Eccleziastul 1:1 1. Cuvintele. Aşa începe versetul care ţine loc de titlu al cărţii. Trei alte cărţi încep în acelaşi fel: Neemia, Ieremia şi Amos. Cuvântul ebraic tradus "cuvinte" mai înseamnă şi "veşti," "raport," "mesaj," "istorie", "sarcina."

Eclesiastul. [propovăduitorul, KJV] Ebr. Qoheleth, de la qahal, "a se aduna", "a se strânge laolaltă." Despre exemplele de folosire ale lui qahal, vezi 2 Cronici 20,26, Estera 9,2.16.18; etc. Substantivul înrudit, tradus "adunare," "congregaţie," "grupă" apare de 122 de ori in VT.

Scriitorii iudei au explicat Qoheleth ca însemnând "cineva care convoacă o adunare şi expune o învăţătură". Alţii îl redau "Propovăduitor" deoarece, se zice, Solomon a ţinut aceste discursuri înaintea unei adunări. El este asemănător cu o rădăcină arabă tradusă diferit, şi anume "colecţionar mare," "cercetător profund "(vezi PR 85; de asemenea introducerea la Eclesiastul).

Fiul lui David. Adică Solomon. Cine era mai potrivit să expună adevărurile profunde raportate aici decât cel pe care Dumnezeu îl înzestrase cu capacităţile unui geniu (1 Regi 3,9-13), dar care îşi irosise moştenirea în goana nebună după fericire?

Împăratul Ierusalimului. Expresia aceasta se referă la Propovăduitor, nu la împăratul David. La momentul aflat în discuţie, "Propovăduitorul" conduce ca "împărat." Fără îndoială expresia aceasta este o referire directă la împăratul Solomon, în ciuda faptului că numele lui nu apare în carte. Alte expresii care îndreaptă atenţia spre Solomon sunt referirile la înţelepciunea lui şi la el ca autor al diferitelor Proverbe (vezi Eclesiast 1,12-13.16; 2,15; 12,9; cf. 1 Regi 3,12; 4,32).

Cetatea Ierusalim, capitala naţiunii, aşezată pe un loc glorios, nu era doar locul reşedinţei împărăteşti, ci mai presus de toate era locul de reşedinţă al lui Dumnezeu ales în mijlocul poporului Său. Aici religia şi înţelepciunea ar fi trebuit să atingă perfecţiunea. Conducătorul, pe tronul său într-o asemenea cetate, ar fi trebuit să fie instrumentul ideal, care să asculte de călăuzirea lui Dumnezeu şi să fie supus voii Lui, pentru a împrăştia înţelepciune divină peste un popor dornic şi primitor.

Eccleziastul 1:2 2. Deşertăciune a deşertăciunilor. Ebr. habel habalim. Aceste cuvinte prezintă subiectul întregii cărţi şi constituie tema prefeţei. Hebel, "deşertăciunea", apare de 37 de ori în Eclesiastul şi numai de 33 de ori în altă parte în VT. Sensul lui principal este "suflare" sau "abur." El este folosit pentru "idoli", ca lucruri zadarnice şi fără valoare, şi pentru cultul lor (2 Regi 17,15; Ieremia 2,5; 10,8). Unii spun că în Eclesiastul nu este un cuvânt împotriva idolatriei, totuşi chiar acest cuvânt cheie al cărţii este unul folosit adesea pentru idoli şi cultul lor. Propovăduitorul spune că tot ceea ce omul ar putea să caute în locul lui Dumnezeu şi al ascultării de El este "deşertăciune."

Habel habalim este un comparativ superlativ pentru expresii emfatice precum "cerurile cerurilor" (1 Regi 8,27) şi "cântarea cântărilor" (Cântarea Cântărilor 1,1). Prin forma aceasta emfatică, "răsuflarea răsuflărilor," Solomon scoate în evidenţă zădărnicia şi sfârşitul nesatisfăcător al tuturor strădaniilor şi al vieţii omeneşti, dacă nu e orientată către Dumnezeu.

Zice. Literal, "spunea." Ebraica foloseşte timpul trecut acolo unde engleza [şi alte limbi] cere prezentul sau perfectului compus. Expresia "zice Eclesiastul ["Propovăduitorul" KJV]" este o reamintire a faptului că Solomon este cel care vorbeşte şi, astfel, autorul.

Totul este deşertăciune. Aceasta s-ar putea traduce bine "suma totală este deşertăciune", însemnând că lumea, în totalitatea ei, inclusiv tot ce are viaţă, este, ca să zicem aşa, doar o suflare şi nu oferă nici o perspectivă luminoasă.

Eccleziastul 1:3 3. Folos. Ebr. yithron. Cuvântul acesta apare de nouă ori în cartea aceasta (cap.2,11.13; 3,9; 5,9.16; 7,12; 10,10.11) şi este tradus în mod divers, precum "a întrece," "perfecţiune," "profitabil" şi "mai bun" [în KJV]. Yithron vine de la un verb care înseamnă "a rămâne peste," şi substantivul derivat de la el poartă aşadar

ideea de "rest" şi deci "surplus," "abundenţă", iar în ebraică "superioritate," "folos." Omul munceşte mereu, dar toată munca lui nu are nici un rezultat notabil şi de durată.

E posibil ca metafora pe care a folosit-o aici să fie una a lumii de afaceri, cu ostenelile ei neîncetate, a căror ţintă este realizarea unui scop material care merită osteneala (vezi la cap. 2,11). Dar adesea viaţa unui om este irosită pentru a ridica ceva ce urmaşii lui doboară la pământ. Zădărnicia şi nesiguranţa caracterizează toate strădaniile omeneşti.

Interogativul "ce?" atrage după sine un răspuns negativ emfatic. El poate fi comparat cu cuvintele din Matei 16,26, unde Domnul întreabă literal: "Ce folos are un om, dacă ar câştiga lumea întreagă şi şi-ar pierde sufletul?" Răspunsul anticipat de Propovăduitor este: "Nimic".

Omul. Cuvântul ebraic este termenul generic pentru "om" sau cum am zice noi "omenire". Ciclul vieţii omeneşti este repetat iarăşi şi iarăşi, cu fiecare generaţie.

Truda. De la un cuvânt ebraic care însemnează "muncă," "necaz", sau "nedreptate." Aici termenul e aplicat la suma totală a strădaniilor omului din cursul vieţii lui.

Pe care şi-o dă. Această expresie se referă la fiecare formă de activitate care are loc sub soare.

Supt soare. Echivalentă cu expresii precum "sub ceruri " (cap. 1,13; 2,3; 3,1). Ea apare în Eclesiaistul de aproximativ 30 de ori.

Eccleziastul 1:4 4. Neam. [Generaţie, KJV] Ebr. dor, "perioadă," "eră," "generaţie," de la un verb care înseamnă "a îngrămădi," "a stivui." Original, a avut sensul de "a se mişca în cerc", apoi " a locui în corturi," probabil cu referire la instabilitatea vieţii nomade. Aşadar, există în cuvânt ideea inerentă a nestatorniciei. Se ocupă de lucruri legate de tip, calitate, condiţie, ca în expresia "neam îndărătnic şi stricat" (Deuteronom 32,5) şi cu referire la oameni care blestemă cu uşurinţă (Proverbe 30,11) şi la cei care sunt total nemiloşi (Proverbe 30,14).

Trece. În ebraică, atât acesta cât şi cuvântul "vine" sunt simple participii, care subliniază schimbarea continuă şi fără sfârşit (vezi Iov 10,20-22; Psalm 39,13).

Rămâne. Ebr. 'amad, cuvântul ebraic uzual care înseamnă "a sta în picioare". El dă ideea de continuitate şi permanenţă. Contrastul pe care Solomon îl prezintă în acest verset este dedus, în parte, din vizibila statornicie a munţilor, din curgerea neîncetată a râurilor şi din neîntrerupta succesiune a zilei şi a nopţii.

Veşnic. [Pentru vecie, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel vine dintr-o o rădăcină verbală al cărui sens precis nu-l cunoaştem. Substantivul, folosit aici cu prepoziţia "pentru", este masculin, şi, asemenea echivalentului său grecesc, e folosit în multe feluri. Se poate referi la "antichitate," "zile din vechime," "durată lungă," "existenţă continuă"; poate să însemne totodată "nedefinit," "viitor fără sfârşit," "veşnicie" etc. Pe de altă parte, ca şi echivalentul său grecesc, e cel mai bine înţeles în fiecare caz în acord cu natura subiectului pe lângă care stă (vezi la Exod 12,14; 21,6).

Eccleziastul 1:5 5. Aleargă. [Se grăbeşte, KJV]. Ebr. sha'aph, " a dori mult", "a prinde nerăbdător", "a aştepta cu nerăbdare". Imaginea este a unui cal sprinten, care fornăie nerăbdător să se lanseze în cursa care îi stă înainte. Vezi Ieremia 2,24 ca un exemplu de imagine şi Psalm 119,131 pentru aplicaţia ei la viaţa spirituală.

Răsare. Ebr. zarach, în forma participială, care scoate în evidenţă activitatea continuă sau repetată.

Eccleziastul 1:6 6. Vântul. Ebr. ruach, "vânt," un cuvânt care sugerează de fiecare dată activitate. Este folosit de mai multe ori pentru diferitele activităţi ale lui Dumnezeu în cadrul planului de mântuire.

Se întoarce. Un tablou de activitate şi repetiţie fără sfârşit. "Miazănoaptea" şi "miazăziua" sunt menţionate în contrast cu "răsăritul" si "apusul" din v. 5, locul unde răsare şi apune soarele.

Iarăşi se întoarce. [Se răsuceşte continuu, KJV]. De patru ori în ebraica acestui verset sunt folosite forme derivate din rădăcina "a se întoarce," "a da târcoale", pentru a sublinia noţiunea de activitate şi repetareneîncetată. Cuvântul e folosit şi pentru oştirea lui Iosua care mărşăluia în jurul cetăţii Ierihon (Iosua 6,3.15) şipentru israeliţii care au "ocolit multă vreme muntele Seir" (Deuteronom 2,1.3).

Solomon nu se plânge de ciclurile neîncetate ale naturii, ci vede în ele o paralelă la ciclurile vieţii umane(Eclesiast 1,4). Este viaţa omului, de la o generaţie la generaţie, doar o chestiune de repetiţie, fără vreun scopmăreţ avut în vedere? Nu va exista un punct culminant în viaţa neamului omenesc? Nu are Dumnezeu un scopveşnic, care va opri cândva această repetare aparent fără sfârşit a activităţii omeneşti din generaţie în generaţie?

Precizia ştiinţifică a descrierii dată aici despre mişcarea curenţilor de aer pe suprafaţa pământului e fără egal în literatura antică şi denotă o cunoaştere profundă a legilor naturii, superioară majorităţii oamenilor din vechime.

Eccleziastul 1:7 7. Toate râurile. Ca un al treilea exemplu de circuit neîncetat în natură, Solomon prezintă ciclul fluidelor. Cu toate că forţele naturii oferă un tablou de repetare neîntreruptă, activitatea lor a fost pusă la punct de Dumnezeu şi funcţionează în armonie cu voia Lui. Dar activităţile oamenilor, în cele mai multe cazuri, nu au fost planificate de Dumnezeu şi nu tind spre ţelul pe care L-a avut în minte când l-a creat pe om.Omul caută continuu căi noi spre fericire şi satisfacţie, cu toate că poate atinge ţelul adevărat în viaţă numai într-un singur mod - fiind în pace cu Făcătorul său (vezi Matei 11,28-30).

Eccleziastul 1:8 8. Lucrurile. Ebr. debarim, tradus "cuvinte" în v.1, dar fără îndoială însemnând aici "lucruri." În NT cuvântul grecesc rhema, "cuvânt" sau "lucru" are aceleaşi două sensuri ca şi cuvântul ebraic folosit aci.

O necurmată frământare. [Pline de muncă, KJV]. Cuvântul ebraic tradus astfel este un adjectiv de la verbul " a trudi" şi e înrudit cu o rădăcină arabă care înseamnă "a avea dureri", "a suferi". Aparenta zădărniciea ostenelilor omului şi dezamăgirile care le însoţesc sunt elementele evidenţiate.

Cum nu se poate spune. [Omul nu poate spune, KJV]. Cuvântul tradus "om" [KJV] nu e termenul generic din v. 3, ci unul care se referă la "bărbat" ca deosebindu-se de femeie. Verbul tradus "spune" este rădăcina "cuvintelor" din v. 1 şi a "lucrurilor" din v. 8. În ebraică verbul "spune" se referă la "toate lucrurile."

Nu se mai satură. Experienţa nu poate satisface dorinţele aprige ale inimii. Lucrurile, adică binecuvântările materiale nu satisfac o persoană profundă. Adevărata apropiere de Dumnezeu nu se face prin simţuri exterioare, ci printr-o experienţă lăuntrică. Dumnezeu este Duh (Ioan 4,24), şi deci legătura cu El se face prin duhul omului. Tot astfel, cele care ating urechea exterioară nu pot produce un bine de durată, dacă nu sunt puse în legătură cu urechea internă a naturii spirituale a omului, prin care acesta aude glasul lui Dumnezeu.

Eccleziastul 1:9 9. Ce a fost. [Lucrul care a fost, KJV]. Propoziţia zice literal: "Ce a fost aceea va fi." Aceasta se referă la ciclurile neschimbătoare ale naturii, repetate conform cu legile orânduite de Dumnezeu. LXX şi Vulgata traduc incorect propoziţia aceasta şi pe cea următoare ca întrebări.

Nimic nou. Nici o schimbare, adică, în ciclurile fără sfârşit ale naturii. Văzând un ciclu, omul le-a văzut pe toate, şi fiecare se contopeşte imperceptibil cu altul, care nu se deosebeşte în nici un fel. Ciclurile par să nuducă la un obiectiv mai mare decât auto-perpetuarea.

Eccleziastul 1:10

10. Este vreun lucru. Autorul parează o obiecţie subînţeleasă la afirmaţia sa din v. 9 cu o provocare de a se indica ceva ce ar fi "nou."

Lucrul acela era. Ceea ce pare nou îşi are rădăcina în trecut. Contextul evidenţiază că observaţiile lui Solomon din v. 9 şi 10 se aplică diferitelor fenomene ale naturii, inclusiv ciclul vieţii omeneşti.

Mai înainte. [Din vechime de timp, KJV]. Literal, "din vremuri." Cuvântul 'olam, tradus "mai înainte" ["vechime de timp", KJV] este acelaşi cu acela redat prin "veşnic" din v. 4. (vezi la Exod 12,14; 21,6). Cuvântul redat prin "timp" [KJV] este la plural, dar verbul este singular, substantivul fiind considerat colectiv.

Eccleziastul 1:11 11. Nu-şi mai aduce aminte. [Nici o amintire, KJV]. Ceea ce ar părea să fie nou este aşa doar pentru căoamenii au uitat trecutul. La fel, unele dintre lucrurile acestei generaţii vor fi uitate de generaţia următoare. Aceasta s-ar putea aplica pe bună dreptate şi renumelui omenesc. Persoana importantă de azi, aparent atât de necesară, este înlocuită şi mâine ajunge uitată. "Ce folos are omul?" (v. 3)

Ce a fost. [Lucrurile de mai înainte, KJV] "Lucrurile" [KJV] este un cuvânt adăugat. Întrucât adjectivulebraic "de mai înainte" este la masculin plural, ar trebui să fie înţeles ca referindu-se la persoane. Astfel nu numai fiecare "lucru" (v.10), dar şi toţi oamenii sunt uitaţi uitate.

Ce se va mai întâmpla mai pe urmă. [Lucrurile care au să vină, KJV]. Din nou "lucrurile" [KJV] este uncuvânt adăugat, iar adjectivul ebraic tradus prin "care au să vină" e la masculin plural. Aici probabil este vorbade generaţii de oameni. Renumele acestei generaţii este uitată de generaţia următoare. Solomon încheie prologul cărţii sale cu un comentariu privitor la calitatea trecătoare a renumelui. Lucrul acesta este subliniat de expresia "mai târziu," literal, "după aceea."

Eccleziastul 1:12 12. Am fost împărat. Vezi la v. 1. Ebraica nu lasă de înţeles neapărat că cel care vorbeşte nu mai e împărat. Trecutul simplu al verbului ebraic este adesea cel mai bine tradus cu prezentul sau perfectul compus (vezi al v. 2). "Propovăduitorul" a fost Solomon, deoarece numai sub David şi Solomon Ierusalimul a fost capitala din care împăratul domnea "peste Israel", şi cel care vorbeşte este "fiul lui David" (v. 1).

Eccleziastul 1:13 13. Mi-am pus inima. Expresia aceasta sau echivalentul ei apare de repetate ori în carte (cap. 1;17; 7,25; 8,9.16) şi în altă parte în Biblie. La evrei inima era privită ca sediu nu numai al simţămintelor, dar şi al intelectului. De aceea "mi-am pus inima" ar însemna acelaşi lucru cu "mi-am folosit mintea" (vezi 1 Cronici 22,19; Iov 7,17). Este lucru sigur că Solomon şi-a cultivat mintea; el "şi-a pus inima" să studieze ştiinţele naturii, filozofia, poezia şi alte ştiinţe folositoare.

Să cercetez. Ebr. darash, cu sens larg, îmbrăţişând idei precum a cerceta, a întreba, a arăta un înţeles, a cere sfat, a discuta, a face cercetări, "a pune în practică, "a căuta, "a căuta din toată inima, a căuta cu siguranţă şi cu studiu (vezi Genesa 25,22; Exod 18,15; Deuteronom 19,18; 2 Cronici 14,7; Psalm 119,10; Amos 5,14).

Să adâncesc. În sensul de "a explora," "a iscodi." E folosit pentru iscodirea ţării Canaan (Numeri 13,16.17.25.32). El semnifică cercetări de pionierat în ştiinţă. Cele două cuvinte "să cercetez" şi "să adâncesc" împreună sugerează aprofundarea unei chestiuni până în cele mai mici detalii şi cercetarea ei în toate aspectele ei.

Cu înţelepciune. Literal, "înţelepciunea" poate fi cu referire la înţelepciunea pe care Solomon o adunasepe parcursul vieţii, prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, prin studiu personal şi prin observaţie. Cuvântul ebraic esteaplicat iscusinţei şi destoiniciei în diferite domenii.

Tot. [Toate lucrurile, KJV] "Lucrurile" [KJV] e un cuvânt adăugat. Ebraica zice "la tot ce se face sub cer," referindu-se aici în primul rând la activităţile omeneşti.

Îndeletnicirea plină de trudă. Literal, "această suferinţă a răului," nu "această rea suferinţă."

La care supune. Dumnezeu a sădit în inima omului râvna de a studia şi de a cerceta. E o sarcină laborioasă, care solicită mult puterile fizice şi mentale ale omului.

Eccleziastul 1:14 14. Am văzut. Cuvântul ebraic înseamnă adesea mai mult decât o observare a formei şi a înfăţişării exterioare, şi anume înţelegere pătrunzătoare sau percepţie. Substantivul derivat înseamnă "viziune", adică descoperire. Aici indică observaţiile pătrunzătoare ale lui Solomon, bazate pe studierea faptelor despre care e vorba.

Tot. [Lucrurile, KJV]. Adică proiectele şi activităţile omeneşti din care multe se dovedesc a fi lipsite devaloare sau beneficiu.

Goana după vânt. [Agitaţie a spiritului, KJV]. Cuvântul tradus "agitaţie" [KJV] poate să provină din rădăcina "a nutri," "a păşuna." "Spirit" [KJV] vine de la cuvântul obişnuit pentru "vânt." În felul acesta expresia ar putea fi redată "o alergare după vânt " [KJV] sau "hrănire cu vânt". Compară cu Osea 12,1: "Lui Efraim îi place vântul şi aleargă după vântul de răsărit". Oricum ar fi tradus, acest tablou verbal subliniază caracterul nesatisfăcător a celei mai mari părţi a strădaniei şi studiului omenesc. Compară şi cu Isaia 44,20: "Se hrăneşte cu cenuşă."

Eccleziastul 1:15 15. Strâmb. Cuvântul vine dintr-o formă a rădăcinii care înseamnă "a încovoia", "a răsuci." Nu se referăatât de mult la ceva care e strâmb în sine sau în afara conturului, cât despre ceva ce e făcut să fie aşa. Noteazăcă expresia precedentă, "ce este," este adăugată. "Faptele" omului (v. 14) sunt cele care au fost făcute strâmb.

Îndreaptă. De la un cuvânt ebraic care înseamnă "a aranja," "a pune drept," "a pune în ordine". Accentul este pus asupra incapacităţii omului, în propria sa putere, ca sa facă faţă situaţiilor care îl confruntă continuu.

Nu poate fi numărat. Lipsa este atât de mare încât omul nu poate să o aprecieze corespunzător, ca să nu mai vorbim despre începerea refacerii deficienţei. Cuvântul tradus "numărat" poate fi redat şi a desemna, a numi.

Eccleziastul 1:16 16. Am zis. O afirmaţie emfatică în ebraică, prin care se subînţelege meditaţia personală, ca opusă discutării lucrurilor cu o altă persoană.

Am sporit. Literal, "am fost făcut să devin" cu referire la disciplinarea facultăţilor sale prin lucru şi studiu şi la creşterea corespunzătoare a cunoştinţelor şi experienţei.

Am întrecut în înţelepciune. Sau "am prins înţelepciune."

Peste Ierusalim. [în Ierusalim, KJV]. Mai exact: "peste Ierusalim," adică "peste" cetate în calitate de cârmuitori ai ei. Aceasta se face referire la oamenii înţelepţi şi la cârmuitorii dinainte de Solomon.

Multă. [Multă experienţă, KJV]. Verbul ebraic tradus "avut" [KJV] este acelaşi cu cel dat în v. 14, "văzut": literal, "văzut [primit o clară înţelegere a] mult", adică "multă înţelepciune şi ştiinţă". LXX redă "înţelepciune" printr-un cuvânt care denotă valori etice şi morale şi "ştiinţă" printr-unul care înseamnă latura speculativă a efortului mintal.

Eccleziastul 1:17 17. Nebunia. Cuvântul tradus astfel este probabil dintr-o rădăcină care înseamnă "a pune în cruce". Aicis-ar putea sugera că nu întotdeauna înţelepciunea l-a călăuzit pe Solomon în direcţia subiectelor cercetate.

Goană după vânt. Vezi la v. 14

Eccleziastul 1:18 18. Necaz. Cuvântul tradus astfel provine dintr-o rădăcină care înseamnă "a fi necăjit," "a fi provocat". Studiul peste măsură de mult aduce insomnie, nervi tociţi şi uneori sănătate şubrezită. Totuşi, nu trebuie trasăconcluzia că Solomon susţine ideea că neştiinţa înseamnă fericire (vezi Proverbe 4,7).

Durere. [Întristare, KJV] Literal, "durere," atât mentală cât şi fizică. Dacă cineva doreşte înţelepciune, el trebuie să sape adânc (vezi Proverbe 2,4); iar sondarea şi cercetarea continuă afectează sănătatea şi vitalitatea. E la fel de adevărat că ştiinţa mult nu constituie un indiciu în ce priveşte caracterul. Neprihănirea lui Isus primită prin credinţă deschide poarta împărăţiei cereşti, lucru pe care doar ştiinţa nu-l poate face.

Eccleziastul 2:1 1. Inimii mele. Adică, "către mine" (RSV). Aici latura raţională a minţii lui Solomon se adresează laturiicare reprezintă dorinţa şi mulţumirea fizică. Acest monolog este echivalent cu un act de voinţă. Compară cu experienţa bogatului din Luca 12,17-19 când vorbeşte cu el însuşi.

Încerc. Adică "a face o încercare" sau "experienţă" pentru a descoperi rezultatele unui anumit fel de acţiune.

Veselie. Sau "plăcere". Cuvântul este cuprinzător în semnificaţii: "veselie", "voie bună", "bucurie" - toate provoacă plăcere simţurilor fizice. Folosirea de aici este limitată la apetitul şi emoţiile trezite de participarea la plăcerile firii pământeşti, deşi în altă parte poate să însemne bucurie şi fericire religioasă.

Gustă fericirea. [Bucură-te de plăcere, KJV]. Literal, "priveşte spre bine", adică ,"fii plin de lucrurile bune ale vieţii". Un echivalent idiomatic modern ar fi: "simte-te bine!" Solomon şi-a propus să guste din plăcerile pe care le are de oferit viaţa aceasta până la saturare, cu scopul de a găsi satisfacţie constantă în ele.

Eccleziastul 2:2 2. Râsului. Ebr. śechoq. Cuvântul înseamnă şi "plăcere" ["sport" KJV] (Proverbe 10,32) şi "râs" (Plângeri 3,14). Forma verbală poate să însemne "a se bătea " ["a se juca " KJV] (2 Samuel 2,14). Alegerea plăcerii şi distracţiei senzoriale ca mijloace pentru fericirea supremă în viaţă reprezintă un mare pas pe calea spre rău ( vezi PR 76).

Nebunie. [Nebun, KJV]. Literal, "ceva nebunesc". Compară cu expresia ebraică înrudită din cap. 1,17

Veselie. Cuvântul ebraic e folosit atât pentru distracţia trufaşă şi destrăbălată cât şi pentru plăcerea obişnuită, legitimă.

Ce te înşeli? [Ce face? KJV]. Sau "la ce foloseşte?" Literal, "ce face aceasta?"; "ce efect are?" sau "caresunt rezultatele ei?" Compară cu întrebarea pertinentă a lui Pavel din Romani 6,21.

Eccleziastul 2:3 3. Să-mi veselesc trupul cu vin. [Să mă dedau la vin, KJV]. Mai degrabă "să-mi înviorez trupul cu vin".Cuvântul "să înveselesc" înseamnă literal "a trage" (vezi Deuteronom 21,3; Psalm 28,3; Osea 11,4). "Mi" sau "mă," ebr. beśari, literal "carnea mea," adică natura fizică, trupul. "Vin", ebr. yayin (vezi la Genesa 9,21; Numeri 28,7). Cuvântul acesta e folosit pentru a descrie "jertfa de băutură" de la serviciul sanctuarului şi de laritualurile păgâne (Exod 29,40; Levitic 23,13; Numeri 15,5.7.10; 28,14). Prin urmare Solomon spune: "Am tras [sau stimulat] trupul meu cu băuturi îmbătătoare," ca şi cum trupul ar fi fost un vehicul tras de un cal, simbol pentru vin.

Cârmui. Acelaşi verb este tradus diferit "a duce," "a călăuzi" (Deuteronom 4,27; 28,37; Psalm 48,14; 78,52; Iov 49,10). Potrivit metafora subînţelese, Solomon a intenţionat ca discernământul lui bună să ţină apetitul şi pasiunea sub control şi în limitele cumpătării. Cu alte cuvinte, când a început experimentul (vezi la v. 1), el a intenţionat să nu renunţe de tot la judecata sănătoasă şi să nu depăşească măsura. Fireşte că aceastaeste intenţia celor mai mulţi dintre cei care cedează în faţa plăcerilor simţurilor. Dar ideea că e posibil să folosim cumpătat lucruri care prin ele însele sunt rele e o înşelăciune care duce la moarte.

Nebunie. Poate, în această ordine de idei, "ceea ce ar putea duce la păcat," fără să fie păcătos în sine. Ideea pare să fie că Solomon a căutat experienţele acestea pentru a obţine cât mai mult din ele, de a cunoaşte din experienţă ce satisfacţii ar avea ele de oferit, dar fără să le îngădui să-l domine.

Până voi vedea. Aici Solomon expune lămurit scopul său. Nimeni nu i-a cerut să urmeze un drum atât de riscant şi de nechibzuit. Dumnezeu nu-l putea lăuda pentru că făcea lucrul acesta.

Oamenilor. Ebr. 'adam, termenul generic pentru bărbaţi şi femei (vezi la Genesa 1,26; 3,17; Numeri 24,3)

Tot. Literal, "număr" sau "povestire", din rădăcina saphar, "a povesti", "a număra", "a relata", "a măsura". Substantivul sepher, "carte," vine din aceeaşi rădăcină.

Eccleziastul 2:4 4. Am făcut lucruri mari. Literal, "am făcut mari lucrările mele," referindu-se fără îndoială la dimensiunile şi splendoarea clădirilor pe care le-a construit. Aceasta a fost desigur o formă de satisfacere a plăcerilor mai puţin vinovată decât aceea din v. 1-3 (vezi 1 Regi 7,1; 9,1).

Mi-am zidit case. Vezi 1 Regi 7,1-12; 9,15-19. Solomon s-a angajat în lucrări măreţe de construire.

Vii. Compară cu Cântarea cântărilor 8,11. Starea economică a omului de rând de pe vremea lui Solomon e sugerată în 1 Regi 4,25: "fiecare sub via lui şi sub smochinul lui."

Eccleziastul 2:5 5. Grădini. Literal, "împrejmuiri," de la verbul "a împrejmui", "a înconjura". Din cauza deprinderii caprelor, măgarilor şi a altor animale de a paşte fără restricţii, pe oriunde, în Orientul Apropiat este imposibil să existe grădini dacă acestea nu sunt prevăzute cu un gard rezistent şi bine întreţinut.

Livezi. Ebr. pardes, de la persanul pairi-daeza, care indica vastele grădini botanice şi zoologice ale împăraţilor persani (vezi la Genesa 2,8). Un pardes era deci o rezervaţie, o împrejmuire sau un parc împărătesc. Cuvântul "paradis" este o transliterare a formei greceşti a cuvântului paradeisos. Pardes apare în Neemia 2,8 ca "pădure" şi în Cântarea cântărilor 4,13 ca "grădină" ["livada" KJV]. Vezi la Genesa 2,8.

Pomi. Evident că Solomon a adoptat un program vast de horticultură, specializat nu doar în "grădini," pe care noi le-am numi parcuri, ci şi în livezi. El a avut o grădină împărătească pe coastele dealurilor din partea de sud a Ierusalimului (2 Regi 25,4), o vie la Bet-Hacherem, "casa viei", probabil 'Ain Kârim, la 6,4 km vest de Ierusalim (Ieremia 6,1), şi alta la Baal-Hamon (Cântarea cântărilor 8,11).

Eccleziastul 2:6 6. Iazuri. Regimul ploilor în Palestina nu e prea adecvat ca să asigure cantităţi suficiente de apă (vezi vol. III, p. 110, vezi la Genesa 12,10). Irigaţiile sunt necesare astăzi, aşa cum erau şi în vechime, când fermierii săpau castele şi rezervoare de apă. "Iazul împăratului" din Neemia 2,14 e numit "iazul lui Solomon" de Iosif Flavius (Wars v. 4. 2). Aşa-numitele iazuri ale lui Solomon datează probabil de pe vremea romanilor; cea mai mare a avut aproximativ 183 m lungime, 63 m lărgime şi 15 m adâncime. Aceste iazuri sunt la aproximativ 5 km sud-est de Betleem. Este posibil ca Solomon să fi construit crescătorii de peşti şi să fi crescut diferite tipuri de peşti (Cântarea cântărilor 7,4).

Eccleziastul 2:7 7. Robi şi roabe. Era nevoie de o suită mare de servitori şi de lucrători care să susţină proiectele vaste ale lui Solomon. Regina din Seba a fost uimită de numărul mare al lucrătorilor din aşezămintele lui Solomon (1 Regi 10,5). Fără îndoială că el a folosit robi ne-evrei (1 Regi 9,21; 2 Cronici 8,8), precum şi un mare număr de slujitori evrei pentru munci mai uşoare (vezi la Exod 21,2.20; Deuteronom 15,12.15).

Copii de casă. [Slujitori născuţi în casa mea, KJV]. Literal, "copii ai casei mi-au fost [născuţi]." Aceştiaerau pe lângă cei pe care îi "cumpărase" sau îi obţinuse altcumva. Robii care fuseseră cumpăraţi sau capturaţi

aveau ei înşişi copii. Cu privire la numărul slujitorilor lui Solomon, vezi 1 Regi 4,21-27; 10,25.26.

Cirezi de boi şi turme de oi. [Vite mari şi mici, KJV]. Sau "cirezi şi turme." Dimensiunile uriaşe ale turmelor şi cirezilor reies din numărul de jertfe aduse cu prilejul sfinţirii Templului (1 Regi 8,63). Pe lângă jertfele aduse, era necesară o mare cantitate de carne pentru armata de slujitori şi de sclavi din slujba împăratului (vezi 1 Regi 4,22.23; 1 Cronici 27,29-31).

Eccleziastul 2:8 8. Argint şi aur. Despre bogăţia lui Solomon în metale preţioase şi în vase şi unelte de aur şi argint, vezi1 Regi 9,28; 10,14-17; 2 Cronici 1,15; 9,20-27. Tributul cerut de la Ezechia de către împăratul Asiriei a fost plătit în parte din tezaurul împăratului (2 Regi 18,14-16). Ezechia le-a arătat totodată reprezentanţilor regelui babilonian tezaurul lui de bogăţii (2 Regi 20,13).

Bogăţii. [Tezaur individual, KJV]. Literal, "proprietăţi." Aceasta e probabil o referire la tributul şi la taxele de diferite feluri pe care le colecta Solomon. Cuvântul tradus "tezaur particular," "comoară deosebită" [KJV] e aplicat de asemenea de Dumnezeu poporului Său (Exod 19,5; Psalm 135,4; cf. Deuteronom 7,6; 14,2; 26,18; Maleahi 3,17, "giuvaerele mele" [KJV]).

Ţări. [Provincii, KJV]. Articolul hotărât implică probabil faptul că această expresie ar trebui să zică "şi provinciile lor." Dacă aşa stau lucrurile, expresia se referă la tributul luat de la cârmuitorii înrobiţi şi de la popoarele acestora (vezi 1 Regi 4,21.24; 10,15).

Mi-am adus. Literal, "mi-am făcut." Aici verbul poate să fie înţeles că înseamnă "achiziţionat," "numit,""instituit". În Genesa 2,15 e tradus "câştigat".

Cântăreţi. Cu siguranţă că Solomon a avut nevoie din plin de servicii de amuzament, inclusiv atunci când primea oaspeţi din alte ţări. Aceasta necesita un mare număr de artişti profesionişti (vezi 2 Samuel 19,35; Amos 6,5).

O mulţime de femei. [Instrumente muzicale, KJV]. Ebr. shiddah weshiddoth, care se consideră în general că înseamnă "multe concubine," literal, "o concubină şi concubine." Shiddah provine dintr-o rădăcină nesigură, dar posibil de la verbul "a jefui", cu referire la luarea de femei de la un popor cucerit. În plus, poate fi de la un verb echivalent cu arabul "a umezi", din care evreii au derivat un cuvânt care înseamnă pieptul femeii. LXX sugerează "paharnici, bărbaţi şi femei." Poate Solomon zice: "Mi-am luat... plăcerile fiilor oamenilor, o soţie [literal, un piept] şi soţii [literal, piepturi]", lucru pe care cu siguranţă că Solomon l-a făcut.Conform acestei explicaţii, shiddah weshiddoth ar fi comparabil cu racham rachamathayim, "o fată, două fete," literal "un pântec sau două" (Judecători 5,30).

Eccleziastul 2:9 9. Am ajuns mare. Cu satisfacţie nedisimulată, Solomon gândeşte la măreţia domniei lui - cam în acelaşimod în care Nebucadneţar se fălea cu slava lui: "Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?" (Danieliel 4,30) Aici Solomon indică, mândru şi satisfăcut, faptul că el i-a întrecut pe toţi predecesorii săi, chiar şi pe tatăl său,în bogăţie şi înţelepciune.

Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. [Înţelepciunea mea a rămas, KJV]. Literal, "înţelepciunea mea a stat cu mine." Pare că lucrul acesta indică faptul că înţelepciunea l-a însoţit, în sensul că l-a ajutat să dobândească toate averile sale sau că l-a împiedicat să-şi satisfacă peste măsură orice plăcere (vezi la v. 3). Comentatorii iudei sugerează ambele idei. În toiul nebuniei, Solomon s-a socotit înţelept, aşa cum un om beat se crede treaz.

Eccleziastul 2:10 10. Poftit. Ebr. sha'al, care înseamnă literal, "au cerşit," "au cerut." Numele ebraic popular Sha'ul, "Saul," literal, "cerut," derivă din această rădăcină (1 Samuel 9,2). Solomon lasă să se înţeleagă aici că a merspână la extrem, că nu a rămas decât puţin, dacă a rămas ceva, care să nu fi fost experimentat (vezi 1 Ioan 2,15-17).

Veselie... să se bucure. Ebr. śimchah.... śameach, substantivul fiind derivat din verb. Ambele cuvinte se pot referi practic la orice fel de emoţie plăcută, fie în viaţa religioasă, în plăcerea îngăduită, în muncă, fie în risipă şi desfrâu. Cu siguranţă că Solomon nu înţelege nimic mai mult decât că a gustat roadele a tot ce a studiat şi a întreprins.

Partea. Adică "porţia" sau "răsplata", fie din pradă, jaf, hrană, proprietate, fie un mod de viaţă. În Psalm 50,18 [KJV] e redat "părtaş", referindu-se la întovărăşirea cu "preacurvarii". Solomon se referă în mod clar la viaţa sa, la alergarea după fericire.

Eccleziastul 2:11 11. M-am uitat. Literal, "m-am întors către", a acorda o atenţie deosebită. Cuvântul înseamnă mult mai mult decât "a privi întâmplător." Substantivul care derivă din rădăcina aceasta înseamnă "faţă" şi conţine ideeade a sta faţă în faţă cu ceva pentru a-l lua în considerare. Afară de aceasta, în ebraică, pronumele emfatic este folosit ca şi cum Solomon ar fi zis: "Eu personal am luat cunoştinţă de."

Goană după vânt. [tulburarea duhului, KJV]. Banchete, festivităţi, muzică, plăcerile senzuale - toate acestea nu oferă satisfacţie de durată. Potrivit cu Ioan 4,24, literal: "Dumnezeu e Duh," nu "un Duh", în sensul de a fi un duh printre multe altele, ci Duh în mod esenţial, absolut. Iar omul trebuie să se apropie de Dumnezeu prin propriul său duh. Numai într-o astfel de unire poate să găsească omul plăcere şi satisfacţie totale. Solomon a descoperit că toate plăcerile lumii nu sunt decât "vânt," "suflare" sau "goană după vânt" (vezi la cap. 1,14).

Nimic trainic. [Nimic profitabil, KJV]. Vezi la cap. 1,3. "Câştigul" este un cuvânt important în filosofia cărţii Eclesiastului, unde apare de zece ori. El nu apare în altă parte a VT. Solomon a testat orice experienţă, orice iniţiativă, orice plăcere pe care şi-a îngăduit-o, în termeni "câştigului" pe care îl putea obţine din ea. Sensul literal al rădăcinii ebraice traduse astfel este "surplus" sau "rest." S-a dat sugestia că era probabil un cuvânt folosit în relaţiile comerciale iudaice.

Sub soare. Expresia aceasta apare de 29 de ori în Eclesiastul, cu referire la domeniul activităţilor omeneşti. Expresii asemănătoare se găsesc în diferite limbi.

Eccleziastul 2:12 12. Mi-am întors privirile. Vezi la v. 11. Solomon experimentase şi făcuse cunoştinţă cu bucuriile materiale ale vieţii. Acum începe o cercetare a înţelepciunii din punct de vedere practic.

Căci ce. O traducere literală a acestei prepoziţii ar suna astfel: "Căci ce e omul care va veni după împărat?" Sensul probabil este că împăratul se întreabă ce-i va folosi unui om mai mic ca el să experimentele lucrurile diferite pe care le-a trăit el. El era împărat, având toate resursele la îndemână; ba mai mult, era mai înţelept decât oamenii obişnuiţi.

Ceea ce s-a făcut. Persoana mai mică ce venea "după împărat" nu putea spera să realizeze mai mult realizase deja Solomon. Solomon demonstrase lipsa de conţinut şi deşertăciunea plăcerilor vieţii acestei lumi, chestiunea putând fi considerată ca rezolvată.

Eccleziastul 2:13 13. Am văzut. Pronumele este emfatic. Cel care se îndoise, care nu fusese mulţumit, fără o explorare personală a fiecărui lucru, acum "văzuse."

Înţelepciunea este.... mai de folos decât nebunia. [Înţelepciunea întrece nebunia, KJV]. Literal, "în înţelepciunea există câştig mai mare decât în nebunie." Solomon se convinsese că adevărata înţelepciune merită efortul.

Lumina decât întunericul. [Lumina întrece întunericul, KJV]. Literal, "profitul lumii mai mult decât întunericul". În această figură de vorbire lumina denotă dezvoltarea spirituală şi mintală, în timp ce decăderea şi stricăciunea mintală şi morală sunt comparate cu întunericul. Apostolul Pavel a folosit aceeaşi metaforă în

Efeseni 5,8; 1 Tesaloniceni 5,5. Căile neprihănirii sunt comparate cu lumina (Psalm 37,6; 119. 105; Isaia 51,4); căile nelegiuirii sunt comparate cu întunericul (Iov 37,19; Proverbe 4,19). Apostolul Ioan Îl înfăţişează pe Isus Hristos ca Lumina cerului care străluceşte în întunericul acestei lumi (Ioan 1,4.5).

Eccleziastul 2:14 14. Ochii. Ochii omului înţelept sunt îndreptaţi în direcţia dorită de Dumnezeu - drept înainte - evitând astfel poticnirea. Compară cu declaraţia lui Isus în Ioan 11, 9. Cât priveşte o altă aplicaţie spirituală, vezi Efeseni 1,18.

Nebunul. Înţeleptul vede încotro merge şi alege calea cea mai directă; nebunul bâjbâie în nesiguranţă şi se poticneşte. O idee asemănătoare, folosind o altă metaforă, este redată în Proverbe 17,24: "Ochii nebunului sunt la capetele pământului" [KJV].

[Eu însumi, KJV; în româneşte subînţeles]. Emfatic; Literal, "eu, chiar eu," sugerând că Solomon a socotit că era imperios să laude înţelepciunea.

Au aceeaşi soartă. [Una li se întâmplă tuturor, KJV]. Literal, "li se întâmplă la fel" (vezi Psalm 49,10; 10,3-5). În cele din urmă şi înţeleptul şi nebunul sunt cuprinşi de moarte.

Eccleziastul 2:15 15. Aceeaşi soartă. [Aşa se întâmplă, KJV]. Şi înţeleptul şi nebunul mor deopotrivă. Aparent nu există nici o deosebire.

Pentru ce am fost mai înţelept. Ce câştig vine de pe urma într-un program intens de studiu, "arzând candela în miez de noapte"? Un om care depune eforturi serioase ca să facă faţă problemelor vieţii şi să le rezolve este la fel de mort când moare ca şi nebunul, care doar a făcut umbră pământului.

Şi aceasta este o deşertăciune. Ambiţia şi efortul de a progresa în viaţă sunt, prin urmare, fără valoare, o simplă suflare care trece, aşa gândea Solomon. În realitate nu există răspuns cu la problemele vieţii, decât laDumnezeu. Când omul creşte în înţelepciune dumnezeiască şi îşi rânduieşte viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu, doar atunci descoperă adevăratul scop al existenţei (vezi Matei 6,23).

Eccleziastul 2:16 16. Pomenire... nu este. [Nu e pomenire, KJV]. Atât nebunul cât şi înţeleptul sunt curând uitaţi de semenii lor. Afirmaţia aceasta este adevărată, fără îndoială, în măsura în care e vorba de lumea aceasta, dar omul care-şi rânduieşte viaţa în ascultare de înţelepciunea divină are parte de o pomenire veşnică (Psalm 112,6; Proverbe 10,7) şi poate să se bucure plin de încredere că numele lui este scris în cer (Luca 10,20; Filipeni 4,3).

Uitat. Lumea uită, dar Dumnezeu păstrează amintirea (vezi Maleahi 3,16.17; Ioan 14,1-3).

Şi apoi. [Şi cum? KJV] Ultima parte a v. 16 probabil că vrea să spună: "cum moare înţeleptul ca şi nebunul!" În ebraică, la fel ca în alte limbi, adverbul "cum" poate fi folosit şi ca o exclamaţie şi ca o interogaţie.

Eccleziastul 2:17 17. Urât. Ebraica nu indică un simţământ de ură sau de ostilitate, cât de schimbare completă de sentiment, de dezgust, oboseală sau antipatie. Primul sens al rădăcinii este "urâţenie" sau "diformitate," fie în sens fizic, fie legat de purtare sau dispoziţie. Acelaşi verb apare în Maleahi 1,3, unde Dumnezeu spune că a "urât" pe Esau. Dumnezeu a privit la Esau cu dezamăgire şi dezgust, nu cu "ură", în sensul obişnuit al cuvântului. Cu toate că Dumnezeu urăşte păcatul, El îl iubeşte pe păcătos. În ultima parte din Eclesiast 2,17, Solomon clarifică ce voia să spună: "Nu mi-a plăcut ce se face sub soare". Tot ce încercase Solomon nu-i oferise nici pe departe satisfacţia la care sperase, încât însuşi gândul la acestor lucruri făcuse numai să-i amplifice nemulţumirea lui.

Nu mi-a plăcut. [De nesuferit pentru mine, KJV]. Literal, "rău asupra mea" (vezi Iov 3,24-26;

7,14-16).

Goană după vânt. Sau "hrănire cu vânt" (vezi Osea 12,1; vezi la Eclesiast 1,14; 2,11).

Eccleziastul 2:18 18. Toată munca. Solomon a descoperit că era descurajator gândul că toate clădirile impunătoare pe care le construise şi toate celelalte proiecte pe care le adusese la îndeplinire vor constitui bucuria altcuiva (vezi la v. 19).

Eccleziastul 2:19 19. Cine ştie? Solomon foloseşte de obicei verbul "a şti" ca să exprime îndoială. Aici el este întristat deoarece nu ştie dacă cei care vor moştenesc ce îi aparţine vor aprecia şi vor fi vrednici de ele. Lucrul care-l exasperează este că nu are nici un control asupra problemei. Unii raportează îngrijorarea lui Solomon la preocuparea lui cu privire la Roboam ca succesor al lui.

Stăpân. Cuvântul acesta sugerează în ebraică puterea deplină asupra oamenilor şi a lucrurilor. E cât se poate de descurajator gândul că roadele ostenelilor unei vieţi pot fi risipite de un urmaş (vezi Iov 27,16.17; Psalm 39,6; Proverbe 23,5; Isaia 65,22; Luca 12,20).

Eccleziastul 2:20 20. Am ajuns până acolo. Mai bine "m-am întors," adică a merge într-o altă direcţie sau în direcţie opusă. Aceasta sugerează o schimbare completă în perspectiva de viitor a lui Solomon şi poate şi în acţiunile lui, ca rezultat al unei examinări minuţioase a vieţii sale.

Deznădejde. Solomon se resemnează fără voie în faţa lucrurilor aşa cum le-a găsit (vezi 1 Samuel 27,1;Iov 6,26).

Eccleziastul 2:21 21. Izbândă. [Echitate, KJV]. Cuvântul tradus aici "izbândă" ["echitate," KJV] şi care nu se găseşte în altă parte a Bibliei vine dintr-o rădăcină care înseamnă "cum se cuvine", "bine","drept", putând fi deci tradus "aptitudine", "capacitate naturală". În consecinţă, ideea lui Solomon este că dacă există un om care a demonstrat că este capabil, având un succes deosebit, va trebui totuşi să lase roadele ostenelilor sale cuiva care n-a participat la realizarea lor şi, deci, incapabil să le aprecieze.

Lasă. Literal, "dă", în sensul de "a transmite", "a preda".

[Parte, KJV]. Adică moştenire a lui - o parte din pământ, averi sau pradă.

Eccleziastul 2:22 22. Ce folos are omul? Care este rezultatul permanent de care se bucură? Răspunsul aşteptat este: nici unul. Câştigul nu pare să fie pe măsura eforturilor depuse.

Eccleziastul 2:23 23. Zilele. În contrast cu "noaptea". Orele de lucru au fost aglomerate, iar "noaptea" pline de gânduri despre grijile, zilei care provoacă insomnie. Solomon pare să nu fi înţeles pe deplin binecuvântările disciplinei aduse de trudă, durere şi dezamăgire (vezi Iov 35,10; cf. Romani 8,35; 2 Corinteni 12,9; Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19).

Eccleziastul 2:24 24. Să mănânce şi să bea. Aici Solomon expune concluzia sa, o concluzie întemeiată pe experienţele luide-o viaţă. Câştigul final, socoteşte el, este egal cu zeri. Atunci de ce să nu mănânci şi să nu bei, să te bucuri de lucrurile pe care le are de oferit viaţa?

Să-şi înveselească sufletul cu ce este bun. Literal, "să arate sufletului bine." Cuvântul "suflet" se referă aici la dorinţele şi gusturile omului (vezi Proverbe 10,3; 13,25; 27,7; vezi la Genesa 2,7; 9,5; Deuteronom 6,5). Afirmaţia se poate referi la bucuria concretă produsă de roadele ostenelilor, cum şi la satisfacţia care

vine de pe urma îndeplinirii planurilor şi angajamentelor cuiva.

Mâna lui Dumnezeu. E voia lui Dumnezeu ca omul nu numai să se bucure de roadele ostenelilor sale, dar şi să afle găsească în împlinirea sarcinilor sale. Expresia aceasta sugerează totodată recunoaşterea de cătreSolomon a puterii de Stăpân suprem a lui Dumnezeu şi scopul bun pe care El îl are în vedere pentru fiii Săi născuţi pe pământ, în ciuda suferinţei şi a dezamăgirii.

Eccleziastul 2:25 25. Să se bucure. [să se grăbească, KJV]. Mai bine: "cine va experimenta mai mult ca mine?" S-ar putea ca Solomon să vorbească de lucrarea vieţii sale şi despre capacitatea lui de a aprecia roadele ei mai multdecât ar putea altul. Sau s-ar putea ca cel ce vorbeşte să fie Dumnezeu (vezi v. 24). Versetul 25 ar putea sunaastfel: "Cine va mânca şi cine va avea experienţă fără El?"

Fără. [Mai mult ca, KJV]. O variantă mai precisă ar fi probabil "fără El", adică fără Dumnezeu. Sentimentul atunci ar fi că numai Dumnezeu este Cel care stă în spatele vieţii tuturor oamenilor şi că nimic nuse poate întâmpla fără El.

Eccleziastul 2:26 26. Căci El dă. [Căci Dumnezeu dă, KJV]. "Căci" coordonează v. 26 cu v. 25, şi ambele, la rândul lor, trebuie să fie legate de v. 24. Solomon mărturiseşte puterea atotputernică a lui Dumnezeu şi controlul Lui universala. Dumnezeu nu îl abandonează pe om.

Celui păcătos. Cel care calcă legea, cel care respinge voia lui Dumnezeu şi i se împotriveşte; literal, "celcare greşeşte ţinta".

Să strângă. Păcătosul îşi iroseşte viaţa în osteneli care nu duc la viaţă veşnică. El se osteneşte să adune bogăţii; el le acumulează, dar fără un scop veşnic (vezi Matei 13,12; 25,28; Luca 12,20).

Plăcut lui Dumnezeu. Ideea că rodul ostenelilor omului nelegiuit poate fi dat celui drept se găseşte în Iov 27,16.17; Proverbe 13,22; 28,8).

Goană după vânt. Vezi la cap. 1,14. Accentul este pus aici asupra faptului fundamental că Dumnezeu dispune după cum voieşte.

COMENTARIII ELLEN G. WHITE

4-12.17.18Ed 153

4-18 PK 76

26 ML 213

Eccleziastul 3:1 1. Vremea. Literal, "un timp rânduit," de la o rădăcină care înseamnă "a determina", "a hotărî". Vremeaeste, deci, nu numai un timp potrivit, ci un timp hotărât. Dumnezeu a rânduit anumite vremi pentru diferitele fenomene naturale (vezi Plângeri 3,37; cf. Iacov 4,15).

Ceasul. Dintr-un cuvânt ebraic obişnuit pentru "timp", care semnifică adesea începutul unei perioade detimp.

Fiecare lucru. [Fiecare scop, KJV]. De la un cuvânt ebraic a cărui rădăcină înseamnă "a avea plăcere". Substantivul, prin urmare, înseamnă în mod fundamental "ceea ce este plăcerea cuiva", o profesie sau o pasiune. Acelaşi substantiv e tradus "plăcere" în Isaia 58,3.13; Maleahi 1,10 şi "desfătare" în Psalm 1,2; 16,3 [KJV].

Eccleziastul 3:2

2. Naşterea. [A se naşte, KJV] Unii privesc forma verbului ca activă şi o traduc "un timp de a da naştere". Totuşi, cei mai mulţi învăţaţi susţin că verbul ar trebui să fie înţeles la intranzitiv, preferând aşadar traducerea "a fi născut".

Moartea. [A muri, KJV] Naşterea şi moartea sunt, fireşte, cele mai importante evenimente din viaţa unui om. El nu are control asupra timpului venirii lui în lume şi în condiţii obişnuite nu prea are control asupraplecării din ea.

Săditul. [A sădi, KJV] Expresia aceasta corespunde celei pe care o precede, "săditul" fiind omologul "naşterii", iar "smulgerea", al "morţii." Una se ocupă de viaţa omului şi a doua de viaţa plantelor.

Smulgerea. Literal, "a scoate din rădăcini". Vine un timp când chiar şi pomii cei mai buni trebuie să fie tăiaţi.

Eccleziastul 3:3 3. Uciderea. Comentatorii nu sunt de acord dacă Solomon se referă aici la război sau la alte împrejurări. E posibil ca el să vorbească de execuţia criminalilor şi de măsurile de protejare a localităţilor ameninţate. Sau s-ar putea ca el să se gândească la un animal domestic rănit şi la faptul că întinderea rănii trebuie să determine dacă e mai bine să se scoată animalul din nenorocire sau să se încerce "vindecarea" lui.

Dărâmarea. E un timp când unele clădiri trebuie demolate şi altele mai corespunzătoare să fie puse în locul lor. Timp de milenii în Orientul Apropiat a existat obiceiul des întâlnit de a utiliza ruinele unei civilizaţii ca material de construcţie pentru cea nouă. Solomon poate că se referă aici chiar la marile lui proiecte de construcţie.

Eccleziastul 3:4 4. Plânsul. [A plânge, KJV]. E bine uneori să se îngăduie ca emoţiile acumulate să fie exprimate. Israel a plâns amarnic în exil (Psalm 137,1). Tot astfel, va veni ziua când poporul lui Dumnezeu va râde (Psalm 52,1-6).

Bocitul [A boci, KJV] Cuvântul tradus "bocit" e un termen tehnic folosit pentru bocetele publice şi strigătele de durere pe la care le practicau popoarele orientale (vezi 2 Samuel 3,31; Ieremia 4,8; 9,17-22; 49,3).

Jucatul [A dansa, KJV]. În vremurile străvechi, jucatul era o parte însemnată a ceremoniilor religioase şi festive, mai ales în Orient (vezi 2 Samuel 6,14.16; 1 Cronici 15,29; cf. Matei 11,17; vezi şi la Exod 15,20; 32,19).

Eccleziastul 3:5 5. Aruncare cu pietre. [A arunca cu pietre, KJV]. Probabil se face referire aici la curăţirea câmpurilor de pietrele care stânjeneau cultivarea pământului şi apoi folosirea lor la construirea zidurilor ce demarcau hotarele şi a celor de protecţie pentru ogoare şi vii (vezi Isaia 5,2.5).

Îmbrăţişarea. [A îmbrăţişa, KJV]. Poate un eufemism pentru legăturile de căsătorie dintre soţ şi soţie (vezi Proverbe 5,20) sau poate o expresie simbolică pentru lenevie (vezi Eclesiast 4,5, unde "nebunul îşi încrucişează mâinile").

Eccleziastul 3:6 6. Căutarea. [A căuta, KJV]. Literal, "a căuta," termenul ebraic obişnuit pentru cercetare sau căutare.

Pierderea. [A lepăda, KJV] Compară cu următoarele texte ca ilustraţii ale acestei expresii: 2 Regi 7,15;Proverbe 11,24.25; Iona 1,5; Matei 16,25; Fapte 27,18.19.38.

Eccleziastul 3:7 7. Ruptul. [A sfâşia, KJV]. Compară cu Genesa 37,29; 2 Samuel 1,11; 1 Regi 11,11; 2 Cronici 23,13; Iov 1,20; 2,12.

Tăcerea. Sunt împrejurări în care "tăcerea e de aur" (vezi Levitic 10,3).

Eccleziastul 3:8 8. Iubitul [A iubi, KJV]. Compară cu cuvintele lui Hristos din Matei 5,43.44.

Războiul. [A face război, KJV]. Poate o ilustraţie a adevărului acestei afirmaţii este că bătălia din ziua cea mare a Domnului, aflată încă undeva în viitor (Apocalipsa 16,15-17) va fi urmată de o pace veşnică (Apocalipsa 21,22).

Eccleziastul 3:9 9. Ce folos? Vezi la cap. 1,3. Întrebarea lui Solomon cere un răspuns negativ. Pentru ce să mai muncească omul ca să-şi îmbunătăţi condiţia în viaţă, când se loveşte de piedici ori încotro se întoarce? El trebuie să înveţe că acela care pune încercări de-a lungul căii vieţii este un Părinte iubitor, care Îşi disciplinează fiii Săi născuţi pe pământ pentru binele lor veşnic (vezi Evrei 12,11; Apocalipsa 3,19-21).

Eccleziastul 3:10 10. Îndeletnicire. [Muncă grea, KJV]. Vezi la cap. 1,13. Disciplină aspră a vieţii, necesară celui care caută nemurirea (vezi Romani 2,6.7) este toată sub controlul unui Părinte atotoputernic şi iubitor. Cu toate acestea, omul este liber să aleagă propriul său mod de viaţă, să-şi dezvolte propriul său caracter şi să hotărască propriul său destin veşnic. Dificultăţile practice ale vieţii pot fi înfruntate cu succes numai sub călăuzirea lui Dumnezeu.

Eccleziastul 3:11 11. Frumos. Compară cu raportul din Genesa 1,31, despre lucrarea de creaţie a lui Dumnezeu. Nu numai că totul a fost "bine", dar şi frumos, plăcut din punct de vedere estetic, nu numai perfect pentru folos practic, dar şi încântător de privit şi de gustat. Lucrul acesta era adevărat nu numai pentru unele lucruri, ci pentru "orice lucru."

Chiar şi. [De asemenea, KJV] Cuvântul acesta sugerează un punct suplimentar, pe care autorul nu vreaca cititorul să îl treacă cu vederea.

A pus. Literal, "a dat." Înţelesul acesta ar trebui să fie accentuat, întrucât sugerează bunătatea lui Dumnezeu dovedită în împlinirea nevoilor omului.

Gândul veşniciei. [Lumea, KJV]. Ebr. 'olam, dintr-o rădăcină care înseamnă "a ascunde". Prin urmare 'olam înseamnă ceea ce este neclar, ascuns. Pentru comentariu în plus a sensului lui 'olam, vezi la Exod 12,14;21,6. Traducerea lui 'olam cu "lume" [KJV] e cât se poate de neobişnuită; el apare mai obişnuit ca "veşnicie," "durabil," "continuitate". Adânc sădită în om se află grija cu privire la viitor. Această înţelegere a infinitului detimp şi spaţiu provoacă nemulţumire faţă de natura trecătoare a lucrurilor acestei vieţi. Vezi la v. 14.

În inima lor. Adică în gândurile lor. E intenţia lui Dumnezeu ca omul să-şi dea seama că lumea prezentă, materială, nu constituie suma existenţei sale. El e legat de două lumi, fizic de lumea aceasta, dar mental, emoţional şi psihologic de lumea veşnică. Chiar şi cu această conştiinţă umbrită de păcat, omul pare conştient în mică măsură de faptul că el ar trebui să continue viaţa sa dincolo de limitele strâmte ale acestei vieţi nemulţumitoare.

Omul nu poate cuprinde. Intelectul neajutorat al omului nu poate înţelege complicatele minuni create de Dumnezeu sau misterele veşniciei pe care Dumnezeu nu a găsit de cuviinţă să le descopere. Faptul acesta în sine ar trebui să-i determine pe oameni să caute o mai strânsă legătură cu Dumnezeul a toată creaţiunea.

Eccleziastul 3:12 12. Ei. Adică "fiii oamenilor".

Eccleziastul 3:13 13. Dar şi. Vezi la v. 11.

Mănâncă şi bea. O viaţă ascetică este contrară voii lui Dumnezeu pentru om. A fost voinţa Creatorului ca omul să se bucure, cu moderaţie, de lucrurile bune oferite pentru nevoile şi fericirea lui.

Eccleziastul 3:14 14. În veci. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus "veşnicie" ["lume" KJV] în v. 11 (vezi la v.11). Aici Solomon afirmă stabilitatea efectivă a voinţei divine, care acţionează în lucrările oamenilor (vezi Psalm 33,11;Isaia 46,10).

Lumea să se teamă. Nu o teamă josnică (vezi Deuteronom 4,10; 6,5), ci o înfiorare plină de respect. întemeiată pe o înţelegere clară a atributelor divine (Psalm 40,3; 64,9) şi pe lucrarea voinţei divine în treburile oamenilor (vezi Isaia 45,18; Maleahi 3,6; cf. Apocalipsa 15,3.4).

Eccleziastul 3:15 15. A mai fost. [Ce a mai fost, KJV] Versetul acesta prezintă un tablou în cuvinte a perfecţiunii şi permanenţei lucrărilor lui Dumnezeu. Într-un anumit sens la El nu există nici trecut, nici viitor, veşnicia e pururi prezentă (vezi Apocalipsa 1,8).

Aduce iarăşi. Literal, "Dumnezeu caută".

Ce a trecut. Literal, "cel urmărit," de la radaph, "a urmări","a vâna","a persecuta". E tradus "urmărit" în Iosua 8,16 şi "a urmări" ["a persecuta," KJV] în Ieremia 29,18. Ideea de aici poate fi că toate lucrurile din trecut sunt descoperite înaintea lui Dumnezeu, ca şi cum ar fi prezente; El Îşi proiectează gândirea în trecut tot atât de repede cum gândeşte în termenii prezentului sau ai viitorului. Dacă aceasta e ideea, "urmărit" s-ar referi la ciclurile epocilor trecute, personificate, ca să zicem aşa, ca şi cum s-ar urmări una pe alta.

Eccleziastul 3:16 16. Locul rânduit pentru judecată. Sau "locul dreptăţii", adică locul dedicat administrării justiţiei. Mituirea şi corupţia aduseseră ca rezultat întronarea nelegiuirii în înseşi curţile destinate împărţirii dreptăţii.

Nelegiuirea. [Păcat mare, KJV]. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus "nelegiuire". În ambele cazuri cuvântul "nelegiuire" este preferabil. Prin cuvântul "dreptate" Solomon indică persona judecătorului, care estepresupus a fi întruchiparea sau personificarea proceduri corecte. Astfel, prima expresie arată locul, a doua, persoana care are autoritate în locul acela.

Eccleziastul 3:17 17. Dumnezeu va judeca. Verbul ebraic "a judeca," folosit cu referire la Dumnezeu exprimă conceptul că El este nu numai Acela care va acţiona ca judecător imparţial pentru a decide asupra cazurilor celor drepţi şi ale celor nelegiuiţi, dar şi cel care aplică pedeapsa.

Pentru orice lucru. Vezi la v. 1. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "plăcere" [KJV] în Eclesiast 5,4; 12,1; Isaia 44,28; 46,10; Maleahi 1,10 şi "delicios" [KJV] în Maleahi 3,12.

Faptă. Vezi la cap. 1,14.

Eccleziastul 3:18 18. Pentru oameni. [stare, KJV]. Compară cu "felul" (Psalm 110,4). O traducere mai bună a întregii expresii de aici ar putea fi "privitor la fiii oamenilor".

Să-i cerce. [Dumnezeu... să Se manifeste, KJV]. Literal "a cureţi", "a alege", "a testa", "a demonstra". În Isaia 52,11 verbul e tradus "curăţiţi-vă", în Danieliel 11,35 "curăţiţi", în Danieliel 12,10 "vor fi curăţiţi." Solomon exprimă astfel dorinţa ca Dumnezeu să pună la probă pe oameni ca o măsură disciplinară, pentru ca să-i cureţe, să-i purifice (vezi Iov 5,17; 23,10; vezi la Eclesiast 3,19).

Să vadă. Există speranţă pentru omul care îşi recunoaşte starea păcătoasă şi josnică.

Dobitoace. De obicei tradus "vite." Vine din rădăcina "a fi mut" şi e înrudit cu un cuvânt arab care înseamnă "a fi împiedecat în vorbire", "a avea limba legată".

Eccleziastul 3:19 19. Soarta. [Se întâmplă, KJV]. În versetul acesta cuvântul apare de trei ori. În fiecare din aceste trei cazuri, cuvântul derivă dintr-un termen ebraic care înseamnă "şansă", "soartă", "noroc". El derivă din verbul "a întâmpina", "a întâlni", "a se întâmpla" (Rut 2,3; 1 Samuel 20,26). Forma substantivală a cuvântului este redată "întâmplare" în 1 Samuel 6,9 şi "soartă" în Eclesiast 9,2.3.

Moare. Moartea, acest fenomen de neînţeles, reprezintă soarta tuturor făpturilor vii, oameni sau animale. Psalmistul spune că "omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie [pier, KJV]"(Psalm 49,12). În privinţa supunerii faţă de moarte, omul nu e nicidecum inferior animalelor.

Suflare. Ebr. ruach. Când suflarea de viaţă se duce, fiinţa vie moare, fie că e om sau animal (vezi la v. 21).

Nu întrece. Toate făpturile vii sunt identice prin faptul că odată cu încetarea respiraţiei, făptura moare; urmările fizice ale morţii sunt aceleaşi. Aparenţele exterioare nu sugerează vreo superioritate a omului. Dar prin credinţa în Cuvântul inspirat, credem că Dumnezeu va răscumpăra pe om din puterea mormântului (1 Corinteni 15,51-58).

Eccleziastul 3:20 20. Un loc. Adică mormântul (vezi Iov 7,9.10).

Ţărână. Vezi Genesa 2,7; 3,19; Daniel 12,2.

Eccleziastul 3:21 21. Cine ştie? RSV zice: "Cine ştie dacă duhul omului merge în sus?" Fără înţelepciune divină, nimeni "nu ştie". Soarta trupului e cunoscută - se reîntoarce în ţărână, intrând într-un proces de dezintegrare - dar înţelepciunea omenească nu poate să determine ce se întâmplă cu "duhul" sau "suflarea" decât că "se întoarce la Dumnezeu" (vezi la cap. 12,7).

Suflarea. [Duhul, KJV]. Ebr. ruach, "suflarea", aşa cum e tradus în v. 19. Principiul de viaţă nu aparţine sferei fizice, a cărnii, deoarece este de la Dumnezeu şi se întoarce la El (vezi cap. 12,7). În v. 21 ruach e tradus "duh" [KJV]. Notează că şi omul şi animalul au ruach şi că ruach-ul omului este "acelaşi" cu acela al dobitoacelor. Dacă, deci, ruach sau "duhul" omului devine, la moarte, o entitate conştientă separată de corp, şi ruach sau "duhul" dobitoacelor trebuie să devină la fel. Dar nicăieri Biblia nu lasă nici măcar să se înţeleagă că la moarte un "duh" dematerializat, conştient, continuă să trăiască şi nici un creştin nu pretinde aceasta cu privire la animale. În v. 21 Solomon întreabă în mod sceptic cine ştie - cine poate dovedi - că ruach-ul omului merge sus, în timp ce acela al dobitoacelor coboară. Solomon nu ştie nimic despre un astfel de fapt şi se îndoieşte că un altul ar şti. Dacă ştie, să o dovedească. E important să se facă deosebire între folosirea lui ruach pentru a denumi suflarea propriu-zisă (vezi Iov 9,18; 19,17) şi folosirea lui figurată ca denumind principiul de viaţă (vezi Genesa 6,17; 7,22;), ca în cazul de faţă. Folosirea figurată a expresie ruach pentru a denumi "viaţa" este asemănătoare cu folosirea figurată a cuvântului "sânge" (vezi la Genesa 4,10; 9,4).

Eccleziastul 3:22 22. Să se veselească de lucrările lui. Adică să găsească mulţumire sufletească în ceea ce are de oferit viaţa aceasta. Aceasta este perspectiva obişnuită a omului care nu are credinţa puternic ancorată pe cele veşnice.

Ce va fi? Ceea ce se găseşte dincolo de mormânt este mai presus de cunoştinţa omenească. Totodată e mai presus de puterea omenească de a reîntoarce la viaţă o persoană moartă. Numai Dumnezeu poate face lucrul acesta (vezi 1 Tesaloniceni 4,14-18). Sunt creştini astăzi care, ca şi saducheii pe vremuri, nu cred în înviere. Dar Dumnezeu este Dumnezeul celor vii (vezi Matei 22,23-32), iar "fiii lui Dumnezeu" (1 Ioan 3,1.2) vor trăi iarăşi. Viaţa dincolo de mormânt a fost transformată într-o certitudine de Isus Hristos (1 Corinteni

15,16-22; 2 Timotei 1,10).

COMENTARII ELLEN WHITE

11 Ed 198, 248

12 ML 166

14 DA 769; Ed 50; PP 754

Eccleziastul 4:1 1. M-am uitat apoi. [M-am întors şi am privit, KJV]. O expresie ebraică echivalentă cu "am reconsiderat" sau "am văzut din nou" (RSV).

Asupririle. Ebr. 'ashuqim, dintr-o rădăcină care înseamnă "a oprima", "a nedreptăţi", "a stoarce". E înrudit cu un cuvânt arab care înseamnă "asprime" sau "nedreptate". Solomon se referă aici la lucrurile care au fost partea celor săraci şi a celor slabi în tot cursul istoriei (vezi Iov 35,9; Amos 3,9; cf. 1 Samuel 12,4).

Lacrămi. Lacrimile celor asupriţi înduioşează inima lui Dumnezeu (Psalm 39,12; 56,9; Isaia 38,5). Prin contrast, lacrimile făţarnicului Îi sunt neplăcute (Maleahi 2,13).

Cine să-i mângâie. [Mângâietor, KJV]. De la verbul "a consola", "a mângâia". Inima oamenilor aflaţi într-un necaz mare doreşte cuvinte de consolare de la cineva care înţelege, iar durerea lor se adânceşte când nu e nimeni care să-i mângâie (vezi Psalm 69,20; Plângeri 1,2).

Sâlnicie. [Putere, KJV]. Cuvântul ebraic e folosit pentru tărie fizică, de felul celei a lui Samson (Judecători 16,5.6), dar şi într-un sens mai larg, pentru capacitate şi destoinicie în orice direcţie (Proverbe 24,5). Aici descrie procedeele nemiloase ale oamenilor mai tari cu cei slabi şi lipsiţi de apărare.

Eccleziastul 4:2 2. Am găsit... mai fericiţi. [Am lăudat, KJV] Sau "am felicitat".

Decât cei vii. Compară cu Iov 3,13 şi cu cuvintele lui Hristos cu privire la Iuda (Matei 26,24). În anumite împrejurări rele şi din anumite puncte de vedere ar fi mai bine să fii mort decât să continui să trăieşti. Din acest punct de vedere scrie Solomon. Este vorba o stare sufletească trezită de inegalităţile şi relele care au decurs din mii de ani de păcat. Astăzi mai mult ca înainte, bărbaţii şi femeile simt zădărnicia vieţii.

Eccleziastul 4:3 3. Mai fericit. Pesimismul, care vine de la cel rău, e cel mai bine înfruntat prin credinţa în Dumnezeu şi prin încredere neclintită în Mântuitorul (Matei 11,28). Compară cu încredere liniştită a lui Pavel (Romani 5,1).

Eccleziastul 4:4 4. Muncă. Literal, "necaz", "muncă", "osteneală".

Iscusinţă la lucru. Literal, "orice îndemânare lucrului". Expresia poate să însemne şi "lucru reuşit" sau "lucru avantajos".

Pizma. [E pizmuit, KJV] Rivalitatea stârneşte invidie şi duşmănie când concurenţa devine mai strânsă. Principiul prezentat aici se aplică la condiţiile de muncă, la rivalităţi în afaceri şi probleme internaţionale, precum şi la legăturile personale.

Goană după vânt. O figură de stil care descrie zădărnicia succesului lumesc ca garanţie a fericire.

Eccleziastul 4:5 5. Îşi încrucişează mâinile. O expresie ebraică pentru lene (vezi Proverbe 6,10; 24,33).

Îşi mănâncă însăşi carnea lui. Comentatorii iudei folosesc cuvântul "mâncare" în loc de "carne" şi în felul acesta sugerează imaginea unei persoane nesimţitoare, care se aşează să mănânce, preocupată doar de plăcerile vieţii. Ei citează Exod 16,8 şi Isaia 22,13 în sprijinul acestei interpretări. Probabil o explicaţie mai plauzibilă a acestei expresii este că neghiobul leneş ajunge sărac lipit, şi familia lui odată cu el.

Eccleziastul 4:6 6. O mână plină de odihnă. Literal, "o umplere a mâinii cu linişte." Ebraica indică mâna făcută căuş. Fără îndoială, "odihnă" de aici se referă la pacea sufletească. Cuvântul apare în cap. 6,5 ca "mai bine" [odihnă,KJV] însemnând bunăstare şi în cap 9,17 ca "linişte", însemnând blândeţe (vezi Isaia 30,15).

Plini de trudă. Activitate intensă, goană nebună în strădania de a face cât mai multe lucruri în fiecare zi pentru a culege recompensa maximă. O viaţă plină şi fericită nu depinde de o abundenţă de lucruri ale vieţii acesteia.

Eccleziastul 4:7 7. Altă deşertăciune. Solomon vorbeşte despre cercetarea unui alt fenomen la vieţii: avariţia.

Eccleziastul 4:8 8. Singur singurel. Tabloul este al unei persoane retrase, singure şi fără prieteni sau tovarăşi apropiaţi. Ea nu are nici rude, nici prieteni, nici moştenitori care să-l moştenească sau să ducă mai departe ostenelile lui.

Nici fiu, nici frate. Un tablou patetic al singurătăţii, fără nimic care să-l îmbărbăteze în străduinţele lui. Munca de agonisire a celor necesare pentru cei iubiţi e o sarcină nobilă, care produce satisfacţii. Responsabilitatea faţă de cei iubiţi este un mijloc eficient pentru dezvoltarea caracterului. Fără astfel de preocupări omul devine egocentric, iar izvoarele binefacerii din el seacă.

Sfârşit. Sau "încetare", de la rădăcina verbală "a tăia". Deşi e singuratic şi nu are o responsabilitate faţă de alţii, omul acesta continuă să muncească şi să acumuleze cu un zel vrednic de scopuri mai lăudabile.

Nu i se satură niciodată de bogăţii. Cu cât adună mai mult, cu atât râvneşte mai mult. Pentru el acumulare de bunuri devine o obsesie (vezi Proverbe 27,20). Puţini oameni sunt mulţumiţi cu viaţa lor.

Îmi lipsesc sufletul. [Îmi amărăsc sufletul, KJV]. Adică "mă lipsesc" (vezi la Psalm 16,10 pentru această folosire a cuvântului nephesh). Această persoană avară niciodată nu se întreabă pentru munceşte atât de mult. El este orbit de dorinţă şi de aceea se dedică acumulării de bogăţii, totuşi fără să găsească mulţumire.A fi harnic este o virtute creştină, însă total mulţumit sub mâna lui Dumnezeu (Romani 12,11; Efeseni 4,28; 1 Timotei 6,8; Evrei 13,5). Creştinul leneş nu este lăudat (Proverbe 12,24; Eclesiast 10,18).

Un lucru rău. [O trudă tristă, KJV]. Mai bine "o treabă rea" sau "o sarcină nenorocită".

Eccleziastul 4:9 9. Mai bine doi. Doi lucrători angajaţi într-un efort conjugat pot adesea să câştige un salariu mai mult decât dublul celui al unei singure persoane. Cuvântul tradus "simbrie" este termenul ebraic obişnuit pentru salariu. E folosit pentru servitori (Genesa 30,28.32.33), pentru soldaţi (Ezechiel 29,18.19) şi pentru închirierea animalelor (Zaharia 8,10).

Eccleziastul 4:10 10. Cadă. Verbul ebraic poate fi aplicat la o cădere fizică, la moarte, la căderea sub puterea altuia sau la eşecul în lucrarea cuiva. Aici e de preferat ultimul înţeles, referindu-se la circumstanţe rele care pot să se abată asupra cuiva şi la partenerul lui care vine să-l salveze. Condiţiile călătoriei în vremurile străvechi erau deobicei deosebit de primejdioase din cauza lipsei de înlesniri şi a tâlharilor. Doi puteau să facă în siguranţă o călătorie, dar unul putea să aibă de suferit. Conlucrarea e inestimabilă, iar izolarea este adesea primejdioasă. Compară cu trimiterea ucenicilor (Luca 10,1). Asocierea şi bucuria într-o lucrare bine făcută sunt binecuvântări valoroase (Fapte 13,2; 14,27).

Eccleziastul 4:11 11. Se culcă doi împreună. Versetul 10 vorbeşte despre ajutor şi sprijin în greutăţi; acesta vorbeşte despre mângâiere. Solomon se gândeşte aici la arşiţa zilei urmată de frigul nopţii şi la sărăcia omului de rând, ale cărui aşternut şi învelitoare de pat constau adesea din veşmântul lui exterior (vezi Exod 22,26.27).

Eccleziastul 4:12 12. Dacă se scoală cineva asupra unuia. Aici se accentuează binecuvântarea ajutorului şi a ocrotirii. Acelaşi adevăr se exprimă în aforismul "unirea face puterea".

Funia împletită în trei. Separate, trei fire de sfoară pot fi rupte cu uşurinţă, dar dacă sunt împletite ca săalcătuiască o singură funie, ele nu pot fi rupte aşa de uşor.

Unii comentatori au mers nejustificat de departe în interpretarea acestui verset, susţinând că văd aici o aluzie la Trinitate. Ei citează incidente precum ca iubirea şi relaţia dintre Lazăr şi cele două surori, Maria şi Marta, şi faptul că Hristos a ales trei ucenici care să-L însoţească în grădina Ghetsemani. O astfel de exegeză fantezistă ar trebui evitată.

Eccleziastul 4:13 13. Copil. Poate de preferat "tânăr". Acest cuvânt ebraic este folosit pentru Iosif la vârsta de şaptesprezece ani (Genesa 37,30) şi pentru "tineri" în multe locuri (1 Regi 12,8.10.14; 2 Cronici 10,8.10.14).

Şi fără minte. [Nebun, KJV]. Mai bine "dar fără minte."

Îndrumat [Mustrat, KJV]. Cuvântul tradus astfel vine din rădăcina "a îndruma", "a lumina", "a sfătui", "a avertiza". La vârsta înaintată pe care o avea, împăratul devenise încăpăţânat şi neclintit în purtarea lui. În încăpăţânarea lui el nu accepta sfatul şi prin aceasta devenise o sursă de primejdie pentru sine, pentru popor şipentru stat.

Eccleziastul 4:14 14. Din temniţă. Literal, "din casa închişilor", poate simbolic, din mijlocul situaţiilor nefavorabile. Înţelesul este că un tânăr poate birui dezavantajele care îi stau în faţă şi, dacă e înţelept şi dispus să se lase învăţat, poate ajunge să aibă succes în viaţă. El poate să ajungă chiar să ocupe cea mai înaltă poziţie în ţară (vezi 1 Regi 11,26-28).

Sărac. Un împărat care nu e nici înţelept şi nici preocupat de binele supuşilor săi poate să fie detronat, să întâmpine mari greutăţi şi să-şi piardă viaţa.

Eccleziastul 4:15 15. Am văzut. O expresie de tranziţie.

Copilul. [Al doilea copil, KJV]. Versetul acesta s-ar putea să se refere la entuziasmul care însoţeşte urcarea pe tron a noului conducător care ia locul celui detronat.

Eccleziastul 4:16 16. Fără sfârşit. O continuare a descrierii entuziasmului mulţimii menţionate în v. 15. Aceasta se deduce din ebraica expresiei următoare, care este mai bine înţeleasă ca însemnând "chiar toţi aceia peste care el era cârmuitor."

După el. [înaintea lor, KJV]. Literal, "toţi aceia în fruntea cărora era", care înseamnă "peste care domnea". Ebraica foloseşte expresia "a merge înainte" în sensul conducerii (1 Samuel 18,16; 2 Cronici 1,10).

Nu se vor bucura de el. Aclamarea publică de azi poate deveni mâine acuzare publică mâine. Iosif în Egipt ilustrează nestatornicia opiniei mulţimii (Exod 1,8).

Eccleziastul 5:1 1. Păzeşte-ţi piciorul. In Bibliile ebraice, în LXX şi în Vulgata acesta este versetul 17 din cap. 4.

"Păzeşte-ţi piciorul" este echivalent cu expresia "ai grijă pe unde mergi" şi este folosit aici în mod figurat, în armonie cu ideea din Genesa 17,1 şi Psalm 119,101.

Casa lui Dumnezeu. Vechiul cort era numit "casa lui Iehova." (1 Samuel 1,7; 2 Samuel 12,20). Acelaşi titlu a fost folosit mai târziu cu privire la templul din Ierusalim (vezi 1 Regi 3,1).

Jertfa nebunilor. "Nebunii" la care se face referire aici "fac rău" când intră în "casa lui Dumnezeu", pentru că nu-şi păzesc "piciorul" şi nu sunt dispuşi "să asculte". Ei nu sunt conştienţi de Acela în prezenţa Căruia stau (v. 2), se gândesc la lucruri vremelnice şi ca urmare cuvintele lor sunt adesea nesăbuite, pripite şi multe. Aceia care vin la biserică atât de inconştienţi de prezenţa lui Dumnezeu încât cugetă la lucruri obişnuiteşi vorbesc despre lucruri obişnuite, sunt numiţi aici de către înţelept ca fiind "nebuni." Închinarea lor nu e decât o simplă formalitate.

Fac rău. Ignoranţi cu privire la cerinţele spirituale ale lui Dumnezeu, ei nu I se închină în mod sincer şi inteligent (vezi Ioan 4,24). Ei păcătuiesc în ignoranţa lor auto-impusă, şi ca urmare închinarea şi darurile lor - aduse în mod neglijent - sunt inacceptabile în ochii lui Dumnezeu.

Eccleziastul 5:2 2. Nu te grăbi. Cum e tradus şi în cap. 7,9 şi 8,3. Cuvintele nesăbuite, pripite, folosite fie în conversaţii,fie în cereri, fie în rugăciune, sunt periculoase. Limba, asemenea calului, are nevoie să fie bine ţinută în frâu. Notează sfatul lui Hristos cu privire la rugăciune (Matei 6,7).

Înaintea lui Dumnezeu. Omul trebuie să I se adreseze lui Dumnezeu cu o teamă plină de respect (vezi 1Regi 8,43). De Dumnezeu nu ne putem apropia aşa cum ne-am apropia de un om.

Să nu spui vorbe multe. [Puţine să-ţi fie cuvintele, KJV]. Compară cu apelul preoţilor lui Baal (1 Regi 18,26). Dumnezeu cunoaşte nevoile noastre. Nu e nevoie de un potop de cuvinte care să detalieze cererile noastre (Matei 6,7.8; cf. Luca 18,9-14).

Eccleziastul 5:3 3. Visurile. Ebr. chalom, un cuvânt folosit pentru întreaga gamă de vise, cuprinzând şi visele profeţilor adevăraţi şi pe ale celor falşi. Referirea ar putea fi aici la starea confuză a minţii omului lumesc, prins în capcana multitudinii de griji, dar fără să cunoască pacea care e în Dumnezeu.

Se cunoaşte. Cuvintele acestea nu sunt în limba ebraică şi cel mai bine e să fie omise. Sensul e că, după cum visele sunt dovada surmenării şi a tensiunii nervoase, tot aşa un exces de cuvinte îl etichetează drept nebun pe cel care le rosteşte.

Eccleziastul 5:4 4. Juruinţă lui Dumnezeu. Vezi Deuteronom 23,21; Vezi şi Psalm 50,14; Proverbe 20,25.

Nu-I plac cei fără minte. Ebraica zice literal: "Nu e plăcere în nebuni." În alte cuvinte, zice Solomon, nici Dumnezeu, nici omul nu au plăcere de cel care făgăduieşte în mod nechibzuit multe, dar face puţine. Compară cu istoria lui Anania şi a Safirei din Fapte 5,1-10.

Eccleziastul 5:5 5. Să nu faci nici o juruinţă. Cineva poate să simtă îndemnul de a făgădui un dar pentru lucrarea lui Dumnezeu datorită primirii unei binecuvântări speciale. Atunci o astfel de făgăduinţă trebuie împlinită.

Eccleziastul 5:6 6. Să te bage în păcat. Prima propoziţie a v. 6 zice literal: "Nu lăsa gura ta să aducă păcat asupra cărnii tale". Neîmplinirea unei făgăduinţe este păcatul omisiunii.

Trimisului. [ Îngerului, KJV]. LXX şi Siriaca zic "Dumnezeu." S-a sugerat că cuvântul "înger" [KJV] poate să fie folosit uneori cu referire la Dumnezeu din dorinţa de a evita folosirea numelui sfânt. Se ştie că iudaismul a inventat diverse formule ca sinonime pentru Numele lui Dumnezeu.

Să se mânie Dumnezeu. Despre "mânia" lui Dumnezeu, vezi la Judecători 2,20; 2 Regi 13,3; 17,11. De ce să atragă în mod inutil un om mânia lui Dumnezeu?

Teme-te de Dumnezeu. Teama evlavioasă ar trebui să fie forţa călăuzitoare în viaţă (vezi Eclesiast 7,18; 8,12; 12,13; Habacuc 2,20); vezi la Deuteronom 4,10; 6,2.

Eccleziastul 5:8 8. Năpăstuit. Exploatarea de către o conducere coruptă nu e ceva neobişnuit. Rareori schemele politicese dovedesc a fi folositoare săracilor. Solomon însuşi fusese vinovat de asuprirea săracilor când a urmărit să-şi realizeze propriile planuri grandioase (1 Regi 12,4).

În ţară. [Într-o provincie, KJV]. Tradus dintr-un cuvânt aramaic care înseamnă "provincia" unui imperiu (vezi Estera 1,1; Daniel 8,2).

Să nu te miri. Adică să nu fii surprins sau să nu fii tulburat că există oprimare. E numai de aşteptat.

Mai mare. Probabil o referire la diferitele ranguri de funcţionari dintr-un sistem de cârmuire oriental, fiecare fiind obligat să-i verifice pe cei din subordinea lui şi să dea raport despre ei. Însă Dumnezeu este atent chiar şi la cei mai mari dintre ei (vezi Psalm 33,13-15; 50,21; Ţefania 1,12).

Eccleziastul 5:9 9. Un folos pentru ţară. Sensul ebraicei din v. 9 este neclar. Poate o variantă mai clară a primei părţi a versetului ar fi: "e un câştig din ţară în schimb pentru tot [lucrul cinstit]".

Un împărat. Împăratul Ozia s-a ocupat mult de agricultură (2 Cronici 26,10). Conducătorul unei ţări agricole este adesea aproape de poporul său, deoarece el are contact nemijlocit cu supuşii săi, fără să intervină între ei slujbaşi lacomi.

Eccleziastul 5:10 10. Iubeşte argintul. Rareori viaţa devotată strângerii de avere este mulţumită cu ceea ce a reuşit să strângă. S-ar putea ca Solomon să aibă în minte mulţimile de slujbaşi mici şi mari dintr-o cârmuire orientală, fiecare dornic să se îmbogăţească.

Bogăţia multă. Indiferent cât de mult îi sporeşte bogăţia el o socoteşte insuficientă şi doreşte tot mai multă.

Eccleziastul 5:11 11. Se înmulţesc. Ebraica zice: "Mâncătorii ei se înmulţesc." O dată cu creşterea averii, un om îşi dezvoltă afacerea. Lui îi revine sarcina să-i distreze cu generozitate pe oaspeţi. Se înmulţeşte numărul celor din alai, a slujitorilor şi chibiţilor, iar rudele pretind ajutor financiar.

Ce folos? Nu există loc pentru bogăţie decât viaţa aceasta. Acumularea, investirea şi protejarea averii pot să fie cauza unei mari îngrijorări şi să conducă la epuizare nervoasă. Bogăţiile acestei lumi nu acordă paşaport pentru nemurire.

Se vede cu ochii. Bogatul îşi dă seama în cele din urmă că nu poate să-şi ia averea cu el în mormânt (Iov 1,21; Luca 12,19.20). El n-ar trebui să se laude peste măsură cu abilitatea lui de a aduna bani şi nici să nu se laude cu ea, ci mai degrabă să o folosească pentru slava lui Dumnezeu (1 Timotei 6,10.17-19).

Eccleziastul 5:12 12. Lucrătorului. Care indică în mod specific un agricultor, un muncitor agricol. Cuvântul tradus astfel este, totuşi, folosit şi pentru lucrători în general, cum şi pentru cei care Îl slujesc pe Dumnezeu. O zi de muncă fizică este un preambul excelent pentru o noapte de somn reconfortant.

Nu-i lasă... să doarmă. Povara grijii pentru bogăţii se dovedeşte adesea generatoare de necazuri şi îl

jefuieşte pe om de odihnă într-atât încât urmările sunt o sănătate şubredă şi un colaps nervos.

Eccleziastul 5:13 13. Un mare rău. Adică un rău care distruge.

Avuţii păstrate. Răul acesta constă în acumularea de bogăţii în locul utilizării lor. Odată cu posedarea de mijloace vine şi obligaţia de a le folosi pentru binele comun (vezi Matei 19,20.21). Compară cu sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,9.10).

Nefericirea stăpânului lor. Insomnia, datorată îngrijorării privind investiţiile şi păzirea averii, chinuieşte adesea pe cei bogaţi (vezi v. 12). Unii îi pot considera un vânat bun de exploatare. Pe de altă parte ei se îngrijorează de faptul că moştenitorii lor ar putea să risipească roadele muncii lor asidue. Dar răul cel mai mare al acumulării de bogăţii este produs asupra caracterului omului (vezi Proverbe 11,24; Luca 12: 16-21).

Eccleziastul 5:14 14. Întâmplare nenorocită. [Trudă rea, KJV]. Mai bine "o întâmplare rea" (RSV), adică o investiţie proastă sau o manevră greşită în afaceri, care are ca rezultat o pierdere gravă. O speculaţie nechibzuită poate mătura peste noapte economiile unei vieţi întregi. E absolut necesar ca omul de afaceri să aibă grijă constantă dacă vrea să-şi păstreze capitalul şi să aibă profit de pe urma lui.

Are. [Naşte, KJV] "A născut" e mai apropiat de ebraică. Fiul este considerat aici ca moştenitorul prezumtiv al averii tatălui său.

Nimic în mâini. [În mâinile lui, KJV]. Dacă pronumele "lui" [KJV] se referă la tatăl, atunci sensul este că în pragul morţii descoperă că nu are nimic de lăsat ca moştenire fiului său. Dacă "lui" [KJV] se referă la fiu, atunci sensul este că după moartea tatălui său şi după ce afacerile lui sunt lichidate, fiul nu găseşte nimic rămas din moştenirea la care nădăjduise. Prima sugestie este de preferat.

Eccleziastul 5:15 15. Gol. [Despuiat, KJV]. Compară cu afirmaţia lui Iov (Iov 1,21) şi cu aceea a lui David (Psalm 49,16.17). Observaţiile acestea amintesc de cuvântul lui Dumnezeu către Adam (Genesa 3,19).

Nu poate să ia nimic. Numai "bogăţia" spirituală pe care un om a adunat-o în viaţa aceasta poate fi luată dincolo de mormânt (vezi Ioan 3,36; cf. Apocalipsa 22,14). Caracterul este singura comoară pe care o poate lua cu el din lumea aceasta în cea viitoare (COL 332). Prin urmare, creştinul va căuta căi pentru să-şi strângă bogăţii în cer (vezi Luca 12,33.34).

Eccleziastul 5:16 16. Şi aceasta. În toate vremurile oamenii au fost descurajaţi din cauza extremei zădărnicii a vieţii. Ce rost, întreabă scriitorul, are munca grea a unei întregi vieţi, dacă la moarte pierzi roadele ei?

Ce folos? Absolut nici unul, e răspunsul subînţeles.

S-a trudit în vânt. Aici un simbol a deplinei zădărnicii (vezi Iov 15,2; Proverbe 11,29). Vântul e imaterial, care scapă şi care nu poate fi prin şi ţinut. Aşa sunt bogăţiile acestei lumi.

Eccleziastul 5:17 17. Să mănânce cu necaz. [Mănâncă în întuneric, KJV]. O metaforă care descrie faptul că omul care trăieşte numai pentru acumulare de bogăţii materiale nu obţine niciodată satisfacţia pe care speră să o obţină. Compară cu perspectiva celui a cărui nădejde este ancorată în lucrurile veşnice (Mica 7,8), şi care rabdă neplăcerile materiale ale timpului prezent, având în minte lucrurile pe care acum le vede decât prin ochii credinţei (Evrei 11,27).

Multă durere. Pentru restul versetului, RSV urmează LXX: "în mânie multă şi în boală şi în necaz." Aceasta este o analizare suplimentară a vieţii omului care "mănâncă în întuneric" [KJV].

Eccleziastul 5:18 18. Am văzut. În v. 12-17 Solomon a prezentat în mod plastic nebunia acumularea de bogăţii numai de dragul ei. Acum, având la bază propria sa experienţă, el observă că bogăţia e valoroasă numai când e pusă la lucru, când îşi aduce contribuţia la nevoile şi bucuriile vieţii.

Frumos. Adică "potrivit", "corespunzător".

I le-a dat Dumnezeu. Adevărata fericire şi pace a minţii vin numai dintr-o legătură bună cu Dumnezeu, prin înţelegerea faptului că mâna Lui este pentru totdeauna peste toate (vezi Romani 8,28). De aceea acceptarea calmă a vieţii, aşa cum e ea, este calea spre mulţumire şi fericire. Acesta este sfatul lui Pavel (1 Timotei 6,7.8).

Eccleziastul 5:19 19. Să mănânce. Aici e folosit în sens figurat pentru punerea la lucru a "averii şi bogăţiei" şi nu a acumulării lor (vezi v. 13).

Dar de la Dumnezeu. Abilitatea de a acumula bogăţie vine de la Dumnezeu (Deuteronom 8,18; Iacov 1,16.17). Toate capacităţile pe care le avem sunt daruri de la Dumnezeu. Tot ce am strâns cu ajutorul acestor însuşiri ar trebui să fie un motiv de mulţumire la adresa lui Dumnezeu.

Eccleziastul 5:20 20. Nu se mai gândeşte. Omul care trăieşte într-o colaborare strânsă cu Dumnezeu nu se confruntă cu nici o experienţă pentru care Dumnezeu să nu aibă o soluţie (Matei 6,34) Viitorul lui e sigur, iar viaţa lui poate fi senină.

Dumnezeu îi umple inima. [Dumnezeu răspunde, KJV]. Rădăcina verbală tradusă aici "răspunde" [KJV] are şi sensul de "a mărturisi către [ceva]".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

4 3T411; 4T 476

4.5 4T 472

4-6 5T 284

6 4T 471

8 Ed 144; PK 68, 78

9 Ed 219

10 MH 210

18 ML 142

Eccleziastul 6:1 1. Se întâmplă des. Literal, "e mult asupra oamenilor". Solomon spune ceea ce a văzut personal.

Eccleziastul 6:2 2. I-a dat Dumnezeu. Creatorul şi Stăpânul universului e Dumnezeu. Tot ce e bun pe lume e de pus în contul Lui.

Avere, bogăţii şi slavă. David Îl recunoştea pe Dumnezeu ca izvor al acestor binecuvântări (1 Cronici 29,12). "Slava" la care se face referire aici este aceea a măreţiei materiale, de felul aceleia pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra lui Solomon (1 Regi 3,13; 2 Cronici 1,11.12).

Sufletul. Adică omul însuşu (vezi cap. 2,24; 4,8).

Să se bucure. [Să mănânce, KJV]. "Să mănânce" [KJV] e folosit la modul figurat, cu sensul de "a se bucura," "a avea plăcere de", ca în Isaia 3,10; Ieremia 15,16.

Un străin. Literal, "un om, un străin." Vezi şi Deuteronom 14,21; 15,3. Aici se pune accentul pe faptul că acest om nefericit nu are un moştenitor care să ducă mai departe lucrarea lui şi să-i perpetueze numele. Compară cu experienţa lui Avraam (Genesa 15,2).

Rău. [Boală, KJV]. Acelaşi cuvânt e tradus "suferinţă" în Isaia 53,3.4; Ieremia 6,7; 10,19.

Eccleziastul 6:3 3. O sută de copii. Cuvântul tradus "copii" nu se află în textul ebraic, ci e subînţeles. A avea mulţi copiiconstituia nădejdea aprinsă a fiecărui iudeu, care îi considera pe copiii săi o binecuvântare bogată, primită de la Domnul (Genesa 24,60; Psalm 127,3-5). Cifra este rotundă, folosită ca echivalent pentru "mulţi" (Genesa 26,12; 2 Samuel 24,3; Proverbe 17,10). Dar compară cu mărimea familiei lui Roboam (2 Cronici 11,21) cu aceea a lui Ahab (2 Regi 10,1).

Ar trăi mulţi ani. Moartea prematură era privită ca un blestem, după cum longevitatea era privită ca o binecuvântare de dorit (Exod 20,12; Deuteronom 11,9.21; cf. Psalm 90,10).

Nici de înmormântare. Aceasta reprezintă un presupus punct culminat al tuturor relelor ce pot să vină peste un om. A nu fi înmormântat cum se cuine era privit ca dezonorare dintre cele mai mari. Compară cu ameninţarea lui David către Goliat (1 Samuel 17,46) şi cu experienţa lui Ioiachim (Ieremia 22,18.19). Ca şi păgânii din jurul lor, evreii acordau o importanţă mare înmormântării onorabile (vezi Isaia 14,19.20; Ieremia 16,4.5).

O stârpitură. [Naştere prematură, KJV]. Un copil născut mort, care n-a trăit deloc (vezi Iov 3,16; Psalm 58,8). Deşi nu se bucură de nici una din plăcerile vieţii, un copil născut mort nici nu suferă vreunul din chinurile sau vreuna din dezamăgirile vieţii.

Eccleziastul 6:4 4. Acesta. Adică, copilul născut mort.

Piere o dată cu venirea lui. [Vine în deşertăciune, KJV]. Copilul născut mort vine pe lume fără nici un scop.

Întunerec. Copilul născut mort e îngropat imediat, fără ritualuri funerare, fără nici o ceremonie care să-lcinstească, să-l păstreze în amintire. El rămâne fără nume, neînregistrat. Un copil poate să ajungă în cele din urmă la slavă, onoare şi faimă, dar copilul născut mort nu iese niciodată din tăcerea şi întunericul morţii.

Eccleziastul 6:5 5. N-a cunoscut soarele. O figură de stil în care soarele reprezintă toate experienţele şi plăcerile vieţii (vezi Iov 3,16; Psalm 58,8).

Mai bine de ea. [Mai multă odihnă, KJV] Odihna este un ideal oriental, un ideal care şi-a aflat expresie în concepte precum Nirvana, starea ideală viitoare a religiei budiste, şi dorinţa hindusă a reabsorbţiei în mareleAtman. Experienţa unui copil născut mort este aici privită cu cinism ca mai de dorit decât vicisitudinile care constituie partea obişnuită a existenţei umane.

Eccleziastul 6:6 6. De două ori o mie de ani. Dacă un om bogat trăieşte de două ori mai mult decât Metusala (vezi Genesa 5,27), dar nu are decât puţină sau deloc bucurie adevărată în viaţă, viaţa lungă nu ar avea nici un folospentru el. Fără sănătate şi fericire, anii lungi de viaţă nu contează prea mult.

Fără să se bucure de fericire. [Dar nu a văzut binele, KJV]. Pentru om e mai bine să nu se fi născut decât să nu profite de binele pe care-l doreşte Dumnezeu fiecăruia dintre copii Lui născuţi pe pământ. Viaţa se dovedeşte valoroasă numai dacă se realizează acest bine bine.

Un loc. Vechea credinţă iudaică susţinea că toţi oamenii, buni sau răi, merg într-un singur loc, în mormânt (Eclesiast 3,20; vezi la Proverbe 15,11). Mormântul îi primeşte pe toţi cei care mor. Copilul născut mort, spune Solomon, e de felicitat pentru că ajunge în she'ol fără să fi trecut printr-o viaţa de durere, boală şidezamăgire.

Eccleziastul 6:7 7. Gura. O figură de stil pentru satisfacerea plăcerilor simţurilor (Psalm 128,2; Proverbe 16,26; Eclesiast 2,24; 3,13).

Poftele. Ebr. nephesh. Acelaşi cuvânt apare în v. 3 ca "suflet" şi în v. 9 ca "pofte" ["dorinţe," KJV]. Aici se face referire la latura mai senzuală a fiinţei cuiva (vezi Iov 21,11; Proverbe 16,26; Isaia 29,8). Omul îşipetrece viaţa muncind pentru a satisface cerinţele unui apetit nesăţios, observă înţeleptul, totuşi fără dobândirea binelui suprem.

Ce are înţeleptul? Literal, "ce avantaj are înţeleptul?" Ebraicul yother, lăsat netradus de KJV, înseamnă "superioritate", "avantaj", "profit". Ca şi nebunul, înţeleptul se străduieşte să satisfacă cerinţele apetitului.

Ce folos are nenorocitul? Fără îndoială că se are în vedere aici un alt contrast asemănător cu acela din prima parte. "Ce folos are săracul, care ştie să umble înaintea celor vii, faţă de nebunul care nu ştie?" Săracul în sărăcia lui şi în situaţiile lui protivnice a învăţat cum să folosească cel mai bine ceea ce are. Nebunul, care nu se gândeşte decât la dorinţele şi poftele lui, se frământă şi se luptă continuu să aibă mai mult decât are. Darsăracul şi nebunul sunt la fel prin aceea că nici unul, nici altul nu obţine tot ce ar dori să aibă.

Eccleziastul 6:9 9. Ce vezi cu ochii. E mai bine să fi mulţumit cu ce este la îndemână decât să doreşti veşnic ceea ce nu e. Ochii nebunului sunt la capătul pământului.

Frământare. Dorinţa înfocată de a avea imposibilul. Această "frământare de pofte" duce adesea la păcate mari şi la violenţă.

Eccleziastul 6:10 10. Se cunoaşte. [s-a numit deja, KJV]. Un alt fel de a exprima punctul de vedere prezentat în cap. 1,9:"Nu este nimic nou sub soare."

Omul. [E om, KJV]. Nimeni nu e mai mult decât om, indiferent cine ar fi. Cuvântul ebraic folosit aici pentru "om" este 'adam, care descrie o fiinţă omenească luată din ţărână, 'adamah (vezi la Genesa 1,26; Numeri 24,3). Cei mai mari oameni sunt simpli muritori, destinaţi să se întoarcă în ţărână (Eclesiast 12,7).

Să se judece cu cel ce. E de presupus cu Dumnezeu, potrivit cu Isaia 45,9; Romani 9,20 (vezi Iov 33,12). Comentatorii evrei preferă traducerea "mai puternic ca el", făcând pronumele să se refere la moarte. Traducerea KJV e preferabilă.

Eccleziastul 6:11 11. Vorbă. [Lucruri, KJV]. Preferabil "vorbe," sensul de bază al cuvântului ebraic tradus astfel. Oamenii sunt înclinaţi să vorbească şi să se plângă, dar o supraabundenţă de cuvinte nu poate să îmbunătăţească nici o situaţie. E mai de folos ca omul să se deprindă a se încrede în Creatorul său (Isaia 45,11-18; Fapte 17,24-31).

Ce folos are omul? [Ce e mai bun omului? KJV]. Literal, "ce folos pentru om?" Multitudinea de cuvinte şi speculaţii deşarte nu contribuie la soluţionarea problemelor vieţii.

Eccleziastul 6:12

12. Ce este bine? Adică lucrurile din viaţă pentru care merită să trăieşti. Întrucât omul însuşi nu e în stare să descopere binele suprem în viaţă, el ar trebui să recunoască că nu are nici un rost să se plângă lui Dumnezeu sau să-I ceară socoteala. Întrebarea pusă aici anticipează un răspuns negativ.

O umbră. Omul este comparat cu o umbră trecătoare, aici pentru o clipă şi apoi nimic (vezi 1 Cronici 29,15; Iov 8,9; Psalm 102,11; 144,4; cf. Iacov 4,14).

Ce va fi? Omul nu poate să desluşească viitorul. Viaţa lui e doar o clipă între două veşnicii. Lucrurile prezente sunt trecătoare; cele nevăzute sunt veşnice şi se află în mâinile lui Dumnezeu.

Eccleziastul 7:1 1. Un nume bun. Compară cu Proverbe 22,1. O reputaţie bună, bazată pe trăsături de caracter, este o avere inestimabilă.

"Cine mă jefuieşte de numele meu bun

Îmi fură ceea ce pe el nu-l îmbogăţeşte

Dar pe mine mă sărăceşte rău de tot."

Una din răsplătirile esenţiale care urmează să fie acordate celor mântuiţi este "numele nou" făgăduit tuturor celor care biruiesc lumea (Apocalipsa 2,17).

Untdelemnul mirositor. [alifie scumpă, KJV]. Cuvântul redat "scumpă" [KJV] e acelaşi cuvânt tradus "bun"- "un nume bun". Cuvântul tradus "alifie" [KJV] este redat "untdelemn" în Genesa 28,18; 35,14; Exod25,6; 29,2; Proverbe 27,9.16; Eclesiast 9,8; 10,1 (vezi Cânt. Cânt. 1,3). Untdelemnul mirositor era foarte mult preţuit în Orient, unde nu exista săpunul fin (vezi Rut 3,3; 2 Samuel 12,20). În ebraică există o asemănare de sunete între cuvintele "nume", shem, şi "untdelemn" sau "parfum", shemen.

Ziua morţii. Natura analoagă a celei de-a doua propoziţii cu cea dintâi e clară când e înţeles faptul că persoana care trăieşte onorabil şi se bucură de o reputaţie bună nu are de ce să se teamă de moarte. La naştere, viaţa îi stă înainte şi nu cunoşte nimic despre capcanele, dezamăgirile, durerile şi înfrângerile ei. O corabie ridică ancora şi părăseşte portul fără ştie ce pericolele care pot fi întâlnite pe drum. La intrarea în port, la sfârşitul unei traversări cu bine a oceanului, un vas este întâmpinat cu bucurie.

Ziua naşterii. Naşterea cuiva este începutul unei perioade scurte de "şaptezeci de ani" (Psalm 90,9, 10),dar moartea poate fi preludiul unei veşnicii pe noul pământ (Luca 20,36; 1 Corinteni 15,51-55), de odihnă (Apocalipsa 14,13), de mulţumire supremă (Apocalipsa 7,16) şi de slavă veşnică, în contrast cu suferinţele prezente (2 Corinteni 4,17).

Eccleziastul 7:2 2. Jale. Perioada de jale la iudei era de şapte zile (Genesa 50,10), la care participau bocitorii pentru mângâierea celor întristaţi (Marcu 5,38; Ioan 11,19.31).

Petrecere. Şi petrecerile la nuntă ţineau şapte zile (Genesa 29,27), şi, ca şi ocazia de jale, la ele participau şi alţii (Romani 12,15; cf. Galateni 6,2).

Oricărui om. [Toţi oamenii, KJV]. Literal, "fiecare om". Un gând serios, pe care omul să-l poarte în minte e că va veni ziua când va trebui să-L întâlnească pe Creatorul său. Pe tot parcursul vieţii, el nu va pierde din vedere să se pregătească pentru acel moment solemn al întâlnirii cu Făcătorul său.

Eccleziastul 7:3 3. Întristările. Neseriozitatea nu întăreşte caracterul. Există o maximă grecească care zice: "A suferi înseamnă a învăţa" (vezi Evrei 2,10; 12,1-11).

Inima. Durerea sufletească este adesea o binecuvântare mascată care înmoaie inima. Focul suferinţei

curăţă motivele şi creează capacitatea de a simţi împreună cu alţii.

Eccleziastul 7:4 4. Înţelepţilor. Inima celor înţelepţi se îndreaptă spre lucrurile către care aduc profunzime în viaţă şi se deprinde să aprecieze învăţăturile ei morale şi spirituale. Nebunul, pe de altă parte, este atras de latura mai uşoară a vieţii şi caută satisfacţie în distracţii, fără să gândească la cele viitoare.

Eccleziastul 7:5 5. Mustrarea. Versetul 5 dezvoltă mai mult ideea din v. 4. "Mustrarea" lui Iehova este protejarea poporului Său.

Cântecul celor fără minte. [Cântecul celor nebuni, KJV]. Sunt incluse, fără îndoială, cântecele neruşinate şi aiurite din locurile destinate distracţiei (vezi Amos 6,5), dar se referă şi la tipul de sfat pe care cineva se poate aştepta să-l primească de la cei nebuni.

Eccleziastul 7:6 6. Pârâtul. În Orient lipseşte adesea combustibilul de bună calitate şi din cauza aceasta frunzele şi ramurile uscate sunt adunate pentru a fi folosite la fierberea hranei şi încălzirea caselor. Spinii, ramurile şi paiele uscate ard repede şi cu zgomot, dar nu dau constant căldura necesară pentru a fierbe mâncarea şi a încălzi camera (vezi Psalm 58,9; 118,12; cf. Isaia 9,18).

Râsul. Râsul nebunului se declanşează repede, e zgomotos şi inutil (vezi Iov 20,5).Unii înţeleg că aceasta s-ar referi la aplauzele unui nebun, care n-au valoare, deoarece sunt fără rost şi iresponsabile.

Eccleziastul 7:7 7. Silă. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "silă" ["stoarcere" KJV] în Ezechiel 22,12. Se referă la folosirea despotică a ocaziei şi capacităţii de a fura de la alţii pentru îmbogăţire personală.

Înnebuneşte. Adică îl demoralizează. Dacă un înţelept cade pradă obiceiului păcătos al oprimării şi stoarcerii, va ajunge corupt şi cât se poate de sigur dispreţuit de alţii.

Mita. [Dar, KJV]. Adică, mită. Judecata unui om este pervertită şi devine ineficientă prin primirea de mită (vezi Exod 23,8; Deuteronom 16,19; Proverbe 15,27). "Inima" este simbolul priceperii, precum şi al laturii morale a omului (Osea 4,11).

Eccleziastul 7:8 8. Unui lucru. Cuvântul ebraic tradus astfel este mai des tradus "cuvânt" sau "observaţie". Rareori se întâmplă ca cineva să poată vedea mai dinainte influenţa finală a unui cuvânt sau a unei observaţii făcute.

Bun la suflet. [Răbdător cu duhul, KJV]. Rădăcina cuvântului tradus "răbdător" [KJV] înseamnă "a fi lung." Astfel, o persoană "răbdătoare cu duhul" este literal "lungă cu duhul". Compară cu expresia "încet la mânie" [iute cu duhul KJV] (Proverbe 14,29). O folosire asemănătoare apare în NT unde expresia "a aştepta cu răbdare" (Evrei 6,15) şi "fiţi... îndelung răbdători" (Iacov 5,8) sunt, literal, "fiţi lungi cu duhul."

Îngâmfat. Literal, "înalt" sau "înălţat cu duhul" (vezi Psalm 138,6; Isaia 5,15; 10,33; cf. Ieremia 13,1-15).

Eccleziastul 7:9 9. Nu te grăbi. [Nu fii grăbit, KJV]. Sau "neliniştit", "îngrijorat", "tulburat". Emoţiile trebuie să fie ţinute în frâu (vezi Iacov 1,19).

Să te mânii. Vezi Efeseni 4,26.31; Tit 1,7.

Locuieşte. [Odihneşte, KJV]. Cuvinte şi fapte care decurg din mânie produc adesea mult rău, sunt extrem de greu de uitat şi adesea păstrate împotriva autorului lor timp de mulţi ani (vezi Proverbe 14,33).

Eccleziastul 7:10 10. Zile de mai înainte. Persoana cu minte nedisciplinat are adeseori impresia că prezentul e mai greu decât trecutul şi ca urmare devine nemulţumit şi irascibil. De asemenea, e uşor ca cei în vârstă să ia o astfel deatitudine, uitând de problemele din trecut şi poate de propriile lor defecte. În pustie, copiii lui Israel au privit de obicei în urmă, la viaţa lor din Egipt. Iov dădea pe faţă o slăbiciune asemănătoare (Iov 29,2). Compară cu atitudinea bătrânilor descrişi în Ezra 3,12 şi Hagai 2,3, precum şi cu cea a psalmistului (Psalm 77,5-9).

Eccleziastul 7:11 11. Înţelepciunea preţuieşte. [Înţelepciunea e bună, KJV]. Unii consideră că aceasta declaraţie spune căînţelepciunea este cea mai bună moştenire; alţii că o moştenire, alături de înţelepciunea de a o folosi în chipul cel mai bun, constituie o îndoită binecuvântare.

Eccleziastul 7:12 12. Ocrotire. [Apărare, KJV]. Sau "protecţie". Prima parte a versetului zice literal: "În umbră e înţelepciune, în umbră e argint". Atât înţelepciunea cât şi banii oferă ocrotire şi ajutor, deşi nu de acelaşi tip. Bogatul care e şi înţelept are astfel un adăpost dublu. "Umbră" este o imagine obişnuită, folosită pentru a ilustra adăpostul în faţa primejdiei (Psalm 17,8; 91,1; Isaia 32,2). Bogăţiile salvează adesea vieţi (Proverbe 13,8), iar înţelepciunea poate salva o cetate (Eclesiast 9,15). Bogăţia nu poate să cumpere mântuirea veşnică (Psalm 49,6, 7) sau să asigure adevărata pace sufletească (Luca 12,15). Doar înţelepciunea adevărată poate săaducă pe om în legătură adevărată cu Dumnezeu (Psalm 111,10; cf. Iov 28,28). Iacov 3,17 prezintă un tablouinspirator al adevăratei înţelepciuni.

Un folos mai mult al ştiinţei. [Superioritatea ştiinţei, KJV]. Cuvântul tradus "superioritate" [KJV] e folosit de 12 ori în această carte. "Folos" e o redare preferabilă aici, cu referire la superioritatea ştiinţei faţă debani.

Ţine în viaţă. [Dă viaţă, KJV]. Mai bine "păstrează viaţa". Înţelepciunea poate să salveze viaţa cuiva în caz de primejdie, în timp ce bogăţiile pot să fie cauza morţii unui om bogat. Înţelepciunea poate să-l protejezepe om de excesele apetitului, care scurtează viaţa; bogăţiile fac posibilă lăsarea excesivă în voia apetitului, fiind astfel mijlocul de a aduce pe om la boală şi chiar la moarte. Dar aici e sugerat ceva mai mult decât simplaviaţă fizică. Înţelepciunea, în sensul cel mai înalt al cuvântului, duce la trăirea adevăratei evlavii (Proverbe 3,13-18; 8,35). Tocmai în domeniul spiritual e realizată adevărata păstrare a vieţii, care duce la nemurire (Ioan 5,21; 6,63).

Eccleziastul 7:13 13. Lucrarea lui Dumnezeu. Adică felul în care Dumnezeu ne conduce prin viaţă (vezi Iov 9,12; 11,10; 12,14).

Strâmb. Probabil o referire la diferitele experienţe ale vieţii, la necazurile, dificultăţile şi suferinţele ei. Avraam a avut să-şi ducă "crucea" (Genesa 15,2.3), ca şi Ana (1 Samuel 1,5.6) şi Pavel (2 Corinteni 12,7). Trebuie să recunoaştem mâna lui Dumnezeu în toate şi să umblăm în credinţă (Romani 11,36; 2 Corinteni 4,18, Evrei 2,10) fără să punem niciodată la îndoială înţelepciunea sau bunătatea Lui (Iov 9,12; 11,10; 12,14).

Eccleziastul 7:14 14. Fii fericit. Literal, "fii bine." Când cuiva îi merg lucrurile bine, el ar trebui să fie fericit şi recunoscător. Compară cu experienţa poporului lui Dumnezeu în zilele Esterei (Estera 8,16.17).

În ziua nenorocirii, gândeşte-te. Literal, "în ziua răului, vezi." Chiar dacă lucrurile nu merg aşa cum am fi dorit, nu e nevoie să ne plângem şi să ne facem sânge rău. Punerea la îndoială a lui Dumnezeu şi descurajarea sunt păcat.

A făcut şi pe una şi pe alta. [A pus pe una împotriva celeilalte, KJV]. Literal, "a făcut". Dumnezeu echilibrează lucrurile aşa cum trebuie. Prosperitatea corespunde cu necazul. Nu e bine ca un om să trăiască cutotul lipsit de griji şi încercări (vezi Iov 1,21; 2,10). Omul ar trebui să examineze cu atenţie întâmplările zilniceale vieţii (Proverbe 4,26). Adevărata fericire nu constă în posedarea de bunuri materiale (Luca 12,15; cf. Matei 6,33.34).

Nimic din ce va fi după el. Omul nu poate prevedea ce-i rezervă viitorul şi nici nu poate controla cu totul împrejurările în care va fi implicat. Prin urmare, e privilegiul lui acela de a se încrede în Dumnezeu şi de a se supune voinţei Lui, cu încrederea că în mâinile Lui toate vor lucra împreună spre bine omului (Romani 8,28; cf. Genesa 42,36).

Eccleziastul 7:15 15. Tot felul de lucruri. [Toate lucrurile, KJV]. Literal, "totul."

Deşertăciunii mele. Adică, zilele mele trecătoare (vezi cap. 1.2)

Piere. Evreii credeau, în general, că Dumnezeu l-ar binecuvânta pe cel drept cu viaţă lungă (Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Proverbe 3,1,2.13-16; 4,10; cf. Psalm 91,16). NT prezintă un alt aspect al vieţii omului drept pe pământ (Matei 5,10-12; Ioan 17,15; 2 Timotei 3,12).

O duce mult. Iov se plânge de acelaşi lucru (Iov 12,6; 21,7; cf. Psalm 37,7). Dreptul Abel a pierit de tânăr, în timp ce Cain a trăit până la o vârstă înaintată. Această aparentă răsturnare a ordinii lucrurilor a frământat mintea oamenilor drepţi în decursul istoriei. Gândirea ebraică a presupus, în general, că cei nelegiuiţii să fie tăiaţi la începutul vieţii (Psalm 37,9.10; 55,23; 58,3-9). Fireşte că linia finală se va trage la a doua venire a lui Hristos (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 20.12-15).

Eccleziastul 7:16 16. Prea neprihănit. [Drept peste mult, KJV]. O mustrare a legalismului cu încrederea lui pe forme şi formule exterioare. Adevărata religie este o legătură personală cu sfântul Dumnezeu (Levitic 19,2; Efeseni 3,14) şi cu Isus Hristos Mântuitorul (Efeseni 3,17-19).

Prea înţelept. Solomon a vorbit despre valoarea înţelepciunii, acum avertizează împotriva unei atitudini care ar fi putut determina pe cineva să pună la îndoială metodele lui Dumnezeu. Apostolul Pavel dă aceeaşi învăţătură (Romani 9,20-23).

Pierzi. Forma ebraică a verbului este reflexivă, scoţând astfel în evidenţă faptul că purtarea decide soarta. Fariseul din parabolă este un exemplul celui care prin îndreptăţire de sine şi prin înţelepciune omenească se autodistruge (Luca 18,9-14).

Eccleziastul 7:17 17. Peste măsură de rău. Nu înlătura toate obstacolele; în cele din urmă, vei ajunge în punctul în care Duhul Sfânt nu mai poate produce pocăinţa sinceră. Feriţi-vă să-L ignoraţi sau să-L subestimaţi pe Dumnezeu(Psalm 10,11; cf. Maleahi 1,2.6; 2,17; 3,8.13).

Fără minte. [Nebun, KJV]. Omul care păcătuieşte cu voia, crezând greşit că Dumnezeu nu ia seama la ceea ce face, poate să fie atât de mult obsedat de un anumit mod de a acţiona încât, în orbirea lui spirituală, ajunge să-şi închipuie că, de fapt, Dumnezeu nu există (Psalm 14,1).

Înainte de vreme. Nelegiuirea peste măsură are adesea drept rezultat moarte prematură, ca şi în cazul antediluvieni (Iov 22,16) şi al păcătoşilor de mai târziu (Psalm 55,23; Proverbe 10,27).

Eccleziastul 7:18 18. Să ţii. Un îndemn de a evita activitatea în exces sau necumpănită. Moderaţia este o regulă bună de viaţă, extremele fiind în general primejdioase.

Se teme de Dumnezeu. Capacitatea de a trece prin viaţă realizând adevăratele ei obiective e posibilă doar în temere de Dumnezeu (Neemia 5,9; Iov 28,28, Psalm 111,10; Isaia 33,6).

Eccleziastul 7:19 19. Înţelepciunea face.... mai tare. Cel care este cu adevărat înţelept câştigă biruinţe prin umplerea cu acea înţelepciune care vine de sus. Acelaşi verb ebraic tradus aici "face... tare" apare şi sub forma "a fi

puternic", "a răzbuna" (Judecători 3,10; 6,2; Psalm 9,19; cf. Proverbe 24,5).

Zece viteji. Literal, "zece cârmuitori". Acelaşi cuvânt ebraic e redat "mai mare" ["guvernator" KJV] în Genesa 42,6 şi "cel ce cârmuieşte" în Eclesiast 10,5, ca şi expresia aramaică din Daniel 5,29.

Într-o cetate. Comparaţia este făcută cu vechiul consiliu de bătrâni care judeca toate treburile locale. Acelaşi tip de consiliu s-a perpetuat în viaţa satului hindus, unde e numit panch sau "cinci," cu referire la cei cinci bătrâni aleşi pentru a pune în vigoare regulile vieţii de comunitate.

Eccleziastul 7:20 20. Nu este nici un om fără prihană. [Nici un om drept, KJV]. Mai bine "căci cu privire la om, nu este nici unul drept." Chiar şi copilul lui Dumnezeu s-ar putea ca uneori să facă greşeli grave, precum Avraam şi David, dar prin harul al lui Hristos el va câştiga biruinţa asupra lor (vezi 1 Ioan 3,6; 5,4).

Fără să păcătuiască. Vezi 1 Regi 8,46; Proverbe 20,9; Romani 3,23; 1 Ioan 1,8.

Eccleziastul 7:21 21. Care se spun. Adică ale unora despre cineva. Preocuparea cu privire la ce gândesc alţii nu contribuie la reuşită.

Sluga vorbindu-te de rău. [Servul tău blestemându-te, KJV]. Familiarismul dă naştere adeseori la dispreţ. Totuşi, creştinul ar trebui să fie preocupat mai mult de părerea lui Dumnezeu decât de cea a omului (1 Corinteni 4,3.4).

Eccleziastul 7:22 22. Vorbit de rău. [Blestemat, KJV]. Literal, "a fi uşor", "a fi de nimic", de unde "a dispreţui", "a dezonora". Sensul este aici de "a vorbi dispreţuitor", "a vorbi de rău".

Eccleziastul 7:23 23. Departe de mine. Compară cu Iov 28: 12-28.

Eccleziastul 7:24 24. Ce adâncă! [Excesiv de adâncă, KJV]. Compară cu Iov 11,7-9; Romani 11,33.

Eccleziastul 7:25 25. M-am apucat şi am cercetat. [Mi-am pus inima să cunosc, KJV]. Literal, "Eu, chiar inima mea, ne-am îndreptat să cunoaştem". Un mod emfatic de a-şi declara sinceritatea în căutarea înţelepciunii.

Rostul. Cuvântul ebraic tradus astfel apare "rost" în v. 27 şi "chibzuială" în cap. 9,10. O formă femininăa cuvântului este redată în 2 Cronici 26,15 "maşini" şi în Eclesiast 7,29 "şiretenii".

Eccleziastul 7:26 26. Femeia. Vezi Proverbe 7,5-23.

Lanţuri. Cuvântul tradus "lanţuri" este folosit în altă parte pentru "legăturile" folosite de Dalila pentru a-l lega pe Samson (Judecători 16,8). Cuvintele "cursă", "laţ" şi "lanţuri" zugrăvesc pe femeia extrem de imorală (vezi Proverbe 5,22; 22,14).

Plăcut lui Dumnezeu. Literal, "e bine înaintea lui Dumnezeu".

Eccleziastul 7:27 27. Unul câte unul. Literal, "unul la unul." Compară cu Ieremia 5,1-5.

Eccleziastul 7:28 28. O mie. Folosit în general ca număr rotund (vezi Exod 20,6; 34,7; Psalm 105,8). Solomon vrea să spună aici că un bărbat desăvârşit e cu totul rar.

O femeie. Solomon nu spune că nu sunt femei desăvârşite, ci dă de înţeles că el a găsit că astfel de femei sunt mult mai rare decât bărbaţii desăvârşiţi. Experienţele lui avute cu cele o mie de soţii şi concubine, dintre care multe păgâne şi toate fără îndoială geloase şi certăreţe - aşa cum e de obicei cazul într-o asemenea casă - adusese fără îndoială lui Solomon o stare conflictuală neîntreruptă. El pare să învinuiască de aceste dificultăţi pe femei şi nu pe sine însuşi, pentru că încheiase atât de multe căsătorii (vezi Genesa 3,12).

Eccleziastul 7:29 29. Fără prihană. [Drept, KJV]. De la verbul "a fi drept", "a fi cinstit". Se face referire integritatea morală.

Şiretenii. [Scorneli, KJV]. Acest cuvânt este redat în 2 Cronici 26,15 prin "maşini", adică născociri, sauprin maşini de război, ca de pildă pentru aruncare de pietre. Verbul-rădăcină înseamnă "a gândi","a născoci", "a inventa" (vezi Amos 6,5). Omul a decăzut din starea lui iniţială de integritate morală şi a devenit adeptul lucrurilor născocite, care deşi nu sunt neapărat rele în sine, sunt folosite în aşa fel încât duc pe oameni la imoralitate.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

8 5T 50

12 Ed 126; ML 107

29 CH 108; FE 449; ML 128; PP 49; 3T 72; 4T 293

Eccleziastul 8:1 1. Cine este ca cel înţelept? Câteva versiuni vechi zic: "Cine este deci înţelept?"

Înţelept. Înţelepciunea, susţine Solomon, este mai presus de toate avuţiile.

Cine pricepe? Omul cu adevărat înţelept va ştii cum să interpreteze experienţele vieţii. Daniel a fost un exemplu nobil în privinţa aceasta (Daniel 5,10-29). Apostolii Pavel (1 Corinteni 2,15) şi Ioan (1 Ioan 2,27) subliniază acelaşi adevăr. Forma aramaică a cuvântului tradus "rost" [interpretare, KJV] e găsită de 31 de ori în cartea lui Daniel.

Luminează faţa. [Îi face faţa să strălucească, KJV]. Calmul şi înţelepciunea sunt reflectate de faţa celui cu adevărat înţelept (vezi Iov 29,24; cf. Numeri 6,25; Psalm 4.6).

Asprimea. [Îndrăzneala, KJV]. Ebr. 'oz, de obicei tradus "tărie". Aici probabil înseamnă "asprime", în descrierea unei înfăţişări lipsite de amabilitatea, de cultură şi de virtuţi mai speciale.

Se schimbă. Harul lui Dumnezeu, care transformă inima, se va reflectă pe faţă printr-o expresie de bucurie senină.

Eccleziastul 8:2 2. Îţi spun. [Te sfătuiesc, KJV]. Cuvintele acestea sunt adăugate de traducători. Traducerile cele mai vechi redau expresia "să ţii porunca împăratului" ca un imperativ: "Ţine porunca împăratului", care apare mai potrivit cu contextul şi cu structura propoziţiei.

Poruncile. [Porunca, KJV]. Literal, "gura"; şi astfel, la figurat, poruncile vorbite sau scrise. Folosirea acesta e obişnuit în VT (Exod 17,1; 38,21; Numeri 3,39; 10,13; etc.).

Jurământului făcut înaintea lui Dumnezeu. [Jurământului lui Dumnezeu, KJV]. Împăratul era privit ca unsul Domnului, rânduit de El să domnească. "Jurământul" se referă la jurământul de credinţă faţă de împărat,rostit în numele lui Dumnezeu (vezi 2 Cronici 36,13; Ezechiel 17,13-19). Compară cu învăţătura lui Pavel despre conştiinţă (Romani 13,5).

Eccleziastul 8:3 3. Nu te grăbi să pleci dinaintea Lui. Literal, "Nu te grăbi să mergi din faţa lui". Împăratul era atotputernic, de aceea nimeni nu trebuia să se grăbească nici să nu-şi mai manifeste supunerea faţă de el şi nicisă nu-şi părăsească postul. Puterea absolută a împăratului îl făcea adesea dictatorial şi neraţional, şi de aceea slujitorii lui trebuia să rămână calmi şi stăpâni pe ei înşişi.

Face tot ce vrea. Servul împăratului poate să aibă dreptate, dar puterea împăratului e supremă. De aceea e înţelept ca acesta să nu i se opună în mod inutil.

Eccleziastul 8:4 4. Ce faci? Aceeaşi expresie este folosită cu privire la Dumnezeu în Iov 9,12; Isaia 45,9; cf. Iov 34,18; Daniel 4,32.

Eccleziastul 8:5 5. Porunca. Vezi la v. 2. Termenul de aici este folosit de obicei pentru poruncile lui Dumnezeu, în timp ce în v. 2 provine de la cuvântul ebraic pentru "gură" (vezi la v. 2).

Nu-l va atinge nici o nenorocire. [Nu va simţi nici un rău, KJV]. Literal, "nu va cunoaşte [adică nu va avea de suferit] nici un rău". Supunerea inteligentă faţă de legile ţării şi de legea lui Dumnezeu este premiza păcii şi a siguranţei, atât aici cât şi în viaţa veşnică (vezi GC 584, 585).

Vremea şi judecata. "Inima" înţeleptului, adică mintea lui, sesizează timpul potrivit pentru a vorbi şi timpul potrivit pentru a tăcea. Înţeleptul cunoaşte şi adoptă metode bune şi proceduri corecte. El identifică ocaziile şi le fructifică atunci când se ivesc.

Eccleziastul 8:6 6. Lucru. [Scop, KJV]. Rădăcina verbală a cuvântului ebraic tradus astfel înseamnă "a se desfăta în" şi e folosit de poate 60 de ori. Substantivul înseamnă "desfătare", "dorinţă", "plăcere" şi apare de peste 40 de ori. Sensul de aici este că există un timp potrivit şi o metodă potrivită pentru tot ce e de dorit.

Nenorocirea. De preferat, "răul" sau "necazul". Fiecare iniţiativă are nevoie de o planificare atentă şi metode potrivite, ca să aibă sorţi de izbândă şi să producă necaz în loc de binecuvântare.

Eccleziastul 8:7 7. Ce şi cum? [Când, KJV]. Faptul că nu poate prezice ce i se va întâmpla şi când va avea loc un eveniment constituie unul din punctele slabe ale omului şi o cauză majoră de îngrijorare (vezi Isaia 47,13).

Eccleziastul 8:8 8. S-o poată opri. [Să-şi reţină duhul, KJV]. Viaţa se poate încheia în orice clipă (Iov 21,17.18; 34,14.15).

Izbăvire. Sau "scutire". După cum mercenarii nu puteau să obţină o scutire de îndatoriri în timpul războiului, tot astfel nici omul nu poate să evite moartea când vine.

Eccleziastul 8:9 9. Toate acestea le-am văzut. Solomon a avut multiple experienţe în viaţă şi a învăţat multe din cele observate.

Să-l facă nenorocit. [Spre propria sa rănire, KJV]. Unii oameni îi "rănesc" pe alţii, alţii se rănesc singuri. În ultimă analiză, cel care răneşte pe semenul său se autodistruge.

Eccleziastul 8:10 10. Am văzut. Vezi Iov 21,30-32. Unii nelegiuiţi sunt îngropaţi cu multă pompă (2 Cronici 16,13.14; cf. Ieremia 22,18.19).

Locul sfânt. ["Şi am văzut pe nelegiuiţi îngropaţi, care veniseră la locul sfânt şi plecaseră de acolo şi care au fost uitaţi în cetatea unde făcuseră aşa, KJV]. Adică locul sanctuarului (vezi Levitic 7,6). Unii oameni,nepocăiţi şi răi, participă la serviciile de închinare din biserică, se conformează cerinţelor exterioare ale calităţii de membru, iar la moarte li se organizează funeralii bisericeşti costisitoare. Lucrul acesta a fost adevărat în ce priveşte capetele încoronate în multe cazuri.

Uitaţi. Multe manuscrise vechi ebraice, alături de numeroase versiuni vechi zic: "lăudaţi", care se potriveşte mai bine cu contextul.

Cetate. Probabil Ierusalim.

Eccleziastul 8:11 11. Hotărârea. Ebr. pithgam, "edict", "decret", dintr-o veche rădăcină persană. E tradus în Estera 1,20 prin "decret" [KJV]; iar în aramaica lui Ezra şi a lui Daniel apare tradus în diverse moduri, precum "răspuns", "scrisoare", "cuvânt", şi "chestiune". Aici ideea e de sentinţă divină.

Repede. Aceeaşi idee greşită susţinută de nelegiuiţi, că nu vor avea să dea seama pentru faptele lor, apare în Psalm 10,6; 50,21 (vezi Isaia 26,10; 2 Petru 3,4).

Plină. Compară cu Psalm 73,8-11 şi cu cuvintele lui Hristos despre inima oamenilor (Matei 15,17-20).

Eccleziastul 8:12 12. De o sută de ori. Păcătosul face adesea fapte rele şi pare să scape fără să primească vreo pedeapsă pentru faptele lui rele (vezi Proverbe 7,10).

Stăruieşte. Unii sunt revoltaţi din cauza amânării aparente a judecării celor nelegiuiţi (Maleahi 2,17). Cu toate acestea, la timpul hotărât de Dumnezeu judecata va fi aplicată (vezi Isaia 3,11; Matei 16,27; Apocalipsa 20,11-15).

Fericirea este. [Va fi bine, KJV]. În cele din urmă, totul va fi bine pentru aceia care se tem de Dumnezeu (Psalm 37,11; Isaia 3,10; Maleahi 3,16).

Eccleziastul 8:13 13. Nu este fericit. [Nu va fi bine, KJV]. Compară cu Iov 20,4-9; 22,15.16.

Umbra. Vezi învăţătura psalmistului (Psalm 102,11; 109,23; 144,4).

Eccleziastul 8:14 14. Deşertăciune. În ciuda convingerilor afirmate în v. 12.13, el se simte totuşi tulburat din cauza unor paradoxuri descumpănitoare.

Oameni neprihăniţi. [Oameni drepţi, KJV]. Termenul ebraic redat astfel sugerează oameni care pun în practică neprihănirea. Iov a întâmpinat aceeaşi problemă (Iov 9,22; cf. Eclesiast 9,2.3; Ezechiel 21,3.4).

Răi. [Oameni nelegiuiţi, KJV]. Compară cu Iov 21,7; Psalm 73,3; Ieremia 12,1. Inechităţilor vieţii acesteia nu ar trebui să li se permită să slăbească credinţa cuiva în modul de lucru al lui Dumnezeu. În lumea veşnică toate relele vor fi îndreptate.

Eccleziastul 8:15 15. Petrecerea. Adică a trăi pentru plăceri. Aceasta sugerează întunecarea credinţei lui Solomon printr-un punct de vedere materialist.

Să mănânce. Lucrările enumerate aici nu sunt rele în sine. Dumnezeu i-a dat omului capacitatea de a mânca, de a bea şi de a se bucura de lucrurile bune pe care viaţa le are de oferit. Totuşi, sensul urmărit de Solomon aici este că, întrucât stăpânirea de sine şi înfrânarea apetitului nu-i adusese se pare nici o răsplată la un moment dat, el a tras concluzia că e mai bine să trăiască pentru satisface simţurilor, pentru a obţine cât mai

mult cu putinţă din lucrurile materiale ale vieţii.

Să se veselească. Ebr. śamach, "a fi vesel", "a se bucura".

Să-l însoţească. Solomon continuă descrierea sentimentelor care puseseră stăpânire cândva pe inima lui.

Eccleziastul 8:16 16. Inima. Adică mintea.

Truda. [Ocupaţie, KJV]. Acelaşi cuvânt ebraic e tradus "trudă" în cap. 1,13; 2,23, "grijă" în cap. 2,26, "îndeletnicire" în cap. 3,10, "muncă" în cap. 4,8, "întâmplare" în cap. 5,14 şi "griji" în cap. 5,3. Solomon se referă la şirul nesfârşit de osteneli încordate ale omului.

Somn. Oamenii lucrează adesea peste măsură, dar munca a fost menită să fie o binecuvântare (vezi la Genesa 3,19). Prea adesea omul, în starea lui decăzută, nu foloseşte cu înţelepciune timpul său liber. Munca zilnică a omului este disciplinară şi dezvoltă caracterul. După o zi de trudă, odihna e plăcută (Proverbe 3,21-24; cf. Ieremia 31,23-26).

Eccleziastul 8:17 17. Lucrarea lui Dumnezeu. Adică scopul veşnic al lui Dumnezeu şi modul de lucru al Lui cu oamenii (vezi Romani 11,33-36; cf. Iov 11,7.8).

Înţeleptul. Omul are privilegiul să studieze lucrurile create de Dumnezeu şi Cuvântul Lui descoperit, dar trebuie să se ferească "să se creadă înţelept" (Proverbe 26,5) şi să se socotească destoinic să înţeleagă profunzimile Dumnezeirii (vezi Iov 11,7). Atitudinea corectă a omului faţă de Dumnezeu e arătată în tabloul celor mântuiţi zugrăvit de Ioan (Apocalipsa 15,3-4).

COMENTARII ELLEN G WHITE

11 CH 109; CS 314; GC 286; PP 124; Te 45; 3T 72; 5T 208, 523

11-13 PK 78; 2T 448

12.13 GC 286, 540

Eccleziastul 9:1 1. Tuturor acestor. Adică problema necazului celor drepţi şi a prosperităţii celor nelegiuiţi.

Căutarea. Solomon şi-a pus mintea la lucru în dorinţa arzătoare de a rezolva problema.

Cei neprihăniţi. [Cei drepţi, KJV]. Faptele unui om vorbesc despre cum e el. După roadele lui va fi cunoscut (Matei 7,15-20).

Mâna lui Dumnezeu. Voinţa Lui e supremă. Mâna este simbolul puterii şi autorităţii (Deuteronom 33,3;Isaia 62,3).

Atât dragostea cât şi ura. Adesea e dificil să cunoşti ce se ascunde în spatele diferitelor întâmplări ale vieţii. În cea mai mare parte a lor, aceste întâmplări ilustrează principiul cauzei şi al efectului (vezi Galateni 6,7). Din când în când este posibil ca Dumnezeu să intervină pentru realizarea a ceea ce, în înţelepciunea Lui, ştie că e cel mai bine. Dar orice experienţă, în providenţa lui Dumnezeu, poate să devină o ocazie de dezvoltare a caracterului.

Totul este înaintea lor. Raţiunea omenească singură nu poate să înţeleagă rostul vicisitudinlor vieţii, natura planurilor lui Dumnezeu pentru viaţă sau ceea ce stă ascuns în viitor. Câteva versiuni vechi iau primul cuvânt ebraic al v. 2 hakkol în mod literal, "total", ca ultim cuvânt al v. 1 şi îl citesc ca hebel, "deşertăciune".

În textul ebraic consonantic aceasta reprezintă schimbarea unei singure litere, b în k, litere care sunt foarte asemănătoare (vezi vol. I, 22) şi pot fi confundate foarte uşor între ele. În consecinţă, asemenea versiuni sună astfel: "totul înaintea lor e deşertăciune" (RSV). Vezi la v. 2.

Eccleziastul 9:2 2. Tuturor. [Toate lucrurile, KJV]. În cea mai mare parte, toţi oameni au parte de aceleaşi experienţe de bază. Natura oferă tuturor din belşugul ei (Matei 5,45). Ploaia şi soarele, furtuna şi liniştea vin deopotrivă peste buni şi peste răi (vezi Iov 9,22).

Aceeaşi soartă. În Rut 2,3 acelaşi cuvânt este tradus "s-a întâmplat", în 1 Samuel 6,9 "întâmplare", iar în 1 Samuel 20,26 "s-a întâmplat".

Cel neprihănit. [Cel drept, KJV]. Adică drept din punct de vedere moral.

Cel bun. Toate versiunile vechi, cu excepţia Targumilor, adaugă "şi cel rău", expresie ce pare necesar pentru întregirea paralelei.

Curat. Probabil o referire la curăţia ceremonială.

Cel ce aduce jertfă. Adică omul, care e scrupulos în ascultarea de cerinţele exterioare, rituale ale vieţii religioase.

Cel bun. În sensul cel mai larg, mai cuprinzător.

Cel ce jură. Vezi la Levitic 19,12; vezi şi Deuteronom 6,13; Psalm 63,11; Isaia 65,16. Omul care se teme de un jurământ legal e, în general, o persoană care n-are de gând să-şi împlinească obligaţiile şi a cărui conştiinţă îl face să se teamă "să jure" (vezi Numeri 5,19-22). Compară şi cu învăţătura lui Hristos (Matei 5,33-37) şi aceea a apostolului Iacov (Iacov 5,12).

Eccleziastul 9:3 3. Cel mai mare rău. Solomon e tot neîmpăcat cu gândul că şi oamenii buni şi cei răi mor la fel.

Plină inima oamenilor de răutate. Orice păcat este lipsit de raţiune şi de judecată sănătoasă. Este incredibil faptul că majoritatea preferă distracţiile acestei vieţi în locul veşniciei pe noul pământ.

Se duc la cei morţi. Literal, "apoi la [cei] morţi" (vezi Iov 30,23; Isaia 14,9; 38,18; Ezechiel 32,18).

Eccleziastul 9:4 4. Nădejde. Acest cuvânt emfatic în ebraică tradus "nădejde" este redat "încredere" în 2 Regi 18,19 şi în Isaia 36.4. Rădăcina verbală are sensul de "încredere" (vezi Psalm 25,2; 26,1; 28,7).

Un câine viu. În Biblie câinele este cel mai dispreţuit dintre toate animalele (Exod 22,31; 1 Samuel 17,43, Proverbe 26,11; 2 Petru 2,22) şi aşa e privit şi astăzi în ţările răsăritene. Câinele este un simbol al omului nelegiuit, plin de vicii (Psalm 22,16; 59,2.6.14; Isaia 56,10.11; Apocalipsa 22,14.15).

Un leu mort. Leul este prezentat ca simbol al maiestăţii şi puterii (Proverbe 30,30) şi, prin urmare, al lui Dumnezeu şi al lui Hristos (Apocalipsa 5,5; cf. Osea 13,4-7).

Eccleziastul 9:5 5. Cei vii... ştiu. Ei pot să facă planuri şi pregătiri pentru moarte, pe care ştiu că urmează să o întâlnească.

Cei morţi nu ştiu. Vezi Psalm 88,10-12; 115,17.

Răsplată. Nu e o referire la răsplătirile veşnice, fie moarte pentru cei nelegiuiţi (Apocalipsa 20,11-15), fie nemurire pentru cei neprihăniţi (vezi Apocalipsa 21,1-4; cf. Matei 16,27; 1 Corinteni 15,51-54). Solomon

vorbeşte aici despre gustarea din roadele muncii în această viaţă.

Pomenirea. Adică pomenirea lor în mintea celor vii, nu propria lor capacitate mentală de a-şi aduce aminte. Lucrul acesta este clar din sensul cuvântului zeker, "amintire", "memorial" şi din întrebuinţarea lui în VT. Fără excepţie, el se referă la "pomenirea" persoanelor sau a evenimentelor, niciodată la memorie (Iov 18,17; Psalm 31,12; 112,6).

Uită. Adică se pierde.

Eccleziastul 9:6 6. Şi dragostea lor. Iubirea, ura şi invidia sunt în general sentimentele cele mai puternice şi mai importante în cursul vieţii, dar în moarte ele nu mai există.

Pierit. În ebraică verbul acesta este la singular, lucru prin care se atrage atenţia asupra fiecărei pasiuni în mod individual.

Parte. Când un om este viu, el are un rol de îndeplinit şi poate să se bucure de răsplata ostenelilor sale. Dar moartea pune capăt rolului lui în viaţă. Iov exprimă acelaşi adevăr (Iov 14,10-14), aşa cum face şi psalmistul (Psalm 30,9) şi profetul Isaia (Isaia 38,10).

Eccleziastul 9:7 7. Du-te. Fă în viaţă tot ce poţi mai bine, sfătuieşte Solomon; nu sta inactiv, meditând la aparentele nedreptăţi şi zădărnicii ale vieţii.

Mănâncă-ţi pâinea. Pâinea şi vinul sunt folosite aici în mod figurat pentru necesităţile şi pentru extravaganţele vieţii (vezi Genesa 14,18; Deuteronom 33,28).

Ce faci tu. [Lucrările tale, KJV]. Dumnezeu oferă din belşug binecuvântările vieţii acesteia, şi e voia Lui ca oamenii să se bucure de ele. Dar vine o zi când trebuie să se facă deosebire între cei drepţi şi cei nelegiuiţi (Maleahi 3,18), avându-se în vedere dacă au folosit aceste binecuvântări pentru satisfacerea plăcerilor personale sau ca să slujească nevoilor semenilor (Matei 25,31-46).

Eccleziastul 9:8 8. Hainele. Hainele albe era purtate la sărbători şi erau socotite ca simbol al bucuriei şi veseliei. Îngerii s-au arătat îmbrăcaţi în alb (Marcu 16,5; Ioan 20,12), iar Ioan i-a văzut astfel îmbrăcaţi pe sfinţii nemuritori (Apocalipsa 6,11; 7,9; 19,8), ca simbol al curăţiei de caracter şi al stării de bucurie.

Untdelemnul. [Alifia, KJV]. Literal, "uleiul." Era un obicei oriental de a aplica untdelemn pe cap pentrua răcori trupul şi ca parfum (vezi Psalm 23,5; Amos 6,6). Neungerea capului era considerată un semn de doliusau de post (2 Samuel 14,2; Matei 6,17). Untdelemnul este folosit şi ca simbol pentru binecuvântările cele maibogate ale lui Dumnezeu (Psalm 92,10; 104,15; cf. Isaia 61,3).

Eccleziastul 9:9 9. Gustă viaţa. [Trăieşte vesel, KJV]. Propoziţia spune literal: "vezi viaţa cu o femeie pe care o iubeşti". Căsătoria a fost rânduită să aducă bucuriile cele mai mari, iar căminul să fie un colţ de cer pe pământ (vezi Proverbe 5,18.19; 18,22).

Iţi este partea. Adică un bărbat să aibă o căsătorie fericită. Era planul lui Dumnezeu acela ca omul să trăiască o viaţă fericită, având conştiinţa pe deplin curată. Omul trebuie să se folosească pe deplin de privilegiile şi răspunderile pe care i le oferă viaţa.

Eccleziastul 9:10 10. Tot. Cel înţelept se va angaja cu toată energia în împlinirea sarcinilor pe care i le cere viaţa, bineştiind că după moarte nu vor mai putea răscumpăra ocaziile neglijate în viaţa aceasta (Ioan 9,4; cf. Galateni 6,10).

Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol, împărăţia simbolică a celor morţi (vezi la 2 Samuel 12,23; Proverbe 15,11). Aceasta este singura menţionare în Eclesiast a cuvântului she'ol. Este evident că Solomon credea într-o stare de inconştineţă în she'ol (vezi la Eclesiast 3,19-21).

În care mergi. Moartea este soarta tuturor oamenilor, deoarece "toţi mor în Adam" (1 Corinteni 15,22; vezi la Eclesiast 3,19-21).

Eccleziastul 9:11 11. Cei iuţi. Spre deosebire de oameni, Domnul nu depinde de calităţi omeneşti precum forţa fizică şi mentală (1 Samuel 14,6; 17,47). Tot astfel, în ceea ce-l priveşte omul, nu calităţile exterioare, care par să ofere unora un avantaj, sunt cele mai de seamă în viaţă.

Vreme... şi împrejurări. Există o vreme potrivită, o clipă adecvată pentru o anumită lucrare. Când un om lasă să treacă vremea potrivită, eforturile lui vor da greş, total sau parţial, în îndeplinirea lucrurilor posibil de realizat, indiferent de zelul ulterior pe care îl pune el la lucru.

Eccleziastul 9:12 12. Omul. Prin articolul hotărât se subliniază legătura fiecărui om cu problema morţii.

Ceasul. [Timpul său, KJV]. Se presupune că este o referire la moarte (vezi cap. 7,17), cu toate că ar putea avută în vedere şi oricare altă nenorocire.

Mreaja. O imagine care descrie un dezastru ivit pe neaşteptate (Psalm 91,3; 124,7; Proverbe 1,17; 6,5; Osea 7,12).

Eccleziastul 9:13 13. Mi s-a părut mare. Literal, "era mare", adică a făcut o impresie adâncă.

Eccleziastul 9:14 14. O mică cetate. Dimensiunile cetăţii erau nesemnificative, de aceea apărătorii ei, care erau puţini, n-ar fi putut să se opună atacatorilor decât pentru puţin timp.

Un împărat puternic. [Un împărat mare, KJV]. Comentatorii au făcut speculaţii multe cu privire la care cetate se referă Solomon, în cazul că se referea la vreuna. Totuşi, nu există nici o bază pentru a determina care ar fi putut să fie cetatea la care s-a gândit scriitorul sau cine ar fi fost "împăratul puternic". Aceasta ar putea fi vreo aluzie voalată la vreun eveniment istoric.

Eccleziastul 9:15 15. Se afla. Literal, "a aflat," probabil referindu-se la cârmuitorul cetăţii.

Un om sărac, dar înţelept. Literal, "un om, unul sărac şi înţelept".

A scăpat. Compară cu 2 Samuel 20,14-22, unde o femeie înţeleaptă a scăpat o cetate de la distrugere.

Nu-l ascultă. [Nu l-a păstrat în amintire, KJV]. După ce criza trecuse, eliberatorul a fost uitat şi ignorat. Compară cu experienţa lui Iosif (Genesa 40,23). Ovaţiile publice sunt nestatornice şi nevrednice de încredere. Acest înţelept sărac a fost lăsat să se afunde din nou în anonimat.

Eccleziastul 9:16 16. Mai bună este înţelepciunea. Vezi cap. 7,19. Cuvântul tradus "tărie" e folosit de obicei pentru puterea unui războinic (vezi Ieremia 9,23, unde e tradus "tărie").

Dispreţuită. Înţelepciunea acestui sărac nu a fost dispreţuită, în sensul de a fi ignorată, ci el însuşi a fostdispreţuit şi dat la o parte, de îndată ce şi-a îndeplinit slujba.

Nu-l ascultă. [Cuvintele lui nu sunt ascultate, KJV]. El dăduse dovadă că are o judecată sănătoasă; dar

cuvintele suplimentare de sfat, poate nebinevenite, nu au fost acceptate.

Eccleziastul 9:17 17. Linişte Vezi Isaia 30,15.

Stăpâneşte între nebuni. Într-un moment de entuziasm, un demagog poate fi ascultat şi urmat, spre marea pagubă a naţiunii.

Eccleziastul 9:18 18. Sculele de război. Lumea de astăzi are nevoie de înţelepciune dumnezeiască mai mult decât de o rezervă de bombe atomice şi cu hidrogen.

Nimiceşte. Un singur om poate aduce o mare pagubă unei naţiuni (Iosua 7,1.4).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

3 PK 78

5 AA 289; EW 59, 87, 262; GC 546; LS 48; 1T 39

5.6 COL 270; DA 558; Ev 249; PP 685; 1T 298

6 GC 546

10 COL 346; Ed 267; FE 301, 316; GC 546; MH 153, 473; ML 131; 2T 504; 6T 432; 9T 127, 129

11 AA 313; 4T 410; 5T 180

12 AH 331

18 PK 85; PP 118; 3T 125

Eccleziastul 10:1 1. Muştele moarte. Literal, "muşte ale morţii", adică muşte pe moarte. Ţările orientale sunt îndeosebi bântuite de mulţimi de muşte şi de alte roiuri de insecte. Dacă un număr dintre aceste muşte moarte ar cădea în loţiunea parfumată a celui care face parfumuri şi s-ar descompune acolo, loţiunea s-ar strica.

Negustorului de unsori. [Farmacistului, KJV]. Mai degrabă a "celui care face parfumuri", literal, "celui care amestecă" sau "celui care combină".

Strică şi acresc. [Fac să dea un gust înţepător, KJV]. Literal, "a înţepa" sau "a fermenta", "a face să clocotească."

Puţină nebunie. Ultima parte a versetului zice literal: "mai grea decât înţelepciunea şi onoarea e puţină nebunie". Doar o singură faptă nebunească poate să distrugă total o reputaţie. O viaţă trăită cu băgare de seamă poate să se încheie în ruină ca urmare a unei singure fapte nebuneşti.

Eccleziastul 10:2 2. Inima înţeleptului. Afirmaţia zice literal: "Inima [mintea] unei persoane înţelepte [este] la dreapta ei".Partea dreaptă a fost considerată ca fiind partea bunăvoinţei, onoarei şi succesului (vezi Psalm 16,8.11; 110,5;Matei 25,31-34, vezi la Genesa 35,18; Luca 1,11).

La stânga lui. Partea stângă era privită ca fiind latura rea şi nefericită. În unele ţări orientale, astăzi mâna stângă e privită ca necurată. Imaginea de aici arată că gândurile şi planurile omului nebun sunt slabe, irealizabile, nechibzuite şi că, prin urmare, duc la nenorocire şi dezamăgire.

Eccleziastul 10:3 3. Pe orice drum ar merge. [Umblă pe cale, KJV]. Adică, atunci când se ocupă de treburile sale şi este în contact cu alţi oameni.

Îi lipseşte mintea. El dă pe faţă lipsă de inteligenţă medie şi de simţ practic.

Spune tuturor. Lipsa lui de judecată, reflectată în cuvintele şi acţiunile sale, îl califică drept nebun, şi el,la rândul lui, îi socoteşte pe alţii nebuni.

Eccleziastul 10:4 4. Când izbucneşte... mânia. [Dacă duhul ... se ridică, KJV]. Duhul, KJV. Ebr. ruach, "răsuflare" (vezi la Numeri 5,14). Aici se referă la temperamentul cuiva sau dispoziţia lui sufletească. În Judecători 8,3 ruach e tradus "mânie".

Nu-ţi părăsi locul. Nu renunţa la postul tău. Acţiunile pripite făcute dintr-un impuls de răzbunare denotă instabilitate emotivă şi lipsa unei judecăţi sănătoase; şi în plus, persoana care ia o astfel de poziţie e afectată în mod negativ. E mai bine să răbdăm nemulţumirea trecătoare a unui superior.

Sângele rece te păzeşte de mari păcate. [Renunţarea linişteşte mari ofense, KJV]. Mai bine "blândeţea anulează," adică blochează drumul unor manifestări mai mari de mânie din partea conducătorului.

Eccleziastul 10:5 5. O greşeală. Un cârmuitor nechibzuit, autocrat, un administrator despotic e înclinat să facă greşeli de judecată. Cu cât are mai multă putere, cu atât mai răspândite sunt rezultatele acestor greşeli. Când un conducător se înconjoară cu prieteni lipsiţi de scrupule, al căror singur scop e de a linguşi, greşelile lui de judecată şi de conduită se vor înmulţi.

Eccleziastul 10:6 6. Dregătorii. [Demnitate, KJV]. În afacerile lumii, nebunia nebunilor e uneori înălţată ca fiind înţelepciune şi e urmată de dezastru naţional.

Locuri de jos. Bărbaţi care prin naştere şi stare socială sunt conducători înnăscuţi, gata să-şi slujească ţara din raţiuni de loialitate, sunt adesea trecuţi cu vederea şi daţi la o parte.

Eccleziastul 10:7 7. Robi călări. Pe vremea lui Solomon numai cei privilegiaţi mergeau călare pe cai sau catâri (2 Samuel 18,9; 1 Regi 1,38; 2 Cronici 25,28; Estera 6,8; Ieremia 17,25); oamenii din clasele inferioare ale societăţii foloseau măgari pentru scopul acesta. În istoria israelită timpurie chiar şi împăraţii şi prinţii călăreau pe măgarisau catâri (Judecători 5,10; 10,4; cf. 1 Regi 1,33).

Voievozi mergând pe jos. Adică bărbaţi de rang înalt trataţi în chip nedemn.

Eccleziastul 10:8 8. Sapă groapa. Vezi Psalm 7,15; 57,6; Proverbe 26,27. Afirmaţia se poate referi fie la cineva care urzeşte un complot împotriva cârmuirii sau la cineva care face planuri rele împotriva unui semen.

Un zid. Vezi Numeri 22,24; Ezra 9,9; Isaia 5,5; Ezechiel 42,7; Osea 2,6; Mica 7,11.

Un şarpe. Crăpături din zidurile neprelucrate din ţările răsăritene, zidite fără mortar, asigură un loc propice în care astfel de vietăţi, precum şerpii şi scorpionii, se pot ascunde (vezi Amos 5,19).

Eccleziastul 10:9 9. Sfarmă. [Duce, KJV]. Verbul ebraic în forma folosită aici înseamnă "a extrage", "a tăia pentru a scoate", adică a desprinde din locul ei, din peretele carierei, o piatră tăiată. O asemenea lucrare, realizată cu metode primitive, era însoţită de mult pericol. În 1 Regi 5,17 cuvintele "să se scoată" vin de la acelaşi verb. Pe baza textului din Deuteronom 19,14 unii comentatori aplică expresia aceasta la îndepărtarea pietrelor de

hotar.

Despică lemne. Vezi Deuteronom 19,5. Aici e o paralelă la afirmaţia precedentă cu privire la cineva care extrage pietre dintr-o carieră. Probabil că Solomon nu vorbeşte despre tăierea lemnelor pentru foc, care nu e deosebit de primejdioasă, ci despre doborârea copacilor.

Eccleziastul 10:10 10. Fierul. Adică fierul unui topor sau al unei securi (vezi 2 Împăraţi 6,5).

Rămâne neascuţit. [Nu e dat la tocilă, KJV]. Literal, "a mişca repede", ca la ascuţirea gurii unui topor. Cuvântul ebraic tradus astfel apare în Ieremia 4,24 "se clatină" ["se mişcă uşor" KJV].

Prin înţelepciune. [Înţelepciunea e de folos, KJV]. Pregătirea corespunzătoare pentru orice iniţiativă are ca rezultat o lucrare mai bună, săvârşită cu mai puţin efort. Pregătirea iscusită constituie adesea deosebirea dintre succes şi nereuşită. Creştinul ar trebui să caute şi să folosească instrumentele cele mai fine ale artei spirituale pentru sarcina edificării caracterului. Doar nu e de ajuns; trebuie să existe şi cunoştinţă şi zel (vezi Romani 10,2).

Eccleziastul 10:11 11. N-a fost vrăjit. [Fără vrajă, KJV]. Sau "înainte să fie vrăjit" (RSV). Ideea e că dacă şarpele muşcă pe îmblânzitor înainte ca acesta să-şi pună în practică arta, nu foloseşte la nimic abilitatea lui de a îmblânzi şerpi.

Vrăjitorul n-are nici un câştig. [Un limbut nu e mai bun, KJV]. Literal, "nu există câştig pentru cel care are limbă". Expresia "posesorul limbii", tradusă aici "vrăjitorul" [limbutul, KJV] se referă în mod specific la îmblânzitorul de şerpi. Îmblânzirea şerpilor se făcea, pe cât se pare, prin rostirea de şoapte sibilante, şuierătoare.

Eccleziastul 10:12 12. Plăcute. Adică acceptabile pentru ascultători (vezi Psalm 45,2; Proverbe 22,11; Luca 4,22). Cuvintele fermecătoare sunt totdeauna plăcute.

Îi aduc pieirea. [Îl vor înghiţi, KJV]. Adică vor fi cauza propriei sale ruine, îl vor face de ocară (vezi Proverbe 10:8.21; 18,7; 29,9).

Eccleziastul 10:13 13. Nebunie. Nebunul îşi deschide gura şi vorbeşte fără să gândească ce spune şi astfel nu rosteşte decât nebunii (vezi Proverbe 15,2; 17,12; Isaia 32,6).

Cel din urmă. [Sfârşitul, KJV]. Când a terminat de vorbit, nebunul a făcut declaraţii care nu sunt altceva decât absurdităţi.

Eccleziastul 10:14 14. Spune o mulţime de vorbe. [E plin de vorbe, KJV]. Literal, "înmulţeşte." El trăncăneşte despre orice şi despre tot fără să cunoască subiectul despre care vorbeşte (vezi 1 Timotei 1,7).

Omul. Adică cel care aude pe nebun ţinând discurs. Adesea este dificil să înţelegi nu numai ce vrea să spună nebunul, dar chiar şi ce spune. După toate probabilităţile, cu cât un om e mai nebun, cu atât va fi înclinat să facă afirmaţii dogmatice cu privire la cele mai profunde taine.

Eccleziastul 10:15 15. Oboseşte pe cel ce. [Oboseşte pe oricine, KJV]. Literal, "se oboseşte pe sine", adică fiecare persoană nebună se oboseşte pe sine.

Nu cunoaşte. Nebunul e atât de limitat în gândire, încât dacă e trimis undeva să facă ceva, se aşează pe marginea drumului, uitând ce are de făcut, şi descoperă că s-a rătăcit (vezi Proverbe 10,26; 26,6; Eclesiast

4,5). Drumul spre locul unde trebuie să ajungă e marcat, aşa încât nimeni altul decât nebunul nu-l poate nimeri (vezi Isaia 35,8).

Eccleziastul 10:16 16. Al cărui împărat. Literal, "tânăr". Accentul este pus pe tinereţe, o vârstă care adesea este caracterizată prin lipsă de gândire şi de înţelepciune (vezi Isaia 3,4).

Benchetuiesc de dimineaţă. Aceşti "voivozi" ["principi," KJV] îşi irosesc în chef şi în desfrâu timpul care ar fi trebuit să fie dedicat obligaţiilor de stat (vezi Isaia 5,11; Ieremia 21,12).

Eccleziastul 10:17 17. De neam mare. Bărbaţii de origine aleasă şi de neam nobil, deci se presupune că au un caracter şi o purtare excelente. Cuvântul poate fi tradus fie "liberi", fie "nobili".

Mănâncă la vremea potrivită. La timpul potrivit, când sarcinile zilei au fost împlinite.

Să-şi întărească puterile. Potrivit nevoilor fizice, nu de dragul satisfacerii apetitului, sau mai ales ca activitate socială.

Beţie. Satisfacerea poftelor tinde spre deteriorare morală şi fizică. Oamenii în poziţii de răspundere ar trebui să-şi fixeze un standard înalt de conduită pentru ei înşişi şi ca exemplu pentru alţii.

Eccleziastul 10:18 18. Leneşe. Forma duală a cuvântului ebraic accentuează intensitatea. Rădăcina se găseşte şi în Proverbe 6,6; 10,26; 20,4; 24,30; 26,13.

Plouă în casă. Literal, "pică". Acoperişurile plate ale caselor orientale au nevoie de o atenţie constantă. Acoperişurile prin care plouă sunt ceva obişnuit (vezi Proverbe 19,13; 27,15). Tot astfel neglijenţa celor cu răspundere va aduce ţara la ruină.

Eccleziastul 10:19 19. Ospeţele. Literal, "pâine" sau "hrană".

Pentru petrecere. [Înveselesc, KJV]. Literal, "fac viaţa veselă" (vezi Psalm 104,15).

Argintul. [Banii, KJV]. Banii asigură celui care îi are aproape tot ce ţine de latura materială.

Eccleziastul 10:20 20. Nu blestema. Un îndemn la atenţie în gândire şi vorbire. În general, e periculos să faci afirmaţii tari despre alţi oameni, mai ales despre la cei cu autoritate (vezi Exod 22,28).

Pasărea. O expresie proverbială aflată în mai toate limbile şi variind doar ca formă.

Înaripat. Literal, "stăpânul aripilor".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1.5.6PK 85

16 GC 165; PK 323

16.17 Te 53

17 AH 261; CH 118, 577; Ed 206; MH 295; ML 82; 7T 110

Eccleziastul 11:1

1. Aruncă-ţi. Ebr. shalach, "trimite".

Pâinea. Interpretarea tradiţională este de punere în practică a binefacerii sau bunătăţii faţă de alţii, care va fi răsplătită într-o zi. O altă aplicaţie posibilă este legată în speculaţii comerciale şi afaceri înţelepte de tot felul.

Pe ape. Literal, "pe feţele apelor".

O vei găsi. Compară cu Luca 16,9. Indiferent la ce s-ar referi imaginea cu "pâinea", învăţătura este aceea de a lucra într-un spirit de dărnicie şi fără să se aştepte dobânzi imediate.

Eccleziastul 11:2 2. Împarte-o. Poate un sfat adresat cuiva de diversificare a activităţile sale comerciale şi nu de limitare la un singur domeniu, de a-şi investi capitalul în mai multe iniţiative. Din punct de vedere etic, sugerează binefacere faţă de câţi mai mulţi cu putinţă. Cele două numere "şapte" şi "opt," folosite împreună, sugerează un număr nedefinit, cu tendinţă spre mai mult decât spre mai puţin. Ca exemple de asemenea enumerări vezi Iov 33,14; Psalm 62,11; Proverbe 30,15. 18.21; Isaia 17,6; Mica 5,5.

Nenorocire. [Rău, KJV]. Omul nu poate să spună ce nenorocire stă să vină, fie inundaţie, cutremur, război sau eşec în afaceri.

Eccleziastul 11:3 3. Când se umplu norii. [Dacă norii, KJV]. Afirmaţia ar fi de preferat să spună: "Dacă norii sunt plini, ei varsă ploaia pe pământ". Natura lucrează în ascultare de legi. Tot astfel există legi în sfera morală.

Ar cădea copacul. Nimeni nu poate să spună în ce direcţie va cădea un copac în timpul unei furtuni puternice. Omul trebuie să se deprindă să fie pregătit pentru furtună cât se poate mai bine şi apoi să se aplece odată ea decât să încerce să o ţină sub pe ea. Interpretări fanteziste care fac din acest verset un comentariu despre moarte şi la soarta omului sunt fără fundament valabil.

Acolo rămâne. Orice necaz ar veni, omul nu trebuie să cedeze, ci să ia lucrurile aşa cum sunt şi să meargă înainte plin de curaj. Unele evenimente depăşesc puterea de influenţă a omului. Viaţa are multe evenimente neprevăzute, dar acestea nu trebuie să fie transformate în ocazii de disperare şi de pierdere a hotărârii.

Eccleziastul 11:4 4. Cine se uită. Dacă un om se preocupă excesiv de mult de starea vremii şi cere cu insistenţă şi exactitate condiţiile cele mai bune înainte de a porni a lucru, munca lui agricolă va avea de suferit. Omul nu poate aştepta o zi perfectă sau condiţii perfecte ca abia atunci să încerce să treacă la lucru. Unele riscuri trebuie să fie asumate.

Eccleziastul 11:5 5. Vântului. [duh, KJV]. Tradus din acelaşi cuvânt care e redat "vânt" în v. 4, dar probabil mai bine e înţeles aici ca "duh".

Oasele. Creşterea şi dezvoltarea scheletului osos al fătului este un motiv de uimire (Iov 10,8-11; Psalm 139,13-17).

Lucrarea lui Dumnezeu. Vezi la cap. 7,13.

Eccleziastul 11:6 6. Dimineaţa. Evreii erau un popor agricol, iar ilustraţiile din lucrările agricole trebuie să fie înţelese ca reprezentând afaceri în general.

Nu lăsa mâna să ţi se odihnească. [Nu-ţi retrage mâna, KJV]. Cu toate că nu cunoaştem viitorul, aceasta nu îndreptăţeşte lenea. Succesul nu vine la întâmplare. Este nevoie de pregătire sârguincioasă şi

completă, la început şi mai târziu.

Izbuti. De la acelaşi cuvânt-rădăcină tradus "potrivit" [bine, KJV] în Estera 8,5.

Amândouă. Nesiguranţa ar trebui să fie un îndemn în plus la sârguinţă, nu la inactivitate. Experimentarea constantă şi efortul sunt preludiul succesului.

Eccleziastul 11:7 7. Dulce este lumina. Numai la lumină este posibil să apreciem frumuseţile lumii naturale, să lucrăm bine sau să călătorim în siguranţă. Urmând sfatul dat în v. 6, omul poate ajunge la o experienţă mai plină şi mai satisfăcătoare în viaţă.

O plăcere. A trăi este bine. A fi în stare să faci faţă îndatoririlor zilei e ceva plăcut pentru orice persoană normală. Soarele este folosit ca simbol al grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu în Psalm 84,11 şi Maleahi 4,2.

Eccleziastul 11:8 8. Să se bucure. [Şi se bucură, KJV]. Mai bine "să se bucure." Conjuncţia "şi" [KJV] nu e în ebraică. Viaţa este mult prea scurtă şi perioada de timp rânduită omului trebuie să fie întrebuinţată cu folos. Dacă cineva e binecuvântat cu viaţă lungă, timpul ar trebui să fie folosit în întregime în mod profitabil şi fericit.

Zilele de întuneric. Incidentele potrivnice ale vieţii ar trebui să nu fie uitate pentru valoarea lor disciplinară. Izbăvirea din primejdie sau pagubă ar trebui să fie apreciată în mod corespunzător. Unii comentatori aplică expresia "întuneric" la mormânt citând Psalm 88,12; 143,3; cf. Iov 10,21.22.

Eccleziastul 11:9 9. Bucură-te. Sunt recomandabile o dispoziţie veselă şi o atitudine voioasă faţă de viaţă. Sunt bucurii care fac ca viaţa să aibă valoare. Sfatul lui Solomon nu e o invitaţie la exces, ci la o apreciere a binecuvântărilor vieţii.

Tinereţea. Prima apariţie a acestui cuvânt în v. 9, ebr. yalduth, se referă la tinereţe, al doilea, ebr. bachur, la floarea vârstei. Primul mai apare în Psalm 110,3, al doilea în Eclesiast 12,1.

Inima ta. Toate dorinţele şi nevoile legitime trebuie să fie împlinite, dar desfrâul şi satisfacerea peste măsură a plăcerii trebuie să fie osândite şi evitate.

Judecată. Ce gând serios! Omul nu poate să evite să-L întâlnească pe Judecătorul său. Nu-i va folosi la nimic dacă se preface că nu urmează să facă faţă unei judecăţi, deoarece Dumnezeu nu-Şi va opri mâna (vezi Maleahi 3,5; cf. Apocalipsa 20,11-15).

Eccleziastul 11:10 10. Necaz. [Întristare, K JV]. Mai degrabă "supărare" sau "provocare" [KJV] (vezi Deuteronom 32,19;1 Regi 15,30; 21,22; Ezechiel 20,28), "ocări" [mânie, KJV] (Deuteronom 32,27; Psalm 85,4; Proverbe 12,16;Eclesiast 7,9) sau "suferinţe" (Psalm 10,14). Forma verbală a cuvântului este în general tradusă "a aţâţa la mânie".

Răul. Ceea ce aduce vătămare trupului, o referire mai ales la excesele morale care duc la degradare fizică (vezi 1 Corinteni 6,18.19; 2 Corinteni 7,1).

Tinereţea. [Copilăria, KJV]. De la acelaşi cuvânt ebraic tradus "tinereţe" în prima parte a v. 9.

Zorile vieţii. [Tinereţe, KJV]. Ebr. shacharuth, un cuvânt folosit în forma aceasta doar aici. S-ar putea să provină dintr-o rădăcină care înseamnă "negru" (vezi Cântarea Cântărilor 5,11). Sensul cuvântului shacharuth e nesigur, dar sugestia anterioară l-ar face să se refere la zorile vieţii, când un om are un cap cu părul negru. Unii cred că shacharuth poate fi derivat de la shachan "[lumina roz care precede] zorile." Astfel, shacharuth ar însemna aici "zorile [vieţii]".

Trecătoare. Atât tinereţea cât şi zorile vieţii trec repede.

COMENTARIILE LUI ELLEN G WHITE

1Ed 140

4 TM 183

6 CE 18; ChS 153; COL 65; Ed 105, 267; Ev 62; GW 187; LS 184, 207; 2T 11; 3T 209, 248, 420; 5T 381, 658; 6T 333; 9T 35; WM 266

7 ML 138

7-10 PK 80

9 2T 626; 4T 339

Eccleziastul 12:1 1. Adu-ţi aminte. [Adu-ţi aminte acum, KJV]. Literal, "şi adu-ţi aminte" sau "de asemenea adu-ţi aminte", legând cap. 12 de cap.11, îndeosebi cu cap. 11,9. Cuvântul tradus "acum" [KJV] este tradus de obicei prin "şi" şi nu are valoare temporală, aşa cum este, în general, cazul cuvântului "acum" în alte limbi.

Făcătorul. În ebraică e folosit participiul verbului "a crea", ca în Genesa 1,1. El îndreaptă atenţia spre Dumnezeu ca Autor şi Creator al Universului. Aici, în ebraică, cuvântul e la plural în formă, ca şi cuvântul "Dumnezeu" din Genesa 1,1 (vezi la Genesa 1,1.26.27).

Tinereţii. Vezi la cap. 11,9. În floarea vârstei, o persoană e din punct de vedere fizic în culmea vitalităţii; atunci, cu siguranţă, forţele vitale ale vieţii trebuie să fie devotate lui Dumnezeu şi folosite spre slava Lui.

Zilele cele rele. Adică, zilele slabe ale bătrâneţii, în contrast cu zilele viguroase şi pline de speranţă din floarea vârstei. Bătrâneţea aduce infirmităţi şi neputinţe, şi zilele ei sunt "rele" în sensul că sunt împovărate desuferinţe şi de necazuri.

Nici o plăcere. Cuvântul tradus "plăcere" este aşezat la sfârşitul propoziţiei pentru accentuare. Când autrecut dorinţele, entuziasmul şi nădejdile tinereţii depline, nu mai există decât puţin entuziasm în viaţa unui om. Compară cu experienţa lui Barzilai (2 Samuel 19,34. 37).

Eccleziastul 12:2 2. Până. Imaginile deosebit de simbolice din v. 2-4 au fost interpretate diferit. Mulţi comentatori, atât iudei cât şi creştini, au explicat succesiunea aceasta ca o descriere a puterilor fizice istovite din anii de apus ai vieţii şi diferitele imagini individuale ca referindu-se la detalii anatomice ale corpului uman. Nu există nici o îndoială că Solomon, cu măiestria lui literară fără pereche, descrie aici bătrâneţea şi moartea, aşa cum se afirmă în mod specific în v. 1.5.7. Sensul alegoriei, în ansamblul ei, este clar: de aducere aminte de Creator înainte de venirea bătrâneţii şi devotarea vieţii omului în ocupaţii care să corespundă unor concepte precum datorie şi destin. Aceasta este, de fapt, tema întregii cărţi

Din fericire, Solomon "şi-a adus aminte" de Creatorul său către sfârşitul unei vieţi în care uitase de Dumnezeu şi în care alesese calea nebuniei, descrisă atât de plastică în toată această carte. Privind înapoi spre anii irosiţi ai propriei sale vieţi, Solomon ar fi dorit foarte mult să îi îmbărbăteze pe alţii să evite dezamăgirile pe care le avusese el în perioada de căutare deşartă a fericirii. Dar când se ajunge la interpretarea detaliilor alegoriei, e bine să se manifeste o atenţie deosebită, datorită faptului că Scripturile nu oferă o explicaţie clară a simbolurilor folosite. Orice interpretare nu poate reflecta mai mult decât părerea personală a celui care o emite. Cea prezentată în comentariul următor la v. 2-6 este doar o sugestie.

Soarele. Luminătorii care pălesc ai cerului sunt folosiţi aici pentru a ilustra "zilele rele" din v. 1, apropierea bătrâneţii. Unii comentatori fac aplicaţia la vederea slăbită. Comentatorii iudei au mers până la extrem în aplicarea detaliilor, spunând că "soarele" reprezintă fruntea, "lumina", nasul, "luna", sufletul şi "stelele", obrajii.

Se întorc norii. Aici comentatorii iudei fac observaţia că aici se are în gând vederea, slăbită de atâta plâns într-o vreme de necaz. E de preferat să interpretăm această figură de stil ca un tablou general în cuvinte pentru descrierea vieţii care trece, odată slăbirea facultăţilor naturale adusă de ea.

Eccleziastul 12:3 3. Paznicii casei. Figura aceasta de stil este probabil folosită în sens larg, pentru a descrie degradarea organismului. Unii comentatori iudei aplică expresia la partea trupului aflată între coaste şi şolduri; alţii o aplică la mâini şi la braţe.

Cele trei. [Oamenii tari, KJV]. Literal, "oameni ai tăriei", "oameni destoinici". Aplicaţia uzuală e la coapse şi la picioare. Alţii se gândesc la genunchi şi la labele picioarelor sau la şira spinării.

Se încovoaie. Mai bine "se vor strâmba" (vezi cap. 1,15; 7,13, unde e folosit acelaşi cuvânt ebraic).

Se opresc cei ce macină. Cuvântul "cei ce macină" e la feminin şi se referă la femeile din gospodărie care macină (vezi Exod 11,5; Matei 24,41). Unii comentatori văd aici o referire la dinţi (vezi Ieremia 25,10).

S-au împuţinat. Puţinii "măcinători", probabil puţinii dinţi vechi şi stricaţi, fac o lucrare de proastă calitate şi nu sunt în stare să procure "făina" necesară întreţinerii vieţii.

Cei ce se uită. O formă la feminin, care se referă la femeile dintr-o gospodărie orientală care nu prea apar în public şi care adesea se uită cu curiozitate prin ferestrele cu zăbrele ale locuinţelor lor (vezi la Genesa 18,10; vezi şi Judecători 5,28; 2 Samuel 6,16).

Se întunecă. O figură de stil care schimbă tabloul femeilor care se uită prin ferestrele cu zăbrele cu cel al privirii întunecate (vezi Genesa 27,1; cf. Deuteronom 34,7).

Eccleziastul 12:4 4. Uşi. În ebraică cuvântul acesta este o formă duală şi se referă astfel la cele două canaturi ale unei uşi.Comentatorii iudei aplică simbolul aceasta la porii pielii, de pildă, sau la cele două buze ale gurii.

Ciripitul. [Vocea, KJV]. De obicei considerat un simbol pentru lipsa de somn a celor bătrâni, precum şia unei persoane mai în vârstă care e trezită de primul ciripit de păsare din zorii zilei.

Cântăreţelor. [Fiicelor cântării, KJV]. Organele vorbirii şi ale cântării, coardele vocale - poate o referire la vocea răguşită şi slabă a unei persoane vârstnică.

Eccleziastul 12:5 5. Te temi. O persoană vârstnică trebuie adesea să fie foarte atentă la fiecare pas. O persoană vârstnică se teme de asemenea aglomeraţie. Oasele unor astfel de persoane sunt casante şi prin urmare se rup uşor la cădere sau într-un alt accident şi se vindecă foarte greu, dacă se mai vindecă. De asemenea respiraţia scurtă şiimobilitatea corpului fac din urcare la o oarecare înălţime un efort foarte chinuitor.

Înfloreşte. Migdalul era primul pom palestinian care înflorea. Simbolul de aici a fost aplicat părului cărunt al bătrâneţii sau cheliei. Inflorescenţa albă bogată a migdalului poate că a reamintit lui Solomon de capul alb al unei persoane înaintate în vârstă.

Lăcustă. Poate un simbol al micimii sau al lipsei de importanţă (vezi Numeri 13,33; Isaia 40,22). Persoane vârstnice simt adesea că lucrurile mărunte sunt o povară grea.

Trec poftele. Literal, "boabele de caper nu vor mai avea efect". Se presupunea că boabele de caper

aveau însuşiri afrodisiace (vezi la Genesa 30,14). Traducătorii folosesc aici "pofte" ca pe un eufemism pentru "dorinţe sexuale".

Omul merge. Compară cu Iov 10,21; Luca 16,9.

Bocitorii. Vezi la 2 Samuel 3,31; Ieremia 22,10.18.

Eccleziastul 12:6 6. Funia de argint. "Funia" este un otgon gros şi tare (vezi acelaşi cuvânt ebraic cum e tradus în 2 Samuel 17,13; 1 Regi 20,32). Argintul simbolizează poate valoarea omul. Aici poate se referă la viaţa însăşi, comoara cea mai de preţ a omului. Interpretările care aplică "funia de argint" şi " vasul de aur" la şira spinării şi la creier, deşi atractive din punct de vedere literar şi poate avute în vedere de Solomon, sunt lipsite de o bază biblică precisă (vezi la Eclesiast 12,2).

Se rupe. [Se slăbeşte, KJV]. Tabloul de aici poate fi al unei mari lămpi suspendate de o funie din fire deargint. Funia se rupe, lampa se zdrobeşte de pământ. Partea întâi a v. 6 zice literal: "până când nu se va rupe funia de argint."

Găleata. Timp de secole femeile orientale au mers la fântâna satului cu vase de pământ (vezi Genesa 24,14.15; Ioan 4,7.28, etc.). Tabloul de aici este al unui vas de lut care se sparge în bucăţi (vezi Levitic 6,28; 15,12). În Orient, fântâna satului are în general o roată sau o cumpănă de lemn. Fiecare locuitor al satului îşi aduce propria sa frânghie şi propriul său vas de apă. Folosirea permanentă şi condiţiile climatice fac ca roata să se desfacă şi să se strice. Aici fântâna, sau izvorul, este fără îndoială un simbol al vieţii (vezi Psalm 36,9; cf.Ioan 4,10; 7,37). Diferitele simboluri ale v. 6 reprezintă moartea.

Eccleziastul 12:7 7. Până. Adică la momentul morţii (vezi v. 1.5.6).

Ţărâna. Adică partea fizică a omului (vezi Genesa 2,7).

Cum a fost. Partea fizică a omului se descompune şi se reîntoarce în mediul din care a provenit. La moarte se spune despre om că "adoarme în ţărână" (Iov 7,21; cf. cap. 17,16; 20,11; 21,26). La înviere cei care acum "dorm" în ţărâna pământului vor învia (vezi Daniel 12,2; Ioan 11,11-13.23-26; 1 Tesaloniceni 4,13-17).

Duhul. Ebr. ruach, "suflare," "vânt," "duh" (vezi la Numeri 5,14). Ruach este tradus [KJV] "suflarea" corpului de 33 de ori, ca în Ezechiel 37,5; "vânt" de 117 ori, ca în Genesa 8,1; "duh" de 76 de ori cu sensul devitalitate (Judecători 15,19), "curaj" (Iosua 2,11), mânie (Judecători 8,3) şi cu referire la dispoziţie (Isaia 54,6). Ruach este totodată folosit pentru a descrie principiul de viaţă din oameni şi animale de 25 de ori, ca înPsalm 146,4; sediul emoţiilor de 3 ori, ca în 1 Samuel 1,15; mintea de 9 ori, ca în Ezechiel 11,5; voia sau voinţa sau inima (2 Cronici 29,31) de 3 ori; caracterul moral de 16 ori, ca în Ezechiel 11,19; şi Duhul lui Dumnezeu de 94 de ori, ca în Isaia 63,10. În nici una din cele 379 de ocazii de folosire a lui în VT ruach nu indică o entitate inteligentă, capabilă să existe separat de trupul fizic, în ceea ce îl priveşte pe om, şi de aceea trebuie să fie clar că un astfel de concept nu are fundament biblic (vezi şi la Genesa 2,7; 35,18; Numeri 5,14; Eclesiast 3,19-21; cf.la Numeri 5,2; 9,6). Ceea ce se întoarce la Dumnezeu este doar principiul vieţii dat de Dumnezeu atât omului, cât şi animalelor (vezi la Eclesiast 3,19-21, unde ruach este tradus "suflare").

Eccleziastul 12:8 8. Deşertăciune. Vezi la cap. 1,2.

Eccleziastul 12:9 9. Eclesiastul. [Propovăduitorul, KJV]Vezi la cap. 1,1.

Ştiinţa. Ordinea cuvintelor în originalul ebraic pune accent pe "ştiinţă"."Poporul" pentru care scrisese Solomon sunt clasele educate.

A întocmit. [A pus în ordine, KJV]. Sau "a aranjat" (vezi 1 Regi 4,32).

Eccleziastul 12:10 10. Cuvinte plăcute. [Cuvinte acceptabile, KJV]. Sau "cuvinte plăcute" (RSV), literal, "cuvinte de desfătare". Autorul a căutat să confere tratatului o înfăţişare literar care să-l recomande acelora pentru care fusese scris în mod special, acelora care se socotesc înţelepţi în lucrurile acestei vieţi.

Întocmai. Strădaniile lui de a realiza o formă literară acceptabilă, totuşi, nu l-a făcut să discrediteze adevărul.

Eccleziastul 12:11 11. Bolduri. [Ţepuşe, KJV]. Folosite pentru a îmboldi, pentru a stimula la acţiune, pentru a obţine rezultate. Poate că e dureros să fii îmboldit, dar îmboldirea dă deseori rezultate care altfel nu ar fi realizate. Vezi Evrei 12,11.

Cuie bătute. Cuie sau stâlpi bine bătuţi sunt greu de scos (vezi Isaia 22,23). Problemele bine clarificate,ideile temeinic aprofundate, rămân în minte şi nu se pierd uşor. Cuvântul tradus "bătute" înseamnă, în general,"a sădi" la figurat, "a stabili".

Stăpân. [Stăpâni ai adunărilor, KJV]. Literal, "domni ai colecţiilor". Cuvântul tradus "strânse la un loc"["adunări" KJV] vine de la 'asaph, "a aduna" (vezi la Exod 3,16; 23,10; Rut 2,7; Ioel 2,16) Deşi de cele mai multe ori e folosit pentru strângerea poporului laolaltă, 'asaph poate să însemne orice adunare sau strângere, iar contextul ar trebui să determine natura adunării. În paralelismul poetic al v. 11 expresia ebraică tradusă "stăpânii adunărilor" este paralelă cu "cuvintele înţelepţilor". Pentru a păstra sensul paralel e necesar să înţelegem că partea a doua ei se referă la o "colecţie" sau "antologie" de zicale înţelepte şi nu de oameni. Cuvântul tradus "stăpâni" e folosit aici idiomatic pentru a arăta superioritatea calităţii şi organizaţiei. Întreaga frază poate foarte bine fi redată "o măiastră colecţie [de zicale înţelepte]" sau simplu "o antologie aleasă", iar a doua parte a paralelismului poetic, "asemenea unor cuie bine bătute sunt antologiile alese ale unui păstor". Eclesiastul [propovăduitorul, KJV] se referă astfel la sfatul pe care l-a dat, asemenea unui bold, pentru a-i stimula pe oameni să aleagă o cale înţeleaptă de acţiune, şi asemenea unor cuie bine înfipte, pentru ca sfatul sănu fie uitat.

Eccleziastul 12:12 12. În învăţătură. Sau "avertizare".

Mulţime de cărţi. Solomon poate s-a gândit la cărţi care au fost scrise pentru a preamări pe autorii lor sau pe aceia despre care au fost scrise şi nu cu scopul de a transmite învăţătura practică. Cât de puţin din ceeace a fost scris e cu adevărat vrednic de citit! Fără îndoială că Solomon citise toate "cărţile" pe care le găsise, poate literatura canaanită destul bogată din vremea sa (vezi vol. I, pag. 124-129; vol. II, pag. 37, 44; şi la Judecători 1,11) şi literatura didactică egipteană deja vestită pe vremea sa (vezi 1 Regi 4,30).

Multă învăţătură. Studiul făcut de dragul studiului, ca scop în sine, studiul de tipul căruia Solomon îi dedicase atât de mult timp din viaţa sa, s-a dovedit zadarnic. Era fără scop practic şi de aceea, "deşertăciune".Doar atunci când studiul devine un mijloc în vederea unui scop mai mare decât el însuşi se poate evita situaţiaca să devină ceva care"oboseşte trupul". Când Autorul a tot adevărul e recunoscut ca "începutul înţelepciunii"(Psalm 111,10) şi când studiul devine un mijloc de a căuta să-ţi însuşeşti gândurile Lui după El, cu scopul ca viaţa ta să se conformeze scopului divin care te-a adus la existenţă, atunci studiul devine o plăcere plină de emoţii. Speculaţiile filozofice ale scriitorilor păgâni nu pot contribui cu nimic la gândirea creştină (vezi CT 444).

Eccleziastul 12:13 13. Teme-te de Dumnezeu. Vezi la Deuteronom 4,10; 6,2; Luca 1,50; vezi şi Apocalipsa 14,6.7.

Poruncile. Vezi Psalm 78,1-7. Ebr. mişwah, un cuvânt comun pentru cerinţele lui Dumnezeu, incluzând, în mod sigur, legea morală. Mişwah şi torah, "legea" (vezi la Numeri 19,14), sunt, pentru scopuri practice, folosite ca sinonime.

Datoria. [Toată datoria, KJV]. Ultima propoziţie a v. 13 zice literal: "pentru aceasta fiecare om". Cuvântul "aceasta" se referă evident la afirmaţia precedentă despre temerea de Dumnezeu şi ţinerea poruncilor Lui. Cuvintele "datoria oricărui " nu sunt în ebraică, iar cuvântul tradus "toată" [KJV] este ataşat cuvântului pentru "om." Aceeaşi construcţie ebraică este redată "fiecare om" [KJV] în cap. 3,13; 5,19. Solomon are în vedere aici recunoaşterea lui Dumnezeu şi ascultarea de cerinţe Lui înţelepte ca ţintă supremă a vieţii. Pavel afirmă acelaşi adevăr în Fapte 17,24-31; Romani 1,20-23 (vezi Iacov 2,10-12).

E datoria omului, destinul lui, de a asculta de Dumnezeu şi, făcând aşa, el va găsi fericirea supremă. Oricare i-ar fi soarta, fie că are parte de necaz sau prosperitate, rămâne de datoria lui să asculte din iubire de Făcătorul său.

Eccleziastul 12:14 14. Faptă. [Lucrare, KJV]. Atât cuvintele cât şi faptele vor fi judecate (Matei 13,36.37). Dar Dumnezeu cere şi mai mult - chiar în gândurile sale omul trebuie să fie ascultător (vezi 2 Corinteni 10,5; vezi la Matei 5,22.28; etc.)

Tot ce este ascuns. [Fiecare lucru tainic, KJV]. Oamenii s-ar putea gândi să-şi ascundă cuvintele şi faptele de alţi oameni, dar "totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Acelui cu care avem de-a face" (Evrei 4,13). Chiar şi gândurile inimii noastre sunt supuse cercetării Lui atente (1 Samuel 16,7; Psalm 7,9; Ieremia 17,10; cf. Fapte 1,24; Evrei 4,12). Dumnezeu citeşte motivele tainice ale inimii noastre. El ştie cât de mult dinlumina adevărului a pătruns în întunericul inimii noastre, şi pentru fiecare rază de adevăr El ne face responsabili (vezi Romani 2,16; 1 Corinteni 4,5). În ziua cea mare a socotelilor finale, aceia care au făcut voialui Dumnezeu vor intra în împărăţie (Matei 7,21-27). Dacă mărturisim că ascultăm de Dumnezeu şi în acelaşi timp călcăm chiar şi o singură cerinţă pe care înţelepciunea şi iubirea Sa ni le pun înainte înseamnă că tăgăduim realitatea acelei ascultări (vezi Ioan 15,10; 1 Ioan 2,3-6). A face mai puţin înseamnă a ne închina zadarnic lui Dumnezeu (vezi Marcu 7,7-9), deoarece în ziua aceea mare fiecare om va fi răsplătit "după faptele lui" (Matei 16,27; cf. Apocalipsa 22,12).

COMENTARIILE LUI ELLEN G WHITE

1AH 297; CG 491; FE 83; ML 156, 160; MYP 21, 369; 1T 396; 5T 323

1-7 PK 81

6 GC 550

9 PK 79

10-14 PK 80

12 ML 144; 3T 149; 4T 497

13 AH 104; FE 111, 128, 186; GC 436; ML 167; 3T 164; 4T 31

13.14 GC 482; PK 187

14 CH 412; DA 398; GC 481; ML 163; 2T 300, 625; 3T 189, 444; 5T 245; 8T 83

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR