ecumenism
2
Jésus - IISUS HRISTOS (Iisus reprezintă forma gr. a numelui ebraic Ioshua „Mântuitorul”, iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, „unsul lui Dumnezeu”), întemeietorul creștinismului. Potrivit Evangheliei, s-a născut în Bethlehem, în anul 4, înainte de era creștină. Disciples - uceníc m. (vsl. učenikŭ, d. učiti, a învăța, a instrui. V. năuc, ocenie). Vechĭ. Discipul, apostol: uceniciĭ luĭ Hristos. Azĭ. Elev la meserie: ucenicu a ajuns calfă. – Fem ucenică saŭ (vechĭ, d. vsl. ucenica), uceniță. Cp. cu muceniță. Royaume des cieux - împărățíe, împărății s. f. 1. Țară condusă de un împărat; imperiu. ◊ Împărăția cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Împărăția lui Dumnezeu = stăpânirea lui Dumnezeu în cer și pe pământ, peste îngeri, oameni și întregul univers. ◊ Împărăția de mii de ani = împărăția lui Dumnezeu și a celor credincioși, care vor împărăți pe pământ mii de ani, adică până la a doua venire a lui Hristos, și apoi în ceruri, greșit înțeleasă ca fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Înv.) Împărat, sultan. – Din împărat + suf. -ie. Miséricordieux - MILOSTÍV, -Ă, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninariță. – Din sl. milostivŭ. Dieu - DUMNEZÉU, dumnezei, Divinitate, zeu. – Lat. dom(i)ne deus. s. m. 1. N. pr. (În religiile monoteiste) Ființă supremă personală, cauză transcendentă primordială, principiu fundamental al existenței și ordinii universale, creator și judecător al lumii, binele absolut și principiu al mântuirii care acționează în istorie. ♦ (În religia creștină) Dumnezeu (1) care este unic, dar în același timp întreit în:
-
Upload
flaviu1990 -
Category
Documents
-
view
7 -
download
2
description
ecumenism
Transcript of ecumenism
Jsus - IISUS HRISTOS (Iisus reprezint forma gr. a numelui ebraic Ioshua Mntuitorul, iar Hristos, forma gr. a numelui ebraic Messiah, unsul lui Dumnezeu), ntemeietorul cretinismului. Potrivit Evangheliei, s-a nscut n Bethlehem, n anul 4, nainte de era cretin.
Disciples - ucenc m. (vsl. uenik, d. uiti, a nva, a instrui. V. nuc, ocenie). Vech. Discipul, apostol: ucenici lu Hristos. Az. Elev la meserie: ucenicu a ajuns calf. Fem ucenic sa (vech, d. vsl. ucenica), uceni. Cp. cu muceni.
Royaume des cieux - mpre, mprii s. f. 1. ar condus de un mprat; imperiu. mpria cerului (sau cerurilor) = rai. mpria lui Dumnezeu = stpnirea lui Dumnezeu n cer i pe pmnt, peste ngeri, oameni i ntregul univers. mpria de mii de ani = mpria lui Dumnezeu i a celor credincioi, care vor mpri pe pmnt mii de ani, adic pn la a doua venire a lui Hristos, i apoi n ceruri, greit neleas ca fiind de o mie de ani (gr. ...ta hilia eti). 2. (nv.) mprat, sultan. Din mprat + suf. -ie.
Misricordieux - MILOSTV, -, milostivi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Milos, ndurtor; binevoitor, ngduitor, ierttor; p. ext. bun, blnd. (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. Adj. Darnic, generos. 3. S. f. (Bot.) Veninari. Din sl. milostiv.
Dieu - DUMNEZU, dumnezei, Divinitate, zeu. Lat. dom(i)ne deus. s. m. 1. N. pr. (n religiile monoteiste) Fiin suprem personal, cauz transcendent primordial, principiu fundamental al existenei i ordinii universale, creator i judector al lumii, binele absolut i principiu al mntuirii care acioneaz n istorie. (n religia cretin) Dumnezeu (1) care este unic, dar n acelai timp ntreit n: Tatl, Fiul i Duhul Sfnt. Loc. adj. Btut de Dumnezeu = npstuit, nenorocit
Persecute - PRIGON, prigoane, s. f. Urmrire aprig, pornire mpotriva cuiva; msuri represive luate de o autoritate mpotriva cuiva; asuprire, persecuie, prigonire. Din prigoni (derivat regresiv).
Prophte - prooroc (prooroci), s. m. Profet. Var. proroc i der. Mr. pruuroc. Sl. prorok (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 295). Rezultatul oo o a fost explicat de Graur, BL, III, 50, drept brisure a vocalei ntre doi r; dar situaiile invocate nu snt convingtoare, cf. creer, greer, proor. Pentru ca brisure s fie efectiv, ca n cazul de fa, ar trebui s se adauge condiia unui o posterior; astfel ar fi vorba mai curnd de o disimilare vocalic, cf. prolog, care se pronun vulgar proolog. Der. prooroci, vb. (a profetiza, a prezice); proorocie, s. f. (profeire); prooroci, s. f. (profetes), din sl. proroica; proorocesc, adj. (profetic); proorocea, s. f. (Olt., ultima recitare pe care o fac colindtorii de la Crciun dup ce au colindat); prorocestvui, vb. (nv., a prezice), din sl. proroistovovati.
