Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor PACATELOR SI... · îngrijirea sufletului,...

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

MÃRTURISIREA PÃCATELORªI SFÂNTA ÎMPÃRTÃªANIE

(Fragmente extrase din Proloagele)

Tipãritã cu binecuvântareaÎ. P. S. Pimen

Arhiepiscop al Sucevei ºi Rãdãuþilor

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor

Suceava, 2006

Redactor responsabil: pr. Dragoº Buta, consilier cultural Tehnoredactare computerizatã: pr. Pamfil Strugaru, Liviu StrugaruCorecturã: prof. Doina Ciobanu, prof. Monica BilaucaTipar: Tipografia „Sfântul Ioan cel Nou” Suceava

ISBN 973-7656-02-4

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiMãrturisirea pãcatelor ºi Sfânta Împãrtãºanie

Suceava: Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor, 2006 ISBN 973-7656-02-4

265.32

DESPRE MÃRTURISIREAPÃCATELOR

Cuvânt al Sfântului Atanasiedespre moartea

drepþilor ºi a pãcãtoºilor*

Era un sihastru cãlugãr, cu semne ºi cu minuni strãlucit, ºiavea împreunã cu el un ucenic în pustie. Într-una din zile s-aîntâmplat cã a mers ucenicul lui în cetate, unde era unstãpânitor rãu, netemãtor de Dumnezeu. Pe acesta, uceniculstareþului l-a vãzut mort ºi mult popor mergând dupã el, culumânãri ºi cu tãmâieri ºi cu cinste mare petrecându-l la groapã. Dupã ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povãþuitorul sãu, pe cinstitul stareþ, mâncat de o fiarã. ªi a început a se tânguimult ºi a plânge dupã stareþ, zicând cãtre Dumnezeu: „Doamne, cum se face cã a murit acel stãpânitor rãu, cu atâta slavã, iaracest sfânt duhovnic, pãrintele meu stareþ, a luat o astfel demoarte, fiind mâncat de fiarã?”. Deci, aºa plângând el ºi vorbind întru sine, s-a aflat lângã el îngerul Domnului ºi i-a zis: „De ce tetânguieºti ºi plângi dupã stareþul tãu? Pentru cã acel stãpânitorrãu avea ºi el o faptã bunã, ºi pentru acea faptã bunã, cu cinstitãîngropare ºi-a luat plata sa, pe pãmânt. Iar dincolo, se duce caun osândit. Iar povãþuitorul ºi învãþãtorul tãu, cinstitul stareþ,întru toate a plãcut lui Dumnezeu ºi era cu toate bunãtãþileîmpodobit, însã avea ºi el, ca un om, puþinã prihanã ºi, prin acea amarã moarte, i s-a iertat lui greºeala sa ºi s-a dus din viaþaaceasta cu totul curat întru bucuria Domnului sãu.

* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 918.

5

Cuvânt despre pocãinþã*

Pânã ce eºti viu, pocãieºte-te, chiar de ai greºit, ºi în ziua cea mai de pe urmã, trãgându-þi sufletul ºi vrând sã ieºi din viaþaaceasta, pocãieºte-te, cã nu te va lãsa pe tine iubirea de oameni a lui Dumnezeu. ªi sã nu-mi zici mie: „Cum sau în ce chip? Cãsunt plin ºi cuprins de stricãciune ºi de rãni, ºi în ziua cea mai de pe urmã a vieþii mele, putea-voi oare sã mã mãrturisesc?”. Poþifoarte bine. Roagã-te, ºi din casa ta sã rânduieºti sã se facãmilostenie la sãraci. Tu acolo te duci, iar casa ta rãmâne aici. ªisã nu-mi zici mie: „Cum mã voi mântui?” sau: „Cum mã voicurãþi?”. Când Dumnezeu lucreazã, nu pune tu hotare. Cã-þizice: „Dacã tu n-ai ajuns sã te îngrijeºti de sufletul tãu, fiind înviaþã, apoi mãcar la sfârºitul vieþii tale sã porunceºti alor tãi sãdea la sãraci ºi ajutãtori sã þi se facã þie ai tãi, prin milostenii ºijertfe. ªi sã scrii în aºezãmântul tãu, ca împreunã cu fiii tãi ºi cuneamurile tale sã fie pãrtaºi la moºtenirea ta, ºi Stãpânul ceresc,Cel ce a zis: „Pe sãraci sã hrãneºti ºi Eu, pentru ei, voi fi chezaº ºinu te voi lipsi de Împãrãþia cerurilor”. Deci, sã nu socoteascãnimeni, ca o minciunã, milostenia fãcutã dupã moarte, pentrucã este bunã, bine plãcutã ºi primitã la Dumnezeu, Cãruia I secuvine slavã în veci! Amin.


6

Cuvânt al Sfântului Efrem desprecei ce în fiecare zi pãcãtuiesc

ºi în fiecare zi se pocãiesc*

Pânã când, o, prietene, fiind stãpânit de vrãjmaºul,plãcerea lui o sãvârºeºti? Pânã când, iubitule, slujeºti patimilortrupeºti, celor aducãtoare de moarte? Primeºte sfatul meu, cã te face pe tine viu ºi, curãþindu-þi sufletul tãu împreunã cu trupul,apropie-te de Mântuitorul, Cel ce te vindecã pe tine, Careprimeºte pe toþi cei ce se pocãiesc. Mântuire îþi va fi þie dacã,deºteptându-te, nu te vei lenevi a veni la Dânsul. Cã, dacã înunele zile greºeºti, iar în altele iarãºi zideºti, dacã pierzi, risipeºti ºi iarãºi aduni, apoi asemenea eºti cu copiii. Cel ce singur seîmpiedicã de o piatrã, se poticneºte ºi cade ºi, dacã face a douaoarã aºa, acela este orb ºi fãrã minte. Deci, aceasta sã o ai îninima ta ºi aleargã la pocãinþã cu osârdie ºi roagã-L pe Cel cete-a zidit pe tine. Fii smerit ºi umil, flãmând ºi în suspinepãtimind durerea, pentru cele trecute pãzindu-te ºi luândaminte la cele de aici înainte ale vieþii tale.

Cã aºa, oarecând ºi Zaheu vameºul s-a mântuit, aºa iarãºi ºiMatei, rob al lui Hristos s-a arãtat. La fel ºi desfrânata, cãzând lapicioarele Mântuitorului, ºi-a dezlegat împletiturile pãrului ºii-a ºters picioarele cu pãrul capului ºi aºa a ieºit din groapapatimilor. Aºa ºi tu, pleacã-þi grumazul pe genunchi ºi te aratãumil, ºi cu aceasta te vei mântui. Vezi cetatea Sodomei ºi aGomorei, a neamului celui nesupus ºi spurcat. Fugi de acelneam necurat, asupra cãruia Dumnezeu a plouat cu foc ºipucioasã ºi a ars toatã cetatea lor. Vezi limpezirea cetãþii Niniveºi înflorirea ei cea frumoasã. Cã ea fusese plinã de pãcate ºi derãutãþi, încât poruncise Domnul ca sã o piardã, dar dupã ce avãzut pe niniviteni în saci ºi în cenuºã umblând, în foamete ºi însete pedepsindu-se, tremurând ºi de fricã cuprinzându-se, dintoate pãrþile în plângere, unul pe altul tânguindu-se, ceislobozi, cei robiþi, cei bogaþi, sãracii, stãpânii ºi dregãtorii,

* Fragment extras din Proloagele, vol. I, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 464.

7

bãtrânii ºi tinerii, împreunã cu pruncii, S-a milostivit spre ei, i-amiluit ºi i-a mântuit. Judecata, pe care o poruncise Domnul casã o ia ei, a schimbat-o. ªi aºa, din cei pãcãtoºi, pe cei nesupuºi îimunceºte, iar pe cei ascultãtori nu-i lasã sã piarã fãrã cruþare.Sârguieºte-te, deci, ca sã te pocãieºti ºi te vei mântui.

Gata este Dumnezeu spre milã ºi spre vindecare, grabnicspre ajutor, osârdnic spre izbãvire, celor ce cer le dã ºi celor cebat le deschide, celui ce se roagã îi dã iertare, tinde daruri celuice-i trebuie ºi nu le cruþã pentru acela ce cautã, nu respinge pecei cãzuþi, ci spre mântuire îi trage. Dãruieºte dezlegare celor ce cer, ceartã pe cei ce nu ascultã. Poticnitu-te-ai, deºteaptã-te; aicãzut, scoalã-te; roagã-te ºi cere; cazi, nãzuieºte, cautã pe Cel cevoieºte sã te mântuiascã, trezeºte-te, ca sã nu cazi iarãºi, iar devei ºi cãdea, sã te scoli din nou. Doborât fiind, îndrepteazã-te,iar de ai greºit, întoarce-te. Iar dupã ce te-ai vindecat, poartã-tesãnãtos totdeauna, ºi dacã te-ai mântuit, fereºte-te de boala decare ai fost biruit, ca sã nu te ardã focul pe care abia l-ai stins. Sãnu cazi în spurcãciunea din care te-ai ridicat. Sã nu te asemeniporcilor, care se bucurã de spurcãciune. Sã nu te asemenicâinilor, care îºi mãnâncã murdãriile. Cã nimeni, punându-ºimâinile pe plug ºi cãutând înapoi, nu va fi îndreptat înÎmpãrãþia cerurilor. Nimeni, dupã ce se spalã ºi iarãºi aleargã laspurcãciune, nu se face curat.

Unul este Hristos, una credinþa, unul este darul, una estePatima, una Moartea, una Învierea. ªi nu se cade Celui ce S-ajunghiat, iarãºi sã se mai jertfeascã, nici altã izbãvire sã se maifacã pentru tine. Slobozitu-te-ai, apoi nu te mai face rob prinvoia ta. Spãlatu-te-ai, nu te mai spurca iarãºi.

Peste fire, în pãcate aflându-te, sã nu deznãdãjduieºtinicidecum, fãrã numai sã te pocãieºti ºi te vei mântui. Întru Iisus Hristos, Domnul nostru, a Cãruia este slava, acum ºi pururea ºiîn vecii vecilor! Amin.

8

Cuvânt al Preacuviosului Pãrinteluinostru Efrem Sirul despre

pocãinþã ºi viaþa cea desfãtatã*

Domnul nostru Iisus Hristos ºi Dumnezeul nostru zice înSfintele Evanghelii: „Deci ºi voi fiþi gata, cã în ceasul în care nugândiþi, Fiul Omului va veni” (Luca 12, 40). Nevoiþi-vã a intraprin poarta cea strâmtã, care duce la viaþã. Sã cãlãtorim pe calea aceasta, fraþilor, ca viaþã veºnicã sã moºtenim. Cãlãtoriile suntcu necazuri, dar odihna este fericitã. Cãlãtoriile acestea sunt cuîntristare, dar rãsplãtirea este cu bucurie. Cãlãtoriile acesteasunt strâmte, dar sãlaºul este desfãtat. Cãlãtoriile acestea sunt:pocãinþa, ajunarea, rugãciunea, umilinþa, privegherea, smeritacugetare, sãrãcia cea duhovniceascã, defãimarea trupului,îngrijirea sufletului, culcarea pe jos, foamea, setea, mâncareauscatã, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinãrile, plecareagenunchilor, necinstirile, gonirile, rãpirile, osteneala cumâinile, primejdiile, a fi defãimaþi ºi a rãbda, a fi urâþi ºi a nuurî, a pãtimi rele ºi cu bine a rãsplãti, a lãsa datornicilordatoriile, a ne pune sufletul pentru prieteni, iar mai pe urmã detoate, a ne vãrsa sângele pentru Hristos, când vremea va cere.Acestea sunt cãlãtoriile porþii cele strâmte ºi ale cãii celeinecãjite, care are rãsplãtirea cea fericitã: Împãrãþia cerurilor.

Iar poarta care duce la pierzare este largã, ºi caleadesfãtatã. ªi umbletele pe aceastã cale sunt aici, în lumeaaceasta, adicã, de bucurie fãcãtoare, iar acolo, de mare scârbã.Aici uºoare, iar acolo grele ºi dureroase. Aici se aratã ca niºtelucruri de nimic, iar acolo ca niºte fiare sãlbatice, care muºcã pecei ce le sãvârºesc ºi nu se pocãiesc, dupã cuvântul Prorocului:„Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naºte”(Ps. 47, 6). Iar rãutatea vieþii acesteia, adicã umbletele cãiiceleilalte, pe care ºi Apostolul, în parte, le-a numãrat, sunt:desfrânarea, înverºunarea, slujirea la idoli, otrãvirea, vrajba,cearta, pofta, mânia, bãtaia, invidia, petrecerile, strigãtele,


9

cântecele lumeºti, fluierãturile, jocurile, scãldãturile, hainelecele moi, prânzurile cele scumpe, bãtãile din palme, gâlcevile,somnul cel fãrã grijã, ura dintre fraþi, grãirea de rãu. Iar lucrulcel mai rãu dintre toate este nepocãinþa ºi a nu ne aduce aminteniciodatã de ieºirea cea din urmã din viaþã.

Acestea sunt cãlãtoriile cãii celei cumplite, pe care mulþicãlãtoresc. Dar ºi sãlaºul cel cuvenit lor îl vor afla. În loculdesfãtãrii, foame; în locul beþiei, setea; în locul odihnei, chinul;în locul râsului, tânguirea; în locul alãutei, plângerea; în loculîngrãºãrii trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreunãcu dracii; în locul meºteºugurilor drãceºti, întunericul cel maidinafarã ºi gheena focului ºi cele asemenea acestora. În ziua cea înfricoºatã a Judecãþii se va cere de la fiecare rãspuns laîntrebarea dacã a pãzit dreapta mãrturisire a credinþei, neîn-tinatã de eresuri, precum a mãrturisit-o când a zis: „Mã lepãd de satana ºi de toate lucrurile lui”. Acestea ºi cele asemeneaacestora se vor cere de la tot creºtinul în ceasul cel înfricoºat alcercãrii, la care, ajutã-ne, Doamne, sã nu fim osândiþi. Cã Þie secuvine slava în veci! Amin.

10

Cuvânt al SfântuluiIoan Gurã de Aur despremãrturisirea pãcatelor*

Mãrturisiþi-vã pãcatele voastre, pentru cã prin mãrturisirese vindecã rãnile cele sufleteºti. Precum vãtãmarea trupeascã,arãtându-se la doctor, se tãmãduieºte, iar cea tãinuitã, boalãmare face, iar mai pe urmã aduce moarte, asemenea ºi pãcatelecele tãinuite omoarã ºi trupul ºi sufletul ºi bucurie facdiavolului. Mare ºi bun lucru este mãrturisirea pãcatelor, iartãinuirea lor este bucurie satanei. Cineva, amãgindu-se,grãieºte: „Astãzi sã-mi fac plãcerea mea, iar mâine mã voipocãi”. Dar cine ºtie de va ajunge sau nu ziua de mâine? Cã, fãrãde veste, vine moartea ºi-l pierde pe el. Iar dacã este cinevacãrturar, apoi diavolul îi bagã lui în cap un gând, zicându-i: „Tuîþi ºtii ºi singur gândurile tale ºi ceea ce zice Scriptura ºtii,precum ºi ceea ce Sfinþii Pãrinþi au poruncit, decitãmãduieºte-te ºi singur, fãrã duhovnic”. Nu asculta gândurileacelea ºi nu zãbovi a-þi tãmãdui sufletul, mãrturisindu-þipãcatele tale, ca sã fii iertat ºi în veacul de acum ºi în cel viitor.


11

Cuvânt din Patericdespre mânie ºi pocãinþã*

Un frate oarecare avea necaz asupra altui frate, care,înþelegând cã acela are necaz asupra lui, a mers la dânsul, vrândsã se smereascã, sã-ºi cearã iertare ºi sã se împace cu dânsul.Deci, bãtând el la uºa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sã-ideschidã ºi sã-l primeascã. Iar acesta, dacã a vãzut cã nu-ideschide, s-a scârbit ºi el, ºi, mergând la un bãtrân, i-a spus luidespre acel frate, jelindu-se cã are necaz pe el ºi a mers la dânsul sã-ºi cearã iertãciune ºi sã se împace cu dânsul, dar nu l-a primit,nici i-a deschis lui uºa. Iar bãtrânul i-a zis lui: „Cautã, fiule, ºi-þi ia seama cã poate ai vreun gând în inima ta, cã tu nu eºti cu nimicvinovat, nici i-ai fãcut lui vreun rãu, ci el a fãcut rãu ºi estevinovat. ªi aºa, pe tine însuþi te îndreptãþeºti, iar pe el îlînvinovãþeºti. Deci, pentru aceasta, nu-i dã lui Dumnezeuîndemn ca sã-þi deschidã ºi sã te primeascã, fiindcã mergi ladânsul nu cu adevaratã pocãinþã, ci cu fãþãrnicie. Deci, mergi ºipune în inima ta, cã tu ai greºit ºi tu eºti vinovat, iar pe dânsuldezvinovãþeºte-l ºi aºa îi va da lui îndemnare ºi umilinþã, ca sã sesmereascã ºi sã se împace cu tine”.

ªi i-a spus lui aceastã povestire: „Erau doi oameni mireni înEgipt, în þinutul Alexandriei ºi erau amândoi cu bunãcucernicie ºi cu viaþã bunã. Aceºtia, sfãtuindu-se amândoi, aulãsat lumea ºi s-au cãlugãrit. ªi, auzind ei citindu-se cuvântul ceeste scris în Sfânta Evanghelie, care zice cã unii s-au scopit pesine pentru Împãrãþia cerului, ºi, râvnind acelui cuvânt, s-auscopit pe sine amândoi. ªi, neºtiind ei puterea dumnezeieºtiiScripturi, li se pãrea cã mare bunãtate au fãcut ei cu acea faptã,cã s-au scopit pe sine pentru Împãrãþia cerului.

Iar arhiepiscopul, auzind de acest lucru al lor, i-a despãrþitpe ei de Sfânta Bisericã. Iar ei se rãzvrãteau asupraarhiepiscopului, zicând cã pentru oarecare pizmã ºi fãrãdreptate i-a despãrþit pe ei de Bisericã ºi s-au sfãtuit sã meargã la


12

arhiepiscopul Ierusalimului, sã se jeluiascã ºi sã-ºi spunã pricinalor ºi acela îi va binecuvânta ºi-i va împãca iarãºi pe ei cuBiserica.

Deci au mers la arhiepiscopul Ierusalimului ºi au început ase jelui pentru strâmbãtatea ce le-a fãcut lor arhiepiscopulAlexandriei, de i-a despãrþit pe ei de Bisericã, spunându-i ºipentru care pricinã i-a despãrþit. Iar arhiepiscopulIerusalimului, auzind acestea, a zis lor: ªi eu vã despart pe voi.Iar ei, auzind aceasta, s-au necãjit foarte. ªi, sfãtuindu-se, au zisunul cãtre altul: sã mergem, frate, la arhiepiscopul Antiohiei, ºiacela vãzând supãrarea ºi strâmbãtatea ce tragem, nefiindvinovaþi, îºi va face milã ºi ne va primi pe noi. ªi aºa au mers laarhiepiscopul Antiohiei ºi i-au spus lui jalba ºi pricina lor, iararhiepiscopul, auzind, a zis lor: ªi eu vã despart pe voi. Iar ei, înloc de nãdejdea ce aveau cã-i va bucura acel arhiepiscop, auzirãdimpotrivã ºi pe acesta, ca ºi pe ceilalþi, zicându-le: ªi eu vãdespart pe voi.

ªi s-au sfãtuit aceia sã meargã la Roma, la papã, zicând: Sãmergem, frate, la papa, ºi el ne va primi pe noi ºi ne va daizbândã nouã faþã de toþi ceilalþi. ªi aºa, au plecat ºi au mers laRoma, la papã, ºi s-au jeluit ºi au spus papei toatã pricina lor, ºicum toþi arhiepiscopii, necãutându-le dreptatea ºi nevinovaþia,i-au despãrþit pe ei de Sfânta Bisericã, fãrã de nici o pricinã sauvinã. Iar papa, auzind acestea, le-a zis lor: ªi eu vã despart pe voi. Iar ei, auzind ºi de la papã tot acelaºi cuvânt pe care l-au auzit dela ceilalþi arhiepiscopi, vorbeau între ei, zicând: „Ce vom face,frate, cã aceºtia sunt uniþi toþi la un cuvânt, fiindcã ei se adunãîn soboare, toþi la un loc, ºi se sfãtuiesc ºi se unesc sã þie toþi unaºi sã fie toþi într-un cuvânt. Ci noi, frate, sã mergem la SfântulEpifanie, arhiepiscopul Ciprului ºi sã ne jeluim ºi sã-i spunemlui toatã pricina noastrã. ªi acela, fiind om sfânt ºi proroc ºicunoscãtor, ne va cunoaºte supãrarea ºi nevinovãþia noastrã ºinecazul ce tragem fãrã dreptate ºi ne va primi pe noi. ªi aºa,ieºind din cetatea Romei, au plecat ºi au mers la Cipru. ªi dacãs-au apropiat de cetatea unde era Sfântul Epifanie, Dumnezeui-a descoperit Sfântului venirea acelor doi cãlugãri ºi osteneala

13

ºi pricina lor. Iar Sfântul Epifanie, înºtiinþându-se despre dânºii, îndatã a

trimis pe un cleric al sãu întru întâmpinarea lor, ca sã le spunãcã nici în cetatea lui sã nu îndrazneascã sã intre, cã nu-iprimeºte pe ei. Iar ei, auzind aceasta, s-au umilit în inimile lor ºis-au smerit pe sine, vorbind unul cãtre altul ºi zicând: Cuadevãrat, frate, noi am greºit lui Dumnezeu. ªi pentru ce, dar,umblãm zbuciumându-ne, vrând sã ne îndreptãþim noi? Cã,iatã, aºa precum socoteam noi, toþi, fãrã de dreptate ºi fãrã denici o vinã, unul dupã altul, ne despãrþirã pe noi de SfântaBisericã. Iar acesta, încã nici n-am mers la dânsul sã ne jeluimlui ºi sã ne spunem pricina noastrã, ºi nici nu ne-a vãzut pe noi,ci, fiind el om sfânt ºi proroc cunoscãtor, iatã cã ÎnsuºiDumnezeu i-a descoperit lui ºi i-a arãtat venirea noastrã ladânsul ºi greºeala noastrã, pentru care ne-a poruncit nouã niciîn cetatea lui sã nu intrãm. Pentru aceea, frate, în zadar neostenim noi, umblând sã ne îndreptãþim, cã noi am greºit luiDumnezeu ºi Dumnezeu i-a arãtat lui greºelile noastre.

Pentru aceea, nu numai cã nu ne primeºte pe noi sã vedemfaþa lui, dar nici în cetate nu ne dã voie sã intrãm. ªi aºa auînceput a se umili ºi a plânge ºi a se smeri, cunoscându-ºigreºeala ºi pãcatul lor. Iar cunoscãtorul de inimi, Dumnezeu,vãzându-i pe dânºii cã ºi-au cunoscut greºeala lor ºi cã s-auumilit în inimile lor ºi se smeresc, cãindu-se de pãcatul lor, adescoperit ºi au arãtat iarãºi ºi aceasta Sfântului Epifanie, cãºi-au cunoscut pãcatul ºi cã se smeresc, cãindu-se. ªi i-a poruncitlui sã trimitã sã-i cheme ºi sã-i primeascã pe ei, cã ºi-au cunoscutgreºeala lor ºi cã se cãiesc. ªi a trimis Sfântul Epifanie la dânºii ºii-a chemat la sine ºi, cu multe cuvinte de folos i-a învãþat ºi i-amângâiat pe ei ºi i-a primit în Sfânta Bisericã ºi i-a împãrtãºit peei cu Sfintele Taine ºi a scris pentru dânºii la arhiepiscopulAlexandriei, zicând: Primeºte, frate, pe fiii tãi, cã adevãrat acum s-au smerit ºi s-au pocãit. ªi aºa i-a trimis pe ei la locul lor”.

Aceastã povestire, spunând-o bãtrânul fratelui, i-a zis: „Iatãfiule, aceasta este adevarata tãmãduire a sufletului, ca întrutoate lucrurile sã ne smerim, defãimându-ne ºi ocãrându-ne,

14

descoperindu-ne ºi vãdindu-ne înaintea lui Dumnezeu pãcatele noastre, iar nu ale fratelui nostru”. Acestea auzindu-le, frateles-a umilit în inima sa ºi a fãgãduit cã va face dupã cuvântulbãtrânului. S-a dus iarãºi cu smerenie la acel frate, care aveanecaz pe el, sã se roage sã-l ierte pe el ºi, bãtând la uºa chiliei,îndatã a auzit ºi i-a deschis lui. ªi, mai înainte de a se pleca el ºi acere iertãciune, acela s-a închinat lui cu smerenie, zicând:„Iartã-mã, frate, cã te-am scârbit pe tine”. ªi aºa, cu dragoste, din tot sufletul sãrutându-se unul cu altul, s-a fãcut mare bucurieîntre dânºii.

15

Cuvânt despre o femeie care a venitla Cuviosul Neofit sã se mãrturiseascã*

Cinstitul Neofit, îmbunãtãþitul monah ºi preotul luiDumnezeu, care viaþã pustniceascã petrecea, însuºi ne-a spusoarecând: „O femeie slãvitã, dupã moartea bãrbatului ei,adunându-ºi în gânduri pãcatele sale ºi aducându-ºi aminte deceasul morþii ºi luând aminte la înfricoºata judecatã, a mers laun cãlugar Neofit ºi, închinându-se lui, i-a zis: „Am venit lasfinþia ta, cinstite pãrinte, ca sã-mi mãrturisesc pãcatele mele”.Iar el n-a voit ºi i-a zis: „Mie nu-mi este cu putinþã, fiicã, sã iauaminte la faptele femeieºti”. Iar ea a zis: „Sfinþite pãrinte,Domnul Iisus Hristos, adevãratul nostru Dumnezeu,îmbrãcându-Se în chipul nostru, n-a lepãdat pe desfrânata cevenise la Dânsul, sãrutându-I cu lacrimi cinstitele Sale picioareºi mãrturisindu-ºi Lui pãcatele sale. Iar tu mã îndepãrtezi pemine, care voiesc a mã pocãi ºi a mã mântui?”.

Deci, aceasta auzind, stareþul i-a rãspuns ei ºi i-a zis: „Dacãaºa îmi grãieºti mie, fiicã, ºi cu credinþã ai venit la nevredniciamea, sã mergem în bisericã ºi spune, cu inima înfrântã, cãtreIubitorul de oameni, milostivul Dumnezeu, faptele tale,auzindu-le ºi eu, nevrednicul bãtrân, unele ca acelea”. ªi ea,venind împreunã cu stareþul în bisericã ºi rugându-se, s-aînchinat stareþului ºi sta tãcând. Iar stareþul o îndemna pe ea ºizicea: „Ce este aceasta fiicã, cã de dimineaþã mi-ai silit a measmerenie, ca sã te primesc, ºi acum nu-mi spui nimic?”. Iar ea arãspuns: „Nu îndrãznesc a-þi spune, cinstite pãrinte, cã m-acuprins un gând necunoscut”.

Iar stareþul i-a zis: „Scrie-l pe el cu toatã slobozenia ºi eu voiciti hârtia aceea înaintea Domnului Dumnezeu, Care iartã,dupã multã mila Lui, pãcatele noastre”. ªi a zis femeia: „Niciaceasta nu o pot face, pentru multele mele fapte de ruºine”. ªii-a zis stareþul: „Dacã nici aceasta nu o poþi face, apoi eu îþi voipomeni þie câte pãcate se fac în viaþa omeneascã, zicând câte


16

unul ºi întrebând dacã aºa oare fãcut-ai sau altceva?”. Iar ea i-arãspuns: „Cu darul lui Dumnezeu ºi cu sfintele tale rugãciuni,nimic din cele ce-mi grãieºti n-am fãcut, ci altele sunt pãcatelemele”. Iar el a zis: „Dacã sunt altele, apoi eu nu sunt ºtiutor deinimi, nici tainele omeneºti nu le ºtiu”. ªi ea a zis: „Roagã-tepentru mine, ca sã facã Dumnezeu cum va voi El”. ªi, acesteazicând, s-a închinat stareþului. Iar ea, mergând pe uliþã, a vãzutpe un cãlugãr bãtrân, slãbãnog, zãcând pe pãmânt, cu totulneîngrijit, ºi i-a zis lui: „Oare voieºti sã te iau în casa mea, undete voi odihni bine, ca sã te rogi lui Dumnezeu pentru a meanevrednicie?”. Iar el a zis: „Voiesc, stãpânã, sã faci milã cu mine,ticãlosul”.

Deci ea, intrând, a gãtit un pat ºi, trimiþând, a cumpãrathaine cãlugãreºti. ªi a poruncit slugilor sã ia pe cãlugãrul celslãbãnog ºi, ducându-l la spãlãtor, sã-l spele pe el ºi sã-l îmbraceîn hainele cele noi, aducându-l, sã-l punã în patul cel gãtitpentru dânsul. ªi, aceasta fãcând-o, îi slujea lui acolo, ungându-i rãnile ºi tãmãduindu-le. Iar dupã o vreme, sosind Joia cea Marea mântuitoarelor Patimi, a zis femeia cãtre bãtrânul acela: „Unlucru vreau sã fac pãrinte: sã-l suferi ºi sã nu zici nimic”. Iar el azis: „Cum vei porunci, stãpâna mea, aºa voi face”. ªi, sosindceasul dumnezeieºtii slujbe, iar în bisericuþa casei ei fãcându-seSfânta Liturghie, preotul îndatã a început a citi Evanghelia,zicând: „Venind Iisus în Vitania, în casa lui Simon cel lepros, s-aapropiat de Dânsul o femeie desfrânatã, având o sticlã cu mirscump...”. Iar când zicea preotul acestea, stãpâna casei a luat unvas cu mir ºi, apropiindu-se de cãlugãr, l-a turnat pe picioarelelui, ºi sãrutându-le, le-a udat cu lacrimi ºi cu pãrul capului ei le-aºters ºi ºi-a mãrturisit pãcatele sale.

Deci, aceasta aºa fãcându-se, a fost un cutremur înfricoºat,nu în toatã cetatea, ci numai în casa ei, iar dupã cutremur unglas zicând: „Iartã-þi-se þie pãcatele tale!”. Iar dupã ce a venit acel dumnezeiesc glas, s-a sculat cãlugãrul sãnãtos cu totul, neavândnici o bubã, nici ranã pe trupul sãu, slãvind pe Domnul nostruIisus Hristos, Care face înfricoºãtoare ºi mari minuni. Iar aceafericitã femeie ºi-a luat iertare de pãcatele sale, din mila lui

17

Dumnezeu cea neasemuitã. ªi, petrecând ceilalþi ani ai vieþiisale în pocãinþã, s-a mutat la Dumnezeu, Cel ce voieºte ca toþioamenii sã se mântuiascã ºi la cunoºtinþa adevãrului sã vinã, cãnu voieºte moartea pãcãtosului, ci întoarcerea lui o aºteaptã.Drept aceea ºi noi, fraþilor, ºtiind mila Mântuitorului nostru, sãne sârguim a avea pocãinþã, înfrânare ºi dragoste ºi sã nu nedeznãdãjduim de a noastrã mântuire, mãcar cã suntem foartepãcãtoºi. Sã ascultãm pe Domnul, Cel ce a zis: „De ºaptezeci deori câte ºapte pe zi de ar greºi cineva, pocãinþã sã cearã!”. ªi înorice ceas greºiþi, întru acelaºi ceas sã vã mãrturisiþi, nu ca unulcãtre altul, ci ca Însuºi lui Dumnezeu. Sã muiem þarinileinimilor noastre ºi sã semãnãm fapte bune ºi sã ne curãþim culacrimile, ca sã nu fim ruºinaþi înaintea înfricoºãtoruluiJudecãtor!

18

Învãþãturã a Sfântului Efremdespre aducerea aminte de moarte*

Frate, aºteaptã în fiecare zi ieºirea ta ºi te gãteºte cãtrecãlãtoria aceea. Cã, în ceasul întru care nu te aºtepþi,înfricoºãtoarea poruncã va veni ºi vai aceluia ce se va aflanepregãtit. Iar de eºti tânãr, de multe ori vrãjmaºul îþi pune îngând, zicând: „Eºti încã tânãr, îndulceºte-te de dulceþile vieþii ºila bãtrâneþe te vei pocãi. Cã ºtii pe mulþi îndulcindu-se ºi dedulceþile acestea de aici ºi la urmã, pocãindu-se, dobândesc ºibunãtãþile cereºti. ªi tu, de ce voieºti sã-þi chinuieºti trupul încãdin tinereþe? Vezi, nu cumva ºi în boalã sã cazi”. Dar tu, stândîmpotrivã, zi vrãjmaºului: „O, prigonitorule al sufletelor ºiluptãtorule, înceteazã sã-mi pui în gând unele ca acestea. Dar,dacã mã va apuca moartea la tinereþe ºi nu voi ajunge labãtrâneþe, ce voi rãspunde înaintea judecãþii lui Hristos? Cã vãdpe mulþi tineri murind ºi bãtrâni îndelung trãind, cã hotarulmorþii nu-i aºezat la cunoºtinþa oamenilor. Deci, dacã voi fi luat,pot eu zice atunci Judecãtorului: „Am fost luat fiind tânãr, cislobozeºte-mã, ca sã mã pocãiesc?”. Nicidecum. Ci, într-alt chipvãd cum Domnul slãveºte pe cei ce Îi slujesc Lui din tinereþepânã la bãtrâneþe.

Cã a zis cãtre Ieremia Prorocul: „Adusu-Mi-am aminte demila tinereþelor tale ºi de dragostea faptelor tale”. Tu urmeazãcalea lui Israel. Iar pe cel ce a urmat din tinereþe pânã labãtrâneþe gândul înºelãciunii, Prorocul l-a mustrat, zicând:„Tânãr ºi tu fiind, învechitule în zile rele, acum te-au ajunspãcatele tale, care le-ai fãcut mai înainte”. Pentru aceasta ºiDuhul Sfânt fericeºte pe cel ce ridicã din tinereþe jugul luiHristos, zicând: „Bine este bãrbatului când va ridica jugul dintinereþile lui”.

Deci, depãrteazã-te de la mine, iubitorule de fãrãdelege ºiviclean sfãtuitor. Domnul Dumnezeu sã strice mãiestriile tale,iar pe mine din vrãjmãºiile tale sã mã scoatã cu a Sa putere ºi al


19

Sãu dar. Deci, iubitorule, sã ai în minte pururea ziua sfârºituluitãu, când vei zãcea pe rogojina ta, gata sã mori. Vai, vai, ce fel defricã ºi de cutremur cuprinde pe suflet întru acel ceas! ªi, maivârtos, dacã îºi va cerceta cugetul de a fãcut sau nu vreun bine în viaþa aceasta, adicã, dacã a rãbdat vreun necaz ºi ocarã pentruDomnul ºi cele plãcute înaintea Lui a fãcut. Atunci, cu bucuriemultã se suie în ceruri, de sfinþii îngeri fiind povãþuit.

Cã, precum cel ce se osteneºte a lucra toatã ziua ºi aºteaptãceasul al doisprezecelea ca, dupã ostenealã, sã primeascã platasa ºi apoi sã se odihneascã, aºa ºi sufletele drepþilor aºteaptã ziua aceea. Iar sufletele pãcãtoºilor se cuprind de multã fricã ºicutremur în acel ceas. Cã, precum un osândit, fiind prins deostaºi ºi dus la judecatã, se teme ºi se clatinã în toate pãrþile,socotind chinurile pe care le va pãtimi, aºa ºi sufleteleosândiþilor tremurã cumplit în ceasul acela privind la nesfârºitamuncã a veºnicului foc ºi la celelalte chinuri nesfârºite ºinetrecute.

Chiar de ar zice cãtre cei ce-l silesc sã meargã: „Lãsaþi-mãpuþin sã mã pocãiesc”, nu are cine sã-l audã, ci mai vârtos îirãspunde lui: „Când aveai vreme, nu te-ai pocãit, iar acumfãgãduieºti a te pocãi? Când îþi era cu putinþã nu te-ai nevoit, iaracum vrei a te nevoi, dupã ce s-au închis toate uºile ºi a trecutvremea nevoinþei? Nu ai auzit pe Domnul zicând: „Privegheaþi,cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul?”.

Acestea ºi altele ca acestea ºtiind, iubitule, nevoieºte-tepânã mai ai vreme, ºi fãclia sufletului tãu o pãzeºte nestinsãpururea cu lucrarea faptelor bune. Cã, venind Mirele ºi gataaflându-te, sã intri împreunã cu Dânsul în cãmara cereascã,împreunã cu celelalte suflete ale fecioarelor celor ce cuvrednicie au vieþuit pentru El. Cãruia se cuvine slava în veci!Amin.

20

Cuvânt despre ieºireasufletului ºi suirea la ceruri*

Fericitul Ioan cel Milostiv grãia de-a pururea desprepomenirea morþii ºi despre ieºirea sufletului, cã-i era luidescoperit de la Sfântul Simion Stâlpnicul cã, ieºind sufletul din trup ºi vrând sã se suie la ceruri, îl întâmpinã pe el ceteledracilor ºi-l întreabã mai întâi de minciuni ºi de clevetiri, cã,dacã de acelea nu s-a pocãit, apoi este oprit de cãtre draci. ªiiarãºi, mai sus, dracii întâmpinã sufletul ºi îl întrebã despredesfrânare ºi trufie ºi dacã de acestea s-a pocãit, se izbãveºte dedânºii. ªi multe sunt împiedicãrile ºi întrebãrile sufletului decãtre draci, vrând acesta sã meargã la ceruri. Vin dupã acesteadracii mâniei ºi invidiei ºi vorbirii de rãu, ai iuþimii, ai mândriei,ai grãirii de ruºine, ai nesupunerii, ai cãmãtãriei, ai iubirii deargint, ai beþiei, ai vrãjitoriei, ai descântecelor ºi lãcomiei, ai urii de fraþi, ai uciderii, ai furtiºagului, ai nemilostivirii. ªi cândticãlosul acela de suflet se duce de la pãmânt la cer, nu stauaproape de dânsul sfinþii îngeri ºi nici îi ajutã lui, ci singursufletul nostru pentru sine dã rãspuns prin pocãinþã ºi prinfapte bune, iar mai mult decât toate, prin milostenie. Cã oricepãcate pentru care nu se pocãieºte aici din cauza uitãrii, apoi,dincolo, prin milostenia fãcutã în timpul vieþii se izbãveºte desilnicia vãmilor drãceºti.

Deci, acestea ºtiindu-le, sã ne temem de acel ceas amarcând ne vor întâmpina pe noi acei cruzi ºi nemilostivi vameºi,cãtre care nu ne vom pricepe ce vom zice. Drept aceea, acum sãne pocãim de toate rãutãþile, ºi dupã puterea noastrã sã facemmilostenie, cãci ea poate sã ne petreacã pe noi de la pãmânt lacer ºi sã ne slobozeascã pe noi de la drãceasca oprire. Multã esteura lor spre noi ºi mare este frica noastrã ºi primejdiavãzduhului aceluia.

Cã dacã de la o cetate pânã la altã cetate, aici pe pãmânt,avem trebuinþã de un om care sã ne ducã pe noi ca nu cumva,


21

rãtãcind, sã cãdem în locuri rele sau în râuri de netrecut sauîntre tâlhari neîmblânziþi, cu atât mai vârtos avem trebuinþã decãlãuze ºi povãþuitori dumnezeieºti, care sã ne ducã pe calea cea lungã ºi veºnicã, care începe în ziua morþii, la ieºirea sufletuluidin trup, pe care nu putem în nici un chip sã nu o strãbatem ºisã scãpãm. Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi învecii vecilor! Amin.

22

Cuvânt despre pocãinþã*

Întoarce-te din toatã inima, cu suspinuri ºi cu lacrimi. Curãbdare smereºte-te ºi miluieºte pe sãraci ºi pe sãrmani ºi iartãgreºelile aproapelui tãu. Pentru cã acum, zice Domnul nostru:„Întoarceþi-vã cãtre Mine dintru toatã inima voastrã cu post ºi cu tânguire ºi cu plângere. Rupeþi-vã inimile voastre, iar nuhainele, întoarceþi-vã la Domnul Dumnezeul vostru, cã milostivºi îndurat este, îndelung rãbdãtor ºi mult milostiv”. Pentru cãcel ce miluieºte, zice, miluit va fi ºi, dacã iertaþi, ºi vouã va ierta.Milostenia bãrbatului ca o pecete este pe dânsul ºi dar bun estecelor ce o fac pe ea înaintea Celui Preaînalt, ºi aºa pãcatele seºterg.

Dacã vei avea pocãinþa ninivitenilor, ai pe David, care, prinpocãinþã ºi-a curãþit pãcatele ºi atât a arãtat puterea pocãinþei,încât, prin ea, de darul prorociei iarãºi s-a învrednicit ºi luiDumnezeu-Tatãl s-a fãcut cunoscut. Ai pe Petru, pe care oslujnicã l-a întrebat despre Învãþãtorul ºi s-a lepãdat de El cublestem, fãcându-se cã nu-L ºtie pe Dânsul ºi cu mincinos jurã-mânt s-a jurat. Însã atât ºi-a curãþit spurcãciunea lepãdãrii, încâtºi întâistãtãtor s-a fãcut el ºi din starea cetei Apostolilor n-a cãzut ºi a fost numit Bisericii temelie ºi cereºtii Împãrãþii chelar deÎnsuºi Dumnezeu. Ai pe vameºul ºi pe fiul cel pierdut, ai pedesfrânata ºi pe tâlharul, care, într-un ceas, prin glasul cel cubunã înþelegere au fost iertaþi de pãcate ºi în patria raiuluicetãþeni s-au fãcut. Îndrãzneºte prin pocãinþã, dezbracã-þispurcãciunea, nu te teme, cãci, dupã aceea, Domnul îndrãzneþte va face pe tine. ªi când te vei pocãi ºi vei suspina, atunci te veimântui.

Cã mare este mila lui Hristos Dumnezeu ºi curãþire estecelor ce se întorc la Dânsul, cu pocãinþã, pentru cã numaiatunci mila Domnului, ca ploaia pe câmp, în sufletele noastre se va pogorî, ºi rãzboiul vrãjmaºului împotriva noastrã se va strica,întru Hristos Iisus, Domnul nostru! Amin.


23

Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurdespre osânda cea fãrã de sfârºit

ºi despre Împãrãþia cereascã*

Sã intrãm, iubiþilor, fiecare întru a sa conºtiinþã ºi sã negândim la pãcate ºi sã facem judecatã asupra noastrã, ca nucumva cu lumea sã fim înstrãinaþi, cã înfricoºãtoare esteJudecata, groaznic este locul ºi plin de întrebare ºi de fricã,asemenea ºi râul cel de foc care va curge. Sã ne aducem amintede ceea ce s-a zis în Evanghelie: „Îngerii alergând, cãmaraînchizându-se, fãcliile stingându-se, puterile trãgând încuptorul cel de foc”. Încã sã te gândeºti ºi la aceasta: dacãvreunuia dintre noi i s-ar scoate la ivealã astãzi, înaintea a totpoporul un lucru ascuns, apoi cât nu s-ar ruga ca sã piarã maibine, sã se desfacã pãmântul cu dânsul? Dar când ar fi martorirãi de faþã la taina aceea? Apoi, ce defãimare nu vom primiatunci când, înaintea a toatã lumea, se vor aduce la ivealã toate,într-o priveliºte ca aceea, înaintea celor ºtiuþi ºi neºtiuþi de noi,toþi luând aminte? Oh, vai mie, cum voi spune vouã nevoiaaceea? De omeneascã nedumerire surprinºi, sau mai bine încãse cade a zice de frica de Dumnezeu, în ce chip vom fi atunci,spune-mi mie, când, legaþi, cu dinþii scrâºnind, întruîntunericul cel mai din afarã vom fi goniþi?

Drept aceea, pe acestea ce vor sã fie, cãderea din împãrãþie, adicã durerea, legãturile cele vestite din gheenã, întunericul cel mai din afarã, viermele cel otrãvit, scrâºnirea dinþilor, scârba,greutatea râului celui de foc, cuptorul cel nestins, pe toateadunându-le ºi înainte punându-le, averea aceasta adunatã sã odezrãdãcinãm, cã boalã este aceasta. Iar pe adevãrata bogãþieluând-o, sã ne izbãveºti de aceastã cumplitã sãrãcie, veºniceiJudecãþi, ºi bunãtãþilor celor ce vor sã fie sã ne împãrtãºeºti. Cãdacã ne vom sârgui ºi ne vom ruga la Dânsul, apoi ne va ierta penoi Dumnezeu. Iar de nu vom cere de la Dânsul, nici nu vomface nimic de acest fel, apoi, cum vom fi noi iertaþi? Cã fapte


24

bune nu vom îndeplini, dormind. Cã nici lucrurile cele buneale lumii acesteia nu este cu putinþã a le afla niciodatã cel cedoarme, cu cât mai vârtos cele duhovniceºti. Cã ºi de la unprieten, nimic nu va lua cândva cel ce doarme; apoi, cum de laDumnezeu? Nici pãrinþii nu fac cinste fiilor celor somnoroºi,mult mai mult Dumnezeu. Nici stãpânii nu suferã pe slugilecele leneºe, cum, iarãºi, Dumnezeu va suferi? Pentru aceea, sãne strâmtorãm puþin aici, acum, ca în veci sã ne veselim. Cãstrâmtoraþi se cade sã fim aici, de nu, apoi acolo ne aºteaptã penoi suferinþa.

Pentru ce, dar, nu voim sã fim obidiþi aici, ca acolo sã neodihnim de-a pururea? Sã suspinãm deci puþin, rogu-vã pe voi,ºi sã ne tânguim aici, ca atunci sã nu plângem. Aici, acest plânseste o faptã bunã, iar acolo este fãrã de folos. Aici, puþinã vremete vei veseli, iar acolo fãrã de sfârºit te vei întrista. Sã neîntristãm, iubiþilor, pânã ce este vreme. Însã, foarte sã neîngrijim, ca sã nu zicem ca bogatul cel nebun (Luca 12, 19, 20).Dacã a iertat acum, acela se îngrijeºte de mântuirea sa. Deci deea sã ne îngrijim acum! Dumnezeului nostru slavã, acum ºipururea ºi în vecii vecilor! Amin.

25

Cuvânt despre neiertareapãcatelor fãrã canon*

Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spusnouã un lucru, în acest fel zicând: „O femeie se îndeletnicea cudescântece ºi vrãji ºi o rugase cineva ca sã-i facã o vrajã pentrualtul, ca sã-l tragã pe acela la a lui voie. Deci femeia aceea ce seîndeletnicea cu rãutãþi, a trimis îndatã la dânsul doi demoni,vrând sã-i facã voia. Dar acei spurcaþi demoni, ducându-se, s-auîntors fãrã de nici o ispravã. ªi, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea rãutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: „Noi,aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrãznit nici a ne apropiade el”. Cã se mãrturisise acela la preot ºi de la dânsul canonluase, precum poruncesc dumnezeieºtile rânduieli. Dupãaceea, i-a întrebat pe dânºii femeia: „Oare cu toþi cei ce aucanon vi se întâmplã vouã aºa?”. Iar ei au zis cãtre dânsa: „Ba nu, ci numai cu aceia cãrora le dã canon un preot, care îi învaþã peei din Legea lui Dumnezeu ºi din Scripturi ºi din acestea le dãporunci. ªi pentru aceasta nu îndrãznim sã ne apropiem,fiindcã ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învaþã ºi dau canoane de la sine, de unii ca aceia nu ne temem ºi nufugim deloc”.

Deci, acestea auzindu-le, de la dracii cei necuraþinãdãjduind în buna învãþãturã a preotului, degrabã alergând,s-a apropiat de dânsul ºi, pe toate ale sale mãrturisindu-le, cereacanon. Însã preotul, cruþând-o pe ea, nu-i punea asupra eicanoanele ce i se cãdeau dupã pravilã. Iar ea se ruga, zicând:„Nu mã cruþa pe mine nicidecum, ci dupã Legea lui Dumnezeuºi cu dumnezeieºtile Scripturi sã mã judeci pe mine, pentru cãde acestea au mãrturisit dracii cã se tem. Deci, i-a dat ei preotulporuncã ºi canon. ªi, de atunci, s-a înþelepþit femeia, cu darullui Hristos”.

Acestea le-a spus acel preot, care însuºi aflase unele caacestea. ªi de atunci, preotul mai cu pazã încã învãþa ºi


26

poruncea din dumnezeieºtile Scripturi, iar nu dupã a lui voie.Aceastã întâmplare se aseamãnã cu cea scrisã în Pateric, desprebãtrânul ce a avut tatã un slujitor la idoli ºi a auzit de la demoniºi chiar de la însuºi domnul lor despre înãlþimea vieþiicãlugãreºti, ºi de atunci a început, nãdãjduindu-se, sã se apropie de viaþa cãlugãrilor.

27

Cuvânt pentru amãrturisi pãcatele la preoþi*

Deci, de vei afla un bãrbat duhovnicesc ºi iscusit care arputea sã te tãmãduiascã, fãrã de ruºinare sã te mãrturiseºti lui,ca lui Dumnezeu ºi nu ca omului. Cã a zis Scriptura: „Celînþelept nu se ruºineazã de sufletul sãu, cã este ruºine careaduce pãcatul ºi este ruºine care mântuieºte pãcatul”. Sã urmezi femeii celei din Samaria, ºi noi asemenea cu ea sã nu neruºinãm a ne mãrturisi pãcatele noastre. Cã dacã ne vom ruºinade a noastrã mântuire ºi nu ne vom descoperi la preoþi pãcatelenoastre, apoi în ziua cea înfricoºãtoare, nu înaintea unui omsau înaintea a doi, ci a toatã lumea se vor vãdi pãcatele noastre.Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!Amin.


28

Cuvânt pentru cei cegreºesc ºi nu vor sã se pocãiascã*

Mulþi din cei ce greºesc zic adesea: „Sunt plin deîntinãciune, cum voi putea sã mã apropii de Dumnezeu ºi cumvoi putea sã-L rog pe El, fiind eu cuprins de greºeli diavoleºti?”.Frate, oare eºti silit ºi lipsit de îndrãznealã? Tocmai pentruaceasta sã vii, ca sã afli îndrãznealã mare. Cã, oare Dumnezeueste un om care vrea sã te întrebe pe tine, ca sã te ruºinezi de El?Dumnezeu vrea, mai mult decât omul, sã te izbãveascã pe tinedin pãcat. Nici tu însuþi nu doreºti mântuirea ta, aºa cum vrea El sã te mântuiascã pe tine. Deci, sã nu zici: „Am pierit, ce voiface?”. Ai doctor mai presus decât leacurile, care vrea sã tevindece pe tine de boala pãcatului, dacã tu singur îþi vei arãtaboala, adicã îþi vei mãrturisi, mai înainte, greºeala ta, cãcipocãinþa de pãcate face curat pe cel ce se pocãieºte cu mintea.

Bine este a nu greºi, dar ºi mai bine este ca cei ce greºesc sãse pocãiascã ºi din durerile bolii sã se izbãveascã ºi, dupã rãni, sãfie sãnãtoºi. Pentru cã nu a cãdea este cumplit, ci a nu se ridica ºi a zãcea dupã cãdere. De vei zice: „Peste fire am greºit”, cine estefãrã de pãcat pe pãmânt? Sã-þi fie destul aceasta spre pomenire;spune-þi tu mai întâi fãrãdelegile tale ca sã te îndreptezi. Plângimai înainte, cât este încã vremea pocãinþei, ca sã nu plângiatunci când nu va mai fi vreme de pocãinþã. Sã lucrãm binelepânã ce putem. Cã nu iubeºte un tatã pe fiul sãu cât iubeºteDumnezeu sufletul celui ce se pocãieºte. Cã aºa este iubirea deoameni a Stãpânului, cã nu se întoarce de la nici unul din cei cealeargã la El. Pentru cel ce vrea, niciodatã nu este vremeneprielnicã pentru cãutarea mântuirii.

Pentru cã tâlharul s-a mântuit, nu din pricina vremii, cipentru cã a crezut ºi s-a osândit pe sine ºi astfel a luat plata dupãfaptele sale ºi aºa a aflat visteria cea nedeºertatã a Împãrãþieicerurilor. Cã pentru cel ce se cãieºte, începutul mântuirii este sã se osândeascã pe sine ºi nu se va îndrepta cineva acoperindu-ºi


29

greºelile sale. Iar cel ce se cãieºte de rãutãþile ce a fãcut, dacã nuva face vrednica ispãºire de pãcate prin împlinirea canoanelor,atunci acela va rãspunde la Judecatã. Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.

30

Cuvânt al Preacuviosului Pãrinteluinostru Ioan Casian despre

dreapta socotealã ºi despre mãrturisire*

Cãlãtorind pe la sfinþii pãrinþi cei din Schit, am mers ºi laava Moise, bãrbat înalt la faptã bunã ºi la cele dumnezeieºtiînþelept. ªi, apropiindu-se dupã oarecare vorbe de sufletfolositoare, l-am întrebat pe dânsul: Cum se cuvine a facemãrturisirea gândurilor? Cã, de multe ori pricinã de ruºine ºiacoperãmânt de vãtãmãtoare evlavie obiºnuieºte a ne naºtenouã lucrul acesta, cã, adicã, unii dintre pãrinþi, auzind gânduri de la fraþi, nu numai cã nu-i tãmãduieºte, ci îi ºi defaimã ºi îndeznãdãjduire îi aduc, precum ºi noi înºine am cunoscut cã s-aîntâmplat aceasta în pãrþile Siriei. Cã un frate ºi-a spusgândurile sale unuia dintre bãtrânii de acolo cu toatã cinstea ºiadevãrul, fãrã de ruºine, dezgolindu-ºi ascunziºurile inimii sale.Iar acesta, îndatã ce a auzit, a început a se mânia ºi a se porniasupra fratelui lui, ocãrându-l pentru acest fel de gânduri rele,încât din aceastã pricinã, multora le-a fost ruºine a maidescoperi gândurile lor bãtrânilor.

ªi ava Moise a zis: „Bine este a nu ascunde gândurile talefaþã de pãrinþi, dar nu oricui s-ar întâmpla a le spune, cibãtrânilor celor duhovniceºti ºi care au dreaptã socotealã secade a le descoperi, iar nu celor albiþi numai de vreme. Cã mulþi la vârstã privind, ºi gândurile lor vestindu-le, în loc devindecare, în deznãdãjduire au cãzut din pricina neiscusinþeicelor ce-i ascultau. Cã, iatã, era un oarecare din fraþi foartesârguitor, care, tare fiind supãrat de duhul desfrânãrii, a venit la un bãtrân ºi i-a spus gândurile sale. Iar acela auzind ºi, neiscusitfiind, mâniindu-se, zicea cã este ticãlos fratele ºi nevrednic decinul cãlugãresc, fiindcã a primit astfel de gânduri. Acesteaauzind fratele, deznãdãjduindu-se ºi, lãsând locul, s-a întors înlume. Dar, din iconomia lui Dumnezeu, l-a întâlnit pe avaApolos, cel mai iscusit din bãtrâni, care, vãzându-l tulburat ºi


31

foarte posomorât, l-a întrebat pe el, zicând: „Fiule, care-i pricina acestei mâhniri atât de mari?”. Iar el, la început, din multa luiîntristare, n-a rãspuns nimic. Dar, mai pe urmã, mult fiind rugat de bãtrânul, a spus cele despre sine, zicând: „De multe ori pemine mã supãrã gândurile ºi, mergând, le-am spus unui bãtrânºi, dupã cuvântul lui, nu mai am nãdejde de mântuire. Deci,deznãdãjduindu-mã, mã duc în lume”. Acestea auzind avaApolos, mult îl mângâia ºi îl sfãtuia pe fratele, zicând: Nu temira, fiule, nici nu te deznãdãjdui. Cã eu, la aceastã vârstã abãtrâneþii fiind, foarte supãrat sunt de aceste gânduri. Dreptaceea, nu te scârbi pentru acest fel de înfocare, care nu atât prin silinþa omeneascã se tãmãduieºte, cât prin iubirea de oameni alui Dumnezeu. Ci numai din ziua de astãzi dãruieºte-mi-o mie ºiîntoarce-te la chilia ta. ªi a fãcut fratele aºa.

Iar ava Apolos a mers la chilia bãtrânului celui cedeznãdãjduise pe fratele ºi, stând afarã, s-a rugat lui Dumnezeucu lacrimi, zicând: Doamne, Cela ce aduci ispite spre folos,întoarce rãzboiul fratelui asupra acestui bãtrân, ca prinîncercare, sã înveþe la bãtrâneþele lui cele ce în lungã vreme n-aînvãþat, ca sã pãtimeascã ºi el cu cei ce sunt ispitiþi. ªi, dupã ce asfârºit rugãciunea, a vãzut un arap stând aproape de chilie ºislobozind asupra bãtrânului sãgeþi de care, rãnindu-se, îndatãse învârtea ca într-o beþie încoace ºi încolo, neputând suferi ºi,ieºind din chilie, se ducea în lume, pe aceeaºi cale ca ºi tânãrul.Iar ava Apolos, înþelegând cele ce se fãcuserã, l-a întâmpinatzicând: „Unde te duci? Care este pricina tulburãrii acesteia cete-a cuprins?”.

Iar el, simþi cã Sfântul cunoaºte cele despre dânsul, deruºine, nimic nu grãia. ªi i-a zis ava Apolos: „Întoarce-te la chiliata ºi, de aici înainte cunoaºte neputinþa ta ºi vezi cã, sau nu aifost ºtiut de diavol, sau nu ai fost luat în seamã de el. ªi de aceeanu te-ai învrednicit de lupta cea cu el. ªi ce zic eu luptã, cã oloviturã a lui de o zi n-ai putut sã o suferi. Aceasta însã þi s-aîntâmplat pentru cã, pe un tânãr care se lupta cu vrãjmaºulnostru, primindu-l pe el, în loc sã-l îmbãrbãtezi la luptã, îndeznãdãjduire l-ai aruncat, nesocotind porunca cea înþeleaptã

32

care zice: „Izbãveºte pe cei duºi la moarte ºi de a rãscumpãra pecei uciºi, nu cruþa.” (Pilde 24, 11). Precum ºi pilda Mântuitorului nostru, Care zice: „Trestia strivitã nu o frânge ºi inul ce fumegãnu-l va stinge” (Matei 12, 20). Cã nimeni n-ar putea suferibântuielile vrãjmaºului ºi nici fierberea cea înfocatã a firii a ostinge, dacã darul lui Dumnezeu n-ar strãjui neputinþaomeneascã. Deci, dupã ce s-a împlinit aceastã iconomiemântuitoare pentru noi, cu rugãciuni de obºte sã ne rugãm luiDumnezeu, ca ºi biciul cel lãsat asupra ta sã-l dea în lãturi. Cã, El face sã doarã ºi iar tãmãduieºte, rãneºte ºi mâinile Lui vindecã,smereºte ºi înalþã, omoarã ºi înviazã, pogoarã în iad ºi ridicã”.Acestea zicând ºi rugându-se, îndatã l-a izbãvit pe el de rãzboiulcel adus asupra lui ºi-l sfãtuia ca sã cearã de la Dumnezeu sã-idea limbã de învãþãturã, ca sã ºtie la vreme când se cade sãspunã cuvânt.

Deci, din toate cele zise, cunoaºtem cã nu se va gãsi altã cale mai temeinicã de mântuire ca aceasta, adicã a descoperigândurile sale pãrinþilor celor mai cu dreaptã socotealã ºi de ladânºii a se îndruma spre faptã bunã, iar nu a urma gândului ºijudecãþii sale. ªi nici nu trebuie, de ar da cineva din întâmplarepeste un bãtrân neiscusit, pentru aceasta sã fugã ºi sã nu-ºimãrturiseascã gândurile sale pãrinþilor celor mai iscusiþi sau sãdefaime învãþãtura strãmoºilor. Cã ºi ei, nu de la sine, ci de laDumnezeu ºi de la Scripturile cele de Dumnezeu insuflate fiindmiºcaþi, au dat urmaºilor rânduiala de a întreba pe cei ce maiînainte au cãlãtorit pe acest drum. ªi din multe alte locuri caresunt în Scriptura cea de Dumnezeu insuflatã, este cu putinþã ane învãþa, dar mai ales din istoria Sfântului Samuil, care de copil fiind dat lui Dumnezeu de mama sa ºi învrednicindu-se dedumnezeiascã vorbire, n-a crezut socotirii ºi gândurilor sale, cio datã ºi de douã ori fiind chemat de Dumnezeu, a alergat labãtrânul Eli ºi prin învãþãtura lui a fost aºezat în rânduialã ºiîndrumat cum trebuie sã rãspundã lui Dumnezeu. ªi aºa peSamuil, pe care prin a Sa chemare Dumnezeu l-a socotit vrednic de El, a voit sã fie învãþat prin punerea în rânduialã ºi prinporunca bãtrânului, fiindcã prin aceasta avea sã fie povãþuit

33

spre smerenie. Încã ºi pe Pavel, pe care Hristos Iisus l-a chematºi care putea îndatã sã-i deschidã ochii ºi sã-i facã sã fiecunoscutã calea desãvârºirii, Domnul l-a trimis totuºi la Ananiaºi i-a poruncit ca de la dânsul sã afle calea adevãrului, zicând:„Scoalã-te ºi intrã în cetate ºi acolo þi se va spune þie ce trebuie sã faci” (Fapte 9, 6). Prin aceasta, ne învaþã sã urmãm povãþuireacelor buni, ce mai înainte de noi au cãlãtorit pe acest drum.Fiindcã fiecare ar fi vrut, asemenea cu Pavel, sã fie povãþuit spreadevãr de Dumnezeu, iar nu prin pãrinþi. Iar apostolul, cu însãºi fapta sa, a arãtat cã acestea aºa sunt, zicând: „Cã m-am suit laIerusalim ca sã vãd pe Petru ºi pe Iacov ºi le-am arãtat lorEvanghelia pe care o propovãduiesc, ca nu cumva în deºert sãalerg sau sã fi alergat” (Gal. 1, 18), mãcar cã umbla împreunã cuel darul Duhului Sfânt, prin puterea semnelor ce fãcea.

Deci, cine este aºa de mândru ºi de trufaº încât cu socoteala ºi judecata sa sã umble, când însuºi vasul alegerii mãrturiseºte cã are trebuinþã de sfãtuirea apostolilor, a celor de mai înaintedecât dânsul? Prea arãtat, dar ºi prin aceasta s-a dovedit cã lanimeni Domnul nu descoperã calea desãvârºirii, fãrã numaicelor ce sunt povãþuiþi spre aceasta, prin pãrinþi duhoviniceºti,precum zice ºi Prorocul: „Întreabã pe tatãl tãu ºi-þi va grãi þie, pecei bãtrâni ai tãi ºi-þi vor spune þie” (Deut. 32, 7). Aºadar, cu toatã puterea ºi cu toatã sârguinþa, suntem datori sã agonisim întrunoi darul cel bun al dreptei socoteli, care va putea sã nepãzeascã nevãtãmaþi de trecerea peste mãsurã în amândouãpãrþile. Cã, precum zic pãrinþii, ieºirile peste mãsurã înamândouã pãrþile la fel sunt de vãtãmãtoare, ºi trecerea pestemãsurã a postirii ºi sãturarea îmbuibãrii pântecelui ºi nemãsuraprivegherii ºi saþiul somnului ºi celelalte treceri peste mãsurã,toate vatãmã. Am cunoscut pe unii, care de îmbuibareapântecelui nu s-au biruit, dar de postirea cea peste mãsurã s-ausurpat ºi în aceeaºi patimã a îmbuibãrii au alunecat din pricinaslãbiciunii ce s-a fãcut, din postirea cea fãrã mãsurã. Încã ºi euþin minte cã am pãtimit odatã ceva în acest fel ºi pânã întru atâta m-am înfrânat, încât am uitat pofta de hranã ºi douã trei zile amrãmas nemâncat ºi nicidecum n-am dorit hranã, de nu m-ar fi

34

îndemnat alþii spre aceasta. ªi, din bântuiala diavolului aºa s-adepãrtat somnul de la ochii mei, încât multe nopþi fãrã somnpetrecând, mã rugam Domnului ca sã iau puþin somn. Dar maigreu m-am primejduit pentru nemâncarea ºi privegherea ceafãrã mãsurã decât pentru îmbuibarea pântecelui ºi sãturareasomnului.

Astfel, cu atât de mari învãþãturi ne-a veselit pe noi SfântulMoise, încât, folosindu-ne, am proslãvit pe Domnul, Care dãatâta înþelepciune celor ce se tem de Dânsul. Cãruia se cuvinecinstea ºi stãpânirea, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin!

35

Cuvânt despre cum scoatediavolul pe oameni din bisericã

înainte de sfârºitul slujbei*

A fost un stareþ, mai înainte vãzãtor cu duhul, înMãnãstirea Pecerska, anume Matei. Iar odatã, stând el înbisericã la locul sãu ºi ridicându-ºi ochii, privea cãtre fraþii carestãteau la cântare în bisericã de amândouã pãrþile. ªi a vãzut pedracul umblând, dând târcoale îmbrãcat în chip lumesc ºipurtând în poale niºte scai, umbla de jur împrejur pe lângãfraþi, luând scai din poale ºi aruncând la fiecare din ei. ªi dacã se lipea scaiul de vreunul din fraþii cei ce cântau, atunci, dupãpuþin timp, acela slãbea cu mintea ºi, gãsindu-ºi oarecarepricini, ieºea din bisericã la chilie ºi dormea. Iar dacã nu se lipea de cineva scaiul acela, sta întemeiat la cântare pânã ce sfârºeaUtrenia ºi atunci ieºea din bisericã la chilia sa. Deci, aceastavãzând-o, stareþul acela a spus-o fraþilor. Iar ei, dupã ce au auzitaceasta, s-au întãrit cu gândul ºi nu ieºeau din bisericã înaintede sfârºit.


36

Cuvânt despre cumse cade sã stãm în bisericã*

Veniþi de ascultaþi, fiilor ºi iubiþilor mei fraþi, ºi eu vã voispune vouã cã în biserica lui Dumnezeu venind, trebuie cumare pazã ºi cu frica lui Dumnezeu sã ascultãm cântarea învremea Sfintei Liturghii ºi sã nu vorbim despre cele lumeºti înbiserica lui Dumnezeu. Cã, tot aºa ºi înaintea împãratului celuipãmântesc supuºii stau cu fricã sã nu le gãseascã lor împãratulvreo pricinã. ªi atâta sârguinþã au pentru împãratul celpãmântesc, cã înaintea lui nu îndrãznesc sã priveascã nicimãcar frate spre frate. Iar de ar privi apoi, îndatã împãrãteascamânie îl ºi pedepseºte. Deci, pe cât ni se cade nouã, iubiþi fraþi,stând în bisericã înaintea lui Dumnezeu, sã nu vorbim unul cualtul nicidecum, ci doar sã avem inima ºi mintea la cele de sus,luând parte la cântare ºi la rugãciune. Sã nu faci strâmbãtatebisericii vorbind, certându-te, râzând ºi dormitând,pãrându-þi-se cã nu greºeºti, ci mai bine ascultã ºi ia aminte cegrãieºti, ºi toatã grija sã o lepezi în acea vreme, ca unul care vreisã primeºti pe Împãratul tuturor, cã Împãrat al împãraþilor este.Deci, cei ce voim sã ne mântuim, trebuie sã fim cu minteacuratã în ceasul rugãciunii ºi sã nu gândim la deºertãciuni,neînþelegând înºelãrile ºi meºteºugurile diavolului.

Oare nu cunoaºtem noi cu câtã dreptate aduce Dumnezeumânia Sa ºi pedepseºte pe cei ce greºesc? ªi asupra celor ce nuascultã porunca pãstorului? Cã cei nesupuºi, care nu ascultã depreoþi, mare pãcat fac. Cã ei zic: „Nu ºtim a cânta”. Vã întreb,pentru ce nu ºtiþi? Veþi zice: „Nu înþelegem cele ce se citesc înbisericã”. Voiþi oare sã vã spun vouã de ce nu înþelegeþi? Pentrucã veniþi rar la bisericã, iar în ceasul slujbei voi staþi afarã,glumiþi ºi râdeþi. ªi aºa vã adunaþi laolaltã, nu ca sã vã faceþi maibuni, ci mai rãi, cum spune Sfântul Pavel; pentru aceasta nuînþelegeþi cele ce se fac în bisericã. Cãci, dacã venim la bisericãsã aducem jertfã lui Dumnezeu pentru pãcatele noastre, a celor


37

vii ºi a celor morþi, sã-I mulþumim pentru binefacerile primite,ca sã înnoiascã Domnul în noi harul Sfântului Duh prinîmpãrtãºirea cu Hristos, ºi sã ne întãreascã pe calea mântuirii.Dumnezeului nostru slavã!

38

Cuvânt al Sfântului Vasile pentruaducerea aminte de firea omeneascã*

Sã nu ne facem, fraþilor, pãreri prea mari despre viaþa ºitrecerea noastrã prin lume, nici sã nu ne mândrim cu puterea,nici sã nu ne înãlþãm cu bogãþia, ci sã supunem poftele trupeºtiºi sã ne îngrijim de sufletele noastre. Luaþi aminte: Unde suntpãrinþii noºtri, unde prorocii ºi unde apostolii? Ce au luat cu eicei ce au strâns pe lume avuþii? Oare nu precum goi s-au nãscut,aºa au ºi murit neavând nimic în mânã? Ci numai dreptateadrepþilor este cu ei ºi pomenirea lor, cu laude, precum ºipãcatele pãcãtoºilor sunt cu ei. Cãci toþi suntem din þãrânã ºi înpãmânt ne vom întoarce. ªi tot omul ca o hainã se învecheºte.Hrana vieþii lui este pâinea ºi apa, ºi zilele omului numãratesunt, ca un pumn de nisip, ºi degrabã curg spre sfârºit, ca apaunui râu.

Drept aceea, fraþilor, aducându-ne aminte de sfârºitulnostru, sã pãrãsim toate faptele cele rele. Cã nici cele frumoaseºi bune ale lumii nu sunt veºnice, nici necazurile de aici nu suntfãrã de sfârºit. Priviþi cum se schimbã toate: astãzi ari tupãmântul, mâine altul, dupã aceea altul ºi nu este nimic care sãrãmânã neclintit. Toate se miºcã ca ºi cum ar merge pe o cale:unul o pierde, iar altul o aflã. Deci de ne-am pierdut sufletelenoastre prin pãcate, apoi sã le aflãm acum prin pocãinþã.Pentru cã la aceasta, însuºi Domnul ne învaþã pe noi, zicând:„Cel care cautã, aflã, ºi celui ce bate, i se va deschide” (Matei 7,8). A Domnului este slava, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!Amin.


39

Cuvânt din Limonar despre nevoinþã*

Ne spunea nouã monahul Atanasie: „Mi-a venit mie odatãun gând, zicându-mi: oare ce va fi celor ce se nevoiesc aici? ªim-a rãpit pe mine Domnul ºi a venit cineva, zicându-mi: sã vii înurma mea. ªi m-a dus la oarecare loc plin de luminã ºi m-a puspe mine lângã înseºi uºile a cãror vedere nu este cu putinþã a ospune. ªi am auzit ca ºi cum ar fi înlãuntru mulþime fãrã numãrdin cei ce laudã pe Dumnezeu. ªi, bãtând noi în uºã, ne-arãspuns cineva dinlãuntru, zicând: Ce voiþi acum? I-a grãit luicel ce mã purta pe mine. Sã intrãm aici, voim. Iar el a rãspuns,zicând: „Aici nu intrã nimeni care petrece în lenevire. Iar dacãvoiþi sã intraþi, mergeþi ºi vã nevoiþi, socotind nimic toate ce sunt în lumea aceasta trecãtoare”.


40

DESPRE SFÂNTAÎMPÃRTÃªANIE

Cuvânt al Sfântului Efremdespre descoperirea Sfintei Jertfe*

Grãia Sfântul Efrem despre un frate, cã, fiind sobor într-oduminicã, ºi sculându-se, dupã obicei, sã intre în bisericã, l-abatjocorit pe el diavolul, zicându-i lui în cuget: „La ce mergi înbisericã? Ca sã primeºti pâine ºi vin, ca ºi când ar fi Trupul ºiSângele lui Hristos? Nu te batjocori”. Iar fratele, crezându-ºicugetul, n-a mers la bisericã, dupã obicei. Însã fraþii îl aºteptaupe el, cã aºa era obiceiul în pustia aceea: nu fãceau sobor, adicãrugãciuni, pânã nu se adunau toþi fraþii. Deci, l-au aºteptat pe elmult ºi el nu venea. Iar unii dintre ei, sculându-se, au mers lachilia lui, zicând cã fratele cumva s-a îmbolnãvit, sau poate a ºimurit. ªi cum au venit la chilia lui, l-au întrebat pe el: „Pentrucare pricinã n-ai venit la sobor, frate?”. Iar el se sfia ºi se ruºina ale spune lor.

Cunoscând ei sfatul cel cu rãu meºteºug al diavolului, aucãzut la picioarele lui cu umilinþã, ca sã le spunã ºi lor sfatul celdiavolesc. Iar el le-a mãrturisit lor, zicând: „Iertaþi-mã, fraþilor,dar cum m-am sculat, dupã obicei, ca sã merg la bisericã, mi-azis mie un cuget, cã nu este Trupul ºi Sângele lui Hristos acolounde mergi, ci iei numai pâine ºi vin. Deci, dacã voiþi sã vin cuvoi împreunã, întãriþi-mi mie cugetul pentru Sfânta Jertfã”. Iarei au zis: „Scoalã-te ºi sã vii cu noi ºi ne vom ruga lui Dumnezeuca sã-þi ajute ºi vãzutã sã-þi arate þie puterea Lui cea tãinuitã ºinevãzutã”. ªi, sculându-se, a venit la dânºii în bisericã. ªi s-afãcut rugãciune la Dumnezeu pentru acest frate, ca sã i se aratelui puterea tainelor celor dumnezeieºti. ªi când au început aface sobor, adicã rugãciune, l-au pus pe fratele în mijloculbisericii, iar el, pânã la slobozirea soborului, n-a încetat culacrimi a spãla faþa sa.

Apoi, dupã sobor, adicã dupã slobozirea de la rugãciune,chemându-l pe el, pãrinþii ºi fraþii l-au întrebat, zicând: „Cele ceþi-a arãtat þie Dumnezeu, spune-ne nouã, ca ºi noi sã nefolosim”. Iar el, cu lacrimi, a început a zice: „În vremea când s-acitit învãþãtura Apostolului ºi când a stat diaconul ºi a citit Sfânta Evanghelie, atunci am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºise vedeau cerurile ºi fiecare cuvânt al Evangheliei ca focul se


43

fãcea ºi se vedea pânã la cer. Dupã ce s-a fãcut sfârºitulEvangheliei ºi dupã aducerea Dumnezeieºtilor Daruri la altar,chemând clericii pe Duhul Sfânt, am vãzut cerurile deschise ºifoc pogorându-se împreunã cu mulþime de sfinþi îngeri, iardeasupra lor alte douã feþe preafrumoase, a cãror frumuseþe a ospune nu este cu putinþã, cã era lumina lor ca fulgerul ºi înmijlocul celor douã feþe era un Prunc mic. Îngerii stãteau înjurul Sfintei Mese, iar feþele cele douã stãteau deasupra, peSfânta Masã, iar Pruncul în mijlocul lor. Dupã ce s-a fãcutsfârºitul Dumnezeieºtilor Taine, s-au apropiat slujitorii din cler,ca sã frângã Pâinea punerii înainte ºi am vãzut eu cele douã feþecare erau deasupra, pe Sfânta Masã, cã au legat mâinile ºipicioarele Pruncului celui din mijlocul lor ºi au scos cuþitul ºi au junghiat pe Prunc ºi au vãrsat Sângele Lui în Paharul ce era peSfânta Masã, ºi sfãrâmând Trupul Lui, pâinea ºi vinul erauTrupul ºi Sângele Domnului.

Atunci mi-am adus aminte de Apostolul, care zice: „Paºtelenoastre, Hristos, S-a junghiat pentru noi”. Iar când se apropiaufraþii ca sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie, s-a fãcut minune: cãli se da lor ºi Trupul cel de carne, iar dupã ce primeau, zicând:Amin, Trupul se fãcea Pâine în mâinile lor. ªi eu, dacã am venitsã primesc, mi s-a dat Trupul ºi nu puteam sã-l primesc, apoi amauzit un glas în urechile mele, zicându-mi: „Omule, pentru cenu primeºti? Au nu este aceasta ceea ce ai cãutat tu? ªi am zis:Milostiv fii mie, Doamne, cã Trup de carne nu pot sã primesc. ªi iarãºi mi-a zis mie: Dacã ar fi putut omul sã primeascã Trup,Trup ar fi aflat, precum ºi tu l-ai aflat. Dar nu poate nimeni sãprimeascã Trup, pentru aceasta a poruncit Dumnezeu ca laSfânta Jertfã, Trupul Domnului sã se prefacã în pâine, iarSângele Lui în vin. Ca, dacã crezi, sã primeºti ceea ce ai înmâini”. ªi îndatã ce am zis: Cred, Doamne, ºi Amin, Trupul celce era în mâinile mele s-a fãcut pâine. ªi, lãudând peDumnezeu, am primit Sfânta Jertfã.

Iar dupã ce s-a isprãvit cântarea soborului ºi au venitclericii, împreunã am vãzut iarãºi pe Prunc în mijlocul celordouã feþe. ªi am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºidumnezeieºtile Puteri înãlþându-se la cer, ºi Pruncul în mijlocul feþelor. Acestea auzindu-le fraþii, multã umilinþã au primit ºis-au dus pe la chiliile lor, înãlþând slavã lui Dumnezeu.

44

Cuvânt de învãþãturãpentru Preasfintele Taine*

Iatã, acum, cei ce voiþi a vã apropia de Sfintele Taine celeînfricoºãtoare, sã cunoaºteþi fraþilor cu toatã priceperea, cât demare este sfinþenia Tainelor cu care voiþi sã vã împãrtãºiþi. Cãiatã, cu fricã se cutremurã puterile îngereºti, heruvimii ºiserafimii ºi toate cetele, cu teamã se înspãimântã, înãlþândduhovniceasca noastrã jertfã de pe pãmânt, sus la ceruri. Iatã pe preoþi, purtând chipul îngerilor, stând înaintea Mesei acesteiaînfricoºãtoare, pe care se aflã, pe Sfântul Prestol, Trupul ºiSângele Fiului lui Dumnezeu. Cã El de bunã voie luând trupulºi sângele nostru, când S-a fãcut om pe pãmânt, tot de bunã voie a poruncit El sã ne ºi împãrtãºim cu Trupul ºi Sângele Lui.

Însã, pentru cã El ºtie neputinþa neamului nostru, cã nupoate, adicã, nimeni sã mãnânce carne sângeratã, nici sã beasânge, pentru aceasta a rânduit ca sfântul Lui Trup ºi scumpulLui Sânge sã fie sub chipul prescurii ºi al vinului, peste careSfânta Tainã a prefacerii darurilor se sãvârºeºte, aºa cum lanunta din Cana Galileii, tot El a prefãcut apa în vin.

Deci, sã nu îndrãznim, fraþilor, când unul pealtul ne defãimãm, sã ne apropiem de Sfintele Taine ca de lucru obiºnuit, necurãþindu-ne de pãcatele cele din ºtiinþã, ci sã neapropiem luminându-ne cu curãþia ºi împodobindu-ne cutrezvia, întrecându-ne în dragoste unul pe altul. Pentru cã nuom este Acela Care face acestea, ci Dumnezeu cu mâna Sa ceanevãzutã ºi cu înfricoºãtoarea Sa Tainã ºi, împãcându-Se cu noi,pãrtaºi ne face vieþii Lui dumnezeieºti ºi Împãrãþiei Sale. Cã ceice cu nebãgare de seamã, adicã, necurãþindu-se, la SfântaSpovedanie ºi defãimându-se unul pe altul, se apropie sãprimeascã Trupul Domnului, nefiind vrednici nici sã-L vadãmãcar, aceia se fac, precum s-a fãcut ºi Iuda mai înainte, apoicad în cumplite boli ºi vrednici de chinuri se fac.

Drept aceea, rogu-vã ºi vã îndemn pe voi, fraþilor, sã nu ne


45

facem prin nebãgare de seamã ºi prin nesocotinþã, potrivnici luiDumnezeu. Ci ziua ºi noaptea sã învãþãm a ne curãþi, ca ºi aici,în viaþa aceasta, bine sã petrecem, iar la ÎnfricoºãtoareaJudecatã, de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu sã ne arãtãm.Întru Hristos Iisus, Domnul nostru, Cãruia se cuvine slava,acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.

46

Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurpentru cei ce, împãrtãºindu-se,nu aºteaptã sfârºitul Liturghiei*

Vreþi sã vã spun ce faptã sãvârºesc cei care pleacã dinbisericã înainte de sfârºitul slujbei ºi care nu ascultã cuvintelede mulþumire? Este cu putinþã sã vã vinã greu ceea ce am sã vãspun, dar mare nevoie este ca lucrul acesta sã fie spus.

Când Iuda era la Cina cea de Tainã, în vreme ce toþi ceilalþistãteau la masã cu Domnul, el s-a ridicat de la Cinã ºi,sculându-se, a ieºit. Pe acela îl urmeazã ºi aceia care pleacãînainte de cea din urmã rugãciune de mulþumire. Cã, dacã n-arfi ieºit, n-ar fi ajuns vânzãtor; dacã n-ar fi pãrãsit pe ucenici, nus-ar fi pierdut; dacã nu s-ar fi despãrþit de turmã, nu l-ar fi gãsitpe el singur lupul ºi nu l-ar fi mâncat; dacã nu s-ar fi rãzleþit depãstor, nu l-ar fi rãpit pe el fiara sãlbaticã. ªi iatã, el se adunã cuiudeii, iar Apostolii ies cântând, cu Stãpânul.

ªi acum, iubiþilor, sã ne gândim la cele spuse. Iatã, Domnul îþi împãrtãºeºte Trupul Sãu. Când te ospãtezi cu mâncaretrupeascã, îndatã dupã ospãþ, mulþumeºti. Dar, când tu, careeºti om ºi de o fire netrebnicã, te împãrtãºeºti cu o hranãduhovniceascã ºi care întrece toatã zidirea vãzutã ºi nevãzutã,pentru ce nu rãmâi sã mulþumeºti prin cuvinte ºi prin fapte?Spun acest lucru, nu ca sã mã aprobaþi, nici ca sã strigaþi, ci ca,amintindu-vã, sã împliniþi rânduiala cuvenitã. Ceea ce primiþipoartã numele de Sfinte Taine. Iar acolo unde sunt Taine, enevoie de multã liniºte. Aºadar, cu multã liniºte, cu multãrânduialã, cu evlavie, sã ne apropiem de aceastã Jertfã sfinþitã ºisã mulþumim, dupã cuviinþã, ca sã atragem ºi mai multbunãvoinþa lui Dumnezeu, ca sã ne curãþim sufletul ºi sã avemparte de bunurile cereºti, de pace, de înnoire, de luminã, deputere, pe care sã dea Dumnezeu sã le dobândim toþi, cu harulºi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, acumºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.


47

Cuvânt din Limonar despre minunea ce s-a fãcut unor copii

ce au slujit Sfânta Liturghie*

De la cetatea ce se numeºte Teracus, ca la zece stadii, eraun sat, anume Gonab. Deci, copiii satului acestuia pãºteau oileºi, cum se întâmplã între copii, alergarã sã se joace, precum leeste obiceiul. Iar jucându-se ei, au zis: „Veniþi, cu adevãrat, sãfacem ºi sã aducem jertfã ºi sã ne împãrtãºim, precum ºi preotulface în sfânta bisericã”. ªi aceasta le-a plãcut tuturor. ªi ºi-au pus lor, pe unul, în rânduiala preoþeascã, ºi pe alþi doi copii, curânduiala de diaconi. Deci au venit la o piatrã, cã lângã piatrã sejucau, ºi pe piatrã, ca pe un altar, au pus pâinile, iar într-unpahar de piatrã, vinul. Încã ºi înaintea adunãrii stãteaudeoparte ºi de alta ca niºte diaconi. Unii grãiau proscomidia, iar alþii, cu brâiele, ca ºi cu niºte orare încingându-se, umbreau, caºi cu niºte ripide ºi ziceau ecteniile. Iar cel ce se afla cu nume depreot ºtia sfânta slujbã, de vreme ce era obicei ca în bisericãcopiii sã stea înaintea preoþilor la sfintele adunãri ºi mai întâi,dupã cler, sã se împãrtãºeascã cu Sfintele Taine ale lui Hristos,Dumnezeul nostru. Iar în anumite locuri, încã, era obiceiul decântau copiii rãspunsurile Sfintei Liturghii. Pentru aceea, eraucopiii obiºnuiþi cu slujba, ca cei ce auziserã cinstitele vosglasuri.

Deci, dupã ce copiii au fãcut toate dupã obiceiul bisericesc, mai înainte de a frânge pâinea ºi mai înainte de a gustadintr-însele, s-a pogorât foc din cer ºi a mistuit toate cele ce erau înainte ºi a ars piatra toatã, încât n-a mai rãmas nici locul pietreiaceleia pe care au jertfit. Iar copiii, vãzând ceea ce se fãcuse, defricã, au cãzut la pãmânt ºi, puþin a fost de n-au murit, cã nu seputeau miºca de la pãmânt. ªi, nemergând ei acasã la vremea încare aveau ei obiceiul sã meargã, în spaimã zãcând întinºi lapãmânt, au ieºit pãrinþii lor din sat, ca sã vadã pentru ce ei n-auvenit la vremea rânduitã. ªi au aflat copiii zãcând la pãmânt, ºinimeni dintre dânºii nu putea sã grãiascã. Deci, vãzându-i mai


48

mult morþi ºi în mare primejdie, fiecare pãrinte ºi-a dus acasãcopilul, întrebându-se care e pricina amorþirii. ªi, mãcar cã demulte ori îi întrebau pe ei, pânã la noaptea urmãtoare n-auputut sã dobândeascã rãspuns. Dar, încet-încet, copiii,aducându-ºi aminte, le-au spus lor toate câte se petrecuserã ºi,luându-i pãrinþii lor, au ieºit ºi le-au arãtat locul unde s-a fãcutminunea aceea preaslãvitã ºi semnul focului ce se pogorâse dincer.

ªi, încredinþându-se pãrinþii de aceasta, au mers în cetate ºi au spus toate episcopului. Iar acela s-a minunat de lucrul ce i s-avestit ºi a ieºit la locul acela, împreunã cu clerul sãu, cercetândpe copii ºi auzind de la dânºii ceea ce se fãcuse ºi semnulcerescului foc vãzându-l, a dat slavã lui Dumnezeu. ªi pe copiiiaceia, pe toþi, îndatã i-a trimis pentru o vreme la mãnãstire.Apoi, împodobind locul acela, a întemeiat acolo o mãnãstire,iar deasupra, unde s-a pogorât focul, punând altarul, a fãcutbiserica.

49

Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschindespre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos*

Pe mulþi îi vedem primind Trupul lui Hristos fãrãpregãtire, din obicei, iar nu aºa precum se cade, dupã lege, a-Lprimi, în Sfântul Post ºi în ziua de Paºti, cu gândul ºi cu minteacuratã. Cã se cade sã pãzim Sfântul Post întru nevinovãþie ºi sãne curãþim cugetul ºi aºa sã ne împãrtãºim. Pentru cã celnecurat nu este vrednic sã primeascã, de pe Sfânta Masã,Trupul lui Hristos. Sã înþelegi dar, cã cei de demult, care seîmpãrtãºeau cu jertfe, de multã fricã aveau trebuinþã ºi securãþeau mai întâi. Iar tu primeºti cu spurcate mâini ºi buze,fãrã de nici o fricã, Trupul ºi Sângele lui Hristos, pe Cel de Careîngerii se cutremurã. Vremea o aºtepþi, dar osteneala o treci cuvederea. Pe împãratul cel pãmântesc nu îndrãzneºti sã-l sãruþicu buze necurate, pentru cã de ocarã îi este lui acest lucru.Apoi, leneºule, oare, cum poþi sã sãruþi aºa pe Împãratul ceresc?Au nu auzi pe propovãduitorul ceresc zicând: „Cei chemaþi,ieºiþi, ºi cei care sunt întru nepocãinþã, sã nu îndrãzneascã!”?

Drept aceea, mulþi primesc aceastã dumnezeiascã Jertfã odatã pe an, iar unii de douã ori, iar alþii, de multe ori. Darcuvântul nostru nu este numai cãtre aceºtia din urmã, ci ºi cãtrecei ce stau în pustie, fiindcã aceºtia o datã pe an se împãrtãºesc,iar, de multe ori ºi dupã doi ani. Atunci, dar, în care chip sã seprimeascã Sfânta Jertfã? Oare, ca cei care o datã pe an sau mairar se împãrtãºesc, sau ca acei ce de multe ori primesc Trupul ºiSângele lui Hristos? Ci, aºa sã ºtiþi, cã aceia ce au cugetul curat ºidezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sã seapropie. Iar de nu sunt aºa, atunci niciodatã sã nu seîmpãrtãºeascã. Dar, oare, pentru ce? Pentru cã, spre Judecatalor o primesc, spre osândã, spre pedeapsã ºi chin. Cãci cel ce vamânca Pâinea aceasta ºi va bea paharul Domnului cunevrednicie, vinovat va fi de Trupul ºi de Sângele Domnului.Pentru aceea ºi preotul mai înainte rosteºte: „Sfintele sfinþilor”,de este, adicã cineva dezlegat de pãcate, sã se apropie, „cu fricãde Dumnezeu, cu credinþã, cu nãdejde ºi cu dragoste”.Dumnezeului nostru slavã, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor!Amin.* Fragment extras din Proloagele, vol. II, Ed. Buna-Vestire, Bacãu, 1995, p. 606.

50

Cuvânt din Pateric despre un fratece nu credea în Sfânta Împãrtãºanie*

Povestit-a ava Daniil Faranitul cã a zis pãrintele nostru, avaArsenie, despre un schitiot, cã era mare cu faptele, dar simplucu credinþa ºi greºea din neºtiinþã ºi zicea cã pâinea pe care oluãm la Sfânta Împãrtãºanie nu este cu adevãrat Trupul luiHristos, ci o închipuire. ªi au auzit doi bãtrâni cã el zice acestcuvânt ºi, ºtiindu-l cã este mare la viaþã, au înþeles cã dinnerãutate ºi din neºtiinþã zice acestea. ªi au venit la el ºi i-au zislui: „Ava, cuvânt de necrezut am auzit despre cineva, cum cãzice cã pâinea cu care ne împãrtãºim nu este cu adevãrat Trupul lui Hristos, ci este o închipuire a acelui trup”. A zis bãtrânul:„Eu sunt cel ce a zis aceasta”. Iar ei îl rugau, zicând: „Nu þine aºa, ava, ci precum a învãþat Biserica cea soborniceascã. Cã noicredem cã pâinea este Trupul lui Hristos, ºi în pahar este însuºiSângele lui Hristos, cu adevãrat, ºi nu ca o închipuire. Cãprecum la început, Dumnezeu þãrânã luând din pãmânt, a ziditpe om dupã chipul Sãu ºi nimeni nu poate spune cã nu estechipul lui Dumnezeu, deºi chipul acesta este cu anevoie deînþeles, aºa ºi pâinea, despre care s-a zis: „Acesta este trupulMeu, credem cã este, cu adevãrat, trupul luiHristos”.

ªi a zis bãtrânul: „De nu mã voi încredinþa din fapte, nu amsemn desãvârºit de înþelegere”. Iar ei au zis cãtre el: „Sã nerugãm lui Dumnezeu o sãptãmânã pentru taina aceasta ºicredem cã Dumnezeu ne va descoperi nouã”. Iar bãtrânul, cubucurie, a primit cuvântul. ªi se ruga bãtrânul lui Dumnezeu,zicând: „Doamne, Tu ºtii cã nu din rãutate sunt necredincios ci,ca sã nu mã înºel pentru neºtiinþã, descoperã-mi mie taina,Doamne Iisuse Hristoase”. Mergând încã ºi bãtrânii la chiliilelor, se rugau lui Dumnezeu ºi ei, zicând: „Doamne IisuseHristoase, descoperã bãtrânului taina aceasta, ca sã creadã ºi sãnu-ºi piardã osteneala sa”. ªi Dumnezeu a ascultat amândouã


51

pãrþile.ªi, împlinindu-se sãptãmâna, au venit ei Duminicã la

bisericã ºi au stat împreunã, numai ei trei, pe o rogojinã, iar lamijloc era bãtrânul. ªi li s-au deschis lor ochii cei înþelegãtori. ªi când s-a pus pâinea pe Sfânta Masã, s-a arãtat numai lor trei caun Prunc, iar când întindea preotul mâna sã frângã pâinea, iatãîngerul Domnului s-a pogorât din cer, având cuþit, ºi a jertfit pePrunc ºi a turnat sângele Lui în pahar. Iar când a frânt preotulpâinea în bucãþele mici, îngerul tãia din Prunc bucãþele mici.Iar când bãtrânul s-a apropiat sã ia din cele sfinte, i s-a datnumai carne cu sânge. ªi, vãzând aceasta, s-a înfricoºat ºi astrigat zicând: „Cred, Doamne, cã pâinea este Trupul Tãu, ºi înpahar este Sângele Tãu”. ªi îndatã s-a fãcut carnea cea din mâna lui pâine, dupã tainã, ºi s-a împãrtãºit, mulþumind luiDumnezeu. ªi i-au zis lui bãtrânii: „Dumnezeu ºtie omeneascanoastrã fire, cã nu poate sã mãnânce carne crudã ºi, pentruaceasta, a prefãcut Trupul Sãu în pâine ºi Sângele Sãu în vin, lacei ce le primesc cu credinþã”. ªi au mulþumit ei lui Dumnezeupentru bãtrânul, cã nu a lãsat sã se piardã ostenelile lui. ªi s-audus toþi trei, cu bucurie, la chiliile lor.

Încã ºi alt frate, cu aceleaºi gânduri luptându-se, ca ºibãtrânul amintit, îndoindu-se ºi necrezând despre SfinteleTaine, a fost luat de ceilalþi fraþi la slujbã ºi povestea cã a vãzutunele ca acestea, fiindcã fraþii, care îl luaserã pe el, se rugau cudeadinsul lui Dumnezeu, ca sã i se arate lui de la Domnuladevãrul lucrurilor ºi sã lepede gândurile necredinþei. Deci,dupã ce s-a sfârºit slujba, le-a povestit lor fratele, zicând: „Dupãce s-a citit Apostolul, îndatã ce s-a suit diaconul sã citeascãSfânta Evanghelie, am vãzut acoperãmântul bisericii deschis ºicerul deasupra, iar pe diacon înconjurat de foc din toatepãrþile.

Apoi, dupã ce s-au adus Darurile ºi s-au pus înainte, amvãzut cerurile deschizându-se ºi, peste dumnezeieºtile Daruri,foc pogorându-se, ºi dupã foc, mulþime de îngeri, ºi în mijlocullor un Prunc ºi alte douã feþe, a cãror frumuseþe nu este cuputinþã a o spune, cã era strãlucirea lor ca fulgerul. ªi îngerii

52

aceia stãteau împrejurul mesei, iar Pruncul ºedea pe masã. ªi,dupã ce s-au apropiat preoþii sã frângã pâinile punerii înainte,am vãzut cum cele douã minunate feþe s-au apropiat ºi au þinutmâinile ºi picioarele Pruncului ºi, cu cuþitul pe care-l þineau, auînjunghiat pe Prunc, ºi sângele Lui l-au turnat în pahar. Apoi au tãiat bucãþele trupul Lui ºi l-au pus pe pâini. ªi îndatã s-au fãcutpâinile trup. Iar când s-au apropiat fraþii sã se împãrtãºeascã, mis-a dat mie trup curat ºi, neputând sã mã împãrtãºesc cu el,plângeam. ªi am auzit un glas grãind la urechile mele: „Omule,pentru ce nu te împãrtãºeºti? Nu este aceasta ceea ce ai cerut?”.ªi eu am zis: „Milostiv fii mie, Doamne, nu pot sã mãnânc trup”.ªi iarãºi glasul a zis: „Cunoaºte dar, cã, de putea omul sã seîmpãrtãºeascã cu trup, trup s-ar fi aflat, precum ºi tu vezi. Dar nu poate sã mãnânce trup ºi, pentru aceasta, Domnul Dumnezeulnostru a rânduit ca punerea înainte sã fie pâine. Deci, de aicrezut, împãrtãºeºte-te ºi tu”. Iar eu am zis: „Cred, Doamne”. ªiaceasta zicând eu, s-a fãcut îndatã trupul pe care-l aveam înmâna mea, pâine, ºi, mulþumind lui Dumnezeu, m-amîmpãrtãºit.

Iar dupã ce s-a sfârºit slujba cea de tainã, am vãzut, deasemenea, acoperãmântul bisericii deschis ºi pe dumnezeieºtile ºi cereºtile Puteri iarãºi la ceruri înãlþându-se. Acesteaauzindu-le, de la fratele cel ce le povestea ºi umilindu-se pentruatâta dar al lui Hristos, fraþii s-au dus, mulþumindu-I ºislãvindu-L pe El, a Cãruia este slava, acum ºi pururea ºi în veciivecilor! Amin.

53

Cuvânt din Minunile MaiciiDomnului despre Taina Euharistiei*

Era în Germania un preot foarte îmbunãtãþit, ce se numeaPelaghie, care avea atât de mare evlavie cãtre Pururea FecioaraMaria ºi un dor ca acesta, încât nu citea altã Evanghelie ºi altApostol, când slujea, fãrã numai cele adresate Preasfintei. Dar,pentru evlavia lui, vrãjmaºul celor îmbunãtãþiþi i-a semãnat înmintea lui un gând pãgânesc pentru credinþã, cãci aveaîndoialã în ce priveºte Trupul Stãpânului, zicând acestea înmintea sa: „Cum este cu putinþã sã se facã pâinea, Trupul luiHristos, iar vinul, Sângele Lui? ªi, dacã Fecioara a nãscut numaiun singur Fiu, Care, de voie pãtimind S-a îngropat ºi a înviatnumai o datã, cum se preface, iarãºi, în fiecare zi, pâinea înTrupul lui Dumnezeu ºi pãtimeºte patimã?”.

Gândurile acestea chinuindu-l, Pelaghie, ca un omneînvãþat ºi simplu ce era, avea multã tristeþe ºi nu îndrãznea sãîntrebe pe vreun om, ci a alergat numai cãtre Preasfânta,spunându-i ei ºi rugându-se: „Stapânã ºi Doamnã a lumii, te rogpe tine, eu nevrednicul robul tãu, dã-mi darul acesta, ca sãcunosc Taina Sfintei Liturghii, cum se schimbã pâinea ºi vinulîn Trupul ºi Sângele Domnului nostru, cã nu pot sã înþelegtaina aceasta desãvârºit”. Aºa, de multe ori rugându-se Pelaghiecu multe lacrimi, dupã ce s-a sãvârºit prefacerea celor Sfinte,iatã, într-o zi, la vremea când a zis: „Mai ales pentru Preasfânta,Preacurata”, s-a fãcut nearãtat pentru ochii lui Sfântul Trup, cãnu mai era pe disc. Iar preotul L-a cãutat, ca nu cumva sã fi cãzut jos, din neluare aminte ºi din uitarea lui, dar n-a gãsit nimic.

Deci, îngrozit ºi îngrijorat, a plâns cu amar, rugându-se ºizicând: „Preasfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, ºtiu cã pentrupuþina mea credinþã ºi îndoire pe care am avut-o cãtrePreasfântul Trup al Stãpânului meu, S-a mâniat pe mineDomnul ºi S-a depãrtat de la mine, ca sã nu mã împãrtãºesc cuEl, eu, nevrednicul. Ci, roagã-L pe Dânsul, Cel ce este


54

nepomenitor de rãu, ca sã mã ierte, ca un milostiv, sã nu semânie pe mine, pânã la sfârºit”. Acestea zicând, preotul celevlavios a vãzut înaintea Sfintei Mese pe Împãrãteasa îngerilorcea preaslãvitã, care avea în braþele ei pe Domnul nostru IisusHristos, Prunc mic ºi preafrumos, ºi a zis cãtre Pelaghie:„Pruncul acesta este Fãcãtorul ºi Ziditorul lumii, Fiul ºiCuvântul lui Dumnezeu ºi Om desãvârºit.

Pe Acesta L-am zãmislit din Duhul Sfânt ºi L-am nãscut fãrãstricãciune, rãmânând fecioarã. Acesta a pãtimit ºi a murit pecruce ca un om pentru mântuirea lumii ºi a înviat ºi S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, ca Unul ce este de o fiinþã cuTatãl ºi împreunã pe scaun ºezãtor. Pentru aceasta, iarãºi vaveni sã judece toatã lumea. Acesta, în fiecare zi, pentrumilostivirea Lui ºi pentru multa bunãtate, Se pogoarã, negrãit ºi minunat, în chipul pâinii ºi al vinului, pentru multa dragoste pecare o are cãtre voi, oamenii, ºi vi Se dã spre mâncare ºi sprebãuturã ºi spre sfinþirea sufletului vostru. Deci, pipãie-L peDânsul ºi fãrã de fricã Îl încearcã, ºi sã cunoºti cã este adevãratãvederea ºi nu nãlucire, ci trup adevãrat, cu carne ºi cu sânge,dupã cum L-am nãscut, ºi aºa se face ºi pâinea ºi vinul cu careslujiþi Sfânta Liturghie.

Dar, pentru cã firea omeneascã nu poate sã mãnânce carne crudã, nici sã bea sânge, pentru aceasta cu multã înþelepciuneCel milostiv ºi Atotputernic Se schimbã în pâine ºi în vin, ca sã-Lprimeascã fiecare cu dorinþã ºi cu dragoste. Împãrtãºeºte-te darcu Dânsul, cu evlavie ºi cu credinþã, cã acel ce se împãrtãºeºte cu vrednicie, cu Dânsul se face pãrtaº dumnezeieºtii Lui slave”.

Acestea zicând, Stãpâna cea mult lãudatã, a pus pedumnezeiescul Prunc pe Sfânta Masã ºi, închinându-se Acestuia cu multã evlavie ºi smerenie, s-a fãcut nevãzutã. Iar preotul, cufricã multã ºi cu bucurie, a luat în mâinile sale pe Pruncul Aceladumnezeiesc ºi sãrutându-L cu evlavie ºi cu smerenie, acunoscut cã, dupã adevãr, era un Prunc cu trup viu. Apoi L-apus pe Sfânta Masã cu multã bucurie ºi, cãzând la pãmânt, a zisacestea cu lacrimi: „Cred, Doamne, ºi mãrturisesc cã Tu eºti Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai nãscut din Pururea Fecioarã Maria

55

ºi mulþumesc milostivirii Tale ºi Preacuratei Maicii Tale, de alcãrei dar m-am învrednicit astãzi, eu nevrednicul, ºi mã iartã pemine, ca un milostiv, pentru nepriceperea mea cea maidinainte. ªi, dupã cum m-ai învrednicit a Te vedea cu trupul cucare Te-ai nãscut din Fecioarã, aºa iarãºi, pentru rugãciunile ei,învredniceºte-mã sã mã împãrtãºesc cu Tine, nu ca un Prunc, cica pâine, precum a fost ºi mai înainte”. Aºa rugându-se, s-aridicat ºi a vãzut iarãºi Sfânta Pâine ca ºi mai înainte ºi s-aîmpãrtãºit, veselindu-se.

Dupã acestea, trãind viaþã minunatã ºi plãcutã luiDumnezeu, s-a dus la împãrãþia cea cereascã, pe care, sã deaDumnezeu sã o dobândim noi toþi, în Iisus Hristos, Domnulnostru, Cãruia se cuvine slava în veci! Amin.

56

Cuvânt al Sfântului IoanGurã de Aur despre

împãrtãºire ºi despre milostenie*

Auziþi ºi învãþaþi cât de bun este Dumnezeul nostru, cã ºi cuTrupul Sãu ne hrãneºte pe noi, ºi nici Sângele Sãu nu-l cruþãcând avem noi trebuinþã. Iar tu, nici pâine nu dai pentruDânsul, nici un pahar de apã mãcar. Tu, care atât de maridaruri iei, tu te zgârceºti la lucruri proaste. Dacã nu voieºti sãmori pentru Hristos, crezi oare cã fãrã de moarte vei rãmâne?Iatã, cele ce într-o zi fãrã voie urmeazã sã le laºi de bunã voiepentru Dumnezeu, nu le dai. Nu sunt oare mari ºi grelelucrurile acestea, cã Dumnezeu pe Fiul Sãu L-a dat pentru tine,iar tu nici pâine nu dai pentru El? Pentru tine S-a rãstignit, iar tu treci cu vederea ºi a da ºi a milui. ªi ce este mai amar decâtaceastã fãrãdelege? Cã toate pietrele fãcându-le El pentru tine,tu eºti mai tare decât piatra? Atât de mari pricini sunt, silindu-tepe tine, ºi tu petreci în zgârcenie.

Cã dacã nu dai pentru Cel ce a pãtimit pentru tine,miluieºte mãcar pentru îndurare: pentru cei legaþi sã teumileºti, pentru cei bolnavi sã te pleci. Iar dacã nici acestea nute fac pe tine iubitor de oameni ca sã poþi da cu înlesnire, apoisã-þi aminteºti de Hristos, Cel ce a zis: „Nu cer, zice El, de la tinelucru mare, ci numai pâine ºi cuvinte de mângâiere. Nu-þi zic þie izbãveºte-Mã pe Mine de sãrãcie, sau dã-Mi bogãþie, ci puþinãpâine cer pentru mângâierea din foame. De voi cãdea întemniþã, nu te silesc pe tine sã Mã slobozeºti din legãturi ºi sã Mã scoþi afarã, ci te rog ca sã Mã cercetezi acolo ºi sã Mã vezi întrecei legaþi. Pot, pentru aceste cercetãri, ºi platã sã-þi dau ºi înveacul ce vine sã te încununez. Cã Eu voiesc ºi poftesc sã-þi fiu þie dator ºi sã-þi dau o micã pricinã de încununare. Pentru aceea,ajutã-Mã ºi Mã hrãneºte, cã umblu pe la toþi cerºind ºi, înainteauºilor stând, îmi întind mâna Mea ºi doresc sã fiu hrãnit de tine.Mã bucur, drept aceea, cã înaintea a toatã lumea te voi lãuda pe


57

tine, când toþi vor auzi ºi te voi arãta pe tine hrãnitorul Meu. IarEu, de vreme ce vã iubesc foarte mult pe voi, pentru aceea vãînvãþ sã fiþi milostivi ºi sã spuneþi ºi altora cele grãite de Mine. Iar de nu veþi fi râvnitori acestora, nici pe alþii nu veþi învãþa,ruºinaþi veþi fi în ziua judecãþii ºi de la faþa Mea lepãdaþi. Faceþi,drept aceea, toate acestea ºi Eu voi mãrturisi toate cele fãcute de voi cu mare laudã ºi nu Mã voi ruºina a zice: Gol am fost, ºi voiM-aþi îmbrãcat, flãmând am fost, ºi voi M-aþi hrãnit. Dar, maivârtos, Mã bucur cã prin acestea toate moºtenitori vieþii ºiÎmpãrãþiei cereºti vã faceþi”.

Deci, acestea gândindu-le, iubiþilor, sã cãutãm prinmilostenie a câºtiga mântuirea noastrã ºi bunãtãþile celeveºnice, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Cãruia este slava,acum ºi pururea ºi în vecii vecilor! Amin.

58

CUPRINS

DESPRE MÃRTURISIREA PÃCATELORCuvânt al Sfântului Atanasie despremoartea drepþilor ºi a pãcãtoºilor .............................................Cuvânt despre pocãinþã .............................................................6Cuvânt al Sfântului Efrem despre cei ce înfiecare zi pãcãtuiesc ºi în fiecare zi se pocãiesc ........................7Cuvânt al Preacuviosului Pãrinteluinostru Efrem Sirul despre pocãinþãºi viaþa cea desfãtatã ...................................................................9Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurdespre mãrturisirea pãcatelor .................................................11Cuvânt din Pateric despre mânie ºi pocãinþã .........................12Cuvânt despre o femeie care a venitla Cuviosul Neofit sã se mãrturiseascã ....................................16Învãþãturã a Sfântului Efremdespre aducerea aminte de moarte ........................................19Cuvânt despre ieºireasufletului ºi suirea la ceruri .....................................................21Cuvânt despre pocãinþã ...........................................................23Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurdespre osânda cea fãrã de sfârºit ºidespre Împãrãþia cereascã .......................................................24Cuvânt despre neiertareapãcatelor fãrã canon ................................................................26Cuvânt pentru a mãrturisi pãcatele la preoþi ......................... 28Cuvânt pentru cei ce greºescºi nu vor sã se pocãiascã ...........................................................29Cuvânt al Preacuviosului Pãrintelui nostruIoan Casian despre dreaptasocotealã ºi despre mãrturisire ................................................31Cuvânt despre cum scoatediavolul pe oameni din bisericãînainte de sfârºitul slujbei ........................................................36

59

5 6

7

9

1112

16

19

2123

24

2628

29

31

36

Cuvânt despre cum se cadesã stãm în bisericã .....................................................................Cuvânt al Sfântului Vasile pentruaducerea aminte de firea omeneascã ......................................39Cuvânt din Limonar despre nevoinþã .......................................40

DESPRE SFÂNTA ÎMPÃRTÃªANIECuvânt al Sfântului Efrem despredescoperirea Sfintei Jertfe ........................................................43Cuvânt de învãþãturãpentru Preasfintele Taine ........................................................45Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurpentru cei ce, împãrtãºindu-se,nu aºteaptã sfârºitul Liturghiei ................................................47Cuvânt din Limonar despre minunea ce s-a fãcut unor copiice au slujit Sfânta Liturghie .....................................................48Cuvânt al Sfântului Ioan Damaschindespre împãrtãºirea cu Trupul lui Hristos ..............................50Cuvânt din Pateric despre un fratece nu credea în Sfânta Împãrtãºanie .......................................51Cuvânt din Minunile Maicii Domnuluidespre Taina Euharistiei ..........................................................54Cuvânt al Sfântului Ioan Gurã de Aurdespre împãrtãºire ºi despre milostenie ..................................57

60

37 3940

43

45

47

48

50

51

54

57

Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor PACATELOR SI... · îngrijirea sufletului,...

Documents

Transcript of Editura Arhiepiscopiei Sucevei ºi Rãdãuþilor PACATELOR SI... · îngrijirea sufletului,...