7/27/2019 Drepturile și obligațiile părinților

http://slidepdf.com/reader/full/drepturile-i-obligaiile-parinilor 1/3

Drepturile și obligațiile părinților A fi părinte nu înseamnă doar aducerea pe lume a unui copil, este una dintre cele maisatisfăcătoare experienţe pe care un om le poate avea. A fi părinte este aproape o meserie.

Părinte –  femeie sau barbat considerat în raport cu copii săi tată su mamă. Drepturile părințior sunt în același timp și obligațiile lor, deoarece ei au obligația de a-și

exercita drepturile în interesul copilului și a societății.Drepturile și obligațiile părinților se împart în două categorii:  Nepatrimoniale –  cu privire la persoana copilului

  Patrimoniale –  cu privire la bunurile copilului

Raporturile patrimoniale se bazează pe următoarele principii:   Părinții trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile lor părintești

numai în interesul copilului

  Exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești se fac sub îndrumarea șicontrolul continuu al autorității tutelare 

  Drepturile și obligațiile părintești sînt limitate în timp, acționînd numai pe perioadaminorității copiilor  

  Conținutul ocrotirii părintești nu diferă după cum copilul este din căsătorie sau din afaracăsătorie 

  Egalitatea părinților privitor la la drepturile și obligațiile față de copilul minor, care esteun aspect al egalității în drepturi dintre femeie și bărbat

Dreptul la educația și instruirea copilului (art. 60 Codul Familiei)  Educația este o anumită acțiune sistematică asupra psihologiei copilului pentru a-i forma

deprinderi și calități dorite de educator. Părinţii au dreptul şi sînt obligaţi să-şi educe copiii conform propriilor convingeri,

indiferent de faptul dacă locuiesc împreună sau separat. 

Părinţii poartă răspundere pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi spirituală a copiilor şiau prioritate la educaţia lor faţă de oricar e alte persoane.

Părinţii sînt obligaţi să asigure frecventarea de către copil a şcolii pînă la sfîrşitulanului de învăţămînt în care acesta atinge vîrsta de 16 ani. Dreptul de a stabili domiciliul copilului (art. 63 Codul Famliei)Părinții pot stabili domiciliul copilului de la naștere și pînă la majorat. 

În cazul cînd părinţii locuiesc separat, domiciliul copilului care nu a atins vîrsta de 14 anise determină prin acordul părinţilor. 

Dacă un atare acord lipseşte, domiciliul minorului se stabileşte de către instanţa

 judecătorească, ţinîndu-se cont de interesele şi părerea copiluluiApărarea drepturilor și intereselor legitime ale copiilor (art. 61 Codul Familiei) Drepturile şi interesele legitime ale copiilor sînt apărate de către părinţii lor.

Părinţii sînt reprezentanţii legali ai copiilor lor şi acţionează în numele lor în relaţiile cutoate persoanele fizice şi juridice, inclusiv în autorităţile administraţiei publice şi instanţele

 judecătoreşti, fără a avea nevoie de împuterniciri speciale.

În cazul existenţei unor conflicte de interese între părinţi şi copii, autoritatea tutelară esteobligată să numească un reprezentant pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime alecopilului.

Dreptul de a reprezenta copii aparține ambilor părinți și poate fi realizat de mamă sau de tatăsau de ambii.

Dreptul de a stabili un nume și prenume copilului (art.55 Codul Familiei) Copilul are dreptul la un nume de familie şi prenume. 

7/27/2019 Drepturile și obligațiile părinților

http://slidepdf.com/reader/full/drepturile-i-obligaiile-parinilor 2/3

  Copilul dobîndeşte numele de familie al părinţilor săi. Dacă părinţii  poartă nume defamilie diferite, copilul va lua numele de familie al tatălui sau al mamei, în baza acordului

comun al acestora.

Copilul va purta un prenume simplu sau unul compus din două prenume, potrivit voinţeiambilor părinţi.Dreptul bunicilor, fraților și surorilor copilului de a comunica cu acesta (art.64 CodulFamiliei)

Bunicii, fraţii şi surorile copilului au dreptul să comunice cu acesta. Dacă părinţii copilului(unul dintre ei) le refuză acest drept, autoritatea tutelară îi poate obliga să-l respecte.

Apărarea drepturilor (art. 66 Codul Familiei) Părinţii au dreptul să ceară înapoierea copilului de la orice persoană care îl reţine fără un temeilegal. În caz de litigiu, părinţii se pot adresa instanţei judecătoreşti. 

Instanţa judecătorească este în drept să respingă acţiunea ,dacă va stabili că înapoierea

copilului părinţilor săi contravine intereselor acestuia. Exercitîndu-și drepturile și obligațiile, părinții trebuie să excludă:   Comportamentul abuziv

  Insulte, maltratări de orice fel, discriminarea  Violența fizică și psihică 

  Antrenarea în acțiuni criminale 

  Consumul de băuturi alcoolice, substanțelor stupefiante, etc.   Practicarea jocului de noroc, cerșitul și alte acțiuni ilicite

Raporturile patrimoniale dintre copii și părinți privesc:   Administrarea bunurilor și reprezentarea minorului sub 14 ani   Încuviințarea actelor juridice civile minorilor care au împlinit vîrsta de 14 ani.

Administrarea bunurilor și reprezentarea minorului sub 14 ani (art. 22 Codul Civil) 

Părinții sunt reprezentanții legali ai copiilor lor și acționează în numele și în interesul lor fără aavea nevoie de împuterniciri speciale. În acest caz reprezentarea este generală deoarece vizeazătoate actele juridice pe care o persoană le poate încheia prin reprezentant. Încuviințarea actelor juridice civile minorilor care au împlinit vîrsta de 14 ani. (art. 21Codul Civil)Minorul care a împlinit vîrsta de 14 ani încheie acte juridice cu încuvințarea părinților(adoptatorilor sau curatorului), iar în cazurile prevăzute de lege și cu încuviințarea autoritățiitutelare.

Drepturile părinților minori (art. 59 Codul Familiei) •  Părinţii minori au dreptul să locuiască împreună cu copilul lor şi să participe la educaţia

lui.

•  Părinţii minori necăsătoriţi pot recunoaşte şi contesta paternitatea şi maternitatea în baze

generale. Părinţii minori care nu au atins vîrsta de 16 ani pot cere stabilirea paternităţii pecale judecătorească.

Răspunderea părinților Sancțiunile pentru neexecutarea obligațiilor părintești reglementate de dreptul familiei 

sunt clasificate în 2 categorii:

  Sancțiuni pentru neexecutarea obligațiilor părintești privind persoana copilului: 1. Decăderea din drepturi părintești 

2. Luarea copilului de la părinți fără decăderea din drepturi părintești.  Sancțiuni pentru neexecutarea obligațiilor părintești privind bunurile copilului 

1.Răspunderea civilă 

2.Răspunderea penală

7/27/2019 Drepturile și obligațiile părinților

http://slidepdf.com/reader/full/drepturile-i-obligaiile-parinilor 3/3

Decăderea din drepturi părintești (art. 67 Codul Familiei) Părinţii pot fi decăzuţi din drepturile părinteşti dacă: a) se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata pensieide întreţinere; 

 b) refuză să ia copilul din maternitate sau dintr -o altă instituţie curativă, educativă, dintr -oinstituţie de asistenţă socială sau alta similară; c) fac abuz de drepturile părinteşti; 

d) se comportă cu cruzime faţă de copil, aplicînd violenţa fizică sau psihică, atentează lainviolabilitatea sexuală a copilului; e) prin comportare amorală, influenţează negativ asupra copilului; f) suferă de alcoolism cronic sau de narcomanie; g) au săvîrşit infracţiuni premeditate contra vieţii şi sănătăţii copiilor sau a soţului; precum şi  h) în alte cazuri cînd aceasta o cer interesele copilului.

 Acţiunea privind decăderea din drepturile părinteşti poate fi pornită de celălalt părinte,

tutorele copilului, autoritatea tutelară sau procurorul. 

Luarea copilului fără decădere din drepturile părinteşti (art. 71 Codul Familiei)

La cererea autorităţii tutelare, instanţa judecătorească poate hotărî luarea copilului de la părinţifără decăderea acestora din drepturile părinteşti, dacă aflarea copilului împreună cu părinţii prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea lui, şi punerea acestuia la dispoziţia autorităţii tutelare. 

În cazuri excepţionale, dacă există un pericol iminent pentru viaţa, sănătatea sauinviolabilitatea copilului, autoritatea tutelară poate decide luarea copilului de la părinţi,comunicînd acest fapt procurorului în termen de cel mult 24 de ore

Răspunderea civilă Intervine în cazul sancțiunilor pentru neexecutarea obligațiilor părintești privind bunurile

copilului în temeiul art 1398 Cod Civul –  răspunderea delictuală. Potrivit acesteia cel care

acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial.Aceasta se realizează de copil la atingerea majoratului,de părinți sau de către autoritateatutelară, în rezultatul denunțării acesteia despre actele sau faptele care au prejudiciat. Răspunderea penală Părinții pot răspunde pentru următoarele infracțiuni:   Abuzul părinților la adopția copiilor (art. 205 C.P.) Primirea de către părinte, tutore

(curator) sau alt reprezentant legal al copilului, de către altă persoană a unei recompensesub orice formă pentru consimţămîntul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie se

 pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare

de pînă la 3 ani.

  Violența în familie (art. 201* C.P.) adică acţiunea sau inacţiunea intenţionată,manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru alfamiliei, care a provocat suferinţă fizică, soldată cu vătămarea uşoară a integrităţiicorporale sau a sănătăţii, suferinţă psihică ori prejudiciu material sau moral.

  Scoaterea ilegală a copiilor din țară (art. 207 C.P.) în baza unor acte false sau pe altăcale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate în scopuri altele decît cele indicate

la art.206, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani.