După melci de Ion Barbu

Unchiului meu Sache Soiculescual carui glas il imprumut aici.

Dintr-atatia frati mai mari:Unii morti, Altii plugariDintr-atatia frati mai mici:Prunci de treaba,Scunzi, peltici,Numai eu rasad mai răuDintr-atatia (prin ce har?)Mă brodisem sui, hoinar.

Eram mult mai prost pe-atunci...

Când Paresim da prin lunciCu pietrisul de albine,Ne parea la toti mai bine: Tanci ursuzi,Desculti si uziFetiscane(Cozi plavane)Infasate-n lungi zavelciO porneau în turma bleagaSă culeagaIerburi noi, craite, melci...

Era umed la bordeiSi tuleam si eu cu ei.

I

Tot asa o data, iar,La un sfant prin FaurarOri la sfintii MuceniciTarla noastra de piticiOdihnea pe creasta, sus,- Eu voinic prea tare nu-s.Rupt din fugaSubt o glugaDe aluni, pe buturugaOdihniiSi eu curand..

Vezi, atunci mi-a dat prin gândCa tot stand si alegandJos pe vraful de foi udePrin lastari si vrejuri crude,S-ar putea să dau de el,Melcul prost, incetinel...In ungher adânc, un gândImi soptea ca melcul blandDin mormant de foi, pe-aproapeCheama Omul să-l dezgroape...

Si pornii la scotocit(Cu noroc, căci la-m gasit) Era tot o mogaldeataOchi de bou, dar cu albeata:Intre el si ce-i afar'Strejuia un zid de var.-Ce să fac cu el asa?Să-l arunc nu îmi venea...Vream să vad cum se dezghioacaPui molatic, din ghioaca :Vream să vad cum iar invieSomnoros, din colivie...

Si de-a lungul, pe pământM-asezai cuacest descant :- "Melc, melc,Cotobelc,Ghem vargatSi ferecat;Lasa noaptea din gaoace,Melc natang si fă-te-ncoaceNu e bine să te-ascunziSub paretii grei si scunziPrintre vreacuri cerne soare,Colti de iarba pe razoareAu zvacnit iar muguri noiPun pe ramura altoi.Melc, melc,Cotobelc,Iarna leapada cojoaceSi tu singur în gaoace!Hai, iesi,Din cornoasele camesi!Scoate patru firisoareStravezii, tremuratoare,

Scoate umede si miciPatru fire de arnici;Si agata la festileCiufulite de zambileSau la fir de margarintInzauatul tau argint...

Peste gardurile viiDinspre vii,Ori de vrei si mai la vale,In tarlale-Tipareste brau de bale..."

Dupa ce l-am descantatL-am pus josSi-am asteptat...

Inserase mai de-a bine Crengi uscate peste mine,Bazaind la vantul strambImi ziceau rastiti din dramb...

Nazdravana de padureJumulita de secure,Scurt, furisInghitea din luminis.Din lemnoase vagauni,CapcauniIi vedeam piezisi cum cascaBuze searbade de iasca;

Si intorsiOchi bubosiInnoptau sub frunti pestriteDe paroseSi barboaseJoimarite.

Si cum stau sub vant si frigStrans carlig,-Iscodind cu ochii trejiMai de sus de brana, drumulUnde seara tese fumulMultor mreji;De sub vreascuri vazui bineRepezita inspre mine

O gusata cu gateji.

Chiondoras Cata la cale:De pe sale,Când la deal si când la vale,Curgeau betele taras.Iar din plosca ei de gusaDe matusaUn taios, un aspru: hârrsi..

Plans prelung cum scoate fiara,Plans dogit,Când un sarpe-i musca ghiara,Muget aspru si largitDe vuia din funduri seara...-Mi-a fost frica, si-am fugit!

II

Toata noaptea viscoli...Inca bine n-ajunsesemCa porni duium, să vieO vifornita tarzieDe Paresemi.Vântura, stârnind gâlceavaAlba pleava;Si cadeau si marunteiBobi de mei...(Ningea bine, cu temei).In bordeiFoc vârtos mânca napraznicRetevei.

Pe coliba singur paznicM-au lasat c-un vraf de pene...Rar, le culegeam alene:Mosul IeneRazbatea de prin poieneSă-mi dea genele prin gene.Si trudie,Langa vatra prigonitPrivegheam prelung tăciunii...Umbre dese,Ca paunii,Imi roteau pe hornul sui

Leasa ochilor verzui.

Si-mi ziceam în gând:"Dar el,Melcul, prost, incetinel?Tremura-în ghioaca, varga,Nu cumva un vant să-l sparga:Roagă vantul să nu-l fureSi să nu mai biciuiascaBarbi de muschi, obraji de iasca,Prin padure.Roaga vantul să se-ndure"

De la jarul straveziu,Mai tarziu,Somnoros venii la geam.(Era-înalt, nu ajungeam.)Dar prin sticla petecita,Dar prin ghiata încâlcita,Fulgera sul lung de har,Prapadenia de-afar':Podul lumii se surpaseIar pe case,Pana sus, peste colnic,AlbicioaseOri foioaseCadeau cepi de arbagic.

Viu îmi adusei aminte.Ce-auzisem inainte,De o noapte intre toateUrgisita,Când, pe coate,Guri spurcateSuflă vaptSă dărâmeDin pământ...Când, pe-un sloi, rupând din pita,Baba Dochia-învălităCu opt sariciSta covrig,Sta, înghiteSi sughiteSi se vaicaraDe frig. - Hei, e noaptea-aceea poate!

InapoiLa fulgii moi Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gandul, sus, la-el, Soptii: "Melc incetinel,Cum n-ai vrut să iesi mai iute!Nici vifornită, nici mutePrin paduri nu te-ar fi prins...Iar acum, când focu-i stins,Hornul nins,Am fi doi s-alegem peneSi aleneSă chemam pe mosul IeneDin poiene,Să ne-nchida:Mie, gene;Tie,Cornul drept,Cel stâng,Binisor,Pe când se frângLemne-n crâng,Melc natâng,Melc natâng!"

III

Dintre pene si cotoareGata nins,Cum mija un pic de soarePe întins(In câmpieColilieRazboind cu lunecusulDin tăpoi saltând urcusul),Inaltat la dâmbii prinsi,Mă-intorsei subt alunis,...

Il zarii langa culcusu-iDe frunzis.Era, tot, o scorojitaLimba vanata, sucita,O nuia, ea un hengherIl tinea în zgarzi de ger!

Zale reci,Aspre benti ce se-întretaie,Sus, pe vreascurile seci,Il prindeau:O frunza moarta, cu pastaie.Si pe trupul lui zgarcitM-am plecatSi l-am bocit:

- "Melc, melc, ce-ai făcut Din somn cum te-ai desfacut? Ai crezut în vorba mea Prefacuta... Ea glumea! Ai crezut ca ploua soare, C-a dat iarba pe razoare, Ca alunul e un cantec... - Astea-s vorbe si descantec!

Trebuia să dormi ca ieri,Surd la cânt si imbieri,Să tragi alt oblon de varintre trup si ce-i afar'...- Vezi?Iesisi la un descantec;Iarna ti-a muscat din pântec...Ai pornit spre lunci si crâng,Dar pornisi cu cornul stâng,Melc natâng,Melc natâng!"

Iar când vrui să-l mai alintIntinsei o mâna-amaraDe plans mult....si, dârdâind,Doua coarne de argintRasucit, se fărâmară.Ca e ciunt, nu m-am uitat...Ci, în punga lui cu bale,Cu-insutite griji, pe caleL-am purtatLeganat:

Punga mica de matasa...Iar acasaL-am pus bineSus, în pod

(Tot langa mine),Ca să-i cânt din când în cândFie tareFie-n gând:"Melc, melc,Cotobelc,Ploua soarePrin fâneturi si razoare,Lujerii te-asteapta-în crâng

Dar n-ai cornNici drept,Nici stâng;Sunt în sân la mosul IeneDin poiene:Cornul drept,Cornul stâng...

- Iarna coarnele se frâng,Melc natâng,Melc natâng!"