TEMA DE CASĂ –DREPT PROCESUAL PENALSpecializarea: Drept, Anul III, I.D., Semestrul I

Student: Dușcu( Vîlciu) Georgeta-Mariana

CERINŢE*:I. Marcaţi varianta/variantele corectă/corecte prin încercuirea

literei/lor corespunzătoare. Precizare: Testul-grilă este unul de tip deschis. Astfel, fiecare model de test din cele 10 propuse poate avea toate cele 4 variante corecte, 3 dintre acestea, 2, 1 sau niciuna. Ceea ce se evaluează este modelul de test și nu fiecare variantă, nefiind posibilă astfel corectura intermediară.

II. Pentru fiecare model de test, motivaţi opțiunea de rezolvare a fiecărei variante de răspuns (indiferent cum ați apreciat-o, corectă sau incorectă).

1. În România, procesul penal: a) este astăzi configurat prin reglementarea dată de NCPP, intrat în

vigoare la 01 iulie 2014;b) este o desfășurare de faze și etape destinate tragerii la răspundere

penală a celor care săvârșesc delicte, contravenții și infracțiuni;c) are, de regulă, o fază prealabilă denumită urmărire penală; d) antrenează instanțele judecătorești, parchetele organizate pe lângă

acestea și alte entități, potrivit competențelor atribuite lor prin lege.

Răspuns:a) Fals: este astăzi configurat prin reglementarea dată de NCPP, intrat

în vigoare la 01 februarie 2014, și nu 01 iulie 2014;b) Fals: este o desfășurare de faze și etape destinate tragerii la

răspundere penală a celor care săvârșesc doar infracțiuni, nu și delicte sau contravenții, deoarece urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au săvârșit o infracțiune și la stabilirea răspunderii penale a acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată;c) Adevărat: are, de regulă, o fază prealabilă denumită urmărire penală,

deoarece prin această primă fază se strâng probele necesare pentru a dovedi existența sau inexistența unei infracțiuni;d) Adevărat: antrenează instanțele judecătorești, parchetele organizate

pe lângă acestea și alte entități, potrivit competențelor atribuite lor prin lege, deoarece acesta are două etape distincte, fiecare de o importanță deosebită, și anume, urmărirea penală și judecata; faza de urmărire penală are drept scop strângerea tuturor probelor pentru a stabili dacă s-a săvârșit o infracțiune, urmărire ce se efectuează de organele de poliție sub supravegherea procurorului, iar în faza de judecată, în principiu, se reaudiază părțile, martorii audiați în faza de urmărire penală, se administrează eventuale alte probe propuse de părți și, la final, judecătorul se pronunță;

2. Acțiunea:a) penală din cadrul procesului penal este o acțiune obligatorie,

personală și indisponibilă; b) penală din procesul penal, ca si acțiunea civilă din procesul penal,

este o acțiune cu caracter patrimonial; c) penală din procesul penal are ca titular statul, ca subiect activ; d) penală din procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere

penală.

Răspuns:a) Adevărat: acțiunea penală din cadrul procesului penal este o

acțiune obligatorie, deoarece prin săvârșirea infracțiunii, aceasta devine exercitabilă, iar exercitarea sa devine obligatorie; este indisponibilă, deoarece odată pusă în mișcare nu poate fi retrasă, trebuind a fi continuată până la epuizarea ei care are loc prin rămânerea definitivă a soluției care se pronunță în cauza penală; este personală, ca urmare a principiului răspunderii penale personale, putând fi exercitată numai împotriva persoanelor care au calitatea de participanți la săvârșirea infracțiunii.

b) Fals: acțiunea penală din procesul penal nu este o acțiune cu caracter patrimonial, deoarece aceasta are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, pe când obiectul acțiunii civile din procesul penal este acela de a trage la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

c) Adevărat: acțiunea penală din procesul penal are ca subiect activ, statul, reprezentant al societății, pe de o parte, pe de altă parte, are ca subiect pasiv, pesoana sau persoanele care au săvârșit, în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracțiune;

d) Adevărat: acțiunea penală din procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere penală, deoarece se pune în mișcare și se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.

3. În materie penală, competența:a) după materie, distinge între organe judiciare de grad ierarhic diferit; b) teritorială distinge între organe judiciare de același grad ierarhic;c) după persoană, are drept criteriu de delimitare calitatea persoanei

celui care instrumentează cauza; d) după persoană, are drept criteriu de delimitare calitatea persoanei

celui care a săvârșit fapta.Răspuns:

a) Adevărat: competența după materie, distinge între organe judiciare de grad ierarhic diferit, deoarece stabilește care dintre organe pot instrumenta cauzele penale;

b) Adevărat: competența teritorială distinge între organe judiciare de același grad ierarhic, deoarece stabilește care dintre acestea au dreptul și obligația de a descoperi, cerceta și soluționa o cauză penală, în raport cu locul comiterii faptei;

c) Fals:competența după persoană, nu are drept criteriu de delimitare calitatea persoanei celui care instrumentează cauza, ci calitatea persoanei celui care a săvârșit fapta, întrucât calitatea făptuitorului stabilește competența de cercetare de către instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea, precum și alte entități;

d) Adevărat: competența după persoană, are drept criteriu de delimitare calitatea persoanei celui care a săvârșit fapta, deoarece stabilește care dintre organele judiciare au dreptul de a soluționa

cauzele penale în raport cu o anumită calitate a făptuitorilor acestora în momentul săvârșirii infracțiunii.

4. Judecătorul de drepturi și libertăți: a) este competent să soluționeze doar acțiunea civilă din cadrul

procesului penal; b) ca și judecătorul de cameră preliminară, se pronunță asupra

legalității actului de trimitere în judecată sau asupra soluțiilor de netrimitere în judecată;

c) poate încuviința efectuarea unei percheziții informatice; d) se pronunță în materia măsurilor preventive și asigurătorii.

Răspuns:a) Fals: judecătorul de drepturi și libertăți nu este competent să

soluționeze acțiunea civilă din cadrul procesului penal, deoarece acțiunea civilă se exercită de către instanța de judecată, judecătorul de drepturi și libertăți dispunând asupra drepturilor și libertăților făptuitorului;

b) Fals: judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță asupra actelor și măsurilor din cadrul urmăririi penale, și nu asupra legalității actului de trimitere în judecată sau asupra soluțiilor de netrimitere în judecată, care se realizează de judecătorul de cameră preliminară;

c) Adevărat:judecătorul de drepturi și libertăți poate încuviința efectuarea unei percheziții informatice, deoarece se regăsește printre atribuțiile acestuia: încuviințează percheziții domiciliare, încuviințează folosirea metodelor și tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare, etc.;

d) Adevărat: judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță în materia măsurilor preventive și asigurătorii, deoarece și aceasta se regăsește printre atribuțiile acestuia.

5. Curtea militară de apel: a) este singura instanță militară din sistem, ca organ judiciar cu

competență specializată; b) poate soluționa conflicte de competență ivite între orice alte instanțe

judecătorești din sistemul judiciar; c) are competență comparabilă curții de apel, circumstanțiată la fapte

penale săvârșite de militari; d) are și competență personală, fiind învestită cu cauze săvârșite de

generali, mareșali, amirali. Răspuns:

a) Fals: Curtea militară de apel nu este singura instanță militară din sistem, ci este și tribunalul militar, ca organ judiciar cu competență specializată;

b) Fals: curtea militară de apel poate soluționa doar conflictele de competență ivite între tribunalele militare din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de acestea în cazurile prevăzute de lege;

c) Adevărat: curtea militară de apel are competență comparabilă curții de apel, deoarece doar aceasta judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de militari, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege;

d) Adevărat: curtea militară de apel are și competență personală, deoarece judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de generali, mareșali, amirali.

6. Este organ de urmărire penală:

a) instanța judecătorească, indiferent de grad ierarhic; b) procurorul, ca reprezentant al Ministerului public; c) avocatul suspectului;d) procurorul, care conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale.

Răspuns:a) Fals: instanța judecătorească, indiferent de gradul ierarhic, nu se

ocupă cu urmărirea penală a făptuitorului, ci doar cu judecarea acestuia;

b) Adevărat: procurorul, ca reprezentant al Ministerului public, este organ de urmărire penală, deoarece în execitarea acestei funcții, strânge probele pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată a inculpatului;

c) Fals: avocatul suspectului nu este organ de urmărire penală, deoarece acesta este reprezentantul legal al acestuia, protejându-i interesele;

d) Adevărat: procurorul este organ de urmărire penală, care conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale, deoarece acesta este cel care conduce ancheta.

7. O probă este admisibilă și poate fi administrată în procesul penal, dacă este:

a) prevăzută de lege;b) acceptată de toate părţile;c) pertinentă, fără a fi concludentă;d) legală, pertinentă, concludentă și utilă.

Răspuns:a) Adevărat: o probă este admisibilă și poate fi administrată în

procesul penal, dacă este prevăzută de lege, deoarece o probă care nu este prevăzută de lege sau este interzisă, nu poate fi administrată în proces;

b) Fals: o probă nu trebuie acceptată de toate părțile pentru a fi admisibilă/ pentru a fi administrată în procesul penal, deoarece părțile pot cel mult să propună și să ceară administrarea lor;

c) Adevărat: o probă este admisibilă și poate fi administrată în procesul penal, dacă este pertinentă, fără a fi concludentă, deoarece poate servi la dovedirea unor fapte și împrejurări privind cauza aflată în faza de urmărire penală sau judecată, având legătură cu acestea;

d) Adevărat: o probă este admisibilă și poate fi administrată în procesul penal, dacă este legală, pertinentă, concludentă și utilă, deoarece prin administrarea acesteia se pot stabili faptele și împrejurările a căror existență sau inexistență trebuie constatată în vederea aflării adevărului în cauză.

8. Sarcina de a proba:a)în latura penală a procesului penal, o are instanța de judecată;b)aparține exclusiv suspectului; c)este un drept al inculpatului;d)este o obligație procesuală care nu se confundă cu dreptul părților sau al subiecților procesual principali de a propune probe în procesul penal.

Răspuns:a) Fals: sarcina de a proba în latura penală a procesului penal nu o

are instanța de judecată, deoarece aceasta revine în principal procurorului și organelor de cercetare penală, care au obligația ca, după sesizare, să caute și să strângă datele ori informațiile cu privire la existența infracțiunilor și identificarea persoanelor care au săvârșit infracțiuni;

b) Fals: sarcina de a proba nu aparține exclusiv suspectului, deoarece acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția;

c) Adevărat: sarcina de a proba este un drept al inculpatului, deoarece dacă în cauză au fost administrare probe de vinovăție, acesta poate proba lipsa de temeinicie a acestora, putând solicita administrarea de probe în apărare;

d) Adevărat: sarcina de a proba este o obligație procesuală care nu se confundă cu dreptul părților sau al subiecților procesuali principali de a propune probe în procesul penal, deoarece aceasta incumbă în principal procurorului și organelor de cercetare penală.

9. Martorul:a)este un participant la procesul penal, pentru care normele de procedură reglementează mijloace juridice de protecție;b)depune un jurământ sau face o declarație solemnă înainte de a fi

audiat; c)ca şi expertiza, este un mijloc de probă în procesul penal; d)este singurul mijloc de probă admisibil în latura civilă a procesului

penal.

Răspuns:a) Adevărat: martorul este un participant la procesul penal,

pentru care normele de procedură reglementează mijloace juridice de protecție, deoarece acesta poate avea cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauza penală și care beneficiază de protecție în cazul în care există suspiciunea rezonabilă că viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională a acestuia sau a unui membru de familie ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizează organelor judiciare sau a declarațiilor sale;

b) Adevărat: martorul depune un jurământ sau face o declarație solemnă înainte de a fi audiat, deoarece se angajează să declare adevărul în fața organelor judiciare;

c) Adevărat: martorul, ca și expertiza, este un mijloc de probă în procesul penal, deoarece prin datele furnizate sau declarațiile făcute poate contribui la stabilirea vinovăției/ nevinovăției inculpatului;

d) Fals: martorul nu este singurul mijloc de probă admisibil în latura civilă a procesului penal, deoarece pot exista și alte mijloace de probă.

10. Reţinerea: a) ca şi arestarea preventivă, este o măsură de ocrotire a

suspectului/inculpatului; b) ca și controlul judiciar, este o măsură asigurătorie;

c) este procedura prin care se examinează şi apreciază probele în procesul penal;

d) poate fi dispusă pe durată nedeterminată.

Răspuns:a) Fals: reținerea, ca și arestarea preventivă, este o măsură

preventivă ce se dispune față de suspect/inculpat, deoarece aceasta ajută la împiedicarea sustragerii acestuia de la urmărirea penală sau de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni;

b) Fals: atât reținerea, cât și controlul judiciar, sunt măsuri preventive care se dispun dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune;

c) Fals: reținerea este procedura pe care organul de cercetare penală sau procurorul o poate dispune față de suspect/inculpat;

d) Fals: reținerea nu poate fi dispusă pe durată nedeterminată, ci se dispune prin ordonanță de către procuror sau organele de cercetare penală pe o durată de cel mult 24 de ore.

Notă: 1. Fiecare model de test, rezolvat corect si motivat, este evaluat cu 1 punct. Rezolvarea integrală și motivată a testului - potrivit cerinţelor formulate – echivalează cu nota 10.00.

2. Temele de casă cu motivări identice în formulare nu vor putea fi evaluate, întrucât nu se poate identifica autorul. Rog așadar, efort individual.