2019

† DanielPatriarhul Bisericii OrtOdOxe rOmâne

Satul românesc Izvor de spiritualitate

și cultură populară

7

Notă editorială

Fascinat de statornicia și continuitatea români-lor în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre și Marea Neagră, renumitul istoric medievist Ferdinand

Lot, profesor la Sorbona, numea poporul român „o enig-mă și un miracol istoric”, sintagmă care devenea titlul lucrării pe care Gheorghe I. Brătianu o publica în 1940, la București, ca reacţie la afirmaţia plină de uimire a profe-sorului său. Chiar dacă nu reușea să explice în totalita-te această enigmă, Gheorghe Brătianu făcea trimitere la acea caracteristică a poporului român de a fi legat – deși supus uneori unor stăpânitori vremelnici – de pământ. Este vorba despre acea împământenire a tuturor elemen-telor trăitoare aici, adică despre integrarea lor organică în mediul natural, a cărui vatră a fost dintotdeauna satul.

În acest sens trebuie înţelese și cuvintele lui Lucian Blaga, care considera satul ca fiind „unanimul nostru înaintaș fără de nume”. Cheia dăinuirii poporului român

8

notă editor ia lă

în istorie a fost deci statornicia într-un teritoriu care îl lega intim pe om cu natura, cu înaintașii și, evident, cu Dumnezeu. Prin așezarea sa în jurul bisericii și al cimitiru-lui, satul trasează coordonatele acestei legături. Satul este spaţiul în care omul își poate îndeplini mai ușor menirea sa, aceea de a se sfinţi pe sine și a sfinţi creaţia. Aici, el se simte în comuniune cu natura, care i-a fost dată pentru a o păzi și a o lucra și care îi oferă, ca răsplată, roadele ei pentru traiul de zi cu zi.

Liniștea satului îi dă ţăranului răgazul de a sta de vorbă cu Dumnezeu și de a-I simţi prezenţa în creaţia Sa. Cultivarea pământului este lucrarea sa fundamentală, care îi asigură existenţa și, ca urmare, el face din aceasta centrul vieţuirii sale. El își începe lucrul cu rugăciune și îl sfârșește cu rugăciune, cerând lui Dumnezeu să-l întă-rească în această lucrare și mulţumind, mai apoi, pentru bunurile pe care le-a căpătat. Țăranul înţelege și trans-pune cel mai bine în faptă legătura dintre munca depusă și roadele primite. El știe că cel care „nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (2 Tesaloniceni 3, 10), știe că pământul îi oferă tot ceea ce are nevoie pentru existenţa sa și că muncește pentru a trăi, și nu invers. El știe însă, la fel de bine, că pâinea „cea de toate zilele”, pe care o lucrea-ză cu mâinile sale trudite, este darul pe care el îl aduce lui Dumnezeu și care, prin binecuvântarea preotului, devine pâinea cea „spre fiinţă” care îl hrănește nu doar trupește, ci și duhovnicește.

Satul arhaic apare ca un univers în sine, același în timp și spaţiu, un univers în care fiecare are sentimentul

9

notă editor ia lă

apartenenţei la acel loc, al identităţii și al comuniunii cu ceilalţi. Spre deosebire de oraș, unde sentimentul înstrăi-nării și al solitudinii se resimte tot mai acut, la ţară satul întreg este implicat în viaţa comunităţii. Orice fapt care se petrece devine un eveniment comun, de la naștere și până la moarte, ţăranul împărtășind cu ceilalţi și binele, și răul. Tot ce se întâmplă îl pune în legătură cu semenii săi, într-o solidaritate care izvorăște din adâncul fiinţei sale, cu moșii și strămoșii care odihnesc sub cruce, din a căror jertfă își trage seva existenţei, dar, totodată, și cu generaţiile viitoa-re, prin nașterea și creșterea copiilor în spiritul valorilor tradiţionale, totul într-un spaţiu proiectat parcă în veșnicie.

Această conștiinţă a apartenenţei la o comunitate bazată pe valori spirituale și materiale comune s-a născut și s-a consolidat de-a lungul timpului, exprimând un mod specific de înţelegere a vieţii, a locului și rostului fiecă-rui om pe pământ. Această conștiinţă l-a făcut pe ţăran să cultive virtuţi care stau la baza devenirii noastre ca popor: hărnicia, jertfelnicia, ospitalitatea.

Pe de altă parte, moștenirea culturală pe care satul tradiţional românesc a oferit-o este inestimabilă. De la creaţiile folclorice și jocurile populare, de la arta meșteșugărească și portul naţional, până la datinile și obice-iurile specifice fiecărei zone, satul a fost o permanentă sursă pentru patrimoniul cultural românesc. Redescoperirea acestor tradiţii românești – uitate, din păcate, în anumi-te locuri – este vitală pentru păstrarea și promovarea identităţii culturale a satului românesc. Lucrul acesta este posibil numai prin conștientizarea valorii acestui tezaur

10

notă editor ia lă

cultural și, mai ales, prin educarea tinerilor în cunoașterea și transmiterea lui din generaţie în generaţie.

Astăzi, configuraţia satului românesc s-a schimbat. Vatra, portul, meșteșugurile, chiar păstoritul și agricul-tura au devenit elemente ale unei lumi care mai poate fi reconstruită doar din amintiri. Satul este, cum afirmă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „răstignit între idea-lizare nostalgică și abandonare practică, între identitate tradiţională și supraviețuire precară”. Situaţia grea prin care au trecut ţăranii în perioada comunistă, supuși în mod forţat procesului de colectivizare, industrializare și urbanizare, și-a pus amprenta asupra fizionomiei satului românesc. La aceasta s-a adăugat, după 1989, fenomenul continuu de depopulare a satelor, prin plecarea tinerilor la oraș sau în străinătate, ceea ce a provocat îmbătrânirea satului, dar, mai ales, apariţia unui sentiment de înstră-inare și dezrădăcinare, conducând treptat la slăbirea identităţii și demnităţii ţăranului român.

Desemnând anul 2019 ca An omagial al satului româ-nesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari), Biserica Ortodoxă Română își arată interesul faţă de acest spaţiu care a dat poporului român dimensiunea civilizaţiei umane, așa cum Biserica i-a dat dimensiunea sacrului. Biserica, școala și comunitatea (ca familie extinsă) sunt stâlpii pe care se clădesc nu doar caractere frumoase, ci și naţiuni puternice și durabile. Preotul, învăţătorul și primarul au constituit dintotdeauna principalii factori de coeziune într-o comunitate. La sat, preotul a fost, de multe ori, cel care și-a asumat întreaga responsabilitate a

11

notă editor ia lă

îndrumării semenilor, fiindu-le atât părinte duhovnicesc, cât și dascăl și chiar delegat al lor în faţa autorităţilor. Astăzi, colaborarea dintre acești reprezentanţi ai societăţii este vitală, mai ales la sat, unde însăși fiinţarea acestu-ia este pusă în pericol. Se constată că acolo unde preo-tul, învăţătorul și primarul conlucrează, se pot înfăptui lucruri frumoase pentru comunitate.

În pofida prefacerilor multiple pe care le-a suferit satul românesc, există totuși speranţă pentru salvarea lui, dacă toţi cei cointeresaţi se implică în mod concret nu numai în asigurarea unei baze materiale necesare traiului unei comunităţi, ci, mai ales, în crearea unui mediu spiri-tual sănătos, în care grija faţă de natură, relaţiile interu-mane și, mai ales, legătura omului cu Dumnezeu să poată fi repuse pe temeliile de odinioară.

Ceea ce ne dă încredere este implicarea activă a multor slujitori ai Bisericii – care împărtășesc aceeași soartă cu păstoriţii lor – în depășirea acestor neajunsuri. Încurajatoare este și reacţia unor factori de decizie care înţeleg importanţa satului românesc și necesitatea salvării lui.

Lucrarea de faţă este o pledoarie în favoarea satu-lui tradiţional, factor generator al identităţii românești și purtător al etosului spiritual și cultural al poporului român, dar și un apel la acţiune susţinută și responsabilă pentru reclădirea satului românesc și transmiterea patri-moniului său inestimabil. Avem speranţa că toţi cei care iubesc satul – fie că este vorba despre cei care trăiesc la ţară, care s-au născut și au familii acolo sau cei care, pur și simplu, îl poartă în inimă – vor conlucra pentru renașterea acestui spaţiu purtător de forţă înnoitoare.

15

2019 – anul omagial al satului românesc

(al preoȚilor, învăȚătorilor şi primarilor gospodari)

şi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim munteanu şi iustin moisescu

şi al traducătorilor de cărȚi bisericeşti

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2019 drept Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și

primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești pe tot cuprinsul Patriarhiei Române.

Satul este localitatea rurală ai cărei locuitori se ocupă, îndeosebi, cu agricultura, fiind constituit din case și gospodării locuite în majoritate de ţărani1.

1 DICȚIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, Ed. Univers Enciclopedic, București, 22016, p. 1076.

† Daniel, Patr iarhul Biser ic i i Ortodoxe Române

16

Satul este și spaţiul în care s-au format și păstrat, de-a lungul timpului, multe dintre valorile spirituale, culturale și identitare transmise până la noi. În Sfânta Scriptură a Vechiului testament, satul este deseori amintit ca loc de împlinire a profeţiilor sau a voii lui Dumnezeu (Ieșirea 8, 13; Leviticul 25, 31; Judecătorii 5, 7; Neemia 6, 2; Iezechiel 38, 11), dar și ca spaţiu de păstrare a tradiţiilor poporului ales (Estera 9, 19).

Sfinţii Evangheliști ne spun că „Iisus străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35; Marcu 1, 38; Marcu 6, 6; Marcu 8, 27; Luca 5, 17; Luca 9, 12). Deci, Iisus a propovă-duit Evanghelia Sa nu numai în orașe, ci și în sate. Satul în care mergea El adesea era Betania, unde locuiau Lazăr și surorile lui, Marta și Maria. Pe prietenul Său Lazăr, Iisus l-a înviat din morţi (cf. Ioan 11, 17-45), iar apoi a intrat El Însuși în Ierusalim ca să fie răstignit și să învieze.

După Învierea Sa din morţi, Domnul Iisus Hristos S-a arătat ucenicilor Luca și Cleopa, ca un călător necunos-cut, alăturându-se lor în drumul spre un „un sat care era departe de Ierusalim ca la șaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus”. În acest sat numit Emaus a săvârșit Iisus prima frângere a pâinii (Sfânta Euharistie) după Învierea Sa din morţi și Se face cunoscut ucenicilor Luca și Cleopa, după ce, pe cale, „le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele despre El” (cf. Luca 24, 13-32). Așadar, Iisus dăruiește și oameni-lor de la sat lumina Învierii Sale împreună cu arvuna vieţii veșnice din Sfânta Euharistie. De aceea, ţăranul creștin

17

Satul românesc – izvor de spiritualitate si cultură populară

sau locuitorul satului cultivă cu evlavie ţarina și își iubește patria pământească sau ţara sa ca pe un dar primit de la Dumnezeu și privește spre cer ca fiind patria sa definitivă, în Împărăţia Preasfintei Treimi.

***

Omagierea satului românesc și a contribuției sale majore la devenirea istorică a poporului român este o necesitate și o demnitate. Totodată, este nece-sară cunoașterea situaţiei precare și incerte în care se află astăzi satul românesc și locuitorii lui. Satele românești, cu biserici și case ţărănești, cu cimitire și morminte stră-juite de cruci, cu uliţe și porţi primitoare, sunt purtătoa-rele unui limbaj tainic și vizibil al tradiţiei, al continuităţii fizice și spirituale ale acestui neam, sunt oglinzi ale sufle-tului românesc, în care se arată astăzi, după caz, hărnicia sau delăsarea noastră, responsabilitatea sau indiferenţa.

Făcând referire la necesitatea sfinţirii timpului vieţii pământești pentru dobândirea mântuirii, observăm cum, la sat, viața este înțeleasă, mai mult decât în mediul urban, ca timp binecuvântat pentru a sfinți locul în care trăim. Iar dacă sfinţim locul în care trăim pe pământ putem spera să primim și un loc în ceruri, „un colțișor în rai” – cum spunea Părintele Paisie Olaru de la Mănăstirea Sihăstria de Neamţ. De asemenea, satul are un cult al pomenirii morților și al legăturii dintre generații, mult mai profund decât orașul, iar creaţiile populare perene din lumea satu-lui sintetizează filosofia profundă a înțelegerii sensului sfânt al vieții și al morții.

143

Cuprins

Notă editorială ...........................................................................................7

2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoților , învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești Cuvânt la proclamarea solemnă a anului 2019 ca Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericești, Catedrala Patriarhală „Sfinţii Împăraţi Constantin și Elena”, 1 ianuarie 2019 ................................................................................................15

Satul, între criza actuală și speranța viitoareArticol publicat în Ziarul Lumina de Duminică, 20 august 2006 ..............................................................................................27

Speranță pentru satul românescArticol publicat în Ziarul Lumina de Duminică, 1 octombrie 2006 ...........................................................................................37

Satul românesc între tradiție, supraviețuire și speranță Cuvânt inaugural rostit cu ocazia primirii titlului academic de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 7 decembrie 2011 .....................................................................47

144

Cuprins

Un sat frumos într-un oraș mare – Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, la aniversarea a 80 de aniMesaj la ceremonia de deschidere a aniversării a 80 de ani de activitate a Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”, 17 mai 2016 ��������������������������������������������������������������������������������������������������� 69

Satul românesc astăzi: între suferință și speranțăCuvânt adresat cu prilejul deschiderii Conferinței „Spațiul socio-economic rural. Identitate și unitate națională”, organizată de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești” din București (ASAS) și Patriarhia Română, la Palatul Patriarhiei, luni, 12 noiembrie 2018��������������������������������������������������������������������������������������77

Satul românesc trebuie ajutat mai mult de către locuitorii orașelorCuvânt la deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare semestriale de primăvară a clerului din Arhiepiscopia Bucureștilor, Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, București, 13-14 mai 2019 ����������������������������������������������������������������������������������������������� 89

Satul românesc – creator și păstrător de artă creștină popularăCuvânt la Sesiunea de deschidere a Conferinței Naționale Unitate dogmatică și specific național în pictura bisericească, ediția a VII-a, Palatul Patriarhiei, 10 iunie 2019 ���������������������������������������������������������������� 105

Credință și sănătate în satul românescCuvânt la deschiderea Conferinței „Credință și sănătate în satul românesc”, Palatul Patriarhiei, 21 iunie 2019 ���������������������������������������������� 115

2019 – Anul omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al traducătorilor de cărți bisericeștiCuvânt înainte la Calendarul creștin-ortodox 2019 ������������������������������������123

Satul românesc, păstrător al valorilor noastre spirituale, ne cheamă să-l ajutăm!Mesaj adresat cu prilejul Duminicii migranților români, 18 august 2019 �����������������������������������������������������������������������������������������������139