1

2

ECOU DE TIMP RESTITUIRI ________________________________________________________________________ „Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit” Sunt ,cel puţin, două zile pe an când în România se vorbeşte cu emoţie despre acela numit „Poetul nepereche”, „Geniul poeziei româneşti”, „Luceafărul literaturii române” şi aceste zile împart – aproape simetric – fiecare an : 15 ianuarie – 15 iunie În zilele când teii se pregătesc să ne aducă aminte , prin mireasma florilor blonde, de acela care trăieşte , încă , în trupul unui arbore secular din Copoul moldovenescului Iaşi, dar mai cu seamă în sufletele noastre, să vorbim despre o apariţie editorială care împlineşte 10 ani, dar care este la fel de controversată ,în lumea criticii literare, ca şi în ziua lansării. Ştiam că din corespondenţa celui mai cunoscut cuplu din literatura română s-au păstrat 66 de scrisori – 13 scrise de Eminescu, 48 de Veronica Micle şi 5 considerate ca inventate de zelosul Octav Minar. Acestora li s-au adăugat printr-o senzaţională întâmplare, 93 de scrisori trimise de Eminescu, Veronicăi Micle şi 15 pe care ea i le-a adresat. Scrisorile au fost date publicităţii de către doamna Christina Zarifopol Ilias profesor universitar care trăieşte din 1980 în Statele Unite ale Americii. Ele ar fi făcut parte din arhiva familiei Graziella şi Vasile Grigorcea, doamna Graziella fiind nepoata de fiică a Veronicăi Micle. Au fost scrise în intervalul 1879-1883 , după moartea lui Ştefan Micle , când Eminescu dorea să-şi legalizeze legătura cu tânăra văduvă. Pentru critica literară descoperirea acestor scrisori constituie o adevărată lovitură de teatru: biografică, bibliografică, sentimentală şi literară. În primul rând se modifică, esenţial, elementele ecuaţiei sentimentale pe care o analizaseră specialiştii având la dispoziţie vechiul fond de scrisori. În vechiul raport de contribuţie epistolară Veronica Micle (cu cele 48 de scrisori) părea mult mai îndrăgostită de Eminescu ( cu numai 18 şi nu toate cu girul autenticităţii) decât poetul de ea . Din mai puţinele lui mesaje sentimentele păreau mai puţin profunde, dragostea Veronicăi putând fi considerată sufocantă pentru poet. Scrisorile descoperite după mai bine de 120 de ani schimbă această imagine înfăţişând un Eminescu mult mai participativ şi trecând, ca toţi îndrăgostiţii lumii, prin întreg registrul trăirilor amoroase : de la extaz la durere,de la bucurie la disperare, de la vibraţia cu sufletul – pereche la acea rece politeţe a deznădejdii.

3

ECOU DE TIMP RESTITUIRI ________________________________________________________________________ “Botoşani 29 August (10 Sept.)1879 Dulcea mea amică, Nevenind trei zile în oraş, căci am petrecut la ţară, am primit abia astăzi scrisoarea ta sosită de trei zile. Te credeam la vie ş nu cutezasem să-şi scriu. Iar acum luând condeiul în mână mă simt incapabil de-a scrie măcar un şir cuminte, căci îndată la primirea scrisorii tale gândul cel întâi a fost să plec numaidecât la Iaşi. . . . . . . . . . . . . . . Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra şi mii de idei cari de cari mai curioase şi mai nerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. Un lcru ştiu şi voi hotărât: să fii a mea şi pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viaţă decât în apropierea ta şi numai sub condiţia aceasta voi în genere să trăiesc. Altfel la ce-aş mai târâi o existenţă de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri şi în cazul cel mai bun urât. Ştiu că-ţi scriu lucruri fără nici o legătură şi c-aş vrea mai bine să te ţin de mână decât să-ţi scriu şi… Dar tu ştii toate ,ce să-ţi mai spun ceea ce ştim de mult amândoi, ceea ce pururi vom şti, ceea ce spus şi respus între noi are cu toate acestea un farmec renăscând. De mii ,de mii de ori! Te rog mult nu mă uita. Mihai” Este un fragment dintr-o emoţionantă scrisoare a unui îndrăgostit care speră să-şi trăiască viaţa alături de iubita lui. Dar sunt atât de multe vocile care se îndoiesc de autenticitatea acestor scrisori şi tot atât de multe care nu cred că cineva va identifica falsurile în aceste pagini. Un răspuns nu-l poate da , deocamdată, nimeni pentru că nimeni , în România, nu a văzut scrisorile originale, aşa cum nimeni nu poate explica de ce familia Grigorcea a ţinut ascunse scrisorile mai bine de 120 de ani. Un lucru este cert că pentru noi, cei care îl iubim pe Eminescu , această nouă întâlnire cu el ni-l apropie mai mult , deoarece „Ultimul mare poet romantic poate fi surprins aici într-o ipostază biografică, în hainele şi în pielea lui, atingând cu mâinile şi cu sufletul întreaga claviatură a iubirii” – cum observă Daniel Cristea- Enache în 2006. Iar eu ,care voi reciti întotdeauna versurile lui Eminescu cu emoţia celei dintâi lecturi, vă rog să urmaţi îndemnul lui Tudor Arghezi care-şi pleacă smerit talentul în faţa celui care a rămas icoană în sufletele celor care iubesc veşnicia poeziei româneşti. „Păşiţi încet cu grijă tăcută, feţii mei . Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei, Cel mai chemat s- aline, din toţi , şi cel mai teafăr Şi-a înmuiat condeiul de –a dreptul în luceafăr.” Ştefania Puchianu

4

ECOU DE TIMP COMUNIUNE ________________________________________________________________________ SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL

Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” şi “lumii învăţători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părţi ale lumii. E greu tălmăci în

grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covârşesc mintea, iar învăţăturile lor, precum şi inspiratele interpretări ale slovei revelate, întrec la număr nisipul mării şi stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm18,8). Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeaşi zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Amândoi au fost încununaţi cu cununa martiriului în aceeaşi zi, 29 iunie, anul 67. Dar în afară de coincidenţa zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este şi “Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: “raze ale Soarelui celui înţelegător”, “prietenii lui Hristos”, “luminătorii celor din întuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeieştilor învăţături”,“căpetenii învăţăceilor” ş.a. Dintre aceste aprecieri, cea mai

cuprinzătoare este aceea de “prieteni ai lui Hristos”, fiindcă îi înfăţişează într-o unitate desăvârşită, ca “slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1). Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost la aceeaşi înălţime religioasă şi morală, neavând alt scop al vieţii şi activităţii lor, decât a mărturisi pe Hristos, a vesti cuvântul Lui, a fi de folos oamenilor şi a-şi împăca cugetul lor (Faptele Apostolilor 24, 16). Sfântul Apostol Petru a fost pescar şi se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei îşi câştigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: “Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19). Era într-o dimineaţă. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un peşte. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja şi, spre uimirea lor, – căci experienţa de până atunci îi făcea să creadă că dimineaţa nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de peşte, atât de mulţi încât abia au putut să o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus şi îi urmară. Au lăsat uneltele, familia, rude şi au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăţiei lui Dumnezeu şi de a împărtăşi harul divin. De atunci cei doi

5

ECOU DE TIMP COMUNIUNE ________________________________________________________________________ fraţi au fost nedespărţiţi de Hristos şi martori ai minunilor pe care le-a făcut. Bucuria de a fi aproape cu Iisus, a exprimat-o Sf. Apostol Petru, când s-a aflat pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă, zicând: “Învăţătorule ce bine este să fim noi aici” (Luca 9,33).

De la Sf. Apostol Petru avem mărturisirea adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus întrebarea: “Cine ziceţi voi că sunt ?”. Răspunzând Simon Petru a zis: ”Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16). În vremea Patimilor Domnului, Apostolul Petru, deşi făgăduise că nu se va despărţi de Iisus, chiar dacă toţi ceilalţi Îl vor părăsi, a avut o clipă de slăbiciune, spunând că nu-L cunoaşte pe Iisus şi că nu face parte dintre ucenicii Săi. Îndată, însă, s-a căit de fapta sa şi ieşind afară din curtea arhiereului, a plâns cu amar. (Matei 26, 75). Greşeala i-a fost iertată căci, după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor şi l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubeşte. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaşte, acum spune de trei ori: “Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paşte oile Mele” (Ioan 21, 17), reaşezându-l în misiunea de apostol.

După Înălţarea Mântuitorului la cer, plin de curaj şi de Duh Sfânt, Sf. Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Ţara Sfântă, în cetăţile din Asia Mică, şi până a ajuns la Roma împăraţilor păgâni. De mai multe ori a fost închis în temniţă. Şi-a sfârşit viaţa şi osârdia apostolică în Roma cezarilor, fiind răstignit cu capul în jos, acolo unde se înalţă astăzi magnifica bazilică San Pietro. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (“cel dorit”) şi era iudeu de origine din oraşul Tars, capitala provinciei Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat “legea”, adică Scriptura Vechiului Testament, în şcoala învăţatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. Într-adevăr, a devenit un cunoscător şi apărător al “legii” şi tradiţiilor iudaice, aparţinând la secta fariseilor. În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ştefan; el păzea hainele ucigaşilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creştinilor. În zelul lui anticreştin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creştini şi a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecaţi şi condamnaţi la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credinţa cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit şi i-a luat vederea; el a căzut cu faţa la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: “Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?”. El a zis: “Cine eşti Doamne ?”. Acelaşi glas i-a răspuns: “Eu sunt Iisus pe care tu îl prigoneşti”. Tremurând şi plin de groază, Saul a întrebat: “Doamne ce voieşti să fac ?”. Domnul i-a zis: “Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”(Faptele Apostolilor 9, 1-6). Saul s-a ridicat de la pământ, dar nu mai vedea. Însoţitorii l-au dus în Damasc, unde a primit Botezul de la preotul Anania. Din Damasc s-a dus în Arabia, unde a petrecut trei ani în post şi rugăciune, şi s-a pregătit, spre a fi cu adevărat “vas ales care să-i ducă numele înaintea neamurilor, a împăraţilor, a fiilor lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 9, 15). Marele duşman al creştinilor devine cel mai mare apărător al lor, fariseul fanatic devine mare propovăduitor al Evangheliei pe care o vesteşte în întreg cuprinsul imperiului roman. Sfântul Ioan Gură de Aur a spus despre el că “este fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos’’. Avram Boţa

6

ECOU DE TIMP GÂNDURI ________________________________________________________________________ Interviu cu domnul EMIL MATEIAS

(Continuare din numarul trecut)

În calitate de consultant pentru o companie atât de puternică cum este PHILIPS aţi avut posibilitatea de a călători foarte mult şi să cunoaşteţi diverse tipologii umane, culturi diferite, oameni interesanţi. Cât şi cum v-a ajutat acest lucru pentru mai târziu ?

La firma Philips am lucrat din anul 1979 până în anul 2000. Apropiindu-se vârsta de pensionare, firma Philips m-a rugat să nu-mi întrerup activitatea şi să ofer consultanţă unor firme care livrau subansamble pentru firmă, precum şi pentru noile fabrici construite în Taiwan, China, Cehoslovacia, Slovacia, USA şi Mexico. Am înfiinţat firma proprie „EMA Consulting” care a funcţionat 8 ani. Este adevărat că în această perioadă eram mai mult în avion, dar ţările în care am asigurat consultanţă tehnică le-am vizitat, în adevăratul sens al cuvântului, abia după încetarea activităţii de consulting. De atunci cutreier împreună cu soţia, lumea în lung şi în lat. Orice contact cu o „altă lume” te ajută să apreciezi mai bine propriile experienţe de viaţă. Poate că cel mai mult m-a impresionat ţările din insulele liliputane din oceanul Pacific. Aici nu numai că oamenii nu „trăiesc în copaci”, ci înţelegând avantajele de pe urma turismului, au construit o infrastructură modernă şi au o curăţenie de invidiat chiar şi pentru mari continente cum sunt Africa sau chiar America de Sud. Alături de un grup de preoţi aţi pus bazele primei mitropolii ortodoxe româneşti din Germania, la Nürnberg. De unde a pornit această idee şi cum s-a materializat ea efectiv ? Pe timpul comunismului existau în Germania doar o mână de parohii, înfiinţate din iniţiativa preoţilor care au părăsit ţara. Biserici româneşti nu existau decât două. Slujbele se ţineau în biserici catolice sau protestante. Atât în această perioadă, cât şi după `89, bisericile erau singurul loc unde românii, unii debusolaţi şi fără ajutor, se puteau întâlni, unde se putea găsi un sfat sau un ajutor cât de cât, de la cei stabiliţi mai de mult. Dar chiar şi preoţii, care nu aveau nici un salariu, trebuiau să muncească, de cele mai mult ori mult sub nivelul lor de pregătire, pentru a asigura existenţa familiilor lor.

Una din invenţiile mele: un cuptor lung de 56 m în care se desfăşoară în lanţ, 3 procese diferite.

1982: Biroul meu

7

ECOU DE TIMP GÂNDURI ________________________________________________________________________ . Înfiinţarea unei mitropolii putea desigur rezolva multe probleme, nu numai din punct de vedere canonic, dar şi din punct de vedere social atât pentru preoţi cât şi pentru comunităţile de români în general. În calitate de membru al Partidului Creştin Democrat din Germania, am putut organiza sub egida acestui partid întâlnirile premergătoare, iar la 16 octombrie 1993, la Aachen, s-a ales primul Mitropolit şi s-a înfiinţat astfel prima Mitropolie ortodoxă română din afara graniţelor ţării. Eu am fost membru în primul Consiliu Eparhial şi sunt ctitor al catedralei Mitropolitane din Nürnberg

Liga Asociaţiilor Româno-Germane din Germania, organizaţie al cărui purtător de cuvânt sunteţi, reuneşte în prezent 18 asociaţii din diaspora. Cum a fost anul 2009 pentru Ligă şi care sunt noutăţile pentru 2010 ?

Liga „trăieşte” în primul rând prin activitatea asociaţiilor membre, în număr de 18. Acţiunile Ligii şi implicit ale asociaţiilor sunt multiple, diversificate, dar toate au acelaşi ţel: păstrarea şi promovarea valorilor spiritual-culturale ale poporului.

În calitate de membru în Conducerea Ligii, particip de ani de zile la întâlnirile guvernului României cu reprezentanţii românilor de pretutindeni. Recent am fost ales prim-vicepreşedinte al organizaţiei PDL Germania. Întrucât deputatul diasporei europene este deasemenea membru PDL, noua mea funcţie constituie o pârghie eficientă, astfel încât problemele şi propunerile comunităţilor româneşti din Germania să fie pe „cale directă” transmise parlamentului şi guvernului României

Ce părere aveţi despre situaţia în care găsiţi oraşul după câteva luni de la precedenta vizită ? Care consideraţi că sunt direcţiile de dezvoltare ce ar trebui urmate ?

În calitate de „turist” nu pot decât să am păreri pozitive despre oraşul nostru. Faptul că în sfârşit avem două hoteluri, podul nou şi îndiguirea râului Bistra, curăţenia, toate acestea sunt lucruri concrete pentru binele oraşului.

1996: Prânz oferit de ambasadorul României, la care am participat împreună cu Primarul oraşului Aachen

2005: Întâlnire solicitată de mine, la vicepreşedinta parlamentului german, în problema

salarizării preoţilor români din Germania. Sunt însoţit de Mitropolit şi de ambasadorul României

8

ECOU DE TIMP GÂNDURI ________________________________________________________________________

Se simte în oraş şi o revigorare a vieţii cultural artistice. Festivalul „Afilon Laţcu”, aniversarea octogenarului Achim Nica şi a ansamblului „Iedera”, apariţia publicaţiei periodice „Ecou de timp”, activitatea vie a unor cercuri artistice din cadrul Casei de Cultură, nu pot fi decât veşti îmbucurătoare pentru orice fiu al oraşului nostru.

Am avut două întrevederi cu domnul Sergey Kusmin, directorul executiv al „MECHEL Ductil Steel” (Turnarea continuă a fostei uzine) şi am rămas surprins de interesul pe care dânsul îl acordă atât trecutului cât şi prezentului oraşului Oţelu Roşu.

Vă rog să împărtăşiţi cititorilor noştri care este stadiul pregătirilor pentru aniversarea Cineclubului Oţelul Roşu, cât şi noutăţile despre organizarea Festivalul de Film AMA-FILM.

Pregătirile privind aniversarea cineclubului şi a organizării festivalului „AMA-FILM” sunt în grafic. Pentru aceasta trebuie să mulţumesc în primul rând Preşedintelui Cineclubului, Ing. Nicolae Negruţiu, doamnei Ştefania Puchianu, domnilor Norbert Taugner şi Florin Beşliu, doamnei directoare

a liceului Rozalia Ghiorghioni şi nu în ultimul rând realizatorului acestui interviu, dumneavoastră domnule Gabriel Găină. Mulţumiri speciale doresc să aduc atât doamnei Ada Chisăliţă, director coordonator al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional a judeţului Caraş Severin, precum şi întregului colectiv al Casei de Cultură Oţelu Roşu în frunte cu domnul Director Nicolae Român.

La festivităţile ce se organizează cu acestă ocazie, va participa şi Preşedintele Uniunii Mondiale a Cineaştilor Amatori, domnul Georges Fondeur, din Luxemburg.

Sper că pentru locuitorii oraşului nostru, Festivalul AMA-FILM din 16 iulie şi Sărbătorirea cineclubului din 17 iulie, vor constitui momente nu numai de oglindire a trecutului de 50 de ani a oraşului, dar şi un îndemn la înviorare a activităţii culturale a oraşului, la strângerea relaţiilor dintre generaţiile care reprezintă azi Oraşul Oţelu Roşu.

Gabriel Găină

9

ECOU DE TIMP ANIVERSARE ________________________________________________________________________ Cuvinte de suflet la aniversarea Cineclubului ,,Oţelul Roşu’’ Iancu Simion Simi, primarul oraşului Oţelu Roşu

Cineclubul ‘’Oţelul Roşu’’ a împlinit la 13 martie 2010 o jumătate de veac de activitate neîntreruptă, activitate cunoscută în ţară şi în lume de sute şi sute de iubitori ai artei filmului. Ne place să amintim că cineclubul a luat fiinţă cu câteva luni înaintea declarării ’’oraş’’ a localităţii noastre . aniversarea aceasta dublă ne îndeamnă să ne întrebăm ce a însemnat cineclubul pentru oraş şi ce a însemnat oraşul pentru cineclub? Răspunsul este simplu: localitatea şi uzina au fost ,,platou de filmare’’ unde s-au realizat majoritatea filmelor în cei 50 de ani de activitate. Iar actorii, vedetele acestor filme, au fost tocmai locuitorii oraşului. Astfel, filmele lor sunt şi vor rămâne o arhivă vie a localităţii noastre. Consiliul Local, Primăria Oţelu Roşu şi eu personal aducem mulţumirile noastre acestor oameni minunaţi şi dorim activităţi cineamatorilor de pe frumoasa Vale a Bistrei, noi şi răsunătoare succese.

10

ECOU DE TIMP ANIVERSARE ________________________________________________________________________ Georges Fondeur Preşedintele UNICA

Faptul că acest cineclub există de o jumătate de secol, este o marturie a voinţei şi tenacităţii fără precedent a unui grup de amatori pasionaţi de cinema. Responsabilii actuali ai Cineclubului Oţelul Rosu au făcut bine să comemoreze cu demnitate această aniversare prin festivităţi la înaltimea evenimentului. Astfel se dovedeşte că cineclubul se află încă în plină vigoare, că nu a pierdut nimic din entuziasmul şi dinamismul anilor 60, că încă de la început, el a fost construit pe fundamente solide , iar faptul exceptional că s-a parcurs o jumatate de secol de activitate, nu se datorează întâmplării. Permiteţi-mi să exprim în acest moment solemn, cele mai calde felicitări membrilor fondatori, conducătorilor cineclubului jubiliar, membrilor activi şi tuturor simpatizanţilor. Cu prilejul aniversării sale , atât în numele meu personal cât şi în cel al marii familii de autori de filme de scurt metraj, exprim bucuria noastră faţă de realizările Cineclubului ,,Oţelul Roşu’’şi îi doresc mulţi ani de existenţă şi constantă evoluţie. Nu mi-aş îndeplini bine rolul de conducător al unei mari federaţii internaţionale dacă nu aş exprima speranţa că în curand acest cineclub va deschide porţile sale unui public mai larg, atat naţional , cât şi internaţional. Realizarea acestei dorinţe presupune desigur că, împreună cu alte cinecluburi, sub tutela Federaţiei Romane de Cineamatori, clubul dumneavoastră să adere la organizaţia mondială a cineaştilor amatori care este UNICA. Sunt sigur că UNICA ar primi cu bucurie aderarea cineamatorismului românesc şi ar fi gata să acorde ajutor şi îndrumări în cazul apariţiei pe parcurs a unor eventuale dificultăţi de ordin administrativ sau procedural. Este util să amintesc faptul că, datorită statutului său de membru afiliat la UNESCO prin CICT, Unica se bucură de o incontestabilă putere de reprezentare şi legitimitate , ceea ce îi conferă printre alte mijloace care îi permit să se facă remarcată pînă în cele mai înalte sfere naţionale şi internaţionale. Dacă interpretez corect anumite indicaţii , ideia unei afilieri preocupă un număr considerabil de membri ai Cineclubului Oţelul Roşu, şi nu numai pe ei. Unica , la rândul său, în calitatea sa de federaţie mondială a filmului de amatori, are tot interesul să consolideze reţeaua sa de federaţii membre, în această parte a Europei.

11

ECOU DE TIMP ANIVERSARE ________________________________________________________________________

Făcând acest pas, cineaştii amatori români vor avea ocazia să facă schimburi cu alţi autori veniţi din întreaga lume . În acelaşi timp , măsurându-se cu elita mondială în cadrul festivalului anual Unica, filmul de cineamatori din România va putea creşte atât pe plan creativ cât şi pe cel ethnic, iar ca rezultat al participarii la o concurenţă binefăcătoare , atât nivelul general cât şi motivaţia individuală a fiecaruia se va putea îmbunătăţi . Să nu uităm că la festivalul anual Unica mulţi tineri autori talentaţi se pot servi de o platformă unica prin intermediul căreia pot arăta de ce sunt în stare în faţa unui public numeros şi avizat şi în faţa unui juriu internaţional foarte competent, în aşa fel încât , aşa cum s-a întâmplat de multe ori , acest festival le va putea servi de trambulină pentru o carieră în lumea marelui film sau cel al televiziunii

Prof. univ. dr. Radu Aneste Iată de ce ziua asta care ne-a întors cu mulţi ani

înapoi, când vedem filmuleţe de 5,10 minute , pe teme diverse din viaţa de toate zilele , din viaţa şcolară, de activităţi ale spiritului putem zice, pentru că ei încercau să imite cinematograful adevarat. Mijloacele erau destul de sărace la vremea aceea, dar sufletul, inima si nebuneasca lor dorintă de a se întrece şi de a arăta măcar atât cât pot, facea din acest cinematograf o întâlnire cu un spectator care astăzi nu există

Prof. univ. dr. Geo Saizescu, regizor Preşedinte al Institutului European de cultură şi Educaţie prin Imagine, Preşedinte al Asociaţiei Cinecluburilor din Romania.

Cei care se revăd aici după atâţia ani de zile , au bucuraia copilăriei începutului, se reîntâlnesc cu elanul de altă dată, cu romantismul credinţei că arta filmului este o artă superioară şi care trebuie să fie sustinută. Am convenit aici la Oţelu Roşu să găsim o modalitate de reînnoire a acestei stări de spirit. Ei nu făceau filmuleţe ca să câştige bani , ei făceau de bucurie aceste filme. Şi au dovedit că pot face film.

12

ECOU DE TIMP ANIVERSARE ________________________________________________________________________

Aşa mi-au rămas în minte,orele uneori, petrecute în preajma cineclubiştilor astăzi aniversaţi, aşa cred că arată , la amatori acasă , PROFESIONALISMUL rezultat din pasiune şi cunoaştere, din experienţă şi dorinţă de performanţă…. Lor, celor care au iniţiat Cineclubul , celor care l-au sustinut, celor care le urmează drumul fascinant al imaginii statice sau mişcate, alb/negru sau color , LA MULŢI ANI, acum când aniversăm această primă şi bogată jumătate de veac de artă a filmului la Oţelu Roşu. Dragii noştrii,

Felicitări, felicitări… Parafrazându-l pe Lucian Blaga, că “veşnicia s-a născut la sat”, putem spune că cineamatorismul s-a născut la Oţelu Roşu în urmă cu jumatate de secol. Acum, când sărbătorim marele eveniment, aducem şi noi salutul nostru de peste ocean, dorindu-vă multă sănătate, inspiraţie şi succese pe mai departe. Vă asigurăm de neuitarea noastră şi de faptul că am rămas mereu alături de voi, cu tinereţea de atunci care a însufleţit această pasiune nobilă. “LA MULTI ANI !” Tiberiu si Angela Boscaiu, California 2010

Conf. univ. dr. Călin Căliman, critic de film În occident mişcarea de cineamatori în ceea

ce priveşte creaţia cinematografică nu a fost niciodată la valoarea mişcării de cineamatori din Romania, dintr-o anumită perioadă , adică din ’70, când a fost marea revoluţie a cineamatorismului românesc. Nu e bine să ne ascundem propria noastră condiţie . Aceştia suntem , aceştia am fost, acestea sunt filmele din acel timp şi asta e bine să se vadă. Semnele acestea ale timpului sunt o dovadă că cineamatorismul din România a existat şi există cu adevarat . Aniversarea de la Oţelu Roşu , confirmă acest lucru.

Ada Mirela Chisăliţa, Director coordonator, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a judetului Caraş Severin …O încapere prelungă la etajul Clubului din Oţelu Roşu, cu geamuri supraînălţate, o masă nesfârşită, pe masă, hârtii, resturi de pânză, foarfeci, creioane, multe creioane. Pe peretele opus un ecran cu bordură neagră, aparate de filmat, trepieduri, aparate foto. ‘’LINIŞTE, acum înregistrăm ! Gata , să vedem ce-a ieşit. Nu, nu, piciorul lui Căscătu se miscă de parcă nu-i al lui !Hai să refacem desenul, ce Dumnezeu….., aici e Cineclubul Oţelul Roşu , nu ne putem juca nici cu imaginea, nici cu sunetul ’’.

13

ECOU DE TIMP CUVÂNTUL ________________________________________________________________________ Puterea cuvantului

Nu ştiu dacă este important numărul cuvintelor din care ne facem cărări în această

lume de cuvinte scrise sau nescrise. Ci mai degrabă calitatea lor, coloana lor vertebrala . Oamenii, semenii noştri se folosesc de cuvinte, se folosesc de ecoul cuvintelor, de esenţa lor, de puterea cuvântului prin intermediul căruia au fost creaţi.

Fiindcă Dumnezeu a fost primul care a folosit cuvântul şi puterea sa, spunând: ,,Să se facă lumină’’….şi s-a făcut, ,,Să se facă om’’….şi s-a făcut.

Noi oamenii trebuie să le găsim, să le adunăm în sufletele noastre şi după aceea să le dăruim, să le rostim. Dar ele cuvintele de multe ori sunt ascunse chiar în lăuntrul nostru, trebuie doar să ridicăm privirea spre noi, spre locul unde le ascundem de frică să nu le pierdem, sau de frică să nu intre alţii cu bocancii plini de noroi să ni le calce. Câteodată voci de dincolo de noi încearcă să ne ridice deasupra pământului, deasupra gândului care la rândul lui este tot cuvânt. Este adevarat că spatele unor cuvinte este împovărat de trecut care, uneori doare….şi încearcă să transmită că există prezent.

Deasupra pământului este locul unde trebuie să dăruim flori de cuvinte, flori de lotus semenilor noştri. Aici avem fiecare locul nostru, aici împărtăşim aceeaşi lună plină, aceleaşi gânduri, aceleaşi întrebări, câteodată aceleaşi răspunsuri, greşelile noastre, greşelile altora. Devenind constienţi de aceste greşeli doar un cuvânt…. iartă-mă… trebuie să rostim pentru a crea din nou echilibrul. Cuvântul este cel care aduce bucurii. Chiar dacă ne dor uneori cuvintele lui sau ale ei, oare trebuie să-l judecăm pe el sau pe ea, sau trebuie să-i compătimim? Cuvântul, este cel care uneşte familii. De multe ori cuvântul face mai mult decât un medicament. Cuvântul, este cel care distruge. Chear dacă am plânge ani în şir tot nu am şterge nişte cuvinte care le-am scrijelit cândva pe zidurile unei inimi, ci doar cu alte cuvinte se pot şterge.

De multe ori suntem sau trebuie să fim purtaţi de tăceri, să facem incursiuni în noi, să fim crisalida gândurilor noastre, să devenim cuvântul care ne place sau care trebuie să placă şi să turnăm în el esenţa pură ce o avem în inimi. Să nu lăsăm în cuvânt doar structura sa gramaticală. Vicu Cojocaru

14

ECOU DE TIMP GÂNDURI ________________________________________________________________________

Profesor de muzică fiind eram în relaţie cu copii de toate vârstele. M-am apropiat de creaţia compozitorului Timotei Popovici, originar de la Tincova, Com. Sacu, jud Caraş Severin dar care a muncit 50 de ani la Sibiu. Creaţia lui m-a făcut să mă alătur celor care în 1970 sărbătoreau 100 de ani de la naşterea compozitorului. La Tincova, în satul lui de baştina s-a organizat centenarul naşterii la care eu am participat cu primul meu volum, o monografie dedicate compozitorui si cu corul de copii CANON alaturi de alte coruri din zone. Ulterior, în anul 1982, am pus bazele, la Marga, a unui festival coral pentru copii şi tineret. S-au scurs de atunci 28 de ani, ani în care Festivalul s-a organizat la Marga şi Oţelu Roşu , prima ediţie, apoi la Sacu şi Tincova, ulterior multe ediţii la Caransebeş, iar ediţia de anul acesta la Reşiţa.

Festivalul din acest an a presupus 3 momente importante. Un parastas închinat compozitorului la 140 de ani de la naşterea şi 60 de la moartea sa, organizat la Biserica Sf. Petru şi Pavel din Govândari, păstorită de preotul Petru Berbente, la care a participat şi Corul Facultatii de Teologie Ortodoxă Andrei Şaguna din Sibiu dirijat de către Pr. Conf. Sorin Dobre. Al doilea moment a constat în organizarea unui simpozion În Memoriam Timotei Popovici. La acest simpozion au participat: Pr. Conf. Sorin Dobre, Pr. Conf. Univ.Vasile Grăjdaru din Sibiu, Preot Paroh Ioan Dumitraşcu din Tincova, Constantin Tufan Stan din Lugoj, Prof. Gelu Onţanu de la liceul Sigismund Toduţa din Deva, Prof. Univ. Dr. Nicolae Bica din Braşov, cărăşan de origine.

Al treilea moment a fost festivalul în sine care a fost deschis de corul Menestrelul dirijat de către Adriana Ponoran (Caciuc) originară din Oţelu Roşu, apoi a urmat Corala Petroşneana din Petroşniţa dirijat de Aurel Isac, al treilea cor prezent a fost Vestalele Oraştiei din Oraştie iar al patrulea a fost corul Facultăţii de Teologie a Episcopiei Timişoarei.

Puteţi să ne apropiaţi de începuturile mişcării corale iniţiate la Marga, localitatea dumneavoastră natală.

În 1902 tinerii din Marga au organizat, sub conducerea învaţatorului Iosif Olariu, un concert combinat (împreunat) cu teatru. Izvoare orale susţin apariţia acestui cor chiar înainte de anul 1900, Foaia Diecezană menţionând existenţa corului şcolarilor înca din 1898.

Prof. univ. dr. Dumitru Jompan

Vă mulţumesc pentru oportunitatea oferită şi doresc să începem această discuţie cu prezentul. Recent aţi coordonat la Reşita cea de-a 28 ediţie a Festivalului Coral Timotei Popovici, un eveniment cultural de tradiţie. Vă rog să ne spuneţi căteva cuvinte despre desfăşurarea acestui important festival.

15

ECOU DE TIMP GÂNDURI ________________________________________________________________________ Cu ocazia Festivalului ,,Banatean Suflet Ales’’, la Liceul Banatean din Oţelu Roşu ne-aţi oferit posibilitatea de a cunoaşte câteva crâmpeie din minunatele corespondenţe purtate de-a lungul carierei. Când urmează să scoateţi următorul volum de corespondenţe?

Datorită unei activităţi cultural-artistice bogate am cunoscut într-adevar multe

personalităţi, dirijori, compozitori, profesori, poeţi, prozatori, cu unii am purtat corespondenţe consistente, cu alţii mai puţin, am păstrat aceste scrisori gândindu-mă că poate câdva vor putea fi puse în valoare într-o carte. Am recurs la selecţionarea lor şi deocamdată public scrisorile lor către mine urmând ca în al cincilea volum să le public pe cele personale. Editez acum volumul cu numarul trei, de la litera J la litera P inclusiv, urmând cel de-al ptrulea volum, de la litera R la litera Z. În cel de-al cincilea voi face o adendă, publicând scrisorile primite în tot acest răstimp de 3 – 4 ani.

Sunteţi membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România, doctor în stiinţe muzicale, profesor universitar, dirijor de cor, culegător de folclor, compozitor, muzicolog şi poet. Daţi-ne o definiţie a muzicii, această frumoasă constantă a vieţii dumneavoastră.

Îmi este greu să dau o definiţie a muzicii. Pentru că muzica se defineşte prin ea însăşi, muzica este suma elementelor care o compun: ritmul, melodia şi armonia. Muzica sunt eu, muzica este viaţa mea, prin muzică am ajuns să fiu un muzician recunoscut sub acest petec de cer. Muzica este scuarul, insula unde te poţi retrage în scopul unei întâlniri cu muzele. Aş mai putea spune ca este locul de întâlnire al oamenilor în scopul unei comuniuni al realizării unui UNISON SOCIAL PERFECT. Gabriel Găină (Continuare în numărul următor)

Când te întorci acasă Când te intorci, Te uiti-apoi în cobileţ sărută stâlpul porţii; şi vezi uită-te în sus de-a mai rămas vreun strop de ceară la cei care s-au dus ! şi tot atât’ cerneală-n calimară ! Când o sa treci pragul Întoarce-te-n ocol, peste piatra morii priveşte înapoi, în sus să nu te sperie Rămâi ! cârâitul, Tu, nu ni-i mai vedea: ciuma, Demult noi ni-om fi dus ! fiorii ! Dumitru Jompan

16

ECOU DE TIMP POESIS ________________________________________________________________________

Adrian Gerhard

= LINĂ, LINĂ Lină, lina, plâng tulpină şi un bob de rădăcină… Plâng de noapte lăcrimate dorul scurs până la moarte şi mă plâng cât duce oful unde lină, lin izvorul cară apă cu ulciorul. Ana mea zidită lut, zice-se de ce m-a vrut, Ana mea zidită vânt, zice-se că e pământ, Ana mea, tăcută Ană, lină, lin suflet de rană zice-se de ce mă cheamă. Dar se zice ce se zice când eu ştiu că viaţa- i cruce şi se zice că murim Ană lină, lină, lin…

= ... X ... = ... ruptă-mi noaptea pe din două ruptă-mi vânt şi ruptă-mi soare din ruptura ce mă doare ruptă-mi clipa ce mă moare... ... leneş cad în lăcomire ruptă-mi vânt alb şi subţire şi din toamna ce se scurge după care dor te fug tâmpla mea lăsată-n coarne cu cercei de stele-n rug ruptă-mi cearcăn şi abis ruptă-mi rouă din putere tâmpla mea să doară, doară când mă rup la cel ce cere...

17

ECOU DE TIMP CONFLUENTE ________________________________________________________________________ Elegie de toamnă E toamnă, mor mestecenii pe rând, Frunza boceşte la mine în gând, Trenuri târzii cu şuier negru, Femei ce mă întreabă de-s integru. Maşini cu numere murdare trec, La sânul tău tomnatic mă înec, Aş vrea să-i port prin pori şi gări Aroma pân’ la mângâieri. Mi-e dor de fructul ce te-nseamnă Prin amalgam de frunze, doamnă, Sub umbra sânilor tăi goi Ne liniştim de-atâtea ploi. Cantilena II Madonă de zapadă te ningi în suflet gol Când seara muşc în ziduri de mansarde, Tomnatici porumbei, fugiţi de protocol Se zbenguie în umbră de roze policandre Noi suntem mesagerii eternelor tristeţi Şi-nbraţişăm doar moartea când fluieră din os Alunecăm din visuri de poeţi Cuminţi în labirintul dureros. Petrică Ionuţ

Cantilena III De somnul meu într-un castel de iarbă Mi s-ar preface eterna colivie, Să simt cum ţepii uscaţi în loc de barbă, Îi port pe faţa mea pentru vecie. Să-mi fie veşnică iubito a ta uitare Doar umbra să mi-o laşi când nu mai treci Să-mi putrezească sufletul de aşteptare Precum eternitate-n labirinturi reci. Să nu mai fiu nimic decat o gâză Cântând la porţi închise în amiezi Trist celibatar fără de viză, Pierdut prin gări învinse de zăpezi.

18

ECOU DE TIMP CONFLUENTE ________________________________________________________________________ Tobele ploii Tobele ploii sună ferice, Domnul în Ceruri De dor iar zice… Tobele ploii sună amar; toamna vestedă apare iar; cu flori de ceară, miere amară, cu busuioc, fără noroc. Tobele ploii Sună ferice : Domnul în ceruri de dor iar zice… De dorul Luminii, De cântecul pâinii Cu pârg roş de struguri… De dorul Luminii În suflet de muguri. Frunze plasmatice Florile, s-au topit ceva mai demult; Acum se topesc frunzele, Prelingându-se plasmatice pe acoperişul fântânilor ipohondre: Oare mai suntem veşnice ? mai suntem veşnici ?

Metamorfoze Incremeniţi, fluturi albaştri, fluturi de ceară pe ramuri de plumb; Se topesc, ard zămislesc, fluturi fericiţi argintii, pe ramuri albe, în anotimpuri calde; ard zămislesc fluturi de zenit, fluturi de granit zămislesc flori de câmp cu zei in gând. Adriana Beşliu

19

ECOU DE TIMP POESIS ________________________________________________________________________ Duhul Nopţii Undeva în zarea de neguri Răsare o stea vestită Printre flamandele guri O poamă primenită Este un înger, un duh divin Ea este clipa de extaz De dinainte de-un suspin Ea este totul, un miraj Înrobita de razele de lună Încătuşată în lanţurile nopţii Are ochii de femeie nebună Şi sufletul îndemnat de hoţii Aleargă prin valea de lacrimi Se opreşte înainte de zori Şi plină de lacrimi Îi patimi Ingheaţa de fiori Sărutul ei te-aduce la viaţă Ochii ei te-omoară Şi dragostea ei nu face faţă Mai mult de-o seară Dar ochii ei ca doi irişi Trebuie să rămână mereu închişi În timp ce tandru o săruţi Sau vei deveni o stea, unul dintre foştii ei iubiţi… Şi se spune că iubirea nu te înalţă la cer? Cristian Teodor Lunga

E seara E seară, nici vântul nu mai bate Stând cu tine, parcă uit de toate Adormi pe umărul meu Ca o petală de nuferi Pe apa unui lac Roz şi plutind mereu Între nopţii şi zile, Noţiuni cu care, Nu mă impac Plutim împreună, spre zori de zi Ai amorţit stând pe umăr, ce e azi? Azi e dimineaţa, de după aseară Este dimineaţa unei zile de vară Este o dimineaţă însorită, de chipul tău Apollo este invidios pe obrazul tău Invoci cântările de păsări cu al tău zâmbet Hai trezeşte-te, ascultă la ce am de spus Ai adormit iară, scumpa mea vioară Corzile tale sunt obosite, este dimineaţa de vară Lasă păsările să cânte Tu rezeamă-te mai departe, pe umărul meu Aici şi acum, te simt aproape Eşti pentru mine rostul vieţii Trupul tău din mâini nu are să-mi scape Murmurul tău fin, Îl simt, şi inima mea bate, În unison poate Cu a ta. Dormi iubito în continuare Căci umărul meu, nu va pleca…

20

ECOU DE TIMP COMUNIUNE ________________________________________________________________________

Vizita PS Lucian, Episcopul Caransebesului, la Oţelu Roşu şi Glimboca

Evenimentele cultural-religioase ale zilei de 10 Iunie au debutat in comuna Glimboca unde PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, impreună cu un sobor de preoţi, a ţinut un parastas de pomenire desfăşurat in cimitirul Parohiei Glimboca. Al doilea punct important pe agenda acestei zile, incepand cu ora 17:00, a fost sfinţirea unei cruci in Parohia Ohaba Bistra, o troiţă de marmură ridicată de preotul Dorel Unguras, un monument ce "vine in intampinarea credicioşilor, aducand biserica mai aproape de oameni".

Lansarea, la Casa de Cultură Oţelu Roşu, a carţii "Neamul Mustonilor in Banat" a domnului judecator Horea Musta, a continuat seria evenimentelor cultural-religioase din zona noastră. Cartea, lansata oficial la Timişoara, in 8 Mai 2010, s-a bucurat de o prezentare ţinută de PS Lucian, Episcopul Caransebeşului şi de o recenzie a consilierului cultural al Episcopiei Caransebeş, domnul Pr. Lector Univ. Daniel Alic. A urmat un recital de muzică corală religioasă susţinut de corul bisericii Sf Constantin şi Elena din Parohia Ferdinand, sub conducerea doamnei Prof. Elena Ianto, recital in cadrul căruia eleve ale Liceului din Oţelu Roşu au recitat poezii ale marelui poet Mihai Eminescu Gabriel Găină

21

ECOU DE TIMP RESTITUIRI ________________________________________________________________________ Brigadă de pompieri de la Oţelu Roşu în jurul anilor 30

Publicaţie editată sub egida Casei de Cultură Oţelu Roşu Asteptăm orice material scris sau editat in format electronic pentru a fi publicate în paginile revistei “Ecou de timp” Adresa redacţiei: Casa de Cultură Oţelu Roşu Str. 22 Decembrie 1989. Nr. 1. Loc. Oţelu Roşu. Jud. Caraş Severin. Tel 0255 531599. Cod poştal: 325700. E-mail: info@casadeculturaotelurosu.ro Site web: www.casadeculturaotelurosu.ro

22