Dumnezeu Este Gata Să Ne Îndumnezeiască Predica Buna

7
Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască. Dar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire. Ce prostie! Ce absurditate! Ce nebunie! Atât de mult doreşte Dumnezeu acest lucru, adică să ne facă asemenea Lui, încât a venit pe pământ, S-a întrupat în scopul acesta (In. 3, 16). Duminica a II-a după Rusalii - a Sfinţilor Români Sfinţii neamului nostru au urmat pe Hristos. Dreptmăritori creştini, În pericopa evanghelică de astăzi, Îl vedem pe Hristos Domnul umblând pe lângă Marea Galileei. Având nevoie de lucrători pentru Împărăţia veşnică, S-a adresat unor pescari, zicându-le: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni” (Mt. 4, 19). Aceştia, lăsând corabia, mrejele şi familia lor, au mers după Domnul, Care a făcut din ei solii mântuirii, în timp şi spaţiu.

description

vf

Transcript of Dumnezeu Este Gata Să Ne Îndumnezeiască Predica Buna

Dumnezeu este gata s ne ndumnezeiasc. Dar noi fugim ca nite lai, respingnd aceast fericire. Ce prostie! Ce absurditate! Ce nebunie! Att de mult dorete Dumnezeu acest lucru, adic s ne fac asemenea Lui, nct a venit pe pmnt, S-a ntrupat n scopul acesta (In. 3, 16).

Duminica a II-a dup Rusalii - a Sfinilor Romni

Sfinii neamului nostru au urmat pe Hristos.

Dreptmritori cretini,

n pericopa evanghelic de astzi, l vedem pe Hristos Domnul umblnd pe lng Marea Galileei. Avnd nevoie de lucrtori pentru mpria venic, S-a adresat unor pescari, zicndu-le: Venii dup Mine i v voi face pescari de oameni (Mt. 4, 19). Acetia, lsnd corabia, mrejele i familia lor, au mers dup Domnul, Care a fcut din ei solii mntuirii, n timp i spaiu.

Acest Hristos strbate de dou mii de ani Galileea lumii noastre, cerndu-ne s-L urmm spre a gsi n El sens superior i demnitate adevrat. Mntuitorul nostru este Calea, Adevrul i Viaa (In. 14, 6), nct, urmndu-L, ne dovedim mpreun-lucrtori cu El la zidirea Trupului tainic, a Bisericii.

Aa devenim ucenici i Sfini, asemenea naintailor din neamul nostru, pe care i pomenim n aceast zi, numit Duminica Sfinilor Romni.

Iubii credincioi,

Exist un cuvnt preferat al lui Dumnezeu, exist un cuvnt care adesea era pe buzele Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Exist un cuvnt care este nscris cu litere de aur pe poarta cerului. Acesta este cuvntul Vino!. n Sfnta Scriptur sunt porunci i judeci, cci Dumnezeu este un Dumnezeu al dreptii i al adevrului, dar deasupra tuturor vocilor rsun ca un refren chemarea Vino! (Mt. 11, 28; Lc. 5, 59; In. 21, 22).

Vino, a zis Hristos lui Petru, care s-a lepdat de El de trei ori. Petru a venit cu lacrimi de pocin i a devenit unul dintre cei mai credincioi Apostoli. Vino, a zis Hristos lui Iuda. Tragedia lui Iuda a fost c el n-a venit. Dac venea, ar fi fost iertat. n disperare, el s-a dus i s-a spnzurat. Vino, a zis Hristos tlharilor, criminalilor i desfrnailor, tuturor fiilor i fiicelor, rtcii n lume. Ei au venit i n Hristos au gsit ce cutau, ba chiar mai mult.

Vino, ne zice Hristos, iar noi spunem: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieii venice (In. 6, 68). Unde mai putem gsi o astfel de iertare, o astfel de iubire, o astfel de putere, o astfel de via nesfrit? Pe cruce, braele lui Hristos stau ntinse, ca i cum ar vrea s ne cuprind pe toi la El cu cuvntul Vino!... .

ntreaga Biblie poate fi rezumat n acest cuvnt, att de frumos, att de delicat, plin de iubire i compasiune, cuvntul preferat al lui Dumnezeu, adresat omului: Vino!.

Dumnezeu este gata s ne ndumnezeiasc. Dar noi fugim ca nite lai, respingnd aceast fericire. Ce prostie! Ce absurditate! Ce nebunie! Att de mult dorete Dumnezeu acest lucru, adic s ne fac asemenea Lui, nct a venit pe pmnt, S-a ntrupat n scopul acesta (In. 3, 16).

Fiecare dintre noi este chemat de Dumnezeu la mntuire prin diferite ci i mijloace. La apelul iubirii lui Dumnezeu trebuie s rspundem Da prin credina i virtuile noastre. Prin darurile cu care suntem nzestrai de Dumnezeu, suntem chemai la mntuire. Cu succesele sau insuccesele pe care le avem n via, Dumnezeu ne cheam la mntuire. Cu bucuriile i necazurile ce vin asupra noastr, Dumnezeu ne cheam la desvrire, fiindc voiete ca toi oamenii s se mntuiasc (I Tim. 2, 4).

Spre a ne duce la mntuire, Dumnezeu - zice Fericitul Augustin transform durerea n nvtur i lovete ca s vindece, nu ca s ucid. Cu oamenii pe care ni-i scoate n cale, Dumnezeu ne cheam la mntuire.

Sfntul Casian Romanul spune: Dumnezeu ne ocrotete i ne mpinge n aa fel nct, uneori, chiar fr voia noastr, ne duce la mntuire. Dumnezeu ne cheam la mntuire prin visele noastre.

Scriitorul bisericesc Tertulian afirm, n acest sens, c o mare parte dintre oameni afl pe Dumnezeu datorit viselor. Printr-un vis, mamei Fericitului Augustin i se aduce la cunotin c fiul ei se va converti.

n vis, un tnr strlucitor, vesel i surznd, o ntreab pe Sfnta Monica de ce este aa trist i mistuit de jale. Iar Sfnta Monica i rspunde c datorit pierderii lui Augustin. Tnrul i poruncete s fie fr team i s priveasc atent, pentru c n locul unde se afla ea, era i fiul ei Augustin.

Dumnezeu ne cheam la mntuire prin contiina noastr. Prin contiin, Dumnezeu ne mustr pentru relele ce le-am fcut. Prin contiin, Dumnezeu ne ndeamn spre tot lucrul bun.

Sfntul Talasie Libianul spune: Contiina este un nvtor sincer; cine ascult de ea, petrece fr de greeal. Suntem purtai spre mntuire i de crile bune pe care le citim. Au fost multe cazuri n care unii oameni, n urma citirii Sfintei Scripturi, s-au convertit la cretinism, deoarece n cuprinsul acestei cri au descoperit cile adevrate spre iluminare i desvrire.

Sfntul Efrem Sirul zice: Frate al meu, trezete-te i te srguiete de-a pururea a te lipi de citirea Sfintelor Scripturi, ca s te nvee pe tine cum se cade a fugi de cursele vrjmaului i a dobndi viaa venic.

Iat, deci, c Dumnezeu lucreaz n multe chipuri, ca noi s ajungem la mntuire. Dumnezeu vrea s Se druiasc El nsui mie, ie i fiecrui om.

Dac ne lsm cuprini de Dumnezeu, El nsui este Acela Care ni Se descoper i ni Se comunic, n msura n care noi l primim: i, tuturor celor care L-au primit, le-a dat putere s devin fii ai lui Dumnezeu i din plintatea Lui noi toi am luat har peste har (In. 1, 12 i 16).

Dac deschidem ua, dac spunem Da, El intr i ne face pe noi locuina Lui, chivotul Lui. Intrnd n fiina noastr, cineaz cu noi i noi cu El (cf. Apoc. 3, 20). Pe Domnul Hristos L-au urmat i L-au primit n viaa lor nu numai pescarii Galileei, ci i fiii i fiicele acestui neam. Ei i-au predat fiina lor Mntuitorului, ca s ne lase nou motenire o credin puternic i adevrat.

Sfntul Sinod a hotrt, la 20 iunie 1992, ca de acum i pn la sfritul veacurilor, n ntreaga Biseric Ortodox Romn, s se numere cu Sfinii i s se cinsteasc dup pravil cu slujb special i cu acatist toi Sfinii din neamul nostru, tiui i netiui.

Pentru cinstirea acestora, s-a instituit atunci DUMINICA SFINILOR ROMNI, care este aezat n Calendarul Bisericii noastre n fiecare an, n a doua Duminic dup Rusalii. i cinstim astzi pe cuvioii pustnici care, dup spusa Mitropolitului Dosoftei, au dus o via tot aa de ascetic precum cea a Sfinilor din Tebaida.

ntre cei care au trit deplin viaa clugreasc, se numr Sfntul Nicodim de la Tismana, Sfntul Daniil Sihastrul, Sfnta Teodora de la Sihla i Sfntul Calinic de la Cernica. i cinstim astzi i pe acei martiri romni care au inut sus stindardul Crucii n vreme de prigoan, pecetluind cu sngele lor propria mrturie, precum Sfinii Mucenici de la Niculiel, din veacul al IV-lea; apoi pe Sfntul Ioan Valahul (1662) i pe binecredinciosul voievod Constantin Brncoveanu cu fiii si: Constantin, tefan, Radu, Matei i sfetnicul Ianache, martirizai de turci, n ziua de 15 august 1714.

Toi acetia, prin rugciune i evlavie sau prin suferin i jertf pentru adevr i dreptate, au atins culmea desvririi, au devenit temple ale Duhului Sfnt (cf. I Cor. 6, 19).

n aceast Duminic, i pomenim pe cei ce au aprat legea strmoeasc, nfruntnd cu brbie pe otomani i habsburgi sau pe ali asupritori i cotropitori. Pild n aceast privin avem, n secolul al XV-lea, pe tefan cel Mare i Sfnt, aprtorul pmntului romnesc n faa primejdiei Semilunei, cel mai de seam ctitor de locauri sfinte i sprijinitor al Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni.

De asemenea, avem pild, n secolul al XVIII-lea, pe preoii mrturisitori Ioan din Gale i Moise Mcinic din Sibiel, pe clugrii Visarion i Sofronie i pe credinciosul Oprea din Slitea Sibiului, toi din Ardeal, care s-au mpotrivit fi uniaiei.

i pomenim, n aceast Duminic, pe toi ceilali Sfini ai Bisericii strbune, din toate timpurile i locurile, care au aprat credina, glia, nevoile i neamul, artndu-ne cum putem sluji pe Dumnezeu i pe semeni n acest spaiu geografic i etnic. ntre acetia, un loc de cinste l au i ostaii care s-au jertfit pentru aprarea rii, dar i clericii i credincioii care au murit n nchisori i n deportare, n timpul regimului comunist ateu.

Iubiii mei,

Glasul Mntuitorului, care i-a chemat pe cei patru pescari, ne cheam i pe noi. Celui Ce ne-a artat iubirea Sa se cade s-I rspundem cu iubirea noastr. Pentru aceasta este nevoie s ne desprindem de mrejele unor preocupri mrunte, s alungm din suflet noroiul pcatelor i s auzim chemarea de dincolo de veac a Mntuitorului: Venii dup Mine!.

n cas, pe strad, la locul de munc i oriunde ne aflm, trebuie ca fiecare dintre noi s fie un apostol, adic un trimis al Domnului. Medicul la masa de operaie, profesorul la catedr, funcionarul la birou, muncitorul n fabric, plugarul pe ogoare, savantul n laborator, scriitorul la masa lui de lucru, pot i trebuie s fie apostoli ai binelui, adevrului i iubirii, n lume.

mplinindu-ne rostul i datoria noastr cu contiin i rspundere, pstrm i mrturisim aceeai dreapt credin pe care au mrturisit-o Sfinii autohtoni pomenii astzi.

Curindu-ne inimile de pofta cea rea, detandu-ne de toate deertciunile pmnteti, ne dovedim fii vrednici ai Bisericii noastre dreptmritoare i inem mereu aprins candela spiritualitii romneti.

n acest fel, urmm pe Apostolii Domnului i pe Sfinii neamului nostru i avem, totodat, convingerea c pentru urmarea lui Hristos vom ajunge n corturile drepilor unde ne vom bucura mpreun cu toi cei mntuii.

La aceasta ne ndeamn Sfntul romn Ioan Iacob de la Hozeva (1960) cnd zice: Urmeaz, deci, pe cale dreapt,/Strmoilor celor iubii,/Cci iat duhul lor te-ateapt/n ara celor fericii. Amin.