Drepturile omului și suveranitatea statelor prin prisma jurisprudenței CEDO

Drepturile omului reprezintă principalele condiții care permit fiecărei persoane să-și dezvolte și să-și folosească cât mai eficient calitățile: fizice, intelectuale, morale, socio-afective și spirituale. Ele decurg din inspirația tot mai mare a omenirii la o viață în care demnitatea și valoarea fiecăruia este respectată și protejată. 

Pentru început este nevoie de a defini noțiunea - suveranitate de stat. Astfel suveranitatea de stat este acea calitate a puterii de stat de a fi supremă și independentă, în virtutea căreia statul are dreptul de a rezolva liber și după propria sa apreciere  problemele sale interne și externe și de a-și îndeplini funcțiile sale, fără a încălca drepturile corespunzătoare ale altor state sau principiile și normele dreptului internațional.

În continuare voi analiza câteva hotărâri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului care se referă la diferite aspecte ale exercitării suveranității de stat și care au creat precedente pentru jurisprudența europeană.

1. Cauza Ilașcu și Alţii c. Moldovei și Rusiei (8 iulie 2004).

Scurtă prezentare a circumstanțelor speței:Domnii Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Andrei Ivanţoc și Tudor Petrov-Popa sunt

cetățeni ai Republicii Moldova care au fost arestați și deținuți de către autorităţile autoproclamatei ”Republicii Moldovenești Nistrene”, fiind condamnați pentru acțiuni de anti-sovietism și de faptul că au luptat prin mijloace ilegale împotriva ”statului” Transnistria.Curtea a constatat că autorităţile moldovenești sunt responsabile de încălcarea drepturilor garantate de Convenţie, deoarece nu au întreprins măsuri de asigurare a acestora și nu au contracarat încălcarea lor. La fel, poartă responsabilitate și Federaţia Rusă, deoarece teritoriul Transnistriei era și continuă să fie de facto sub controlul Federaţiei Ruse datorită trupelor și tehnicii militare rusești staţionate pe acest teritoriu și a ajutorului financiar pe care această ţară îl acordă regimului separatist.

Violarea art. 3, 5, 34 ale Convenției. (Interzicerea torturii; Dreptul la libertate și la siguranță; Cereri individuale)

Concluzii cu privire la RM - Statul nu poate limita exercitarea suveranității sale pe teritoriul țării. În ceea ce privește F. Rusă - Statul se face responsabil pentru aplicarea forței în afara teritoriului de stat.

2. Cauza Moustaquim c. Belgiei (18 februarie 1991).

Scurtă prezentare a circumstanțelor speței:Domnul Abderrahman Moustaquim este cetățean al Marocului, fiind născut la

Casablanca în 1963 (28 septembrie).La vârsta de aprox. 2 ani el, împreună cu familia, în care la acel moment erau deja 4 copii, emigrează în Belgia, unde familia se mai mărește încă cu 3 membri. Astfel domnul Moustaquim obține permis de ședere pe teritoriul Regatului Belgiei. Mai apoi, ca rezultat al unui șir de infracțiuni pe care acesta le-a săvârșit în timpul cât era minor, apoi și după majorat, la 28 februarie 1984, în baza unei hotărâri judecătorești,

1

Drepturile omului și suveranitatea statelor prin prisma jurisprudenței CEDO

pentru comportamentul infracțional, la vârsta de 20 ani, este expulzat din țară, fiindu-i interzis accesul pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de 10 ani.

Violarea art. 8 al Convenției. (Dreptul la respectarea vieții private și de familie)

Concluzii: Statul trebuie să garanteze respectarea drepturilor omului chiar și persoanelor care încalcă ordinea de drept.

3. Cauza Mathew c. Olandei. (25 septembrie 2005)

Scurtă prezentare a circumstanțelor speței:Domnul Eduardo Alexander Antonio Mathew, născut în 1973, este cetățean al

Regatului Țărilor de Jos (Olanda). La 21 octombrie 2001 acesta a fost arestat pe Aruba – o insulă din arhipelagul Antilelor Olandeze (în apropiere de Venezuela), aflată sub jurisdicția Olandei.Arestatul, fiind instructor de kickboxing, a fost suspectat de comiterea infracțiunii de vătămare gravă a integrității corporale și aflându-se în stare de arest preventiv, care a durat circa 3 ani, a fost deținut în condiții inumane și supus torturii. Ca rezultat a avut de suferit grav starea sănătății.Violarea art. 3 al Convenției. (Interzicerea torturii)

Concluzii: Statul este responsabil pentru teritoriile asupra cărora exercită influență.

În concluzie, aș dori să menționez că Curtea în adoptarea hotărârilor a aplicat teoria răspunderii obiective, delimitând exercitarea suveranității statului și influențele externe la care acesta este supus.Statele au obligația de a respecta drepturile omului în toate cazurile: chiar și când persoana este infractor sau nu, este cetățean al statului respectiv sau e apatrid și pe tot teritoriul asupra căruia statul își exercită puterea sau influența.Sper că în curând statele vor ajunge la un asemenea grad de dezvoltare în care nu va mai fi necesară garantarea respectării drepturilor omului prin convenții, acestea fiind respectate de la sine.

2