – Wermacht-ul nu are pentru moment cum să vă ajute. Lagărul, care într-adevăr ar fi avut mare importanţă pentru noi – a fost strămutat în Moldova o dată cu autorităţile şi administraţia. Românii ştiau ce ştiau: deşi în lagăr s-au aflat destui care nu aveau nici o legătură cu războiul, printre aceştia erau şi câţiva pioni ai serviciilor noastre secrete de la care acum am fi putut avea informaţii de mare importanţă. – Acum, tot ceea ce s-ar fi putut face pentru eliberarea prizonierilor este tardiv. Deocamdată ne aflăm în armistiţiu cu autorităţile române retrase la Nord-Est, dincolo de trecătorile Carpaţilor. Dar nu trebuie să disperaţi: curând, probabil, ostilităţile vor fi reluate. Deci şansele de a vă revedea rudele rămân semnificative. Previziunile locotenentului se adeveriră după nu foarte multă vreme: peste aproape un an, în încercarea lor de a traversa trecătorile Carpaţilor, armata germană

provocă unele din cele mei cumplite lupte din întreaga desfăşurare a războiului. Vărsându-şi adesea plămânii sub norul de gaze toxice asmuţite asupra lor, trupele române care în sfârşit primiseră ajutoarele occidentale promise refăcându-se în iarna 1916-1917, nu pierdură aceste trecători, respingând cu pierderi grele furibundele atacuri germano-austro - ungare, provocând acestora pierderi înspăimântătoare. Speranţele spărgătorului de fronturi* de a ajunge în două săptămâni la Iaşi se năruiseră într-o baie de sânge.

*

Obsedat de imaginea lagărului de la marginile Bucureştilor, contele continuă să revină aproape săptămânal în împrejurimile acestuia. Fusese cu desăvârşire părăsit, ca un teritoriu oarecare ce nu mai prezenta interes, doar crucile dintr-o margine scoţându-i în relief aerul sumbru. Încet – încet, reuşise să se împrietenească cu câţiva localnici din satul riveran. Într-un rând intră în casa unei bătrâne al cărei fecior se afla departe, dincolo de Carpaţi, în Moldova unde trupele române continuau să reziste. Cu acea ocazie, bătrâna îi povesti despre tragedia unei frumoase doamne bălaie pe nume Margareta, ce părea a fi fost originară din ţara nemţească sau franţuzească. Aceasta murise la o lună şi jumătate în urma unei septicemii contractate după ce făcuse un chiuretaj cu mijloace primitive. Femeia murise în chinuri groaznice, nopţi la rând urletul ei de durere sfâşâind întunericul de catran. Când se găsi un doctor să intervină – era prea târziu. Tot ce se mai putuse face fusese presărarea de gheaţă peste rănile purulente şi urât mirositoare, în faţa cărora, dând dovadă de o neobişnuită rezistenţă, nu a cedat decât după două săptămâni. Contele se făcu alb precum prima zăpadă care tocmai căzuse învăluind firea. - Şi este înmormântată aici? întrebă cu glas stins.

* Generalul german Von Mackensen: ,, Domnilor, ne întâlnim peste două săptămâni la Iaşi !’’

Da, da – spuse femeia şi, văzând cât de impresionat era domnul din faţa sa de povestea auzită, se oferi să-l ducă la mormântul cu pricina, aflat în cimitirul improvizat al lagărului. În faţa micului tumul în care era înfiptă o cruce înclinată improvizată din două crăci – contele căzu moale în genunchi, sărutând pierdut pământul rece al mormântului, sub privirile nedumerite ale femeii.

*

Focul mare aprins în şemineu îndată ce ajunse acasă nu mai reuşi să-i scoată niciodată frigul din oase. Îmbătrânit brusc parcă cu încă zece ani, se băgă în pat pentru a nu se mai scula niciodată. În zilele următoare nu înghiţi decât câteva linguri de lapte cald la stăruinţele credinciosului său servitor. - Crezi că se va mai întoarce, vreodată, Rudolph? Crezi că se va mai întoarce?… întreba bătrânul livid peste al cărui obraz palid crescuse un desiş aspru şi alb. - Se va întoarce, Monsieur, se va întoarce… răspundea murmurând slujitorul cu glas tremurat, gata tot timpul să izbucneasă în plâns. Într-un amurg ca de gheaţă, se auziră câteva ciocănituri energice. - Deschide, papá, s-a întors omu’ nostru! Erau mai toţi vecinii, fericiţi că li se întorsese patronul, acum dând buzna în casă. Cu nedisimulată bucurie îmbrăţişau pe omul acum slab ce din această pricină părea neverosimil de înalt, mângâindu-i pomeţii proeminenţi şi ţepoşi. - Uite, conaşule, o ţuică din aia care îţi place ţie, să-ţi încălzeşti sufletu’ înainte de masă! Se făcu simţit mirosul de găină friptă. Gospodina din curtea de vizavi tocmai sacrificase o orătanie, o jumulise în pripă şi o pusese la foc.

- Ce ştiţi de Margareta mea? întrebă omul după ce primele efuziuni de bucurie se mai domoliră. Brusc potoliţi, oamenii lăsară ochii în podea. Aruncă o privire circulară odăii, apropiindu-se de patul de unde bătrânul îl privea cu ochii săi inexpresivi de muribund. Se lăsă în genunchi şi, cuprinzându-i mâinile, îl sărută pe fruntea albă. - Crezi că se va mai întoarce? Chiar crezi asta?… întrebă el răguşit, cu privirile licărind precum jarul unui trabuc. Cu ochi arzători, bătrânul îl ţintui pentru totdeauna. Murise. Şi, prividu-i faţa de acum cadaverică de pe care speranţa nu pierise, oamenii îşi făcură tăcuţi Semnul Crucii.

Comprimatorii

- Astăzi, 9 iunie 1952, în următoarele cinci minute comprimările se fac după cum urmează: cei din birourile de la dreapta mea rămân în servici, cei de de la stânga se comprimă… Cu braţele întinse la 90 de grade, proţăpit chiar în mijlocul culoarului, tovarăşul părea asemenea unui stâlp dintre şinele de tramvai ce are ca rol susţinerea cablurilor electrice ale acestuia. Pe faţa ridată şi lată se oploşise un surâs tâmp, accentuat de ochii închişi complice într-un rictus ce se dorea zâmbet, dezvăluindu-i şiragul de dinţi artificiali proaspăt puşi. Acţiunea lui corespundea, ca de obicei, necesităţii. O necesitate ce se manifesta o dată la 5-6 luni, cu un plus de cruzime, în măsura în care anunţarea reducerilor de personal se putea face prin metoda clasică a înştiinţărilor bătute la maşină, mai ales că nimeni nu ceruse până atunci reducerea consumului de hârtie. Dar, dacă tot fusese însărcinat cu această acţiune, se gândise să o facă expeditiv şi inserând mici spirite de glumă, tonifiante – credea dânsul – pentru cei ce aveau să fie concediaţi.

Era unchiul tovarăşului Ţucleacu, lider al tineretului utemist din întreprindere. Nimeni nu ştia în calitate de cimotie cine pe cine adusese în serviciu. Nimeni, însă, nu îndrăznea nici să întrebe, constatându-li-se însă eficienţa, de coloratura erei staliniste din care era inspirată. Indicaţia despre modul cum se fac comprimările în acea zi conţinea, ca totdeauna, o dilemă de geometrie în spaţiu căci, salariaţii aflaţi în birourile înşirate de o parte şi de alta a culoarului lung precum un coridor de puşcărie, puteau să interpreteze noţiunile stânga – dreapta după cum erau în acel moment plasaţi în raport cu tartorul – în faţa sau în spatele acestuia. Şi, fiindcă din această pricină totul era în fapt aleatoriu, haotic şi samavolnic - câteva fătuci extrem de vesele care după aspectul ce îl exhibau nu ar fi putut în vecii-vecilor să fie date afară – porniră cu paşi mărunţi şi repezi să parcurgă coridorul, chicotind ca de o năzbâtie reuşită, simulând că ar fi dorit să se refugieze pe furiş în birourile din dreapta selecţionerului. - Nu, nu, voi eraţi oricum în direcţia bună! continuă el să zâmbească cu gura până la urechi, de data asta cu ochii uşor întredeschişi, făcând un stânga-împrejur. A fost rândul să îngălbenească pentru salariaţii ce se crezuseră până în urmă cu câteva clipe salvaţi, în timp ce de la cei din fosta parte stângă se auziră câteva ufffu- ri de uşurare. - Ei, ce mai vestea-povestea?… Toată lumea e bine azi? Era chiar tovarăşul Ţucleacu, ce apăruse pe neaşteptate din capătul scărilor. Îşi făcuse interogaţiile jovial, ca în fiecare dimineaţă, fără a fi aruncat o privire atentă culoarului pe care pornise. Când în sfârşit privi mai bine, se miră : - Ce e cu ăştia p-aici de se forfotesc aşa? Că acum îi dau afară pe toţi!… Ce, statu’ îi plăteşte ca să se vânzolească în timpul programului pe culoare?… - Iar i-am comprimat!… spuse tovarăşul unchi, mixându-şi de data asta perfect zâmbetul idiot cu cel complice. - Aaaa!…

Mai zăbovi câteva clipe în mijlocul coridorului lângă ruda sa, aşteptând ca toate uşile birourilor să se închidă şi să se facă linişte. - Astăzi tânăra generaţie are muncă de teren, spuse fără nici o altă introducere, reluîndu-şi cu mersu-i ferm drumul. – Vin de la Minister, aminti fără nici o legătură. – Tora şi ceilalţi din gaşcă au venit? mai întrebă, privindu-şi unchiul peste umăr. - Sunt în ultimul birou, la o partidă de ţintar. Te eşteaptă de o oră. Pe neaşteptate, uşa unui birou i se deschise chiar în faţă. O domnişoară ca o mimoză îl interpelă timid, în şoaptă : - Tovarăşul Ţucleacu… - Ce-i?… - Tovarăşul Ţucleacu, vă rog, o secundă… Intrară. - Tovarăşul Ţucleacu, ştiţi, eu sunt nou-angajată… Pe post de dactilografă-practicant… ar trebui să fac şi şcoala… am aici o hârtie… Cu o mână, fata îşi aranjă decolteul ca din întâmplare în deranj, cu cealaltă mână netezind formularul ce trebuia semnat. - Ştiţi, luna viitoare mă căsătoresc… şi am nevoie de un serviciu stabil… e condiţia lui principală… - Sigur, drăguţă, sigur… se face… O cuprinse de mijloc, conducând-o spre măsuţa de lângă birou. Tot ce urmă având ca postulid semnarea documentului cu pricina se termină în câteva minute chiar acolo, tot pe măsuţă. - Bună dimineaţa, tinereţe! strigă energic după ce intră vijelios în următorul birou. E, cum se distreză tineretul utemist astăzi?… Ceilalţi îşi ridicară privirile albe de pe tabla de joc, neoprindu-se din activitatea de până atunci. - Astăzi, tinereţe, gaşca iese în oraş, decodă el ezotericul muncă de teren. – Are de rezolvat unele probleme, adăugă trântindu-şi puternic haina pe un scaun.

- Tovarăşul Rudi ce are de zis? … Se opune cineva?… Nici o abţinere?… Propunerea se acceptă cu unanimitate de voturi!… Era spiritul său preferat a-l asocia cu plenul Marii Adunări Naţionale pe Rudi cel cu charisma de actor american melancolic, pe ceilalţi – cu alţi membri din sală, pe sine, se înţelege – cu cel ce conducea sesiunea. - Tora a venit? Cea căutată se afla în cealaltă cameră, salonul de protocol. Prepara cafea într-un ibric cam scorojit. - Bună, iubirica, ce faci?… îşi turnă din lichidul fierbinte bând cu înghiţituri mici. O sărută zgomotos şi demonstrativ pe gură. - Mai e Rudi gelos, dragă? … Rudi stătea pe scaunul său în continuare într-un aparent perfect imobilism. În urmă cu o săptămână, în gaşcă se părea că se născuse un înălţător dar plăpând sentiment sovietic : Rudi se îndrăgostise de Tora. Sau cel puţin se simţea atras de ea. Şi se părea că nici Torei nu-i era indiferentă situaţia. Doar că din convingere sau nu, umbla sporadic şi cu tovarăşul Ţucleacu. Celălalt pretendent o surprinsese într-o postură licenţioasă cu liderul de grup, tocmai când se aflau în faza culminantă. Urmase o scenă de film, cu spate brusc întors, figură împietrită cu mandibulă zbătându-se nervos şi depărtare precipitată. - ,, Pot să-ţi explic… exhibase ea replica luată de-a gata din sala de cinematograf. Nu urmase însă şi răspunsul. Pentru simplul motiv că celălalt personaj nu şi-l amintise… - Lasă, dragă, poate mă gândesc mai bine, şi vă trimit pe amândoi în producţie, să nu vă despărţiţi… Fata se făcu albă precum o bucată de faianţă. – Adevărul este că tovaraşul Ţucleacu şi brava puţin, întrucât, cel puţin de data asta, hotărârea trimiterii în producţie a colegului de gaşcă nu-i aparţinea. Ea avea să se producă oricum datorită dosarului, neputînd să facă nimic în favoarea acestuia, deşi în secret încercase. - Astăzi gaşca are treabă în oraş, deci! reveni între ceilalţi absorbiţi tot de jocul de ţintar. - După cum a spus şi tovarăşul vice-prim, muncă-muncă dar pentru tânăra

generaţie urmaşă a exploataţilor de odinioară şi cât mai multă distracţie. Aşa ne scoatem pârleala pentru 1907-1929-1933 – când părinţii şi bunicii noştri au suferit. Opt ore bătute pe muchie sunt făcute pentru urmaşii exploatatorilor de odinioară! Dar nu aici, ci în fabrică! zise dând peste ceafă o palmă prietenească amicului Rudi, care nu se mişcase de la locul lui. – Hai bă, nu fii supărat, am făcut ce am putut – ce să-ţi fac dacă nu ai fost cuminte la naştere şi ţi-ai şifonat dosaru’?… - Se aplecă spre el : - Meic uăr, not lav * - cum zice americanii. Sau invers? … se întoarse întrebător spre gaşcă. Ce-i drept, în ziua aceea aveau şi treburi serioase în târg, anume să meargă la tipografie unde într-un album dedicat prieteniei româno–sovietice, tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej era anunţat în textul de sub poza de pe prima pagină ca Preşedinte al Comitetului de Sat. Incidentul iscase un scandal teribil în tipografie atunci când lucrarea ajunsese în fază de legătorie fără ca vreun corector să sesizeze eroarea, culpa denumită lipsă de vigilenţă revoluţionară fiind la un pas a se transforma în acuzaţie de sabotaj, o enormă Sabie a lui Damocles planând acum asupra întregului personal al imprimeriei, ameninţând chiar să depăşească graniţele acesteia. – Dar tovarăşii din redacţie unde au fost, că nu au supravegheat fluxul tehnologic pentru o lucrare atât de importantă?… Aşa că, în ziua aceea se părea că vor trebui să o rărească cu bericile şi scoaterea pârlelii pentru exploatarea de altădată, de data aceasta chiar trebuind să-şi facă munca de teren şi poate chiar mai mult decât atât. Porniră. Într-un târziu, sosi şi un autobuz 34. Care avea să-i lase chiar în vecinătatea locului de destinaţie. Când intrară în sala mare a tastărelor găsiră o forfotă de nedescris şi nenumărate discuţii iniţiate cu voce ridicată. Un ins scund şi chelbos cu faţa-i lătăreaţă roşie ca un rac, se agita de la un culegător la altul. Venise de la zeţărie unde nişte tipi obsceni confecţionaseră din plumb mici şi delicate organe ruşinoase bărbăteşti pentru 1 Martie viitor care avea *- Make love, not war ! = Să facem dragoste, nu război ! → Deviză a hyppyoţilor americani în anii ’50 – ’60 ca reacţie la războiul din Vietnam.

să fie peste vreo nouă luni – agăţându-le cu şnur alb-roşu ca pentru un vernisaj de toate corpurile de iluminat găsite în cale. - Nu reuşise să găsească făptaşii, acum vărsându-şi focul pe culegătorii de la taster, după ce îi probozise şi pe cei de la linotip. Izbucni : - Nu ţi-am spus ca partea de aici să o culegi cu nonparel? Ca să se încadreze totul în pagina asta? Ce, vrei să fie corpul – text cât titlul pe care îţi zisesem să-l culegi cu bold de 72 şi văd că nu ai ascultat?! Practicanta, o fată tânără şi fină izbucni în plâns. Într-un târziu, tartorul se îndepărtă neînduioşat, necruţător cu aceia ce nu veneau de pe stradă cu meseria gata învăţată. Un salariat se apropie precaut şi îi şopti ceva la ureche. - Au venit ăia?! se înroşi şi mai tare. – Acolo sunt? Ajunse lângă ei ca un vârtej. - Dacă secretarul vostru de partid este bătut în cap, aflaţi că eu nu sunt! răcni pe neaşteptate. – Unde aţi fost ieri de nu aţi venit să participaţi la ruperea primei pagini din tirajul albumului? - Statu’ nu vă plăteşte ca să staţi toată ziua cu ţuica în nas ori la vrăji cu singura doritoare din grup, în timp ce aici se strică lucrări de zeci de mii!… - De mine aţi vorbit, tovarăşuuu?… - Nu, de Manon Lescaut!… Ce, crezi că m-ai speriat că ai făcut botu’ ăsta lung?… - O să vă reclam la Partiiid! - Poţi să scrii şi la Poşta Emisiunii! – Ia ascultă, măi tovărăşele, ăl’ de faci pe şefu’ de haită, că nu mi-amintesc cum dracu’ te cheamă – Ţucu, Ţuchi – de săptămâna viitoare vii în producţie ! Erai angajat pe post de dactilograf, las’ că am angajat-o la voi pe fiică-mea – tovărăşiei tale n-o să-i stea rău nici ca necalificat! - De-acu’ o să bei dimineaţa, la prânz şi seara doar lapte, din ăla nu te mahmureşti nici dacă fermentează! Şi curând o să-l iei după tine şi pe nea Titi-Duru – unchiu-tău – să vă bateţi joc de lume şi p-aici – poate încasaţi o dată vreun pumn printre două coji de seminţe să v-ajungă! Na, ai aici Decizia, se întoarse pe neaşteptate pe călcâie grăbit să ajungă înapoi la zeţărie, unde mai avea o vorbă.

Drumul înapoi l-au făcut în tăcere desăvârşită. Pe hol, unchiul era iarăşi proţăpit la mijlocul acestuia, probabil într-o ediţie revizuită a comprimărilor de azi-dimineaţă. Ca şi atunci salariaţii erau în forfotă paroxistică pe culoar, încercând să salveze ce se mai putea salva în următoarele cinci minute. - Ce faci, nepoate, aşa repede ai teminat munca de teren azi?… Altădată ţinea cel puţin până la două!… spuse când nepotul fu la un pas să-i intre cu ochiul în arătătorul mâinii stângi. Braţele îi căzuseră pe lângă corp. Continua să-i privească întrebător. - Tovarăşu’ Ţucleacu… pssst… tovarăşu’… Îşi continuă drumul fără să se întoarcă. - Cererea mi-a fost admisă… merg la şcoala de dactilografe… chiar dacă nici dosarul nu-l am prea bun… vă mulţumesc din tot sufletu’ meu!… ajunseră în fază apoteotică şoaptele. Fără nici un cuvânt, intră în birou şi începu să-şi strângă tăcut lucrurile personale din sertare, alături de arhetipalul tovarăş Rudi.

a)oooppppppppppooooooob)

Văduva neagră

- Ţară neserioasă domnule, ce să mai… Asta se vede şi din versurile baladei naţionale a poporului; păi – judecaţi şi voi: Var şi cărămidă / Că-i pustie multă / Că-i lucrare lungă… Păi bine, domnule – dar liantul şi nisipul unde sunt?… Cum se poate, domnule, să faci mortar numai din var – fără fără să adaogi nisip şi ciment?… De aia Ziua ce lucra / Noaptea se surpa. – Pentru aşa scăpare s-o zidească pe biata femeie în perete, după ce că proasta se scula cu noaptea în cap să-i aducă de mâncare înfruntând ploaia şi vânturile?…

Nu se face, tată, nu se face – că după ce că era nevasta lui, Ana pe de asupra mai era şi gravidă!… Dar probabil pentru că trăise prea mult în orânduirea ale cărei principale caracteristici erau formularea cu orice preţ de orientări şi indicaţii, logica interlocutorului nu putea fi întotdeauna în acord cu logosul. - Măi băieţi, vă spui eu, nicăieri nu e mai bine ca acasă! Păi unde să te duci – la spaniolii şi inglejii ăia să faci temenele la căpşuni ş-apoi să dai în alte alea de să nu mai fii om toată viaţa? Spuneţi şi voi, lăsaţi-o-n-colo!… - Mama lor, parcă mie nu mi-au tras-o în 1993 când am vândut casa şi am pus totul la Caritas? Uite, pâna şi nevasta m-a lăsat, de stau pe unde apuc, dânsa la fel. Împreună, uniţi, cum şade bine unor oameni care în curând vor împlini 35 de ani de căsnicie. Subordonaţii nu scoteau o vorbă, preocupaţi să ia în scobitori de cât mai multe ori din grămada de mititei apetisant mirositori, precum şi din maldărul de cartofi prăjiţi – totul agrementat la câteva îmbucături cu duşti consistente de bere. Când povestitorul îşi desprinsese în sfârşit privirea din tavan, prânzul era aproape pe sfârşite, porţia lui fiind de mult îngurgitată de foamea celorlalţi meseni care nu părea a se mai ostoi. - Aşa, tată, aşa – luaţi cu pâine… da’ ce, nu mai e pâine?… Tilică, ia de aici cinşpe’ mii şi du-te de cumpără pâine pentru băieţi. - Mă duc nea Manoli, cum să nu mă duc, da’ zi-i drept – eşti mulţumit pe ziua de azi de mine? Am făcut treabă cu folos? - Sunt, tată, sunt – că ai făcut treabă bună şi cu folos : ai măturat bine nivelul unu, că şi asta e important – gândeşte-te că unul dintre noi s-ar fi împiedicat de vreun etrier sau bară-călăreţ ascunsă în vreun morman de moloz şi ar fi căzut peste balustradă – am fi rămas cu un constructor mai puţin şi lucrarea nu s-ar mai fi predat la timp – ei ? Băiatul nu mai întrebă nimic, vădit satisfăcut de răspunsul căpătat. În schimb pieptul i se bombă involuntar, văzându-se limpede că privirea ţinută în pământ nu e decât falsă modestie, în realitate lipsindu-i Arcul de Triumf pe sub

care să treacă ţanţoş precum o armată eliberatoare victorios întoarsă din război. Culanţa lui nea’ Manoli era de fapt forţată şi la comandă. În urmă cu două luni, patronul îl chemase în biroul său din sediul firmei, punându-l în temă cu noile realităţi: ,, - Nu mai ţine, nea Manoli, ticăloşii ăştia (făcu un gest pe cât de vag, pe atât de larg de jur-împrejur) s-au dovedit pân’ la urmă nerecunoscători faţă de domnu’ preşedinte şi democraţia originală pe care a construit-o pentru ei. După ce au votat împotriva Partidului în noiembrie 2004 – s-au apucat să voteze şi cu picioru’ mai abitir ca niciodată, aşa încât acum vreo 2.000.000. lipsesc de la apel, lasându-ne pe noi în imposibilitatea de a edifica măreţele obiective necesare aderării la U.E. ( Urmă o pauză scurtă dar adâncă, în ton cu gravitatea momentului ). Copleşit de nostalgie, oratorul privi câteva clipe în gol. ,, - Hei, unde sunt vremurile din ᾽ 90 –᾽92 când îi puneam la muncă o lună de probă fără plată, îi mai lăsam p-ormă să mai muncească 28 de zile şi-i dădeam afară taman cu o zi înainte de leafă, fără să le dau nimic? Pe câţi de ăia din Piaţa Universităţii nu i-am taxat aşa, să se înveţe minte să mai voteze cu cine nu trebuie dedulcindu-i şi pe alţii la prostii? Numai intelectuali subţiri, dom’le, ce mai… da’ deconectaţi… că şcoala multă crează neadaptaţi… Mă prăpădeam de râs când ajungeau la mâna mea vorbind subţire, acu’ că rămăseseră fără servicii… da’ nu pe lepădăturile alea am eu necaz, ci de ai noştri vorbesc, pentru care de 61 de ani încoace am facut totu’: le-am dat şi case, şi frigidere, şi maşini - le-am luat şi banii şi casele şi frigiderele şi maşinile înapoi la Caritas ca să nu pună mâna pe ele urmaşii moşierilor – da’ ce n-am făcut pentru dumnealor… Ş-acum uite, ne-au lăsat cu curu-n baltă să ne vină la angajare toţi ăia cu ciupituri de seringă până şi printre degetele de la picioare - că au ajuns să râdă de noi până şi golanii de acum 17 ani, ba mai vor să ne bage şi în puşcărie – cică pentru genocid economic, social şi cultural. Băiatul revenise cu franzelele. Cu o oarecare întârziere.

- M-am dus la primul butic de la colţ. Acolo pâinea era pe sfârşite. Un nene îl certa pe vânzător că de ce nu aduce mai multă. - ,,’ ţi-ai dracu să fiţi, bine făcea Ceauşescu că vă chema şi pe întâi mai la muncă, că prea multă democraţie e acum’’. Vânzătorul mi-a şoptit să mă duc vizavi, da’ repede, că poate mai găsesc acolo. Mai erau cinci – eu am luat trei. Când am ieşit, nenea ăla era acum pe trotuar. - ,, Da’ de unde ai luat?! Mai aveau!?Al dracu’ să fi, că pe vremea lu’ Ceauşescu te chelfănea lumea dacă o luai altuia înainte!’’ – Şi mi-a dat un picior în dos. Eu l-am flegmat. Lumea s-a oprit să-mi spună că nu-i frumos ce-am făcut, că mi-ar putea fi tată. Io le-am zis că de mi-ar fi fost cum ziceau dânşii – l-aş fi spânzurat de mult. D-aia am întârziat atât… Şi puse pâinile pe masă. Care se dovediră inutile, întrucât festinul tocmai se terminase. Şeful se apropie rapid de fereastra deschisă. Pe trotuar se auzeau paşi repezi de toc înalt şi subţire. - Bună! Bu-nă, dom’ le, ce mai… Şi eu care sunt divorţat n-aş avea unde să o duc, că stau în aceeaşi casă cu nevastă-mea… Şi ridică ochii în tavanul încă negleduit, căutând probabil acolo şi alte realităţi la fel de duplicitare. - Da’ fete de măritat nu sunt în firmă?… întrebă puştiul aparent într-o doară muşcând cu poftă dintr-un colţ de pâine. - E, cum de nu… N-ai văzut-o pe Tiţi casiera?… Fru-moa-să, dom’le, ce mai… are şi ţâţe, şi faţă, şi voce plăcută… femeie întreagă, ce s-o mai dăm la întors. Măsura mea, ce mai, sunt divorţat – aş duce-o acasă dacă nu aş sta cu nevastă-mea. O vreme a regulat-o chiar şefu’, da’ după aia i-a trecut, că într-un timp o lăsase chiar borţoasă, că era să afle şi nevastă-sa. P-ormă s-a făcut fată cuminte, de se ruşina şi dacă îi arătai degetu’, dar-mi-te… - Apoi s-a angajat la noi un pămpălău, unu’ venit cu ziaru’ – înalt, osos, cu dioptrii cât fundul de sifon, slab ca un ţâr de ţi-era frică şi să strănuţi lângă el. A pus Tiţi a noastră ochii pe dânsul din prima, iar el s-a uitat la ea ca trăznit, de parcă ar fi vazut lupu’… Apoi şi-a băgat nasu’ în calculator de au crezut toţi că nu şi-l mai scoate de acolo… Tiţi s-a prins că tipul e lulea aşa că a treia

zi s-a dat măritată în faţa lui pe hol la o ţigară - cu cine crezi dom’ le? – chiar cu fra-su vitreg, care venea din când în când s-o ia cu maşina de la servici… Explicaţiile fură întrerupte pentru un timp de râsul fâsâit al naratorului care se înroşise ca o pătlăgică prematur coaptă din pricina vecinătăţii vreunui releu aflat în plin câmp. Profitând de accesul de veselie, îşi curăţa în răstimpuri Trompa lui Eustatie cu ajutorul batistelor improvizate la repezeală din bucăţele de hârtie igienică – precum şi prin flegme prelungi ieşite prin hăul aflat în locul incisivilor lipsă ce nu nimereau chiar totdeauna golul ferestrei care nu avea încă montată sticlăria. Într-un târziu se linişti, după o ultimă ştergere magistrală a nasului. - Acu’ prostu’ chiar că nu mai avea cum să pună botu’! La-nceput Tiţi s-a distrat de numa’-numa’, da p-ormă a cuprins-o îngrijorarea, iar la sfârşit furia. Nu putea s-o dea la-ntors, să-i zică că ăla de fapt e fra-su şi nu bărba-su , aşa că a luat-o treptat, degradându-l la rangu’ de concubin – într-o discuţie tot cu o colegă la care era şi el de faţă - tot la o pauză de ţigară. Degeaba! Ochelaristul tot recalcitrant a rămas. Asta a scos-o pe Tiţi din sărite, făcând-o să-l bage pe ţeavă la şef, în timp ce ăsta rămăsese pe faţă plin de fiţe şi fasoane. Venea dimineaţa ca englezu’ liniştit şi, politicos, săru’-mâna, bună-ziua – după care se apuca imediat de treabă şi nu se mai scula de acolo decât la vremea plecării. Băga ca MIG-ul, intrând pe gugâl numai în interes de serviciu – nu tu un site cu o ţâţică goală, un kekos, o fofoloancă umedă - numai imeiluri cu situaţii, publicitate, furnizori, borderouri, programe de contabilitate. Da’ i-a făcut-o Tiţi într-o zi : după ce i-a aflat parola la calculator a intrat acolo, şi nu-ş’ ce dracu cifre a şters, a mai făcut ce a făcut de s-a dus naibii toată ordinea nemţească pe care o avea ăla în tabelele lui. Da’ înainte să strice a copiat ce a găsit cică pe un dividi, şi a ţinut ea pe şest mai departe situaţia. Ăla nu înţelegea nimic, se bâlbâia în faţa lu’ şefu’ care până la urmă l-a iertat cu condiţia să nu mai intre pe gugâl decât în interes de serviciu, şi nu ca să se uite la fetiţe – cum l-a fraierit Tiţi că îl prinsese. Şi să se mai însoare şi el, că parcă cam ar fi vremea… După care i-a pus-o şefă chiar

pe Tiţi, după ce asta a dat-o afară pe Vetuţa care cam începuse să-i facă ochi dulci ochelaristului. Tipul a plecat singur, nu l-a dat afară nimeni. - Doar şefu’ l-a trimis într-un spirit de glumă o dată pe Mirciulică de la ,, Mecanizare’’ în toaletă când ochelaristu’ se afla acolo ca să dea apă pe băgăreţ. – E şi băiatul ăsta o figură, domnule – ce să mai vorbim!… Jumate de firmă îl ştie de poponar, cealaltă jumate că e băiat la casa lui însurat, manierat şi cu nevasta tot timpul în luna a şasea! … Ha-ha-ha!… Nici el nu mai ştie care e adevărul – dar-mi-te noi?!… E, şi a ieşit Mirciulică al nostru cu un ochi cât sărmăluţa moldovenească de acolo după ce a făcut cică propuneri indecente – de a chemat şefu’ Poliţia ca să-l aresteze pe felinarist pentru vătămare corporală – da’ ăia tot pe Mirciulică au vrut să-l ia, că zice-se îl aveau în baza de date şi pentru alte tentative de genu’ ăsta, cică împotriva minorilor – ba cu ani în urmă mai făcuse şi pârnaie după ce călcase o fetiţă cu maşina fiindcă se urcase machit la volan… Hahalerele… În vremea asta Tiţi era în concediu de odihnă, că se dusese cu fra-su acasă, în provincie. Degeaba au sunat-o ăia de la Cad… ăsta – Resurse - să-i spună că tipu’ şi-a dat demisia şi e în preaviz de cinşpe’ zile – fatalitate, dom’le – Tiţişor nu a putut veni, că-şi luxase glezna la derdeluş. A ajuns abia după două zile când ăstuia i se terminase preavizu’, şi a făcut o scenă de credea şefu’ că o să-i desfiinţeze firma. De frică, a început să trăiască iar cu ea. Apoi tipa i-a spus că ei fată cuminte nu-i plac bărbaţii însuraţi şi că, dacă n-o lasă în pace – îl spune lu’ nevastă-sa. Şi aşa a început Tiţilică a noastră să se îndoape cu antidepresive, după care îşi lua supliment de concediu medical, ca să aibă timp să se adreseze medicilor şi farmaciştilor când apăreau manifestările neplăcute. Povestitorul se opri iar. Aşezat între timp pe un panou de cofraj – îşi contempla cu luare aminte vârfurile ghetelor uşor întoarse în sus. Apoi mai trase meditativ o flegmă, acoperind măiastru pudra fină de scrum de tutun aflată la picioarele lui. - Acu’ cică vrea să se călugărească! Mare scârbă şi ochelaristul ăla, dacă l-aş prinde… Noroc că n-o lasă şefu…

De undeva din stradă urlă prelung un claxon precum o sirenă de vapor. - Ia du-te puiule şi vezi ce-i, spuse neofitului echipei care oricum se afla lângă fereastră. - A venit o maşină plină cu nişte fiare groase, şi nea’ şoferu tot face semne în dreapta şi-n stânga. E nervos rău... Ştremleag băgă un ochi pe fereastră după care se euforiză:

- Au venit popii extensibili!… da, în sfârşit au venit… Şi extaziat la culme, se repezi pe uşă, precum un Cristofor Columb nerăbdător să debarce pe continentul proaspăt descoperit. Subalternii îl urmară buimaci, ca nişte pompieri treziţi în miez de noapte de dispeceratul ce tocmai le-a anunţat necesitatea deplasării la un incendiu. Concomitent, în faţa benelor adăstă şi o cifă de beton care cu zgomotul ei de lanţ sărit de pe tamburi mesteca leneş materialul. - Haidi dom’ ne o dată, di tri orí sunt pi drum! Iote-aşa m-or plimbat întri bazâ şi voi regulându-mă la cap cu tielefonul, şi puii mei – vreai să si facă halva?! Îi B400 impermeabil, ca n-or mai avut în padoc diestul pitriş – mărgăritar să-l facă B250 ! Haidi, dăscarc sau îl zvârl în găozu’ di colo?… - Descarcă, tată, descarcă, vai de mine – da’ cine ţi-a spus să nu descarci până acu’ ?… - Siţa, Miliţa, Puliţa - aia di la voi di la birouri, carí nişodatî habar n-are pi şi lume ie! Iote, ş-acu d-i dau tielefon, pun rămăşag că-l are-nchis!… Undi Doamni iartă-mă oţi găsit-o pi plesnitoarea aiasta?… La douşpe’ i-om dat tielefon şi pă fix, şi neam… Figura lui Ştremleag luă forma grafică a unui semn de întrebare, neînţelegînd prea mult din enervarea roşcovanului din faţa sa care, surescitat de perspectiva de a-şi scoate cei cinci metri cubi de beton din auto-agitatoare cu pikamerul – vorbea foarte repede şi mai şi omisese a-şi comuta dialectul în valaha-standard, uitându-şi-l pe dulcele grai al lui Creangă. În cele din urmă reuşise să desigileze cu gesturi energice cifa şi acum învârtea grăbit de robinet. Agitatoarea se opri pentru o secundă, apoi îşi reluă rotaţia

de data asta în sens invers. După puţin timp, pe jgheabul deformat de cât fusese bătut cu ciocanul, apăru o aţă de beton, care curând se transformă într-un şuvoi cenuşiu şi dens. Începuse descărcarea popilor extensibili. - Nea Manoli, da’ asta-i treabă cu folos ce facem noi aici? întrebă învăţăcelul în ale clăditului, neplăcut impresionat de răceala barelor de fier. - Este, tată, este, că nu vezi, în curând ajungem la nivelul doi – şi cu ce o să sprijinim tavanu’ când om începe să construim pereţii de acolo? - Da’ nu vrei mai bine să mă duc să mătur, că iar s-a strâns moloz pe nivelu’ unu – să nu se împiedice unu’ din colegi… - Nu, tată, nu – că e destul de curat! Da’ fiindcă popii ăştia s-ar putea să nu ajungă, hai să mai facem unii din lemn, că dacă n-om mai avea de ăştia de fier– atunci cu ce?… Şi, scoţând ruleta din buzunar, intrară în clădire, spre a măsura distanţa-standard dintre parter şi tavan, întru începerea confecţionării stinghiilor de o lungime potrivită. După care Prâslea echipei începu să taie la ferăstrău, amintindu-şi acum cu plăcere de răceala drugilor de metal din camion. - Vezi, aşa! aprobă şeful, suflând în rumeguşul ce se adunase abundent pe stinghie. – După care să-ţi măsor alte dimensiuni, ca să facem şi o scară la intrare. I le măsură, începând chiar să i le şi scrie pe o bucată de placaj. - Nea Ma-no-lii! Nea Ma-no-liii! Vocea ascuţită de femeie venea de undeva de afară. Exprima atâta deznădejde, atâta disperare – încât lăsă imediat ce avea de făcut, repezindu-se la ieşirea din clădire. La poarta şantierului se postase o fată cu aspect aparent infantil, agitând mâna în care avea un telefon mobil. - Iar am primit semeseee!… scânci batând din picior aspectuoasa reprezentantă a sexului frumos. - Tiţi… Tiţişor!… murmură Ştremleag pornind dezordonat în pas alergător. Vin acu’, într-o clipă!

- Ţa, ţa, ţa - păi p-aiasta om căutat-o toatî dimineaţa la tielefon ! se miră şoferul de pe cifă. D-aia oţi plăti-o, ca să umbli teleleica pi ti miri undi… A-ia-ia-ia-ia-ia-ia… De mirare, uitase să oprească agitatoarea care acum se învârtea în gol. - Mamă, ce i-aş face!… Ah, ce păcat că sunt divorţat, da’ totuşi locuiesc cu nevastă-mea!… murmură gâfâit neauzindu-l pe şoferul care nu mai avea nici o reacţie. - Ce faci, Tiţişor?… Ah, ce dor mi-era de tine!… Ce vestea-povestea te aduce pe la noi? Îl privea pătrunzător şi pieziş o fată cu înălţime de ghioc şi talie puţină. Părea că este un copil răzgâiat ce îşi priveşte mustrător părintele care tocmai a venit de la serviciu fără să-i aducă napolitana preferată, deşi uite, odrasla îl cadorisise cu două febeuri. - Iar am primit SMS ! reîncepu fata pe un neaşteptat ton critic, ca şi cum interlocutorul ar fi avut vreo putere asupra năbădăioaselor unde electromagnetice. - Da? Tot de la… - Da! Tot de la… pe care nu aţi ştiut să îl ţineţi în frâu cât am fost eu în concediu la Hamleu la mămica şi tăticu! Ar trebui să vă bag pe toţi la şefu’ pe ţeavă ca să vă dea afară! – Ştii cu cât a scăzut cifra de afaceri a firmei de când a plecat el fiindcă nu am fost eu să îl opresc? Cu 2,57% - na! Ştremleag se scărpină preocupat în barbă neştiind că din acelaşi motiv pierduseră şi naziştii partida în Europa, comandantul trupelor germane din Normandia fiind în iunie 1944 într-o scurtă permisie, ceea ce înlesnise mult debarcarea Aliată, cu pierderi mari, ce-i drept. - Da, asta aţi merita să vă fac la toţi! Ce mi-aţi făcut cu el cât am fost acasă în concediu şi mi-am luxat glezna la derdeluuuuş?… - Deh,Tiţişor tată, dacă el ştia ce ştia toată lumea, că eşti măritată… - Să taci!… Tu şi alţii ca tine! Care aţi dus vorba! Ce?!… Ce dacă i-am spus că sunt măritată cu frate-meu?! Dacă i-aş fi spus că sunt blondă natural, trebuia să mă creadă!? Parcă el n-ar fii văzut că sunt vopsită?!!…

Zbârlită precum o pisică încolţită de o haită de dulăi, mica creatură părea şi mai frumoasă. Asistenţa încremenise precum în faţa unei culpe de moarte. - Na, ia telefonul şi vorbeşte mata cu el! Să-i spui ce mult îl iubeeesc! - Tiţ… - Nimic, nimic, nimic! În faţa argumentului magistral, discipolul lui Mani*

puse încet mâna pe telefon. Dar imediat ce apelă, robotul din centrală a răspuns ca pentru un abonat ce nu mai era cu acel număr în reţea. - Are telefonul închis, Tiţişor! N-am cum să dau de el! - Nu vrei să mă ajuţi!? Biiiineee! Smulgându-i telefonul din mână, se întoarse pe calcâi plecând precipitat. Ştremleag părăsi agale câmpul de luptă, întorcându-se la treburile sale cu un aer profund meditativ. Ieşi însă brusc din hipnoză de îndată ce intră înapoi în clădire. Pe pardoseala cenuşie zăceau mulţime de lemne atent şi mărunt tăiate la una şi aceeaşi dimensiune – de viitoare trepte ce aveau să alcătuiască o scară improvizată. Luându-şi în serios rolul, învăţăcelul înregistrase doar a doua pereche de dimensiuni şi, necerînd lămuriri suplimentare, purcesese la treabă fără a sta prea mult pe gânduri. Acum îşi privea încântat ciceronele ce se împurpurase ca un rac fiert, contemplând stoic dezastrul silvic. - Bine, măi tată mă – aşa ne fu vorba? începu plângăreţ rotindu-şi mai departe privirea pe masacrul lemnos din jur. – Voiam în primul rând să facem popi, scara era aşa… - Da, nea Manoli, da’ îţi place ce egal le-am tăiat? Şi să vezi ce repede lucrez acum, apucă încântat ultima stinghie în stare brută. Nu reacţionă, conştient că oricum nu ar mai fii avut ce face doar cu acel ultim profil lemnos. Aşa că îşi privea mai departe elevul a cărui lamă de ferăstrău începuse să muşte * Mani - ( 215 – 273 d. Ch. ) → întemeietorul religiei maniheiste ( compilaţie de zoroastrism, buddhism şi creştinism ) - care în principal susţinea dualitatea binelui şi răului, eliberarea de rău printr-un ascetism riguros. După moartea protectorului său regele Şarpur I al Persiei a fost prigonit, în cele din urmă fiind condamnat la moarte şi executat în mod atroce, prin jupuire şi decapitare.

din nou din obiectul muncii, convenind că într-adevăr învăţăcelul avea acum o mână extrem de formată într-ale A.B.C.-ului tâmplăriei. Lasă, în 2-3 zile aveau să rezulte alte deşeuri lemnoase. Până atunci puteau să se descurce doar cu popii extensibili tocmai descărcaţi… - Bună ziua, sunt agent-şef Dolocescu de la Brigada Investigaţii. Vă rog să prezentaţi actele la control. Se întoarse reflex cu 1800, precum un recrut în prima lui zi de instrucţie de front. Şi constată că se află în faţa unui poliţist între două vârste care, din politeţe, ieşi din poziţia de salut doar când interlocutorul se află faţă în faţă cu el. În al doilea plan, se postaseră câţiva băieţi cu cagule bine echipaţi fizic, ale căror mâini aflate în apropierea tocurilor de armă sugerau cam ce s-ar fi putut întâmpla dacă interpelatul ar fi reacţionat violent. Dincolo de intrarea clădirii, echipa de lucrători se aliniase de o parte şi de alta, precum trupele aflate la inspecţia de dimineaţă. - Bună ziua, băi tată… da’ ce s-a-ntâmplat? Nu am actele la mine, sunt în vestiar… - Există pe numele dumneavoastră o plângere de viol depusă de domnişoara, indică poliţistul fata care tocmai îşi făcuse apariţia în scenă. - Tiţisor, măi tată mă, când te-am violat eu pe tine?… Vino-ţi în fire, măi copile… Cum poţi să zici una ca asta?… - Da’ să nu mă ajuţi şi să afectezi şi firma prin scăderea cifrei de afaceri cu 2,57% ai putut, ai ? Acum na-ţi răsplata, ai să plăteşti pentru toate fărădelegile pe care le-ai comis într-o existenţă ignobilă! debită pe nerăsuflate lecţia învăţată direct dintr-o telenovelă în vogă. - Ce ?… Cum… Poliţistul se holba consternat când la unul, când la celălalt. În al doilea plan, alurile mascaţilor se destinseseră, încreţindu-li-se în schimb pânza cagulelor prin care li se întrezăreau ochii sticloşi de atâta veselie, unuia începând chiar să i se zguduie umerii. - Vă rog să mă scuzaţi, zise subofiţerul cu glas scăzut. - Băi, tată, în viaţa vieţilor mele eu nu… Prinsese antebraţele omului în uniformă din faţa sa într-un gest suprem de disperare.

- Vă rog să vă calmaţi, îl apucă celălalt la rându-i protector de umeri. Nu mai este necesar să va identificaţi. Socotiţi că nu s-a întâmplat nimic, nu veţi avea nici o neplăcere… - Aha, aşa vă faceţi datoria, dându-vă în bărci cu infractorii! se auzi un glas piţigăiat din spate. - D-aia e plină ţara asta de oligarhi … - Dumneata ai face mai bine să taci! izbucni brusc omul legii. Spune mersi că îţi vom anula plângerea scrisă, neducându-te la IML pentru prelevare de probe biologice, după care să ne autosezizăm pentru a te propune în faţa Parchetului pantru începerea urmăririi penale pe motivul de denunţ calomnios! Deşi subsidiar ar fi fost poate mai bine să vă supunem şi unui test psihiatric! - Subsidiar?… Am să vă reclam la Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru insulta asta!… Poliţistul rămase câteva clipe perplex. Îşi reveni repede, salută din nou pe cel din faţa sa după care se îndreptă precipitat spre ieşire, încadrat de voinicii care acum nu mai făceau nici un efort pentru a-şi stăpâni râsul. - Să crezi dumneata că lucrurile vor rămâne aici! izbucni partea vătămată întinzând un deget acuzator către vinovatul fără culpă. – Aşa să crezi doar mata!… Biiineee!… Intimatul ieşi năuc în curtea şantierului. Continuând să stea pe două şiruri, subordonaţii îl priveau pe sub sprâncene. Câţiva fixaseră aparent absenţi cerul sticlos al sfârşitului de decembrie. - Auziţi, băi băieţi, să mi se întâmple mie una ca asta!… Să spuie Tiţişor a noastră prostii, cum că… Auditoriul privea mai departe în punctele dinainte stabilite. Unul din ei se încumetă până la urmă să înceapă încet : - Hai, mă nea Manoli, că nu vine Poliţia aşa la fişticine pentru fiştice! ’mnelor însă sunt băieţi-salon, şi te mai lasă până după Sărbători… - Băi, tată, da’ credeţi-mă pe cuvânt, sunt om serios, însurat de 35 de ani, stau cu nevastă-mea şi acum când sunt divorţat– nu i-am făcut nimic!…

- Nu i-ai făcut nimic, da’ ai fi vrut să-i faci!… Tot aia e… În faţa argumentului capital, lăsă la rându-i privirea în pământ: aşa era… n-avea decât să-şi ia pedeapsa cuvenită, dacă se gândise la prostii… Munca fu reluată fără prea mult chef, în perspectiva iminentei prăbuşiri a centrului de putere de până atunci ce nu se ştia cu cine va fi înlocuit. Popii extensibili tocmai descărcaţi începuseră să fie distribuiţi pe nivele. În câteva puncte ale parterului şi etajului unu se inaugurară lucrările de ridicare a pereţilor ce aveau să compartimenteze spaţiile uriaşe în apartamente iar mai apoi în încăperi. - Nea Manoli, da’ asta-i treabă cu folos?… se auzi interpelat de Prâslea echipei ce tocmai se îndeletnicea cu malaxarea mormanului de pastă de var cu nisip căruia tocmai i se adăugase cimentul. - Este, tată, este… răspunse reflex grăbit să urce gâfâind scara la primul nivel spre a supraveghea şi pe lucrătorii de acolo. Se lăsase amurgul. Dincolo de acoperişurile din apropiere soarele căzuse ca o ghiulea, strecurând în atmosferă primii fiori de gheaţă ce anunţau seara de decembrie. Erau pregătiţi de plecare. Când dădură să iasă, de la fereastra vestiarului improvizat se văzu cum o maşină 4 x 4 opreşte brusc lângă gardul şantierului, cu un scrâşnet de frâne insistent ca o durere de dinţi. Era şeful cel mare. - Bonjour, bonjour – nu s-a bătut bine de şase şi uite băieţii rup poarta şantierului!… Eh, eh, mare pişicher şi salariatul român – la faza asta pe pariu că vrea şi bani de ore suplimentare – ce o face domnule cu atâţia bani?… încheie mai în glumă, mai în serios. - Să trăiţi, să trăiţi, şefu’!… - E hai pa, pa, să aveţi poftă! replică jovial. Nea Manoli, mata mai stai, că avem o vorbă!… - La ordin, şefu’, să trăiţi, cum ziceţi dumneavoastră!… Se apropie zâmbind timid şi spăşit de omul mai tânăr cu cel puţin două decenii decât dânsul care după ce îşi

aprinse o ţigară trăgând primul fum adânc în piept întrebă pe neaşteptate :

- Ia zi-i, ce mai faci, ce-ţi mai face nevasta?… - Bine, şefu’, ce să facă, parcă ne înţelegem mai bine de când am divorţat!… - Păi dacă eşti însurat, măi nea Manoli, de ce te ţii mata de prostii la vârsta respectabilă pe care o ai?… De ce, mă nea Manoli?… - Eu, şefu’!?… Să-mi sară ochii dacă ştiu despre ce vorbiţi, la mine munca-i muncă, casa casă!… La nevoie mata mă ştii, io sunt genu’ de om sufletist care dacă-i ordin, aş sta la serviciu şi douăzeci şi cinci de ore din douăzeci şi patru!… Aşa de sufletist îs, că până şi-n nopatea de Revelion aş sta să privesc la casele astea cum se ridică în soare!…

- Şi-n noaptea de Revelion – ai?… Aşa, aşa… - Da’ cu Tiţi ce-ai avut azi?

- Eu, şefu’?! Să n-am parte… - Aide, că a fost la mine şi mi-a vărsat tot!… Cum i-ai făcut felu’, cum a anunţat ea Organu’ care ţi-a promis că o să te salte imediat după Anul Nou!… - Minte, şefu!… - Tiţi minte, mă?!… Se calmă brusc, trecându-i prin minte pasaje din Regulamentul de Ordine Interioară al firmei unde se specifica printre altele că toţi angajaţii au dreptul la un tratament corect, indiferent de funţia ocupată ori de gradul ierarhic deţinut. Îşi luă aşadar interlocutorul după umeri, într-un gest complice. - Nea Manoli, nu zic, suntem bărbaţi, şi lui Dumnezeu îi place ce e frumos, aşa că de ce să fac eu pe niznaiul…şi eu i-am pus-o, dom’ le, urmă pe ton scăzut şi conspirativ – da’ fin, frate, fără să afle nimeni, ca să nu am mai apoi belele!… Celălalt îl privea cu gura căscată, fără să aibă vreo altă reacţie. Şeful înţelese atitudinea ca pe o subscriere. - E, de data asta nu te mai iert!… Ai intrat în coliziune cu Organele, acum rămâi pe cont propriu… - Şefu… începu celălalt pe ton plângăreţ.

- Nimic, am zis, aşa rămâne hotărât!… Eu vreau numai oameni serioşi la mine în firmă, integrii, cu conduită ireproşabilă, aşa, ca mine!… Cine calcă pe bec zboară, cunoşti regula!… Hai, hai, lasă – la experienţa lu’ matale îţi gaseşti repede ceva de lucru… un paznic, acolo, ori vreun gestionar, într-o magazie unde se poate ciupi mai din gros decât de aici. Hai, pa, pa – Sărbători fericite – ne vedem după Anu’ Nou când o să vii după lichidare şi acordul părţilor. Şi, aprinzându-şi încă o ţigară, se făcu lejer în faţa volanului, lăsându-şi după încă o clipă fostul interlocutor într-un nor de fum.

Superlativele fericirii

Eram o fetiţă mică şi hazlie provenind dintr-o familie echilibrată. Mama a avut fericirea să mă aibă într-o frumoasă zi de iarnă, pe când avea 22 de ani, din dragostea ei sinceră cu tata a cărei soţie mai apoi a devenit. Era o femeie cu o figură deosebit de blândă şi, aşa cum stătea în jilţul pe care îl moştenise din copilărie, părea o Mona Lisa în serile molcome de iarnă, aşa cum privea profilul sfinxic al tatălui meu care, învăluit în nori denşi de fum de ţigară, lucra la biroul său. Tata era un bărbat modern şi nu se amesteca în educaţia mea. Fratele lui, unchiul meu, îi explica mamei în acele lungi seri cum că bătaia poate ostraciza un copil

pentru tot restul vieţii, în timp ce din când în când făcea cu degetul zâmbind dulce fratelui meu care cu ochii lui senini şi expresivi căuta ceva care să poată fi deşurubat în voie, optând adesea între cotoiul Mişu şi aparatul de radio. Când le-a terminat pe amândouă de deşurubat, a trecut la cele două biciclete din podul blocului pe care tata ni le cumpărase dintr-o chenzină, prefăcându-le în piese de schimb. Pe când aveam 9 ani, mama a fost chemată pentru prima dată la şcoală pentru că am spart un geam. În timp ce dânsa expunea profesorului teoria makarentistă a neostracizării copiilor, şi cum că un copil trebuie permanent îmblânzit prin nenumărate dovezi de afecţiune maternă şi paternă profesorul, bădăran bigot şi profund retrograd – a întrerupt-o necuviincios spunându-i că bătaia e ruptă din Rai. La relatarea indignată a mamei, unchiul meu a liniştit-o replicându-i ca profesorii au prostul obicei de a-i deranja cu fleacuri pe oamenii muncitori şi oneşti, care stau de dimineaţa şi pâna seara la serviciu. Se vor linişti ei… Pe la 11 ani tata a fost chemat la şcoală pentru ca bătusem zdravăn o fetiţă care mă călcase în timpul orei de matematică pe când eram atentă la diagramele Euler-Ven din care nu pricepeam o iotă, dar pe care le priveam fascinată. Acasă mi-a aplicat o de aia rupta din Rai, de am văzut stele verzi. Numai unchiul meu ale cărui tâmple se grizonaseră puţin, în pauzele când nu-i făcea fratelui meu cu degetul care evoluând asalta de acum televizorul – îl atenţiona de greşeala pe care o comisese – mai ales că sunt fată. – În loc de procedeul pe care îl folosise fără o consultare prealabilă, mai bine – cu mult tact – mă scotea la Băneasa de pildă, unde căzând în transă în faţa naturii însorite – m-ar fi îmblânzit fără doar şi poate. – Tatăl meu, ateu convins – a refuzat. Pe la 13 ani mama şi tata au fost chemaţi împreună la şcoală, din motive de precocitate- profesorii susţineau că băieţii se sărută cu neruşinare între ei chiar şi în timpul orelor, toată beleaua, păsă-mi-te, venind de la mine. Tata s-a înnegrit la faţă murmurând tot timpul cu emoţie şi

efuziune - ,,fetiţa mea mea, tocmai fetiţa mea’’. Mama, foc de supărare, a repezit profesorul. Numai unchiul, cu nelipsitul lui calm, a propus convocarea unui consiliu de familie pe durata căruia a făcut tot timpul ştrengăreşte cu ochiul, cu scurte pauze. - ,, Îi va veni ei mintea la cap’’ - a zis el la sfârşit făcându-mi părinteşte cu degetul, după care mi-a strecurat pe nevăzute 100 de lei în buzunar. - ,, Nu trebuie să o înrăim’’ – a murmurat la plecare tatălui meu la ureche, în aşa fel încât eu să nu aud. Şi într-adevăr, mi-a venit. După câteva luni m-am îndrăgostit cum numai la 13 ani te poţi îndrăgosti. Prietenul meu, care avea 25 de ani îmi recita pe înserat, pe aleile parcurilor, versuri din Eminescu şi Bacovia. Sumele unchiului mau au sporit. Mama adoptase o politică de neintervenţie. Tata îşi reluase profilul sfinxic. Inspirată de profilul lui am început să fac poezie, iar după câtva timp mi-am dat seama că toate rezultantele vieţii mele duc spre acest ideal, pe care eram hotărâtă să îl ating. Prietenul meu mi-a dat ideea că dacă vreau să ajung să realizez ceva, să-l caut pe Boema. La întrebarea mea cine mai e şi ăsta, mi-a răspuns că este un vechi amic al său, scriitor de factură neo-non-arhaic-post-modernistă. Drept care ne-am apucat să batem toate crâşmele şi cafenelele, după care reamintindu-ne că suntem în secolul XX am luat la rând barurile şi discotecile. Dar Boema era de negăsit. Într-o seară, prietenului meu i-a venit inspiraţia genială că degeaba ne căznim noi şi îl căutâm de atâta vreme când cine ştie, Boema, care avea chei la toate uşile prietenilor săi, atât le era de intim – o fi chiar la el. Dar nu era nici la el. Înainte de a ajunge însă la concluzia asta, am căutat prin toate colţurile casei, căci Boema – după spusele prietenului meu – era un tip tare şugubăţ. Pierzând şi ultimul tramvai din acea seară, am dormit la prietenul meu. Pe la 14 ani, părinţii au fost chemaţi iarăşi la şcoală, profesorii jeluindu-se că m-au prins fumând în toaleta băieţilor. La această întrevedere a asistat şi unchiul meu, care la ieşirea din instituţie mi-a strecurat cu 20 de lei mai mult ca de obicei – probabil spor de ţigări.

Pe la 15 ani s-a adeverit prima previziune a unchiului meu. După ce la Poşta Redacţiei de la reviste Stele pe Cer mi s-a răspuns să mă apuc de altceva, poate de ,, ambalat ambalaje’’ –profesorii s-au plictisit să îi mai tot cheme pe părinţi la şcoală. Cu ocazia aceasta s-a împlinit şi cea de a doua previziune a unchiului meu, căci în calitate de tânără femeie în curs de seriosizare am anunţat-o pe mama că în curând va fi bunică. Reacţia a fost imprevizibilă: a izbucnit într-o criză de bucurie vecină cu isteria. Tata a început să plângă; apoi să râdă; şi iar să plângă, ţinând-o în astfel de alternanţe vreo două ceasuri până când a obosit şi a rămas aşa. Unchiul era încântat că va fi străunchi. Prietenul meu la aflarea veştii că în curând ar putea să o aibă pe mama de soacră a tremurat cu întreaga profunzime-i caracteristică şi s-a însurat. Dar nu cu mine. Zdruncinată de prima înfrângere grea provocată de un om atât de sensibil, am plecat pentru câteva zile la mare ca să mă refac. Într-o seară, pe faleza din Mamaia, un tânăr brunet cu accent persano-mesopotamiam m-a întrebat cât este ora. După jumătate de oră de plimbare braţ la braţ am ajuns la concluzia că dragostea noastră este ancestrală, şi că ne iubim la nebunie. I-am destăinuit necazul meu, iar el mi-a răspuns că dragostea trece peste prejudecăţi. A doua zi nu l-am mai găsit în cameră. Am început să-l caut pe sub pat, covor, în baie, dulap şi alte obiecte de inventar, aşa cum odinioară îl căutasem şi pe misteriosul Boema. Şi nu l-am mai găsit niciodată. Cine să-l fi răpit? Unde să se fi pierdut? Am anunţat Poliţia; l-am dat la Pierderi; la Restituiri ; la Ora exactă, la Starea vremii – unde să îl mai dau? În toate acestea o bănuiesc amestecată pe vecina mea de scară, Stela, cu care am fost pentru puţină vreme prietenă cândva. Şi fiindcă nu am mai vrut să-i ofer prietenia mea a început să privească cu ochi de gelozie toate succesele mele din domeniul vieţii material-spirituale. Am spus şi asta la Poliţie. Acum figura blândă a mamei a trecut în lumea ştiinţifico-fantastică. Nepoţelul se înţelege bine cu bunicul. Din când în când, tataia îl priveşte cu ochi melancolici, apoi începe să râdă. – Şi ce năzdrăvani sunt amândoi! Zilele

trecute bunicul a dat o ciocolăţică nepoţelului fiindcă de deştept şi precoce ce e, i-a scos lentilele de la ochelari, iar el i-a căutat vreo trei ore prin casă fără să-i găsească. Unchiul meu spune că îmi seamănă leit şi, în serile molcome de iarnă, propăvăduie că într-o zi superioritatea educaţiei makarentiste va înlocui definitiv celelalte metode retrograde.

Simple formalităţi

- Şi zi-i, chiar aşa a spus tovarăşul Sbirliu? Era emoţionat şi se împurpurase, fiindcă niciodată nu primise o gratulaţiune atât de directă, furnicătoare şi plenară ca aceea. - ,, Fin spirit de observaţie, profil ce emană seriozitate, intransigenţă, consecvenţă, loialitate…’’ Celălalt tocmai îşi făcea pauza de efect. Cu mimica omului nervos al cărui adevăr apodictic este pus în mod ofensator la îndoială. - Ţi-am vorbit eu vreodată despre cai verzi pe pereţi, nea Tăsică? întrebă cu glas înnecăcios. Flatatul se siprijini reflexiv cu bărbia în palmă. Într-adevăr… - Hai, bre – ce mi te codeşti aici de trei zile? destabiliză cu un brânci poziţia celuilalt. – Că uite - e a treia zi când vin la dumneata să duc muncă de lămurire! Ce dracu’ – e chiar aşa de greu să semnezi cererea de colaborare şi apoi să iei şi dumneata ca omu’, acolo – câteva sute de lei în plus pe lună? Ce, e de acolo!? Că de n-ai fi mata, ar fi fost altu’… - Aşa?… făcu neofitul în ale sicofantismului, uitând că parcă până atunci fusese ales ca unul dintr-o mie, în baza calificativelor generos atribuite: - ,, Fin spirit… intransigenţă, consecvenţă, loiali…’’ - Păi sigur! Da’ ce crezi, dacă m-aş fi dus la nea Pasvante de la parter să colaboreze dânsul să dau informaţii

despre dumneata – crezi că s-ar fi izmenit atât? Zău, mă, nea Tăsică (luă o mină dezgustată) – eşti copil! - Aşa… - Păi da, totul nu e decât de formă – aşa a spus şi tovarăşul Sbirliu.Trebuie şi blocul nostru să figureze pe schemă la rubrica Informatori Organe, şi cum eu sunt mai vechi în colaborare, m-a rugat să mai caut pe încă cineva, că e musai să existe doi pe scară, să fim şi noi în rândul celorlalţi. Eu te-am alea pe ̉ mneata. Dănsul ţi-a controlat dosaru’ şi a spus că e o mică problemuţă, că tatăl dumitale a avut pe vremuri tiribombă la Moşi – dar îţi radiază dânsul pata neagră din fişă, că te-a văzut în treacăt şi şi-a dat seama că eşti om serios şi de încredere. Pentru câteva clipe se aşternu iar tăcerea. Celălalt încă mai reflecta. - Hai, mă nea Tăsică, ce dracu’ – nu auzişi? izbucneşte celălalt volubil, dându-i o energică palmă prietenească pe spate. – De formă numai! Şi după ce semnezi, poimîine mergem la tovarăşul Sbirliu, semnezi şi contractul de colaborare şi ştii dumneata, câteva vorbe bune despre Organele noastre – de formă, acolo – şi cu asta basta! Nu înţelegi, de dragu’ schemei – ca să fac un spirit de glumă ! Râdea hârâit. Se înecase cu fumul de ţigără. Celălalt semnă. - Aşa, măi nea Tăsică, că şi tov Sbirliu se mira : - ,, Măi tovărăşele – nu mai mi-adici o dată cererea aia de colaborare semnată?’’ - E, uite că acum i-o aduc. Mergem împreună. Poimîine. Vin să te iau pe la zece. - Şi cu serviciul cum fac? - Lasă, domnule – nu mai contează o zi lipsă la un om cu valoarea şi pregătirea dumitale! Îi spune ,, învoire în interes de supraserviciu’’. Că doar acum eşti şi dumneata în rându’ lumii! – Ce, dacă la noapte se declară război şi te cheamă la regiment – te reţine serviciu’?! Aşa! Acum te las. – Pe poimîine, nu uita – la zece!

*

- Pentru patrie, nea Tăsică, nu uita – pentru patrie o faci! Partidul o cere! Inexplicabil, celălalt suferise o recădere de tonus tocmai aici, în anticamera tovarăşului Sbirliu. Impasibilă, în colţul ei, dactilografa îşi vedea mai departe de treabă. Din când în când, indivizi încruntaţi intrau în biroul ofiţerului, cu paşi înecaţi în covorul roşiatic, miţos şi fonoabsorbant. Ieşeau de acolo cu mutre şi mai crunte, ca şi cum pe capul lor ar fi căzut însărcinarea de a stârpi întregul rău teluric, chiar în acea zi. Într-un târziu, soneria de pe masa dactilografei ţârâi prelung. Abandonând instantaneu claviatura maşinii de scris, femeia se ridică precum un automat. - Tovarăşul Precuţ este rugat să intre, zise ea impersonal, înainte ca degetele să i le lipească iar de tastatură. - Mă duc, nea Tăsică, stai aici – n-o să ţină mult… Intrase. … i se părea bizară colaborarea asta subită şi zeloasă împotriva vecinului Pasvante, cu care amândoi jucaseră nu o dată interminabile partide de table în faţa scării. Chiar dacă zisa colaborare era o simplă formalitate întregitoare a cine ştie cărei scheme care la rândul ei făcea parte dintr-un întreg, cum ar fi fost organigrama de care se folosea Organele pentru supravegherea tuturor cartierelor oraşului în scopul protejării de influenţe nefaste ce ar fi afectat interesele superioare ale naţiunii socialiste. Dar chiar aşa, tam-nisam să mergi la sediul Organului să dai în gât pe unul pe care deşi nu-l cunoşti prea bine, dar în a cărui companie nu te simţi deloc rău – i se părea … Prietenul era iarăşi lângă el. Afabil. Nici nu-l auzise când se apropiase. - Gata, nea Tăsică! Intră! Nu uita, dom’ le, o mică formalitate, o semnătură, câteva întrebări – şi basta! Curaj! Pentru patrie, dom’ le, pentru patrie! Bobocul în ale delaţiunii se urnise, târându-şi espadrilele prăfuite, cu o mină descompusă pe care secretara nu ar fii ştiut dacă să o atribuie emoţiei, sau lipsei de fermitate a celui care deşi chinuit de necesităţi – încearcă

să amâne cât mai mult intrarea în incinta vespasienei din faţa sa, al carei dampf pestilenţial îl percepe. - Dacă e pentru patrie… În faţa lui, un individ trona marţial la un birou masiv şi cenuşiu ca şi chipu-i colţuros. Noul-intrat ghici pe figura sa paloarea nopţilor de nesomn citită şi pe chipul eroilor comunişti mişunând în piesele de profil date cu dărnicie la televizor – întotdeauna la post, pentru care familia, viaţa personală, fericirea proprie erau noţiuni abstracte, existenţa lor fiind intrinsec legată de vegherea la clădirea în bune condiţiuni a mult-visatei lumi mai drepte şi mai bune. - Poftiţi, tovarăşe, luaţi loc. Luă. - Numele şi pronumele. Timpul afectat formalităţilor i se paru o veşnicie. Conştiincios, insul din faţa sa albăstrea pătrăţelele de pe ceea ce părea a fi un formular – cu o ortografie şi caligrafie cu totul personale. - Deci, ca să intrăm în fondul problemei – trebuie să luaţi la cunoştinţă despre controlul de rutină efectuat de lucrători ai Ministerului, precum şi de cele constatate de aceştia la faţa locului. Acesta este procesul verbal de constatare – îi flutură în faţă o coală dactilografiată. Desigur că sunteţi de acord cu cele constatate şi de aceea vă rog să semnaţi. Se supuse docil. - Cu privire la cererea dumneavoastră de colaborare trebuie să ştiţi că a fost aprobată, atrăgând între părţi următorul contract de colaborare. Îl semnă. - Conform Regulamentului Interior al Instituţiei, datoria colaboratorului cât şi a ofiţerului de legătură este de a nu dezvălui conţinutul discuţiilor purtate. Încălcarea confidenţialităţii acestora de către colaborator se sancţionează cu închisoare de la şase la doisprezece ani – conform articolului şi paragrafului din Codul Penal ce pedepsesc atentatul comis împotriva secretului de stat. Instituţia noastră îşi ia angajamentul de protejare a anonimatului colaboratorului, nedivulgarea identităţii

acestuia ori a altor date personale ce ar putea duce la deconspirarea sa. Messa părea a fi luat sfârşit. Se ridică. - Dar … -Tovarăşe, vă felicit şi vă urez succes în activitatea informaţională ce va sprijini organele noastre în munca de depistare preventivă a infracţiunilor ce pot afecta armonia societăţii noastre socialiste. Ieşi buimac. - Ei? îl întâmpină amicul la ieşire., - …. - Tovarăşe Precuţ, interveni dactilografa – vă roagă tovarăşu’ să mai intraţi numai pentru două clipe. Rămas singur, aproape că se prăbuşi în fotoliu. De data asta secretara îl privea cu insistenţă, ca pe un elev ieşit din sala de examen, pe a cărui figură impenetrabilă nu se poate citi verdictul în curs de formare al examinatorului. - Gata, mergem, reveni amicul euforic, cuprinzându-l tandru de braţ, ca un soţ ce-şi ridică consoarta semileşinată din anticamera cabinetului stomatologic. Uite aici chitanţa dumitale: avem câte o mie de luat. Un etaj mai jos, privi îndobitocit cum casiera îi numără neverosimil de repede zece bancnote sinilii, ce reprezentau jumătate dintr-o leafă. I le depuse grăbită în palmă şi, fără a privi, închise zgomotos mica ferestruică a ghişeului. - Ai văzut mă nea Tăsică, ce uşor a fost? Ce repede se câştigă un ban cinstit când faci totul pentru patrie? – Nu a fost decât o chestie de plan: doi pe scară ca să fie cel puţin două semnături la o adică – şi măcar un infractor. E clar acum că nea Pasvante n-a fost cuminte : valută, femei care intră la dânsul ca la policlinică… dacă nu-i adevărat, Organele îi clasează dosaru’. N-a ştiut, n-a văzut – nimeni n-a zis nimic. Dacă e – treaba lui. Aşa se trăieşte în ziua de azi! Că parcă mata ai şi o fată de băgat la facultate, nu? Trebuie să te descurci! Îşi puse portofelul repliat la spate nu înainte să numere încă o dată negustoreşte cele zece bancnote sinilii, după care o luă cu hotărâre înainte.

Marotele

- De ce să ne dispreţuim, când putem să dialogăm? De ce să ne luptăm, când am putea instaura o eră a păcii universale? De ce să ne pregătim pentru un nou măcel, când din salvgardarea vieţii milioanelor de oameni ar merita să ne facem unicul scop? … Translatorul îşi făcea datoria din colţul său abia văzut, interpretând cu glas rar şi egal cele spuse la pupitru. Sala se cufundase într-o tăcere sepulcrală, ca de început ori sfârşit de lume. Nimic nu disturba acea încremenire, nici măcar rarele tusete ce în mod normal alcătuiesc obişnuitul fond sonor asigurat de public. - De ce ne-ar despărţi diferenţa sistemelor noastre sociale?… Căci reflectând mai adânc – este chiar atât de indezirabil sistemul politico-economic al aliaţilor noştri sovietici ca sa nu putem ajunge la o înţelegere cu dânşii? Iar după cum spune şi Apostolul Matei în Capitolele 5-6 § 43 cu 46 – ,, ... de te va sili cineva să mergi cu el o milă, mergi cu el două; căci dacă iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru?’’ … Undeva, la jumătatea sălii, liniştea încetase să fie deplină. - E lucru sigur, până în toamnă începe războiul! - Aşa vorbesc americanii numai când s-au hotărât să facă de petrecanie cuiva. Identic au procedat cu japonezii, înainte de a începe confruntarea propriu-zisă cu dânşii!… - Acum sovieticii ştiu la ce să se aştepte: dacă nu vor respecta Convenţia de Armistiţiu evacuând în cel mai scurt timp Europa de Est permiţând rapid desfăşurarea de alegeri libere – România ar putea deveni un nou Pearl Harbour pentru cei ce cred că se vor putea înstăpâni la noi pentru vecie! De alfel, am informaţii certe că…

- Sssst… izbucni interjecţia iritată din mai multe colţuri ale sălii, unde publicul se simţea deranjat din audierea captivantului discurs. - Silence, please! irupse şi din difuzoare vocea gravă a celui ce stătea la dreapta vorbitorului. … de aceea, am hotărât să oferim Uniunii Sovietice pentru 45 de ani de acum încolo posibilitatea să participe activ şi solitar la democratizarea statelor Est şi Central europene… - Ce v-am spus eu?…încercă să reizbucnească şoptit-entuziasmat unul din cei de la jumătatea sălii. Dar a trebuit să se oprească aici, energic fiind strâns de antebraţ de vecinul din stânga. - … iar după cum tot Sfântul Evanghelist Matei spune în Capitolele 6-7, § 19 cu 20 - ,,nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură ci în cer, unde nici molia nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură’’ – ar trebui să ne dea puţin de gândit: oare nu tocmai camarazii noştri de arme sovietici cu ajutorul cărora am zdrobit maşina de război hitleristă - aplică mai bine aceste pilde decât noi şi lumea noastră mercantilă, oare nu cumva am greşit demonizând sistemul politico-economic ce se par să îl edifice cu succes?… Oare nu cumva ideal ar fi să asimilăm o parte din modul lor de gândire, în speranţa că vor avea bunăvoinţa să respecte şi ei din al nostru măcar acele părţi ce se dovedesc viabile? … Omul de la pupitru, în uniforma sa festivă de militar american, îşi îngădui o scurtă pauză după cele aproape 60 de minute de când vorbea încontinuu, timp în care îşi slăbi gulerul tunicii vizibil prea strâns pe gât, după care îşi turnă un pahar cu apă din carafa aflată pe masă. - ,,Nimeni nu poate să slujească la doi domni’’ după cum cu înţelepciune ne spune în pilda sa Apostolul tot în Capitolul 6-7 § 24 - ,, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona’’. Într-adevăr, stimat auditoriu, într-adevăr – putem observa de cât de mare actualitate sunt îndemnurile

Evangheliştilor şi astăzi, la aproape două mii de ani după ce au fost puse pe pergament. Şi cât de înţelept se dovedeşte până la urmă că am oferit Aliaţilor noştri sovietici ca, pentru un număr de decenii de acum încolo să îşi aducă singuri aportul la democratizarea Europei Răsăritene, ca parte a unei viitoare lumi mai bune şi mai paşnice, în care războiul să fie declarat a priori crimă împotriva Umanităţii, şi… - E, acum v-aţi convins că am avut dreptate? Clasicul Discurs în oglinzi: soarta sovieticilor este pecetluită! Doctorul Petru Groza nu va mai gusta mult timp din plăcerea de a ne fi prim-ministru! Tot rândul se reinflamă în faţa entuziasmului debordant. - Zilele regimului-marionetă sunt numărate! izbucni aproape emoţionată în lacrimi o doamnă. - De data aceasta Iosif Stalin nu mai scapă! Va împărtăşi sigur soarta prietenului său, celălalt criminal - Adolf Hitler! Doamne, ce păcat de soldaţii ruşi care vor trebui să plătească din nou pentru ambiţiile acestui dement! Unii dintre dânşii sunt atât de tineri şi frumuşei… - Fiţi pe pace, doamnă, noi nu suntem nişte criminali! o linişti cineva de la două fotolii mai la dreapta. - Majoritatea covârşitoare vor fi făcuţi prizonieri şi vor fi repatriaţi imediat ce se va încheia războiul, neuitînd odată întorşi în patria eliberată de cancerul bolşevic că au avut parte de un tratament corect în Regatul României despre care li s-au spus numai prostii şi minciuni!… - Chiar şi Iosif Stalin va avea parte de justiţia pe care el a refuzat-o altora, ucigând milioane de nevinovaţi în anii ´30. Ehe, urmează cu adevărat o altă eră – a justiţiei şi echităţii universale, îşi încheie un alt opinant ideea, lăsându-şi în cele din urmă jos şi arătătorul moralizator. - Quiet, please! interveni în cele din urmă aproape autoritar asistentul vorbitorului observând rumoarea intensificată de la jumătatea sălii. Cel ce ţinea alocuţiunea era asudat şi vădit obosit după aproape două ceasuri se discurs. După ce îşi şterse fruntea cu batista, sorbi şi al doilea pahar cu apă pe care de

data asta omul din dreapta sa avusese grijă să i-l pregătească. … - în încheiere, iubit auditoriu, poate nu ar fi rău să ne amintim – în spiritul erei ce urmează – aceleaşi cuvinte ale înţeleptului Apostol Matei, care tot în Capitolelele 6-7 § 25 ne povăţuieşte : ,, Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?’’ Ultimile cuvinte ale citatului se auziră înfundat în difuzoarele ce începură să bubuie de aplauzle în crescendo ale sălii. - Bravo! izbucni exclamaţia entuziastă de undeva din extrema stângă a primelor rânduri. Ştiam că sunteţi aliaţi de nădejde, că nu ne veţi lăsa la greu! Unchiul Sam este întotdeauna la înălţime – nu avea cum să se dezmintă acum! - Veţi trece pe Kisseleff-ul al cărui nume se va preschimba în Harry Truman, pe sub Arcul nostru de Triumf – crezând că aţi eliberat a doua oară Parisul! se făcu auzită o altă voce subţirică precum a unei domnişoare. – Afară din Europa cu bolşevicii sălbatici, să fie izgoniţi din Europa de Est şi trimişi de unde au venit, redîndu-se totodată şi libertatea chinuitului popor rus! - Nu vom ceda în faţa barbariei roşii – se auzi lămurit şi un glas de bas cu putere de stentor. Entuziasmul aplauzelor şi ovaţiilor fu acoperit doar de izbucnirea în forţă a imnului Statelor Unite ce marca sfârşitul de discurs al delegatului acesteia. Lânga stativul cu drapele, militarii din gardă – câte unul din principalele Puteri învingătoare – intrară rapid în onor. Sala începu să se golescă lent, vărsându-se în foaierul unde se auzeau primele clinchete de brichetă urmate de ridicarea primilor norişori de fum. - Ce urmează, draga mea? întrebă o doamnă pe o alta, la fel de cochet îmbrăcată. - Partea a doua a conferinţei, cu alocuţiunea emisarului părţii sovietice, desigur! - Mmmha! scăpă cealaltă cu aer de superioritate interjecţia. Să aştepte să-i ascult! Eu plec, cănăstiţa de

fiecare joi de la familia Milcovăţ unde sunt aşteptată cu Raoul este mai importantă decât mascarada lor, zise aprinându-şi graţios ţigara de la bricheta unui domn care sesizându-se, făcuse prompt manevra. Apropo, dragă, tu de ce nu vii cu Grig? N-aţi mai fost văzuţi în societate de un car de vreme. Şi ştii cum e – în situaţii de astea încep să apară vorbe. Nu vrei să vii cu mine? Poţi să-i dai un telefon la birou lui Grig de la madam Milcovăţ. În ceea ce mă priveşte, eu aşa am să procedez cu Raoul, ca să nu se lase prea mult aşteptat. Hai, dragă! … Abia atunci observară că drumul spre uşa le este împiedicat de o coadă relativ măricică. Majoritatea participanţilor şi-ar fi dorit să plece. Drumul le era însă stăvilit de un militar în uniformă de paradă sovietică, secondat de un altul în uniformă britanică. Cu braţele lateral întinse paralel cu pământul, cel ce bloca intrarea spunea ceva ce era acoperit de rumoarea generală existentă în foaier. - Din motive de securitate, zise el într-o franceză stricată - nimeni nu părăseşte clădirea până la sfârşitul manifestării. Vă rugăm, nu insistaţi! Un domn se apropie de cerber, nereuşind să ajungă la urechea acestuia, din pricina diferenţei disproporţionate de înălţime. - … dar este însărcinată în lunea a şasea! - Priviţi, i s-a făcut rău din cauza lipsei de aer de aici! Daţi-i măcar dânsei drumul! se făcu în cele din urmă auzit domnul. - Niet! izbucni clar răspunsul. – Nimeni nu părăseşte clădirea! Ordinele sunt stricte! Lividă, gravida se prăbuşi, în ţipetele speriate ale altor câtorva doamne, fiind prinsă în ultimul moment de un domn cu prezenţă de spirit. - Pentru Dumnezeu, daţi-i drumul! spuse domnul încercând să treacă de paznic. Fu împins cu oarecare brutalitate înapoi. - Nu întreceţi măsura, altminteri veţi regreta mai curând decât credeţi, spuse acesta printre dinţi pe un ton scăzut.

Operativ, sosise o carafă cu apă adusă de un militar în uniformă franţuzească ce fu aruncată fără prea prea multe precauţii pe figura leşinatei care, cu toate dantelele ei ajunse leoarcă - se trezi imediat. - Barbarilor, zise doamna cu canasta la rându-i printre dinţi – o să vedeţi voi în curând! … Lângă pereţii unde erau în linie mai multe scrumiere, domnii din rândul din mijloc se întreţineau aprins cu delegatul părţii americane, ce îi asculta cu un aer parcă uşor stânjenit. Nu observaseră nimic din ceea ce se petrecuse la intrare cu câteva clipe înainte. - …şi să mai ştiţi, domnule reprezentant al Naţiunilor Unite – căci noi numai pe dumneavoastră, Aliaţii occidentali vă socotim viabili – nu veţi fi singuri în nobila dumneavoastră misiune de eliberatori ai Europei de Est de sub infama tiranie roşie! - Really? întrebă parcă cu îndoială interlocutorul. - Categoric! Categoric! întări domnul în cea mai desăvârşită engleză. - Poporul nostru vă va da un ajutor nepreţuit în lupta ce nu poate să mai întârzie! Ţăranul român, în calitatea sa de participant nemijlocit la campania antisovietică, ce numai conjunctura nefericită a anilor ´30 a făcut ca aceasta să aibă loc sub nefasta tutelă nazistă – este pe deplin edificat asupra consecinţelor dezastruoase pe care le-ar avea asupra existenţei sale insturarea comunismului sovietic: ar urma haosul, mizeria, o viaţă ignobilă dusă în numele înfăptuirii aşa-zisei agriculturi şi industrializări socialiste, expropieri samavolnice, persecutarea – poate chiar uciderea celor ce s-ar împotrivi tuturor acestor abuzuri. Nu aveţi dumneavoastră idee câte sate puternic înarmate vă aşteaptă, cu pândari permanenţi ce scrutează neobosit cerul spre Vest în aşteptarea paraşutiştilor Aliaţi ce nu pot să mai întârzie! Deja primele ajutoare materiale oferite de dumneavoastră au întărit considerabil Rezistenţa din munţi, făcând din ea trupa de elită ce va da la momentul oportun semnalul de începere a luptei… - Indeed? … După reasigurarea viguroasă că cele spuse sunt perfect verace, urmă pentru edificarea suplimentară a

interlocutorului o lungă şi precisă listă de nume cu căpeteniile partizanilor, numărul de judeţe cu satele ce aşteptau disciplinate semnalul pentru Ziua Z, cât şi câteva nume sonore de complici ce aprovizionau discret pe partizanii nerăbdători să înceapă lupta. - Haraşo! … apăru neaşteptat de undeva şoptit aprobarea. - Ce-aţi zis?! … întrebă domnul perplex, privindu-l fix cu ochii brusc căscaţi. Celălalt căpătă o paloare cadaverică, împurpurându-se însă imediat ca un câmp de luptă. Nu mai avea rost să se ascundă. Şi fiindcă lucrurile căpătaseră turnura pe care o căpătaseră, nu-şi mai reprimă dorinţa de a fuma, aprinzându-şi o ţigară a cărei duhoare nu lăsa nici un dubiu asupra provenienţei. Câteva clipe se mărgini a savura fumul siniliu, pe care îl trăgea adânc în piept. - Nu reprezint pe cine credeţi dumneavoastră că reprezint, spuse într-un târziu, păstrându-şi alura aparent imobilă. Stinse repede ţigara, dându-şi seama că cu excepţia lui şi a auditoriului rămas înmărmurit, nimeni nu avea voie să-şi dea seama că se deconspirase. Gongul îşi făcu auzit primul semnal sonor, anunţând publicul că locurile din sală trebuie reocupate. - Nemaiavînd mare lucru de pierdut, nu vă cer cuvântul de onoare pe care nu mă îndoiesc că vi l-aţi ţine cum că ceea ce am să vă spun trebuie să rămână între noi, începu aprinzându-şi Kamel-ul oferit de unul din domni. – Sunt fiul contelui Preskov, fost general în armata ţaristă. Tatăl meu a îndeplinit pentru scurtă vreme şi funcţia de locţiitor al şefului Ohranei*, aşa că nu a mai fost necesar să aştepte anii marilor epurări, fiind condamnat la moarte şi executat imediat - mai precis în decembrie 1920. – Nu mi-am cunoscut prea bine părintele, aveam numai şase ani când a fost asasinat. Ca printr-o minune, mama şi cu mine am fost ocoliţi de epurările Tătucului din anii ´30. Ba mie mi s-a permis chiar să urmez cursurile Facultăţii de Litere din

* Poliţia secretă ţaristă.

Leningrad, după ce în prealabil am fost pus să scriu o dezminţire în care îmi autoînfieram originile dar şi persoana tatălui ce – nu-i aşa ? – îşi primise dreapta pedeapsă a poporului imediat după Revoluţie. Se subînţelege că pentru a avea zile profesional dar şi biologic, a trebuit să fac multe concesii, singurul lucru pe care am putut să-l întreprind fiind să evit producerea a prea mult rău rudelor dar şi celorlalţi semeni. - Prin urmare, începu unul din domni cu răsuflarea aproape tăiată – tot ce am văzut până acum a fost … - O uriaşă contrafacere … Eu, delegatul părţii americane care v-am ţinut alocuţiunea, militarii îmbrăcaţi în diversele uniforme ale Aliaţilor occidentali … - Iar asistentul din dreapta dumitale?… - Ofiţer N. K. V. D. sub acoperire, la ordinele căruia lucrez. - Ca şi tipii în uniformă cu păr deschis la culoare care în timpul pauzei au reuşit, după cum vedeţi, cu engleza şi franceza lor aproximativă - să vă convingă conaţionalii că sunt exponenţi ai Puterilor Apusene acreditaţi la Bucureşti. Domnilor, mă tem că Aliaţii Occidentali pe care îi aşteptaţi disciplinat cu atâta nerăbdare nu vor veni niciodată. Iar principalul lor lider, americanii, pare-se că au altceva mai bun de făcut – de exemplu să încheie grabnic războiul din Pacific într-un mod spectacular, folosind împotriva Arhipelagului Nipon o armă de tip nou. - Nu pot să confirm din sursă sigură – dar este posibil că în urmă cu câteva luni, la Yalta, ţara dumneavoastră cât şi celelalte ţări Est-Europene să fi fost cedate U. R. S. S. – ului pe un petic de

hârtie* cu nişte procente pe care nu cred că v-aţi dori să le ştiţi… Stăpânindu-şi neliniştea, tânărul în uniformă de militar american din faţa lor întoarse încet capul spre şuvoiul humanoid care, în sonorităţile celui de-al treilea semnal al gongului, continua să intre încet-încet în sală. - Domnule, începu sugrumat unul din interlocutori, având în vedere culoarea sângelui ce vă curge prin vine, sperăm că nu este necesar a vă cere cuvântul de onoare cum că tot ce aţi auzit aici nu veţi… - Până una-alta, va trebui să mă gândesc temeinic ce voi spune mai întâi celor ce m-au supravegheat pe durata pauzei despre conţinutul îndelungatei discuţii avute cu dumneavoastră. Ceva cum că am încercat să vă descos, acceptând chiar cu familiarism să fumez o ţigară oferită de unul din domniile-voastre… şi aşa mai departe… Se despărţi de interlocutorii săi nu înainte de a le strânge mâna protocolar, cu o răceală băţoasă, atent studiată. Rămaşi între dânşii, domnii se priviră un timp cu mine împietrite fără a-şi adresa nici un cuvânt. După care, fiind ultimii intraţi în sala din nou plină, se îndreptară în cea mai desăvârşită tăcere cu paşi mărunţi spre locurile lor centrale.

*

* Tabelul este reprodus din lucrarea Mari decizii ale Celui de-al Doilea Război Mondial, vol. II, pag. 295 - Jaques de Launnay – Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

U. R. S. S.

Marea BritanieRomâniaGreciaBulgaria

Ungaria şi Iugoslavia90%10%75%

50%10%90%25%50%

Băiatul cu bricheta- microroman-

În linii generale - acceptând axioma că unde sunt oameni există şi greşeli ( admitea cu modestie că mai fuseseră şi lipsuri ) – era mulţumit de activitatea sa plină de răspundere încredinţată de Partid, ca supremă încredere în fenotipul uman ce îl întrupau el şi cei ca dânsul. Munca cu tineretul şi mai ales cu reprezentantele sexului frumos ale acestuia îl făceau ca aproape sexagenar fiind, să se simtă cu cel puţin două decenii mai proaspăt. În momentele-i de intimitate, atunci când oricine poate gândi fără ca măcar cineva să poată ghici chiar numai şi după rictusurile feţei cam ce se poate ascunde dincolo de impenetrabila altfel calotă craniană – realiza că zelul depus în munca aceea era printre altele şi o mică supapă de presiune pentru refulările îndepărtatei sale juneţi când, precum un miracol, anul 1944 sosi ca un colac salvator. La numai 24 de ani, provenind dintr-o familie de gunoaie umane ( nu-şi amintise ca tatăl său meseriaş la unul din atelierele cu lefuri generoase din oraşul lor să fi venit vreodată treaz acasă, ori cu chenzina măcar pe sfert din ceea ce fusese când o primise la casierie) – ceea ce nu o deranja prea mult pe maică-sa, de ocupaţie hetairă, pe care de asemenea nu şi-o amintise a fi petrecut prea multe nopţi la domiciliu. Singura dată când aceasta a încasat jumătate dintr-o chenzină de-a soţului a fost la o ocazie specială într-o seară în Parcul Comunal al oraşului, iar acea jumătate provenea după cheltuielile de reprezentare ale consortului care după ce îşi achitase consistenta consumaţie de la cârciumă – hotărâse că toţi ceilalţi muşterii aflaţi în jurul său erau băieţi buni, achitându-le mare parte din gustările dar şi din proviantul ce aceştia îl aveau pe mese. – Soţia nu se formalizase revoltându-se ori declinându-şi identitatea şi, luând toţi banii – se comportă exemplar, profesional – oferindu-se soţului pe post de prospătură chiar acolo, pe acea alee lăsată în beznă de arderea câtorva becuri din stâlpii riverani.

Complexul de factori mai-sus menţionaţi, patronimul dar şi instrucţia eredeitară ce s-a dovedit mai puternică – l-au făcut să asceandă pe aceeaşi cale anodină de gunoi. Proaspăt angajat trei făbricuţe mai încolo de cea a tatălui – nu i-a trecut niciodată prin cap că cu leafa sa de ucenic deloc mică pentru începutul de an 1945 ar fi putut să o ia pe altă cale decât părintele său. Singurul act de decenţă s-a dovedit acela de a-şi face consumaţiile câteva bodegi mai încolo, zeiţa Fortuna ocupându-se de restul - anume ca nu cumva fortuit-incestuos să se bucure la rându-i pe vreuna din aleile întunecoase ale Parcului Comunal de farmecele materne de acum uşor vetuste, dar încă destul de incitante. Rostogolirea definitivă şi prematură în tomberonul istoriei i-a fost stăvilită într-o seară de cismarul Ovănaş, de asemenea obişnuit al locantei, numai însă pentru a-şi consuma diurnul ţoi de tărie, asta înainte de a se retrage seara la casa sa. Cu charisma lui de intelectual etern neofit, acesta l-a observat timp îndelungat de la masa ce o ocupa – pe sub ochelarii întotdeauna aflaţi la jumătatea fosei nazale, amintindu-şi scene din nu foarte îndepărtata copilărie a celui de vis à vis, ce locuia pe strada care la jumătate se întretăia cu strada sa. Amintirile-i erau motivate şi de activitatea neobosită a mamei acestuia care, nu o dată, îşi etalase măiestria de odaliscă şi cu dânsul - mai ales în acele zile când din motive mai mult sau mai puţin obiective soaţa nu-şi poate îndeplini faţă de soţ chiar toate îndatoririle conjugale. Prima şedinţă de terapie katharsic-bolşevică a avut loc în aceiaşi seară, la domiciliul cismarului Ovănaş. Discuţia iniţiată cu mult tact de acesta atacă pentru început chestiuni cât se poate de telurice – cum ar fi interogaţia despre în ce stare se afla familia oaspetelui. După răspunsul solecisto*-monosilabic al interlocutorului din care în fapt nu se putea alege nimic – cismarul Ovănaş exhibă un scurt dar plin de subînţelesuri ,, îmhâ…’’ – ce ascundea şi un început de sediţiune. După care începu o lungă şi relativ complicată disertaţie despre situaţia generală a Planetei din ultimii zece ani şi cauzele cumplitului război ce tocmai părea să se * Solecism : → agramatism.

îndrepte spre un final fericit, despre decrepitudinea relativ avansată a unei anumite părţi a proletariatului datorată egogentrismul claselor stăpânitoare care, dezumanizate, se gândeau numai la obţinerea de profituri obţinute din munca salariată a muncitorimii. – Vremelnica întremare a condiţiilor de trai ale acesteia survenită după criza dintre 1929-1933 fusese de fapt – din punctul de vedere al mişcării muncitoreşti mondiale – o supremă catastrofă, provocând resurecţia accentuată a mişcării sindicale, dar şi neînregimentarea în masă a proletariatului aborigen – de pildă. Aceasta dusese la lipsa reperelor ideologice ale marii masse a proletariatului, o enormă parte a sa adoptând o atitudine împăciuitoristă, mulţumindu-se cu salariile decente oferite, muncind din acest motiv întru rotunjirea profiturilor exploatatorilor capitalişti. – O altă parte semnificativă a proletariatului alunecase pe pante greşite, contribuind o dată în plus la rotunjirea profiturilor exploatatorilor proprietari de cârciumi şi bodegi, care fără a avea nici un acces de conştiinţă, se pretau la a încasa banii munciţi ai exploataţilor în costul consumaţiilor acestor debusolaţi fii epigoni purtători ai beretelor frigiene. – Desigur, existau şi excepţii – continuă cu glas transformat brusc din marţial în onctuos. – Nu ar fi vrut să pară lipsit de modestie dar, pentru edificare, ar fi putut foarte bine să se dea de exemplu pe sine, proprietar ( doar proprietar …) al unui atelier de cismărie unde, chiar dacă lefurile nu se plăteau totdeauna la timp – exista o comunicare autentică între angajator şi angajaţi, salariaţii avuţi în subordine putând conta oricând pe un sfat, pe un sprijin sufletesc real din partea sa. E drept, munca de lămurire cere câteodată şi sacrificii, desigur - într-o seară proprietarul primind pe post de răsplată în contul sfaturilor oferite după neplata la timp a lefurilor un enorm bolovan în geam, şi încă în acela mai scump, care conţinea firma şi numele proprietăţii, ( aceasta de la o calfă uşor nemulţumită, angajată cu două zile în urmă, părând prin tăcerea sa aparent reculeasă în faţa indicaţiilor primite a conţine spre prelucrare stofa unui viitor bun agitator. ) – Neîndrăznind să se compare cu cei doi fondatori ai marxismului ale căror figuri barbişonate i le indică în micile

tablouri din peretele de alături – aşezate din nu se ştie ce capriciu baroc între Madona Tempi a lui Rafael şi Strigătul lui Munch – dorea să-i amintească doar că însuşi marele Friederich Engels provenea dintr-o familie unde tatăl era patron de fabrică, aceasta neîmpiedicându-l a-l stipendia pe măreţul Marx, care în opera sa de inestimabilă valoare teoretică şi practică declarase plus-valoarea – în calitate de apanaj al claselor exploatatoare – o crimă. Lecţiile de politică cominternist-proletară aveau să continue regulat şi în serile ce au urmat, în acelaşi cadru intim oferit de căminul patronului-revoluţionar, în atmosfera odăii ce conţinea indelebilul parfum de gutuie aflat în permanent melanj cu cel de ciubotă îndelung purtată şi insuficient aerisită. Încet-încet se făcu trecerea de la discuţiile cu termen general la cele de ordin particular, de la metafizic la concret. Materialul didactic nu era prea amplu, în schimb se dovedea a fi edificator. După conciliabulele din serile trecute ce stabiliseră cu exactitate complexul de împrejurări ce condusese spre o anumită stare de degradare a unei anumite părţi a proletariatului – mentorul hotărî că pentru echilibrul psihic al discipolului era necesar să se treacă la discuţii pe probleme concret-istorice, defulându-i acestuia raza de speranţă care de aproape trei sferturi de veac, cu lentoarea răsăritului artic, lumina orizontul lumii proletare – prin Stafia care străbătea Europa. Prin lecturi pline de pacienţă, mentorul continua să dezvăluie învăţăcelului conţinutul aparent ezoteric al Capitalului, problemele ridicate de acesta dar şi de Manifestul Partidului Comunist referitor la toate compartimentele social-politic-material-spirituale, dialectica existentă între toate componentele presupuse de funcţionarea societăţii omeneşti. Aprinzându-se, exegetul în ale marxismului explica plin de patos de ce criticile aduse de Dühring operei lui Marx erau în exclusivitate reminiscenţe ale filosofiei idealiste practicate secole, de la Aristotel încoace – de gânditori reacţionari precum Kant, Nietzche, Hegel ori Feurbach. În antinomie, îi prezenta imediat Antidühringul marxist, despre care nu avea decât interjecţii de aprobare necondiţionată, aceasta şi prin răstimpuri scurte de tăcere

când, cu ochii mijiţi şi buzele pungite a mulţumire - făcea cu organul cu care ar fi trebuit să gândească semnul deplinei adeziuni. După ce mai lectura câteva pasaje din tomul În jurul problemelor leninismului al tovarăşului Iosif Vissarionovici Stalin redeschidea pe deplin ochii, privindu-şi discipolul pe sub ochelari cu un zâmbet uşor enigmatico-melancolic. Cu mâini tremurânde şi gesturi lente de prestidigitator, despăturea ultimul exemplar din Scânteia, oficiosul proaspătului ieşit din îndelunga-i clandestinitate cominternistă a încă obscurului Partid Comunist din România. Cu tremolo în glas, citea articolul de fond care de obicei în acele zile de început de 1945, descria ditirambic operaţiunile militare în plină desfăşurare pe Frontul de Vest. Insista cu priviri oţelite asupra acelor pasaje ce reliefau tradiţionala (sic!) frăţie de arme româno-sovietică, bucuria ostaşilor români de a lupta cot la cot cu soldaţii Armatei Roşii, ( nesuflînd niciodată vreun cuvânt – batăr în spiritul mult-trâmbiţatei dialectici deterministe - despre cele două acte banditeşti care aruncaseră ţara în război – anume tâlhărescul Dictat de la Viena, dar şi nu mai puţin ticălosul Pact Molotov-Ribbentrop –doar astfel apărând forţa motrice cu efect de casus-belli ce aruncase Regatul într-un conflict de care altfel nu ar fi avut de ce să fie interesat). – Apoi, cu gest solemn, deschidea aparatul de radio unde existau toate şansele să fie difuzat un comunicat ce descria situaţia de pe front. Ascultau un timp reculeşi cele ce se spuneau acolo. Când buletinul radiofonic ajungea în faza de descriere a operaţiunilor desfaşurate de diviziile sovietice – entuziasmul mentorului ajungea la masă critică, explodând în observaţii fulminante despre rolul triplu al soldatului sovietic - de Eliberator, Mesager al păcii, cât şi de aducător de germeni a celei mai fantastice orânduiri. - ,, - Singurii ce se tem de acest minunat tip de om sunt capitaliştii, bestiile moşiereşti şi acoliţii lor – lachei în slujba imperialismului militarist care se face printre altele vinovat şi de declanşarea criminalului război antisovietic! – Aceşti domni să nu se aştepte la nimic bun, pot să fie convinşi că dreapta mânie a poporului îi va ajunge pretutindeni… În viitorul nu prea îndepărtat, vor ajunge să plătească nu

numai pentru ceea ce au făcut – ci şi pentru ceea ce ar fi putut să facă!…’’ continua vitriolant răcnetu-i ascuţit, nesesizând că pentru fulminantu-i discurs, aparatul de radio tocmai îi asigura în închiderea programului de seară Imnul Regal ca fundal sonor. Închidea cu gest brutal aparatul, îşi aranja nervos ţinuta cu gestica tranşantă cu care tocmai ar fi dat pe cineva pe uşă afară, calmându-se doar într-un târziu, după ce despăturea din nou maculatura foşnitoare cu Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Nu toate serile erau însă la fel de zbuciumate. Existau şi întâlniri calme, în care se vorbea aproape în şoaptă, recules – precum în incinta unui locaş de cult. Când şi când mai lectura aparent doar pentru sine din unul din tomurile cam îngălbenite şi deteriorate, aruncând în răstimpuri priviri pline de subînţeles învăţăcelului care îl privea atent. Apoi, când ajungea din nou la fiţuica cotidiană ce asigura liantul între proletari, citea cu glas rar şi onctuos pasajele mai interesante. În răstimpuri, arunca priviri discret-conspirative ferestrelor care aveau vedere direct la stradă, ca şi cum ar fi fost vreo primejdie ca vreun vardist ori agent de Siguranţă să-i observe nelegiuirea, uitând parcă pentru moment că atât formaţiunea politică în ale cărei surle sufla cât şi fiţuica aferentă editată de aceasta erau de vreo jumătate de an în cea mai deplină legalitate. Cu gesturi delicate, se îndreptă spre platanul electric, din a cărui husă discretă extrase o placă. Cu aer solemn, puse acul de grafit pe disc, în odaie irupând imediat imnul de capătâi al bolşevicilor – Internaţionala. Apoi aruncă o privire satisfăcută spre fereastră. Rămase înmărmurit. De acolo îl priveau două perechi de ochi oblici nu – nu al vreunor vardişti sau agenţi ai Siguranţei burghezo-moşiereşti, nici ai Stafiei bântuitoare de continente – ci a două specimene de Eliberatori, mesageri ai păcii – cât şi aducători ai germenilor Orânduirii mult-visate. ,, - În sfârşit!… Da, în sfârşit!… Vă aşteptam de douăzeci şi şapte de ani!…’’ Şi, cu gesturi rotunde – purcese să deschidă uşa pe care în nerăbdarea lor, mesagerii tocmai începuseră să o lovească cu picioarele şi paturile pistoalelor-mitralieră.

,, - Davai ceas!’’ intrară dânşii oarecum frontal în miezul problemei. ,, - Iată-vă!…’’ deschise amplu cu un zâmbet larg braţele ca pentru o magistrală îmbrăţişare. Unul din mesageri observă cu nemulţumire că la încheietura mâinii omului din faţa sa nu se află vreun ceas-brăţară. Un colosal dos de pumn îl trimise pe acesta la podea, în căutarea resturilor de lentile din ochelarii facuţi zob cât şi a incisivilor de aur ce nu avuseseră nici o şansă în faţa apocalipticului impact de a rămâne în alveolele în care stătuseră cuminţi până cu câteva secunde în urmă. Inerentul cazacioc pe trupul victimei a fost întrucâtva amânat de fericita existenţă a unei pendule pe unul din pereţii odăii, a cărei limbă în mişcare şi ticăit molcom atraseră privirile lacome ale Eliberatorilor. - Al doilea oarecum fericit eveniment a fost apariţia intempestivă a stăpânei casei, mai juna şi nurlia consoartă a cismarului–patron dar neexploatator - aflat vremelnic în poziţie de cnock-out. ,, - Da’ şi s-o-ntâmplat?’’ interogă dânsa pe ton neliniştit, cu ochii cârpiţi de somn. Instinctiv îşi aranjă ţinuta de noapte neglijentă, cu decolteu amplu ce-i făcea să se întrevadă în toată splendoarea lor conturul de clopot al unor sâni prodigioşi. – Era prea târziu, însă: Germenii noii Orânduiri iertară pentru moment pendula, în schimb consoarta cismarului-metronom avu de suportat pentru o mare parte din restul acelei nopţi priapismul concupiscent al idolilor soţului care, fiind de ceva timp ocupaţi cu zdrobirea fiarei fasciste – nu mai avuseseră timp să se ocupe cum se cuvine şi de cele lumeşti. De altminteri, o activitate febril-non-conformistă în acest sens fu consemnată în acea noapte de rapoartele Poliţiei şi în Parcul Comunal al urbei, toate profesionistele oraşului fiind solicitate în stil benevol şi heirupist - la protecţia beznei înstăpânite în acel loc de văduvirea de becuri de astă dată a tuturor stâlpilor de iluminat.- Într-un târziu, Germenii reveniră în odaia principală cu ceasul deşteptător subtilizat de pe noptiera din dormitor. Proprietarul neexploatator palpa mai departe covorul în căutarea dinţilor pierduţi şi poate manevra ar fi şi reuşit, dacă un formidabil bombeu de cismă aplicat în cutia

toracică nu i-ar fi oprit pentru câteva zeci de secunde respiraţia. - Burjui, ai?! Exploatatorî! Fascistî Romînski! i se mai aplică pentru reechilibrare o lovitură, de data asta în cealaltă parte a cutiei toracice. Peste întreaga scenă se lăsă instantaneu giulgiul întunericului căci, fire tranşantă, celălalt Germen - cu preţul de a fi lăsat jumătate din mica urbe în beznă – tocmai aplicase străvechea tactică a tăierii nodului gordian în scopul desprinderii lustrei de tavan, după ce în prealabil decupase cu baioneta şi covorul imobilizat între bufet şi dulăpior, neuitînd să înşface cu o mână pendula iar cu cealaltă pe proprietarul neînţeles de istorie, ca apoteoză a acelui raid fiind liniştirea cu o rafală scurtă de pistol-mitralieră a vehemenţei dulăului din curte care se transformă într-un jalnic chelălăit.

*

Se subînţelege că acea seară a marcat şi sfârşitul lecţiilor cu caracter de conştientizare a tinerei generaţii faţă de noile realităţi social-politice ce se prefigurau la orizont – asta pe motiv de strămutare pentru următorii cinci ani a domiciliului patronului cismar-revoluţionar din urbea natală la minele de plumb din Donbas, de unde reveni la începutul anilor ´50 cu o crustă de piele groasă în jurul degetelor datorată condiţiilor de acolo, articulaţiile picioarelor aproape distruse – dar şi cu o mai mare rezervă şi închietudine, ce aproape îi dădeau o aură de gânditor kantian. Era însă puţin cam prea târziu pentru o eventuală revizuire a propriilor idei, căci acestea începuseră să prindă temeinic rădăcini – nu atât datorită viabilităţii lor – cât a orizonturilor largi pe care le deschideau celor capabili de orice. În acest spirit, a putut constata infernala eficienţă a lecţiilor date unui reprezentant al tinerei generaţii în acel nu prea fast pentru dânsul februarie 1945. Aşa încât fostul său discipol apărea acum ca proaspăt candidat admis al unei facultăţi tehnice bucureştene altădată de mare valoare – iar

admiterea se făcuse fără prea multe formalităţi post-sclavagiste gen învăţătură, aplicaţii exprese în domeniu, spirit autodidact, vreo precoce descoperire ştiinţifică, examen scris, sesiuni – ori alte asemenea formalităţi stressante. Şi chiar avu ocazia de a verifica nemijlocit deplina eficacitate a şcolii oferite atunci – asta în noiembrie 1956 când, cu un sănătos instinct de conservare, poporul maghiar hotărî că pentru salvarea propriei patrii aserţiunea un bolşevic mort e un bolşevic bun trebuie aplicată nu numai figurativ – în acest scop transformând majoritatea membrilor Comitetului Central în scrumbii puse la uscat, înşirându-i de-a lungul reţelelor de trolebuz a principalelor bulevarde budapestane, în timp ce atletul Imre Naghy verifică teoria dialectică cu profund caracter determinist a Legii Gravitaţiei – asta pe contul acelor foşti paralei de Partid şi de Stat care între timp deveniseră şoareci de catacombă, în încercarea disperată de a-şi salva viaţa de furia aprigului popor de care îşi bătuseră joc cam zece anişori. – O strălucită aplicaţie îşi găsi în acele momente teoria procesului de intenţie cu pedeapsa preventivă pentru ceea ce ar fi putut să facă… - fostul cicerone constatând cu oroare că fostul său învăţăcel aplica cam fără discriminări ori coeficienţi de toleranţă tot ce i se predase – aşa stând lucrurile şi cu lecţia terorii profilactice :

*

Model de notă informativă excelent cotată de Organul căruia îi fusese adresată – respectiva fiţuică a stat

,, Dovada de netăgăduit a simpatiei pernicioase a cetăţeanului Ovănaş – actualmente angajat al Cooperativei Prestarea sucursala VS.în

funcţia de vidanjeor-şef Categoria I - vizavi de criminala rebeliune fascistă din Ungaria poate fi adusă şi prin omisiunea de critică a

canibalicei insurecţii antipopulare susţinută de cele mai reacţionare forţe din lagărul capitalist. Aceasta poate demonstra fără tăgadă şi alunecarea tovarăşului mai sus-amintit pe panta subiectivismului, a ranchiunii împotriva clasei muncitoare, dovedindu-se în acest mod că

cetăţeanul nu este capabil să treacă peste meschinele umori personale şi familiale - născute în urma inerentelor erori şi abuzuri produse în perioada de început a instaurării dictaturii proletariatului şi formării

Organelor reprezentative ale clasei muncitoare, chezaş al făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi a neabătutei înaintări a

patriei noastre spre comunism …’’

multă vreme în mapa cu exemple de proiect pentru formularele–tip, fiind de asemenea mult timp afişată pe post de mostră în antecamerele de aşteptare ale diverşilor ofiţeri de informaţii – ca pildă grăitoare şi pentru următoarele generaţii de sicofanţi cu privire la ce ar fi putut să însemne omisiunea de denunţ - prevedere proaspăt introdusă pe post de culpă mortală chiar şi în Codul Penal. – Capodopera de delaţiune îngălbenită între timp în uriaşa arhiva operativă a Securităţii a avut trei consecinţe: 1. Trimiterea cetăţeanului despre care era vorba în notă la un curs suplimentar de conştientizare în penitenciarul de reeducare a nelămuriţilor Piteşti, cu un stadiu iniţial în zarca Aiudului – şi perspective explicite de specializare cu ocazia tocmai inauguratului deşi fără de prea mare utilitate economică Canal Dunăre – Marea Neagră; 2. Obţinerea licenţei de stat de către cel ce întocmise nota fără ca măcar candidatul la aceasta să se fi prezentat la vreun examen sau vreo altă formalitate ce l-ar fi putut uza ; 3. Debutul vieţii de familist în componentă matrimonială a întocmitorului notei informative în urma cărora rezultară doi urmaşi ca rupţi din spicele de aur ale stemei patriei, cel existent din primul mariaj al soaţei cu uşor aspect persano-mesopotamiam fiind preluat fără discriminări –vorba fiind de fosta consoartă a fostului mentor ce tocmai primise un mic supliment de başcă – după ce se lăsase lămurită nu numai că trebuie să te desparţi de cine se desparte Partidul – ci şi că anumite tribulaţii ale vremurilor pe care aveau mirifica şansă să le trăiască pot aduce minore contradicţii în viaţa personală datorate neadaptării instantanee a fondului la forme, cât şi inevitabilelor erori şi a neînsemnatelor abuzuri pe care tinerele Organe de Partid şi de Stat le comiseseră în laboriosul proces de formare …

*

Amurgul se lăsase ca o cortină de pâclă când Sebastiam S. Gunoi coborî în staţie. Buza superioară îi era ridicată într-un aproape imperceptibil rictus de nemulţumire dezgustată la constatarea că celelalte industrii frăţeşti din

Lagărul Socialist erau mai potente decât cea autohtonă. – Şi cum ar fi putut gândi altfel coborând din tramvaiul de fabricaţie cehoslovacă recent pus în circulaţie care, cu toată alura lui de supozitor, dar cu rulajul şi designul parcă desprins din imaginea vehiculelor ce apăreau în serialele ştiinţifico-fantastice, cu corpurile de iluminat şi scaunele de o concepţie uşor futuristă, prevăzut cu componente de încălzit absconse dar care în mod eficient răspândeau o căldură plăcută şi uniformă – contrastau cu ceea ce producea industria aborigenă, ale cărei produse în domeniu păreau o adunătură de metal gata să se destrame la orice şoc un pic mai serios. – Tramvaiul cu aspect de next generation nu era singurul motiv de ranchiună al tovarăşului S. Gunoi contra industriei grele din ţara frăţească şi prietenă: zilnic, la birou - ori de câte ori avea nevoie de un pix-creion, îl alegea pe cel marca Grafos care, asemenea tramvaiului cu pricina dovedea ingeniozitate, fiabilitate şi bun-gust, având – supremă umilinţă - chiar şi o ascuţitoare metalică încastrată în butonul de declanşare al ustensilei de scris – nimerirea din eroare a pixului de fabricaţie indigenă într-un moment când tovarăşul se grăbea foarte - imprimând acestuia o cât se poate de precisă mişcare rectilinie-uniformă ce-l propulsă în cealaltă parte a cabinetului. - ,,Ar trebui ca tramvaiul cu pricina să fie imediat scos din circulaţie şi dat la casat’’ – îi trecu prin minte într-un percutant acces de patriotism. - ,, Iar pixul scos din papetării şi exemplarele găsite la cumpărători confiscate’’ – merse dânsul mai departe cu raţionamentul. Enervat de un nou gând intervenit în procesul de gândire, încercă să-şi aprindă o ţigară cu bricheta pe benzină de fabricaţie băştinaşă care în frigul de afară dădea cu spor rateuri. - ,, Hm, auzi – să-l lase pe cică dizidentul Havel cu maşina de scris în celula de puşcărie… Zi-i duşman de clasă şi se rezolvă simplu… Ah – de ce nu şi-a scos Carta 77 aia capu’ la noi?’’ – pufni nereuşind încă să-şi aprindă ţigara, gândindu-se prin comparaţie cu ceea ce păţise SLOMR -ul mioritic, că acea Cartă ar fi socotit intervenţia sovietică împotriva Pragăi din august 1968 o joacă de mic-copil pe lângă cum ar fi mursecat-o Organele în drept din R. S. R. Rictusul de

nemulţumire i se mai atenuă o clipă doar când în procesul de gândire interveni ca o compensare amintirea proaspătă a înăbuşirii cu fermitate cu un an în urmă – în 1977 - a revoltei minerilor din Valea Jiului, pe străzile Petroşanilor auzindu-se nopţi la rând focuri sporadice de pistol, cadavrele contrarevoluţionarilor exterminaţi de dreapta mânie a poporului fiind găsite dimineaţa înţepenite pe străzile lăturalnice ale oraşului. Culoarea roşie a semaforului persista agasant de mult. Un camion cu copertină marca Bucegi se târa cu carburatorul strănutând de zor şi trecu prin faţa pasului de tramvai cu roţile prin exact băltoaca de lângă refugiu rămasă nu se ştie cum neîngheţată, acoperind paltonul lung sobru-cernit al tovarăşului cu miriade de stropi de zloată. - Hiiiii!… scuipă dânsul particulele de gheaţă, sare şi noroi dintre dinţi. Se aplecă numai câteva grade - atât cât îi permitea pântecul amplu – să contemple dezastrul, parantezându-şi şi mai tare picioarele ca de masă de biliard asemănătoare oricum acelor semne de punctuaţie. De abia atunci realiză că semaforul era etern cuplat dintr-o regretabilă defecţiune tehnică doar pe culoarea roşie. Trecu enervat fără se se asigure. Două Dacii aflate paralel pe aceeaşi bandă frânară, una din ele aproape atingându-i şoldul. - Bă – mai ai fraţi? Împuşcă-i, să nu se chinuie – continuă şoferul restul de înjurătură în interior, retrăgându-şi nervos capul de pe fereastră. Privi în urma maşinii cu un zâmbet bizar, nedesluşind nimic din numărul de înmatriculare straşnic îngălat. - To’ aşu’ Gunoi!… To’ aşu … Se întoarse către tânărul înalt, oacheş şi uscăţiv ce tocmai îl saluta energic. - Ce faci, măi dragă? Nu-şi amintea numele celui ce tocmai îl interpelase. - S-a aranjat, to’ aşu’! … M-a admis ăia de la şcoala de subingineri – aşa cum le-aţi zis dumneavoastră!… Că – vorba ceea – Ochiu’ stăpânului îngraşă vita … - Ei aşa, aşa, bravo – mă bucur! Totdeauna sunt încântat să ajut tineri merituoşi ca dumneata! …

- Meritoşi – da’ o să fiu şi eu drăguţ, vorba ceea – to’ aşu’! - Ei, să te vedem… să te vedem… - Gata, pa, vă pup! … Mă grăbesc, că cursurile începe azi mai devreme!… Ciao! Vorbim!… Vorba ceea!… Îl urmări cu un zâmbet satisfăcut. Era încântat că, în munca sa cu tineretul – sarcină cardinală încredinţată de Partid – avea şansa de a fi unul din cârmacii tinerei generaţii, ajutând în promovare juni de viitor ca cel cu care tocmai vorbise. În faţa căminului studenţesc încercă din nou să-şi aprindă ţigara. Dar bricheta, în urma zloatei încasate – nu mai arunca nici măcar scântei. Intră. Neplăcut, ochelarii i se aburiră de la căldură. Aproape dinapoia fiecărei uşi de pe palierele parcurse, răzbăteau crâmpeie de muzică în vogă şi râsete cristaline de fete foarte tinere. Plescăi nemulţumit din buze, nefiind aceea muzica pe care şi-ar fi dorit s-o audă. Ciocăni discret, ca la uşa unui alcov. - Imediat, se auzi prompt un glas zglobiu. Tăblia de lemn se trase energic înapoi. Câteva clipe fata privi nedumerită în semiobscuritatea scării. - Eu sunt, zise cu glas dogit şi ritos, pe post de glumă – cu un ton ce semăna cu al fiului risipitor ce aşteaptă să i se sacrifice neîntârziat viţelul. - Aaaa, tovarăşul Sebastiam! … Ce bine îmi pare că vă văd!… ciripi fata ai cărei ochi începuseră să se înveţe cu întunericul. – Intraţi – poftiţi!… Fetelor, surprise, avem o vizită… ghici, a cui?… - Ce faceţi? întrebă sâsâit cu zâmbet imberb-inept. Eram în trecere şi am venit să văd cum v-aţi aranjat. Au fost bune repartiţiile? - Aaaa, tovarăşul Sebastiam! … Nici nu ştiţi ce fericite suntem că vă avem în sânul nostru!… se repetă sceneta cu aceeaşi vocaliză precum un ciripit de vrăbiuţă. Era atâta fals şi formalism în ceea ce spusese, încât în următoarea clipă fata se întoarse la 1800 reapropiindu-se de una din canapelele odăii unde se îndeletnicea cu aranjarea unor animăluţe de pluş.

- Se-ri-osss? … tărăgănă el băgându-şi tandru-patern degetele în părul cam unsuros al fetei care se mărginise doar să-i deschidă. Avu o undă de nemulţumire, de la o vreme nemaisimţind obişnuita plăcută furnicătură dinapoia şliţului ocazionată de gesturi ca astea. – Dar aia ce e acolo, îşi miji prin ochelari ochii la banner-ul impecabil executat de de asupra ferestrei. – 1979 - Hapi nev y … - Peste câteva zile e Anul Nou, tovarăşu Sebastiam… se poate, aţi uitat?…ciripi fata într-un acces de vitalitate. Adevărat, cu munca asta … Ia ascultaţi aici, să vă mai încântaţi puţin sufletul! … - Sufletul?… În odaie irupseră acordurile unei melodii lente şi duioase. Tovarăşul Gunoi ascultă bănuitor şi cu atenţia încordată piesa până la ultimul acord. - Cine sunt aştia, şi ce zic ? Parcă aia scrie şi pe afişul ăla … - Este formaţia ABBA cu ultimul lor hit, tovarăşu! … Happy New Years! … - Hit?…Şi ce vor să zică cu asta? Ce limbă e asta? Dacă zic ceva împotriva Partidului?… - E un mesaj de pace şi prietenie între oameni cu ocazia Sărbătorilor, tovarăşu’!… Îi îndeamnă pe oameni să fie mai buni măcar cu prilejul ăsta – urându-le totodată La mulţi ani!… - Cu prilejul Sărbătorilor?… Care Sărbători?… Anul Nou este abia peste şase zile. De ce aţi făcut Pomul de Iarnă aşa devreme? Moş Gerilă vine în noaptea de Revelion! … - Da, dar acum este Noaptea de Crăciun!… şopti foarte încet fata. - Noaptea de ce?… - Naşterea Domnului… Tot sângele tovarăşului Sebastiam S. Gunoi părea să se fi mutat în obraji. Luase un aer marţial, plimbându-se prin încăpere cu mina împietrită a unui şef de stat ce tocmai se pregăteşte să declare starea de asediu. - Uite unde am ajuns cu toleranţa şi cu duhul blândeţii… Aşa ne trebuie dacă am fost blânzi şi omenoşi, asta este răsplata unei anumite părţi a societăţii pentru

efortul pe care de 34 de ani îl depunem zi de zi, ceas de ceas şi-n proporţie de masă… Ruşine – continuă dânsul pe un ton calm-studiat bălăbănindu-şi în răstimpuri mansarda. – Astăzi am mers cu un tramvai care contrazice normele de calitate de etică şi echitate socialistă din ţara noastră şi culmea – este produs în interiorul Lagărului Socialist! La serviciu – începu să-şi facă autocritica – chiar şi eu am ajuns să folosesc articole de birou care nu sunt din producţia ce trebuie să încurajeze industria noastră socialistă. Nu mai avem voie să ne lăsăm umiliţi!… Se opri încercând să-şi aprindă cu aer meditativ ţigara. Bricheta începuse să dea iarăşi rateuri, aruncând numai scântei. - Dar trebuie să ieşim din situaţia asta. La nevoie, să ne luptăm, să contrazicem pe oricine ar pune în discuţie justeţea cauzei noastre socialiste! … Să avem spirit de frondă: dacă la ei ar fi cald la noi să facem din spirit revoluţionar de contrazicere frig; dacă la dânşii ar fi prea multă lumină la noi – mai bine să preferăm întunericul; la noi să fie alimentaţie ştiinţifică, lasă să fie la ei supraalimentaţie. - Trebuie să întărim munca de educaţie politico-ideologică care să oprească tineretul să alunece pe panta obscurantismului, a cosmopolitismului, poate chiar a neofascismului. Să nu uităm că cercurile reacţionare şi revanşarde din Vest nu se vor împăca niciodată cu ideea că pe jumătate din continentul nostru – ca şi pe o însemnată parte a Globului – s-a instaurat minunata lume comunistă, în care clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea construieşte pentru mâine o societate mai bună şi mai dreaptă. Da – trebuie să facem totul pentru a contracara încercările de infiltrări ale imperialiştilor în armonioasa noastră viaţă socialistă! La televizor să nu se mai dea filme din alea în care doi inşi se bat pe o vacă după ce au băut două pahare de vischi, nici muzică cu mesaje cu tendinţă în limbi pe care Poporul Unic Muncitor nu le înţelege!… Dacă va fi nevoie vom face economii, vom mai pune o haină în plus, dar nu vom ceda în faţa şantajului atomic imperialist de subminare a libertăţii, independenţei şi bunăstării întregului popor!…

Transportat, fără nici un epilog - tovarăşul Gunoi ieşi pe uşă. Nu realiză când a ajuns din nou la jumătatea şoselei, pe refugiul de tramvai. Începuse să ningă duios, ca într-o poveste de Andersen. - Instinctiv, continua să strângă mai tare obiectul avut în palmă. Apoi întrebându-se ce avea acolo - redescoperi bricheta antifumat pe care de la jumătatea monologului nu o mai lăsase din mână. Acum se aprinse de la prima încercare, făcându-l fericit pe tovarăşul Sebastiam după o lunga abstinenţă tabagică. Dar şi tramvaiul hodorogit de astă dată de fabricaţie aborigenă se hotărî să-i întregească în acelaşi moment mulţumirea, sosind în acea clipă fără ca tovarăşul să fi prins de veste, cu o secundă înainte ca acesta să alunece pe şină din pricina unui invizibil mamelon de gheaţă parcă pentru a se tronsforma în materia brută necesară mâncărilor tradiţionale, indispensabile pentru masa ce prăznuia în acea Sfântă Noapte Naşterea Domnului al cărui nume robul pururi insurgent Gunoi S. Sebastiam cu atâta osârdie cutezase a-l lua în deşert.

Bilanţ trimestrial

- Şi cu ce altceva se mai laudă micul sicofant pe ultimile trei luni? Cel din faţa sa, interpelat de vreo zece minute în acelaşi stil sarcastic suporta fără crâcnire şfichiul necruţător la care era fără milă supus. Figura îi era impenetrabilă, lasând doar în scurte răstimpuri privirea în pământ. - Ca să îţi fie ţie bine n-ai mamă, n-ai tată – este? De altfel, acum treisprezece ani când s-a dat amnistia şi l-au scos pe taică-tău de la pârnaia politică nici n-ai vrut să ştii de el!… L-ai lăsat în final să moară de foame!… Aşa era… Lăsă din nou privirea în pământ… - Dar dacă mâine ar pica din cer desantul anglo-american iar bolşevicii ar termina-o precum ceilalţi criminali, naziştii – n-ai ezita să te prezinţi ca urmaş de

persecutat politic. Ce i-ai mai condamna pe foştii tovarăşi de ticăloşii, ce i-ai băga şi pe ăştia la apă – ce te-ai mai bate cu cărămida martiriului în piept – după care fără vreo tresăltare de conştiinţă ai cere restitutio in integrum toate fostele proprietăţi ale familiei pentru care ai tăi au fost arestaţi şi eventual asasinaţi! … Celălalt avea aceeaşi poziţie statuară, permiţându-şi a-şi muta doar greutatea de pe un picior pe altul. - Ştii care este partea mai gravă? păru că începe o pertractare pe un ton ceva mai familial, chiar duplicitar. – Că în lumea de tâmpiţi şi de ticăloşi în care trăim, o astfel de atitudine poate chiar să pară pozitivă! … Celălalt surâse strâmb. - Asta nu înseamnă – îşi reluă brusc tonul aspru inchizitorul – că ai dreptul să te repliezi la orice! Demnitatea umană se raportează întotdeauna la sistemul imuabil de valori, cel după care poţi fi judecat într-o bună zi fără a ţi se lua în considerare scuza cum că ai trăit o epocă ticăloasă!…încheie răcnind din toţi bojocii, lipind interlocutorului două palme teribile. Celălalt căscă ochii largi până la limita maximă, însă altă reacţie nu avu. Se simţea la fel de vinovat precum un recrut care uitase că nu are voie să vorbească în onor, iar acum tocmai îşi luase corecţia. - Atât de mizerabil eşti, că până şi pe cei care nici măcar n-au avut strămoşi cu sânge albastru îi bagi la apă: după ce asculţi ca un şobolan într-o catacombă cu casca în urechi ceea ce se spune seara la posturile de radio occidentale, asta ca să vezi care este scadenţa când eventual vei da socoteală – l-ai provocat pe amărâtul ăla de coleg de birou la discuţii relatând apoi în faţa securistului întreprinderii cu ample înflorituri comentariile anoste şi monosilabice ale nefericitului, aşa încât acum nenorocitul nu se mai poate angaja nici ca măturător al pardoselii din Hala Unirii. – Îţi spun drept – mi-e scârbă de tine !… Celălalt părea a fi lăsat privirea în pământ pentru tot restul vieţii. Şi poate aşa ar fi şi fost dacă glasul celui din faţa sa nu ar fi căpătat brusc inflexiunile Trompetelor Ierihonului :

- Până şi pe frate-tău l-ai dat în primire, aşa încât de opt ani se chinuie să-şi ia licenţa, în vreme ce şi astăzi a trebuit să meargă la sediul Organului ca să dea cu subsemnatul. Dacă tu crezi că o să mai suport mult această situaţie – apăi află că te înşeli!… încheie cu glas teribil, aplicând celui din faţa sa o corecţie formată din două croşeuri bine ţintite. În acelaşi moment, oglinda scorojită a băii ce îi reda în ondulaţii figura se lăsă în diagonală, reflectându-i totuşi mina ce se preschimbă instantaneu din furioasă în îngrozită. Însoţite de asurzitorul vuiet de mare în furtună, începuseră deja trepidaţiile longitudinale, lăsând la câteva secunde locul celor tranversale ce dădeau impresia că încăperea este o corabie aflată pe un tsunami. Felinarul din faţa imobilului se învârtea pe firul electric stradal cu o mişcare uimitor de rapidă, precum acul unei balanţe demult depăşită de sarcina ce i se pusese pe platan. Se frânse din chingile ce îl ţineau încorsetat făcându-se ţăndări de carosabil în miriade de scântei electrice doar cu o clipă ca imobilul să se desfacă în două în acordurile unui pârâit apocaliptic, ce secondă prăbuşirea acestuia pe verticală, îngropându-l pe din fericire singurul locatar ce se afla în acel moment acasă, singura dovadă că imobilul existase fiind acum doar norul de praf cu uşoară tentă portocalie ce obnubilă lumina straniu de puternică a lunii – în acordurile primelor ţipete de sirenă ale Salvării şi Miliţiei, dar şi a primelor rafale de armă-automată ce pedepseau cum se cuvine pe nemernicii ce şi în acele condiţii încercaseră să-şi facă numărul profitând de vitrinele magazinelor rămase fără geamuri. Fusese ora 21:22, din data de 4 martie 1977.

Bicilis-ul nostru cel de toate zilele

- microroman - Războiul era pierdut. Una câte una, cu pierderi mari, ce-i drept – râmlenii reuşiseră să cucerească şi distrugă

toată salba de fortificaţii din jurul capitalei Sarmisegetuza. Împăratul Traian nu putuse uita ulcerarea de cu câţiva ani înainte când la Tapae ajunsese în situaţia de a-şi rupe veşmintele imperiale pentru oblojirea rănilor soldaţilor şi, acceptând vremelnic în scopul câştigării de timp postura Fiului lui Scorilo de Client al Imperiului Roman, pregătise meticulos o nouă campanie a cărei desfăşurare avea să se anunţe cumplită. După ce totul a fost gata iar meşterii fierari au bătut pe nicovală şi ultima săgeată ce urma să intre în dotarea armatei, după ce inginerii au terminat de durat şi ultimile catapulte şi maşini de asediu ce urmau să participe la expediţie, după ce lucrătorii lui Apolodor din Damasc terminară de zidit şi cel din urmă bloc de piatră din podul durat peste Istru, Împăratul îşi puse în mişcare uriaşa maşinărie de război pentru a şterge ruşinea pe care legiunile sale o suferiseră cu patru ani în urmă. - Prietenii şi Aliaţii noştri Romani nu au intenţii rele prin durarea acestui pod!linişti Bicilis pe căpeteniile geto-dace. - Ceea ce se contruieşte acum la Drobeta reprezintă începutul unei prietenii durabile între noi şi puternicii noştri vecini de la Sud. Să nu-l distrugem! Gândiţi-vă, legaţi de Moesia carele noastre cu miere, aurul şi grânele noastre vor putea trece mai repede dincolo, spre a ne aduce banii, inginerii şi armele atât de trebuincioase pentru a ne apăra de pericolele din viitor. Căpeteniile daco-gete privesc făra mimică pe atât de aparent-credinciosul sfetnic. Îşi aruncă o privire în apele învolburate ale Istrului, stând în dubiu dacă nu cumva acea ctitorie nu prezintă cumva mai multe avantaje decât dezavantaje. Doar Bicilis continuă să ,,negocieze’’, de data asta în tabăra cealaltă: - Grăbiţi-vă! Orbi în faţa avantajelor ce s-ar ivi din unirea lumilor noastre prin durarea acestui măreţ viaduct – căpeteniile geto-dace împreună cu alte rude tracice se pregătesc să vă atace şi să măcelăreasă lucrătorii si inginerii! Grăbiţi-vă, dar – repede, mai repede!… În ăst timp, muşuroiul de muncitori ce roboteau la durarea mai grabnică a punţii între cele două lumi lucrau

mai departe nestingheriţi, în zgomotele de unelte şi strigăte ale celor aflaţi pe luntrile ce dădeau rotocoale largi picioarelor viaductului pe jumătate durat. De acum, ultima piatră a fost zidită pe malul barbar. O vreme, ctitoria rămase pustie, ca şi cum ea ar fi fost durată doar pntru a spori numărul de minuni arhitectonice ale Antichităţii. Dar într-o dimineaţă limpede şi însorită, tumult mare de aude dinspre malul moesian; la puţin timp, o văpaie precum un uriaş arc de foc se întrezăreşte la capătul celălalt al punţii: era armata romană, înveşmântată toată în fier, cu mulţime de suliţe şi steaguri ce păreau a atinge tăriile cerului, cu muşuroi de chesoane trase de cai strălucitori, cu companii întregi de arcaşi urmaţi de o mulţime înfricoşătoare de maşini de asediu; invazia începuse. Mobilizarea disperată şi în pripă a Regelui geto-dac nu a fost de mare folos. Exact în locurile în care cu câţiva ani în urmă armata sa reuşise a obţine un onorabil scor de remiză, acum este spulberată căci, localnicii cu tot uriaşul lor spirit de sacrificiu, neajutaţi de militarii de profesie ai Regelui - nu reuşesc să oprească mareele celei mai strălucite Armate a Antichităţii, ce sistematic – chiar dacă cu sacrificii uriaşe – reuşeşte să cucerescă metodic una câte una aşezările de relativă câmpie de până la poalele Munţilor Carpathus. De la asedierea primei fortificaţii din salba de cetăţi ce apără Cuibul de Vulturi Sarmisegetuza, armiile Hades-ului par să se abată asupra oştenilor Împăratului; bărbaţi îndesaţi şi nu prea înalţi, cu ochii fioroşi de un albastru sălbatic se aruncă la fiecare asalt asupra invadatorilor şi, cu săbiile lor scurte şi grele turtesc strălucitoarele odinioară coifuri şi platoşe romane; săgeţi bine ţintite şi pari ascuţiţi străpung trupurile atacatorilor deschizându-le în trupuri răni de moarte, bolovani uriaşi din vreme pregătiţi pornesc în drumul lor zărghit acoperind urletele şi disperarea soldaţilor râmleni de dinainte de moarte; Împăratul priveşte descumpănit la soldaţii ce fug îngroziţi, ignorând ameninţările şi sudălmile centurionilor ce îi mânaseră de la spate, regretând acum războiul dezlănţuit, dându-şi totodată seama că în acel moment cale de retragere nu mai există, căci necîştigarea conflictului ar duce de râpă nu numai prestigiul său ci al

întregului Imperiu, inspirând la nesupunere şi celelalte popoare îngenunchiate în ultimile secole în care ar fi putut să se reaprindă năzuinţa spre libertate; ,,Prieteni şi Aliaţi ai Poporului Roman’’; ar fi trebuit să le acordăm această titulatură de la început’’ – cugetă stăpânul Romei, prea târziu însă; una câte una fortificaţiile cad, de fiecare dată însă cu preţul unor lugubre hecatombe din partea invadatorului, ce a presărat pantele carpatine cu ciorchini de morţi şi pâraie de sânge ce se scurg încet spre poalele munţilor, în vreme ce râmleni muribunzi acoperiţi de stindardele ferferiţite ţintesc târându-se chinuit cu ochi goi cerul, iar caii scurmă fornăind agonic cu copita pământul. Sarmisegetuza! În faţa ochilor împăratului se înfăţişează acum ultimul bastion al Regelui Dac! Cu cele din urmă puteri, luptătorii romani se avântă într-un iureş nebunesc. Urletele lor de durere se aud curând, sub ploaia de suliţe, săgeţi, pari ascuţiţi şi bolovani ce neîndurător îşi ating ţinta; cazane cu smoală sunt răsturnate peste asediatorii de la poalele zidului, vipere sâsâind setoase de sânge se încolăcesc ucigându-i pe râmleni în îmbrăţişările lor sepulcrale. Din biuvacul său, Împăratul priveşte cu ochi măriţi de groază la carnagiul trupelor sale. Constată cum maşinile de luptă ale inamicului dobândite în cei câţiva ani cât acesta fusese Client al Imperiului îşi fac neînduplecat datoria aruncând frânturi de stâncă şi grinzi grele de stejar până aproape de tabăra sa; când umbrele înserării îşi lasă giulgiul, pâlcuri de soldaţi cu priviri rătăcite se apropie dezordonat de tabără, neîndraznind să privesacă înapoi; câteva ceasuri, până la apariţia zorilor, îşi vor îngădui puţină odihnă. De partea cealaltă, Regele Dac îsi priveşte luptătorii cu ochi în care flacăra îndârjirii a rămas nestinsă; morţi mulţi se află lângă creneluri, de parcă doar cu sufletul ar fi dorit să urce la Zamolxis, trupul lasându-şi-l în lumea pământeană spre a-şi face pe mai departe datoria de oştean; în privirile luptătorilor rămaşi în viaţă, citeşte aceiaşi flacără a nebuniei ce se oglindeşte în ochii luptătorului care are de gând să cedeze doar o dată cu ultima suflare.

- Ce vom face de acum, oşteni? Unul din ei, vânjos şi la jumătatea maturităţii raspunde cu glas de stentor: - Or liberi pe acest pământ sub domnia ta, Mărite Rege – or în Împărăţia lui Zamolxis! Şi privesc cu toţii îndârjiţi la cazanul uriaş în care fierbe ca o enormă pustulă cu puroi teribila otravă, pregătindu-şi totodată ultima suliţă în care sunt decişi să se arunce cu o clipă înainte de a cădea vii în mâna duşmanului. Dar săgeţile, parii ascuţiţi şi suliţele sunt pe terminate, oblojelile se vor isprăvi curând din pricina prea mulţilor răniţi, merindea aproape că nu mai există, iar apărătorii sunt mult împuţinaţi. În tabăra adversă Împăratul constată aceiaşi situaţie pentru legiunile sale, gândindu-se chiar că nici prestigiul său nici al Imperiului nu merită priveliştea sinistră aflată de jur-împrejurul lui, unde fala Împărăţiei Romane zace însângerată în ăst teritoriu unde groaza şi moartea par să se fi înfrăţit cu băştinaşii. Şi este chiar la un pas să ordone retragerea generală peste Istru. În acel moment dramatic nu se putea să nu intervină ,,geniul’’ salvator-diplomatic al unui atât de abil samsar ca Bicilis: - Mărite Rege, îndrăzni el a se apropia într-un târziu de stăpânul său, e limpede că râmlenii care au venit câtă frunza şi iarba ne vor răzbi definitiv dacă vom continua a ne apăra în acest loc. Ascultă-l pe umilul tău sfetnic, Mărite Stăpân – şi retrage-te spre Răsărit în ţinuturile carpilor şi costobocilor dintre Pruetus şi Nistrus, unde vei găsi forţe noi şi resurse proaspete spre a continua dreapta ta rezistenţă! Nu mai zăbovi, Stăpâne, pleacă acum – fără să vesteşti celelalte căpetenii spre a nu le descumpăni! Şi spre edificare, vicleanul slujitor îl îndeamnă pe stăpânul său a privi spre tabăra romană unde luptătorii nu mai erau chiar câtă frunză şi iarba, pregătindu-se chiar a face cale-ntoarsă. Regele dac priveşte, nedesluşind însă şi gemetele de durere din tabăra adversă, prea stinse spre a răzbate până la urechile sale. Apoi se hotărăşte că el nu are dreptul să-şi încredinţeze prematur şi egoist viaţa Stăpânului Suprem – Zamolxis. Datoria supremă către

poporul său trebuie să-l ţină în viaţă! – Şi porneşte cu paşi hotărâţi spre tunelul secret, prin care avea să iasă la lumina zilei undeva, departe, într-un loc de nimeni ştiut. Ieşit o dată cu el, nevăzut de nimeni, Bicilis o ia pe povârniş, spre tabăra vrajmaşă: - Regele dac a fugit spre complicii săi dinpre Soare-Răsare de unde vrea să vină cu forţe proaspete spre a vă lovi din nou! Foamea şi boala îi risipeşte însă pe apărătorii din faţa voastră! Curând, au de gând să deschidă porţile cetăţii! Atacaţi dar cu vigoare acum, şi victoria va fi neîntârziat a voastră! Şi reîntors tainic la cei pe care i-a vândut, trage barele grele ale porţii masive, întredeschizându-le. Soldaţii ultimei legiuni rămase şi Împăratul lor privesc uimiţi, nevenindu-le să-şi creadă ochilor. Pornesc în iureş nebun şi disperat, hotărâţi să treacă de acea poartă chiar dacă dincolo i-ar pândi pe toţi o capcană ce îi va duce la neant. Dar dincolo nu i-a aşteptat decât rodul trădării, dulce ca mierea pentru ei, oferindu-le perspectiva unei victorii la care nu mai sperau. Strigând surprinşi, apărătorii daci se aruncă la rându-le asupra asediatorilor. Este prea târziu însă. Luptătorii vrăjmaşi deferlează de pretutindeni. Cu o clipă înaintea morţii, asediaţii aruncă torţe aprinse asupra baloţilor de fân pretutindeni existenţi; femeile lor despletite se aruncă cu rânjete de fiară asupra soldaţilor vrăjmaşi care cu carotidele sfâşăiate de unghiile lungi încearcă să le salveze dintre pereţii fortificaţiei acum în flăcări…

* … ajuns departe, Regele Dac priveşte zâmbind plin de speranţă ultimile creste scăldate în nori ce-l despart de supuşii săi de la Răsărit. La rândul lor, aceştia au prins de veste că de ei se apropie Regele, pregătindu-se să-l primească cu toată cinstea apoi să pornească după dânsul întru eliberarea Regatului. Printre trecătorile abrupte ale versanţilor orientali se zăreşte un nor de colb: este suita care se apropie să-l întâmpine, aflată însă încă la mare

distanţă. Ostenit, Regele porneşte fără grabă într-acolo. Deodată în spatele său se aud ropot de copite şi zăngănit de arme. - Predă-te, o, tu viteaz Rege trac şi viaţa îţi va fi cruţată. Vei face doar fala carului triumfal cu care Stăpânul Lumii se va întoarce la Roma, mergând în urma acestuia. O dată ajuns, vei fi tratat cu toată cinstea, cum se cuvine unui sclav de seamă!… Monarhul grăbeşte pasul. Suita salvatoare care chiar dacă s-a mai apropiat întrucîtva, este totuşi prea departe spre a-i veni în ajutor. În curând îşi dete seama că va fi prins. Hotărârea o ia rapid, acum are deplină justificare a-şi încredinţa fiinţa în mâna lui Zamolxis. Şi, cu privirile pierdute spre crestele salvatoare de unde norul de praf se vede acum mai lămurit, îşi smulge cu gest scurt pumnalul pe care şi-l înfige în inimă. Ajunşi lângă trupul neînsufleţit, urmăritorii se uită uimiţi unul la altul; îşi scot coifurile strălucitoare, privind cu respect la Regele acum fără viaţă, pe ale cărui trăsături se poate citi aceiaşi inebrnabilă hotărâre chiar şi scufundat în nefiinţă. - ,,Asemenea popor vrem noi să învingem?’’ – par a-şi spune în timp ce se privesc contrariaţi. Apoi iau seama la colbul de praf aflat acum ameninţător de aproape. În pripă execută porunca împărătească: - ,, Dacă nu se dă prins viu, să-mi aduceţi chezaş al faptului că nu mai e în viaţă capul şi mâna lui dreaptă!’’ – După ce au dus la îndeplinire porunca, se îndepărtează într-un iureş nebun, cu spaima morţii în suflet. Norul de colb era acum primejdios de aproape. Ajunşi lângă Regele lor, călăreţii îl privesc la început cu figuri împietrite. În ochii lor ca tăria cerului se oglindeşte la un moment dat o mânie cumplită. Ridică trupul mutilat pe calul ce-l pregătiseră pentru Stăpân şi pornesc grabnic înapoi în urletele cumplite ale drapelului cap-de-lup.

*

- Crezi că ai totul la picioare, Mărite Împărate – nu? Chiar capul şi mâna dreaptă a celui mai mare duşman al tău… Ei bine, dezvelind unde ţi-am spus apele sargete, vei afla comori care depăşesc bogăţiile luate la un loc ce există acum la Roma! Şi, într-adevăr, de sub albia dezvelită de ape sub ochii romanului apare Minunea: mulţime de aur prelucrat în toate formele – monede, mici figurine, salbe şi chiar lădiţe cu praf curat din preţiosul metal. - Ei? Ai văzut că nu ţi-am înşelat încrederea? Îmi dai acum postul de prim-sfetnic al tău?… Cu un ochi, râmleanul priveşte admirativ la jocul de lumini izvodit de preţiosul metal, dar cu nemărginită scârbă la cel aflat la stânga sa: - De ce?… Ca să mă trădezi într-o zi pe mine, aşa cum ai făcut cu stăpânul tău? Şi aplecându-se spre o lădiţă cu săculeţi ce străluceu de metalul sacru apucă unul, aruncându-l celui ce îl privea încă zâmbind greţos. - Na! Preţul obişnuit al trădătorilor! Nu mai mult de atât! Ş-acum, centurioni – izgoniţi-l din tabără!… - Mărite Împărate!… - Pleacă – mi-e scârbă de tine! Soldaţi, luaţi-l!… O vreme, Bicilis a hălăduit ca o fiară de pripas. Se hrănea cu tot ce era comestibil, de la mici vieţuitoare ce reuşea să le prindă în drumul său, până la rădăcinile amare pe care le găsea scormonind cu unghiile prin zăpada acelei teribile ierni. Doar apa limpede a izvoarelor ce nu seacă sau îngheţă nicicînd îi mai aduceau o undă de înviorare în felul de existenţă pe care singur şi-l alesese. Într-un rând însă, ajunse fiindcă nu-şi luase seama lângă un sălaş. Rătăcindu-se, mersese prea mult spre Soare-Răsare. - Cine eşti şi ce cauţi în sălaşul nostru?i se puse o mână grea pe umăr. Îl privea pe cel de lângă el fără a zice nimic. - Tu vii cu mine!… mai spuse straja şi se aşternură la drum. În văgăuna unde îşi avea adăpostul un tarabostes, lăsă să-i cadă moale pe pardoseala de piatră săculeţul

obţinut ca preţ al trădării. Căpetenia militară îl privi fără să întrebe nimic, şi nici nu fu nevoie – căci înţelese tot din bolboroselile celui ce aiura cuprins de fierbinţeală. Ba chiar îl şi îngriji, iar în prima dimineaţă când oaspetele putu sta în şezut la marginea culcuşului, din nou nu-i spuse nimic. Doar îl privea ţintă. - Iertaţi-mă, se ridică acesta în genunchi când pricepu care este pricina pentru care toate privirile îl fixaseră. Iertaţi-mă, o voi fraţi ai mei – sau mai bine omorâţi-mă!… - Tu nu meriţi nici măcar atât, bitang denaturat al neamului omenesc. Dacă nu au făcut-o până acum romanii, au ştiut ei ce au ştiut! – Cu atât mai puţin ne vom murdări noi custurile cu tine, nu le vom face acest serviciu! Pleacă!…

*

Pentru o vreme, bitangul şi-a reluat viaţa care părea a fi de atunci în colo a unui etern rătăcitor. Trecea prin creieri de munţi şi păduri întunecate, pe crestele etern înzăpezite ale Carpaţilor atinse doar de păsările măiastre ale cerului; din loc în loc în părţile mai practicabile ale munţilor ori chiar la şes dădea peste câte vreo aşezare umană; de cele mai multe ori se depărta repede înainte de a fi gonit de locuitorii ostili care priveau la trenţele cu care era înfăşurat ca la ale ultimului râios; altădată, în câte vreun luminiş de pădure, îi dădeau voie în nopţile mai friguroase de iarnă să se apropie de focurile lor, spre a se mai încâlzi în lătrăturile câinilor ce nu-l slăbeau aproape întreaga noapte; câteodată oamenii îi aruncau câte o ciozvârtă friptă a vreunui dobitoc sacrificat pentru cină, vorbind pe seama lui în şoaptă şi într-un grai pe care începea să-l priceapă numai pe jumătate. Mult-puţin, în cele din urmă timpul spălător de păcate a trecut. Până într-o zi, când peste măreţul pod durat cu peste zece ani în urmă o solie a sosit din capitala romană cu o veste cumplită: împăratul Traian a murit pe neşteptate! Bicilis simţi că se reînviorează: părea că vremea lui a sosit din nou. A început să reintre cu mai multă încredere în sălaşurile de care se ferise atâta amar de vreme, amestecându-se cu oamenii necăjiţi şi îngrijoraţi, care nu

mai luau seama la trenţele sale şi, între timp fiind o generaţie mai nouă – nu-i mai cunoşteau păcatul. Începuse să le înveţe noul grai din ce în ce mai depărtat de ce ştia el, primind chiar şi straie primenite. - Acum, cu Hadrianus proclamat împărat, partidele Romei gândesc altfel – aduse el ,,vestea’’. Vom suferi iar, căci noul stăpân al Râmului va repezi alte oşti peste Istru, cu care să supună şi restul de Regat dac, rămas liber! Vai nouă!… Nu uită să se prezinte în faţa prefectului şi a comisarului imperial. - E lucru sigur, dacii dinspre Răsărit pe care Roma în marea ei mărinimie i-a lăsat liberi se vor răscula, profitând de temporarul hiatus. Să fim pregătiţi! Chiar în noaptea aceea plecă spre Soare-Răsare; era grăbit, avea de dus,,ştiri’’ ce nu suportau amânare. Ajuns în ţinuturile dintre Pruetus şi Nistrus, constată că şi aici oamenii mai îmbătrâniseră, alţii începând să le ia locul. Tarabostes-ul care refuzase odinioară să-şi mânjească sabia cu sângele lui – precum şi o mare parte din tovarăşii săi de arme – nu mai trăiau. - Ce mai aşteptaţi?se prezentă el noilor căpetenii militare care tocmai sperau într-o pace mai lungă, timp în care aşezările omeneşti nou-închegate să prindă mai multă snagă. – Mă veţi crede de abia când centurionii şi soldaţii râmleni îşi vor şterge picioarele cu părul femeilor voastre iar pe voi vă vor fi dus robi la Roma? La arme! Cu privirile injectate de mânie la numai enunţarea teribilei perspective, prin toate pasurile munţilor s-au revărsat ca un puhoi furia disperată a dacilor rămaşi liberi. Era anul 117 după Răstignire. Orice limes găsit în cale a fost spulberat, soldaţii râmleni din mulţime de garnizoane întâlnite în cale şi luate prin surprindere au fost masacraţi, armatele răsculate fiind învinse doar cu puţin înainte a fi reuşit să calce pe pământurile Eladei. Bilanţul a fost însă îngrozitor atât pentru râmleni cât şi pentru armata răsculată în cele din urmă zdrobită; prizonierii au fost executaţi ca nişte lotrii de rând fără a mai beneficia de imparţiala judecată a Dreptului Roman cu care dacă s-ar fi insistat, ar fi

existat poate ocazia să pedepsească măcar o parte din instigatori; în urma răsculaţilor zeci de oraşe şi sate au rămas pustiite, monumente, terme, viaducte şi apeducte distruse, câmpuri frumos arate şi semănate călcate sub copitele furioase ale cailor, populaţia înfometată. De undeva, din creierul munţilor, doar fostul vânzător al Regelui Dac privea satisfăcut, înţelegând acum perfect în ce consta arta de a-i dezbina şi stăpâni pe alţii.

*

Podul peste Istru împlinea 167 de ani. Câte nu se întâmplaseră în tot acest timp, câte care încărcate cu bogăţiile Daciei Traiane nu trecuseră în şi dinspre restul Imperiului, câţi mesageri nu traversaseră colbuiţi spre a transmite veşti îngrijorătoare sau anunţând încă o strălucită victorie ce anunţa alipirea a încă vreunui teritoriu strălucitei civilizaţii romane! Într-o altă dimineaţă senină de primăvară, asemănătoare parcă celei de blestem de cu un veac jumătate în urmă când cohortele Imperiului purcedeau să treacă peste viaduct întru înscrierea a încă unei pagini în istoria Europei – pe tăriile podului intră un călăreţ grăbit care nu-şi încetini galopul apre a-şi îngădui o clipă de răgaz nici chiar când ajunse de partea astalaltă a fluviului. Se opreşte doar la Ulpia Traiana, capitala provinciei Dacia, unde intră în reşedinţa marelui comisar imperial ce-l primi de îndată. Curierul îi înmânează un sul cu apostila imperială şi după ce salută scurt cu mâna la piept, pleacă la fel de grăbit. La scurt timp, comisarul iese aproape în fugă şi cu figura la fel de cernită asemenea feţelor sfetnicilor ce-l însoţesc, spre a intra în sala Consiliului General. Ordinul aurelian sună clar: toată administraţia Provinciei Dacia se va retrage, toate trupele disponibile vor porni neîntârziat spre capitala Imperiului, pentru a fi redistribuite pe teatrele de operaţiuni unde barbarii nordici supuneau la grave presiuni, ameninţând însăşi inima Imperiului. Armata şi administraţia va însoţi deci oficialităţile; în măsura în care o doreşte, parte

din populaţia civilă poate să vină şi dânsa – mai ales Veteranii. Suntem în anul 271, după Răstignire. Lovite continuu, după 167 de ani de stăpânire, autorităţile romane nu mai pot face faţă atacurilor seminţiilor dinspre Scandinavia aflate la fruntariile nordice ale Imperiului, conjugate cu din ce în ce mai violentele incursiuni ale dacilor liberi aflaţi de partea cealaltă a fortificaţiei naturale a munţilor. Pentru acest ultim fapt, Bicilis – avortonul protonaţional – are tot dreptul să se simtă mândru: nici o clipă în ultimii 167 de ani nu a încetat a-i sfătui şi pe unii şi pe alţii, în timpul liber negociind şi cu barbarii nordici istro-goţi, aşa încât inevitabilele lor incursiuni să fie şi de o parte şi de alta cu mult mai sângeroase şi dătătoare de resentimente decât dacă lucrurile ar fi fost lăsate să meargă de la sine.

*

Dar nimic nu este etern, acestei legi a firii neputînd a se sustrage nici chiar bitangul fără de neam şi ţară. În final a trebuit să privească înciudat la apariţia primilor hibrizi născuţi din altoiul nobil al Romei adaptat aprigului trunchi dac, primii copii de acest fel privindu-l cu ochii lor senini ca pe ceva străin, straniu şi izolat. Urmaşii Ruboboştilor, Dapycşilor şi Scorililor au început să se joace şi împrietenească netulburaţi de vrăjmăşia secolelor trecute cu cei ai lui Ovidius, Valentinian şi Severus. Ba chiar începură a-şi împrumuta reciproc numele pe care şi le stâlceau râzând, neştiind că le lasă moştenire generaţiilor viitoare, ca şi cuvintele cărora uitându-le pronunţia originară, le strunjeau iarna în minunate basme născocite la gura vetrei, potrivindu-le graiului lor viitor de oameni ai pământului care în timpul secerişului nu au timp de vorbă multă; crescând împreună, au învăţat nu numai să râdă laolaltă, ci şi să moară înfrăţiţi - cu o mână pe armă, cu cealaltă pe plugul de acum cu brăzdar de fier, ale cărui coarne le lăsau slobode numai în răstimpurile când unul

lângă altul făceau zid pentru a da ceea ce merită celor ce în nenumărate rânduri îi cercau cu robia; şi a venit ziua când din ce în ce mai mult Sabinus era Roles, iar Roles era Sabinus: deveniseră una şi aceiaşi fiinţă. Rătăcitorul bitang fost martor cum marele pod a lui Apolodor din Damasc creat cu secole în urmă a început treptat să se dărapene din pricina timpului scurs peste dânsul şi a neîngrijirii de către cei care în cele din urmă au dispărut în masa celor pe care i-au cucerit. Din măreţul viaduct au rămas în final doar câteva blocuri de piatră de pe malul acum daco-roman. Vrăjmăşia dintre cei de dincoace şi dincolo de înălţimile carpatine de la Soare-Răsare s-a atenuat pentru ca în cele din urmă să diaspară cu totul. Nu mai era timp de aşa ceva; întinderile Europei au început să fie tulburate de seminţii până atunci necunoscute, care începuseră încă de la jumătatea celui de-al patrulea veac după Răstignire să irupă neliniştit în istorie. După căderea rând pe rând a voievodatelor lui Glad şi Menumorut, a căzut şi cel al lui Gelu Românu, ucis mişeleşte într-o luptă ce ar fi trebuit să fie dreaptă; supuşii lui rămaşi fără stăpân au plecat în bejenie sub conducearea lui Dragoş prin pasurile Carpaţilor Răsăriteni, nemaifiind acum opriţi de urmaşii carpilor şi costobocilor. Iar din acel moment, acel teritoriu avea să ia numele Moldei, căţeaua voievodului ce-şi găsise sfârşitul tragic în vârful unei săgeţi neinspirat slobozite. Apoi lucrurile s-au mai liniştit. Supuşii fino-ugricului rege Bella şi-au dat seama, precum odinioară soldaţii lui Traian, că pământul de la Soare-Răsare de dincolo de bucla Carpaţilor nu-l vor putea în veci cuceri. Cel mai mulţumit a fost bitangul naţional, care pe întreaga durată a invaziei ,,negociase’’ continuu din perspectiva ambelor tabere. Pentru multe veacuri, inima fostei Dacii Traiane avea să rămână sub ocupaţie străină.

*

Reintrată oarecum pe făgaşul ei, viaţa şi-a urmat cursul relativ monoton. Oamenii locului semănau prăşeau şi

treierau, modeşti şi mulţumiţi cu ceea ce Dumnezeul creştin în religia căruia se convertiseră le dăduse cu prisosinţă: o ţară binecuvîntată, cu ape multe şi izvoare repezi, cu păduri aproape de nepătruns, cu un subsol destul de bogat pentru a-şi satisface nevoile lor meşteşugăreşti. Păşuni întinse atrăgeau turmele păstorilor în ciclica transhumanţă, întâlnindu-se aici bacii de o parte şi de alta a munţilor, sub privirile nemulţumite ale bitangului neliniştit întodeauna de perspectiva tihnei, păcii şi armoniei ce s-ar fi putut instaura între oameni. Mai întâi timid apoi din ce în ce mai hotărât stăpânii turmelor de mioare de pe ambii versanţi au început să se apropie. La început s-au privit îndelung, ca doi fraţi cândva sfădiţi ce nu se mai văzuseră demult. Apoi treptat au început să-şi încerce graiurile: parcă semănau şi nu prea. Cei aproape o mie de ani de despărţire începeau să-şi spună cuvântul. Dar treptat-treptat, graiurile au început să se potrivească iar, fiecare cu dialectul lui, amintind din ce regiune a vetrei dacice era cel ce vorbea. Pretutindeni bitangul putea observa cum din combinarea graiului sosit peste podul cel mare acum o amintire, altoit cu limba locuitorilor originari ai plaiurilor mioritice se nasc din nou alte forme, pregătind idiomul comun ce avea să fie folosit de toţi locuitorii carpato-danubiano-pontici care poate într-o bună zi, când vitregia istoriei s-ar mai fi îmblânzit, ar fi putut să trăiască din nou reuniţi în vatra mult ciuntită a străvechii Dacii. Tot pripăşind de-a lungul şi de-a latul lanţului muntos spre a observa înciudat începutul de reînfrăţire ce se pregăteşte – bitangul vede cum în apusul bucolic de soare, un foarte june păstor îşi trimite spre tăriile ce încep să se decoloreze a amurg trilurile atât de asemănătoare cântecului vieţuitoarelor văzduhului. Mioarele sale pasc la o aruncătură de băţ de dânsul. Sunt multe, cu lână bogată – se vede că sunt bine îngrijite. Puţin mai departe alţi doi baci, fiecare cu turmele lor, vorbesc alene cu glas monoton lăsându-se învăluiţi de înserarea serafică. - Deşi eşti singur, turma ta este mai bogată şi mai bine îngrijită, se apropie bitangul de flăcăiaşul ce-i zâmbeşte cu

bunătate pe sub mustaţa abia mijită. – Tu eşti mai harnic, se vede de la distanţă – s-ar cuveni cei doi tovarăşi ai tăi să-ţi fie slugi, iar mioarele lor să-ţi fie date tot ţie! Flăcăul îl priveşte pe necunoscut o vreme, glăsuind în cele din urmă cu glasul său cald şi domol: - Fi binevenit, străine, poţi să noptezi lângă focul meu. A venit seara, să gătăm de cină, iar apoi să vorbim până va veni vremea de culcare. Şezi, dară! - Nu, nu, nu-mi trebuie nimic. Voiam să-ţi spun numai că eşti mai harnic decât ceilalţi doi – atât! Cât de nedreaptă este lumea asta că nu dă mai mult decât au celor cu adevărat de ispravă, aşa, ca tine! Feciorul zâmbi din nou, şi într-un târziu glăsui: - Nu-i bine, străine, să judici niciodată pe alţii, mai ales când aceia nu au nici o pricină cu tine iar tu nici nu-i prea cunoşti. Îngâmfarea şi fala nu pot să ducă decât la pieire, întorcând adesea norocul împotriva ta. – Dacă eu deşi singur am mioare mai mândre şi mai multe, se datorează poate faptului că întâmplător oile mele au găsit pe unde am trecut eu păşuni mai bogate, cu iarbă îndestulătoare. Gândesc că mâine să le spun şi dânşilor unde sunt acele izlazuri, iar la anu’ să fim tovarăşi trecând împreună pe acele imaşuri cu atât de îndestulătoare şi grasă iarbă. Lasă, să avem toţi! De ce să nu se bucure şi alţii de bogăţie?… Alarmată, stârpitura mai privi o vreme la flăcăiaşul care începuse a-şi trimite din nou minunatele triluri către bolta de acum înstelată. Apoi se depărtă d-a-ndăratelea, trăgându-se lângă ceilalţi doi păstori care continuau să vorbească mai departe domol între dânşii. - Tovarăşul vostru este un ticălos. Îşi râde de voi că deşi sunteţi împreună, aveţi la un loc mioare mai puţine şi nu aşa mândre ca ale lui. A zis că atunci când veţi fi sărăcit de tot, o să vă tocmescă slugi la el doar pe straie şi mâncare. Nenorocire vouă!… Cei doi baci se întoarseră, privind cu ură la flăcăiaşul care continua să-şi trimită trilurile îngereşti spre candelele cerului. Cuţitele sclipiră scurt în lumina gălbejită a lunii. Flăcăiaşul zâmbea acum spre chindia ca de jar, pe care o vedea pentru ultima dată. Cântecul se curmă brusc.

Multe zile şi nopţi la rând munţii vuiră de râsul bitangului al cărui suflet negru se desfăta. Cei doi păstori se priviră înfricoşaţi, după care îşi îngropară în taină tovarăşul chiar în bătătura stânei.

*

Undeva, pe Argeş în gios, unde oricine s-ar fi plimbat ar fi crezut că a ajuns în inima Edenului, o ceată de o duzină de oameni păreau a căuta ceva. Unul dintre cei ce compuneau suita părea mai osebit prin hainele ce le purta, printr-o anumită distincţie dar şi prin trăsăturile fizionomice ce-l dezvăluiau a fi dintre cei învăţaţi să poruncească. - Bună ziua, drumeţule! Pari a veni de la drum lung. Noi am dori să găsim pe aste plaiuri un loc potrivit spre a dura o monastire cum nu s-a mai văzut, pentru ca urmaşii să ne pomenească în veac. Ia spune – n-ai văzut în popasurile tale un astfel de loc? Bitangul îşi aminti cum mai ieri sau alaltăieri, la verste bune de aici, într-un loc doi oameni şedeau privind cu amărăciune un zid ca părăsit, vorbind cu mâhnire că în acel loc lăsat obcină de bunicii şi străbunicii lor ţărâna nu permitea să se dureze nimic, aşa că ei, doi fraţi ce ar fi dorit ca împreună cu femeile şi copiii lor să îşi facă două sălaşuri unul lângă altul, fi-vor nevoiţi să scoată alţi galbeni din pungă spre a cumpăra un loc prielnic pentru zidit. - Ba am văzut, Doamne!căzu grabnic avortonul în genunchi, dându-şi imediat seama cu cine vorbeşte. – Cu un zid într-adevăr părăsit, care cuprins în temeliile zidirii Domniei-Tale va da rezistenţă seculară ctitoriei pentru care multe generaţii te vor pomeni. – Îl vei recunoaşte după câinii furioşi care se reped la dânsul de cum îl zăresc, ca pentru a nu atrage ziditori de temei ca domniile voastre ce le-ar putea sminti sihăstria plaiului. Grăbiţi-vă dară, nu-i vreme de zăbovit, alţii ar putea avea aceleaşi gânduri ca voi! Auzind astfel, duzina de oameni se aşternu neîntârziat la drum. Iar după cale de aproape o zi şi jumătate de mers, ajunseră la locul ce părea într-adevăr binecuvîntat.

- Aicea vreau ca în cel mai scurt timp să pot târnosi ctitoria dorită. Vă prindeţi să mi-o duraţi, vă întreb, voi meşteri mari? - Da, Măria-Ta!răspunse căpetenia zidarilor. Aicea vei avea în cât timp se vor perinda opt anotimpuri unul după altul un Locaş al Domnului cum nu a mai văzut şi nu o să mai poată construi nici un alt Voievod pe plaiurile Valachiei!mai spuse Manole desfăşurând încă o dată sub ochii admirativi ai voievodului pergamentele cu planurile după care avea să fie durată construcţia. Chiar din zorii următoarei zile cei zece s-au pus pe treabă: o parte prinseră a săpa fundaţia, alţii începură să frământe lutul din care aveau să modeleze cărămizile, alţii descărcau carele ce începuseră să sosească cu tot felul de materiale şi unelte. Merindea avea să le fie asigurată pe rând de soaţe, cărora tot la zece zile avea să le vină rândul a le duce bucatele pregătite de dânsele. După aproape un anotimp de trudă, în arşita zăpuşitoare a lui Cuptor, a venit ziua punerii pietrei de temelie a zidirii, sub ochii mulţumiţi ai Domnitorului şi ai preoţilor care în fumul de tămâie răspândit generos din cădelniţe mulţumeau Atotputernicului că a blagoslovit ţara cu un stăpân iubitor de Dumnezeire şi frumos. În acea zi, pentru prima oară după atâta amar de vreme meşterul cel mare îngădui calfelor şi zidarilor săi să treacă la odihnă imediat după amurg. Apoi, mulţumit intră la rându-i în culcuşul său pentru o binemeritată odihnă. Undeva, după lăstărişurile unei culmi, cineva nu dormea însă. Iar veghea aceea avu în sfârşit rezultat căci, durate pe o ţărână neprielnică, temeliile puse în acea zi încet-încet prinseră să se surpe, stingând temerile din ultima vreme şi răcorind sufletul negru al bitangului. O dată cu venirea zorilor, lucrătorii se înşirară pe marginea gropii mustind de apă, privind la temeliile în mare parte fărâmate şi scufundate. Nu mai era vreme să schimbe locul şi să sape altă groapă dacă voiau să-şi ţină cuvântul dat lui Vodă. Purceseră deci a curăţa groapa de resturile de zid şi, într-o trudă istovitoare, bătură zile la rând fundul gropii după care aşternură pat de prundiş pe care îl bătură la

rându-i. Apoi, cu teama încolţită în suflete, purceseră a dura din nou. Iar în zorii următori, văzură înspăimântaţi cum din nou ceea ce duraseră ziua, se fărâmase peste noapte. Încă o dată purceseră la a bate pământul, iarăşi aduseră prundiş, iarăşi durară temeliile, pentru a le găsi sfărâmate dis-de-dimineaţă. A treia zi iar… A patra zi iar… În noaptea celei de a şaptea zile, cugetul chinuit al Meşterului zămisli un vis nebunesc, în care un glas îi zise că ceea ce păţea avea să se tot repete până când se vor hotărî a o sacrifica în temelia blestemată pe una din soaţele ce le aduceau în fiece zi merinde. Se trezi tot în zori, împărtăşind imediat prevestirea tovarăşilor de muncă. Pe dată hotărâră ca, în chiar acea zi, soaţa ce avea să vie cu de ale gurii, să fie jertfită precum zicea prevestirea din vis. Toţi încuviinţară înflăcăraţi, mai puţin cel mai tânăr, care rămase cu capul în piept. Dar la amiaza acelei zile de sfârşit de Cuptor se dezlănţui parcă Potopul, cu trăsnete cumplite şi bulgări de gheaţă ce păreau a nu mai conteni să cadă din cerul mânios. Cerul redeveni albastru imediat după ora de prânz, pe care soaţa hărăzită acelei zile nu-l putuse aduce. A doua zi, tot la ora menită îndestulării şi odihnei, se stârni un vânt straşnic, împiedicând şi pe soaţa acelei zile a aduce merindea. Doar a treia zi vremea a rămas statornică zi de vară. Era ziua când sorţii cădeau ca însăşi soaţa meşterului cel mare să aducă prânzul. Manole simţi cum genunchii i se înmoaie şi se lipesc de pământ; rugile sale rostite iar şi iar fură în van, iar soaţa zglobie al cărei râs amintea de trilul zglobiu al paserilor, ajunse lângă ctitorii care o priveau straniu. - Un pupic pentru soţul meu, un salut plin de respect pentru domniile-voastre, izbucni ea candid.- Spune-mi că azi sunt mai frumoasă ca ieri, iar mâine îţi voi fi mai dragă ca azi. – De-a ce ne jucăm acum, poate de-a ziditul?! Ai fi oare în stare să mă prinzi în temelia ctitoriei tale doar ca să fie mai durabilă? Ian să vedem!…

Râzând dar cu inima sfâşâiată de durere, meşterul o puse ca în joacă pe zid, împresurând-o cu lutul rece măiestrit ţesut în jurul fiinţei dragi. - O bărbate, bărbate – o dată cu mine îţi zideşti în chiar astă clipă nu numai prezentul, ci şi viitorul, căci în pântecul meu s-a zămislit urmaşul tău. – O, bărbate, bărbate… Dar cocoţat pe zidurile ce se înălţau acum văzând cu ochii, meşterul nu mai avea răgaz să ia sama la nimic. Şi într-un asfinţit ce aducea cu o pălălaie de foc, oamenii lui bătură ultimul cui la acoperişul celei mai înalte turle. Truda era gata, Vodă putea să vină. Şi într-adevăr, aflând fericita veste cum că porunca i-a fost dusă la îndeplinire, purcese iar cu alai la drum pe Argeş în gios. Pe drumul colbuit de toamnă lungă şi mănoasă, la picioare i se prosternă un om. - Drumeţul de mai an!exclamă vodă surprins. Brava, străine – ţine aicea o pungă de aur ca mulţumire pentru bucuria de a mă fi povăţuit aşa de bine!… - Mărite Stăpâne – căzu drumeţul în genunchi în colbul drumului – tot aurul din lume nu preţuieşte cât o clipă în care aş putea fi de folos Măriei-Tale. Îngăduie-mi, deci, Mărite-Doamne, să-ţi încredinţez cuvintele ce le-au schimbat meşterii tăi la ceas de taină, cum că într-un alt loc, vor dura pentru cine îi va tocmi – un Sălaş al Domnului cu mult mai mândru decât cel pe care ţi l-au dăruit ţie!… O mânie repede se oglindi în ochii cărbune ai voievodului. - Pornim!făcu el semn alaiului. – Acum, degrabă! După nici trei verste de mers, în faţa voievodului apăru Ctitoria. Rămase înmărmurit. De pe acoperişul unde se urcaseră spre a vedea de departe alaiul, cei zece meşteri mari priveau acum mulţumiţi la mulţumirea voievodului. - Să se tragă scările, să se strice schelele!glăsui cu glas de tunet domnitorul către slujitorii ce alergau degrab’ să-i îndeplinească porunca. După care mai privi o dată uimit la silueta suplă a monastirii, încununată de cupolele în torsadă. Apoi, la pas, însoţit de alai – se depărtă.

Rămaşi în părăsire pe acoperişurile la ale cărui ctitorie trudiseră, cei nouă meşteri s-au zdrobit unul câte unul de ţărână în încercarea de a se salva cu aripile încropite din şindrili uşoare. Rămas singur, meşterul cel mare se pregătea la rându-i să-şi încerce norocul. - O, bărbate, bărbate!… Cât de scurtă şi bicisnică îţi fu gloria pământeană!… Glasul părea să vină de undeva din temelii, sau poate din străfundurile pământului unde curând avea şi dânsul să se întoarcă. Cu sufletul sfâşâiat şi minţile rătăcite, se azvârli. Din locul unde s-a zdrobit, a răsărit pe dată un izvor cu apă puţină dar curată, izvodită din lacrimile creatorului care pentru ctitoria sa sacrificase ce avea mai scump, în cele din urmă chiar propria-i fiinţă. Primul care se îndestulă din apa de lacrimi udată fu bitangul, care mai privi o vreme cu ochi mijiţi a invidie silueta suplă a locaşului Dumnezeiesc cu ale sale torsadate cupole.

*

Dar sorţii ticăloşi aveau s-o părăsească din timp în timp pe stârpitură care avu parte să vadă în decursul veacurilor ce au urmat cum zbuciumul moldo-vlahilor nu a fost în cele din urmă steril; cu o mână pe plug şi alta pe paloş, pământenii aprigi nu-şi lăsară nicicînd grumazul prins în lanţurile robiei; în vremi de slăbiciune ţara plăti câteodată haraci, dar îşi păstră neatîrnarea; în veacuri glorioase, sub porunca a voievozi destoinici, pământenii îşi părăseau bordeiele lor sărăcăcioase printre pălălăile sălaşurilor lăsate vrăjmaşului moştenire scrum, precum ogorul gol de orice rod şi fântânile odinioară cu apă limpede devenite burdufuri cu venin. Apoi îl atrăgeau pe cruntul duşman în smârc şi defilee, făcându-l să devină hrană a peştilor şi îngrăşământ pentru ogorul ce la anul avea să rodească înzecit. Nicicînd intrigile bitangului nu şi-au putut atinge până la capăt ţinta; poate doar atunci când în zori de veac al XVII-lea pe urgisita Câmpie a Turzii primul Voievod al tuturor românilor fu ucis

de nevolnicul Basta, sau când, după întunecatul veac fanariot, Domnul Tudor atras în tabăra Eteriştilor a fost ucis de oamenii lui Ipsilanti în urma unor infame intrigi.

*

- Ce faci caimacame, vrei să nesocoteşti voinţa poporului şi a boierimii moldo-vlahe falsificând votul din Adunarea Electivă? Tânărul suplu şi îmbrăcat în haine apusene îl privi pe bitang cu zâmbetu-i ironic: - E prea târziu, caimacame, norodul şi boierimea s-au pronunţat pentru vecie: sub sceptrul colonelului tocmai proclamat domnitor Alexandru Ioan Cuza - Moldo-Vlahia vor fi de acum legal una şi aceiaşi, aşa cum de altfel nu a încetat nicicînd să existe în ultimile două milenii; renunţă, caimacame, vremea dumitale a trecut!… Şi chiar aşa părea să fie: reunită în formula-i încă restrînsă, ţara a început să păşească pe calea progresului şi a deplinei neatîrnări; pentru ca, după Marele Război, să se împlinească visul milenar al locuitorilor carpato-danubiano-pontici, de reîntregire în fruntariile străvechii vetre dacice. Un singur individ veghease continuu în sensul neîmplinirii acestor deziderate: el, bitangul naţional, care în timp ce compatrioţii lui sângerau în trecătorile Carpaţilor, s-a refugiat cu mârâituri de jivină amestecând zănatic frânturi de cuvinte decupate de aiurea din ale căror zărghite împerecheri voia să nască un nou tip de artă; apoi, pentru a-şi desăvârşi opera distructivă, deschise la întâmplare un dicţionar, iar primul cuvânt citit dădu numele halucinantei sale întreprinderi. Nu s-a mărginit însă la atât: a prins a se înfrăţi cu Hidra Roşie care între timp începuse a muşca din trupul chinuitului popor de la Răsărit, hotărând la ceas de taină dânsul şi discipolii pe care şi-i făcuse într-o diavolească adunare că ţara al cărei pământ prea îngăduitor că nu se deschisese spre a-i înghiţi - este rodul unor nedrepte cuceriri, fiind nevoie ca la primul prilej să fie destrămată

spre a se restitui hălci dintr-însa vecinilor mai târziu intraţi în istorie. - Vă aşteptam de treizeci de ani!exclamă el când două decenii mai târziu braţele scârboase ale Hidrei prinseră a sugruma Elveţia Balcanilor, ca şi întreaga Europă de la Soare-Răsare. După aproape un veac de vexare, păruse a fi revenit în sfârşit şi vremea lui; cu obidă nemăsurată a lovit în tot ce nu era hidos ca dânsul izgonindu-l prin şantaj pe Monarhul constituţional, ucigând elita naţională, pe gospodarii satelor, pe meşteşugarii şi negustorii care cu truda lor contribuiseră la propăşirea patriei; a instaurat minciuna, teroarea şi tortura ridicând demenţa şi ticăloşia la rang de politică de stat, purcedând întru distrugerea ethosului naţional prin încercarea unei monstruoase reeducări; şi ceea ce este mai rău, a supravieţuit ca un virus adaptabil la orice şi după ce Hidra cea setoasă de sânge parţial învinsă a dat înapoi cel puţin formal, ascunzându-şi spurcăciunea sub sulemeneala superfecială de libertate, continuând să macine sufletul neamului până în zilele de acum. Iar acest lucru va persista putând a ne duce în cele din urmă la pieire, asta până când urmaşii tarabostelui de odinioară care nevrînd să-şi mânjească custura l-au cruţat pe trădătorul de neam şi ţară - vor face ceea ce trebuie făcut, în formă non-violentă, potrivită vremurilor ce le trăim.

Revoluţie şi premeditare

Când ultimul din grup care trebuia să sosească în Rondul Roman se orpi lângă ei, Hydrostates, unul dintre cei aflaţi la vârsta matură, aruncă o ultimă privire semicircular-conspirativă împrejurimilor. Discuţiilor de mare

importanţă ce le aveau de fiecare dată, se cuvenea a li se da discreţia necesară, astfel încât toţi membrii grupului să rămână în maximă siguranţă. Ultimul care sosise era şi prâslea fracţiunii şi, aţintindu-şi pentru început ochii săi migdalaţi şi etern melancolici asupra întregii găşti, le strânse tuturor zâmbitor-protocolar mâinile. Ajungând în faţa Politrucului, unul dintre veteranii de vârstă ai grupării, gestul de cordialitate formală dură ceva mai mult, căci acesta îl prelungi nefiresc scuturându-i pentru mai multe secunde viguros braţul: - Eşti prima şi ultima generaţie tânără care a apucat să vadă mizeria de acum. Aşa… Căci noi, cei mai vârstnici, ne luăm angajamentul că lucrurile nu vor rămâne astfel!… - Este inuman, domnule!, se aprinse Hydrostates după cum îi era felul. – Nu e drept, pentru socialism s-au sacrificat şi au murit oameni în ţara asta! Valorile perene ale comunismului ştiinţific nu pot fi compromise de un ins ajuns accidental în fruntea Partidului nostru! – Nu asta au vrut bunicii şi străbunicii noştri!… Se hotărî pe loc crearea Comitetului Secret pentru Reformarea Socialismului Naţional. Preşedinte Executiv – Hydrostates. - La nevoie, vom acţiona în forţă! Vom critica fără menajamente în adunările de partid starea de lucruri existentă şi, o dată nevoiţi să ieşim la lumină, vom forma asemenea revoluţionarilor francezi de la 1789 un Comitet al Salvării Publice. Da, să nu creadă cei care vor să întineze în ţara asta idealurile nobile ale socialismului că vom sta cu mâna în sân! Să nu creadă odiosul dictator că vom asista pasivi la degringolada pe care se pregăteşte să o producă! - Eu l-aş ruga pentru început să nu mai reformeze biata Limbă Română, punându-l ca la şcoală să scrie corect de o sută de ori municipiile şi tuturor!*, crezu cineva că este necesar să destindă atmosfera printr-o vorbă maliţioasă. Lui Hydrostates i se cam deranjase cravata. Luă o pauză pentru a şi-o aranja meticulos, moment de care profită

* Pronunţarea stâlcită a lui Ceauşescu era muncipiile şi tutulor.

Politrucul spre a continua destinderea atmosferei cu o nouă glumă. - E, cred că a sosit momentul să bem o bere; aşa… am de gând să las a mi se face cinste după principiul dai în mine, dai în Nicu – dai în Nicu, dai şi-o bere! – Ce zici, Prâslea – aşa… ţie nu ţi s-a făcut sete? - Ce să zic, tovarăşe Boroconschi – cât am stat la Paris m-am cam dezvăţat de nemţeasca băutură. Ştiţi, francezii beau cantităţi impresionante de vin! Asortate mai totdeauna cu tartine cu brânză, mai adăugă el, aplecându-se politicos, în timp ce veteranul îi oferea teutonicul proviant. - Aşa… Şi cum se observă de acolo realizărili din patria noastră? Tânărul nu răspunse imediat, preocupat fiind cu savurarea primei înghiţituri din lichidul înţepător şi rece. - Să vedeţi, acolo nu se prea discută despre asta. Din invidie, desigur. O singură dată, anul trecut, nişte foşti amici de ai mei francezi s-au uitat mai atent când au văzut o televizare în direct de la Bucureşti, cu ocazia citirii unui discurs oficial prilejuit de încheierea Jocurilor Olimpice. La început, nu am înţeles de ce se tăvăleau pe jos de râs, după care mi-am dat seama: din pricina emoţiei, tovarăşul Niculae Ceaunescu îşi începuse lecturarea discursului prin citirea celor cinci cercuri olimpice ce alcătuiau antetul cu care fusese ornat festiv fiecare pagină a speech-ului. - Ca să vezi, puştiule, de cine am ajuns să fim conduşi! Aşa… - Tu nu ai dori ca lucrurile să se schimbe?… - Cum să nu dorească, domnule, cum să nu dorească, interveni cu parapon Hydrostates care între timp reuşise să-şi rearanjeze cravata în deranj. – Numai că nu realizează, ca întreaga tânără generaţie. Din prea multă loialitate! - Dar tovarăşul Niculae Ceaunescu este un mare patriot, aţi văzut cum s-a comportat acum cinci ani când cu invadarea Cehoslovaciei, încercă cu voce subţirică să-şi justifice fidelitatea reprezentantul junimii naţionale. – Să ştiţi că tot Occidentul îl admiră pentru asta: micul David care l-a înfruntat pe marele Goliat… - Bleah!, exhibă Hydrostates cu năduf. - Micul David care l-a înfruntat pe… Eşti naiv, hidalgo !… Nici o clipă nu a

fost vorba de o confruntare, ci de o înscenare menită a-i face pe apuseni să creadă că în lagărul socialist a apărut o breşă, aşa încât măcar un singur stat socialist să fie mai credibil în faţa bancherilor lagărului capitalist, şi astfel să ,,beneficieze’’ de subsidii şi tehnologie de acolo pe care în mare parte cui crezi că o să le paseze?… celui pe care-l înfruntă!… Reţine, hidalgo, niciodată tovarăşul al cărui nume l-ai pronunţat, nu va face mai mult decât îi va spune stăpânul său; în felul acesta va avea tot sprijunul moscovit împotriva căruia şi-a încordat ,,praştia’’ de conivenţă cu acesta, dar şi credibilitatea aducătoare de finanţe a Apusului, deci toate condiţiile ca printr-un abil joc de basculă să instaureze un regim de dictatură personală extrem de eficient şi durabil. Ceea ce, noi aici de faţă, vrem cu orice preţ să împiedicăm!… Un timp, liniştea deveni hegemonă, răstimp în care conspiratorii îşi mai luară un rând de sticle. După care se purcese la crearea Comitetului Naţional pentru Stoparea Odioasei Dictaturi, acesta având să aibă cât de curând un program pe care participanţii aveau să-l redacteze în urma uneia din viitoarele lor întâlniri. În program, ca punct principal, avea să figureze printre altele ca finalul construcţiei socialismului să nu se mai soldeze cu edificarea societăţii comuniste, ci a capitalismului de stânga, agrementat cu o democraţie originală. – Cu riscul nedemocratic al cumulului de funcţii, preşedinte al acestui nou Comitet avea să fie ales tot Hydrostates. În acel moment interveni în discuţie Paleontologul. Fusese admis în grupare din nu se ştie ce considerente, cunoscut fiind faptul că poseda origini nesănătoase în calitatea sa de urmaş de exploatatori burghezo-moşiereşti, cu un unchi prin alianţă academician în timpul monarhiei de tristă aducere amintire, precum şi tatăl său avocat care era fiul unor canibalice bestii moşiereşti, foşti proprietari a unei destul de întinse latifundii din Nord-Estul ţării. I se recunoşteau însă de către toţi membri grupării marea sa capacitate de sinteză, de intelectual autentic, aşa cum restul tovarăşilor nu prea aveau de unde să aibă în instrucţia lor genetică, întrucât putuseră să spolieze fosta

elită intelectuală a ţării de orice, chiar şi de viaţă – numai de ereditate, nu. - Dhomnilor – îşi începu dânsul una din interesantele sale dizertaţii convergent istoric-geologice – este chunoscut fhaptul că în istohria umanităţii – ca şi în istohria vieţii pe pământ – factorul numit imponderabil a avut dintotdeuna un rohl nemehritat de impohrtant; cine şi-ar fi imaginat – phresupunând, în mod absuhrd, desiguhr, că în acea epocă geologică ahr fi putut exista un obsehrvator humanoid – că acum 65 de milioane de ani acel astehroid avea să schimbe definitiv istohria vieţii pe Tehrra, ofehrindu-le supremaţia acelor aparent bicisnice vieţuitoahre numite mamifehrele, ce aveau să se înmulţească şi să se divehrsifice până la toate fohrmele cunoscute astăzi prin intermediul acelui învingător sthrămoş comun al nostru, al tuturor – numit Puhrgatorius?… - Prin analogie – dacă îmi pehrmiteţi – cine şi-ar fi putut închipui faptul că catasthrofa originară a secolului XX – şi am numit aici Phrimul Război Mondial – ar fi putut să rephrezinte punctul de plecare al phrăbuşirii unei lumi deja aflate în decrepitudine avansată datorată sistemului economic mercantil -endogamic phromovat – aducând totodată zohrii unei lumi noi, rephrezentate de massele care cu ocazia acelui apharent chataclism aveau phractic să irupă în istohrie?… Dacă îmi pehrmiteţi – cine şi-ar fi putut imagina… Nimeni nu-i interzise, însă nici nu mai ascultau discursul interesant, interdisciplinar şi extrem de aplicat al Paleontologului, întrucât nu erau în stare – în plus, sosind şi momentul psihologic pentru cel de-al treilea rând de berici. Ocazie cu care, pentru mai multă siguranţă, fu fondat un nou Comitet, al Înfiinţării Democratice al Capitalismului de Stânga, al cărui şef, în spiritul Democraţiei Originale de care urma să fie secondat, a fost alea fatalmente tot Hydrostates. - Nu pentru asta am luptat noi, puştiule – îşi începu explicaţiile Politrucul în timp ce-şi inaugura a patra berică. – Aşa… Noi dorim în funcţii supreme oameni ridicaţi din rândul masselor muncitoare, e adevărat, nu elemente descompuse, izolate şi periferice ca cel pe care îl crezi tu

patriot. Aşa… Socialismul se poate edifica numai de către clasa muncitoare – clasă purtătoare de progres – de fiii ei cei mai înaintaţi în gândire capabili să transpună în fapte idealurile pentru care au suferit – aşa… - înaintaşii noştri, cât şi o bună parte din noi… aşa… - Da, preluă iar iniţiativa Hydrostates care având în vedere că în contradicţie neantagonistă cu ceilalţi ajunsese la a şaptea capsulă, vorbea niţel mai împleticit. – Mi-amintesc de tata, săracu’, care deşi nonalcoolic, din obidă pentru exploatarea la care era supusă clasa muncitoare achita în ziua de leafă în semn de solidaritate consumaţiile proletariatului stors de vlagă aflat în crâşma riverană fabricii unde lucra. Apoi venea acasă fredonând Internaţionala, în timp ce mama îi ţinea isonul, hrănindu-ne până la chenzina următoare cu pătrimea de salariu rămas – plus idealurile revoluţionare. Dar lasă, au luat după Eliberare bestiile moşiereşti ce au meritat, şi şi-o vor mai lua dacă vor încerca vreodată să profite de vremelnicele probleme existente în sânul Partidului nostru revoluţionar! Pe loc, în timp ce vânzătoarea de la Buturugă deschidea un nou rând de beri – a opta pentru Hydrostates, respectiv a şaptea şi a şasea pentru Politruc şi Hidalgo respectându-se în acest mod dialectic butada cu fiecăruia după necesităţi – a fost înfiinţat Consiliul Naţional pentru Protejarea Eroilor Clasei Muncitoare, măsură plină de bun-simţ şi prevedere, având ca scop proteguirea intereselor corifeilor clasei mai sus-amintite atât de eventualele intenţii revanşarde ale epigonilor exploatatorilor de odinioară – cât şi de tendinţele deviaţioniste ale unor tovarăşi vremelnic sau definitiv deraiaţi. Nimeni nu se mai osteni să propună un şef pentru acest nou Comitet,întrucât se subînţelegea cine avea să fie acesta. - Totul va fi schimbat!izbucni pe neaşteptate Politrucul viguros, dar împleticit. Aşa… - De ce I. T. B. – şi nu A. R. T. B.?…îl ajută cu limba încleiată Hydrostates. - De ce I. D. E. B. – şi nu C. O. E. L. R. ? avu o sclipire de inspiraţie şi Hidalgo.

- Aşa… De ce I. C. A. B. – şi nu – TERRA - APA?reveni cu ceva şi Politrucul. Hydrostates nu mai interveni cu altă propunere, întrucât pentru dânsul apăruse de ceva vreme o măruntă contradicţie internă care dacă nu avea să fie rezolvată curând, risca să se transforme într-un mic diferend între el şi restul publicului călător din parc: anume că aproape patru litri de bere – iată, în acel moment patru litri şi jumătate – îşi cereau dreptul la expectorare mai abitir decât massele populare oprimate de regimul burghezo-moşieresc drepturile, ieşite la demonstraţii pe ecranele din cinematografele oraşului – iar aceasta de urgenţă. Problema era că cea mai apropiată toaletă se afla în parc la vreo trei sute de metri de locul legicei sale necesităţi – un punct prea îndepărtat în acel moment pentru dumnealui, în plus, existând riscul ca respectiva vespasiană să nu fie, de pildă, deschisă. Pe măsura trecerii timpului contradicţia se agravă şi datorită statuii riverane reprezentând o femeie cu un urcior în mână din care se scurgea un viguros şuvoi de apă; ceea ce îl inspiră pe chinuit care prin formaţia sa tehnică era o fire pragmatică, determinându-l a face o legătură intrinsecă între propria-i necesitate, canalul de scurgere aflat la câţiva paşi şi femeia de piatră din al cărei urcior continua neabătut să se scurgă fluidul. Momentul ajungerii de asupra grătarului salvator s-a dovedit a fi salutar, întrucât o secundă dacă ar fi întârziat, lichidul ar fi început să ţâşnească din Hydrostates precum apa printr-un baraj la a cărui execuţie nu s-a respectat la prepararea betonului reţeta proiectată de ingineri şi tehnicieni. Dinspre cântarul public aflat nu departe de acolo se auzi un ţipăt scurt, o cucoană coborând precipitat de pe platan spre a o lua la fugă pe aleea laterală. O tânără mămică se repezi după ţâncul care împleticit dar serios inspecta zona şi, luându-l în braţe, se îndepărtă numaidecît. Impresionat de acest fapt, Politrucul execută prin puterea exemplului un sfert de cerc la dreapta sa şi, nepreocupat atât de mult de igiena publică, îşi începu transfazarea pe pereţii Buturugii unde bufetiera trebăluise până atunci ştergând nişte pahare.

- Ce dracu’ faci, dom’le?, ţipă ea ascuţit când auzind susurul se uită afară. – Din toamna lu’ paş’ patru nu s-a mai văzut aşa ceva! Aici te-ai găsit să te uşurezi? Aflat în plină activitate, Politrucul ridică spre dânsa o privire care implora îngăduinţă - Aşa… Reacţia se dovedi însă a fi contrară. - Cară-te dracului d-aci, că te iau cu mătura!, zbieră dânsa punându-şi instantaneu ameninţarea în practică. Printre trecătorii din ce în ce mai grăbiţi, doi miliţieni îşi făcură apariţia. Îl încadraseră pe Hydrostates, privindu-l cu gura căscată. - Ce faci aici, mami?, întrebă unul din ei. Preşedintele tuturor Comisiilor, Comitetelor şi Asociaţiilor subversive născute în acea zi în parcul Cişmigiu râgâi răsunător, pentru ca mai apoi să ofteze uşurat. Terminase tot ce avea de făcut, inclusiv scuturarea viguroasă a şarpelui de dinaintea închiderii şliţului. - Tati, chiar nu vrei să vorbeşti şi cu noi?, interveni al doilea ulan. - Ce făcuşi, bre, aci te găsişi s-o comiţi, ziua în amiaza mare, când ai o budă ici, şi alta colea?, indică omul cele doua puncte cardinale cu pulanul. Conspiratorul luase în sfârşit act de existenţa notabilităţilor care îi susţineau acum verticalitatea devenită precară. Aşa că reacţionă furtunos, declamând cu glas autoritar: - Având în vedere că orele sunt înaintate, declar şedinta închisă! Reluarea lucrărilor mâine, la aceiaşi oră!, conchise cu glas de Richard-Inimă-de-Leu complotistul. - Ia hai la secţie! Să declari câte ceva şi p-acolo!, zise celălalt începând să-şi caute în geanta ca de moaşă chitanţierul de amenzi. Profitând de precipitarea evenimentelor care îl făcuseră să rămână în umbră, Politrucul începu să urce iepureşte Movila ale cărei poale erau chiar la baza bufetului în vecinătatea căruia se cinstiseră prodigios, în acordurile a încă unui aşa…, provocând printre altele şi retragerea precipitată a tuturor perechilor ce ascunse prin firide se giugiuliseră liniştite până în acel moment.

Hidalgo la rându-i nu pierduse vremea. Trecând prin faţa statuiei Sissi - cea cu urciorul ce continua să îşi verse nemilos conţinutul - aruncă o privire fioroasă acesteia, după care părăsind Rondul Roman se angajă cu paşi mărunţi pe Aleea Îndrăgostiţilor, care îl duse în cele din urmă în Rondul Scriitorilor. Se opri nu se ştie de ce în faţa bustului lui Bacovia, privindu-l concentrat din poziţia uşor contorsionată pe care începea să o aibă, ca şi cum o bilă de plumb agăţată de grumaz l-ar fi tras în jos. - Aici ajunseşi?, îi disturbă contemplarea o voce de undeva din spate. – Te cam trage aţa la somn, ai? Las’ că te trezim noi la post!… Ia umblă!, îl mână sticletele din laterală. Ajunşi la locul conjuraţiei purtătoare de progres, constatară că este peste poate să se circule cu reţinuţii per-pedes până la secţie. Cu capul în piept, aşezat pe un scaun, Hydrostates dormea buştean sforăind ca o locomotivă cu aburi pregătită să părăsească gara. Lângă dânsul, siderat, Paleontologul – singurul neabţiguit, mărturie a acestei realităţi fiind şi acum cele două sticle de Cico ce mai tronau încă pe măsuţa metalică. - Dhomnilor, dahr ce spun eu - thovharăşi – dintotdeauna s-a phutut constata că existenţa este uneohri phresărată de chomplexe de împhrejurări vădit dilematice a căror apahrenţă vizibil subiectivă nu threbuie să… - Mata ce mai doreşti?, îl luă scurt unul dintre gabori. – Nu ai destule alei pe unde să te plimbi? Hai, circulă!… După care ajutat de ceilalţi colegi împinse în IMS-ul tocmai sosit pe cei doi obosiţi, spre a demara imediat în trombă.

La cruce Când trăsura adăstă în faţa porţii cimitirului, lucrătorii se aflau de ceva timp încolonaţi ordonat în locul unde cu aproximaţie domnu’ contabilé îşi fixa mai totdeauna

scaunul şi măsuţa portabilă pe care îşi deschidea catastiful în care le erau trecute lefurile pe acea lună. Însoţit de un tânăr spilcuit, domnu’ contabilé coborî cu obişnuita-i gravitate aboslut necesară – credea dânsul – în scopul menţinerii distanţei cuvenite, aşa încât mojicul să nu-şi poată a lua nicicînd nasu’ la purtare. - Aici, Ioachimiţiule! Simbriaşii apreciaseră bine. Domnu’ contabilé se oprise în acelaşi loc în care o făcuse şi ultima oară. Nimeni nu reuşise vreodată a-l face să-şi scimbe acel loc, într-un rând fixându-se acolo după ce făcu abstracţie de faptul că lucrătorii din întâmplare se încolonaseră la vreo douăzeci de metri distanţă. De asemenea, nimeni nu-l putuse determina să intre vreodată în capela încă nedată în folosinţă spre a împărţi acolo simbriile, nici chiar când într-un rând o ploaie repede de primăvară agrementată cu tunete şi fulgere îi făcuse pe toţi ciuciulete, domnu’ contabilé continuându-şi nestingherit ritualul lunar sub stihiile dezlănţuite ale naturii ca şi cum ar fi lucrat sub cel mai duios soare de primăvară. - Ce v-aţi strâns mă, aci, ca în jurul cazanului cazon, înainte să ajung eu? Dacă vă iau amendă câte 60 de bani, ce-oţi zice mai apăi?!…se roţăi în timp ce-şi punea manşetuţele. Oamenii lăsaseră capul în pământ ca şi cum ar fi făcut un lucru de mare ruşine. Îngânară mai apoi într-un cor murmurat, cu o sincronizare uimitoare, de parcă un regizor le-ar fi stabilit din timp textul scuzei: - Iertaţi-ne şi nu ne oropsiţi, domnu’ contabilé, că n-o să se mai repete!… - Păi v-om ierta, de!zise el pe ton critic, că ce să facem – până la urmă sunteţi ai noştri!… D-aia n-are ursu coadă, că l-a păcălit vulpea – iar simbriaşul valah parale, de harnic ce e!… - Aide, treceţi pe un rând în faţa mea, să isprăvim mai degrabă! În tot acest timp, tânărul asistent pregătise cu gesturi aferate cele necesare lucrului, deshizând măsuţa şi scăunelul pliante, punând călimara umplută ochi la locul cuvenit, aşezând tocul pe mijlocul registrului, retrăgându-se apoi cu doi paşi graţioşi în spatele stăpânului, împreunându-şi mâinile pe pântec şi sfârşind prin a ţinti zarea cu o privire

plină de demnitate, de lacheu nemeritat de stăpânul mai tot timpul fără temei nemulţumit. După ce îşi fixă ochelarii de sârmă pe nas spre a avea pe de asupra a ce să privescă, domnu’ contabilé aruncă o privire relativ distrată în catastif, murmurând un Mda… mormăit care îi trăda mulţumirea deplină pe care nu voia să şi-o exprime pentru calculele impecabil executate. Totuşi: - Băi, Ioachimiţiule, de câte ori te-am rugat să nu mai treci totalele cu cerneală roşie?! Asta e contabilitate, mă, nu poeizii scrise pe hârtie roz-bombo’-parfumat pentru ibovnică!… Figura celui interpelat se făcuse mai demnă. Privirile devenite uşor tăioase erau aruncate acum mai în faţă, prin uşoara lăsare a capului pe spate. Buzele se subţiaseră strângându-se, tremurând imperceptibil. - Am vrutără, domnu’ contabilé, să facem o drastică subliniere pentru privirile domniei-voastre poate câteodată obosite de prea multă muncă. De alfel, noi… Dar stăpânul nu-l mai asculta. - Gheorghe Vasile! - ’ zent! - Apropie-te! - ’ înţeles! Preocupat, tartorul polilor din lădiţa de alături căută o vreme zumzăind în condică. Apoi izbucni volubil: - E, ai văzut că se poate?! Luna asta îţi iei toţi banii! Dacă n-ai o zi lipsă?… Cine face ca tine, ca tine are să păţească; 2 lei pe zi x 26 de zile – 52 de franci. Na, ţine! Ş-acu’, semnează! - Da’ nu ştiu a scrie… - Atunci pune deş’ tu!îl pofti arătându-i călimara de alături. Lucrătorul puse degetu îmbibat în cerneală lăsând o pată cât o pecete domenască. - Altu’!… - Să trăiţi domnu’ contabilé! - Ce mai faci, dom’ le?… - Bine, să trăiţi! - Ce-ţi mai face Mariţica? A născut?

- Da, să trăiţi! - Ce?… - O viţică, mânca-o-ar tata s-o mănânce – să trăiţi! Am şi botezat-o: Joiana!… - E brava, brava!… Vezi că luna asta ai lipsit două zile: 48 de franci cu mustrare!… - Am lipsit că a născut Mariţica… - Da’ ce, nu putea să nască singură?… Aide, du-te!… Monoton, lucrătorii se apropiau unul după altul. Domnu’ contabilé se cam plictisise, avea nevoie de un divertisment şi schimbare a tematicii, aşa că privirea îi căzu pe crucea de fier groasă şi înaltă ce urma să încununeze turla capelei mortuare încă în construcţie. - Mă, da’ voi n-aţi mai pusără o dată crucea asta?… Că dacă eram eu aici – uite-aşa o aburcam pân’ acum în vârf!încheie lovindu-şi sonor degetele. Oamenii nu ştiau ce să răspundă. Crezură deci că e mai nimerit să tacă. Din spate, însă, tânărul asistent crezu că e de datoria lui să intervină, mai ales că mărinimia sa avea să fie deşărtată pentru nişte oameni sărmani a căror ignoranţă nu avea cum să-i apere de toanele unuia mai şcolit ca ei. - Nu e chiar aşa de simplu, domnu’ contabilé!… La ei e puţin mai complicat, nu ca la domniile-noastre unde repede putem să scriem cât face doi cu doi. Structura de rezistenţă la care lucrează ei e nevoie să… Tartorul se întoarse încet în scaun spre tânărul din spatele său, ascultându-i explicaţiile aparent pertinente cu un zâmbet zeflemitor pornit din vârfurile buzelor şi ale ochilor. - Mă, Ioachimiţiule, ştiam că pe lângă operaţii cu ţifre tu te pricepi doar la poiezii – da’ văd că le ai şi cu clăditul! Tânărul îşi muşcă buza, înroşindu-se ca o pătlăgică coaptă straşnic. Stăpânul dădea în vileag unul din secretele sala cele mai intime, după ce decoperise la spatele unei condici un catren dintr-un poem pe care de jumătate de an îl trimisese la o revistă de profil, neprimind încă nici un răspuns.

- Dacă te pricepi tu la atâtea, mă întreb cum de n-ai făcut şi armata, ca ştii câte ceva şi de cătănie – ha? Afrontul era acum dublu, insinuându-se pe de asupra şi faptul că s-ar fi fofilat de o îndatorire obştească, cunoscut fiind că tânărul era de familie mai înstărită, care ar fi putut să-l ajute pecuniar în acest sens. - Pentru că, domnu’ contabilé, până acum n-am căzutără niciodată la sorţi în această privinţă. Altminteri, să fiţi sigur, că tânărul aicea de faţă n-ar ezita a-şi face datoria sub faldurile drapelului Măriei-Sale! Buza şi bărbia îi tremurau deopotrivă, împreună cu vocea care trăda un început de revoltă. Domnu’ contabilé, îl privea acum într-o atitudine de contemplaţie blegoasă, sprijinindu-şi doar falca în palma mică şi albă precum de domnişoară de pension care-nvaţă la maici, unde noaptea nu e cald... Zâmbetu-i mefistofelic îi dispăruse de pe chip, lăsând loc doar unei indiferenţe adânci. - Ştii ce, mă Ioachimiţiule – mie mi s-a făcut foame… Câte ceasuri să fie?… - Ia du-te mătăluţă colea peste drum la crâşma Ghencii de cere un meniu complect … Aidi, du-te şi să vii degrab’! – Să vie altu’!se adresă şirului de lucrători ce păstrau respectuos o distanţă de vreo zece metri. Preocupat, îşi reluă operaţiunea de căutare a simbriaşilor, folosindu-se de vârful condeiului cu care lăsa din loc în loc o dâră de cerneală. - Tiii, domnule!… Ce făcuşi?… Numa’ nouă zile pe luna asta!?… Omul din faţa sa lăsase spăşit privirile în pământ. - Cum de-ai reuşit?… Şi lasând o privire critică în catastif, domnu’ contabilé începu să scrie preocupat ceva în rubrica Reclamaţiuni. - Să vedeţi, domnu’ contabilé, luna aiasta am fostără cam bolnavi… Oprindu-se din scris, funcţionarul ridică o privire ascuţită către omul cu privire posomorâtă. - Numa’ azi nu s-a nimerit să nu fii bolnav, în ziua de simbrie – ha?!… - Încă o lună să mai faci una ca asta, Teofile – şi spui la Consorţiu să te puie pe liber. Păi treabă e asta,

măi Teofile?! – Na, ţine acilea optesprezece franci şi zi-i merçi! Că cred că nici d-ăştia n-ai făcutără pe luna asta!… - Îmmm, domnu’ contabilé, da’ cu banii aiştia n-o să am nici d-o litră de vin… şi uite, şi acum sunt cam bolnăvior – mă cam doare o măsea… Domnu’ contabilé se mulţumi a-i mai arunca doar o privire ca un trăsnet. Lucrătoul se retrase cu umerii căzuţi. Pe sub bolta de intrare a ţintirimului se vedea în acel moment meniul complect comandat. Era împins pe un cărucior ca de spital care nu se ştie cum trecuse prin hârtoapele drumului împins personal de patronul cârciumii, ce păşea plin de importanţă, cu vârfurile ciubotelor ca de clown mult pe laterală, iar mustăţile pe furculiţă. - Poftiţi, domnu’ contabilé, meniủ-ul ce avem onoarea să-l aducem personal pentru domnia-voastră: borş de perişoare ca fel unu iar ca fel doi, specialitatea casei – iahnie de fasole cu cârnat. – Vă dorim poftă bună şi sperăm ca şi pe viitor să aveţi bunătatea a apela tot la noi! Plecă la fel de important cum sosise, parcă cu vârfurile botinelor şi mai pe lateral dispuse. Într-un târziu, dispăru dincolo de ieşire cu tot cu căruţul atoturuitor ce părea că are să scoale morţii din racle. După ce trase pe un colţ al mesei registrul şi ustensilele de scris, asistentul îşi reluă discret locul său, cu mâinile împreunate în faţă. Domnu’ contabilé începu să mănânce cu lăcomie, ca şi cum atunci ar fi scăpat din temniţă. La a cincea sorbitură rămase cu lingura în aer. Din stânga sa, un cortegiu funerar îşi făcu simţită prezenţa prin ţipetele sfâşâietoare ale bocitoarelor de profesie care în răstimpuri se loveau cu capul de sicriu. - Auzi, mamă ce să facă el!… Să se omoare fiindcă l-a părăsit Frosinaaa!…vivandiera naibii, să nu se bucure de ăla cu care îşi face felu’ acum, s-o trăsnească Ăl-de-Sus şi Maica Precista, să… Lângă sicriu, preotul răspopit agita grav şi lent din cădelniţă, cântând din mers şi pe nas Stâlpii ce pare-se îi ştia pe de rost. La un moment dat procesiunea se opri.

Ajunseseră la destinaţie. Un miros înţepător de tămâie părea să se fi răspândit în tot cimitirul. - Hm… auzi, domnule, din ce să se omoare: din amor!… Şi cu un semn a dezaprobare din cap, domnu’ contabilé trecu la felul doi. - Ia zi-i, bă Ioachimiţiule, poietul ăla al vostru naţional nu şi-a luat zilili acu’ vreo opt ani din aceleaşi pricini? Cel interpelat îşi reluă atitudinea demnă. - Domnu’ contabilé, nu să cade a vorbi astfel de marele poete al neamului care odihneşte în somnu-i prematur, la nici zece verste de noi, în ţintirimul Şerban-Vodă. - Adevărat că a fost îndrăgostit nepotrivit de o femeie măritată şi poetesă la rându-i care a murit în acelaşi an cu el, dar… - De ce nu te laşi tu de meseria cu ţifre, mă Ioachimiţiule, ca să îi iei locu’? Că văz că le ai cu stihurile; ţi-a răspunsără ăia la care le-ai trimis? Interpretă cum dori tăcerea adăncă, plină de semnificaţii metafizice a tânărului. - E, ai văzut?… Totu’ până aci: puţini vrea, Ioachimiţiule, să moară săraci, dând în zadar banii pe hârtie decât să-şi trateze mai bine la Italia oftica! Domnu’ contabilé isprăvise dejunul. Îi rămăseseră în farfurie un sfert de cârnat şi o lingură de iahnie, iar în căniţa ca de puşcăriaş câteva linguri de borş şi o perişoară stâlcită. Turnă restul de ciorbă în farfurie, frânse dumicatul de pâine neconsumat, zvârlindu-l peste tot acel terci. - Ţie nu ţi-e foame, măi Ioachimiţiule? Na! întinse farfuria pregătindu-se să-l îndestuleze şi pe cel din spatele său. - Mersim, domnu’ contabilé, dar noi am statără la masă înainte să plecăm spre slujbă, spuse tânărul cu cea mai marţial-înţepată atitudine pe care şi-o luase pe ziua aceea. De undeva din spate, nevăzut de nimeni, se apropiase un tip hirsut cu priviri sălbatice. - Domnule… fie-ţi milă… nu am mâncat de trei zile… fă-ţi pomană şi cu mine… - Na, că s-a găsit client!… Dacă n-ai vrut tu, uite că s-a găsit altu’!…

Dinspre cortegiul funerar se auzeau primii bulgări de pământ aruncaţi cu lopeţile pe racla lăsată în criptă. O femeie despletită, nurlie încă tânără desculţă şi cu rochia pe jumătate descheiată străbătea aleea, apropiindu-se de cortegiu, după ce intrase ca o vijelie pe poartă. - Nuu… nuuu… nu-l îngropaţi… că eu îl iubesc… cum a putut să facă una ca asta?… Era Frosina pocăită. Un glas unanim de revoltă răzbătea printre cei ce alcătuiau procesiunea. - Pleacă d-acilea, căţea! Nu ţi-i destul că l-ai băgat de aşa june în ţărână? Căzătură!… - Nuu… nuuu… nu-l îngropaţi… lăsaţi-mă să-l mai văz o dată… aoleo, Doamne, Doamne – ce năpastă a fost să cază pe capu’ mieu!… - Mda… plescăi din limbă domnu’ contabilé stenahorisit de scenă. – Tu ce stai acolo? Apropie-te, dom’ne! zise ultimului lucrător ce cu basca în mână aştepta să-şi ia simbria. Şi reluându-şi căutarea preocupată cu peniţa, într-un târziu găsi. Ridică o privire admirativă către cel din faţa sa: - Bravo, nene! Da’ ce-ai făcut – ai lucrat şi duminicele?… - Da, domnu’ contabilé, eu am fost tot timpul acilea, am avut de lucru şi noaptea cu fiarele ce ţin sus cupola… - Mde… aşa o fi… dacă zici ’mneata… că prea o zici cu foc… bravo! – Na, 60 de franci în cap!… Semnează… Asistentul începuse deja să strângă, pliind la loc scaunul şi masa pe care le luă la subsuoară după ce introduse registrul şi ustensilele de scris într-un sac generos, în timp ce stăpânul său terminase de scos mânecuţele. După care merseră în grabă spre trăsura ce îi aştepta în faţa porţii, pe capra căreia vizitiul ce se sculă brusc din moţăială îşi mână viguros bidiviii, nearuncînd nici măcar o privire femeii răvăşite care la rându-i ieşise în acel moment ca o furtună pe poarta ţintirimului.