După Asemănarea Lor

5
După asemănarea lor! de Emil Gârleanu Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte. Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios. Dumnezeu știa că fiecare din vietățile aceste își vor avea pe pământ menirea lor; că, cu cât vor fi mai multe, cu atât se vor înlesni mai bine una pe alta; că nici urechea măgarului n-o să prindă nota privighetoarei, după cum

description

După Asemănarea Lor

Transcript of După Asemănarea Lor

Dup asemnarea lor!deEmil Grleanu

Fcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pmntului. i rmsese de nvieuit numai cteva. Pe acestea se hotr s le plsmuiasc dup sfatul celorlalte. Astfel putea s cunoasc i inima i mintea acelor crora le dduse suflet mai dinainte.Aa, dup povaa leului, care vroia s tirbeasc din mreia tigrului, fcu ma; dup gustul raei, zuliar pe lebd, fptui gsca; dup placul elefantului, ironist, nscu oarecele. Ascult chiar pe mgar, care-l rugase c, dect ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios.Dumnezeu tia c fiecare din vietile aceste i vor avea pe pmnt menirea lor; c, cu ct vor fi mai multe, cu att se vor nlesni mai bine una pe alta; c nici urechea mgarului n-o s prind nota privighetoarei, dup cum nici mrimea elefantului n-o s poat batjocori micimea oarecelui.De aceea Atotputernicul se plimba pe pmnt, ntrebnd i ascultnd n dreapta i n stnga. ntr-un rnd, odihnindu-se pe o piatr, se gndea cum s mai dea o vieuitoare aerului. i cum cta cu ochii primprejur, iat c vede: sub o frunz, o broasc; o albin i-un fluture pe cte o floare; i-n mijlocul unei mreje, esute ntre dou crengi, un pianjen.Dumnezeu zmbi, le chem la el i le spuse: Ascultai, vietilor, vreau s v dau pe ziua de astzi nc o tovar. Doresc s aud povaa voastr cum i ce nfiare s-i alctuiesc. Mergei de v sftuii dintru-nti ntre voi i venii cu lucrul gata.Cele patru vieuitoare se traser mai la o parte, n sfat. Bine, dragilor, se umfl broasca, nu-i ajunge preasfntului c ne are pe noi? O s lase attea fiine pe pmnt, c nu ne-o ajunge cu ce ne hrni. Ia s-i croim noi o dihanie cum n-a mai vzut nimeni, doar l-om stura.i u-u-u, u-u-u, se sftuir! Apoi, cteipatru, venir n faa Domnului. Ei? le ntreb Dumnezeu. Tu, broasco, ce sfat mi dai? nalt-preasfinte, zise broasca, privii-mi ochii i facei-i noii vieuitoare la fel. Bun! Dar tu, fluture? Privii-mi trupul. Bun! Dar tu, albin? Privii-mi aripile. Bun! Dar tu, pianjene? Privii-mi picioarele. Bun! Foarte bine! rspunse Dumnezeu i zmbi: ochi de broasc, trup de fluture, aripi de albin i picioare de pianjen! Iat lighioana pe care o doreau ele!Dihinile se uitar una la alta. Acum s-l vedem, zise albina, ncet, broatei.Dar Dumnezeu blagoslovi n aer, apoi ntinse palma. i n mna Domnului rsri, deodat, noua vieuitoare. Iat sora voastr. V place?Cele patru sftuitoare rspunser, codindu-se: Da... mrite Doamne!...i Dumnezeu nelese c noua vieuitoare era ntr-adevr frumoas.Tocmai n clipa aceasta uite i-o oprl. S-o ntrebe i pe asta, se gndi Dumnezeu. Ei, tu, oprl, ce zici c-i mai lipsete fiinei acestea ca s se desvreasc sfatul celor patru tovare ale tale? Sprinteneala mea, Doamne, rspunse cu acreal oprla. Fie! Du-te! porunci Dumnezeu fpturii celei noi care se ridicase pe vrful degetului su.i aa, din rutatea celor cinci vieuitoare, zbur, pentru ntia oar pe pmnt, nebunatica i gingaalibelul.Dar ar fi nedrept s nu se tie c dintre toate vieuitoarele numai rndunica fusese mrinimoas. Ea rug pe Dumnezeu s dea via unei rndunele mai chipee ca ea. i Dumnezeu i fcu hatrul: nsufleilstunul. Dar pentru inima cea bun a rndunicii o ls tot pe dnsa mai frumoas.