Fondul Monetar Internaţional a fost fondat ca parte integrantă a sistemului Bretton-Woods, fiind instituţia responsabilă cu asigurarea condiţiilor monetare şi financiare propice unui sistem stabil de schimburi comerciale. El reprezintă primul sistem monetar internaţional din istoria relaţiilor internaţionale şi vizează un ansamblu de principii şi reglementări coerente, asumat de statele semnatare, privind politicile ratei de schimb şi al cooperării monetare multilaterale.Întemeiat oficial în 1944 prin Articolele Acordului de la Bretton-Woods, sistemul a avut drept iniţiatori Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie, cărora li s-au alăturat majoritatea aliaţilor din cel de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Acordurile reprezintă punctul de plecare oficial al instituţiilor Bretton-Woods, planificarea lor a început, de fapt, la începutul anilor ‘40. În acest proces de durată au fost implicate două personalităţi marcante, John Maynard Keynes, de partea britanică, şi Harry Dexter White, de partea americană. Idealul lor călăuzitor a fost construirea unui sistem care să împiedice reapariţia unor recesiuni economice de proporţii.Principalul obiectiv al FMI este de a asigura stabilitatea sistemului international monetar si sistemului financiar. Acesta ajuta la rezolvarea crizelor financiare si lucreaza cu statele membre pentru a incuraja cresterea economica si a reduce saracia. FMI a fost creat in iulie 1944 la Bretton Woods - New Hampshire, in nord-estul Statelor Unite, unde s-au intrunit reprezentantii a 45 de state si au stabilit un cadru de cooperare economica internationala care sa functioneze dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Acestia au considerat ca un asemenea cadru general a fost necesar pentru a evita repetarea unor politici economice dezastruoase, precum cele care au contribuit la Marea Depresiune din 1929-1933.

In prezent FMI are in componenta 187 de tari. Din momentul in care a fost acceptat, fiecarui stat membru ii este asociata o cota parte, calculata pe baza dimensiunii economiei nationale in raport cu cea mondiala.  Cota statului membru determina si suma maxima pe care tara este obligata sa o furnizeze FMI. De asemenea, aceasta cota parte determina in mare parte si puterea de vot a statelor in deciziile FMI. Prin traditie, seful FMI este un european, postul fiind ocupat in prezent de Christine Lagarde (Franta). 

Principalele atributii ale celor doua institutii   Banca Mondiala

Cauta sa promoveze dezvoltarea economica in statele sarace ale lumii

Ofera asistenta statelor emergente prin intermediul finantarilor pe termen lung a programelor si proiectelor de dezvoltare

Furnizeaza statelor emergente al caror Produs National Brut pe cap de locuitor este mai mic de 865 de dolari pe an asistenta financiara speciala prin intermediul IDA

Prin filiala BM, International Finance Corporation, incurajeaza si intreprinderile private din statele emergente

Isi obtine cea mai mare parte a resurselor financiare prin imprumuturi de pe piata de titluri internationale

Are un capital autorizat de 184 de miliarde de dolari. Din aceasta suma statele membre platesc in jur de 10%

Numara in jur de 9.000 de angajati in 187 de state.

FMI 

Supravegheaza sistemul monetar international

Promoveaza stabilitatea tranzactiilor si relatiile de schimb in conditii bune intre statele membre

Ofera asistenta tuturor tarilor, atat celor industrializate cat si celor in dezvoltare care se confrunta cu dificultati temporare ale balantei de plati, prin oferirea unor credite pe termen mediu

Suplimenteaza rezervele valutare ale statelor membre prin intermediul alocarilor unor drepturi speciale de tragere (DST). Pana in prezent, 21,4 miliarde de DST au fost emise de tarile membre direct proportional cu ponderile pe care acestea le detin

Resursele sale financiare sunt in principal obtinute din participatiile membrilor

Are la dispozitie o suma totala de 145 de miliarde de DST

Staff-ul FMI numara 2.300 de persoane in 182 de state

Scopurile declarate ale noii organizaţii, Fondul Monetar Internaţional, aşa cum au rezultat la finalul negocierilor, erau:

promovarea cooperării monetare internaţionale;

facilitarea expansiunii şi a creşterii echilibrate a comerţului internaţional şi contribuirea, prin acestea, la promovarea şi menţinerea unor nivele înalte de ocupare şi de venituri reale şi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective primordiale ale politicii economice”;

promovarea stabilităţii ratei de schimb, a unor mecanisme disciplinate de schimb şi evitarea deprecierii schimbului prin competiţie;

contribuirea la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi şi la eliminarea restricţiilor de schimb extern care împiedică dezvoltarea comerţului mondial;

punerea la dispoziţie de resurse, pe termen scurt, pentru a asista membrii în corectarea balanţelor de plăţi, “fără a recurge la măsuri destructive pentru prosperitatea naţională şi internaţională”.

diminuarea duratei şi nivelului dezechilibrului din balanţa de plăţi externă a membrilor săi.5

Câteva principii fundamentale stăteau astfel la baza sistemului monetar internaţional inaugurat la Bretton Woods: cooperarea monetară internaţională, universalitatea sistemului – orice stat care recunoaşte prevederile statutului FMI poate adera la această organizaţie şi, implicit, poate deveni membru al sistemului monetar internaţional, fixitatea parităţii şi cursurilor valutare, convertibilitatea reciprocă a monedelor prin desfiinţarea restricţiilor asupra plăţilor curente, în vederea multilateralizării plăţilor, convertibilitatea în aur a dolarului, la care se raportează celelalte monede şi asigurarea unor rezerve de mijloace de plată internaţionale în concordanţă cu nevoile de echilibrare a balanţei de plăţi externe ale ţărilor membre.

În anii ‘70, după denunţarea convertibilităţii dolarului în aur, la nivel internaţional s-a pus foarte serios problema rolului FMI pe viitor, în termenii permanenţei sau desfiinţării instituţiei. Treptat, s-a conturat opinia potriva căreia Fondul rămâne forul cel mai adecvat pentru discuţiile referitoare la reformarea sistemului monetar internaţional. 

Fiind singura organizaţie interguvernamentală cuprinzătoare, specializată pe chestiuni monetare şi financiare, FMI a decis să intervină şi a început să ofere împrumuturi ţărilor aflate în curs de dezvoltare, pentru a le asista în transformarea economiilor lor în economii viabile, care să poată susţine plata la zi a datoriei externe şi a penalităţilor adăugate, fără a rezulta probleme macroeconomice deosebite. Din responsabilitatea iniţială de supraveghere a economiilor statelor membre, Fondul a recuperat ideea de consultanţă pentru ţările datornice, consultanţă referitoare la modul de ajustare a politicilor şi de eliminare a problemelor structurale. Pornind de la această practică, împrumuturile au dobândit prevederi şi condiţionări, care au luat forma unor politici economice,

monetare şi financiare recomandate de Fond, negociate cu guvernele ţărilor în cauză, asumate în final de acestea pentru perfectarea acordurilor de împrumut.

Structură

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie hibrid, reunind caracteristici ale unei organizaţii internaţionale interguvernamentale dar şi ale unei societăţi anonime pe acţiuni, de drept american. 10 Fondul este situat pe teritoriul SUA, în Washington D.C. „Acţionarii” săi sunt ţările participante la Conferinţa de la Bretton Woods şi cele care au semnat Acordul de înfiinţare până la data de 27 decembrie 1945, plus ţările care au aderat între timp la acest acord şi la organizaţie.11 

Guvernele statelor (viitoare) membre au decis aşadar înfiinţarea sa, pentru a rezolva într-un cadru multilateral probleme financiare importante, ceea ce îl face să fie, în egală măsură, o organizaţie internaţională, afiliată de altfel sistemului specializat al agenţiilor ONU. Spre deosebire de alte organizaţii, statele membre sunt reprezentate în structurile sale de conducere potrivit unui principiu de proporţionalitate cu puterea economiei naţionale.

Ţările membre ale FMI au următoarele drepturi:

dreptul la vot şi la participare în adoptarea deciziilor

dreptul de a efectua tranzacţii şi operaţii cu FMI

dreptul de a cumpăra valută convertibilă sau Drepturi Speciale de Tragere (DST) din resursele Fondului, în schimbul monedei naţionale, pe termen scurt sau mediu, în caz de nevoie pentru echilibrarea balanţei de plăţi;

dreptul de a primi alocaţii de DST

dreptul de a deveni membu al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.

Concluzii / Rezumat

Scopul initial al FMI si al Bancii a fost promovarea eficienta a alocatiei resurselor la nivel mondial prin comert, stabilitate monetara si dezvoltare. Problemele internationale ale mileniului viitor nu pot fi rezolvate de organizatii care joaca mai multe roluri, in paralel cu rolurile altor organizatii. Ar trebui ca operatiile FMI si ale Bancii sa fie convergente si sa elimine suprapunerea operatiilor. Data fiind proximitatea geografica si similaritatile structurale si organizationale, costurile procesului ar fi minime. Dat fiind deficitul procesului democratic, trebuie facut un

nou bilant al populatiei, puterii economice si factorilor de resurse umane. Acesta ar trebui sa tina cont de dificultatile tarilor in curs de dezvoltare, legate si de decalajul tehnologic.

Scopurile WTO, FMI si Bancii vor ramine neimplinite daca scopurile uneia dintre institutii submineaza faptele alteia. Aceasta este o alocare ineficienta a informatiei si abilitatilor la nivel international. O noua Organizatie Financiara Globala (GFO) ar trebui sa-si echilibreze rolul cu cel al WTO, sa stabileasca valori competitive si sa coopereze pentru a transforma dezvoltarea prin intermediul comertului si al stabilitatii financiare intr-un concept viabil.