DUMINICA A VI-A A PAŞTELUI

Ant. la intrare Vestiţi cu glas de bucurie, ca să se audă;

vestiţi până la marginile pământului:

Domnul a eliberat poporul său, aleluia! Cf. Is 48,20Se spune Mărire.RUGĂCIUNEA ZILEI

DDumnezeule atotputernic, dă-ne harul de a celebra cu însufleţire aceste zile de bucurie

în care cinstim învierea Domnului,pentru ca misterul pascal pe care-l contemplămsă se manifeste necontenit în faptele noastre.Prin Domnul nostru Isus Cristos.

Se spune Crezul.ASUPRA DARURILOR

SSă se înalţe la tine, Doamne, rugăciunile noastre,împreună cu darurile pe care ţi le oferim;

în bunătatea ta, curăţă-ne de păcate,pentru ca, astfel, să ne facem tot mai vrednicide tainele iubirii tale părinteşti.Prin Cristos, Domnul nostru.

O Prefaţă de Paşti, pag. ???*.Ant. la Împărtăşanie „Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele”, spune Domnul.

„Şi eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor,

ca să fie cu voi pentru totdeauna”, aleluia. In 14,15-16

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE

DDumnezeule atotputernic şi veşnic,care, prin învierea lui Cristos,

ne reînnoieşti pentru viaţa veşnică,te rugăm, înmulţeşte în noi roadele tainei pascaleşi revarsă în inimile noastreputerea hranei aducătoare de mântuire.Prin Cristos, Domnul nostru.

Se poate folosi formula binecuvântării solemne, pag. ???*.

643Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal

25

ANUL B

LECTURA I Harul Duhului Sfânt s-a r spândit între neamuri.

Citire din Faptele Apostolilor 10,25-26.34-35.44-48

C ând Petru a ajuns în Cezareea,

a intrat la Corneliu, centurion din armata roman .

Acesta i-a ie it în întâmpinare i s-a prosternat la picioarele lui,

ca s i se închine. 26 Petru l-a ridicat, spunându-i: „Stai în picioare, eu sunt un simplu

om”. 34 Apoi s-a adresat celor care erau de fa :

„Acum în eleg cu adev rat

c Dumnezeu nu face deosebire între oameni, 35 ci îi este pl cut oricine se teme de el i s vâr e te dreptatea,

din orice popor ar fi el”. 44 Pe când Petru vorbea înc ,

Duhul Sfânt s-a coborât peste to i cei care ascultau cuvântul. 45 Credincio ii proveni i din iudaism, care veniser cu Petru,

au r mas uimi i c darul Duhului Sfânt s-a rev rsat i peste p gâni.46 C ci îi auzeau pe ei vorbind în limbi diferite

i pream rind pe Dumnezeu.

Atunci Petru a luat cuvântul: 47 „Li s-ar putea oare refuza apa botezului acestor oameni

care l-au primit pe Duhul Sfânt, întocmai ca i noi?” 48 i a poruncit ca ace tia s fie boteza i în numele lui Isus Cristos.

Dup acestea l-au rugat pe Petru s r mân la ei câteva zile.

644 Timpul pascal

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 97,1.2-3ab.3cd-4 (R.: 2b)

R.: Domnul cheam la mântuire toate popoarele.sau

Aleluia.

1 Cânta i Domnului un cântec nou,

pentru c a f cut lucruri minunate;

dreapta i bra ul lui cel sfânt

i-au adus biruin . R.

2 Domnul i-a f cut cunoscut mântuirea,

i-a descoperit dreptatea înaintea neamurilor;3ab i-a adus aminte de bun tatea i fidelitatea lui,

fa de casa lui Israel. R.

3cd Toate marginile p mântului

au v zut biruin a Dumnezeului nostru.4 Striga i c tre Domnul, cu strig te de bucurie, to i locuitorii p mântului,

izbucni i în strig te de veselie i cânt ri de laud . R.

645Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal

7

LECTURA A II-A Dumnezeu este iubire.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,7-10

P reaiubi ilor,

s ne iubim unii pe al ii,

pentru c dragostea este de la Dumnezeu

i oricine iube te este n scut din Dumnezeu

i îl cunoa te pe Dumnezeu. 8 Cel care nu iube te nu-l cunoa te pe Dumnezeu,

c ci Dumnezeu este iubire. 9 Dragostea lui Dumnezeu fa de noi

s-a ar tat prin faptul c

Dumnezeu l-a trimis pe unicul s u Fiu în lume,

ca s avem via prin el. 10 Dragostea nu st în faptul c noi l-am iubit pe Dumnezeu,

ci în faptul c el ne-a iubit pe noi

i l-a trimis pe Fiul s u

ca jertf de isp ire pentru p catele noastre.

Cuvântul Domnului

646 Timpul pascal

ALELUIA In 14,23

(Aleluia) Dac m iube te cineva, va p zi cuvântul meu, spune

Domnul;

i Tat l meu îl va iubi i vom veni la el. (Aleluia)

EVANGHELIA Nimeni nu are o iubire mai mare ca acela

care î i d sufletul pentru prietenii s i.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristosdup sfântul Ioan 15,9-17

Î n timpul acela,

Isus a spus ucenicilor s i: 9 „Precum m-a iubit pe mine Tat l,

tot a a i eu v iubesc pe voi.

R mâne i în dragostea mea. 10 Dac p zi i poruncile mele,

ve i r mâne în iubirea mea,

dup cum i eu am p zit poruncile Tat lui meu

i r mân în iubirea lui.11 Acestea vi le-am spus ca bucuria mea s fie în voi

i ca bucuria voastr s fie deplin .12 Aceasta este porunca mea:

s v iubi i unii pe al ii, a a cum v-am iubit i eu pe voi. 13 Nimeni nu are o mai mare dragostea decât acesta:

ca cineva s - i dea via a pentru prietenii s i.14 Voi sunte i prietenii mei, dac face i ceea ce v poruncesc. 15 De acum nu v mai numesc slugi,

647Sãptãmâna a VI-a a timpului pascal

pentru c sluga nu tie ce face st pânul s u,

dar v-am numit pe voi prieteni,

pentru c toate câte le-am auzit de la Tat l meu

vi le-am f cut cunoscute.16 Nu voi m-a i ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi

i v-am rânduit s merge i i s aduce i roade,

iar roadele voastre s r mân ,

ca Tat l s v dea tot ceea ce ve i cere în numele meu.17 Aceasta v poruncesc: s v iubi i unii pe al ii”.

Cuvântul Domnului

*

**

***

Cuvântul Domnului

***

**

*

Ajuns la Cezareea, Petru reflectează şi ne face pe fiecare dintre noi să reflectăm

asupra faptului că Dumnezeu nu are preferinţe şi că, în faţa ochilor săi, orice om este egal şi vrednic să-l primească pe Duhul Sfânt şi botezul în numele lui Isus. Aceste cuvinte ne trimit la două situaţii din viaţa cotidiană. Pe deoparte, la toate acele momente în care ni se întâmplă să judecăm în mod grăbit şi superficial persoanele pe carele cunoaştem, fără a ne gândi că în faţa lui Dumnezeu orice om are aceeaşi demnitate şi este iubit în acelaşi mod. Pe de altă parte, la exemplul celui care, deşi nu este credincios, trăieşte în fapte şi în mod concret evanghelia, mult mai mult decât o facem noi uneori. Este aceeaşi uimire a primilor creştini în faţa convertirii păgânilor şi în faţa căreia Petru spune că şi ei sunt vrednici să primească botezul.

Atât în scrisoare, cât şi în evanghelie, Ioan ne vorbeşte despre iubirea lui Dum-nezeu. Numai cel care îl iubeşte pe Dumnezeu, îl cunoaşte, pentru că Dumnezeu este iubire. El cel dintâi ne-a iubit şi l-a dat pe Fiul său pentru mântuirea noastră. Astfel, Isus ne spune că noi am fost aleşi de el, că el ne-a numit prieteni şi nu ne mai numeşte slugi, că ne-a indicat drumul fericirii: acela de a ne iubi unii pe alţii, aşa cum el ne-a iubit pe noi. Numai aşa bucuria noastră va fi deplină şi numai aşa vom aduce rod. Gândindu-ne la situaţiile pe care ni le prezintă viaţa, aceste cuvinte sunt de mângâiere, de ajutor, dar şi greu de înţeles. Greu de înţeles pentru că Tatăl, în faţa cererilor multe şi continue, nu ne dă ceva ce îi cerem, în timp ce, dacă ne uităm mai bine, ne-a dăruit altceva. A fi iubiţi de Dumnezeu şi a fi numiţi de el „prieteni" ne dă un sens de pace şi de seninătate, o mare putere, dar ne cere şi o angajare care nu e lipsită de importanţă: a ne da viaţa pentru proprii prieteni, a lua crucea şi a-l urma pe Isus, a respecta poruncile sale. Astfel, ajungem să trăim momente de bucurie, de naştere, de speranţă, în care ne simţim iubiţi de el. Dar trăim şi moartea, plânsul, suferinţa, boala, situaţiile triste... şi continuăm să fim iubiţi de el. În faţa tuturor acestor situaţii este spontan să ne întrebăm: de ce? Unica posibilitate este să ne abandonăm Domnului şi să avem încredere că există un sens în spatele tuturor acestor lucruri, că există o înviere după Calvarul şi crucea lui Isus.

Elisa Bissacco şi Massimo Callegara De la răsărit până la apus, mai 2009