CAPITOLUL 3. ECOLOGIA ÎN INDUSTRIA OSPITALITĂŢII

Obiective După ce veţi studia acest capitol veţi:

înţelege de ce lanţuri hoteliere, lanţuri de restaurante, companii de evaluare de

profil etc. vin în întâmpinarea operatorilor industriei cu studii, analize, standarde de operare ecologică şi de calitate, cât şi cu recomandări care să ofere - în baza datelor şi experienţelor culese la nivel global, regional sau naţional - soluţii de operare “prietenoasă” a unităţilor hoteliere, restaurantelor şi altor structuri de primire sau pregătire şi servire a meselor, în context ecologic şi profitabil;

şti pentru ce politica de protecţie a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită în permanenţă alături de realizarea indicatorilor de încasări sau gradul de ocupare;

conştientiza cum politicile de protecţie ecologică pot aduce hotelierilor, restauratorilor şi celorlalţi actori ai industriei ospitalităţii, avantaje multiple;

avea soluţia asigurării existenţei pe termen lung a industriei turistice în concordanţă cu rolul pe care îl joacă în protejarea mediului pentru generaţiile viitoare;

afla că operarea ecologică trebuie introdusă printr-un program de îmbunătăţire continuă a unităţii;

cunoaşte în ce constă importanţa designului şi localizării unităţilor hoteliere. Câteva clarificări conceptuale şi terminologice

La nivel global, grija faţă de mediul ambiant este în continuă creştere, atât la nivelul organismelor guvernamentale naţionale, asociaţiilor civice - neguvernamentale de protecţie a mediului, a organismelor internaţionale, căt şi în rândul operatorilor industriei turismului şi călătoriilor.

Organismele internaţionale guvernamentale ce acţionează în sfera industriei turismului şi a călătoriilor, cât şi informaţiile oferite de coloşii industriei ospitalităţii la nivel global (lanţuri hoteliere, lanţuri de restaurante, companii de evaluare de profil etc.) vin în întâmpinarea operatorilor industriei cu studii, analize, standarde de operare ecologică şi de calitate, cât şi cu recomandări care să ofere, în baza datelor şi experienţelor culese la nivel global, regional sau naţional, soluţii de operare “prietenoasă” a unităţilor hoteliere, restaurantelor şi altor structuri de primire sau pregătire şi servire a meselor, în context ecologic şi profitabil.

Lanţurile hoteliere şi de restaurante, deşi au propriile politici de operare şi de protecţie a mediului ambiant, şi în ciuda concurenţei între ele din punct de vedere ecologic, toate îşi reunesc eforturile în ceea ce priveşte protecţia mediului. În rândurile lor se află în derulare programe de protecţie a mediului turistic-hotelier. Această stare de veghe din cadrul fiecărei unităţi turistice face parte din alertarea hotelierilor şi restauratorilor faţă de cererea din ce în ce mai mare a consumatorilor de servicii turistice pentru oferte ecologice, “curate”. Mediul reprezintă în prezent, din ce în ce mai mult, o condiţie a succesului în afaceri.

3.1. Politica de protecţie a mediului în industria ospitalităţii Fiecare unitate hotelieră trebuie să-şi creeze propriile politici de protecţie pro- activă a mediului ambiant, indiferent dacă face parte dintr-o companie puternică sau este o afacere de familie. Politicile corporative respectiv cele ale lanţurilor hoteliere, naţionale sau internaţionale, nu pot să nu ţină seama de zona de localizare a unităţii hoteliere, de climatul, condiţiile specifice de operare, constrângerile legale din punct de vedere al politicilor de mediu din ţara respectivă. Dacă aceste politici oficiale lipsesc, operatorii acestor corporaţii au datoria morală de a le introduce. Oricum, fiecare unitate hotelieră are identitatea ei, particularităţile ei şi, de aceea, este necesar să se folosească creator şi să se aplice concret informaţiile despre mediul ambiant . Experienţele pozitive de succes, trebuie să ţină seama – în procesul aplicării lor în practica curentă – de legislaţia naţională şi de constrângerile la care sunt supuşi în momentul dat, pentru a funcţiona în parametri de performanţă, păstrând nealterat mediul ambiant şi calitatea serviciilor oferite. Politica fiecărei unităţi trebuie să se bazeze şi pe cererea reală a consumatorilor de servicii turistice, pe implicarea clienţilor în punerea în practică a acestor concepte – ca parte activă şi conştientă – alături de personalul unităţii. Trebuie deci să se educe în permanenţă personalul şi chiar clienţii. Politica de protecţie a mediului urmată de un hotel trebuie urmărită în permanenţă alături de realizarea indicatorilor de încasări sau gradul de ocupare. Rezultatele se pot observa numai dacă se menţin standardele de operare, cu reducerea consumurilor nejustificate de: apă, energie sau combustibili, cu evacuarea resturilor menajere la canal. Rezultatele se mai pot observa şi prin măsurare: raportarea consumurilor la alte perioade din trecut dar şi la reacţia clienţilor faţă de atitudinea “prietenoasă” cu mediul. În cadrul politicii de protecţie a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de punere în practică. Astfel, prima fază este cea a evaluării, în care se stabileşte în ce stadiu se găsesc unitatea şi localitatea. În a doua fază, cea a provocării, este necesară atragerea tinerilor lucrători, a celor care au rolul de control din partea agenţiei de protecţie a mediului, a autorităţii publice locale, anunţarea presei locale şi chiar centrale, implicarea filialelor locale, a asociaţiilor profesionale din branşă. Următoarea etapă, acţiunea, necesită un plan simplu, cu obiective clare, care trebuie făcut cunoscut întregului colectiv. Factorul cheie este implicarea managerilor. Ei trebuie să croiască planul de abordare a acestor politici, pot preîntâmpina reclamaţiile prin decizii manageriale corecte şi la timp, cei care pot să închidă risipa de resurse. Este necesară stabilirea responsabililor de acţiuni, implicarea departamentului tehnic în urmărirea consumurilor, metodelor şi căilor de reducere fără afectarea proceselor tehnologice normale şi calitatea serviciilor. Totodată trebuie alocaţi şi cheltuiţi bani pentru înlocuirea acelor utilaje care, pe lângă consumuri neeconomice, pot pune în pericol şi viaţa clienţilor. Ultima etapă este analiza rezultatelor obţinute. Urmărirea rezultatelor trebuie făcută periodic. Sunt necesare corectarea erorilor sau depăşirilor de consum, premierea celor care sunt merituoşi în punerea în practică a planului, lansarea planului pentru următoarea perioadă etc. Politicile de protecţie ecologică trebuie să aducă hotelierilor avantaje multiple. Pe de o parte o creştere a volumului de afaceri, iar pe de altă parte reduceri însemnate în costurile de operare, adică un profit mai mare. Aceasta se traduce prin:

1. un consum mai mic şi, în consecinţă, costuri mai mici (multe măsuri de protecţia mediului sunt menite să reducă consumul de energie, apă, materiale consumabile etc. servind, de asemenea, la reducerea costurilor de operare );

2. loialitatea clienţilor şi o mai bună imagine publică (oaspeţii hotelului sunt din ce în ce mai interesaţi de protecţia mediului înconjurător; dacă se poate dovedi preocuparea pentru protecţia mediului cât şi pentru confortul lor, se câştigă respectul şi loialitatea clienţilor; ei vor face publicitate hotelului );

3. atragerea şi păstrarea unui personal devotat (dacă personalul observă preocuparea pentru protecţia mediului, va avea sentimentul că este angajat de o companie mai înţelegătoare; aceasta va duce la creşterea motivaţiei, a loialităţii şi eficienţei personalului, ceea ce determină o fluctuaţie mai mică a personalului);

4. avantaje pe termen lung (lucrându-se cu alţi colegi din industrie şi demonstrându-se o practică bună se va contribui la asigurarea protecţiei mediului înconjurător).

Realizările sunt obţinute printr-o planificare riguroasă, cu obiective clare şi o urmărire atentă a îndeplinirii acţiunilor, dar mai ales, datorită unei decizii de demarare a acţiunilor necesare protecţiei mediului. Multe din rezultatele pozitive sunt obţinute prin măsuri simple, fără a implica costuri deosebite. Altele sunt o combinaţie de măsuri simple şi costuri relativ reduse, dar şi măsuri de investiţii – cu costuri relativ mari, însă rambursate înainte de termenul prevăzut prin economiile realizate prin:

• consumuri reduse de energie, combustibili, apă şi taxe de gospodărie comunală reduse (pentru deversări de efluenţi / ape menajere tratate;

• colectare deşeuri compactate şi reduse ca volum, vânzarea deşeurilor reciclabile – hârtie, cartoane, sticle, doze de aluminiu, lemn de la europaleţi şi ambalaje etc.).

Oricare din aceste demersuri sau combinaţii de măsuri simple cu investiţii relativ costisitoare aduc beneficii companiilor sau unităţilor operative. În toată lumea, hotelurile şi restaurantele, indiferent de localizarea lor, gradul de confort sau specific, natura clienţilor etc. consumă cantităţi importante de resurse, pentru a satisface cererea consumatorilor şi pentru a menţine standardele de operare. Resursele consumate în industria ospitalităţii sunt variate24:

materialele de construcţii utilizate pentru realizarea acestor obiective – noi sau renovate;

resursele energetice (energie electrică primită prin reţeaua naţională sau produsă pe loc, în zonele şi localităţile izolate; combustibilii fosili – de obicei gaz metan şi combustibilii lichizi); resurse utilizate pentru încălzirea unităţilor, prepararea apei calde menajere, funcţionarea tuturor instalaţiilor, echipamentelor, iluminat, comunicaţii etc.;

apă: care poate fi potabilă sau nu; echipamente şi instalaţii înglobate în construcţiile propriu-zise, pentru a conferi

destinaţia de furnizor de servicii: hoteliere, de alimentaţie, catering etc.; materiale şi dotări necesare operării curente: mobilier, lenjerie, veselă, tacâmuri,

detergenţi, materiale de curăţenie, materiale publicitare etc.; alimente, băuturi, ingrediente, produse semiconservate etc.

Cantităţile de resurse consumate depind de o serie de factori, între care amintim câţiva: localizarea unităţii respective, oraş, staţiune turistică, de-a lungul unor căi de transport

rutier, naval sau feroviar; accesibilitatea la resurse (furnizarea de apă din apropiere sau prin aducţiuni lungi şi

costisitoare; reţea de transport energie sau energie electrică creată de generatoare cu combustibili lichizi sau gaz metan);

dotările tehnologice ale unităţii (echipamente cu consumuri reduse, reciclare apă pentru alte utilizări, staţii de tratare a apei potabile, iluminat prin becuri şi lămpi economicoase);

nivelul de “conştiinţă ecologică” al lucrătorilor respectivelor unităţi şi programelor de economisire aplicate;

nivelul de preţuri sau tarife ale resurselor consumate, care pot, deseori, să inhibe consumul neeconomicos şi să oblige la măsuri de economisire, fără a dăuna însă calităţii serviciilor.

Raporturile cu terţii : furnizori ai industriei, constructori, proiectanţi şi arhitecţi, firme de întreţinere curentă etc. trebuie să fie orientate spre achiziţii ecologice, nu numai din punct de vedere al industriei hoteliere, dar mai ales din punctul de vedere al clienţilor.

24 FIHR – Protejarea mediului ambiant în hoteluri şi restaurante, editat de PHARE şi Ministerul Turismului

3.2. Planificarea şi implementarea acţiunilor ecologice În vederea asigurării existenţei pe termen lung a industriei turistice şi pentru dezvoltarea mediului înconjurător trebuie recunoscut rolul pe care fiecare companie îl joacă în protejarea mediului pentru generaţiile viitoare. Fiecare hotel trebuie să adere la charta “ ecologică” a hotelurilor, angajându-se să întreprindă următoarele acţiuni :

☼ să înfăptuiască practici de protejare a mediului pe toată durata sa de exploatare;

☼ să respecte toată legislaţia privind protecţia mediului; ☼ să reducă la minimum utilizarea energiei, apei şi materiilor prime; ☼ să reducă la minimum deşeurile şi să reducă, să refolosească şi să recicleze

resursele consumate de companie ori de câte ori este posibil; ☼ să reducă poluarea la minimum şi, acolo unde este posibil, să trateze apele

menajere deversate; ☼ să invite clienţii, furnizorii şi angrosiştii să participe la eforturile pentru

protejarea mediului; ☼ să se acţioneze, în cazul în care se poate, împreună cu ceilalţi din industria

turistică, cu agenţiile publice şi comunitatea locală, pentru a atinge mai multe obiective privind protecţia mediului;

☼ să se asigure instruirea personalului precum şi resursele necesare atingerii obiectivelor;

☼ să-i informeze deschis pe cei interesaţi despre politica şi practicile ecologice; ☼ să monitorizeze şi înregistreze impactul acţiunilor asupra mediului, în mod

regulat şi să compare performanţa cu politica, obiectivele şi ţelurile. În vederea planificării acţiunilor ecologice trebuie parcurse mai multe etape. Este necesară o pregătire pentru a arăta cum se poate începe un program fezabil de protecţie a mediului înconjurător, identificându-se acele domenii în care sunt cele mai necesare şi mai de folos măsuri. Pentru aceasta trebuie întocmite liste pentru verificarea ecologică a acţiunilor din departamentele cheie şi trebuie prezentate idei pe care managerii şi personalul să le poată folosi imediat.

Operarea ecologică trebuie introdusă printr-un program de îmbunătăţire continuă a unităţii, se vor explica astfel măsurile ce trebuie luate pentru a introduce conceptul de management ecologic. Vor fi incluse secţiuni despre motivaţie, planificarea acţiunilor, îndeplinirea lor, analiza progresului înregistrat. De aceea este necesar să se concentreze eforturile asupra unui număr de şase domenii majore ale protecţiei mediului înconjurător asupra cărora se poate acţiona, şi anume : energia, deşeurile solide, apa, ape menajere şi emisii de gaze, angrosişti şi furnizori, probleme ale companiei. Este necesară o analiză detaliată a acestor domenii, în funcţie de prioritatea aleasă, pregătirea unui plan de acţiune precum şi monitorizarea progresului înregistrat. În cazul necesităţii unor informaţii suplimentare sau asistenţă tehnică trebuie solicitate lămuriri sau ajutor suplimentar de la asociaţiile existente. Pregătirea acţiunilor ecologice ale unui hotel, presupun controlul ecologic care trebuie să ajute în luarea deciziilor în ceea ce priveşte măsurile cele mai importante de care ar beneficia unitatea. Trebuie realizată astfel o privire de ansamblu asupra problemelor de mediu ce afectează compania precum şi asupra performanţelor de care ea dispune. Toate hotelurile, oricât de mici, sunt o povară pentru mediul înconjurător. Dat fiind faptul că ele:

consumă materii prime, apă, energie pentru a furniza servicii turiştilor; folosesc substanţe nocive (cum ar fi CFC-clorofluorcarbon - folosit pentru frigidere, sau

înălbitori pe bază de clor ); generează deşeuri şi produc ape menajere şi emisii de gaze care poluează; multe din produsele ce se cumpără au un impact asupra mediului, asociate cu modul lor de

fabricaţie, utilizare şi eliminarea lor. Există multe măsuri pe care le pot lua hotelurile. Problema este să se ştie de unde să se înceapă – cum se definesc cele mai potrivite domenii pentru acţiunile ce vor aduce foloase reale

mediului şi beneficii companiei. Acestea variază de la un hotel la altul, din cauza diferenţelor în caracteristicile operaţionale şi clientelă, în punctul de plecare (unele hoteluri au deja măsuri privind protecţia), în legislaţia dintr-o ţară sau alta, în priorităţile locale şi regionale privind mediul înconjurător. (vezi anexe)

Lista acţiunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei, al achiziţiilor, deşeurilor, calităţii aerului, poluării fonice, comunicării etc. Sunt prezentate în continuare cele şase domenii principale în care se poate acţiona în privinţa protecţiei mediului înconjurător. Sunt discutate principalele probleme cu care se confruntă hotelurile şi se dau îndrumări în legătură cu analizarea practicilor curente, pregătirea planului de acţiune, stabilirea obiectivelor şi monitorizarea progresului.

Energia Hotelurile utilizează cantităţi foarte mari de energie sub forma căldurii şi energiei electrice.

Principalele utilizări ale energiei sunt: - Încălzire, ventilaţie şi condiţionarea aerului; - Spălătoria şi curăţătoria chimică; - Iluminat; - Dotării suplimentare cum ar fi piscine; - Producţia culinară şi refrigerarea; - Combustibili pentru vehicule. Această energie vine în primul rând de la combustibili fosili (cărbune, gaze şi petrol), fie prin

ardere directă sau folosiţi pentru a genera electricitatea, care este primită prin sistemul naţional. Arderea combustibilului fosil este principala cauză pentru încălzirea Pământului, ploile acide şi alte probleme legate de poluarea aerului. Reducând utilizarea energiei, hotelul poate genera avantaje reale privind mediul înconjurător. Se pot, de asemenea, reduce substanţial costurile de exploatare curente.

Studiile au arătat că majoritatea hotelurilor folosesc energia în mod ineficient şi că ele pot obţine economii reale prin practici de housekeeping mai economicoase de utilizare a energiei şi prin investiţii în măsuri eficiente de reducere a costurilor energetice.

Deşeurile Omenirea, datorită supradezvoltării (demografice, supraoferta societăţii de consum şi lacunele

educaţionale etc.), este asaltată de deşeuri de tot felul: solide, lichide, gaze evacuate, dar şi de deşeuri de tip “nou”, cele radioactive, rezultate din procesele nucleare civile şi militare. Miliarde de tone de deşeuri de tot felul sunt generate anual, iar problema depozitării, deversării, evacuării sau punerii la “adăpost” pentru cele cu un coeficient mare de risc pentru populaţie şi mediu este deja o problemă de supravieţuire.

Industria ospitalităţii generează cantităţi mari de deşeuri, atât prin utilizarea resurselor cât şi prin cele rezultate din resturile aduse de clienţi şi personal şi aruncate apoi la lada de gunoi a unităţilor.

Majoritatea deşeurilor generate sunt deşeuri solide, formate din deşeurile normale rezultate din operarea zilnică, deşeurile provenite din materiale de construcţii utilizate pentru modernizări, reparaţii, zugrăveli-vopsitorii, din despachetările de produse utilizate în procesele tehnologice din bucătării, baruri, spălătorii, sectorul tehnic şi de întreţinere şi din procesele zilnice de curăţenie a spaţiilor de producţie, a celor comune şi camerelor clienţilor, cât şi din spaţiile unde activează personalul.

Succesul reciclării deşeurilor care se pretează acestui proces depinde de felul cum sunt colectate aceste deşeuri de personalul de serviciu. Acesta însă trebuie instruit, urmărit şi motivat.

Colectarea deşeurilor solide şi sortarea lor din faza colectării uşurează munca celor care fac depozitarea deşeurilor, mai mult sau mai puţin nocive, mai mult sau mai puţin voluminoase dar mai costisitoare în colectarea lor.

Deşi, din faza colectării, se pot alege deşeurile reciclabile: cartoane, hârtie, sticle şi geamuri sparte, lemn etc., acestea pot şi trebuie să fie depozitate în containere speciale, pentru a fi livrate companiilor care colectează deşeuri.

Restul deşeurilor solide pot fi departajate în: • Deşeuri organice, cele rezultate din procesele tehnologice din bucătării şi laboratoare, carmangerii

etc. şi cele din oficiile bucătăriilor, cu resturi alimentare; • Deşeuri nereciclabile, adică mai bine spus adevăratul gunoi.

Aceste deşeuri pot fi colectate şi utilizate ca hrană pentru animalele din gospodăria anexă, vândute unor crescătorii de animale sau păsări sau, pur şi simplu utilizate ca îngrăşământ natural.

Gunoiul propriu-zis trebuie să fie colectat în pungi din plastic şi aruncat în containere speciale, de preferat europubele din plastic dur dar necasant, cu rotile şi cu capace care nu permit exalarea mirosurilor neplăcute.

Deşeurile constituie o problemă ecologică la nivel mondial. Impactul deşeurilor asupra mediului înconjurător este puternic, în primul rând pentru că necesită energie şi materiale pentru a produce ceea ce vor deveni deşeuri şi, în al doilea rând, pentru că creează probleme privind poluarea, atunci când sunt aruncate în gropile de gunoi, când sunt incinerate sau pur şi simplu aruncate ilegal. Dacă de exemplu în localitate deşeurile ar fi aruncate (în mare), acest lucru dăunează imaginii zonei şi face să se piardă clienţi. În multe ţări, producătorii de deşeuri au o îndatorire legală de a se asigura că deşeurile sunt depozitate în siguranţă. Încălcarea acestei îndatoriri poate duce la amenzi şi costuri de curăţenie foarte mari.

De aceea hotelurile trebuie să reducă la minimum materialele folosite, să recicleze şi să refolosească materialele uzate, acolo unde se poate şi să depoziteze deşeurile reziduale în siguranţă. Experienţa arată că există întotdeauna posibilităţi de a îmbunătăţi situaţia şi că nu este greu să faci economii substanţiale cu ajutorul unor măsuri practice bune.

Apa Apa este una dintre resursele cele mai utilizate de industria ospitalităţii pentru : camerele

clienţilor – spălat, grupuri sanitare, curăţenie; în restaurante – gătit, spălat alimente, zarzavaturi, veselă etc.; agent circulant de răcire în instalaţiile de condiţionare a aerului; piscine; udat spaţii verzi şi terenuri de sport etc.

Pentru a fi de calitate, apa captată din diversele surse trebuie testată, controlată şi avizată pentru consum. Cu cât în amonte se află mai puţini utilizatori “neprietenoşi” cu mediul – fabrici, combinate, aglomerări urbane, exploatări de cărbune etc. – ce deversează apele uzate în aceste surse de apă, cu atât mai mult apa trebuie să treacă prin diverse faze de tratare, cu costuri foarte mari.

La consumator – hoteluri şi restaurante – este recomandat ca apa, indiferent din ce sursă provine, să fie tratată corespunzător pentru a se apropia de puritatea apei de izvor.

În inima oraşului Tokyo, pe terasele hotelului New-Otani, trandafirii înfloresc de 4 ori pe an graţie îngrăşământului fabricat din deşeurile restaurantelor acestui complex hotelier de lux. Acest complex cu 1600 de camere s-a lansat într-o politică globală de reciclare: pe lângă transformarea celor 5 tone zilnice de rebuturi alimentare în îngrăşăminte, apa folosită la bucătărie serveşte spălării maşinilor şi până şi coaja portocalelor se transformă în aromă. Totul a început în 1991 cu instalarea unei unităţi de reciclare a apei şi a unei centrale de cogenerare care produce între 30%-50% din nevoile de energie ale hotelului. Mai mult decât o logică economică această politică este un concept ecologic pe care New Otani îl promovează printre clienţii săi japonezi (55%) şi străini. Grija pentru mediu ca şi consumul produselor bio a devenit în Japonia un fenomen la modă în jurul căruia New Otani încearcă să-şi construiască imaginea. Un alt hotel al aceluiaşi lanţ, situat la periferia oraşului Tokyo, urmează aceeaşi politică şi, în plus, testează producţia de alimente din pui hrăniţi cu deşeuri culinare. Pionier în acest concept, lanţul hotelier vrea să cedeze “savoir-faire”-ul şi celorlalte hoteluri, spitalelor şi structurilor publice ce vor fi obligate să-şi reducă producţia de deşeuri cu cel puţin 20% începând cu anul 2005.

Consumurile de apă din hoteluri presupun utilizarea unor filtre precum şi utilizarea unor detergenţi biodegradabili folosiţi în spălătoriile de veselă sau de lenjerie astfel încât să se mărească durata de viaţă a instalaţiilor de circuit interior al apei, al echipamentelor şi instalaţiilor iar apele deversate ca efluenţi vor fi mai curate şi mai puţin nocive.

Devine astfel necesară punerea în practică a unor măsuri de reducere a costurilor de operare şi de economisire a apei precum şi implicarea personalului şi solicitarea clienţilor de a fi parte activă în punerea în practică a măsurilor luate.

Apa este o resursă rară în multe părţi ale globului, iar utilizările în sfera serviciilor legate de turism pot afecta dramatic furnizarea acestei către alte nevoi locale, cum ar fi agricultura. Economisirea şi păstrarea calităţii apei proaspete sunt elemente foarte importante în aceste unităţi.

Hotelurile acordă deseori prea puţină atenţie acestei probleme . Cu toate că apa costă destul, economisirea ei poate avea şi rezultate financiare pozitive la fel ca şi cele ecologice.

Efluenţi şi emisii de gaze Această secţiune se referă la degajarea (pe sol, în apă sau în aer) a lichidelor sau substanţelor

gazoase care por afecta sănătatea oamenilor sau mediul în general. Unităţile hoteliere elimină şi cantităţi mari de deşeuri lichide, provenite din procesele

tehnologice din spaţiile de producţie culinară, din grupurile sanitare comune şi de la băile din camere, din spălătorii-curăţătorii.

Principalele surse de astfel de emisii sunt: • Eliminarea apelor uzate netratate, în surse de apă proaspătă sau în mare; • Emisiile de gaze de la cazanele încălzite cu combustibili fosili; • Eliminarea chimicalelor periculoase în sistemul de canalizare; • Emisiile de gaze de la vehicole; • CFC de la instalaţiile de refrigerare şi condiţionare a aerului; • Scurgerile de combustibili sau chimicale periculoase pe pământ sau în apă; • Mirosurile din bucătării sau spălătorii; • Zgomotul nocturn din discoteci sau de la vehicole. În multe părţi ale globului, eliminarea substanţelor poluante este controlată strict de lege.

Neîndeplinirea acestor norme poate conduce la amenzi sau chiar pierderea reputaţiei. Chiar şi când nu există forţa legii, trebuie micşorate emisiile şi eliminate sub control lichidele şi gazele.

Deprecierea calităţii aerului este extrem de dăunătoare circulaţiei turistice. Marile oraşe sunt practic sufocate, prin emisiile nocive de substanţe reziduale în atmosferă, aerul este deseori irespirabil. Pentru cei care conduc şi prestează activităţi de clasă superioară există posibilitatea implementării unui set de concepte “curtoazia alegerii – acomodarea clienţilor fumători şi nefumători în industria ospitalităţii”, concepte care oferă soluţii complexe, atât pentru operarea “prietenoasă” , ecologică, cât şi din punct de vedere al sistemelor de ventilaţie sau de condiţionare a aerului. Zgomotul este şi el un factor de risc. Industria ospitalităţii nu este nici ea ferită de acest aspect al dezvoltării societăţii de consum, ba dimpotrivă, este şi generatoare de surse de poluare fonică. Zgomotul este un risc nu numai pentru clienţi dar şi pentru lucrătorii din aceste unităţi.

Angrosiştii şi furnizorii Achiziţiile trebuie făcute după reguli foarte stricte, privite din mai multe unghiuri:

• Cel al impactului ecologic pentru clienţii şi lucrătorii unităţilor hoteliere; • Cel al minimalizării deşeurilor; • Cel al randamentului şi raportului optim preţ/calitate şi “prietenos” cu mediul, atât în

stadiul de utilizare cât şi la aruncarea ca deşeuri a resturilor sau ambalajelor în care au fost livrate;

• Posibilitatea ca o mare parte din produsele achiziţionate să poată fi reciclate după utilizarea primară sau utilizate de mai multe ori;

• Eficienţa energetică; • Consumuri reduse de detergenţi, apă, energie etc.; • Impactul ecologic pe care îl au anumite substanţe, detergenţii care nu sunt biodegradabili

faţă de apele în care sunt deversate emisiile reziduale nefiltrate şi netratate . Produsele pe care hotelul le achiziţionează au un impact de mediu asociat producerii,

distribuţiei, utilizării şi aruncării. Acelaşi impact de mediu asociat îl au şi activităţile desfăşurate de angrosiştii cu care se lucrează. Sunt multe îmbunătăţiri care pot fi aduse produselor şi serviciilor, pentru a le face profitabile ca afacere şi benefice pentru mediu.

O politică înţeleaptă de achiziţii poate aduce performanţă în protecţia mediului fără a sacrifica alte criterii de performanţă sau care să includă costuri suplimentare. Schimbarea stilului de achiziţionare în unele segmente care sunt foarte vizibile de clienţi (cosmetice şi lenjerie) poate aduce şi beneficii substanţiale

Probleme ale companiei / hotelului Sunt necesare în orice companie măsuri de comunicare atât cu clienţii cât şi cu personalul

unităţii. Pe de o parte, prin instruirea periodică şi temeinică a personalului de servire, tehnic şi a celui cu atribuţii de control - coordonare, asupra sarcinilor de serviciu cu încărcătură ecologică şi de cooperare cu ceilalţi parteneri şi cu clienţii. Pe de altă parte, prin comunicarea către clienţi a tuturor măsurilor cu impact de mediu care să-i facă să aprecieze eforturile şi să devină parte activă în implementarea şi derularea programelor ecologice promovate.

Iniţiativele de îmbunătăţire a mediului trebuie să aibă rezultate care să aducă şi beneficii pe termen scurt şi pe termen lung. Rezultatele pozitive pot apare ca fiind derivate din:

• Fidelitatea clienţilor şi noi oportunităţi de afaceri • Continuarea relaţiilor cu tour-operatorii • Reputaţia în cadrul comunităţii • Reţinerea şi motivarea personalului

Analiza progresului înregistrat presupune o monitorizare periodică, atât de des cât permite subiectul monitorizării. Trebuie să fie îndeajuns de frecventă, pentru a permite să fie întreprinse acţiuni corective necesare, dacă există abateri majore de la performanţele propuse. Este necesară o verificare pentru a se asigura că planul făcut este viabil şi şi-a atins obiectivele.

Premiul “Green Hotel of the Year 2002” a fost acordat acordat hotelului Tinamo Resorts din Bahamas. Acest hotel este conceput să fie sensibil pe cât posibil la necesităţile mediului înconjurător. Curăţarea peisajului este făcută manual pentru a nu deranja vegetaţia naturală. Nu au fost construite drumuri pentru a evita degradarea mediului, unicul acces către hotel se face cu barca dotată cu un motor ce foloseşte eficient combustibilul. Apa reziduală de la duşuri şi spălătorie este în mod natural filtrată folosindu-se nisip şi plante, după care aceasta se reîntoarce în circuit. Atât hotelul cât şi restaurantul său folosesc energia solară. Criteriile care au stat la baza acordării premiului au fost:

- conservarea resurselor, cântărită după cât de bine s-a aplicat conceptul de

reducere, refolosire şi reciclare în operaţiunile zilnice ale hotelului;

- grija pentru mediul înconjurător – elaborarea unor programe de training pentru

conservarea mediului destinate angajaţilor, precum şi depunerea unor eforturi

de către hotel pentru a comunica politica de protecţie a mediului clienţilor turişti;

- abilitatea proprietarilor de a crea programe pentru protejarea mediului destinate

educării populaţiei locale;

- infrastructura – examinarea arhitecturii construcţiei şi se studierea planurilor pe

termen scurt şi lung ale hotelului cu impact pozitiv asupra structurilor mediului.

Integrarea managementului ecologic

Integrarea eficace a managementului ecologic într-o companie / hotel presupune parcurgerea a patru etape cheie:

1. Motivaţia – etapa în care se începe integrarea iniţiativei în companie, numind un “susţinător” care să o coordoneze şi să comunice personalului obiectivele.

2. Planificarea – în cadrul căreia se analizează domeniile prioritare, pentru identificarea măsurilor ce trebuie luate şi se pregăteşte un plan de acţiune şi un grafic de realizare a obiectivelor.

3. Acţiunea propriu-zisă – în cadrul căreia se obţine angajamentul personalului faţă de planul de acţiune, se stabilesc responsabilităţile şi se implementează planul.

4. Analizarea progresului înregistrat – în cadrul căreia se analizează progresul înregistrat, în comparaţie cu obiectivele stabilite şi se face o analiză anuală a progresului făcut, pentru a se evalua succesele şi insuccesele şi se stabilesc priorităţile pentru anul următor.(vezi fig.1)

Aceste măsuri formează un ciclu anual al managementului ecologic. Acest ciclu se va parcurge în fiecare an, începând cu etapa analizei, pentru a învăţa din succesele şi insuccesele anului precedent.

Fiura nr.1 - Analiza progresului înregistrat prin integrarea managementului ecologic

Motivaţia

De la început este nevoie de o persoană care să coordoneze şi implementeze programul. Ea trebuie să aibe cunoştinţe solide cu privire la operarea unui hotel, să se bucure de respectul personalului, să fie devotat proiectului şi să se bucure de spijinul managerilor. Această persoană va fi cea care asigură obţinerea rezultatelor bune.

O condiţie importantă o reprezintă motivarea personalului. Întotdeauna trebuie comunicate obiectivele, pentru a obţine sprijinul şi idei. Întotdeauna managerul trebuie să acţioneze primul arătând personalului cum se iau măsuri ecologice. Aceasta va determina angajamentul lor faţă de iniţiativă. Susţinătorul va cere sprijin pentru culegerea de informaţii şi de idei de la colegii care au răspunderi specifice unor posturi.

Participarea la acţiunile externe (iniţiative locale şi naţionale, abonarea la reviste despre mediul înconjurător, participarea la evenimente) determină înţelegerea mult mai bună a problemelor precum şi a modului în care ceilalţi îl abordează. Aceasta conduce şi la sporirea reputaţiei în industrie. Planificarea acţiunilor Acest proces presupune parcurgerea a trei etape de bază: • Revizuirea domeniilor prioritare (O condiţie necesară este presupusă de analiza acţiunilor

prioritare pentru a evalua performanţa curentă. Această evaluare este deosebit de importantă şi va stabili etalonul faţă de care se va măsura progresul. Identificarea opţiunilor de îmbunătăţire presupune identificarea a ceea ce s-a realizat deja, pentru a se face o idee unde anume trebuie aduse îmbunătăţiri, fără a sacrifica alta criterii operaţionale);

• Pregătirea planului. Ea conţine patru etape importante : luarea deciziei privind prima dintre măsurile ce trebuie luate; definirea etapelor implementării fiecărei măsuri; numirea responsabililor; stabilirea datei de realizare a obiectivelor. Planul de măsuri trebuie să stabilească priorităţile cu privire la măsurile ce trebuie să respecte legislaţia, practici manageriale bune, investiţii care să devină profitabile în scurt timp, din punct de vedere operaţional şi ecologic. Elaborarea planului necesită testarea performanţelor şi implicaţiile costurilor.

• Stabilirea obiectivelor. Scopul este de a crea etaloane clare faţă de care se va face raportarea.

Realizarea propriu-zisă

Îndeplinirea cu succes depinde de patru factori: • Pregătirea planurilor de acţiune personale. Atingerea acestui obiectiv este transpunerea planului

general de acţiune în planuri pentru personal, detaliindu-se acţiunile generale şi specifice aşteptate de la ei;

• Acordarea de sprijin. Atunci când hotelurile abordează pentru prima dată probleme de mediu se fac foarte multe erori. Trebuie acordat sprijin personalului în privinţa planurilor personale. Se pot organiza sesiuni de instruire la locul de muncă pentru personal, pe probleme privind energia şi deşeurile sau furnizare de informaţii tehnice.

• Publicarea rezultatelor. Trebuie monitorizate şi afişate toate rezultatele. Se vor acorda recompense celor cu rezultate bune.

• Managerul trebuie să acţioneze primul. Pentru obţinerea rezultatelor, personalului trebuie să i se reamintească permanent obiectivele stabilite. O bună practică ecologică trebuie să devină parte a culturii managementului şi companiei, aşa cum este grija pentru client.

Analiza progresului înregistrat Această activitate implică un rol permanent din partea susţinătorului, el presupunând două

sarcini: • Monitorizarea progresului. Pentru a verifica dacă planul funcţionează şi îşi atinge obiectivele

este nevoie de procedee de monitorizare bune. Ea trebuie făcută frecvent pentru a permite acţiuni corective

• Analiza anuală. Odată pe an trebuie analizat progresul înregistrat. Această analiză ia forma unui raport la care se ataşează formularele pe baza obiectivelor stabilite şi monitorizate. Această analiză o poate face susţinătorul sau un consultant independent în cazul în care nu se dispune de resurse sau experienţă. Analiza trebuie să cuprindă o reluare a verificării ecologice pentru a evalua ce progres s-a înregistrat şi pentru a se stabili o nouă ordine de priorităţi; un rezumat al realizărilor faţă de obiectivele propuse; discuţii cu personalul implicat, pentru a identifica dificultăţile ce au apărut şi realizările, cât şi recomandările pentru viitor.

Această analiză este deosebit de importantă. Ea evidenţiază sectoarele problemă şi identifică cea mai potrivită abordare a managementului ecologic.

3.3. Importanţa designului şi localizării unităţilor hoteliere Unităţile hoteliere şi restaurantele sunt construite în diverse zone şi amplasamente în centrul sau la periferia localităţilor turistice sau în oraşe; pe trasee turistice; în staţiuni turistice sau pe malul apelor etc. Aceste construcţii sunt clădiri proiectate, realizate şi finisate cu funcţiuni hoteliere bine definite pentru a fi încadrate ca atare, sau clădiri care au avut alte funcţiuni dar care, prin reabilitări şi respectarea unor fluxuri indispensabile, pot fi încadrate ca hoteluri, restaurante etc. Pentru a funcţiona corespunzător hotelurile şi restaurantele au nevoie de amenajări specifice bazate pe standarde de construcţie, dotare, echipare şi operare, dar şi de fluxuri separate pentru clienţi şi pentru personal, marfă, evacuare deşeuri menajere etc. Având în vedere specificul fiecăruia, aceste unităţi au însă toate nevoie de apă, energie, cuplare la sisteme comunale de deversare efluenţi sau direct în surse de apă, cât şi de evacuarea periodică a deşeurilor solide şi lichide, din care unele sunt periculoase pentru mediul ambiant şi necesită condiţii speciale de depozitare şi evacuare. Aceste unităţi elimină totodată şi emisii poluante (gazele de la cazanele de preparare a apei calde necesară pentru clienţi şi procesele de producţie; aerul viciat din încăperi, evacuat prin sisteme naturale de ventilaţie sau prin instalaţii complexe de condiţionare a aerului), care pot avea un impact asupra mediului ambiant şi profitabilităţii afacerii . Hotelurile şi restaurantele, indiferent cât de bine sunt proiectate şi construite sau finisate, reprezintă, prin resursele consumate şi evacuările naturale sau accidentale, o ameninţare pentru echilibrul ecologic. Abordarea responsabilă a proiectării iniţiale sau a celei necesare modernizărilor şi reparaţiilor capitale din punct de vedere al impactului asupra mediului trebuie să fie o preocupare de bază nu numai a proiectanţilor şi constructorilor ci şi a hotelierilor şi restauratorilor. Nu trebuie să se ezite să se solicite proiectanţilor şi antreprenorilor să includă acele echipamente şi tehnologii performante care să elimine riscul şi să protejeze mediul ambiant, şi care aduc în egală măsură şi profit, prin economiile realizate din exploatarea curentă cu costuri reduse de energie, apă, combustibili etc., cât şi prin imaginea de marcă a unităţii în comunitatea de afaceri. Localizarea este importantă pentru a stabilii nivelul de înălţime, tipul de activităţi suplimentare care se doreşte a fi pus la dispoziţia clienţilor, gradul şi nivelul de confort şi dotări, inclusiv dotări suplimentare pentru cele localizate în zone aglomerate sau izolate, utilităţi speciale sau chiar unicat, dar toate integrate într-un cadru natural cât mai “prietenos”. Aspectul cel mai important în proiectarea şi designul noilor unităţi şi în proiectele de reabilitare a celor existente, este respectarea strictă a normelor de urbanism prin: • păstrarea unor proporţii juste între clădire şi spaţiul “vital” înconjurător, de preferinţă pădure,

crâng, mixaj de arbori, arbuşti şi spaţiu verde; • orientarea corectă a spaţiilor de locuit şi a celor pentru utilităţi conexe; • păstrarea şi amplificarea zonei verzi, inclusiv prin plantări masive de arbori, arbuşti şi spaţii verzi

în jurul edificiului şi chiar pe acoperişuri, balcoane şi logii; • respectarea normelor de operare ecologică (utilităţi pentru aducţiuni de apă, deversările

periculoase la canal fără a afecta pânza freatică sau fauna şi flora din aval) eliminarea sau diminuarea surselor de poluare fonică (centrală de condiţionare a aerului, transformatoare şi trafo, restaurante, baruri zgomotoase în incintă etc.).

Este de dorit ca, prin toate proiectările viitoare pentru reabilitarea unităţilor hoteliere şi restaurantelor existente şi a noilor construcţii cu destinaţie hotel sau restaurant, acolo unde spaţiul permite, să se exploateze la maximum zona “vitală” prin plantări chiar şi pe acoperişuri sau balcoane pentru a amplifica aspectul plăcut şi a câştiga pentru natură în “dauna” clădirii, dar cu ambientarea peisagistică făcută de horticultori peisagişti profesionişti. Este necesar ca prin toate proiectările să se păstreze specificitatea clădirilor reabilitate, iar celor noi să li se confere elemente de atractivitate din punct de vedere al “culorii locale”, al utilizării

unor materiale de construcţie, dotării, finisaje şi echipări care să întrunească cerinţele siguranţei şi întreţinerii uşoare în exploatarea curentă, protecţiei clienţilor, personalului şi mediului ambiant.

De reţinut la final

Grija faţă de mediul ambiant este în continuă creştere, atât la nivelul organismelor

guvernamentale naţionale, asociaţiilor civice - neguvernamentale de protecţie a mediului, a organismele internaţionale , cât şi în rândul operatorilor industriei turismului şi călătoriilor.

Politicile corporative, respectiv cele ale lanţurilor hoteliere - naţionale sau internaţionale, nu pot să nu ţină seama de zona de localizare a unităţii hoteliere, de climatul, condiţiile specifice de operare, precum şi de constrângerile legale - din punct de vedere al politicilor de mediu - din ţara respectivă.

În cadrul politicii de protecţie a mediului înconjurător este necesară realizarea unui plan de punere în practică.

Proiectanţii şi antreprenorii trebuie să includă - în cadrul echipamentelor din industria ospitalităţii - acele echipamente şi tehnologii performante care să elimine riscul şi să protejeze mediul ambiant, şi care aduc în egală măsură şi profit, prin economiile realizate din exploatarea curentă cu costuri reduse de energie, apă, combustibili etc., cât şi prin imaginea de marcă a unităţii în comunitatea de afaceri.

Lista acţiunilor practice ce trebuie luate este necesar să cuprindă aspectele utilizării apei, al achiziţiilor, deşeurilor, calităţii aerului, poluării fonice, comunicării ş.a.

Hotelurile şi restaurantele, indiferent cât de bine sunt proiectate şi construite sau finisate, reprezintă, prin resursele consumate şi evacuările naturale sau accidentale, o ameninţare pentru echilibrul ecologic.

Întrebări de autoevaluare

5. Care sunt fazele planului de punere în practică a politicii de protecţie a mediului în industria ospitalităţii?

6. Prin ce se traduc avantajele politicii de protecţie ecologică practicată de către o unitate hotelieră?

7. Care sunt resursele consumate în cadrul industriei ospitalităţii? 8. Ce acţiuni trebuiesc incluse în “charta ecologică a unui hotel”? 9. Pentru ce motive sunt considerate unităţile hoteliere o povară pentru mediul înconjurător?

10. În ce se materializează efluenţi şi emisii de gaze proveniţi/provenite din unităţile hoteliere?

11. Care sunt cele şase domenii principale în care se poate acţiona în privinţa protecţiei mediului înconjurător?

12. Puteţi enumera deşeurile reciclabile? 13. Pe care dintre utilizările energiei le consideraţi a fi principale? 14. Cum trebuie să fie apa pentru a primi titulatura “de calitate”? 15. Ce presupune integrarea eficace a managementului ecologic într-o companie / hotel? 16. Pe ce sunt bazate amenajările specifice hotelurilor şi restaurantelor?

Hotelul Majestic – un exemplu de activitate responsabilă Studiu de caz

Hotelul Majestic este situat în plin centru al capitalei, înconjurat de alte clădiri şi

artere de circulaţie, astfel că spaţiile verzi nu există. El poate fi caracterizat doar în raport cu arhitectura înconjurătoare. Clădirea a fost dată în funcţiune în jurul anului 1920, făcând parte din ansamblul arhitectural al Teatrului Odeon. În perioada 1994-1995 noul proprietar, SC Bayndir Majestic Construction and Management SA, a refăcut practic complet clădirea, consolidându-i structura. Au fost refăcute şi finisajele exterioare şi interioare, păstrând însă arhitectonica iniţială în stil neoclasic, specifică vechiului centru istoric al Capitalei.

Adăugând faptul că se înalţă pe numai cinci nivele, putem spune că Hotelul Majestic se încadrează armonios în cadrul arhitectonic şi respectă normele de urbanism, fără a constitui o sursă de disconfort pentru aşezările umane învecinate.

APA Odată cu reparaţia generală şi printr-o investiţie masivă de capital, H. Majestic a

rezolvat problemele de debit şi de calitate a apei (presiune, duritate, frecvenţă de distribuţie) prin săparea unui puţ propriu de mare adâncime – 160 m de unde se alimentează cu apă de puritate deosebită. Hotelul plăteşte municipalităţii numai apa deversată la canalizarea centrală, apa potabilă fiind GRATIS ! Apa este aspirată cu o pompă germană de mare randament, trecută prin toate filtrele enumerate mai sus şi distribuită în tot hotelul. Costul investiţiei – cca 16.000 USD – a fost amortizat în mai puţin de 6 luni de exploatare. Hotelul utilizează apa din reţeaua municipală numai când face revizii/curăţiri la puţul de absorbţie şi la pompă. Hotelul are montaţi robineţi cu manetă, rezervoare de vas WC cu debit controlat, iar duşurile sunt dotate cu site de dispersie a jetului, care economisesc apa, fără a scade presiunea normală de utilizare. Totodată, personalul de întreţinere verifică periodic şi remediază operativ posibilele defecţiuni la instalaţiile sanitare.

DEŞEURILE Hotelul Majestic nu are un program special de administrare a deşeurilor, iar problema

lor este rezolvată doar parţial după cum urmează: Deşeurile nereciclabile sunt colectate în şase pubele aflate într-o cameră frigorifică la

parterul unităţii, evitându-se astfel emanarea unor mirosuri neplăcute. Cantitatea rezultată de cca 0,6 t/zi este compactată cu o instalaţie specială de compactare, volumul lor reducându-se la jumătate.

Deşeurile organice sunt macerate cu o instalaţie specială şi evacuate în canalizarea publică, împreună cu deşeurile lichide, după o decantare prealabilă într-un decantor situat la subsolul unităţii.

Un aspect pozitiv este acela că se folosesc detergenţi ecologici, iar în bucătărie, aceştia sunt dozaţi cu aparate speciale.

În schimb, nu s-a luat nici o măsură pentru colectarea şi valorificarea deşeurilor solide reciclabile, care se amestecă cu deşeurile nereciclabile (excepţie fac ambalajele din sticlă, care sunt returnate la furnizori în proporţie de 50%).

AERUL Hotelul Majestic este localizat din nefericire într-un oraş extrem de poluat şi totuşi el oferă clienţilor un aer de cea mai bună calitate, prin următoarele mijloace: ferestre şi uşi bine izolate, care împiedică pătrunderea aerului poluat din exterior;

geamuri tip Termopan, care permit menţinerea unei temperaturi potrivite atât vara cât şi iarna, cu un cost mai mic de condiţionare;

instalaţie centralizată de aer condiţionat, achiziţionată în 1996, cu ocazia renovării. Instalaţia constă în centrala de condiţionare cu 4 maşini de compresare de producţie germană de ultimă generaţie. Agentul frigorific folosit în circuit închis este freon R22, cu pierderi sub 0,25 pe an.

ZGOMOTUL Venind din vacarmul străzii bucureştene şi trecând pragul Hotelului Majestic, pătrunzi

parcă într-o altă lume, plină de armonie şi bun gust, în care liniştea deplină lasă locul, din când în când, unor refrenuri clasice de pian, fermecătoare. Adăugând la aceasta finisajele interioare în manieră neoclasică, prima impresie este aceea de întoarcere în timp. Revenind la o atitudine mai pragmatică, această atmosferă deosebită este realizată prin cîteva mijloace:

tâmplăria este de cea mai bună calitate, iar geamurile sunt tip Thermopan, amortizând zgomotul străzii;

plafoanele false sunt fonoabsorbante; se difuzează numai muzică clasică, printr-o staţie de amplificare reglată la nivelul ”soft”, sau interpretată la pianina din dotarea hotelului, amplasată în salonul restaurantului. după instalarea centralei de condiţionare a aerului, hotelul a fost amânat de la obţinerea avizului de mediu pentru următorul amănunt: la pornirea motoarelor de la turnurile de răcire ale centralei, zgomotul produs prin vibraţia betonului de la structura blocului adiacent hotelului genera peste 90 decibeli, cu toate că motoarele sunt din ultima generatie, silenţioase. S-au montat arcuri şi pufere de amortizare, s-a instalat un panou absorbant/reflectorizant de zgomot şi s-a redus zgomotul sub cel al unui frigider normal.

ACHIZIŢII Hotelul Majestic nu are o activitate de achiziţii cu orientare ecologică specială.

Principalul obiectiv de care se ţine cont este aprovizionarea cu materiale şi produse de cea mai bună calitate, la un preţ acceptabil.

Totuşi, atunci când acest obiectiv este îndeplinit, se ia în considerare şi criteriul ecologic. Hotelul Majestic se află printre puţinele hoteluri din România care a avut iniţiativa de achiziţionare a unor instalaţii ce au îmbunătăţit mult performanţa de mediu a hotelului, sporind în acelaşi timp calitatea serviciului oferit unei clientele deosebit de exigente. Situaţia se prezintă astfel:

se evită ori de câte ori este posibil produsele dăunătoare mediului înconjurător. se cumpără numai cantităţile de produse alimentare necesare pentru a doua zi, sau

pentru o scurtă perioadă de timp, clar stabilită. se folosesc pentru servire numai boluri din ceramică, deci refolosibile, care pe lângă un

serviciu de calitate superioară evită formarea unei cantităţi în plus de deşeuri. pentru imprimantele din birouri se cumpără numai tonere reîncărcabile, iar foile de fax şi

altele se folosesc pe ambele părţi. la bucătării şi spălătorii se utilizează detergenţi biodegradabili şi aparate speciale de

dozare, care elimină risipa. s-au realizat două investiţii importante pentru achiziţionarea unei instalaţii de macerat

resturi alimentare şi a unui echipament de compactare a deşeurilor solide, volumul acestora reducându-se la jumătate.

Anexă Unele măsuri ecologice pentru hoteluri

În domeniul energiei, se vor identifica performanţele răspunzâdu-se la întrebările:

Decuplează personalul din funcţiune aparatele electrice şi luminile, atunci când nu sunt folosite? Este întreruptă alimentarea cu energie a părţilor din clădire care sunt nefolosite? Au fost reglate termostatele, reostatele, regulatoarele pentru a asigura un minimum de utilizare a

energiei pentru nivelul de confort cerut? Este consumul de energie al hotelului monitorizat în mod regulat? Este consumul de energie în scădere de la an la an? Au fost stabilite obiective privind reducerea consumului de energie? A fost comparat consumul de energie cu cotele de nivel ale energiei? S-a verificat dacă se aplică cel mai ieftin tarif /combustibil pentru fiecare utilizare? Au toate echipamentele şi instalaţiile energetice mai puţin de zece ani? Au fost instalate corpuri de iluminat economicoase, acolo unde este cazul? S-a făcut vreun audit energetic în ultimii trei ani?

Lista de verificare ecologică în ceea ce priveşte deşeurile solide trebuie să conţină întrebări cu privire la următoarele aspecte:

Se cunoaşte situaţia registrului cu deşeuri periculoase? Ştiţi ce se întâmplă cu deşeurile provenite de la hotel? Sunt monitorizate tipurile şi cantităţile de deşeuri generate de hotel? Sunt identificate posibilităţile de a reduce deşeurile şi se iau măsuri în consecinţă? Există sisteme pentru reducerea la minimum a deşeurilor şi pentru refolosirea şi reciclarea lor

atunci când este posibil? Se reciclează sau refoloseşte majoritatea sticlelor, hârtiei folosite, dozelor şi cutiilor de conserve,

bateriilor? Sunt deşeurile organice macerate? Foloseşte hotelul articole de toaletă şi recipienţi refolosibili pentru articolele de toaletă? Sunt toate deşeurile solide depuse în siguranţă, într-un loc desemnat oficial? În privinţa apei se vor analiza următoarele aspecte:

S-a întreprins vreo acţiune specifică pentru economisirea apei în ultimele 12 luni? Este consumul apei monitorizat? Este instalaţia de apă verificată pentru depistarea scurgerilor sau a defecţiunilor? Este încurajat personalul să economisească apa? Sunt turiştii încurajaţi să economisească apa? Are hotelul piscină, grădină udată periodic, spălătorie? Sunt prosoapele şi lenjeria din camere schimbate doar la cerere? Au fost montate dispersoare de jet la duşurile din băi? Au fost montate limitatoare de debit la ţevile de apă?

Apele menajere şi emisiile de gaze presupun verificarea ecologică a următoarei liste:

Ştiţi cum sunt tratate apele menajere şi deşeurile lichide? Cunoaşteţi toată legislaţia privind deşeurile lichide şi emisiile de gaze provenind de la hoteluri? Au fost obţinute licenţele de deversare necesare? Au fost cercetate şi implementate opţiunile de reducere a utilizării CFC? Au existat, în ultimul an, reclamaţii la adresa hotelului, referitor la zgomot, mirosuri şi poluare? Există asbest incorporat în clădirea hotelului? Au toate vehiculele hotelului convertizoare catalitice? Este calitatea aerului şi a apei din localitate considerată bună? Există un registru cu substanţe periculoase folosite în hotel? Există un contor automat pentru a reduce la minimum consumul de produse?

Lista de verificare ecologică a angrosiştilor şi furnizorilor cuprinde întrebările:

Este achiţionarea de produse ecologice, ori de câte ori este posibil, o politică curentă a hotelului? Cumpăraţi produse reciclate sau reciclabile ori de câte ori este posibil? Evitaţi (când există alternative): produse fabricate din lemn tropical de esenţă tare, produse pe

bază de CFC (frigidere, sisteme de condiţionare a aerului, aerosoli), înălbitori pe bază de clor sau lenjerie înălbită, produse super împachetate, benzină cu plumb, stingătoare de incendiu cu halon?

Achiziţionează hotelul, în special, produse proaspete şi nu congelate sau sper-împachetate? Luaţi în consideraţie aspectele ecologice atunci când vă hotărâţi să apelaţi la un angrosist? Aţi evaluat vreodată performanţa produselor ecologice?

Lista de verificare ecologică a problemelor companiei sau hotelului trebuie să cuprindă următoarele întrebări:

Ameninţă problemele legate de mediu viitorul industriei turistice locale? Există o asociere cu o companie de transporturi turistice sau cu un tur operator care acţionează

pentru protecţia mediului înconjurător şi care ar putea să se aştepte ca firma analizată să-i urmeze exemplul?

Sunt clienţii hotelului preocupaţi de probleme ecologice? Este personalul hotelului sau firmei preocupat de probleme ecologice? Ar putea o bună reputaţie ecologică să îmbunătăţească imaginea hotelului în cadrul comunităţii? Este luată în calcul extinderea hotelului sau construirea unuia nou? Competitorii direcţi ai firmei au declanşat proiecte ecologice? Au existat reclamaţii în legătură cu practici ecologice proaste în hotel? Ar profita compania sau hotelul de pe urma unei distincţii ecologice? A fost hotelul amendat sau avertizat de agenţia de control a mediului, pentru încălcarea legislaţiei

După “Pachetul de măsuri ecologice pentru hoteluri” realizat de IH&RA, International Hotels Environment Initiative, UNEP, FHR, ediţia în limba română, EC-Phare Programme