Edgar Wallace - Razbunatorul

7/21/2019 Edgar Wallace - Razbunatorul

1/322

EDGAR WALLACERAZBUNATORUL

CAPITOLUL I

Directorul politiei apasa pe butonul de pe birou, siii zise politistului, care intra cteva clipe mai trziu: Spune domnului inspector Wembury ca-l rogsa pofteasca pna la mine!Puse apoi intr-un dosar documentul pe care toc-mai l citise. Cariera lui Alan Wembury, att caagent de politie ct si ca militar, era stralucita. De-venit ofiter n cursul razboiului, dobndise gradulde maior, fiind decorat apoi cu Meritul militar",pentru purtarea sa pe cmpul de lupta. -Acum lastepta o noua distinctie.

Usa se deschise si un barbat nalt se ivi n prag.Ridicnd privirea, directorul zari o fata slaba sismeada, cu doi ochi verzi si surzatori. Buna dimineata, Wembury. Buna dimineata, domnule director.Alan Wembury avea vreo treizeci si ceva de ani.

Att tinuta ct si limbajul sau ales tradau un con-tact ndelungat cu persoane culte si distinse. Te-am poftit la mine, fiindca vreau sa-ti co-munic o stire, foarte placuta.Purta o vie simpatie acestui subaltern integru. In

lunga sa cariera, nu mai acordase nimanui atta1


2/322

ncredere ca acestui tnar detectiv. Ma ncnta orice stire noua, rse Alan. Ai fost naintat inspector regional si ncepnd

de luni vei lua n primire circumscriptia R", zisedirectorul.Alan nu-si putu ascunde un gest de mirare, cutoata stapnirea desine ce-l caracteriza.Rangul de inspector regional era un pas importantn cariera sa. Ajuns aici la o asemenea vrsta, tre-

buia negresit sa devina ntr-o zi inspector princi-pal la Scotland Yard si apoi cine stie ce alte dis-tinctii l-ar mai putea astepta. Snt foarte surprins, domnule director, zise n-tr-un trziu si fireste, va snt foarte

recunoscator. Cred nsa ca mai degraba altii ar fimeritat aceasta avansare.Colonelul Walford clatina capul. Sentimentele d-tale ti fac cinste, spuse el cungaduinta, dar eu nu -ti mpartasesc parerea.Apoi adauga:

Se fac schimbari importante la Scotland Yard.Bliss se ntoarce din America, unde a fost detasatla legatia din Washington. l cunosti?Alan Wembury dadu din cap. Desigur, auzise des-pre aprigul Bliss, dar stia destul de putine lucruridespre el: ca era un detectiv capabil, ct se poate

2


3/322

de rau vazut de colegii si subalternii sai de laScotland Yard.* Circumscriptia R" nu mai e asa de agitata ca

acum ctiva ani, urma directorul clipind smeche-reste din ochi, ceea ce pentru tine ar trebui sa fieui fapt mbucurator. Avea deci un asemenea renume? ntreba Alan,pentru care Deptford era un teren aproapenecunoscut.

Colonelul Walford facu un gest afirmativ. Cnd afirm acest lucru, ma gndesc la Raz-bunatorul". Ma ntreb daca vestea mortii sale nu-io legenda. Politia australiana pretinde canecatul

pescuit n portul Sidney nu era altul dectacest criminal extraordinar. Razbunatorul! exclama Alan Wembury n timpce gndul i zbura aiurea.Cine oare nu auzise de Razbunatorul, cel care n-grozise cu faptele sale ntreaga Londra? Ucisese

fara mila si fara nici un folos, mnat numai depofta razbunarii personale. Oameni care aveaumotiv sa-jl urasca si sa se teama de el, se culcaulinistiti, ba-tndu-si joc de amenintari, stiindu-sicasa bine pazita de politie. Dar a doua zi eraugasiti tepeni n patul lor. Razbunatorul trecuse pe

3


4/322

lnga ei, nevazut, neauzit de nimeni si-i secerasen floarea vrstei. Cu toate ca Razbunatorul nu mai bntuie

n circumscriptia d-tale, totusi trebuie sa te ferestide cineva n Deptford, spuse colonelul Walford, sianume de ... Maurice Meister, completa Alan. Colonelulridica, surprins, sprncenele. 11 cunosti? ntreba mirat. Nu-mi imaginam

ca faima lui de avocat sa fie chiar att de mare.Alan Wembury nu se grabi sa raspunda. li cunosc prea putin si asta numai fiindca, dinntmplare, este avocatul familiei Lenley.Pe fata directorului si facu locoimbra unui zm-

bet. Trebuie sa-ti marturisesc ca nici nu stiu macarcine snt acesti Lenley de care vorbesti cu attarespect. Sau poate, se lumina deodata, e vorba debatr-nul George Lenley de Hertford mort ,cueteva luni n urma?

Alan facu un gest afirmativ. Obisnuiam sa vnezcu el, continua seful sau,de data aceasta ngndurat. Apartinea aceleicategoriide mosieri englezi, care stiu sa bea bine si sa cala-reasca la fel. Mi s-a povestit c-a murit ruinat. A

4


5/322

avut copii? Doi, domnule director, raspunse Alan linistit. Si Meister e avocatul lor? N-au fost bine sfa -

tuiti cnd si-au pus averea n miinile unui individca Maurice Meister.Se uita pe fereastra spre malurile Tamisei. Dato-rita geamurilor duble, zgomotul strazii se auzeafoarte slab. Afara sufla un vnt de primavara:crengile copacilor, nmugurite, si dadeau parca

mna de-a lungul malurilor: n curnd.splendoarea verde a frunzisului urma sa leacopere. Un loc straniu, acest Scotland Yard si,totusi, ce inimi calde bateau nauntrul zidurilorsale severe. Gndul lui Walford zbura la orfanii

ramasi sub ocrotirea lui Meister. Meister l-a cunoscut pe Razbunator, zise deo-dcta.Wembury facu ochii.mari. L-a cunoscut pe Razbunator? repeta el. Nu stiu n ce masura; banuiesc nsa ca ndea-

juns ca sa fie nelinistit, daca Razbunatorul mai en viata. Acesta i-o ncredintase lui Meister peGwenda Milton, sora sa. Acum o jumatate de an, afost scos din Tamisa corpul nensufletit al fetei.Alan si reaminti aceasta drama. Fusese secretara lui Meister, continua colone-

5


6/322

lul, ntr-o zi, cnd vei avea timp, n-ar strica sa trecipe la arhiva. Au ramas multe lucruri nedeslusiten aceasta afacere.

In ce priveste rolul lui Meister? ColonelulWalford dadu din cap. Deslusirea acestei afaceri are putina importan-ta daca Razbunatorul e mort; daca traiestensa(Walford dadu din umerii sai lati privind pe sub

sprncene, n mod semnificativ, la tnarul detectiv),daca traieste, exista un motiv care o sa-l readucala Deptford si la Meister. Ce anume, domnule director? ntrebaWembury.

Walford surise iarasi enigmatic. Cerceteaza actele si vei regasi eea mai vechedrama din lume: povestea unei femei ncrezatoaresi a unui barbat ticalos.Apoi facu un gest de parca vroia sa-si alunge dinminte imaginea Razbunatorului si reveni la

chestiunile administrative. De luni ntr-o saptamna ti iei postul n pri-mire. Poate doresti sa te abati ntre timp pnaacolo, spre a face cunostinta cu lucrarile sipersonalul circumscriptiei d-tale.Alan ezita.

6


7/322

Daca se poate, domnule director, as dori unconcediu de o saptamna.Rostind aceste cuvinte, chipul i se nrosi.

Un concediu? Desigur! Vrei poate sa duci ves-tea buna iubitei?Walford clipi siret din ochi. Nu, domnule director.Dar stnjeneala sa opuse acestor vorbe o dezmin-tire formala.

As dori numai sa nstiintez o domnisoara deavansarea mea, continua, din ce n ce maincurcat. E de fapt vorba de domnisoara MaryLenley.Seful surise.

Chiar att de bine i cunosti pe acesti Lenley?ntreba, arind nedumerirea lui Alan. Nu, domnule director; dar ea mi-a fost ntot-deauna o prietena foarte buna, zise cu sfiala, deparca n-ar fi fost n stare sa vorbeasca n alt chipde ea. Am crescut ntr-o casuta pe mosia

Lenley-lor. Tatal meu era gradinar-sef labatrnul mosier si i-am cunoscut de cnd mastiu. Nimeni altcineva, n tot satul Lenley, nu maasteapta, spuse cu tristete. Eu...-Ezita, dar Walford i veni n ajutor. Ia-ti concediul, baiete! Du-te unde te trage ini-

7


8/322

ma! Si daca domnisoara Lenley e tot att dedesteapta, pe ct e de frumoasa judec dupacum a fost cnd era copila atunci o sa uite ca-i

o Lenley de la Lenley-Court, iar dumneata unWembury din casuta gradinarului. Pentru ca, naceste timpuri democratice omul e pretuit dupaceea ce este el nsusi, nu dupa ceea ce a fost tatalsau. Sper ca esti constient de valoarea d-tale.Altfel se opri, clipind

viarasi din ochi ai comite o greseala de neiertat.Alan parasi biroul directorului, cu neplacuta im-presie ca acesta stia mult mai multe desprefamilia Lenley, dect era dispus sa marturiseasca.

CAPITOLUL II

Se pare ca primavara se facuse simtita mai cu-rnd n satul Lenley, dect n batrna si ursuzaLondra, care parca se mpotrivea dezmierdariloranotimpului, pna ce, n fata navalei brnduselor,zar-nacadelelor si narciselor cu inima galbena,avea sa se declare nvinsa de lumina diafana a,

soarelui.Iesind din gara si ndreptndu-si pasii spre sat,AlW zari, n spatele mprejmuirii, vestita poteca azarnacadelelor, stralucind n splendoarea ei aurie.Dincolo de plopii nalti, se ntrezarea acoperisul

conacului mbatrnit si cenusiu.8


9/322

Vestea norocului sau deja ajunsese acolo. Hangiulde la Leul Rosu" i iesi grabit n ntmpinare., cu obucurie vadita, zugravita pe fata rumena.

__ Snt fericit ca te revad, Alan, zise. Am aflatvestea avansarii tale si sntem si noi mndri de ea.In curnd vei fi prefect de politie.Alan zmbi, ncntat de acest entuziasm spontan.Iubea satul acesta din vecintatatea conacului.Pentru ca satul ntruchipa caminul visurilor sale.

Oare visul cel mare, visul suprem, pe care nureusise si nu ndraznise sa-l duca niciodata pnala ncheierea-i logica, fireasca, se va mplini? Te duci la conac s-o vezi pe domnisoaraMary?| Raspunsul afirmativ al detectivului,

pesemne nu-ifu pe plac hangiului, pentru ca si strnse buzelecla-j tinnd din cap. Lucrurile stau foarte prost acolo, Alan. Se ziceca nici pentru domnul John, nici pentrudomnisoara Mary n-a mai ramas nimic din toata

mosia. Domnul John e barbat si poate sa-sicroiasca un drum n viata. Si bine-ar fi sa fieunul mai bun dect cel pe care a apucat.- Ce vrei sa spui cu asta? ntreba Alan repede.Hangiul paru a-si reaminti dintr-o data ca vechiulprieten, cu care vorbea, era n acelasi timp si

9


10/322

agent de politie. Numaidect deveni discret. . Se zvoneste ca ar fi facut legatura cu dracul.Stii dumneata cum vorbeste lumea; totusi ceva

trebuie sa fie la mijloc. Johnny n-a fost un baiattrist

10

11 ,

\

niciodata, acum nsa e vesnic mohort Saracia ijcca un ghimpe n suflet. Nu se poate mpaca defelcu ea. Atunci de ce mai stau la mosie? Nu pricep dece John Lenley n-o vinde! S-o vnda! izbucni batjocoritor hangiul. Pna sj

ultima frunza, de pe cea din urma creanga a fostipotecata! Mai locuiesc aici doar pna cndavocatul londonez reuseste sa aranjeze chestiuneasuccesiunii. Dealtfel, din cte am auzit, se vormuta saptamna viitoare la Londra.Avocatul londonez . . . Alan se ncrunta. DesigurMaurice Meister. Era curios sa cunoasca omul peseama caruia circulau zvonuri att de ciudate. LaScotland Yard se sopteau lucruri care scrise arputea fi numite pamflet, iar rostite, defaimare. Serefereau la anumite legaturi ale sale,

nejustificabile nici chiar la un avocat specialist n10


11/322

chestiuni penale si a carui profesiune l obliga saia contact cu drojdia societatii. Opreste-mi o camera, domnule Griggs. Hama-

lul mi va aduce bagajele de la gara. Eu ma duc laconac sa-l vad pe John Lenley.Rostea John" dar inima soptea Mary". Daca pecei din jur izbutea sa-i nsele, nu izbutea sa-si n-sele nsa si inima.Pasea pe drumul larg umbrit de stejari, si de pre-

tutindeni i rasareau n fata ochilor semnele deca-derii. Prin prundis crestea iarba; frumoaselegarduri vii, din tisa, ce mpodobeau gradina n stilTudor, si naintea carora se oprea cu sfiala, cndera copil, erau acum tunse de o mna stngace.

Pajistea dinaintea casei era nengrijita ca o barbanepieptanata. De cum zari conacul inima i sestrnse.Wrestrele aripii dinspre rasarit erau negrite -nioi chiar jaluzelele lasate nu le puteau masca sta-rea\ doua geamuri sparte, dupa cum se vedea, de

multa vreme ramasesera nenlocuite.Cnd se apropie la numai ctiva metri de porticulntunecat, se ivi o tnara zvelta, care ndata ce-lrecunoscu, i alerga n ntmpinare. O, Alan!Dupa o clipa el tinea amndoua minile fetei n

11


12/322

minile sale puternice, privindu-i chipul ncntator.N-o vazuse de un an. Acum o privea tinndu-si ra-suflarea. Cunoscuse o copila, ncntatoare, e

drept, dar totusi copila. Acum privea n ochii marisi limpezi ca cristalul ai unei femei n plinatransformare. Corpul ei subtire se dezvoltasearmonios, iar fata sa fermecatoare stralucea de ofrumusete noua. Alan ncerca o senzatie despaima; parca-l cuprinsese un fel de disperare

ntunecnd pentru moment bucuria ce-i umplusesufletul la vederea copilei. Daca mai naintedistanta dintre ei fusese nemasurat de mare,acum, i despartea un adevarat abis.Zari parca, pentru prima data cu deznadejde

imensitatea care o separa pe fiica mosieruluiLennley de inspectorul Wembury. O, Alan, ct ma bucur sa te revad. (Si n ochii eitristi luci un zmbet). Nu-i asa ca ai o noutatepentru mine? Prea trziu, Alan! Am citit-o ngazetadedimineata!

El rse cu tristete: Nu stiam, ca promovarea mea e un fapt de in-teres mondial. Dar ai attea sa-mi povestesti.Si-i lua bratul cu dezinvoltura, asa cum facean copilarie, end fiul gradinarului i era tovaras de

12


13/322

13

joc, acel baiat sfios care dadea drumul zmeului (eide hrtie,- care arunca si prindea mingea pentru

dnsa.' N-am aproape nimic de povestit, raspunseAlan. Am .fost naintat peste capetele altora, maipriceputi dect mineMna stiu daca trebuie sa mabucur, sau sa ma supar.Pasind, mpreuna cu ea pe pajistea nengrijita, n-registra o senzatie stranie, care aducea mult astren-garie. Am fost oarecum norocos n vreo doua cazuride a caror elucidare a trebuit sa ma ocup, dar ni-

mic nu ma poate opri sa cred ca datorezavansarea faptului ca snt n gratiile directoruluimeu, dect calitatilor mele profesionale. Prostii! rse ea. Ai fost naintat pentru meriteletale! Asta-i tot!Mary i surprinse o cautatura ndreptata spre

casa. Numaidect expresia ei se schimba. Bietul conac! rosti ngndurata. Desigur ca aiaflat cum stam. Alan (ofta adnc). Iti vine rau sate gndesti la toate astea Johnny vrea sanchirieze un mic apartament n oras si Maurice

mi va gasi de lucru.13


14/322

Ala 1 o tintui cu privirea. De lucru? ngaima. Nu cumva vrei sa spui caesti nevoita sa muncesti pentru a-ti cstiga

existen-ta? Ba chiar asa e, dragul meu Alan. Snt pe calede a ma initia n tainele stenografiei si ale dactilo-grafiei. Voi fi secretara lui Maurice. Secretara lui Meister! Parca mai auzise acestecuvinte ... Si deodata, ca prin vis, si aminti de

alta secretara, al carei corp fusese pescuit dinTamjsa,iafl cuvintele pline de semnificatie alecoloneluluiwVfortJUreveniranminte.

X- Mi se pare, sau esti rau dispus, Alan? Te su-para gndul ca-mi voi cstiga singura existenta? Nu, raspunse el, neizbutnd sa-si ascunda sen-timentul de aversiune pe care i-l inspira proiectulei. Dar trebuie sa se fi salvat, totusi, ceva din nau-fragiu. _ .

__. Nimic, absolut nimic. Am un venit minim dinproprietatea mamei, tocmai att ct sa nu ramnmuritoare de foame. Apoi, Johnny e baiatdestoinic. In ultimul timp, a cstigat o gramada debani Curios, nu-i asa? N-as fi crezut niciodata caJohnny se pricepe la afaceri, si totusi, iata-l

14


15/322

reusind Peste ctiva ani, cumparam Lenley dinnou.Cuvinte curajoase care nsa nu reusira sa-l nsele

pe Alan.O vazu privind pe deasupra capului sau si, cndse ntoarse, zari n spatele sau doi oameni care seapropiau.Cu toata caldura unei frumoase zile de primavarasi cu toate ca Palatul de Justitie se gasea la 40 de

mile departare de Lenley, domnul Meister purtambracamintea traditionala a avocatului ajuns.Redingota, care-i scotea statura zvelta n relief,avea o croiala ireprosabila; un ac cu un opalfrumos mpodobea cravata neagra. Pe cap avea un

joben elegant si pe mini niste manusi fara cusur.Obrazul slab si palid, n contrast cu ochii negri,de nepatruns, manierele si limbajul sau i dadeauun aer aristocratic.Pare un duce, vorbeste ca un don, si cugeta caun diavol", era, poate cel mai magulitor lucru ce

Se spusese cndva despre Maurice Meister.-

15

I

nsotitorul sau, un tnar nalt, de vreo douazeq de

ani, se ncrunta cnd l recunoscu pe vizitator./15


16/322

Hallo! exclama el prost dispus. 'Apoi, catre nsotitorul sau: l cunosti pe Wembury, nu-i asa Maurice? E

sergent de politie, sau cam asa ceva.Maurice Meister surise, aproape imperceptibil.- Inspector regional, mi se pare, spuse, ntinznuo mna lunga si slaba. nteleg ca vii pe la noi cuscopul de a mari spaima bietilor mei clienti. Sper ca vom fi ri stare sa-i aducem pe caleo

cea buna, spuse Alan zmbitor.Johnny Lenley l tintui cu privirea. nca din copi-larie, nu-l putuse suferi, iar acum anumite motivefaceau sa renasca vechea ura. Ce te aduce la Lenley? ntreba ursuz. Nu stii

sa ai vreo ruda pe aici! Se ntelege ca are, interveni Mary. A venit sama vada pe mine, nu-i asa, Alan? Regret ca nu-lputem ruga sa locuiasca la noi; dar, din pacate,nu ne-a mai ramas aproape nimic din totmobilierul.

Ochii lui John Lenley senteiara la aceste cuvinte Cred ca nu e nevoie sa faci parada de saracie obrusca el.Meister se grabi sa schimbe subiectul convorbirii Din cte stiu, Wembury, deocamdata mailucrezi n West End. Care a fost ultimul d-tale

16


17/322

caz? iNu-mi amintesc sa-ti fi citit numele ngazeta, n legatura cu vreo afacere penala. N-avem obiceiul sa nstiintam publicul de in-

succesele noastre. Ultima mea nsarcinare a fostanchetarea furtului unui colier de perle de laIad} Darnleigh din Park Lane, cu ocazia baluluiAmbasadorilor.In timp ce vorbea, o fixa pe Mary. Chipul ei eraCaun magnet ce-i atragea privirea. Altfel, ar fi trebuit

sa observe mina lui John Lenley, ridiendu-se lagura spre a opri o exclamatie involuntara, sausasurprinda cautatura grabnica, avertizatoare, pecare Meister i-o arunca tnarului scapatat.Urma o clipa de tacere.

__ Lady Darnleigh? ntreba Maurice cu glas tara-ganat. A, da, mi amintesc . . . N-ai fost si d-taacolo n acea noapte, Johnny?John Lenley ridica din umeri, cu vadita neplacere. Am fost, desigur. . . Dar despre furt am aflatmult mai trziu. Totusi. . . n-ati putea gasi un su-

biect de conversatie mai potrivit dect hotii sicrime?Le ntoarse spatele si traversa pajistea mpleti-cindu-se. Mary l urmari cu o privirengrijorata. Nu nteleg de ce Johnny a devenit att de iras-

17


18/322

cibil n ultimul timp. Care sa fie cauza, Maurice?Maurice Meister si examina atent tigara, ce ardean tigareta de chihlimbar.

Johnny e tnar si nu trebuie sa uiti, draga, ca aavut de curnd multe necazuri. Si eu la fel, raspunse ea linistit. Saucrezi, poate, ca pe mine nu ma doare, ca trebuiesa parasesc Lenley-Court?Glasul ei tremura o clipa, dar cu o putere de vo-

inta, pe care Alan stiu s-o recunoasca, si s-opretu-iasca, ea se sili sa surda. Snt prea sentimentala, zise. Daca nu ma sta-pnesc, o sa ncep ndata sa plng pe umarul luiAlan. Hai, sa mergem mpreuna la gradina de

trandafiri Alan. Si cnd vei vedea n ce hal arataacum, o sa plngi, poate, cu mine . . .

16

2 Rizbuiatorul

1?

CAPITOLUL III

John Lenley i urmari cu privirea pe cei doi, pnadisparura. Devenise livid de furie. As vrea sa stiu ce l-a adus aici pe acest porc?Maurice Meister, care -l urmase, se uita cu dispretla el.

Dragul meu, esti foarte tnar si foarte necopt Ai18


19/322

primit educatia unui gentilom si te porti ca unmojic. Asa! Nu cumva ar fi trebuit sa-i ntind mn i si

sa-i urez si bun sosit? Stii din cine se trage acestindivid? Tatal sau a fost gradinarul nostru!Maurice rse pe nfundate. Vai, ce snob esti, Johnny! Si cel putin daca ainvata sa-ti maschezi sentimentele. Spun pe fata ceea ce gndesc, zise John scurt

Ca si cinele cnd l calca cineva pe coada, ras-punse Maurice."Si dintr-o data se rasti la el: Magarule! Dobitocule! Era ct pe ce sa te tra-dezi! Oare ai realizat cu cine stai de vorba, cine te

pndeste pe furis? Cel mai siret detectiv din toataAnglia! Omul care l-a prins pe Hersey, omul carel-a dus la spnzuratoare pe Gostein si care a spartbanda lui Flack! N-a observat nimic, spuse Johnny. Darspune-mi ce-i cu perlele? Parc-ai primit astazi o

scrisoare, ce continea ceva n legatura cu ele . . .Snt vn-dute?Mnia disparu de pe fata avocatului. Spuse cumult calm: Crezi cumva, dragul meu, ca niste perle n va-loare de 150 de mii de lire sterline se pot vinde

19


20/322

ntr-o saptamna?John Lenley facu o strmbatura. Dupa o clipa detacere, rosti cu oarecare iritare n glas:

__. Curios ca tocmai Wembury a facut investiga-tiile . Snt sigur nsa ca lady Darnleigh nu ba-nuieste nimic.__ Nu fi prea sigur. Snt suspectati toti cei care aufost n seara acelea acolo, iar dumneata mai multde-ct oricine, fiindca se stie ca esti ruinat.

Dealtfel, cu o clipa nainte de plecare, un lacheute-a vazut urend scara principala. I-am spus ca ma duc sa-mi iau pardesiul,spuse Johnny repede.Fata sa exprima nsa o mare neliniste.

De ce i-ai spus lui Wembury ca am fost si eu labal?Maurice ncepu sa rda. Fiindca stia. O slaba licarire a ochilor sai mi-alamurit totul. Dealtfel, linisteste-te! Persoanabanuita n momentul de fata e un nenorocit de

macelar. Totusi, nu poate fi, deocamdata, vorba devn-zarea colierului. Trebuie sa asteptam prilejulde a-l trimite la An vers.Mary nu-si conduse musafirul la gradina de tran-dafiri, ci ntr-un boschet cu statui roase de vreme.Pe marginea unui helesteu, unde cresteau flori de

20


21/322

nufar, era asezata o banca de marmura, crapata. Alan, zise, n timp ce se asezau, trebuie sa-ti'spun ceva. Sa stii, nsa, ca acum vorbesc cu prie-

tenul meu, nu cu inspectorul de politie. Se ntelege. Dar ce s-a ntmplat? Ea avu unmoment de sovaire. Johnny, zise n fine, vorbeste ntr-un chip att

18

19

'TP

sai... Saptamna trecuta a fost aici un individ,unsa adevarat ca sansele de a ntlni o partidastralu-anume Hackitt. l cunosti?

cita la Deptford nu snt tocmai mari.

Sam Hackitt? ntreba Alan surprins. Cumsa Si amndoi ncepura sa rida. nu! E o vechecunostinta de-a mea . . . Cu ce se ocupa?- Cu spargeri, raspunse Alan domol

CAPITOLUL IV

Ea si musca buza..... . ,. Johnny m-a mintit, pretindea ea-i un meseriaMaurice Meister i spiona pe cej doi tineri am spa-care pleaca n Australia.

tele unui gard de tisa.21


22/322

Ma tem, Mary, ca 'n curnd vei veni n contactCurios, si zise, ca niciodata nu mi-am dat seamacu multi oameni ca Hackitt sau chiar mai rai

decitde frumusetea Mary-ei Lenley". Trebuia, sevede, sa el. '

seloveasca de dragostea fatisa a acestui agent de Faci aluzie la clientii lui Maurice? Fii sigurcapolitie, ca sa se trezeasca n el un interespentru nu vor putea sa ma strice si pe mine'

fata'careia i promisese, sub impulsul, regretatmai De clientii lui nu ma tem, zise Alan linistitpeurma, o ocupatie n biroul sau . . . Un mugm\ peMi-e teama de Maurice Meister.

cale sa devina o floare minunata. O observa mtaina.Ea-l privi ca pe un iesit din minti. 'Conturul obrazului, tinuta capului, mpodobit cuun Teama de Maurice? De un om att de

dragut'par negru ca abanosul, linia mladioasa atrupului. ..Afost ct se poate de bun cu Johnny sicu mine Meister si lingea buzele uscate. Curios,ca niciodata Ai auzit ceva rau despre el?' n-o privise pe Mary Lenley din acestpunct de ve-

22


23/322

Nimic, marturisi Alan, dect faptul caScotlanddere."Yard nu-l vede cu ochi buni.

Lui l placeau femeile blonde Gwenda Milton avu-Fetei i veni sa rda. ,sese un par auriu, foarte bogat Altfel, era otata Fiindca reuseste sa-i scape pe necajitii aceia deproasta, care-l plictisise repede. Dar aceasta

plicti-"foorfasi! O, Alan, l tachina, niciodatanu m-as fi seala marca nceputul unei drame.Meister se niora asteptat la asa ceva din parteata la amintirea acelei zileposomorite, cnd aparuse

'Wembury'si dadu seama ca orice staruinta ar fica martor, facnd declaratii mincinoase, inatacerea fost de prisos. Mai avea o singuramngiere. Daw aceeaa va lucra pentru Meister, precis, va locui n cir-Mary, care tocmai ntorsese capul, l zari si i facu

cumscriptia lui. li destainui ceea ce gndea.-semn cu mna. El se apropie cu pasi marunti. Ce iirt o sa-mi para Deptford-ul dupa Lenley-Ce ten admirabil, si ce frumosi snt ochii ei ca-

21

i23


24/322

prui cu gene lungi"' si spuse avocatul Cnd te gnncepu sa-i mngie mna, asezata linga bratuldesti ca o cunostea de mica si ca traia de o sapt(.

karica de piatramma sub acelasi acoperis cu ea, fara sa-iobser\,el_J lan, dragule, zise, jumatate ngluma, juma-farmecul'

nserjOSinuCred ca as putea sa fiu vreodata

Am ntrerupt o convorbire confidentiala?JI,nxrata pe tine Esti cel mai dragut barbat pe care-ltreba Meister&u^Mary clatina capul, dar nu convingator Oare n

0clipa minile lor se mpreunara ntr-o strngerecumva ii spusese lui Wembury ceva despre

postu ,danvazura apoi pe Maurice, napoindu-se

cu ce i se oferise? Oricum nu va ntrzia s-o facaMei iegrama nedeschsater socoti ca e mai bine sa-i dea chiar el

aceasie_f pentru dumneata, Wembury, ziserznd Iata veste detectivului

cen&eamna sa fi un personaj important' Nu poti Ai aflat ca domnisoara Mary mi face cin,sk

argsi biroul un minut, fara sa nu ti se telegrafieze.

a cWpni mt

nMa? V24


25/322

__Pentrumine? ntreba mirat, detectivulde a deveni secretara mea? Da, raspunse Alan, infruntind privirea avoc

tului Si i-am spus, ca va locui n circumscript meaasa ca voi putea avea grija de dnsaVorbea chibzuit, fiecare cuvnt avea unntel aparte, continind un avertisment si oamenintai * totodata Maurice Meister era preaager la min e spre a trece cu vederea asa ceva

Alan Wembury


26/322

gaseste acum la Londra".

Telgrama era semnata WalfordAlan si muta privirea de la telegrama la gradina

. ngrijorare S-a ntmplat ceva9

Alan facut ungest negativ Razbunatorul n Anglia' Nervii saise ncordara laaceasta stire HenryOare, Maurice e suparat pe dumneata? ntreArthur Milton, ucigasul nendurat al dusmanilorsai ba Mary iscusit, ndraznet, nenfricat Toata lumea se supara pe mine mai devrermGndurile lui Alan Wembury zburara la Scotlandsau mai trziu Manierele mele trebuie sa fi devenit

Yard si la biroul directorului La Gwenda Milton de-a dreptul nesuferite

caresesinucisese, arunendu-se n Tamisa

22

23

i

Ra2bu.oru, va fi maiSa fi fost Meister cauza disperarii, care a trin, -$tirea.car

ace+st+m6SteVU' at*?nnf Careia tnarul ei

suflet, att de curnd, naintea judecjnca n

plina libertate;


27/322

lui Dumnezeu? Daca da, atunci vai de MauriceMeiiicieUr" ' """ ' a"" a

ter!

Pr.--,--are dect mine? ntreba Alan cu un suns.' __ Nu, fu raspunsul surpinzator. mi puntoatanadejdea n dumneata si n doctorul Lomond Apro-P nos, l cunosti?

Wemburv se mfioara de cte ori si am"

ntoarceriiocarte aflata peNucas-artemesaucal-arurPeomUlacaruid(

bir^UlESaunul

dintre putinii detectivi amatori care bonre isedere, dar, eu siguranta, unicul scop

impresionat Acum paisprezece ani, a scris oeste uciderea avocatuluj referitoare la criminali,care merita sa fie


28/322

circumscriptia ford era ocupat cu detaliile unuifurt marunt R", adicalanouad~ialecircumscriptie. n acest

- Ai primit telegrama mea? Regret din suflet cmoment, el se afla la prefectul de politie Doctorulam fost nevoit sa-ti scurtez concediul. Vreau saplerLomond are un caracter de adevaratscotian., numaidect la Deptford. Nu se stie cu precizie

c Oare ne va ajuta sl-l prindem peRazbunator?anume l-a readus pe Razbunator. Dealtfel, n-aven _ Am aceasta presimtire, raspunse seful,informatii concrete despre el; presupunem

numai Cndusasedeschise, un om nalt si grbovitntra cd-i aici.- Credeam. . . cu

Pasire01 A . . .- Razbunatorul are nevasta, urma directorul PuAlanndaduCamdncizecideanLveaParul"" tini au cunostinta

de acest fapt. S-a casatorit cueTmustatamic?a'ce-\/ u,raacum un an sau doi. Dupa disparitia lui,ea a p,nba5trinc.arf atea voiosia. Hainele salerasit Anglia, fiind apoi identificata nAustralia fja.&?**?dellna>eraUpro^ 5r0lte', \ar.trpltAcum sotia lui s-a mbarcat pentru Anglia

28


29/322

inaita'defetru' Pareasaapartina secolului trecut.- Am nteles. nseamnaPCa RazbSorul e .u"doctor, vi-l prezint pe inspectorul sau va veni

ncurnd. Wembury,care va conduce circumscriptia d-voastra.

25

In urmatoarea secunda, degetele detectivului fur

laCjire modesta, locuita mai ales de meseriasi Cestrivite ntr-o puternica strngere de mna. trast tragic cu Lenley-Court si cusplendoareaUn ceas mai trziu, Alan parasi Scotland Yard-uC?

ulorsale spatioase! Tactul nnascut l opri de lampreuna cu directorul. Deodata, acesta i spuse:s

. . stnienitoare. Afacerea perlelor o vei trece lui Burton. vlgasit vreun indiciu nou? Nu, domnule director.

CAPITOLUL VIAproape uitase de existenta

acestui caz.

Walford se ncrunta.__L_amVdZutpepolipul" tau, azi dimineata, Dupa plecarea dumitale, mi-am spus: ce coin

unta JohnnycHenta ciudata ca mergi tocmai la Lenley-Courtan;.

acasa;saianzul{MnuAvazuseDupa cum se stie tmarul29


30/322

Lenley a fost la Jad . dbi dis' n

Mcuochiimari.Darnleigh, m noaptea in care s-a comis furtul.ue

"Vaznd ce expresie luase fata subalternului sai, Polipul meu. colonelul spuse repede:' Wembury, traduseJohnny. Noi asa le zicem. Nu pretind ca e amestecat n aceasta afacere E

un cuvnt din graiul pungasilor si nseamna agentDar ri-> da orice, sa putem lamuri misterulcolie de politie.rului. Lady Darnleigh are prea multiprieteni 1 pefata ei aparu o schimbare.

Whitehall si aproape zilnic primesc scrisoride ] _)iNoi le zicem? repeta Mary Vrei sa spuiei"Ministrul de Interne, care mi cere stiri cu privirel,-jezic"johnny.cazul acesta. , ,. . .,

Esti o mica puritana, Mary. Noi, sau ei, nu-iAlan si contmua_ drumul singur. Era nelinistit.

totuna?'Cutotiismtemnfondni,tehoti.A doua zi nmina toate actele privitoare la cazu' ' ,- -, , ~respectiv inspectorul Burton si parasi Scotia- .Mary

30


31/322

asiPdent sa nu raspunda la aceasta cu-Yard-ulaproape cu un sentiment de usurare. rioasageneralizare.

Toata saptamna fu foarte ocupat. Facu cunostint~Undel'aivazutPeAlan-cu Deptford, cu notorietatile circumscriptiei. Man De ce i spui asa? Omul eun politist iar tu-l dela care asteptase o scrisoare, nu-i scrisese. Nitratezi, de parca ar fi pe aceeasi treapta sociala cu

macar nu stia daca era n oras, pna cnd, ntr-o /ioi-pe soseaua Lewisham, cineva i facu semn dintr-Mary, care tocmai taia c'teva felii de pine, surse.masina deschisa. Se ntoarse si o zari pe Mary.

, _ Vecinul nostru e lacatus, iar locatarii de sus,Subalternul nsarcinat cu aflarea adresei celor t'nsase persoane, si cstiga existenta din venitul lorde Lenley i raporta ca acestia nchiriasera unapartame.1cantonieri. Patru, snt fete. ntr-unbloc modern, situat lnga Malpas Road; c El se

rasuci, enervat, n scaunul sau.26

27

Stam aici doar pentru scurta vreme. Nu-ti iginezi cumva ca ma voi multumi sa locuiesc t

viata n aceasta gaura mizerabila. In orice caz,31


32/322

vrea sa ntrerupi relatiile cu Wembury. Maurice,dealtft mpartaseste parerea mea. Snt hotarta sa-l vad n continuare pe Alj>

raspunse ea. mi pare rau ca trebuie sa te nemultimese si sa-mi atrag dezaprobarea lui Maurice. Tila Alan . . . Tineam la argatul meu, dar asta nu m-a rrpiedicat sa-l concediez, o ntrerupseJohnny.

Alan Wembury nu-i argatul tau. Poti sa niconsideri lipsita de gust, dar Alan corespunde itocmai conceptiei mele despre un barbat bine.Johnny era ct pe ce sa-i dea un raspuns aspritotusi se stapni.

A doua zi, pentru Mary Lenley, urma sa ncea[ oviata noua. Atunci cnd Maurice i propusese sidevina secretara, ideea i sursese, dar n curincfara sa nteleaga de ce, o cuprinsese o mare neliniste, care crestea cu ct se apropia termenul.In dimineata urmatoare, Johnny nici nu se tre7is sipropusese sa-l prinda el nsusi pe Razbunator, arfi ales oare un med att de primejdios de a intra n

apartamentul Mary-ei, numai ca sa verifice nistebanuieli? De unde ar fi putut el afla de scrisoare? Nu exista dect un singur om care ar fi pututveni dupa scrisoare si acela e Razbunatorul, ziseAlan cu convingere.Lasase usa de la intrare deschisa si napoindu-se

n sufragerie l gasi pe portar n hol. Domnisoara, striga acesta surescitat, individul

eiarasi afara. Ce-ar fi sa chemam un politist?

85

- Care indnid, ntreba Alan repede Vrei sa spui

omul eu barba?110


111/322

Portarul nu stia ca Alan era detectiv. Da, domnule Nu credeti c-ar fi bine sa che-mam un politist? E unul la capatul strazii.

Fara a mai pierde vremea cu raspunsul, Alan serepezi n jos pe scari n strada ntunecoasa zari unom, care nu cauta deloc sa se ascunda, ci statean lumina revarsata de felinar. Cnd nsa Werburytrecu strada ca sa ajunga la el, tipul se dadu putinnapoi Mary avusese dreptate. Era Bliss

Buna seara, domnule Wembury, zise curaceala.Alan si formula, fara ocolisuri, acuzatia Cineva a intrat, asta seara, prinbalcon, n apartamentul domnisoarei Lenley si

am mctive sa cred ca acela ai fost d-ta, Bliss. Intrat prin spargere n- apartamentul domni -soarei Lenley? spuse inspectorul principalnveselit. Am eu, oare, mutra de spargator? Nu stiu ce mutra ai d-ta, dar ai fost vazut ncurte, pe nserat, examinnd ascensorul de la

bucatarie. Nu ncape ndoiala ca cel care apatruns n camera domnisoarei Lenley s-a folositde acest mijloc, catarndu-se pe frnghiileascensorului. n cazul acesH, raspunse Bliss, singurul lucrucare-ti ramne de facut e sa ma duci cu d-ta la

111


112/322

sectie, ncheindu-mi proces verbal Dar vreau sa-tiusurez sarcina, marturisindu-ti ca, ntr-adevar,m-ara cai arat pe frnghia asta infernala, am

intrat n dormitorul domnisoarei Lenley fortndfereastra si i-am perchezitionat apartamentul. Darn-am gasit ceea ce m-as fi asteptat sa gasesc.Fusese luat de omul care a urcat acolo nainteamea.

86

Asa explici d-ta lucrurile? ntreba Wembury.Adica a mai fost si altcineva sus? Exact. Dealtfel, e o explicatie foarte fireasca,chiar daca, nu te multumeste De-abia dupa ceam vazut pe altcineva catarndu-se cu

ajutorul frn-ghiei si deschiznd fereastra amfacut si eu la fel Era cu putin nainte de a sennopta. Cei ai casei ti vor confirma, desigur, caam urcat pe scara si am batut la usa domnisoareiLenley. Neprimind nici un raspuns m-am hotartsa urmez aceeasi cale ca si intrusul necunoscut

Acum esti multumit, domnule Wembury? Saupoate gasesti ca am ncalcat ndatoririle unuiofiter de politie urmarind un spargator?Alan era nedumerit. Daca Bliss spunea adevarulatunci actiunea lui era perfect justificata Dar nu

cumva mintea?112


113/322

D-ta ai scotocit prin sertare? Nu. Prietenul nostru ne-a luat-o nainte. Amdeschis un singur sertar si gasind un adevarat

tal-mes-balmes, am tras concluzia capredecesorul me facuse o perchezitie. Cred ca n-agasit ceea ce cau tase, si ca, probabil, se vantoarce la noapte. Mai ai ceva de ntrebat,domnule inspector? Nu, zise Alan scurt.

Si nu ai de gnd sa ma arestezi? Bine! Atunci,n momentul de fata nu mai ai nevoie de prezentameaSi se ndeparta cu mers linistit.Alan reveni n apartamentul Mary-ei si i povesti


114/322

adaugase ca inspectorul Wembury fusesensarcinat cu efectuarea investigatiilor.Alan ramase perplex. Daca declaratiile lui Bliss

erau exacte, atunci cine urcase mai nti cuajutorul lrnghiei? Si care era tinta pe care ourmarise necunoscutul daca nu cautareacodului? Razbunatorul trecea astfel din nou peprimul plan, fapt nu tocmai litivtitor pentrudetectiv. Aici era un mister, care ramasese

nedezvaluit pna n noaptea aceea de groaza, cmdRazbunatorul ajunsese la Maunce Meister.Mary trebuia sa rezolve doua probleme, n cel maiscurt timp. Amndoua ncepeau cu aceleasi cu-vinte: Oare sa-i spun lui Maurice. . . .". Sa-i

spuna lui Maurice ca-si daduse ntJnire cu AlanWembury? ... Sa-i comunice ceva despre spargere?In orice caz, cea din urma marturisire era maiusor de facut si spera ca-l va absorbi pe de-a-Mregul.La sosirea ei, Maurice nu coborse nca n birou,

iar Sam Hackitt, de curnd instalat n casa aloca-tului, stergea fara entuziasm geamurile. Aparusecu citeva zile n urma si cu tot trecutul lui patat,omuletul acesta i devenise destul de simpatic. Buna dimineata, domnisoara, zise ducmdmna la o sapca imaginara. Unchiasul mai sta

114


115/322

nca n pat, dupa cum se vede. Domnul Meister a avut desigur, o noapte rea,raspunse Mary.

88 Eu as mai spune si altfel, mormai Sam, stor- jcnd pe ndelete crpa.Mary gasi ca e mai prudent sa nu-l ncurajeze ladestainuiri. Ciudata casa, zau!Sam batu cu degetul ntr-unui din lambriuri. Suna a gol. Seamana mai degraba cu o nucagaunoasa dect cu o locuinta onesta.Casa fusese cladita pe vremea cnd Petru cel Maretraia nca la Deptford. Mary comunica servitorului

acest eveniment istoric, dar faptul nu facu mareimpresie asupra lui. Nu l-am cunoscut niciodata pe aceste Petre . . .Rege, spui d-ta? Asta e una dinnascocirile lui Meister. E un fapt istoric, Sam, zise Mary cu severitate

n timp ce stergea praful de pe masina de scris. Ce-i aia istorie? . . . Nascociri, minciuni,raspunse Hackitt linistit. Vai, domnisoara, nu-ti poti imagina cte carti de istorie am citit eu:Hume, Ma-caulay, Gibbsons . . . Stii, Gibbsons

ala, care a scris despre Roma.115


116/322

Mary era uimita. Cum? I-ai citit? El dadu din cap. I-am studiat, declara el solemn, att de solemn

ca fetei i veni sa rda. Esti un nvatat, atunci. Nici nu-mi nchipuiamca am de a face cu ui om att de cult. Cnd stai toata ziua nchis, de bine derau trebuie sa faci ceva, zise Sam.Mary ntelesese ca n timpul ntemnitarii, cartile i

tinusera de urt.89

Poseda notiuni surpinzatoare despre materiile celemai diferite, pesemne si acestea agonisite nmprejurari similare. De mai multe ori si cauta de

lucru la pianul sters de praf si lustruit, caci n ca-pacul negru, chipul lui se reflecta ca ntr-ooglinda. Instrumentul acesta l fascina pe Sam siprobabil ca Meister i inspira mai mult respectprin talentul lui muzical, dect prin cunostintelesale juridice. Apasa pe o clapa provocnd un sunet

patrunzator, iar apoi se scuza repede. Mine ma duc la Scotland Yard, domnisoara, lauzi spunnd.Ea credea ca e ceva legat de ultima lui condamna-re si nu manifesta dect un interes redus.

N-am mai fost niciodata acolo, urma Sam. li-116


117/322

nistit, dar mi nchipui ca e ntocmai ca si n cele-lalte cancelarii de politie: un scaun, o masa, o pe-reche de catuse, un sergent si patruzeci si cinci de

mii de mincinosi sperjuri!Aparitia lui Meister ntrerupse brusc reflectiile luiSam. Mary-ei i se paru ca Maurice era suferindsiobosit. El l trimise mai nti pe Hackitt afara cuun glas ursuz, apoi se plnse ca a dormit rau. Unde ai fost.. . ncepu avocatul.

Ea gasi momentul potrivit sa-i povesteasca desprespargere. Nedorind sa aminteasca de Cora Ann,nu mentiona nici furtul scrisorii El asculta uimit,pna cnd ajunse la convorbirea dintre Alan siinspectorul Bliss.

Bliss? Asta-i ciudat!Se ridica, nchiznd ochii pe jumatate, de parca arfi privit o lumina puternica. Bliss . .. Nu l-am vazut de ani de zile. A fost nAmerica. Un om capabil. . . Bliss . . . Hm!

90

Dar nu e oare extraordinar, ca s-a catarat pefrnghie ca sa ajunga n apartamentul meu sau caaltcineva a fost acolo naintea lui? Ce-si imaginauei ca vor gasi n biata mea locuinta?Maurice clatina capul.

Eu nu cred versiunea lui Bliss El nsusi ur-117


118/322

marea sa gaseasca ceva n camera d-tale. Povesteacu celalalt tip e inventata. Dar ce ar fi putut gasi? insista Mary.

Maurice Meister nu era nsa pregatit pentru ada o explicatie multumitoare.Bliss! N-avea ce cauta n Deptford, numai daca .. .Maurice era intrigat si ngrijorat, n acelasi timp.Aparitia la Deptford a unui personaj important dela Biroul Central, si gasea explicatia numai prin

niste evenimente extraordinare Cauta sa-si amin-teasca vreo ntmplare recenta ce l-ar fi pututaduce pe acest detectiv renumit. Dar un faptcurios, n ultimele trei luni infractorii din Deptfordavusesera purtari destul de bune. Nici o crima,

nici un furt mai nsemnat nu se savrsise. Meister,care era partas la mai multe nelegiuiri dect obanuiau chiar si cei mai nversunati dusmani aisai, stia ca nu se comisese nici un delict att degrav, nct Scotland Yard sa-l trimita pe cel maidestoinic inspector al sau ca sa efectueze cercetari

independente.Dupa ce chibzui ndelung, Meister ajunsese laconcluzia ca nu existau motive de ngrijorare. Pro-babil ca Biroul Central voise sa afle cte ceva des-pre noul inspector regional si-l nsarcinase peBliss sa analizeze gradul de prietenie a lui

118


119/322

Wembury cu cei doi Lenley.Meister obisnuia sa ia dejunul n biroul sau. Siastazi, ca si n celelalte zile, n timp ce-si sorbea

cafeaua, arunca a privire indiferenta peste ziare.Viata lui era att de zbuciumata nct nu prea aveatimp sa-si manifeste interesul pentru marile eveni-mente mondiale. Doar o notita de la capatul uneicoloane i atrase atentia:

REVOLTA NTR-O NCHISOARE UN detinut l salveaza pe director de la omoarte sigura Avocatul parcurse n graba reportajul, dar cautazadarnic un nume cunoscut, caci, asa cum era

obiceiul n asemenea cazuri, anonimatul erapastrat cu strictete. Intr-o nchisoare din provinciese declansase o revolta. Capii razvratitilordoborsera un gardian si pusesera mna pe chei.Directorul nchisorii, " care se gasea ntmplatorn sala, ar fi fost omort daca unul dintre detinuti

nu l-ar fi aparat cu ndr-jire, pna la sosireagardienilor narmati. Maurice ncreti buzele sizmbi. Avea o parere ct se poate de proasta desprecriminali. Parca nici nu ar fi fost fiinte omenesti.Care avea sa fie rasplata detinutului erou? In oricecaz, una mai mare dect ar fi meritat.

119


120/322

Hackitt intra cu o tava, sa strnga masa. Uitn-du-se fara sfiala peste umarul stapnului sau, citintregul articol.

Directorul asta e un om cumsecade. Ma mircum s-au razvratit baietii mpotriva lui. Dar paz-nicii, ce-i drept, snt rai ca niste fiare.Meister l privi cu raceala. Hackitt, daca vrei sa-ti pastrezi slujba, sa numai vorbesti nentrebat.

92

mi cer iertare, raspunse Samimperturbabil, dar snt limbut din fire. Atunci- manifesta-ti, te rog, limbutia fata dealte persoane, zise Maurice taios.

Sam iesi cu tava. Nu trecu mult timp si reveni cuun plic lunguiet, de culoare galbena. Meister i-lsmulse din mna, cautnd adresa. Citi inscriptia.Confidential si foarte urgent" si vazu stampila dela Scotland Yard. Cine a adus plicul? ntreba avocatul.

Un polip", zise Sam. Maurice i arata usa.Astepta pna cnd usa se nchise de tot, apoi desfacu grabit plicul si, cu o mna tremurnda, scoasela lumina scrisoarea.Stimate dom :,

Avem onoarea de a \ a nstiinta ca domnul cclonel120


121/322

V.alfrd, direciorul politiei, Biroul Centrul, dorestesa va prezentati la biroul sau din Scotland Yard,mine la ora unsprezece si treizeci de minute,

dimineata. E vorba de o ches+iu-ne deosebit deimportanta si domnul director e ncredintat ca vetiface tot ce va sta n putinta pentru a va nfatisa laora indicata. n cazul n care nu aveti posibilitateasa veniti, snteti rugat sa-l nstiintati imediat,telefonic.

Primiti va rog,. ..O chemare de la Scotland Yard' Cea dintii pe careMeister o primise vreodata. Oare ce prevestea?Se ridica n picioare, deschise un mic bar siscoase o sticla de coniac Tsi turna o portie

generoasa, dar mna cu care duse paharul lagura tremura, ceea

93

ce-l nfurie. Oare ce stia Scotland Yard? Ce doreauei sa afle? Viitorul sau si libertatea sa atrnau deraspunsul la aceasta ntrebare. Mine! Tocmai ziua

pe care si-o alesese pentru a pune n aplicareanumite planuri. Fara a banui nimic, ScotlandYard prilej uise Mary-ei nca o zi de ragaz.

CAPITOLUL XX

In urma cererii avocatului, Mary veni a doua zi

foarte devreme la serviciu si mare i fu mirarea ga-121


122/322

sindu-l sculat si mbracat. El era unul dintre aceibarbati care dau mare atentie mbracamintii naceasta privinta fiind aproape un dandy. Dar n

casa i placea sa stea ntr-un halat verde deschis,pna cnd sosirea unui client, sau nevoia de a sesfatui cu alt avocat l sileau sa-si schimbe acestvesmnt comod.Cmd ea intra n camera, l vazu plimbndu-se decolo pna colo, cu minile la spate. Avea nfatisarea

nui om care nu a dormit bine, la remarca sa des-pre aceasta, raspunse ntr-un mod carecontrazicea aparentele. Ba da, am dormit minunat, i spuse.Vorbea, nervop, ntretaiat si n mod vadit se afla

sub stapnirea unei mari emotii. Tnara secretaranici nu banuia macar, ca aceasta emotie putea fiprovocata de teama. Trebuie sa merg la Scotland Yard, draga Mary,si as dori sa stiu (aici se sili sa-i surda) daca estidispusa sa ma nsotesti.

Observnd aversiunea exprimata de fata ei, adau-ga repede'

94

Nu chiar nauntru n Yard . .. Poti sa ma as-tepti ntr-o cofetarie din apropiere, sau altundeva,

pna cnd iep.122


123/322

Dar pentru ce, Maurice?ntrebarea era neasteptata si nu era deloc dispussa i raspunda.

Daca nu vrei, poti sa stai acasa, zise MauricetaiosDar numaidect si schimba tonul: Snt cteva probleme, pe care as dori sa le dis-cutam ... Aici snt iumele si adresele mai multorpersoane, continua el lund o hrtie de pe pupitru.

Doresc sa pui acerata hrtie n posetadumitale. Domnii de pe lista, trebuie nstiintati, ncaz de ... vreau sa spun, daca va fi nevoie.Nu-i putea marturisi ca petrecuse o noapte degroaza. Ca la mici intervale de timp se trezise din

visuri urte, acoperit de sudori reci, pentru a ca-dea prada gndurilor chinuitoare, care i nfatisauziua de mine, cu toate primejdiile care-lamenintau.De asemenea nu-i putea spune ca numele trecutepe lista fusesera alese cu atta grija si apartineau

unor oameni bogati, care l-ar fi putut ajuta dacaar fi ajuns ntr-o situatie dificila. Dar daca i-ar maifi explicat ca avea nevoie de prezenta ei, ca sa sedistreze nainte de ntrevederea cu directorulpolitiei si ca sa aiba la ndemna pe cineva careputea fi nstiintat si nsarcinat cu aoararea

123


124/322

intereselor sale n caz de nevoie, atunci ar fi fostntr-adevar sincer. Nu stiu de ce au nevcie de mino la S Yard zise

el, ncercnd sa para indiferent. Presupun nsa cae vorba de o chestiune m legatura cu unul dinclientii mei.

Trimit desdupad-ta? ntreba Mary fara sa

banuiasca nimicMaurice o fulgera cu privirea. Nu, n-amioptnca niciodata acolo E ceva cutotul neobisnuit Nu stiu sa fi trimis vreodatadupa vreun alt avocat. Mi-am nchipuit Alan spune ca Scotland Yard

cheama pe cineva numai cnd vrea sa-ltraga

delimba, sau sa-l nhateMeister se rasti la ea

Fii,te rog, att de buna mct sa ma scutesti de

trivialitatile prietenului tau detectivul. Sa-l tragade limba" ce expresie1Desigur ca m-auchemat fiindca am aparat vreun misei, desprecare doresc sa mai primeasca unele informatiiCine stie, poate ca omul intentiona sa ma fure'Subiectul era att de delicat, nct Mary se feri sa-lmai atinga. Maurice nu poseda un automobilpropriu, iar masinile pe care si le-ar fi putut

procura de la garajele din cartier nu erau destul124


125/322

de elegante. Telefonase, deci, unui garaj din WestEnd si i se trimisese o masina Rolls Royce, noua siluxoasa care strni admiratia locuitorilor din

Flanders Lane. Acestia stateau n strada, privindcu jind cum avocatul si secretara sa urcau nmasina. Nervozitatea lui Meister crestea pemasura ce se apropiau de tinta O ntreba pe Maryde vreo zece ori daca nu uitase, sau nu pierduselista prietenilor influenti. La un moment dat,

vazndu-l cufundat ntr-o tacere posomorita, Maryncerca sa-i vorbeasca despre reportajul din ziar.

N

Revolta din nchisoare? ntreba el distratNu . Adica da, am citit De ce te intereseaza9

E nchisoarea, unde Johnny si ispasestepedeapsa, raspunse Mary. Snt cam ngrijorata. Eun baiat impulsiv si mi-e teama sa nu fi facutvre prostie. Nu exista, oare, posibilitatea saaflam daca a luat si el parte la revolta?Meister se arata dintr-o data interesat.

Cum, Johnny e acolo? Uitasem de tot . De-sigur, draga, putem afla ceea ce doresti.Continua sa mediteze asupra acestui subiect, iarcnd trecura podul Westminster zise Nadajduiesc ca Johnny nu e implicat Ar n-semna pierderea notelor de buna purtare si deci a

125


126/322

reducerii pedepseiEa nu terminase nca de analizat aceasta abser-vatie neplacuta, cnd masina ajunge pe malul Ta-

misei, si se opri la mica distanta de intrarea nScotland Yard. Preferi sa ma astepti n masina? Cam ct va dura?Maurice ar fi dat o mare suma de bani, daca ci-neva i-ar fi putut raspunde cu o oarecare

exactitate la aceasta ntrebare Nu stiu Autoritatile lucreaza ncet Potisa faci, dealtfel, cum doresti.In. timp ce vorbea, vazu un om cobornd sprintendin tramvai, traversnd apoi strada pe ndelete,

pentru a se ndrepta catre intrarea BirouluiCentral Hackitt? zise Meister surprins Nu mi-a spusca vine si el, cu toate ca mi-a servit dejunul cu ojumatate de ora naintea sosirii tale .Meister parea cuprins de neliniste si Mary nu

pricepea cum era posibil ca o ntmplare att denensemnata sa produca asupra Ivi un asemeneaefect.7 Razbunatorul

97

Bine . . . Nu-i nimic . . .126


127/322

Cu un salut, avocatul se ndeparta fara sa-i maiarunce vreo privire.Se opri naintea portii, cum s-ar opri o fiara sal-

batica naintea unei capcane. Ce stia Hackittdespre el? Ce putea destainui acest om? Nu-langajase ca sa-si faca o pomana cu el, cidimpotriva, fiindca se multumise cu un salariumic. Dar poate ca Hackitt era un agent secret,trimis sa-l spioneze, scotocin-du-i hrtiile,

dezgropndu-i tainele, dnd pe fata misterelepivnitelor zavorite si ale podurilor nchise cu drugide fier.

nclestndu-si dintii, cobor panta usoara siintra

n Scotland Yard.

CAPITOLULXXIMary vru mai nti sa citeasca un ziar, dar paginiletiparite nu puteau rezista concurentei pe care le-ofacea viata nsasi: tramvaiele zgomotoase, pline cupasageri, procesiunea nesfrsita a vehiculelorstrabatnd frumosul pod, privelistea Londrei,

vizibila piin parbrizul din fata.Fata se ntreba daca Alan n-ar putea avea ntm-plator treaba la Biroul Central. Tocmai si spuneaca acest lucru era prea putin probabil, cnd el sifacu aparitia Trecu cu pasi mari pe lnga Rolls

Royce. Dendata ce-l zari, sari din masina si-i127


128/322

striga. Mary? Ce te aduce aici? Sau poate ai venit cuMeister?

98 Stiai ca a fost chemat? Desigur, zise Alan. E vorba de ceva important? Maurice mi s-aparut cam ngrijorat.Wembury ar fi putut sa-i spuna ca aceasta n-grijorare era floare la ureche fata de aceea pe careurma sa o resimta dupa vizita la ScotlandYard. Nu l-ati adus tcumva si pe Hackitt cu masina?ntreba Alan cu un surs.

Ea facu un gest negativ. Nu. Maurice nici nu stia macar ca si Hackitt afst chemat. . . Parea cam contrariat cnd l-avazut aici. Dar cine este femeia asta, Alan?Un mic si foarte frumos cupeu se apropiase farazgomot, oprindu-se naintea Rolls-ului chiar n

fata portii. Soferul sari jos, deschise usa lustruitasi o doamna tnara aparu, aruncnd o privireasupra fatadei cladirii. Apoi trecu cu pas domol pesub poarta. Cu toate ca era o ora destul dematinala si multa lume pe strada, tinea o tigara

aprinsa ntre degetele nmanusate. Raspndea n128


129/322

jur un parfum oriental extrem de rafinat. E sic", nu-i asa? Si o veche cunostinta a ta. Nu cumva doamna Milton! (spuse fata cu ne-

disimulata uimire. Ba chiar ea n persoana. Trebuie sa alerg dupaea si s-o conduc ntr-o ncapere mai retrasa.Pentru o clipa i lua mna ntr-a lui, privind-o nochi. Stii unde ma gasesti, Mary, nu-i asa? zise Alan

ncet.09

Si, nainte ca ea sa poata raspunde la aceasta n-trebare enigmatica, Alan disparuse. In urmaordinului unui sergent, soferul Mary-ei fu nevoit

sa mute masina ceva mai departe de intrare.Din acest punct, ea putea cuprinde cu privireantreaga cladire. Nu parea sa adaposteasca opolitie att de celebra ca Scotland-Yardul. Arfiputut fi sediul unei importante societati deasigurare, sau poate un edificiu guvernamental,

cladit de un arhitect cu o nclinatie foartepronuntata pentru stilul gotic. Ce se ntmpla,oare, n spatele acelor ferestre? Nu cumva sedesfasura acolo o drama? Se gndi la Johnny,cutremurndu-se. Trecutul lui, semnele lui

particulare erau nregistrate undeva n aceasta129


130/322

cladire, unde erau pastrate si amprentele luidigitale. Johnny, un numar ntr-un registru... Cegnd deprimant! Li se dadeau, oare, numere si la

nchisoare? Parea citise despre asa ceva.Dintr-o data simti o privire atintita asupra sa sintorcnd capul, ntlni doi ochi albastrj, care cli-peau veseli sub niste sprncene stufoase sicarunte. Apartineau unui om nalt, putin adus despate, pur-tnd un costum de stofa groasa si o

palarie groteasca de fetru maro. Fara ndoiala cadorea sa-i vorbeasea. Ba deschise usaautomobilului si cobor. D-ta esti domnisoara Lenley, mi se pare? Nu-mele meu e Lomond.

O, da, doctorul Lomond! Mi 5-a parut ca varecunosc. Dar, domnisoara draga, nici nu m-ai vazutpnaai! Alan . . . domnul Wembury, spune ca aveti n-

fatisarea tipica a unui doctor.100Batrnul rse pe nfundate, vadit amuzat de aceas-ta observatie.- D-ta nu esti curioasa; altfel, m-ai fi ntrebat deunde te cunosc eu. (Apoi, privind spre Scotland

130


131/322

Yard). Un loc jalnic si sinistru, domnisoara draga.Sper ca n-ai fost citata sa te prezinti aici, zise, va-dit preocupat.

In timp ce vorbea, si scotocea buzunarele, pnacnd gasi o tabachera de argint si ncepu sa si ra-suceasca o tigara. M-au luat de la studiile mele, ca sa examinez obiata creatura.Mary lua cuvintele n sensul lor real. Credea ca

fusese chemat spre a identifica o persoanl ucisasau necata si aversiunea resimtita i se putea citipe fata. Traieste, zise doctorul rznd, si nu e deloc ne-atragatoare.

Apoi i ntinse mna: As dori sa te vad mai des. Poate vin odata nvizita la d-ta si atunci, vom sta putin devorba. Mi-ar face placere, domnule doctor, spuse easincer.

l gasea simpatic pe batrn. Sursul lui avea cevavoiois si tineresc, care-ti mergea drept la inima. lurmari cu privirea n timp ce se ndeparta cupasul sau greoi, tot rasucindu-si tigara. Cine erabiata creatura? ntelesese ca era desigur vorba deun interogatoriu, caci Alan i povestise despre

131


132/322

abilitatea lui n cazul otravitorului Pridveaux.Deodata i veni o idee: Cora Ann Milton! Mary lcompatimi pe doctor. Unui om att de blnd, de

dragut, desigur ca nu-i era prea usor sa-i vinaCorei Ann Milton de hac!101CAPITOLUL XXIIMary nu observa cnd inspectorul Bliss intragrabit la Scotland Yard. Abia gasi de cuviinta sa

raspunda la salutul sergentului de serviciu,nainte de a se ndrepta prin coridorul boltit sprebiroul sefului politiei. Bliss era subtirel, cu chipulpalid, mpodobit de o barba neagra, iar subalterniise temeau de dnsul din cauza strasniciei sale;

dealtfel, el nu punea nici un pret vpe afectiunealor. Asta-i domnul Bliss, zise un functionar de po-litie, catre altul mai tnar. Fereste-te de el. A fostdestul de rau nainte de a pleca n America, dar decnd s-a ntors e si moi nesuferit!

Maurice Meister, stnd pe o banca tare n sala deacteptare, l zari prin u a deschisa si se ncrunta.Mersul acestui om i parea cunoscut.Sam Hackitt, fost detinut, care se nvrtea princoridor n tovarasia unui detectiv mai marunt, siscarpina ngndurat nasul, ntrebndu-se unde

132


133/322

dra- __ cu' mai vazuse mutra rta.Bliss intra n biroul sefului politiei, nchiznd usacu zgomot. Wembury, care privise distrat pe

fereastra, se ntoarse si l saluta. La fiecare nouantlnire, inspectorul principal Bliss i devenea totmai antipatic.Barbosul se ndreapta spre biroul din mijloculcamerei, ridica o hrtie si o citi bombanind. Intraun politist si i nmna o scrisoare. Dupa ce citi

adresa de pe plic o arunca pe birou. Intorcnd ca-pul, rtreba enervat: Oare de ce ia directorul politiei acest interoga-toriu? Asta nu-i o problema administrativa.Lucrurile -3-au schimbat mult n lipsa mea.

102 Domnul sef al Scotland Yard-ului, s-a ocupatpersonal de acest caz, zise Alan, dar fiind mereusuferind, l-a transferat colonelului Walford. Si de ce tocmai lui? mri Bliss. Stie cam totatta despre cazul acesta, ct talpa ghetelor

mele.Alan si pastra sngele rece. Stia ca l va ntlni peBlips si-si propusese sa-i mai puna cteva ntre-bari n legatura cu vizita sa misterioasa la MalpasMansions, dar celalalt nu parea deloc dispus sa-discute.

133


134/322


135/322

protesteze Lomond e un om destoinic!Bliss rasfoia o carte gasita pe birou.

Asa pretinde el nsusi n aceasta carte, care,se Tede, ii-l impune d-tale. Am fost doi ani n Ame-rica, adevaratul salas al acestor neghiobiiantropologice, si am ntilnit nebuni care stiaumai mult dect Lomond. Presupunnd ca Hackittl cunoaste ntr-adevar pe Razbunator, cine altul l-

ar mai putea identifica? Dumneata. Dupa cte stiu, ai ncercat a-larestezi dupa cazul Attaman.Bliss l privi n ochi. Eu? Niciodata nu l-am vazut pe acest tlhar. In

ziua n care eram ct pe ce sa-l nhat, ma aflam nspatele sau. Tocmai pusesem mna pe el, cnd ...trosc! am fost culcat la pamnt cu un cutit vrt depatru coU n mire. Cine, oare, 1 a vazut? Meister, poate, zise Alan. Celalalt se ncrunta. Meister! Va avea.el vreodata prilejul sa vor-

beasca? Iata ce as vrea sa stiu!Era a doua surpriza pentru Wembury n acea di-mineata. Dar, de ce nu? Inspectorul Blis ocoliraspunsul. Fac pariu ca Meister nu l-a vazut sub adeva-

135


136/322

rata lui nfatisare. Razbunatorul e foarteiscusit. Nimeni nu i-o poate contesta. mi parerau ca a trebuit sa parasesc Washingtonul. Ce

viata tihnita duceam acclo.104 Nu pari tocmai multumit aici, zise celalalt cuun zmbet. Pe d-ta, desigur, te lasau acolo, raspunse Blissmuscator. De mine au avut nevoie la Scotia *d

Yard.Cu toate ca ar fi avut motive sa serupere, luiWembury i veni sa rda. Manierele d-tale mi plac, dar nu-ti pot su-feri modestia. Si, totusi, se pare ca intre nci nu e o

deosebire prea mare.'N-am ob'CL-'-t ca ,'ifaca-torii sa se simta descurajati din pricina ntoarceriid-tale!Bliss tocmai se pregatea sa-i dea un r.V-nuns sar-ca,stic, cnd intra colonelul Walford. Cei doi detec-tivi luara o atitudine martiala.

mi pare rau, domnilor, ca m-am lasat astep-tat, zise directorul voios. Buna dimineata, Bliss. Buna dimineata, domnule director. Aveti o scrisoare, anunta Wembury. Da, mri Bliss enervat. Domnul director o vedesi fara sa i-o spui. . .

136


137/322

Omul care v-a scris din Maidstone, e aici, ra-porta Alan. A, Hackitt?

Credeti cumva ca-l cunoaste pe R'z'u itor?ntreba Bliss, zmbind cu dispret. Ca sa fiu sincer, nu! Totusi, e din Deptford. Arfi deci posibil ,sa spuna adevarul. Ordo-a sa fieadus nauntru, Wembury. Eu ma du? sa-l auntpe domnul sef al Scotland Yard-ului, ca ncep

interogatoriul. Hackitt! facu Bliss dupa iesirea vj.p.--iirului. Ei as! l cunosc. Acum vreo cinci, sase ari,1 am milostivit cu optsprezece luni pentru furt cuefractie. Un mincinos din nastere.

105Pesto doua minute, n urma unui ordin telefonic,mincinosul din nastere" si facu aparitia.Samuel Cuthbert Hackitt avea acea neobisnuitandrazneala a adevaratului londonez. Cu toataciudatenia mediului, el nu arata nici o urma de

sfiala. Se vedea bine ca amenintarea vaga aScotland Yardului nu-l ngrozea deloc.Alan Wembury l primi cu un surs. Hallo, domnule Wembury! striga Samvesel. Pareti voios si sanatos.Arunca o privire banuitoare catre celalalt detectiv.

137


138/322

Iti amintesti de domnul Bliss? Bliss? (Sam se ncrunta). Snteti putin schim-bat. De unde ati luat barba asta?

Tine-ti gura aia afurisita! racni Bliss. Samraspunse rnjind: De data asta va recunosc! Aminteste-ti Hackitt, unde te afli, ladmonesta Wembury.Fostul detinut lasa sa i ise vada din nou dintii

albi. Stiu unde ma aflu, domnule inspector. LaScotland Yard. Vad ca nu-i tocmai cine stie ce.Unde-i pianul, ma rog? Meister are unul! Si flori. ..mama draga! ... de ti rde inima.

Daca ar fi putut sa-l ucida din priviri, atunci ochiilui Bliss l-ar fi expediat ndata pe lumea cealalta.Ce-ar fi vrut sa mai spuna inspectorul, se poatenumai banui, caci n clipa aceea se napoiecolonelul Walford. Buna dimineata, domnule director, spuse Sam

binevoitor. Frumoase belele aveti pe aici.Numai hotiisi crime!Colonelul Walford zmbi imperceptibil.106 Hackitt, am primit o scrisoare de la d-ta, pecnd te aflai nca n nchisoare.

138


139/322

Si deschiznd un dqsar, scoase o coala de hrtiealbastra si citi: Domnule director! Spre ca aceste rnduri va

gasesc n deplina sanatate, att pedumreavoastra, ct si pe ceilalti dragi prietenide a S otland Yard . . .. Nu puteam sa stiu ca Bliss s -a re itors, II n-trerupse Sam. Aci relatezi foarte multe despre Razbunator,

care s-a necat n Australia, urma colonelul. Dra-ga domnule director! Acum, cind e pe lumea cea-lalta, as putea sa va spun multe despre el,caci l-am vazut odata, chiar daca numai pentru oclipa, si i cunosteam locuinta". Spui adevarul?

Da, domnule director. Am locuit naceeasi casa cu el. Atunci trebuie sa stii cum arata. Cum arata, l corecta Sam. A murit. ColonelulWalford facu un gest negativ. Hackittcasca gura si culoarea fetei sale se schimba.

N-a murit? Razbunatorul traie.te? Bu~a ziua,domnilor, va multumesc.Si se pregati sa plece. Ce stii despre el? Nimic! zise Hackitt cu tarie. Vreau sa va spunadevarul fara ascunzisuri: una e sa dai de gol pe

139


140/322

un Razbunator mort si cu totul alta sa-l pra-.ticnd e nca n viata. Pe cuvntul meu! ... Stiu cevades~ pre el... nu tocmai mult, dar ceva. De ce?

Fiindca de-abia am iesit din puscarie si Meiptermi-a dat o slujba. Vreau sa traiesc n pace cutoata lumea, fara neplaceri din nici o parte.107 Nu fi prost, Hackitt, zise directorul. Daca najuti, te vcm ajuta si noi.

Obrazul lui Sam se strmba ntr-un rs batjocori-tor. Ma veti putea nvia, dupa ce voi muri? Nu-lprasc pe Razbunator. Nu ma leg de el! Credinta mea e ca nu stii nimic, se amesteca

Bliss. Putin mi pasa de credinta d-tale, mormaiSam. Atunci haide, da-i drumul daca stii ceva! De cete temi? ntreba Bliss. De ceea ce te temi si d-ta1Nu a lipsit mult sa

te trimita pe lumea cealalta Aha! Acum nu mairzi! mi pare rau, dar am venit aici n urma uneinentelegeri, cum se zice. Cu bine, domnilor.Si se pregati ,sa plece. Stai, asteapta1striga Bliss. Lasa-l, zise directorul.

140


141/322

Si-l concedie pe Hackitt cu un gest. Nu l-a vazut n viata lui pe Razbunator, spuseBliss, dupa plecarea acestuia.

Walford l privi dezaprobator. Nu-ti mpartasesc parerea. Toataatitudinea lui dovedeste contrariul . .. Meister avenit? Da, domnule director, e n sala de asteptare,raspunse Alan.

CAPITOLUL XXIII

Peste cteva clipe si facu aparitia Maurice Meister,politicos ca ntotdeauna, dar cam ncurcat. Cndintra, si examina ca dint ntmplare ceaiul, apoise uita de la unul la altul.

Cred, zise, ca trebuie sa fie o greseala Trebuiasa vorbesc cu domnul sef al Scotland Yard-ului. Da, dar din pacate e suferind. Eu i tin locul, iraspunse Walford. Am fost citat pentru ora unsprezece si juma-

tate; acum (si consulta ceasul) edouasprezece si patruzeci si noua de minute.Trebuie sa apar pe cineva la Curtea Greenwich,Dumnezeu stie cum o sa-i mearga bietului om,daca nu voi fi de fata.

mi pare rau ca ai fost nevoit sa astepti, zise141


142/322

colonelul cu raceala Ia loc, te rogMeister aseza palaria si bastonul pe birou, piro-nindu-si privirile asupra lui Bliss.

D-ta mi pari cunoscut. Ma numesc Bliss, raspunse detectivul.O clipa se privira, dar privirea inspectorului eraprea provocatoare, astfel nct Maurice ntoarse ca-pul. Se pare ca ma nsel. . . n-am avut nca pla-

cereaMeister se aseza ceremonios pe un scaun de lingabirou, scotndu-si manusile. Nu-i oare, ceva neobisnuit, ca un avocat dela nalta Curte de Justitie |Sa fie citat la Scotland

Yard? ntreba Meister.Directorul politiei se rezema de speteaza scaunu-lui- venise el de hac unor oameni mai isteti dectMaurice Meister. Domnule Meister, ti voi vorbi fara ocolisusri,fiindca pentru asta te-am adus aici.

Avocatul se ncrunta. Adus" nu-i un cuvnt frumos domnule Wal-ford.108109 Colonel Walford, l corecta Alan.

142


143/322

Directorul lua un carnet si citi ctevarnduri. Domnule Meister, d-ta esti un avocat cu

o clientela numeroasa la Deptford... Nu existaun singur hot, din sudul Londrei, care sa nu-lcunoasca pe domnul Meister din Flanders Lane.Esti renumit att ca aparator n cazuri disperate,cit si ca ... filantrop.Meister nclina din nou capul, ca si cnd i s-ar fi

facut un compliment. Un om comite o spargere si fuge cu bunurilefurate. Mai trziu e arestat. Nu se gaseste nsa ni-mic asupra lui... Pare a fi lefter. Totusi, d-ta nunumai ca-l aperi personal si angajezi avocati renu-

miti, dar n timpul ntemnitarii ntretii si familiadetinutului Din omenie, numai din omenie! Se poate oare,sa fiu eu ... sa fiu banuit, numai si numai fiind-ca ... i ajut pe acesti nenorociti? Nu vreau ca so-tiile si bietii copilasi sa sufere de pe urma greselii

sustinatorului lor, asigura Meister cu candoare.Bliss parasi odaia. Avocatul se ntreba, ngrijorat,de ce. O, desigur, nici nu ma ndoiesc, raspunse colo-nelul rece. Dealtfel, domnule Meister, nu te-amadus aici, pentru a te ntreba de provenienta

143


144/322

banilor pe care i distribui" saptamnal. Nicin-am intentia sa-ti spun ca cineva a caruiprofesie l face sa vina n contact cu un detinut,

afla ascunzisul banilor sau al bogatiilor furate siserveste acestuia ca om de legatura. Ma bucur, ca n-ati sustinut asta, domnule co-lonel.110Meister si recapatase stapnirea de sine si vorbea

masurat ca de obicei. Era n primejdie . . . Primej-die de moarte. Trebuia sa-si pastreze sngele rece. Sa lasam asta. Banii vin de undeva, domnuleMeister. Nu snt curios. Cteodata nu-i ajutatipe clienti cu mijloace banesti, ci le dati lor sau

rudelor o slujba. Ii ajut cum pot, l lamuri Meister. Colonelul lprivi cu atentie.- Cnd un detinut are o sora frumoasa, d-ta ga-sesti nimerit s-o angajezi. Da.

Fratele ei a fQst trimis la nchisoare pe trei anin urma unei informatii, furnizate de ... d-ta!Maurice ridica din umeri. Mi-am facut numai datoria. In alte privintepot gresi, dar datoriile cetatenesti mi lendeplinesc cu sfintenie.

144


145/322

Acum doi ani, spuse Walford ncet, actuala d-tale angajata a avut o predecesoare. Fata aceea s-a sinucis. (Se opri, asteptnd parca un raspuns).

M-ai nteles?Maurice dadu, suspinnd, din cap. Da. V-am nteles. Un caz foarte trist. In viatamea nu am fost mai impresionat ca atunci. Nicinu vreau sa ma gndesc la ntmplarea aceeanenorocita.

Fata se numea Gwenda Milton. Era(sora luiArthur Milton, cunoscut sub numele deRazbunatorul".Walford rosti acele cuvinte ntr-un felciudat. Avocatul l privi nelinistit.

Criminalul cel mai iscusit, pe care l-am nre-gistrat, dar si cel mai primejdios.111Pe fata palida a avocatului aparura doua peteresii. Si niciodata prins, domnule colonel. .. Nicio-

data! spuse Meister aproape strignd. Cu toateca politia stia ca el trebuia sa treaca prin Paris se cunostea chiar si ora exacta totusi a reusitsa se strecoare. Cei mai destoinici detectivi englezisi aup-tralieni la un loc n-au reusit sa-l prinda.si stapni glasul, redevenind din nou omul cum-

145


146/322

panit si politicos. * Nu vreau sa spun nimic mpotriva politiei. Incalitate de contribuabil snt mndru de ea. Dar

faptul ca l-a lasat pe Razbunator sa scape, astan-a fost tocmai o dovada de iscusinta. Nu potspune acelasi lucra despre d-voastra, deoarecelucrati de putina vreme aici.Directorul se facu ca nu observa aluzia obraznicala recenta sa numire n functie.

- Admit ca ar fi trebuit sa fie prins, raspunseWalford linistit, dar nu despre asta e vorba. Raz-bunatorul si-a lasat sora sub ocrotirea d-tale. Nustiu daca ti-a ncredintat si bani dar pe sora lui ti-a ncredintat-o fara ndoiala.

Am tratat-o bine, protesta Meister. Cu ce snteu vinovat de moartea ei? Am aruncat-o eu napa? Ma nendreptatiti, domnule colonel. De ce si-a curmat zilele? ntreba Walford sever. De unde vreti sa stiu? Nici macar n-am visatca ar putea avea vreun necaz. Dumnezeu mi-e

martor!Colonelul l opri cu un gest. Si, pregatisesi totul pentru primirea ei ntr-omaternitate, zie colonelul cu tlc.Meister se ngalbeni.112

146


147/322

Asta-i o minciuna! N-a iesit la iveala cu ocazia instructiei jude-catoresti. Nimeni nu cunoaste acest amanunt n

afara de Scotland Yard si... de Henry ArthurMilton!Maurice Meister zmbi. De unde sa-l stie? .. . E mort. A murit n Aus-tralia.Dupa o clipa de tacere, Walford spuse:

Razbunatorul traieste . . . E aici!Meister se ridica n picioare. Era palid caun cadavru.CAPITOLUL XXIVMaurice Meister l privi cu ochi ngroziti pe Wal-

ford. Razbunatorul, aici! Vorbiti serios? ti repet ca traieste si... e aici, spuse colonelul. Nu se poate! N-or ndrazni sa senapoieze cnd asupra capului s.iu planeazamoartea. Razbunatorul! Vreti sa bagati spaima n

mine . . . Ha! Ha! (Se sili ci sa rda). E o gl ima de-a d-voastra, domnule colonel. E aici. .. Am trimis dupa d-ta ca sa te previn. De ce sa ma preveniti? ntreba Meister. Nul-am vazut n viata mea. Nu stiu nici macar ceochi are. O cunosteam pe fata aceea, cu care

147


148/322

statea . .. O americanca. Unde-i individa? Acolounde e ea, este si el Ea se afla la Londra. Chiar -aici n aceasta cla-

dire.Meister holba ochii.1 Razbunatorul113 Aici? El n-ar ndrazni sa vina n sediul politiei!Daca stiti ca-i la Londra, de ce nu-l prindeti?

Omul acela e nebun. Oare nu-i menirea voastra saocrotiti cetatenii... sa ma ocrotiti pe mine? Nu-lputeti aresta? Nu-i puteti spune ca nu sntvinovat cu nimic, ca m-am purtat ca un parintecu sora lui? Wembury, stii ca nu-s vinovat de

moartea acelei fete.Se ntoarse spre Alan. Nu stiu nimic despre asta, raspunse detectivulcu raceala. Singurul lucru pe care l stiu e ca,daca Mary-ei i se ntmpla ceva, voi. . . Nu ma ameninta! zbiera Meister.

As vrea sa stiu ce gasesc femeile la d-ta, Meis-ter. Ai o reputatie ct se poate de proasta!Buzele avocatului tremurau. Minciuni peste minciuni! Ct de curat aifi, aceste lepadaturi te stropesc cu noroi. Fireste,femeile au jucat un rol n viata mea. Mie-mi place

148


149/322

sa traiesc. Nu snt un pustnic. Razbunatorul!(ncerca sa zmbeasca). Cineva si-a batut joc de d-voastra! Credeti ca n-as fi aflat ceva? Nici macar o

pasare nu se misca n Deptford fara ca eu s-o stiu.Cine l-a vazut? Esti avertizat, spuse Walford grav, apasnd peun buton. Incepnd de astazi, casa d-tale se vaafla sub supravegherea noastra. Pune-ti gratii laferestre. Nu primi pe nimeni dupa ce s-a nnoptat

si nu parasi niciodata locuinta n timpul noptiifara escorta politieneasca.In clipa aceea intra inspectorul Bliss. Oh, Bliss .. . Cred ca va fi nevoie sa ne inte-resam putin de domnul Meister. . . Ti-l

ncredintez. "Vegheaza asupra lui ca un parinte.114Ochii negri ai detectivului l cercetau pe avocatcnd acesta se ridica n picioare. In ziua n care l veti prinde pe Razbunator,dau o mie de lire sterline pentru orfelinatul poli-

tiei, zise Meister. N-avem nevoie de banii d-tale. Cred ca asta-itot. Eu nu am dreptul sa judec pe nimeni. Darjocul pe care-l joci e plin de primejdii. Datoritaprofesiunii d-tale, te bucuri de avantaje pe care nule au alti tainuitori.

149


150/322

Pentru avocat, acesta era cel mai nesuferit cuvnt. Tainuitor! Dar d-voastra nu va dati seama deceea ce spuneti.

Ba da! Perfect! Buna ziua.Meister si lua jobenul si se ndrepta spre usa. Veti regreta acest cuvnt, domnule colonel. Inceea ce ma priveste, judecata d-voastra pripita numa atinge (Consulta ceasul). Unu fara cinci. . .Uitase de baston. Bliss l lua de pe birou si ob-

serva ca minerul se misca. l rasuci si scoase unsis lung de otel. Poftim spada-baston, domnule Meister. Vad cate aperi destul de bine, zise inspectorul cu un rn-jet diabolic.

Meister i arunca o privire dusmanoasa si parasincaperea.Nici nu-si dadu bine seama ca iesise din cabinetulsefului politiei. Strabatu coridorul ca ntr-un vis.Nu era posibil.. . Razbunatorul se afla la Londra!Zvonurile de care si batuse joc erau deci ade-

varate. Se ntmplase o minune care-l ngrozea.Henry Arthur Milton era aici, n acest oras mare,putnd fi oricine... Se surprinse iscodind toatechipurile ntlnite de la Yard pna la automobil.115 S-a ntmplat ceva, Maurice, ntreba Mary n-

150


151/322

grijorata, iesindu-i nainte. Nu, nimic... De ce? Oare ce putea sa sentmple? Glasul lui suna ragusit, strain, si ochii,

devenitisticlosi priveau ciudat. Si n timp ce vorbea, ntor-cea capul n toate partile. Cine era omul carevenea spre el, nvrtind nepasator bastonul? N-arputea fi Razbunatorul? Iar acest batrn vnzatorambulant murdar, nepieptanat, purtnd pe brat o

lada cu chibrituri si nasturi.. . iata o deghizare peplacul Razbunatorului. Bliss? Unde-l mai vazusepe Blips? Glasul lui i paruse deasemenea ciudat.In zadar se chinuia sa-si aminteasca. Pna sisoferul fu supus unui examen amanuntit: era un

om voinic, cu buza superioara proeminenta sinasul crn. Nu putea fi Razbunatorul.. . Ce ti s-a ntmplat, Maurice? Ii arunca o privireabsenta. Oh, Mary! zise. Da, trebuie sa plecam aca,sa,fireste.

Se ndrepta sovaitor spre masina si cazu pe perna,cu un geamat. Vrei sa ne napoiem la Deptford, Maurice? Da, da, la Deptford.Mary dadu instructiuni soferului, apoi intran masina.

151


152/322

A fost ceva groaznic, Maurice? Nu, draga (se ridica brusc). Groaznic?"... Nu, ominciuna, atta tot. Au ncercat sa ma sperie! Sa-l

sperie pe Maurice Meister!Izbucni ntr-un rs fortat. Si-au imaginat ca voi fi uimit. Stii cine sntacesti directori de politie? . .. Niste fosti ofiteri ca-patuiti, care trebuie sa dea impresie ca pricepceva, pentru a nu-si pierde slujba.

Chipul lui capata o expresie noua. Bliss a fost acolo .. . Omul despre care mi-aivorbit. Nu stiu unde sa-l asez . . . Wembury nu ti-a povestit ceva despre el? Nu, Maurice, nu stiu dect ceea ce ti-am spus.

Bliss! mormai el. In viata mea n-amvazut detectiv cu barba. Altadata or fi purtat eibarbi, ca si contemporanii lor, dar astazi, cndtoata lumea se rade, mai ales americanii de lacare vine ... Pe Hackitt l-ai vazut? A iesit acum vreo zece minute si a urcat ntr-

un tramvai.El ofta adnc. As fi dorit sa-l vad, sa aflu ce l-au ntrebat.Fireste, acum stiu ca l-au adus aci pentru cu totulaltceva . . . Snt vicleni, oamenii acestia: nu stiiniciodata precis ce au de gnd.

152


153/322

si cauta cutiuta de aur n buzunar, iar Mary sefacu ca nu-l vede. Ea ghicise demult naturastimulentului luat de Maurice la intervale mici; n

ultimul timp, el nu-si mai ascundea (Slabiciunea.Inspira un praf alb, lucios, apoi si sterse obrazulcu batista si peste cteva secunde, si recapatasiguranta obisnuita.Mary se mirase adesea de eficacitatea acestui me-dicament, nebanuind ca, pe masura ce trecea

timpul, el trebuia sa mareasca doza, pentru ca,ntr-o zi, sa devina robul umil al acestui praf alb,lucios, pe care astazi l socotea nca sluga merita. Wembury m-a amenintat... Pe legea mea! Tonulsau se schimbase; redevenise ngmfat.

116117

Un functionaras de politie, un mercenar mi-zerabil, si-a permis sa ma ameninte pe mine,avocat la nalta Curte de Justitie! Cum se poate, Maurice? Alan te-a amenintat?

El raspunse solemn ca da


154/322


155/322

rau. Ramn la Malpas Mansions, iar n cazul ncare ma voi simti singura acolo, ma mut n altaparte.

Dar, draga Mary, spuse el mustrator. Snt ferm hotarta, Maurice. El paru ca seresemneaza Cum doresti. Se ntelege ca nu ti-as propunesa te muti n casa unui holtei fara a-mi adaptagospodaria noilor mprejurari. Dar daca

nu vrei a-mi onorezi coliba" cu prezenta ta, facum creziCnd se apropiara de New Croy>, Meister se treziun moment din reveria n care se cufundase si n-treba :

Oare cine o fi acum pe scaunul de tortura?Mary pricepu destul de greu ntelesul acestor cu-vinte. Vrei sa zici la Scotland Yard? As da mult, spuse ncet avocatul, sa stiu exactce se ntmpla n camera C 2 n acest moment, si

cine e biata fiinta care sta nainteainchizitorilor.CAPITOLUL XXVDoctorul Lomond nu putea fi caracterizat ca obiata fiinta si nici voiosul director de politie ca uninchizitor. Colonelul Walford avea multe de comu-

155


156/322

nicat si batrnul doctor l asculta, rasucind unadin nenumaratele sale tigari. Nu parea sa acordeprea mare interes celor ce i se povesteau.

Lomond era dotat cu multe nsusiri placute siavea umorul rasei. Vioi si ager la minte, el poseda

119

acea siguranta de srie si ncredere, caracteristiceomului stapn pe situatie Putea sa-si permitachiar luxul de a-si bate joc de el nsusi, si destfinia lui. Atitudinea sa fata de directcr erarespectuoasa din cauza ca acesta se afla de multn serviciul Scot-land Yard-ului. Altfel l consideraca pe un egal. Se opri la usa. Va deranjez cumva? ntreba el.

Poftiti, domnule doctor, zise directorulzm-bind. Bietul Pridveaux, spuse Lomond,clatinnd mhnit capul. Zau ca ma mustraconstiinta ca am trimis pe cineva laspnzuratoare, tocmai ntr-un fund de mahala.

Este cu totul altceva sa mori n respectabila New-Gate, iar ,,onoarea" de a fi spn-zurat la Tyburn tida o valoare istorica. Pacat ca stiu atta desprecriminologie! Ati observat, domnule director, cefel de urechi are Wembury?

Si descrise aceste anexe" ale tnarului inspector,156


157/322

care era vadit jenat. Tipica ureche de criminal! Inpreuna cu falcileproeminente, ne indica un ucigas fioros. Ai

comis cumva vreo crima? Pna acum nu, mormai Alan.Lomond termina ntr-un trziu rasucirea tigarii sidirectorul, care asteptase rabdator terminareaacestei operatii, spuse: As vrea sa va vorbesc, domnule doctor.

Despre o femeie? ntreba Lomond fara sa-siridice ochii. Cum dracu' ai ghicit? ntreba Wembury mirat. N-am ghicit deloc; stiam. Vezi, d-ta esti un a-parat de emisie, ca cea mai mare parte dintre oa-

120meni, iar eu am o antena foarte sensibila. E vorbade telepatie. Un rest de animalitate, ramas nmine. Bliss l privea batjocoritor. Animalitate? spuse el Pna acum stiam ca te-lepatia e un apanaj al intelectului. Asa cel putin

se pretinde n America. Americanii pretind multe lucruri, n care nicimacar ei nu cred. Telepatia nu-i dect un instinctanimalic, finisat de ratiune Dar sa ne ntoarcemla doamna . . . Ce-i cu ea? As dori sa aflati de la dmsa cte ceva despre

157


158/322

sotul ei, zise Walfoid.Medicul clipi siret din ochi. Snt convins ca n-o sa aflam mare lucru! Ce

stiu nevestele despre sotii lor? Nu snt sigur ca-i chiar ,sotul ei, raspunseBliss. Batrnul rnji: Ah! Daca-i vorba de sotul altei femei, s-ar putea sa stie ceva despre ei Asa da! Cum ocheama?

Directorul se ntoarse spre Wembury Care-i numele ei adevarat? Cora Ann Milton . . . nascuta Barford. Lomondridica deodata privirea. Barford . . . Cora Ann? Uite o

coincidenta! Ce coincidenta? Am auzit multe despre o Cora Ann n unna cucteva luni, zise doctorul aprinzndu-si tigara. Cred ca de mine n-aveti ne /oie, domnule di-rector, spuse Bliss. Eu am o treaba serioasa.

Si se ndrepta spre usa. Doctore, iata un caz inventat parcaanume pencru d-voa(str. Un om cu calitatile d-voastra ar trebui sa-l prinda pe criminal ntr-osaptamma121

158


159/322

I Asta-i numai un fel de a spune, raspunse me-dicul, fumndu-si linistit tigara

Chicoteala lui l urmari pe Bliss pna pe coridor. Siacum Lomond urma sa auda raportul politieidespre Razbunator. Walford deschise u-i dosar. Povestea acestui om e foarte ciudata si ca an-tropolog, o sa va intereseze. Mai nti, n-a fostprins niciodata. E un asasin. Dar, dupa cte stim,

n-a profitat baneste niciodata de pe urmavreuneia dintre crimele de care l socotim vinovat.Stim aproape cu certitudine, ca n timpulrazboiului, a facut parte, ca ofiter, din corpul deAviatie. . . Un om foarte rezervat, care s-a

mprietenit cu un singur camarad. Pe baza uneinvinuiri nefondate, acesta a fost mpuscat maitrziu pentru lasitate, din ordinul colonelului sau,Chafferis-Wisman. La trei luni dupa sfrsitulrazboiului, Chafferis-Wisman a fost ucis.Banuiam, ba sntem chiar siguri, ca aici a fost

mna Razbunatorului, care a disparut imediatdupa ncheierea armistitiului. . . fara a-si luamacar gratifica-tia cuvenita. Desigur ca n-a fqst scotian, l ntrerupse Lo-mond. A refuzat Meritul militar", si toate decoratiile

159


160/322

rare i-au fost oferite, urma Walford. N-a fost foto-grafiat niciodata cu vreun grap al regimentuluisau. Nu posedam dect un desen, schitat de

catre un steward pe bordul unui vapor care faceacurse regulate ntre Seattle si Vancouver. Peaceasta nava, Milton s-a casatorit. Casatorit? La bord era o fata, care fugise de justitia ame-ricana. Impuscase un individ care o insultase

ntr-un local de dans, rau famat, din Seattle.Proba-122bil ca i-a destainuit lui Milton ca urma sa fie ares-tata la sosirea lor la Vancouver, iar el l-a convins

pe un preot, aflat pe vapor, sa-i cunune. Astfel, eaa devenit supusa britanica, ocolind deci legeaextradarii. A fost o fapta nebuneasca, la DonQuijotte.Lomond clipi din ochi. Ah, atunci trebuie sa fie negresit un scotian. E

un om ngrozitor, nu-i asa? Daca populatia ar sti ca el se afla n Anglia, amavea mari neplaceri, raspunse colonelul. Aproapesigur ca Milton l-a omort pe batrnul Oberzohn,fondatorul unei agentii sud americane denatura foarte dubioasa. L-a ucis pe Attaman;

160


161/322


162/322

ochii destul de frumosi.. . l cunoasteti... nu se poate! ngaima Wem-bury.

Nu ispun ca-l cunosc, dar l-am ntlnit undeva.Lomond clatina capul. Da. L-am ntlnit la Port Said, acum vreo optluni. Ma oprisem acolo, la napoierea din Bombay,si descinsesem la un hotel. Cnd am aflat ca unsarman european zace bolnav ntr-un han murdar

din cartierul indigenilor, m-am dus sa-l vad . . .Asemenea fiinte, care traiesc n promiscuitate cuindigenii, ma intereseaza ntotdeauna; am gasitun om grav bolnav. De fapt banuiam ca avea sa securete (Batu usurel n portret). Era domnul

acesta. Snteti sigur? ntreba Walford. Un om de stiinta nu e niciodata sigur de nimic.Debarcase de pe un vapor australian. Asta-i omul nostru! striga Wembury. S-a nsanatosit?

Nu stiu, raspunse Lomond. Cnd am fost la el,aiura. Repeta mereu un nume: Cora Ann". L-amvazut de doua ori. La a treia vizita facuta, batrnafemeie care patrona hanul, mi-a comunicat ca adisparut n cursul noptii. Dumnezeu stie ce i s-an-

162


163/322

124tmplat. Ar putea oare sa fi fost Razbunatorul? Nue cu putinta!

Directorul privi din nou schita. Eu cred totusi ca da. Impresia mea este ca n-amurit. Ati putea sa ne ajutati, domnule doctor.Daca stie cineva unde se gaseste Razbunatorul,apoi aceea nu poate fi dect nevasta-sa, doamnaMilton . . .

Cora Ann? Da? Domnule doctor, am fost foarte impresionat defelul cum l-ati interogat pe Pridveaux. As dori safaceti o ncercare identica cu aceasta femeie.Chea-m-o aici, domnule inspector.

Dupa iesirea lui Wembury, colonelul scoase dindosar un alt document. Aici snt nsemnate miscarile ei, att ct le-amputut verifica. Acum trei saptamni s-a rentors ntara cu un pasaport britanic. Locuieste lahotelul Marlton.

Lomond si potrivi ochelarii si studie documentul. A venit prin Genova ... cu un pasaport brita-nic, spuneti. E ntr-adevar casatorita? Da, fara ndoiala. S-au casatorit pe vapor, darn-au stat dect o saptamna mpreuna. O saptamna? Oh, atunci s-ar putea sa-l mai

163


164/322

iubeasca, observa Lomond cinic. Daca prietenulmeu egiptean e Razbunatorul, cunosc o multimede' lucruri despre aceasta femeie. A fost cam

vorbaret n delirul lui si ncetul cu ncetul mirevin n minte multe chestii rostite de el. Acumlasati-ma o clipa sa ma gndesc! Cora Ann . ..Deodata se ntoarse: Orhidee! . . . Am gasit!125

CAPITOLUL XXVI

In momentul a

Edgar Wallace - Razbunatorul

Documents

Transcript of Edgar Wallace - Razbunatorul