RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI AI BISERICII ÎN …...Édouard Jeauneau RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI...

Eacutedouard Jeauneau

RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI

AI BISERICII IcircN OCCIDENT

Contribuția lui Ioan Scotus Eriugena

Traducere din limba franceză de Ana-Maria Răducan și Elena Cojocariu

Ediție icircngrijită studiu introductiv note bibliografie și indici de

Florin Cricircșmăreanu

Carte tipărită cu binecuvacircntareaIcircnaltpreasfințitului

TEOFANMitropolitul Moldovei și Bucovinei

Editura DOXOLOGIA2018

CUPRINS

Notă cu privire la receptarea lui Eriugena icircn Răsăritul creștin (Eacutedouard Jeauneau)7

Notă introductivă (Florin Cricircșmăreanu) 11

Eriugena și Părinții greci ai Bisericii influență și diseminare Cacircteva repere (Studiu introductiv de Florin Cricircșmăreanu) 15

I Ioan Scotus omul şi opera 75

II Ioan Scotus Eriugena și limba greacă 109

III Ioan Scotus Eriugena mărirea și decăderea

meseriei de traducător 155

IV Pseudo-Dionisie Grigorie de Nyssa

și Maxim Mărturisitorul icircn operele lui

Ioan Scotus Eriugena 167

V Abația din Saint-Denis cea care l-a introdus

pe Dionisie icircn Occident 183

VI Dionisie Areopagitul promotorul

neoplatonismului icircn Occident 205

VII Nimic dumnezeiesc și teofanie

(Eriugena discipol al lui Dionisie) 227

VIII Comentariul lui Guillaume din Lucques

la Numele divine 237

IX Eriugena și Grigorie de Nyssa 253

X Diviziunea sexelor la Grigorie de Nyssa

și Ioan Scotus Eriugena 271

XI Ioan Eriugena și lucrarea Ambigua ad Iohannem

a lui Maxim Mărturisitorul 301

XII Traducerea eriugeniană la Ambigua

lui Maxim Mărturisitorul Thomas Gale (1636-1702)

și Codex Remensis 325

XIII Figura lui Melchisedec la Maxim Mărturisitorul 343

XIV Eriugena icircntre Vechea și Noua Romă bdquoFilioquerdquo 355

XV Sensus icircn exegeza biblică a Evului Mediu timpuriu

(secolele IX-XII) 389

XVI Rugăciune pentru dobacircndirea

icircnțelegerii Scripturilor 403

XVII Artifex Scriptura 407

XVIII Ioan Scotus și metafizica numerelor 423

XIX Cogito-ul eriugenian 447

Sursele textelor 469

Index 475

7Notă

Notă cu privire la receptarea lui Eriugena

icircn Răsăritul creștin

Acum aproximativ un an am primit un mesaj din partea domnu-lui Florin Cricircșmăreanu icircn care icircmi propunea traducerea icircn limba ro-macircnă a cacirctorva articole publicate de mine despre Ioan Scotus EriugenaAm fost icircncacircntat și am acceptat cu bucurie acest proiect Ce poate fimai plăcut decacirct să constați că un tacircnăr cercetător este interesat demunca ta și dorește să o facă cunoscută celor care nu o pot citi icircn ori-ginal Articolele selectate pentru a apărea icircn volumul Receptarea Pă-rinţilor greci ai Bisericii icircn Occident Contribuția lui Ioan Scotus Eriugenaau fost alese după criteriul influenței care a fost exercitată asupra lui IoanScotus Eriugena Fiind vorba despre Dionisie Areopagitul Grigorie deNyssa și Maxim Mărturisitorul este cumva firesc interesul creștinilor răsări-teni pentru modul icircn care au fost primiți icircn Apusul latin acești autorireprezentativi ai tradiției patristice grecești Totuși interesul pentruaceastă receptare nu este de dată recentă Se poate identifica cu exactitateicircnceputul acestei cercetări (datacircnd de la sfacircrșitul secolului al XIX-lea)icircn lucrarea lui AI Brilliantoff cu privire la influența autorilor greciasupra lui Eriugena1 Acest demers este continuat icircn zilele noastre dedomnul Valery V Petroff cercetător la Institutul de Filosofie din ca-drul Academiei Ruse de Științe care a tradus icircn rusă scrierea eriuge-niană Omilie la prologul Evangheliei după Ioan (1995) și cacircteva fragmentedin Periphyseon De asemenea acest cercetător interesat și de influența

1 AI Brilliantoff Vlijanie vostotschnago bogoslovia na zapadnoje wproisvedeniach JoannaScota Erigeni (Influența teologiei răsăritene asupra teologiei occidentale icircn operele lui Ioan ScotusEriugena) Sankt-Petersburg 1898 (reeditată la Moscova Martis 1998) Această lucrarenefiind tradusă icircntr-o limbă cu o circulație mai largă ea nu este accesibilă cercetătoriloroccidentali

8 Receptarea Părinților greci ai Bisericii icircn Occident

Părinților greci ndash icircn special a lui Maxim Mărturisitorul ndash asupra opereieriugeniene a publicat mai multe studii icircn reviste și icircn volume co-lective din Occident2

Mai sunt icircn mod cert și alți autori răsăriteni icircn special teologicare au arătat interes pentru opera eriugeniană și mai ales pentru in-fluența Părinților greci asupra acesteia Mă gacircndesc icircn primul racircnd lapărintele John Meyendorff care a participat cu o prezentare pe aceastătemă la colocviul internațional din 1991 Eriugena East and West3Trebuie să amintim aici și cercetările profesorului bulgar Georgi Ka-priev o parte dintre ele concretizate icircn studii publicate mai ales icircnlimba germană4

Icircn ceea ce privește receptarea lui Ioan Scotus icircn Romacircnia am icircn-țeles că pacircnă icircn prezent nu este tradus decacirct Comentariul la Evan-ghelia după Ioan Chiar dacă și-a desfășurat activitatea științifică icircnafara țării trebuie semnalată preocuparea constantă a lui Adrian Guiupentru temele eriugeniene materializată icircntr-o lucrare de doctorat cutitlul Eriugenarsquos Reception of Maximus Confessorrsquos Anthropology Men-ționez de asemenea și studiul său bdquolsquoReading the two booksrsquo exegesisand natural contemplation in the Periphyseonrdquo5

2 Domnului Petroff i-am acordat un interviu Athena et Chartres Conversations avecEacutedouard A Jeauneau care a fost publicat icircn limba rusă icircn Dialogue with Time IntellectualHistory Almanac 22 (2008) pp 309-355 De asemenea icircmi este cunoscută și traducereastudiului meu bdquoTranslatio studii The Transmission of Learning ndash A Gilsonian Themerdquo icircnlimba rusă de către Maya S Petrova și publicată icircn Intellektual᾽nye traditsii antichnosti i sred-nikh vekov issledovaniia i perevody (Intellectual Traditions of Antiquity and the MiddleAges Studies and Translations) Moscova Krug 2010 pp 238-301

3 John Meyendorff bdquoRemarks on Eastern Patristic Thought in John Scottus Eriu-genardquo icircn B McGinn and W Otten [eds] Eriugena East and West Papers of the EighthInternational Colloquium of the Society for the Promotion of Eriugenian Studies Chi-cago and Notre Dame 18-20 October 1991 Notre Dame London 1994 [Notre Dameconferences in medieval studies 5] pp 51-68 Trebuie amintit aici și studiul lui OlegBychkov ce icircnchide actele acestui colocviu (pp 271-280) evidențiind cercetările cacirctorvaautori din Rusia (URSS) care s-au ocupat și de gacircndirea eriugeniană activități puțincunoscute icircn Occident

4 Cum este spre exemplu studiul bdquoEodem sensu utentes Die Energienlehre der Grie-chen und die causae primordiales Eriugenasrdquo publicat icircn Theologische Quartalschrift 180(2000) pp 289-307

5 Publicat icircn Willemien Otten and Michael I Allen [eds] Eriugena and Creation pro-ceedings of the Eleventh International Conference on Eriugenian Studies held in honor of EdouardJeauneau Chicago 9-12 November 2011 Turnhout Brepols 2014 pp 263-290

9Notă

Nu putem trece sub tăcere faptul că icircn Occident scrierile irlan-dezului nu au fost icircntotdeauna apreciate Dimpotrivă Aceste lucrăriau fost incluse de Biserica Catolică icircn Index librorum prohibitorum Laconciliul de la Sens (1225) papa Honorius al III-lea a condamnatideile afirmate de irlandez icircn Periphyseon Totul s-a schimbat icircn 2009Icircntr-un discurs rostit icircn cadrul unei audiențe generale miercuri 10 iu-nie din același an papa Benedict al XVI-lea a afirmat că o bdquocenzură ve-nită din partea autorităţilor ecleziastice a aruncat o umbră şi asuprapersoanei salerdquo6 Chiar și așa icircn Occident au fost perioade cacircnd scrie-rile sale au fost apreciate reicircnflorirea ideilor eriugeniene icircn secolulal XII-lea reprezentacircnd o dovadă icircn acest sens Pe de altă parte Răsă-ritul creștin nu a cunoscut astfel de fluctuaţii icircn receptarea operei luiIoan Scotus ci putem vorbi de un interes mereu crescacircnd icircncepacircndcu studiile lui AI Brilliantoff şi pacircnă icircn zilele noastre Așadar chiardacă modeste prin comparație cu studiile eriugeniene realizate icircnOccident lucrările autorilor care provin din Răsăritul creștin cunosco traiectorie vădit ascendentă aspect care nu poate decacirct să mă bu-cure Icircn acest context se icircnscrie și proiectul coordonat de Florin Cricircș-măreanu finalizat cu publicarea acestui volum care include nouă-sprezece dintre studiile mele traduse icircn limba romacircnă şi icircnsoțite de unconsistent studiu introductiv de bibliografie și indici Nu pot decacirctsă salut călduros apariţia acestei lucrări și să sper că icircntr-o anumitămăsură aceste texte vor fi utile celor care doresc să cunoască mai binereceptarea Părinților greci icircn Occidentul latin și că ele vor constitui unargument icircn plus pentru realizarea de noi traduceri din opera irlan-dezului nostru

Eacutedouard Jeauneau16 iulie 2017

6 Pentru papa Benedict al XVI-lea bdquogacircndirea teologică a lui Eriugena constituie dovadacea mai clară a icircncercării de a exprima ceea ce se poate spune despre Dumnezeu Cel denespus sprijinindu-se doar pe taina Cuvacircntului icircntrupat icircn Iisus din Nazaretrdquo (Textul in-tegral al discursului de reabilitare al lui Ioan Scotus rostit de papa Benedict al XVI-lea poatefi consultat aici httpw2vaticanvacontentbenedict-xvifraudiences2009documentshf_ ben-xvi_aud_20090610html)

11Notă

Notă introductivă

Ideea acestui proiect pe care-l propunem acum cititorilor icirci apar-ține prietenului și colegului meu Dragoș Micircrșanu Punctul de ple-care l-a constituit un text al meu ndash Maxim Mărturisitorul Studii șitraduceri (Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo Colecţia bdquoBiblio-theca Patristica Iassiensisrdquo 2016) ndash unde scrierile lui Eacutedouard Jeau-neau sunt citate frecvent De aici și pacircnă la schimbul de mesaje cudomnul Eacute Jeauneau nu a fost decacirct un pas domnia sa acceptacircnd cubucurie propunerea noastră

Icircn literatura autohtonă nu am cunoștință de existența unui proiectsimilar care să surprindă măcar și fragmentar receptarea Părințilorgreci ai Bisericii icircn Occidentul latin Or dacă e să inaugurăm acest ca-pitol cred că este potrivit să icircncepem cu icircnceputul adică cu Eriugena

Selecția și ordonarea articolelor traduse icircmi aparține icircnsă lista fi-nală a acestor texte și titlul acestui volum au fost discutate și accep-tate de autorul studiilor domnul Eacutedouard Jeauneau căruia icirci mulțu-mesc și pe această cale pentru deschiderea arătată față de proiectulnostru și pentru excelenta colaborare Pentru mine este o mare onoarecă am putut dialoga cu domnia sa și că am putut contribui icircntr-o oa-recare măsură la realizarea acestui proiect

Cacircteva precizări 1 titlurile unor publicații care sunt prescurtate icircn articolele lui

Eacute Jeauneau le-am scris integral 2 am icircncercat să nu icircncarc suplimentar textul tradus cu note de

subsol Icircnsă acolo unde am considerat că unele informații noi potveni icircn sprijinul cititorului am adăugat cacircteva note sau le-am com-pletat pe cele deja existente Icircn primul caz am adăugat note acolo


unde o trimitere viza alte studii care nu au fost selectate pentru acestvolum sau cacircnd icircntre timp au apărut ediții critice la textele discutateIcircn al doilea racircnd acolo unde scrierile menționate icircn note sunt traduseicircn limba romacircnă am menționat aceste traduceri icircntre paranteze

3 studiile lui Eacute Jeauneau au pe alocuri marca oralității deoareceo mare parte din aceste articole au fost prezentate la diverse mani-festări academice Pe de altă parte anumite chestiuni dragi auto-rului se repetă icircn unele studii care au fost scrise uneori la distanțemari de timp Aceste repetiții ilustrează și o anumită continuitate icircncercetarea lui Eacute Jeauneau Dacă autorul acestor texte nu s-a sfiit să lepublice din nou fără modificări icircn cele două antologii7 din care am tra-dus și noi icircn limba romacircnă nu văd de ce altcineva s-ar arăta deranjatde aceste repetiții Icircn definitiv poate fi sesizat aici un principiu peda-gogic elementar repetitio mater studiorum est

4 cacirct privește antroponimele menționate de Eacute Jeauneau icircn stu-diile sale acolo unde nu există o formă impusă icircn limba romacircnă ampreferat versiunea latină a respectivului nume

5 icircn notele de subsol pentru simplificare am folosit Ibidem și IdemPrin traducerea acestor studii publicate la distanță unele de

altele putem observa și o evoluție a gacircndirii lui Eacute Jeauneau dato-rată icircn special acumulării de experiență prin lucrul cu noi manus-crise martori esențiali ai recuperării ideilor eriugeniene dar și edi-țiilor critice și a studiilor valoroase care au apărut icircntre timp

Mulțumesc celor două traducătoare din limba franceză Ana MariaRăducan și Elena Cojocariu care au dat dovadă de icircnalt profesio-nalism icircn tălmăcirea unor texte nu tocmai ușoare pe alocuri destulde tehnice care au presupus nu doar cunoștințe temeinice de limbafranceză ci și cunoștințe de limba latină și greacă veche De asemenease cuvine să-i mulțumesc și colegei Florina-Rodica Hariga care s-a ală-turat proiectului nostru traducacircnd un articol publicat de autor icircnlimba engleză

7 Eacutedouard Jeauneau Eacutetudes eacuterigeacuteniennes Paris Eacutetudes Augustiniennes 1987 și IdembdquoTendenda vela Excursions litteacuteraires et digressions philosophiques agrave travers le Moyen AcircgeTurnhout Brepols 2007

13Notă

Icircn finalul acestor racircnduri de icircnceput ne-am bucura dacă aceastărealizare ar putea fi considerată o modestă contribuție icircn onoareadomnului Eacutedouard Jeauneau savantul care a reușit să icircmbine fără difi-cultate smerenia ndash icircntacirclnită icircn scrierile de care s-a ocupat atacirctea de-cenii ndash cu erudiția debordantă

Florin CricircșmăreanuIași 2017

15Eriugena și Părinții greci ai Bisericii influență și diseminare Cacircteva repere

Eriugena și Părinții greci ai Bisericii

influență și diseminare Cacircteva repere

Icircntr-una din scrierile sale Eacutetienne Gilson precizează faptul căodată cu bdquosecolul al IX-lea [] a avut loc o adevărată migraţie a dască-lilor irlandezi icircn Franţa (sic) O spune Heiricus de Auxerre icircn prolo-gul poemului despre Viaţa Sfacircntului Germanus icircnfruntacircnd mareaaproape toată Irlanda cu oastea ei de filosofi a coboracirct pe ţărmurileFranţei Quid Hiberniam memorem contempto pelagi discrimine paenetotam cum grege philosophorum ad littora nostra migrantem (icircmi amin-tesc că icircnfruntacircnd pericolul mării aproape icircntreaga Irlandă a venitpe ţărmurile noastre cu ceata ei de filosofi)rdquo1 Dintre aceşti filosofide departe rolul cel mai important pentru cultura europeană occiden-tală l-a avut Ioan Scotus zis Eriugena bdquoTerenulrdquo icircnsă a fost pregătitmai dinainte de către Alcuin şi discipolii săi2

Scotum illum qui est in palatio regis Joannem nomine3 Unul dintrepuținele izvoare din secolul al IX-lea ne transmite faptul că un anu-me Ioan (Johannes) se afla icircn palatul imperial și era numit de cătrecontemporanii săi Irlandezul (Scottus) Acest personaj care și-a spus

1 Eacutetienne Gilson Filosofia icircn Evul Mediu De la icircnceputurile patristice pacircnă la sfacircrşitulsecolului al XIV-lea traducere de Ileana Stănescu Bucureşti Humanitas 1995 p 184

2 Pentru acest subiect vezi Fredegisus De substantia nihili et tenebrarum ndash Despre sub-stanţa nimicului şi a icircntunericului ediţie bilingvă Prefaţă de Christian Trottmann traduceredin limba latină notă introductivă tabel cronologic note comentarii şi bibliografie deFlorin Cricircșmăreanu Bucureşti Editura Univers Enciclopedic Gold 2015 icircn special p 51sqq Din acest volum am preluat unele fragmente pe care le-am folosit icircn acest studiu intro-ductiv prezenta cercetare venind ca o prelungire a celei desfășurate icircn cartea menționată

3 Pardulus de Laon bdquoEpistola ad ecclesiam Lugdunensemrdquo icircn De tribus epistolis (PL121 1052A)


Eriugena4 pare că s-a retras discret icircn spatele impresionantei saleopere de autor și traducător care s-a păstrat de la el Datele care deli-mitează viața sa (cca 810815-877)5 pe care le icircntacirclnim icircn mai toatedicționarele de specialitate nu se sprijină pe nici un izvor autenticCert este faptul că omul despre care știm atacirct de puține lucruri este unpersonaj important pe nedrept trecut foarte multă vreme icircn uitarefără de care nu putem concepe Renașterea culturală carolingiană cubazele ei stabilite de către Alcuin la icircndemnul lui Carol cel Mare6 Dintoate sursele inventariate pacircnă icircn prezent de către specialiști s-au adu-nat foarte puține date care privesc viața irlandezului despre momentul

4 Pentru acest nume a optat chiar irlandezul icircn introducerea care icircnsoțește tradu-cerea scrierilor păstrate sub numele lui Dionisie Areopagitul (PL 122 1035A-1036A)Eriugena (Eriu) nu icircnseamnă altceva decacirct faptul că era bdquonăscut icircn originar din Irlandardquo(pentru detalii vezi Eacutedouard Jeauneau și Paul Dutton The Autograph of Eriugena (CorpusChristianorum Medieval Latin Series Autographa Medii Aeui 3) Turnhout Brepols 1996Dermot Moran menționează că numele Eriugena nu se regăsește icircn Analele de la Saint-Bertin (840-882) care inventariază și persoanele de la curtea lui Carol cel Pleșuv Existăicircnsă o mențiune cu privire la un anume Ioan bdquoIrlandezulrdquo la Prudentius de Troyes icircn lu-crarea sa De Predestinatione (851) care-l considera un continuator al lui Pelagius bdquoPelagiisectatorem Ioannem videlicet Scotumrdquo (PL 115 1011B) care a venit din Irlanda icircn Galia(bdquote solumhellip Galliae transmisit Hiberniardquo ndash PL 115 1194A) (Dermot Moran bdquoJean ScotEacuterigegravene la connaisance de soi et la tradition ideacutealisterdquo icircn Les eacutetudes philosophiques 1 (2013)pp 29-56 aici p 29 n 2)

5 Mai prudent fără a menționa date Eacute Jeauneau spune că bdquoIoan Scotus s-a născut icircnprimul sfert al secolului al IX-lea şi a murit icircn ultimul sfert al aceluiaşi secolrdquo (bdquoJean Scotlrsquohomme et lrsquoœuvrerdquo icircn Jean Scot Homeacutelie sur le Prologue de Jean Paris Eacuteditions du Cerf(Sources chreacutetiennes 151) 1969 pp 9-50 republicat icircn Eacutedouard Jeauneau Eacutetudes eacuterigeacuteniennesParis Eacutetudes Augustiniennes 1987 pp 11-54 (trad icircn acest volum p 75-108) Dermot Mo-ran (bdquoJohn Scottus Eriugenardquo icircn Edward N Zalta [ed] The Stanford Encyclopedia of PhilosophyFall 2003 Edition) apreciază că abia icircn secolul al XVII-lea s-a impus numele tautologicScotus Eriugena pentru a-l deosebi astfel pe autorul nostru de franciscanul Ioan Duns Sco-tus (12651266-1308) Mai exact arhiepiscopul de Armagh Jacobus Usserius (1581-1656)este primul care a combinat cele două supranume Scottus cu Eriugena (Veterum epistola-rum Hibernicarum sylloge Dublin 1632 p 57) iar acest pleonasm avea să fie impus de Tho-mas Gale profesor de greacă la Cambridge cel care a editat lucrarea Periphyseon Joannis ScotiErigenae De divisione naturae libri quinque diu desiderati accedit appendix ex ambiguis S Maximigraece amp latine ed Thomas Gale Oxonii e Theatro Sheldoniano 1681 (reeditată la Frank-furt am Main 1964)

6 Pentru o privire de ansamblu asupra omului și operei lui Eriugena pe lacircngă studiilelui Eacute Jeauneau o parte dintre ele traduse icircn acest volum se poate consulta cu folos DomMaiumleul Cappuyns Jean Scot Eacuterigegravene sa vie son œuvre sa penseacutee Louvain Abbaye du MontCeacutesar Paris Descleacutee de Brouwer 1933 (reeditată anastatic la Bruxelles icircn 1964) TullioGregory Giovanni Scoto Eriugena Tre Studi Firenze Le Monnier 1963 Reneacute Roques bdquoJeanScot Eacuterigegravenerdquo icircn Dictionnaire de spiritualiteacute VIII Paris Beauchesne 1973 735-761 Mary


cacircnd acesta vine pe continent (probabil icircntre 840 și 847) unde a gă-sit susținere la curtea carolingienilor7 Icircn absența unor informațiicare să se sprijine pe izvoare scrise putem doar specula cu privire lamotivele care l-au determinat pe acesta să treacă Canalul Macircnecii Pro-babil aceleași motive care i-au determinat pe cei din generația anterioară(Alcuin Fredegisus Dugravengal et alii) să facă același lucru8 Datorită edu-cației sale primite probabil icircntr-o mănăstire din Irlanda ndash aspectcare nu garantează faptul că Eriugena a fost și cleric9 ndash avea asigurat

7

7 Pentru anii formării și cariera timpurie a lui Eriugena vezi John J Contreni and Paacute-draig POacute Neacuteill Introduction to John Scottus Eriugena Glossae Divinae Historiae The BiblicalGlosses of John Scottus Eriugena edited by John J Contreni and Paacutedraig POacute Neacuteill FirenzeSISMEL 1997 pp 1-85 icircn special pp 50-55 și 72-84

8 Vezi icircn acest sens Fredegisus op cit pp 51-749 Cei care s-au ocupat de viața și educația lui Eriugena nu au reușit să ofere un răspuns

unanim acceptat la icircntrebarea a fost irlandezul un simplu laic sau un cleric Fără izvoarescrise care să confirme o variantă sau alta exegeților nu le rămacircne decacirct să interpreteze con-textul formării și epoca icircn care a trăit Ioan Scotus Era posibilă icircn acele timpuri o educațiealeasă icircn afara unei mănăstiri Greu de crezut Era posibil oare ca un tacircnăr educat icircntr-o mă-năstire să nu devină monah sau cleric Icircmi este greu să cred că respectivul tacircnăr icircși putea luaaceastă libertate Și totuși o spusă a lui Dom Jean Mabillon (1632-1707) reluată icircn Histoirelitteraire de la France ne icircnștiințează că Eriugena bdquone fut jamais ni moine ni eacuteleveacute aux ordressacreacutesrdquo (Histoire litteacuteraire de la France tome V (Qui comprend la suite du neuviegraveme siegraveclede lrsquoEacuteglise jusqursquoagrave la fin) Paris Librairie de Victor Palmeacute 1866 (Kraus Reprint NendelnLiechtenstein 1973 p 418) Poate fi o astfel de informație corectă sau este doar o conse-cință a condamnărilor operei eriugeniene din partea ierarhilor Bisericii Catolice Exista icircnacea epocă și o formă intermediară cum ar fi spre exemplu situația unui abate laic (existauchiar și abații laice) care avea ca sarcină administrarea unei mănăstiri care funcționa icircn aceletimpuri precum niște bdquounități de producțierdquo de manuscrise și de bunuri pentru viața de zi cuzi a comunității Totuși Eriugena nu s-a aflat icircntr-o astfel de situație Icircn marea lor majo-ritate exegeții din ultimele decenii afirmă că Eriugena a fost un cleric altfel nu se poateexplica educația sa desfășurată doar icircntr-o mănăstire Să mergem și de această dată pe bdquomacircnardquolui Eacute Jeauneau care icircntr-un articol tradus icircn acest volum ne vorbește despre bdquoclericul irlan-dezrdquo (bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem de Maxime le Confesseurrdquo icircn F Heinzerși C von Schoumlnborn [eacuteds] Maximus Confessor Actes du symposium sur Maxime le Confesseur(Fribourg 2-5 septembre 1980) Fribourg Eacuteditions universitaires de Fribourg 1982 pp343-364 republicat icircn Eacutedouard Jeauneau Eacutetudes eacuterigeacuteniennes Paris Eacutetudes Augustiniennes1987 pp 189-210 (trad icircn acest volum p 303)

Brennan bdquoMaterials for the Biography of Johannes Scotus Eriugenardquo icircn Studi Medievali27 (1986) pp 413-460 Dermot Moran The philosophy of John Scottus Eriugena A study ofidealism in the Middle Ages Cambridge Cambridge University Press 1989 Werner Beier-waltes Eriugena Grundzuumlge seines Denkens Frankfurt am Main Vittorio Klostermann 1994Bernard McGinn and Willemien Otten Eriugena East and West (Papers of the Internatio-nal Colloquium of the Society for the Promotion of Eriugenian Studies Chicago and Notre Dame18-20 October 1991) London University of Notre Dame Press 1994 Deirdre CarabineJohn Scottus Eriugena Oxford and New York Oxford University Press 2000


un loc icircn Școala palatină Stăpacircnirea artelor liberale și cunoașterealimbii grecești constituiau un atu important

Cacirct privește condițiile icircn care a murit Eriugena multă vreme a cir-culat o povestioară lansată de către un istoric englez William de Mal-mesbury (cca 1095-1143) potrivit căreia irlandezul spre sfacircrşitul vieţiis-ar fi retras la Malmesbury icircn Anglia unde ar fi sfacircrşit tragic fiind ucisde loviturile de condei ale elevilor săi (bdquoa pueris quos docebat graphiisperfossusrdquo - PL 122 100A) Nici un alt izvor nu susține legenda creatăprobabil icircn scop ideologic de către William de Malmesbury Se preapoate ca Eriugena să fi murit cacircțiva ani mai devreme decacirct se crede icircnmod curent Eacute Jeauneau apreciind că icircn 870 irlandezul era deja mortIcircn orice caz icircn termenii lui Maiumleul Cappuyns bdquoIoan Scotus iese de pescena istoriei la fel cum a intrat icircn chip misteriosrdquo10 Așadar omul careși-a spus bdquoEriugenardquo se retrage discret la fel cum și a apărut la curteacarolingiană icircn spatele unei opere monumentale (de autor și tradu-cător al scrierilor patristice) Mai mult decacirct icircn cazul altor gacircnditorisituația lui Eriugena este una specială deoarece scrierile sale și tradu-cerile pe care le-a realizat sunt indisolubil legate irlandezul valorificacircnddin plin icircn textele sale ideile autorilor pe care i-a tradus

Nu voi icircntacircrzia foarte mult asupra aspectelor ce privesc viața ndash dealtfel foarte puține ndash și opera lui Eriugena deoarece face acest lucru cumult mai multă competență Eacute Jeauneau icircn studiile traduse icircn acest vo-lum Icircn această introducere voi icircncerca să evidențiez cacircteva aspecte cepot fi considerate secundare ndash cu privire la epoca icircn care a trăit irlan-dezul și influența exercitată de acesta ndash care nu au fost abordate inextenso de către Eacute Jeauneau icircn studiile sale traduse mai jos

Periphyseon

Dintre scrierile lui Eriugena voi avea icircn vedere icircn paginile aces-tei introduceri doar cacircteva elemente desprinse din bdquoimensa epopeemetafizicărdquo11 așa cum a fost numită Periphyseon cu gacircndul că icircn viitorul

10 Dom Maiumleul Cappuyns op cit p 23311 Eacutetienne Gilson Filosofia icircn Evul Mediu trad cit p 206


nu foarte icircndepărtat se va putea forma o echipă care să-și asume tra-ducerea icircn limba romacircnă a acestei opere fundamentale pentru culturaeuropeană

Periphyseon (incorect numită de unii autori De divisione naturae12)a fost scrisă icircntre anii 864-866 fiind dedicată prietenului său Vulfa-dus (dagger 876)13 ndash dilectissimo tibi frater in Christo et in studiis sapientiaecooperatori Vulfade ndash și a fost considerată de către unii exegeți bdquoceamai ambițioasă carte care a fost scrisă icircn Occident de la De Civitate Deia lui Augustinrdquo14 Scrisă la deplină maturitate sub forma unui dialogfilosofico-teologic icircntre un Magistru (Nutritor) și Discipol (Alumnus)15această scriere valorifică toate achizițiile pe care irlandezul le-a făcutatacirct din tradiția latină cacirct mai ales din tradiția greacă reușind bdquopentruicircntacircia oară icircn Occident [] să clădească o sinteză teologică absolut ori-ginalărdquo16 Din punctul de vedere al paleografilor bdquoPeriphyseon este untext icircn devenirerdquo (Eacute Jeauneau) deoarece a fost redactat de autor șiulterior de către unii discipoli icircn mai multe etape Cel puțin patruastfel de revizuiri succesive au fost identificate de către un editor altextului eriugenian (I-P Sheldon-Williams)

De la formă și pacircnă la conținut totul pare a fi tributar grecilorchiar titlul acestei scrieri este construit după modelul frecvent icircntacirclnit

12 Eacute Jeauneau spune icircn acest sens că bdquoPeriphyseon-ul icircn ciuda titlului inventat icircn se-colul al XVII-lea de Thomas Gale nu este doar un De divisione naturae este şi un De adu-nationerdquo (Eacute Jeauneau bdquo La division des sexes chez Greacutegoire de Nysse et chez Jean ScotErigegravenerdquo icircn Werner Beierwaltes [ed] Eriugena Studien zu seinen Quellen Vortraumlge des IIIInternationalen Eriugena-Colloquiums Freiburg im Breisgau 27-30 August 1979 HeidelbergCarl Winter 1980 pp 33-54 republicat icircn Eacutedouard Jeauneau Eacutetudes eacuterigeacuteniennes ParisEacutetudes Augustiniennes 1987 pp 341-364 trad icircn acest volum p 298)

13 Michael Idomir Allen bdquoLe catalogue de la bibliothegraveque de Vulfad (vers 860)rdquo [onms Paris Bibl Mazarine 561] icircn F Barbier Th Dubois et Y Sordet [eacuteds] De lrsquoargile aunuage une archeacuteologie des catalogues (IIe milleacutenaire av J-C ndash XXIe siegravecle) [Paris] Biblio-theque Mazarine Editions des Cendres [Geneve] Bibliotheque de Geneve [Verone]La Maison Bortolazzi 2015 pp 161-165

14 Paul Edward Dutton bdquoJohn Scotus Eriugenardquo icircn Jeremiah Hackett [ed] Dictionaryof Literary Biography Medieval Philosophers Detroit and London Gale 1992 p 178

15 Această lucrare dialogică sfacircrșește icircntr-un monolog (Eacute Jeauneau bdquoLa conclusion duPeriphyseon Comment un dialogue devient monologuerdquo icircn Willemien Otten Walter Hannamand Michael Treschow [eds] Divine Creation in Ancient Medieval and Early ModernThought Essays Presented to the Revd Dr Robert D Crouse Leiden Boston EJ Brill 2007pp 223-234)

16 Eacute Jeauneau bdquoJean Scot lrsquohomme et lrsquoœuvrerdquo (trad icircn acest volum p 101)


icircn tradiția răsăriteană Henri de Lubac este printre primii exegeți carearată că titlul Periphyseon (Περὶ ϕύσεων) are ca model Periarchon (Περὶἀρχῶν) al lui Origen17 Eacute Jeauneau adaugă că bdquoEvul Mediu a recursadesea la această metodă constacircnd icircn sudarea a două cuvinte greceştipentru a obţine astfel titlul unei opere latineşti Proslogion a lui AnselmMetalogicon a lui Ioan din Salisburyrdquo18

Din densitatea de idei filosofico-teologice icircntacirclnite icircn Periphyseondouă noțiuni se evidențiază prin importanță chiar din debutul primeicărți natura (care pentru irlandez este echivalentă cu essentia) și teo-fania la rigoare acestea sunt indisolubil legate nu se poate una fărăcealaltă

Știința naturii este physiologia (așa cum spune icircnsuși Eriugenaicircn Periphyseon IV PL 122 741C 750A) care se deosebește icircn modevident de ousiologia aristotelică19 Icircn Periphyseon diviziunea naturiieste cvadripartită I Natura care creează şi nu este creată II Natura carecreează şi care este creată III Natura care este creată şi care nu creeazăIV Natura care nu creează şi care nu este creată (Periphyseon I 1 PL 122441B 5-442B 9 ed Jeauneau pp 3-4)20 Aceste patru bdquoforme sauspeciirdquo (formam vel speciem ndash ed Jeauneau CCCM 162 p 3) ale naturii

17 Henri de Lubac Exeacutegegravese meacutedieacutevale Les quatre sens de lrsquoEacutecriture I 1 Paris Aubier 1959p 241 vezi de asemenea I-P Sheldon-Williams bdquoThe Title of Eriugenarsquos Periphyseonrdquo icircnStudia Patristica III (1961) pp 297-302 pentru titlul operei eriugeniene vezi Eacute Jeau-neau bdquoLe titrerdquo icircn Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon Liber Primus Turnhout Brepols(Corpus Christianorum Continuatio Mediaevalis 161) 1996 pp V-XI vezi și studiu de datămai recentă semnat de Eacute Jeauneau bdquoFrom Origenrsquos Periarchon to Eriugenarsquos Periphyseonrdquoicircn Willemien Otten and Michael I Allen [eds] Eriugena and Creation Proceeding of theEleventh International Conference on Eriugenian Studies held in honor of Eacutedouard JeauneauChicago 9-12 November 2011 Turnhout Brepols 2014 pp 139-182

18 Eacute Jeauneau bdquoJean Scot lrsquohomme et lrsquoœuvrerdquo (trad icircn acest volum p 102 n 39) 19 Dermot Moran bdquolaquoNatura Quadriformataraquo and the Beginnings of laquophysiologiaraquo

in the Philosophy of John Scottus Eriugenardquo icircn Bulletin de Philosophie Meacutedieacutevale 21 (1979)p 46

20 Pentru termenul natura icircn Periphyseon vezi inter alii Dermot Moran bdquolaquoNatura Qua-driformataraquohelliprdquo pp 41-46 pentru o perspectivă mai amplă asupra acestui cuvacircnt vezi AndreacutePellicer Natura Eacutetudes seacutemantique et historique du mot latin Paris PUF 1966 vezi și MartaCristiani bdquoNature-essence et nature-langage Notes sur lrsquoemploi du terme laquonaturaraquo dansle laquoPeriphyseonraquo de Jean Erigegravenerdquo icircn A Zimmermann [Hrsg] Sprache und Erkennntnisim Mittelalter II B Berlin-New York Walter de Gruyter 1981 pp 707-717 vezi de ase-menea Eacute Jeauneau bdquoJean Scot lrsquohomme et lrsquoœuvrerdquo (trad icircn acest volum p 103)


sunt analizate icircn cele cinci cărți ale Periphyseon-ului Simbolistica nu-merelor utilizată de Eriugena icircn lucrarea sa fundamentală nu este de-loc icircntacircmplătoare așa cum arată Eacute Jeauneau icircntr-un studiu tradus icircnacest volum (bdquoIoan Scotus și metafizica numerelorrdquo) Nimic nu este lă-sat la voia icircntacircmplării Dacă lucrurile s-ar fi oprit aici atunci lucrarea și-arfi meritat titlul De divisione naturae icircnsă diviziunea naturii manifesta-rea ei trebuie să parcurgă și drumul invers (De adunatione) de reicircn-toarcere la Principiul la Cauza Care a produs-o a creat-o Icircn lucrareape care o avem icircn vedere Eriugena nu face decacirct să descrie parcursulicircntregii creații de la manifestarea sa icircn această lume și pacircnă la icircntoar-cerea la Dumnezeu21 Această dublă mișcare nu este altceva decacirct o re-luare (prin mijlocirea scrierilor dionisiene și maximiene) a cupluluiterminologic neoplatonician πρόοδος și ἐπιστροϕή Icircnvățatul irlandeztraduce acești termeni prin processio (multiplicatio divisio) și reversio(reditus congregatio adunatio) iar bdquoaceste două noțiuni constituie leit-motivul lucrării majore a lui Eriugena Periphyseonrdquo22 ele sunt bdquoinimagacircndirii eriugeniene motorul dialecticii salerdquo23

Pentru Ioan Scotus spre deosebire de tradiția neoplatonică (ne-creștină) reversio nu este altceva decacirct deificatio iar această reicircntoar-cere se face icircn și prin Hristos Noul Adam care spre deosebire deprimul Adam din pricina căruia icircntreaga natură a fost izgonită din pa-radis reunește reicircntregește icircntreaga natură bdquoIn primo universa natura defelicitate paradisi est expulsa in secundo in eandem felicitatem est revo-cata et restitutardquo (Periphyseon IV 20 PL 122 836C) Hristos asumăși răscumpără icircntreaga natură umană bdquototam humanam naturam quamtotam accepit totam in seipso et in toto humano genere totam salvavitrdquo(Ibidem V 25 PL 122 911B)24

21 Spre finalul tratatului Eriugena vorbește despre o triplă reicircntoarcere (1020A-C)care se realizează icircn șapte etape (1020C-1021A)

22 bdquoThese two notions constitute the leitmotiv of Eriugenarsquos major work the Peri-physeonrdquo (Eacutedouard Jeauneau bdquoThe Neoplatonic Themes of Processio and Reditus in Eriu-genardquo icircn Dionysius 15 (1991) pp 3-29 republicat icircn bdquoTendenda vela Excursions litteacuteraireset digressions philosophiques agrave travers le Moyen Acircge Turnhout Brepols 2007 pp 511-539aici p 519)

23 Eacutedouard Jeauneau bdquoLe thegraveme du retourrdquo icircn Eacutetudes eacuterigeacuteniennes Paris Eacutetudes Au-gustiniennes 1987 p 369

24 Pentru rolul lui Hristos icircn sistemul eriugenian vezi Maiumleul Cappuyns Jean Scot Eacuterigegravenesa viehellip pp 361-370


Tot la icircnceputul lucrării Periphyseon Cartea I Eriugena vorbeștedespre theophania (un calc după grecescul θεοϕάνια) pe care o de-finește ca manifestare a divinului (theophania hoc est dei apparitioPL 122 446D)25 Explicit irlandezul face din Maxim Mărturisitorul ma-rele teoretician al teofaniilor (Dei apparitio) bdquoMaximum mona-chum divinum philosophum in expositione Sermonum Gregorii Theologide hac theophania altissime atque subtilissime disputasse reperimusrdquo(PL 122 449A)26 Mai mult decacirct atacirct bdquopentru Eriugena fiecare creaturăeste o teofanie o manifestare creată a Luminii necreate Fiecare crea-tură este și laquoo pirofanieraquo (neologism propus de Eacute Jeauneau) o mani-festare văzută a focului dumnezeiesc nevăzutrdquo27 Prin teofanie se des-chide astfel calea spre Dumnezeu dar nu spre esența Sa subliniază icircnnenumărate racircnduri Ioan Scotus icircn bună tradiție patristică ci doar lamanifestările Sale Situația paradoxală specifică creștinismului ră-macircne și este exemplar redată de icircnvățatul irlandez icircn Cartea a III-a a Peri-physeon-ului (PL 122 678C ed Jeauneau CCCM 163 p 85) undevorbește despre vizibilitatea invizibilului icircnțelegerea neicircnțelesului mani-festarea ascunsului cunoașterea necunoscutului etc

Scriptura spune clar că bdquoDumnezeu nu poate fi văzutrdquo (Ieș 33 20I Tim 6 16) dar El totuși Se face văzut icircntr-o anumită măsură pentrucă bdquocele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii icircnţelegacircndu-se

25 Pentru o definiție a teofaniei vezi și Expositiones in Ierarchiam coelestem IV 17 CCCM31 p 156

26 Lambros Siassos bdquoDes theacuteophanies creacuteeacutees Anciennes interpreacutetations de la premiegraverelettre de lrsquoAreacuteopagiterdquo icircn Ysabel de Andia [eacuted] Denys lrsquoAreacuteopagite et sa posteacuteriteacute en Orientet en Occident Actes du Colloque International Paris 21-24 septembre 1994 Paris EacutetudesAugustiniennes 1997 pp 227-235) vezi de asemenea Tullio Gregory bdquoNote sulla dottri-na delle laquoteofanieraquo in Giovanni Scoto Eriugenardquo icircn Studi medievali IV (1963) pp 75-91Emile Falque bdquoJean Scot Eacuterigegravene La theacuteophanie comme mode de la pheacutenomeacutenaliteacuterdquo icircnRevue des sciences philosophiques et theacuteologiques 86 (2002) pp 387-421 Bogdan G BucurbdquoTheophanies and Vision of God in Augustinersquos De Trinitate An Eastern Orthodox Pers-pectiverdquo icircn Saint Vladimirrsquos Theological Quarterly 52 (2008) pp 67-93

27 Eacute Jeauneau bdquoTraducerea eriugeniană la Ambigua lui Maxim Mărturisitorul Tho-mas Gale (1636-1702) și Codex Remensisrdquo (La traduction eacuterigeacutenienne des Ambigua deMaxime le Confesseur Thomas Gale (1636-1702) et le Codex Remensis) icircn Jean Scot Eri-gegravene et lrsquohistoire de la philosophie Laon 7-12 juillet 1975 Paris CNRS (Bontemps Limoges)1977 pp 135-144 republicat icircn Eacutedouard Jeauneau Eacutetudes eacuterigeacuteniennes Paris Eacutetudes Au-gustiniennes 1987 pp 423-434 (trad icircn acest volum p 203)


din făpturirdquo (Rom 1 20) Icircntreaga creație oferă atacirct cacirct pot oameniiicircnțelege o anumită cunoaștere despre Dumnezeu Un autor drag luiEriugena Dionisie Areopagitul spune icircn Epistola VII (ed Suchla 16615) că bdquoadevărații filosofirdquo (αύτοῦ ϕιλοσοϕίᾳ) sunt aceia care pot măr-turisi că Dumnezeu poate fi cunoscut icircntr-o anumită măsură plecacircndde la creația Sa28

Ca și icircn sistemul maximian unde cele descrise mai sus se iden-tifică cu contemplația naturală (θεωρία ϕυσική)29 Eriugena face unpas icircnainte și vorbește despre Hristos Dumnezeu adevărat și Omadevărat care este singurul Mijlocitor icircntre oameni și Dumnezeu(1 Tim 2 5) Natura divină a Cuvacircntului lui Dumnezeu rămacircneinaccesibilă icircntregii creații doar prin Icircntrupare Dumnezeu Se co-boară la oameni bdquoincarnatum vero quadammodo descendens mirabiliquadam theophaniardquo (Periphyseon V 25 PL 122 912D) pentru caaceștia să se poată icircnălța spre Dumnezeu (bdquoDescendit enim verbum inhominem ut per ipsum ascenderet homo in deumrdquo)30 Eriugena este unul

28 Ysabel de Andia Denys lrsquoAreacuteopagite Tradition et meacutetamorphoses preacuteface par Mauricede Gandillac Paris J Vrin 2006 p 55

29 Din textele Sfacircntului Maxim reiese că Icircntruparea Cuvacircntului este triplă 1) Icircntru-parea Cuvacircntului icircn logoi ai creaturilor icircn momentul creaţiei 2) Icircntruparea Cuvacircntuluiicircn logoi ai Scripturii şi 3) Icircntruparea Logosului icircn trupul omenesc (Ambigua 33 trad D Stă-niloae Bucureşti EIBMBOR 2006 pp 369-370) Astfel icircl putem cunoaşte pe Dumnezeuicircntr-un mod icircntreit contemplacircnd cele create din Scripturi şi icircn mod desăvacircrşit prin Icircn-truparea Cuvacircntului Această cunoaştere icircntreită este accesibilă omului icircn funcţie de etapape care a atins-o icircn cadrul urcuşului duhovnicesc legea naturală (ϕυσικοῦ νόμου) legea scrisă(γραπτοῦ νόμου) şi legea harului (χάριτος νόμου) (Pentru aceste trei legi generale icircn tex-tele lui Maxim vezi icircntre altele Răspunsuri către Thalasie 64 icircn Filocalia III trad D Stă-niloae Bucureşti Humanitas 2005 p 353 p 65 [p 368]) Dar oricacirct de icircmbunătăţită du-hovniceşte ar fi o persoană la un moment dat niciodată nu va avea o cunoaştere a fiinţei(naturii) lui Dumnezeu ci doar a manifestărilor a lucrărilor Sale Icircn acest loc intervine dis-tincţia patristică dintre teologie (θεολογία) şi iconomie (οἰκονομία) magistral exprimată deSfacircntul Maxim prin cuvintele bdquoθεολογίαν μὲν γάρ διδάσκει σαρκούμενος ὁ τοῦ Θεοῦ Λόγοςὡς ἐν ἑαυτῷ δεικνὺς τὸν Πατέρα καὶ τὸ Πνεῦμα τὸ ἅγιονrdquo (Orationes Dominicae brevis expo-sitio PG 90 876C trad D Stăniloae icircn Filocalia II [ed 2005] p 230 bdquoTeologie ne icircnvaţăCuvacircntul lui Dumnezeu prin faptul că Se Icircntrupează arătacircnd icircn Sine pe Tatăl şi pe Du-hul Sfacircntrdquo)

30 Jean Scot Eacuterigegravene Commentaire sur lrsquoEacutevangile de Jean introduction texte critiquetraduction notes et index drsquoEacutedouard Jeauneau Paris Eacuteditions du Cerf (SC 180) 1969p 100


dintre puținii latini care a icircnțeles pe deplin principiul tantum-quantum(τοσούτον-όσον) icircntacirclnit frecvent icircn scrierile maximiene iar locusclassicus pentru această formulă se află icircn Ambigua 1031

Nu doar la nivel ideatic ci și structural Periphyseon este tributarăscrierilor maximiene iar dacă este așa atunci Hristos este și cheiauniversului eriugenian Icircn acest sens Eacute Jeauneau observă foarte co-rect faptul că bdquoMaxim i-a transmis lui Ioan Scotus şi realismul săuhristologicrdquo32

Ediții și traduceri ale lucrării Periphyseon

Sprijinindu-se pe efortul lui William de Malmesbury (cca 1095-1143) care a editat pentru prima dată Periphyseon (Ms CambridgeTrinity College cota 0520 sau Codex Malmesbiriensis) Thomas Galeeste cel care a realizat o ediție (considerată editio princeps) a lucrăriiPeriphyseon Joannis Scoti Erigenae de Divisione Naturae libri quinquediu desiderati Accedit Appendix ex Ambiguis S Maximi Graece et La-tine Oxonii e Theatro Sheldoniano 1681 (reeditată la Frankfurt amMain 1964) Icircntre ediția lui Gale și aceea a lui Floss avem o nouă ediție

31 PG 91 1113BC bdquoΦασί γάρ ἀλλήλων εἶναι παραδείγματα τόν Θεόν καί τόν ἄνθρω-πον καί τοσοῦτον τῷ ἀνθρώπῳ τόν Θεόν διά φιλανθρωπίαν ἀνθρωπίζεσθαι ὅσον ὁ ἄνθρωποςἑαυτόν τῷ Θεῷ δι᾿ ἀγάπης δυνηθείς ἀπεθέωσε καί τοσοῦτον ὑπό Θεοῦ τόν ἄνθρωπον κατά νοῦνἁρπάζεσθαι πρός τό γνωστόν ὅσον ὁ ἄνθρωπος τόν ἀόρατον φύσει Θεόν διά τῶν ἀρετῶν ἐφα-νέρωσενrdquo (majoritatea exegeţilor urmează varianta propusă de Polycarp Sherwood EarlierAmbigua of St Maximus the Confessor and his refutation of Origenism Studia Anselmiana 36Roma Herder 1955 p 144 n 35 aceea de a citi τό ἄγνωστόν icircn loc de τό γνωστόν) Icircn tra-ducerea latină a lui Eriugena fragmentul maximian este redat astfel bdquoDicunt enim inter seinuicem esse paradigmata Deum et hominem et tantum homini Deum per misericor-diam humanari quantum homo seipsum Deo per caritatem confortatus consecrauit ettantum a Deo hominem secundum animum rapi ad incognitum quantum homo inusi-bilem natura Deum per virtutes fecit manifestumrdquo (Ambigua ad Iohannem Maximi Confessorisiuxta Iohannis Scotti Eriugenae latinam interpretationem Nunc primum edidit Eacutedouard Jeau-neau Corpus Christianorum Series Graeca 18 Turnhout Brepols 1988 pp 48-49 140-145)

32 Eacutedouard Jeauneau bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem de Maxime le Con-fesseurrdquo (trad icircn acest volum p 317)


pregătită de Christoph Bernhard Schluumlter Joannis Scoti Erigenae deDivisione Naturae libri quinque Editio recognita et emendata Accedunt tre-decim auctoris hymni ad Carolum Calvum ex Palimpsestis Angeli MaiiMonasterii Guestphalorum typis et sumptibus Librariae Aschen-dorffianae 1838 (ediție fără prea mari merite tributară celei anterioarestabilită de Gale) După numai cacircțiva ani scrierea eriugeniană esteeditată din nou Iohannis Scoti Opera quae supersunt omnia ad fidemitalicorum germanicorum belgicorum franco-gallicorum britannicorumcodicum partim primus edidit partim recognovit Henricus Josephus FlossSS Theologiae et Philosophiae Doctor in Convictorio theologorum catho-licorum repetens SS Theologiae in Universitate Fridericia GuilelminaRhenana privatium docens Accedunt Adriani Papae II Epistolae Bonn1852 (ediție reluată de abatele J-P Migne icircn Patrologia Latina 122coll 439-1022 Iohannis Scoti Opera quae supersunt omnia LutetiaeParisiorum 1853) Urmează ediția critică (incompletă) inițiată de I-PSheldon-Williams Iohannis Scotti Eriugenae Periphyseon (De DivisioneNaturae) Liber Primus ed Inglis Patric Sheldon-Williams [icircmpreunăcu L Bieler] (Scriptores Latini Hiberniae VII) Dublin (Dublin Insti-tute for Advanced Studies) 1968 Iohannis Scotti Eriugenae Periphy-seon (De Divisione Naturae) Liber Secundus ed Inglis Patric Sheldon-Williams [icircmpreună cu L Bieler] (Scriptores Latini Hiberniae IX)Dublin (Dublin Institute for Advanced Studies) 1972 Iohannis ScottiEriugenae Periphyseon (De Divisione Naturae) Liber Tertius ed InglisPatric Sheldon-Williams [icircmpreună cu L Bieler] (Scriptores LatiniHiberniae XI) Dublin (Dublin Institute for Advanced Studies) 1981Iohannis Scotti Eriugenae Periphyseon (De Divisione Naturae) LiberQuartus ed Eacutedouard A Jeauneau [icircmpreună cu Mark A Zier] (Scrip-tores Latini Hiberniae XIII) Dublin (Dublin Institute for AdvancedStudies) 1995 Ediția critică a textului eriugenian stabilită de cătreI-P Sheldon-Williams a fost criticată printre alții de Paolo LucentinibdquoLa nuova edizione del Periphyseon dellrsquoEriugenardquo icircn Studi medievali17 (1976) pp 393-414 John Marenbon bdquoI-P Sheldon-Williams [ed]Iohannis Scotti Eriugenae Perphyseon IIIrdquo icircn Journal of Theological Stu-dies 32 (1982) pp 601-608 Aidan Breen bdquoIohannes Scottus Peri-physeon the problems of an editionrdquo icircn Proceedings of the Royal Irish


Academy section Cndasharchaeology Celtic studies 91 (1991) pp 21-40și de Eacute Jeauneau icircn unele texte ale sale Totuși icircn prefața ediției criticepe care a pregătit-o Eacute Jeauneau spune că bdquoeste greșit să se rețină dinediția Sheldon-Williams doar aspectele negative Ea reprezintă unincontestabil progres prin comparație cu edițiile precedenterdquo Prin-tre specialiști de referință este astăzi ediția scrierii Periphyseon propusăde către Eacute Jeauneau Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon LiberPrimus Turnhout Brepols (Corpus Christianorum Continuatio Mediae-valis 161) 1996 Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon Liber Se-cundus Turnhout Brepols (Corpus Christianorum Continuatio Mediae-valis 162) 1997 Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon LiberTertius Turnhout Brepols (Corpus Christianorum Continuatio Mediae-valis 163) 1999 Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon LiberQuartus Turnhout Brepols (Corpus Christianorum Continuatio Mediae-valis 164) 2000 Iohannis Scotti seu Eriugenae Periphyseon LiberQuintus Turnhout Brepols (Corpus Christianorum Continuatio Me-diaevalis 165) 2003

Traduceri icircn limbi moderne 1 germană Johannes Scotus Eriu-gena Uumlber die Einteilung der Natur uumlbersetzt von Ludwig Noack 3Auflage Hamburg Meiner 1994 2 engleză Eriugena Periphyseon(The Division of Nature) translation by Inglis P Sheldon-Williamsrevised by John OrsquoMeara Montreacuteal Bellarmin Washington Dum-barton Oaks 1987 3 franceză Jean Scot Eacuterigegravene De la division dela nature (Periphyseon) introduction traduction et notes par FrancisBertin Paris Presses Universitaires de France (col bdquoEacutepimeacutetheacuteerdquo) I(1995) II (1995) III (1995) IV (1995) V (2009) 4 italiană Gio-vanni Scoto Eriugena Divisione della natura Testo latino a fronte A curadi Nicola Gorlani Milano Bompiani (col bdquoIl pensiero occidentalerdquo)2013


Sursele grecești ale lui Eriugena Sfacircntul Maxim Mărturisitorul

Prin comparație cu ai săi contemporani Eriugena a fost cu sigu-ranță unul dintre cei mai erudiți oamenii ai Renașterii carolingiene33Icircn orice caz este printre puținii dacă nu chiar singurul care are ac-ces icircn mod direct la scrierile autorilor de limbă greacă și pe care icirci folo-sește alături de Părinții latini ai Bisericii icircn lucrările sale34 De notorie-tate este traducerea eriugeniană a Corpus-ului Dionysiacum (o primătraducere a fost realizată icircntre 860-862) icircnsă mai puțină lume cu-noaște traducerile textelor maximiene ori traducerea din opera luiGrigorie de Nyssa pe care icircnvățatul irlandez icircl confunda adesea cuGrigorie din Nazianz Icircn cadrul acestei secțiuni voi insista mai ales peinfluența decisivă exercitată de Maxim Mărturisitorul asupra gacircndiriieriugeniene influență care i-a adus irlandezului atacirct mărirea pentrutraducerea icircn latină a unor texte dificile precum Ambigua ad Iohannemşi Quaestiones ad Thalassium cacirct și decăderea deoarece cel puțin icircncazul condamnărilor din 1241 numele Eriugena și Maxim sunt frec-vent asociate icircn ochii cenzorilor irlandezul a urmat icircndeaproapebdquoereticul grecrdquo Indiferent cum vedem lucrurile cert este că bdquoviziuneasa [a lui Eriugena nm FC] asupra lumii se schimbă prin contactul

33 Unii exegeți mai părtinitori ne spun că Ioan Scotus bdquoavea o oarecare erudiție daro erudiție profanărdquo (Histoire litteacuteraire de la France tome V ed cit p 417) Chiar și așa toterudit era irlandezul Cine icirci poate condamna spre exemplu pe capadocieni că știau bineicircnvățătura filosofilor din afară Dar afirmația de mai sus este nedreaptă deoarece icircn aceaepocă nu exista printre latini unul care să aibă o așa bună cunoaștere a Părinților greci aiBisericii nici măcar Anastasie Bibliotecarul

34 Filippo Ronconi bdquolaquoGraecae linguae non nobis est habitusraquo Notes sur la traditiondes Pegraveres grecs en Occident (IVe-IXe siegravecle)rdquo icircn M Cutino E Prinzivalli F Vinel [eacuteds]Transmission et reacuteception des Pegraveres grecs dans lrsquoOccident de lrsquoAntiquiteacute tardive agrave la RenaissanceEntre philologie hermeacuteneutique et theacuteologie Actes du colloque international organiseacute du 26 au28 novembre 2014 agrave lrsquoUniversiteacute de Strasbourg (Collection des Eacutetudes Augustiniennes SeacuterieMoyen Acircge et Temps modernes [EAMA 53]) Turnhout Brepols 2016 pp 337-377 vezide asemenea Irena Backus The Reception of the Church Fathers in the West From the Caro-lingians to the Maurists (2 vol) New York EJ Brill 1997 (icircn special Willemien OttenbdquoThe Texture of Tradition the Role of the Church Fathers in Carolingian Theologyrdquo icircnIrena Backus [ed] op cit vol I pp 3-50) Michael W Herren Shirley Ann Brown TheSacred Nectar of the Greeks Study of Greek in the West in the Early Middle Ages LondonKingrsquos College 1988


cu acest filosof divin Maximum monachum divinum philosophum(PL 122 449A)rdquo35

bdquoGraeci autem solito more res acutius considerantes expressiusquesignificantesrdquo spune Eriugena icircn cartea a V-a din Periphyseon (PL122 955A 4-5) iar ultimul editor al acestei opere (Eacute Jeauneau) pre-feră să evidențieze faptul că irlandezul şi-a liniștit setea de cunoaș-tere la bdquofacircntacircna Părinților hristoforirdquo36 a căror opere le-a tradus Dio-nisie Areopagitul integral37 fără scolii (traduse de Anastasie Biblio-tecarul)38 Sfacircntul Maxim Mărturisitorul Ambigua ad Iohannem (CPG

35 Eacute Jeauneau bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem de Maxime le Confesseurrdquo(trad icircn acest volum p 311)

36 Carmina VIII I 9-10 ed L Traube icircn MGH Poetae Latini Aevi Carolini III p 549Primul autor care s-a ocupat de influenţa gacircndirii greceşti asupra lui Eriugena a fost Alexan-der Ivanovitch Brilliantoff (1867-1933) icircn lucrarea Влияние восточного богословия назападное в произведениях Иоанна Скота Эриугены (Influenţa teologiei răsăritene şi apuseneasupra scrierilor lui Ioan Scotus Eriugena) St Petersburg 1898 (reeditată la Moscova Mar-tis 1998)

37 Icircn septembrie 827 Ludovic cel Pios a primit din partea icircmpăratului bizantin Mihailal II-lea Amorianul [Bacirclbacircitul] un manuscris cu scrierile păstrate sub numele lui Dio-nisie Areopagitul (astăzi manuscrisul Parisinus graecus 437 datat ca fiind de la icircnceputulsecolului al IX-lea) Vezi icircn acest sens Gabriel Theacutery bdquoScot Eacuterigegravene traducteur de Denysrdquoicircn Archivum Latinitatis Medii Aevi 6 (1931) pp 185-278 vezi și Jean Peacutepin bdquoJean Scottraducteur de Denys Lrsquoexemple de la Lettre IXrdquo icircn G-H Allard [eacuted] Jean Scot EacutecrivainActes du IVe Colloque International Montreacuteal (28 aoucirct-2 septembre 1983) Montreacuteal Bellar-min Paris J Vrin 1986 pp 129-141 vezi de asemenea Reneacute Roques bdquoTraduction ouinterpreacutetation Bregraveves remarques sur Jean Scot traducteur de Denysrdquo icircn John J OrsquoMearaand Ludwig Bieler [eds] The mind of Eriugena Dublin Irish University Press 1973 pp59-76 Totuși Corpus-ul Dionysiacum era cunoscut la Roma icircn jurul anului 593 dovadă icircnacest sens stă un text al Sfacircntului papă Grigorie cel Mare mai exact o omilie (XXIV) undecitează acest Corpus (vezi icircn acest sens Salvatore Lilla bdquoBrief Notes on the Greek CorpusAreopagiticum in Rome during the Early Middle Agesrdquo icircn Dionysius 19 [2001] pp 201-214)Este posibil ca papa Grigorie să fi intrat icircn contact cu scrierile atribuite lui Dionisie atuncicacircnd a fost apocrisiar la Constantinopol aproape 6 ani Se pare că icircnainte de 827 un alt ma-nuscris grecesc cu scrierile lui Dionisie Areopagitul a fost trimis lui Pepin cel Scurt (icircntre758 și 763) de către papa Paul I (probabil aceste scrieri rămăseseră la Roma de la Con-ciliul de la Lateran din 649 atunci cacircnd Sfacircntul Maxim s-a folosit de ele icircn redactarea ac-telor acestui conciliu) dar acest document nu a trezit interesul nimănui (MGH Episto-lae III p 529 21)

38 Girolamo Arnaldi bdquoAnastasio Bibliotecario Carlo il Calvo e la fortuna di DionigilrsquoAreopagita nel secolo IXrdquo icircn Giovanni Scoto nel suo tempo Lorganizzazione del sapere inetagrave carolingia Atti del XXIV Convegno storico internazionale Todi 11-14 ottobre 1987 Spo-leto Centro Italiano di Studi sullrsquoAlto Medioevo 1989 pp 513-536 pentru receptareaCorpus-ului Dionysiacum icircn Occident vezi și T Boiadjiev G Kapriev and A Speer [eds]Die Dionysius-Rezeption im Mittelalter Turnhout Brepols 2000


7705)39 şi Quaestiones ad Thalassium (CPG 7688)40 Scoliae cum le nu-mea Eriugena41 Sfacircntul Grigorie de Nyssa De hominis opificio (nu-mită de irlandez De imagine)42 Maiumleul Cappuyns considera că Eriu-gena a mai tradus icircn latină Hexaemeron-ul Sfacircntului Vasile cel Mareşi Ancoratus al lui Epifanie al Salaminei43

Carol cel Pleșuv icirci cere lui Ioan Scotus să traducă icircn latină scrierealui Maxim Mărturisitorul intitulată περὶ διαϕόρων ἀπόρων pe careEacute Jeauneau preferă să o numească Ambigua ad Iohannem44 Titlul lu-crării maximiene cunoscută astăzi mai ales drept Ambigua se dato-rează traducerii lui Eriugena care echivalează prin ambiguum grecescul

39 bdquoPrin traducerea pe care a făcut-o la Ambigua ad Iohannem Ioan Scotus l-a introduspe Maxim icircn Occident Ce succes a avut icircntreprinderea sa Suntem tentaţi să răspundemunul foarte modestrdquo (Eacutedouard Jeauneau bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem deMaxime le Confesseurrdquo traducere icircn acest volum p 322) Traducerea eriugeniană a scrierii ma-ximiene Ambigua ad Iohannem s-a păstrat icircn două manuscrise din secolul al IX-lea (pentruaceastă chestiune vezi Eligius Dekkers bdquoMaxime le Confesseur dans la tradition latinerdquoicircn C Laga JA Munitiz L Van Rompay [eds] After Chalcedon Studies in theology andChurch history offered to professor Albert Van Roey for his seventieth birthday (OrientaliaLovaniensia Analecta 18) Leuven Peeters 1985 pp 84-86) Interesant este faptul că ma-nuscrisele cele mai vechi care conțin Ambigua Sfacircntului Maxim sunt păstrate icircn latină(secolul al IX-lea) icircn traducerea lui Eriugena şi nu icircn greacă Așadar icircn stabilirea ediției cri-tice anunțată de C Laga să apară icircn CCSG nu se poate face abstracție de această variantălatină anterioară bdquooriginaluluirdquo grecesc

40 Paul Meyvaert bdquoEriugenarsquos Translation of the Ad Thalassium of Maximus Preli-minaires to an Edition of this Workrdquo icircn John J OrsquoMeara and Ludwig Bieler [eds] Themind of Eriugena Dublin Irish University Press 1973 pp 78-88

41 Specialiștii apreciază că icircntre 862-864 Eriugena traduce Ambigua ad Iohannem iaricircntre 864 și 866 traduce Quaestiones ad Thalassium (Scoliae)

42 Maiumleul Cappuyns bdquoLe De Imagine de Greacutegoire de Nysse traduit par Jean Scot Eacuteri-gegravenerdquo icircn Recherches de theacuteologie ancienne et meacutedieacutevale 32 (1965) pp 205-262 Philip Le-vine bdquoTwo Early Latin Versions of St Gregory of Nyssarsquos περὶ κατασκευης ἀνθρώπουrdquo icircnHarvard Studies in Classical Philology 63 (1958) pp 473-492

43 Icircntre Părinții greci și cei latini Eriugena icirci preferă pe cei dintacirci mai ales pentru căau văzut lucrurile cu mai multă profunzime (acutius considerantes) decacirct cei latini (EriugenaPeriphyseon V 35 PL 122 955A vezi şi Eacute Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegravene et le grecrdquo trad icircnacest volum p 112) vezi de asemenea Inglis Patrick Sheldon-Williams bdquoEriugenarsquosGreek Sourcesrdquo icircn John J OrsquoMeara and Ludwig Bieler [eds] The mind of EriugenaDublin Irish University Press 1973 pp 1-15

44 Eacutedouard Jeauneau bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem de Maxime le Con-fesseurrdquo trad icircn acest volum p 304


ἄπορα ce semnifică bdquolocuri dificile problematicerdquo45 Icircn realitate nueste vorba despre o lucrare unitară așa cum este acceptat fără criticăde către unii exegeți ci despre două Ambigua scrise de Sfacircntul Maximicircn perioade diferite Ambigua ad Thomam (Τοῦ αὐτοῦ περὶ διαϕόρωνἀπόρων τῶν ἁγίων Διονυσίου καὶ Γρηγορίου πρὸς Θωμᾶν τὸν ἡγιασ-μένον) și Ambigua ad Iohannem (Τοῦ αὐτοῦ πρὸς Ἰωltάννηνgt ἀρχιε-πίσκοπον Κυζίκου περὶ διαϕόρων ἀπόρων τοῦ Θεολόγου) Unul dintreprimii editori ai textelor maximiene clasicistul Franz Oumlhler (1817-1866)considera că cele două serii alcătuiesc un singur corpus bdquoTotius etintegri Διαϕόρων ἀποριῶν corporis ego edendi consilium cepirdquo (PG 911029-1030) Așadar sursa amestecului celor două serii de texte maxi-miene pare a se afla icircn ediția stabilită de Franz Oumlhler (Halle 1857)reprodusă și de J-P Migne (PG 91) care le-a grupat sub titlul Ambi-guorum Liber46 Pentru Eacutedouard Jeauneau este mai potrivit ca acestedouă opere diferite să fie deosebite decacirct confundate47 P Sher-wood a stabilit că prima serie Ambigua (PG 91 1032-1060) a fostscrisă către anul 634 iar a doua serie (PG 91 1061-1417) mult mailungă datează din anii 628-63048 Icircn PG ordinea cronologică a ce-lor două serii este inversată Ambigua ad Thomam apare icircnaintea se-riei Ambigua ad Iohannem Cei care au tradus după PG au neglijatuneori involuntar ordinea cronologică a acestor serii Mult mai in-teresant este faptul că Eriugena nu a cunoscut decacirct seria Ambiguaad Iohannem neștiind nimic despre existența primei serii Ambiguaad Thomam49 Icircn bună tradiţie eriugeniană Thomas Gale (1636-1702)rezervă titlul Ambigua doar pentru scrierea Ambigua ad Iohannem50

45 Pentru această chestiune vezi ibidem trad icircn acest volum pp 306-307 46 Pentru un punct de vedere mai recent asupra acestui subiect vezi Bart Janssens

bdquoDoes the Combination of Maximusrsquo Ambigua ad Thomam and Ambigua ad Iohannem goback to the Confessor himselfrdquo icircn Sacris Erudiri A Journal of Late Antique and MedievalChristianity 42 (2003) pp 281-286


48 Polycarp Sherwood An Annotated Date-list of the works of Maximus the ConfessorRoma Herder 1952 pp 31-32 39


50 Maximi Confessoris Ambigua ad Iohannem Iuxta Iohannis Scotti Eriugenae latinaminterpretationem nunc primum edidit Eduardus Jeauneau CCSG 18 Turnhout-BrepolsLeuven ‒ University Press 1988 Introduction I Le titre Ambigua ad Iohannem


Icircn limba romacircnă titlul acestei lucrări bdquounitarerdquo părintele D Stăniloaeicircl traduce astfel icircn PSB 80 1983 Ambigua Ticirclcuiri ale unor locuri cu multeşi adicircnci icircnţelesuri din Sfinţii Dionisie Areopagitul şi Grigorie Teologul Icircnmod curios cei care au realizat reeditarea acestei traduceri icircn 2006 aupreferat să elimine cu totul acest titlu rămacircnacircnd icircn cele din urmă doarAmbigua Vrem sau nu pentru traducerea icircn limba romacircnă trebuie săcităm astfel cele două scrieri maximiene

Icircnainte de toate curajul lui Eriugena trebuie apreciat deoarececu resurse minimale a reușit să traducă lucrări complexe ale patristiciigrecești și mai ales scrierile Sfacircntului bdquoMaxim Mărturisitorul careeste cel mai greu autor dintre toțirdquo51 Irlandezul a ajuns probabil la tex-tele maximiene prin intermediul Corpus-ului Dionysiacum deoarecepe lacircngă faptul că Maxim comentează cacircteva locuri dificile din operalui Dionisie icircn textele sale sunt frecvent icircntacirclnite marile teme dioni-siene precum distincţia teologie catafatică-apofatică exitus-reditus ur-cuşul duhovnicesc theacuteosis etc52

51 Eacute Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegravene grandeur et misegravere du meacutetier de traducteur icircn Tra-duction et traducteurs au Moyen Acircge Actes du colloque international du CNRS organiseacute agraveParis (IRHT) les 26-28 mai 1986 Textes reacuteunis par Geneviegraveve Contamine Paris CNRS1989 p 106 republicat icircn Idem bdquoTendenda Velardquo Excursions litteacuteraires et digressions philo-sophiques agrave travers le Moyen Acircge Turnhout Brepols (Instrumenta Patristica et Medie-valia Research on the Inheritance of Early and Medieval Christianity 47) 2007 p 240trad icircn acest volum p 164

52 Pentru Eriugena şi Maxim vezi inter alia Johannes Draumlsecke bdquoMaximus Confessorund Johannes Scotus Eriugenardquo icircn Theologische Studien und Kritiken 84 (1911) pp 20-60pp 204-229 Maiumleul Cappuyns bdquoJean Scot Eacuterigegravene et les Scoliae de Maxime le Confesseurrdquoicircn Recherches de theacuteologie ancienne et meacutedieacutevale 31 (1964) pp 122-124 Eacutedouard Jeau-neau bdquoLa bibliothegraveque de Cluny et les œuvres de lrsquoEacuterigegravenerdquo icircn Pierre Abeacutelard Pierre leVeacuteneacuterable les courants philosophiques litteacuteraires et artistique en occident au milieu du XIIe

siegravecle Colloque International du CNRS Paris 1975 pp 703-725 (reluat icircn Eacutetudes eacuterigeacute-niennes pp 397-421) Eric David Pearl bdquoMetaphysics and Christology in Maximus theConfessor and Eriugenardquo icircn Bernard McGinn Willemein Otten [eds] Eriugena East andWest Notre Dame and London University of Notre Dame Press 1994 pp 253-270Thomas Boumlhm bdquoAdnotationes zu Maximus Confessor und Johannes Scottus Eriugenardquoicircn Walter Haug et alii [eds] Deutsche Mystik im Abendlaumlndischen Zusammenhang Neuerschlossene Texte neue methodische Ansaumltze neue theoretische Konzepte Kolloquium KlosterFischingen 1998 Tuumlbingen Max Niemeyer Verlag 2000 pp 51-60 Carl Laga bdquoA CompleteGraeco-Latin Index of Maximus Confessorrsquos Quaestiones ad Thalassiumrdquo icircn MichaelDunne and James McEvoy [eds] History and Eschatology in John Scottus Eriugena and


Icircn mod unanim se acceptă ideea că Sfacircntul Maxim Mărturisito-rul a exercitat o influență decisivă asupra lui Eriugena53 Statistic celpuțin din punct de vedere cantitativ lucrurile nu par să stea chiar aşaIcircn ediţia lui Floss reluată de Migne icircn PL 122 Periphyseon ocupă589 coloane După inventarierea realizată de Eacute Jeauneau bdquocitările dinMaxim Mărturisitorul (numai Ambigua ad Iohannem) ocupă 9 coloa-ne cele din Dionisie 10 și cele din Grigorie de Nyssa 15 Cu alte cu-vinte citările din Maxim reprezintă 155 din textul lui Eriugenacele din Dionisie 169 și cele din Grigorie de Nyssa 266 rdquo54 Aşa-dar nici de această dată influenţa ideatică calitativă nu coincide cuprezenţa pur statistică cantitativă a unui autor

Din punct de vedere calitativ bdquotraducerile eriugeniene sunt icircngeneral foarte literale adesea este posibil să se găsească cuvacircntul gre-cesc plecacircnd de la cuvacircntul latin ales pentru a-l traducerdquo55 Un exeget

53

53 Eacute Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegravene et le grecrdquo trad icircn acest volum p 153 Icircn altă parteacelași exeget spune că bdquodintre cei trei Părinți greci de care ne ocupăm cel care a exercitatcea mai puternică influență asupra lui Ioan Scotus a fost probabil Maxim Mărturisitorulrdquotrad icircn acest volum p 178

54 Idem bdquoPseudo-Dionysius Gregory of Nyssa and Maximus the Confessor in theworks of John Scottus Eriugenardquo icircn Ute-Renate Blumenthal [ed] Carolingian EssaysAndrew W Mellon Lectures in Early Christian Studies Washington Catholic University ofAmerica Press 1983 p 144 (trad icircn acest volum p 175) Această statistică este reluatăde Eacute Jeauneau icircn mai multe studii ale sale

55 Idem Apendice II icircn Jean Scot Commentaire sur lrsquoEacutevangile de Jean introduction textecritique traduction notes et index drsquoEacutedouard Jeauneau Paris Eacuteditions du Cerf (SC 180)1969 p 387

His Time Leuven University Press 2002 pp 169-181 Catherine Kavanagh bdquoThe Influ-ence of Maximus the Confessor on Eriugenarsquos Treatment of Aristotlersquos Categoriesrdquo icircnAmerican Catholic Philosophical Quarterly 79 (2005) pp 567-596 Carlos Steel bdquoMaxi-mus Confessor and John Scottus Eriugena on Place and Timerdquo icircn Willemien Otten andMichael I Allen [eds] Eriugena and Creation Proceeding of the Eleventh International Con-ference on Eriugenian Studies held in honor of Eacutedouard Jeauneau Chicago 9-12 November2011 Turnhout Brepols 2014 pp 291-318 Catherine Kavanagh bdquoThe Impact of Maxi-mus the Confessor on John Scottus Eriugenardquo icircn Pauline Allen and Bronwen Neil [eds]The Oxford Handbook of Maximus the Confessor Oxford Oxford University Press 2015pp 480-499 Franccediloise Vinel bdquoScot Eacuterigegravene traducteur des Questions agrave Thalassios de Ma-xime le Confesseur remarques introductivesrdquo icircn M Cutino E Prinzivalli F Vinel [eacuteds]Transmission et reacuteception des Pegraveres grecs dans lrsquoOccident de lrsquoAntiquiteacute tardive agrave la RenaissanceEntre philologie hermeacuteneutique et theacuteologie Actes du colloque international organiseacute du 26 au28 novembre 2014 agrave lrsquoUniversiteacute de Strasbourg Collection des Eacutetudes AugustiniennesSeacuterie Moyen Acircge et Temps modernes (EAMA 53) Turnhout Brepols 2016 pp 159-173


care a urmărit cu atenție receptarea operei maximiene icircn lumea latinăajunge la următoarea concluzie care confirmă faptul bdquocă citările luiMaxim sunt extrem de rare icircn scrierile latine ale Evului Mediu Inte-resul pe care icircl merită icircn toate privințele acest gacircnditor profund și ori-ginal care a fost Maxim Mărturisitorul nu s-a regăsit icircn Occident decacircticircn zilele noastrerdquo56 Și totuși această slabă receptare a textelor maximieneicircn Occident nu prejudiciază icircn nici un fel efortul titanic depus de Eriu-gena pentru a traduce aceste dificile scrieri Fără prea multe instru-mente la icircndemacircnă de tipul dicționarelor lexicoanelor chiar și icircnabsența unui vocabular latin adecvat bogatei terminologii maximi-ene irlandezul rămacircne cel mai important traducător al scrierilor Sfacircn-tului Maxim Mărturisitorul icircn limba latină57

Icircn mod explicit Eriugena citează icircn Periphyseon de 33 de ori Am-bigua ad Iohannem58 și de 7 ori Quaestiones ad Thalassium59 Poate nu

56 E Dekkers art cit p 9757 bdquoTraducerea lui Ioan Scotus nu a cunoscut decacirct o difuzare foarte restransărdquo (E

Dekkers art cit p 87) Dintr-un alt punct de vedere bdquoștim că icircntr-un fel sau altul Ma-xim a fost iniţiat icircn origenism şi că a fost influenţat de Evagrie Ponticul una dintre figu-rile majore ale vechii spiritualităţi monastice Prin intermediul lui Maxim Eriugena aveaaşadar acces la aceste comori spirituale ale Bisericii Răsăritene Acesta era un mare privi-legiurdquo (Eacute Jeauneau bdquoJean lrsquoEacuterigegravene et les Ambigua ad Iohannem de Maxime le Confesseurrdquotrad icircn acest volum p 319) Scrierile lui Eriugena au fost condamnate de mai multe conciliidesfășurate icircn lumea latină (vide infra Concluziile) Prin intermediul său icircnvăţătura a treiimportanți autori de limbă greacă a pătruns icircn Occident Grigorie de Nyssa Dionisie Areo-pagitul şi Maxim Mărturisitorul Oare ca urmare a condamnării gacircnditorului irlandez nus-a pecetluit icircntr-o oarecare măsură şi receptarea lui Maxim autor decisiv pentru icircnvă-ţătura eriugeniană icircn Apus Vom detalia icircn racircndurile de mai jos acest aspect

58 7 1069B icircn I 514B 7 1072A-1076A icircn I 514C-515C 7 1080A-B icircn III 641B-C7 1085B icircn III 673B 7 1088B-C icircn V 879C-880A 10 1112D icircn II 572C-D 10 1113A icircnII 573A 10 1137A icircn III 671B 10 1156C icircn IV 813B 10 1156C-D icircn IV 813C 101156D-1157A icircn IV 813C-D 10 1157C-D icircn V 875C-876A 10 1180B icircn I 481B-C10 1180C-D icircn I 481C-482A 10 1180D-1181A icircn I 482A-B 17 1225D-1228A icircn II587A 20 1237B-C icircn V 945A 21 1252A-B icircn V 877D-878A 23 1257C-1260A icircn V870C-871A 23 1260C icircn I 520C 23 1260D-1261A icircn II 615B-C 33 1285C icircn V1005B-C 41 1304D-1305B icircn II 529C-531A 41 1305B-D icircn 532B-D 41 1305D icircn II533A 41 1305D-1308A icircn II 534C 41 1308A-B icircn II 535A-B 41 1308B-C icircn II535C-536A 41 1308C-1309B icircn II 536D-537C 41 1309B-1312B icircn II 540C-542B42 1345D-1348B icircn IV 812C-813B 42 1348D-1349A icircn V 937C-938A 45 1356A-B icircnIV 835B-C

59 Introducere 253B icircn V 919A-B Introducere 257C-260A icircn IV 842C-843A Pro-log 264D icircn V 919A 1 269B icircn V 916B 5 277B-280B icircn IV 857A-858A 48 436A-B icircn


icircntacircmplător cele 40 de citări din scrierile maximiene sunt perfectegale cu cele 40 de citări din opera augustiniană60 Urmează Corpus-ulDionysiacum cu 36 de citări Grigorie de Nyssa (confundat uneori cuGrigorie Teologul) cu 20 de citări Ambrozie cu 19 șamd61 Peransamblu echilibrul citărilor eriugeniene din scrierile Părinților Bi-sericii este rupt balanța icircnclinacircnd către Părinții greci care beneficiazăde 116 citări prin comparație cu cele 67 de citări ale Părinților latini62Așadar icircntre Părinții greci și cei latini Eriugena icirci preferă pe cei din-tacirci mai ales pentru că au văzut lucrurile cu mai multă profunzime(acutius considerantes) decacirct cei latini63

Fascinați de Eriugena cacircțiva exegeți icirci atribuie irlandezului și lu-cruri pe care nu le-a făcut De pildă icircn Nota preliminară la Comenta-riu la Evanghelia lui Ioan Dan Batovici face următoarea afirmație

60

60 Pentru acest subiect vezi Brian Stock bdquoObservations on the Use of Augustine byJohannes Scottus Eriugenardquo icircn Harvard Theological Review 60 (1967) pp 220-229 veziși Stephen Ellis Gersh bdquoOmnipresence in Eriugena Some Reflections on Augustino ndash Ma-ximian Elements in Periphyseonrdquo icircn Werner Beierwaltes [ed] Eriugena Studien zu seinenQuellen Vortraumlge des III Internationalen Eriugena-Colloquiums Freiburg im Breisgau 27-30 August 1979 Heidelberg Carl Winter 1980 pp 55-74 (reluat icircn S Gersh ReadingPlato Tracing Plato From Ancient Commentary to Medieval Reception Aldershot Ashgate2005) vezi de asemenea Gaetano Lettieri bdquoLa subordinazione di Agostino ai Padri grecilrsquoescatologia antidualistica del Periphyseon di Eriugenardquo icircn M Cutino E Prinzivalli F Vinel[eacuteds] Transmission et reacuteception des Pegraveres grecs dans lrsquoOccident de lrsquoAntiquiteacute tardive agrave la Re-naissance Entre philologie hermeacuteneutique et theacuteologie Actes du colloque international organiseacutedu 26 au 28 novembre 2014 agrave lrsquoUniversiteacute de Strasbourg (Collection des Eacutetudes Augusti-niennes Seacuterie Moyen Acircge et Temps modernes [EAMA 53]) Turnhout Brepols 2016pp 175-218

61 Pentru toate aceste referințe la Părinții Bisericii vezi Giovanni Scoto Eriugena Di-visione della natura ed cit pp 2561-2567

62 Un inventar al acestor citări plecacircnd de la sistematizarea realizată de Nicola Gor-lani icircn ediția italiană citată deja găsim și la Mihai Grigoraș bdquoIoan Scot Eriugena un her-meneut ecumenicrdquo icircn Alin Tat (editor) Cuvacircnt și taină Studii patristice și ecumeniceCluj-Napoca Editura Napoca Star 2017 pp 126-127

63 Eriugena Periphyseon V 35 PL 122 955A vezi şi Eacute Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegraveneet le grecrdquo trad icircn acest volum p 112

V 895D-896A 63 671D icircn II 565A-B Aceste referințe (cu privire la Ambigua ad Iohan-nem și Quaestiones ad Thalassium) le-am preluat din Giovanni Scoto Eriugena Divisionedella natura Testo latino a fronte A cura di Nicola Gorlani Milano Bompiani (col bdquoIl pen-siero occidentalerdquo) 2013 pp 2565-2566 O listă a citărilor Sfacircntului Maxim icircn Periphy-seon a fost realizată de JM Garrigues şi A Riou icircn Eacutecole pratique des Hautes Eacutetudes V-e SectionAnnuaire 1969-1970 pp 313-314


bdquoEriugena a tradus pentru prima oară icircn limba latină opera lui Pseudo-Dionisie Areopagitul dar și scoliile lui Maxim Mărturisitorul oferindOccidentului latin lucrări fundamentale ale misticii creștinerdquo (p 5)64Este foarte adevărat că traducerile realizate de Eriugena din scrierileautorilor de limbă greacă au reprezentat un moment crucial pentrudestinul creștinismului occidental icircnsă nu irlandezul este primul tra-ducător al Corpus-ului Dionysiacum icircn latină ci Hilduin (775785-855858)65 sau mai degrabă monahii de la abația Saint-Denis păs-torită atunci de către acesta care icircmpreună cu discipolul său preferatviitorul arhiepiscop de Reims Hincmar (806-882) au coordonat tra-ducerea Corpus-ului Dionysiacum icircn latină66 Eriugena realizează o pri-mă traducerea scrierilor păstrate sub numele lui Dionisie icircntre 860-862 apoi spun specialiștii a revizuit această traducere pacircnă icircn 875

Nu este adevărat nici faptul că Eriugena a tradus scoliile la Cor-pus-ul Dionysiacum ci Anastasie Bibliotecarul a realizat acest lucruNu mai aducem acum icircn discuție faptul că doar foarte puține dintreaceste scolii sunt atribuite de exegeza contemporană Sfacircntului Maximiar acest lucru era evidențiat icircn perioada carolingiană de Anastasieicircnsuși

Se știa despre acest dublu set de scolii (ale lui Ioan de Scytho-polis și ale lui Maxim Mărturisitorul) icircncă din secolul al IX-lea67 Depildă Anastasie Bibliotecarul icirci scrie lui Carol cel Pleșuv cu privirela experiența pe care a avut-o la Constantinopol cu un manuscris(Codex Mixtus numit de exegeză) ce conținea atacirct scoliile lui Ioan cacirctși pe cele ale lui Maxim la Corpus-ul Dionysiacum Nu icircmi este cunoscut

64 Cu gacircndul la o nouă traducere icircn limba romacircnă sau pur și simplu pentru o nouăediție a celei deja realizate aceste mici inexactități ar trebui icircndreptate

65 Data morții lui Hilduin a stacircrnit unele discuții icircn contradictoriu icircntre exegeți veziicircn acest sens Leacuteon Levillain bdquoWandalbert de Pruumlm et la date de la mort drsquoHilduin deSaint-Denisrdquo icircn Bibliothegraveque de lrsquoeacutecole des chartes 108 (1950) pp 5-35

66 Icircn Postfață Exegeza biblică la Eriugena Dan Batovici icircndreaptă această scăpare dinNota preliminară și ne spune că bdquoicircntre 860 și 862 Eriugena retraduce la cererea lui Carolcel Pleșuv corpusul dionisian prima traducere fiind făcută de Hilduin icircntre 827 și 834 laSaint-Denisrdquo (p 266)

67 Preiau aici cacircteva idei din volumul meu Maxim Mărturisitorul Studii și traduceri(Iaşi Editura Universităţii bdquoAlI Cuzardquo Colecţia bdquoBibliotheca Patristica Iassiensisrdquo 2016)icircn special pp 40-44


criteriul după care Anastasie a realizat cu precizie separarea celor do-uă seturi de scolii marcacircnd scoliile lui Maxim cu o cruce68 Peste secolearhiepiscopul anglican de Armagh irlandezul Jacobus Usserius (1581-1656) declara că a văzut două comentarii al lui Ioan și al lui Ma-xim transcrise icircn mod separat icircn unele manuscrise pe care le-a consul-tat la Paris și icircn alte părți Editate separat pacircnă icircn secolul al XVI-lea saudupă cum spune Anastasie deosebite unele de altele printr-o cruceaceste comentarii sunt după ediția lui Guillaume Morel (1562) pu-blicate ca fiind o singură operă unitară69 Totuși cacircteva manuscrise cutextele lui Eriugena precum Codex Vaticanus 652 din secolul al XI-leași Codex Brugensis nr 1 din secolul al XIV-lea sau al XV-lea mențio-nează că aceste comentarii recunoscute ca distincte au fost transcrisede copiști sub un singur nume scoliile lui Maxim Confuzia trebuie să fifost curentă icircn secolul al XIII-lea deoarece Toma din Aquino nu vor-bește decacirct despre comentariul lui Maxim pe care icircl citează de cacirc-teva ori70

68 Anastasii Bibliothecarii Ad Carolum Calvum Imperatorem Epistola II icircn PL 129740BC Icircn vremea lui Anastasie existau două tradiții distincte ale manuscriselor ce con-țineau scoliile grecești la Corpus-ul Dionysiacum una siriacă și alta grecească (pentru o dis-cuție asupra celor două tradiții vezi M Harrington bdquoAnastasius the Librarianrsquos Reading ofthe Greek Scholia on the Pseudo-Dionysian Corpusrdquo icircn Studia Patristica 36 2001 p 120)Cea de-a doua tradiție preluată de abatele Migne icircn PG după ediția stabilită de BalthasarCorderius atribuie icircn icircntregime scoliile unui singur autor Sfacircntului Maxim MărturisitorulIcircn fond prin aceste glose la scoliile maximiene Anastasie Bibliotecarul nu face decacirct săsemnaleze diferențele care apar icircn viziunea sa icircntre traducerea realizată de Eriugena a Cor-pus-ului Dionysiacum și sensul indicat icircn scolii (HF Dondaine op cit p 51)

69 Icircn acest context este semnificativ şi faptul că icircn lunga listă a ediţiilor dionisiene pe carele inventariază Philippe Chevalier icircn Dionysiaca (2 vol Paris Descleacutee de Brouwer 1937 şi1950) doar numele lui Maxim apare drept comentator icircn timp ce numele lui Ioan de Scy-thopolis nu apare niciodată Explicația nu poate fi decacirct una simplă este utilizată doar edi-ţia Migne pentru textul scoliilor acolo unde doar Maxim este considerat comentator al Cor-pus-ului Dionysiacum

70 După un inventar realizat de Antoine Leacutevy icircn toată opera lui Toma din Aquinodoar două citări pot fi atribuite cu o totală certitudine operei autentice a Sfacircntului MaximEle provin dintr-un florilegiu şi apar foarte tacircrziu sub pana Aquinatului Mai icircntacirci icircn Contraerrores Graecorum (către 1263) Toma citează un pasaj din Quaestiones ad Thalassium(63 unde Maxim interpretează metafora candelabrului şi a celor şapte lumini) pentru a jus-tifica purcederea Duhului Sfacircnt (II 27 23-31 t 40 Eacutedition Leacuteonine Paris Eacuteditions duCerf p 98) şi icircn al doilea racircnd foloseşte un extras dintr-un text scris la Roma de Maxim(Th Pol 11) pentru a justifica primatul papal (II 36 9-14 ibidem p 103) (Antoine Leacutevy


Aceste informații prezentate mai sus erau cunoscute comunitățiiexegetice după cum o demonstrează textul lui J Durantel din 191971Pe acest fond putem observa că studiile lui von Balthasar care au bdquore-voluționatrdquo atribuirea scoliilor la Corpus-ul Dionysiacum nu aduc mainimic nou decacirct un accent mai apăsat pe contribuția lui Ioan de Scy-thopolis H-U von Balthasar a sugerat icircncă din articolul publicat icircn194072 că datorită unor manuscrise ce aparțin tradiției siriace73 ce con-țin scoliile lui Ioan se poate face deosebirea icircntre cele două seturi descolii demers definitivat deocamdată doar cu privire la Numele divineicircn ediția critică stabilită de Suchla icircn 201174

Anastasie Bibliotecarul un mare admirator al lui Maxim Măr-turisitorul s-a familiarizat probabil cu textele acestuia icircn perioadaşederii sale la Constantinopol Pe de altă parte prezenţa lui Maxim

71

71 Jean Durantel Saint Thomas et le Pseudo-Denys Paris Librairie Feacutelix Alcan 1919pp 55-56

72 H-U von Balthsar bdquoDas Scholienwerk des Johannes von Skythopolisrdquo icircn Scho-lastik 15 (1940) pp 16-38 Totuşi mult icircnaintea lui von Balthasar Albert Ehrhard icircn KarlKrumbacher Byzantinische Literaturgeschichte Muumlnchen Beck 18972 pp 56 şi 137 icircl men-ţionează pe Ioan de Scythopolis ca fiind primul comentator al Corpus-ului păstrat sub nu-mele lui Dionisie adăugacircnd că scoliile acestuia au fost pierdute (pentru scoliile la Cor-pus-ul Dionysiacum vezi şi Polycarp Sherwood The Earlier Ambigua of Saint Maximus theConfessor and His Refutation of Origenism Roma Herder 1955 p 118 sqq)

73 Pentru versiunea georgiană a scoliilor vezi Lela Alexidze bdquoThe Georgian Versionof the Scholia on Corpus Dionysiacum Commentaries known under the name of laquoMaxi-musraquordquo icircn Tamila Mgaloblishvili Lela Khoperia [eds] Maximus the Confessor and GeorgiaLondra Bennett amp Bloom 2009 pp 113-131

74 Beate R Suchla Corpus Dionysiacum IV1 Ioannis Scythopolitani prologus et scholiain Dionysii Areopagitae librum De divinis nominibus cum additamentis interpretum aliorumBerlin W De Gruyter 2011

Le creacuteeacute et lincreacuteeacute Maxime le Confesseur et Thomas dAquin aux sources de la querelle pala-mienne Paris J Vrin 2006 p 37 n 4) Icircn rest nu icircntacirclnim decacirct de zece ori numele luiMaxim la Toma icircn legătură cu comentatorul scoliilor dionisiene Or cum se ştie scoliile lacare avea acces Aquinatul nu reprezintă decacirct un ecou indirect al gacircndirii originale a Măr-turisitorului Aşadar dominicanul este departe de a-l cita pe Maximus Commentator drept oautoritate bdquoautorul scoliilor nu este deci o autoritate de prim rang pentru Tomardquo (A Leacutevy opcit p 38) Mai mult decacirct atacirct Toma din Aquino asemeni contemporanilor săi nu a cunos-cut niciodată rolul decisiv pe care l-a jucat Maxim icircn lupta contra monoenergismului şicontra monotelismului (Toma evocă icircn Summa theologica doar de cinci ori Sinodul Ecu-menic de la Constantinopol din 681 vezi icircn acest sens Ignaz Backes Die Christologie deshl Thomas von Aquin und die griechischen Kirchenviiter Paderborn Ferdinand SchoninghVerlag 1931 p 31 vezi de asemenea A Leacutevy op cit p 37)


trebuie să fi fost icircncă vie şi la Roma ca urmare a contribuţiei Sfacircntuluila Conciliul de la Lateran (649) şi icircn cele din urmă la victoria ortodo-xiei icircn lupta cu fracţiunile eretice Probabil pentru a face mai inteli-gibilă traducerea bdquobarbarărdquo a Corpus-ului Dionysiacum realizată deEriugena Anastasie se decide să traducă scoliile lui Ioan și ale luiMaxim (Scholia in Dionysium Areopagitum ndash CPG 7708)75 pe care letranscrie icircn marginea manuscrisului primit de la irlandez Interesantși totodată relevant pentru receptarea Sfacircntului Maxim icircn Occidenteste faptul că icircn traducerea sa Anastasie omite icircn mod deliberat anu-mite scolii bdquoAnastasius omits 32 scholia from the shorter traditionand omits significant portions of nearly 150 othersrdquo76 Icircncă din 1953Dondaine atrăgea atenția asupra faptului că Bibliotecarul a omis cacirc-teva scolii care făceau trimitere la cunoașterea lui Dumnezeu maiexact cele privitoare la apofatism77 Dondaine crede că Anastasie a omisicircntre altele quid autem sit deus omnibus est ad excogitandum impossi-bile (Ms Paris Bibl Nat Lat 1618 f 51 v)78

75 HF Dondaine vorbește chiar despre bdquoles Scolies Maxime-Anastaserdquo (HyacintheFranccedilois Dondaine OP Le Corpus dionysien de lrsquouniversiteacute de Paris au XIIIe siegravecle RomeStoria e Letteratura 1953 pp 69 71 92 93 119 123 et passim) Eriugena a terminattraducerea Corpus-ului Dionysiacum către 860-862 (Maiumleul Cappuyns Jean Scot Eacuterigegravene saviehellip 1933 p 157 vezi de asemenea HF Dondaine op cit p 35 Pentru manuscriselecare păstrează traducerea lui Anastasie vezi ibidem pp 35-36 n 4) Cu privire la pre-zenţa maximiană icircn scolii vezi şi A Leacutevy op cit pp 123-126 Icircn pofida distincției pecare o sesizează icircntre două serii de scolii maximiene marcate de Anastasie printr-o cruceicircn manuscris și altele probabil aparținacircnd lui Ioan de Scythopolis Anastasie a tradus fărăsă deosebească icircntre ele trecacircndu-le pe toate sub numele lui Maxim bdquoDar pe ce se bazaAnastasie Avea el la dispoziție un manuscris grec unde putea distinge (cele două seturide scolii nm FC) Este greu de spusrdquo (E Dekkers art cit p 88) vezi şi Ezio Fran-ceschini bdquoGrossetestersquos Translation of The Prolologos and Scholia of Maximus to theWritings of the Pseudo-Dionysius Areopagitardquo icircn Journal of Theological Studies 34 (1933)pp 355-363 Autorul acestui articol susţine că Robert Grossteste nu cunoştea traducereaanterioară a Scoliilor realizată de Anastasie Bibliotecarul

76 M Harrington art cit p 121 sqq 77 HF Dondaine op cit p 65 n 83 Potrivit acestui autor Anastasie a omis quid

autem sit deus omnibus est ad excogitandum impossibile (Ms Paris Bibl Nat Lat 1618 f51 v) vezi și M Harrington art cit p 122 Pentru scoliile lui Maxim și problema infi-nitului divin vezi A Cocircteacute Lrsquoinfinite divine dans la theacuteologie meacutedieacutevale 1220-1255 Paris JVrin 2002 p 36 sqq

78 Pentru acest subiect vezi şi Reacuteka Forrai bdquoThe Notes of Anastasius on EriugenarsquosTranslation of the Corpus Dionysiacumrdquo icircn Journal of Medieval Latin 18 (2008) p 78


Pe de altă parte icircntr-o scolie atribuită Sfacircntului Maxim la Cor-pus-ul Dionysiacum mai exact icircn Numele divine79 putem icircntacirclni clarenunțată doctrina infinitului divin coroborată cu teza incomprehensi-bilității lui Dumnezeu incomprehensibilis et infinitus est Deus Alte textesimilarare ce vorbesc despre infinit incognoscibilitate și incompre-hensibilitatea lui Dumnezeu atribuite lui Ioan de Scythopolis suntbdquoὥσπερ γὰρ ἄληπταrdquo(PG 4 189) bdquoἐνοποιόςrdquo (ibidem) bdquoὅτι ποτέ ἐστινἐπιστήμηrdquo (ibidem) bdquoἀπειρίανrdquo (ibidem)80 După cunoştinţa mea H-FDondaine a fost cel dintacirci care a evidențiat importanța scoliei atribu-ită lui Maxim infinitus est Deus quia non succumbit diffinitioni81

Cert este faptul că o parte semnificativă dintre scrierile lui Maximau intrat pentru prima dată icircn lumea latină icircn perioada carolingiană82

prin traducerile realizate de doi corifei ai acestei epoci AnastasieBibliotecarul83 și Eriugena84 Totuși bdquocu un bagaj filologic săracIoan Scotus a știut să pătrundă adacircnc icircn universul maximian Esteprimul care a făcut acest lucru icircn Occident Nici măcar AnastasieBibliotecarul nu poate rivaliza cu el icircn ciuda admirației sale față deMaxim și icircn ciuda unei incontestabile superiorități a cunoașterii

79 Cu privire la problema infinitului la Dionisie vezi Salvatore Lilla bdquoThe Notion ofInfinitude in Ps-Dionysius Areopagitardquo icircn Journal of Theological Studies 31 (1980) pp93-103 vezi de asemenea A Cocircteacute op cit p 36 sqq

80 Fragmente menționate și discutate de A Cocircteacute op cit p 36 sqq81 HF Dondaine op cit p 127 Pentru discuții asupra acestui subiect vezi şi A

Cocircteacute op cit p 38 40 și 114 82 Scrierile Sfacircntului Maxim erau probabil cunoscute unui episcop iconoclast din

perioada carolingiană Claudius de Torino (dagger 827) aşa cum reise din afirmaţiile acestuiadintr-o epistolă qui nos in studio huius operis sicut scientia ita et tempore praecesserunt id estOrigenis Hilarii Ambrosii Hieronimi Augustini Rufini Iohannis Fulgentii Leonis MaximiGregorii et Bedae (Claudius presbyter Iusto abbati (Carrofensi) icircn MGH Epistolae KaroliniAevi II p 594 r 11-13) După cum este icircncadrat icircntre Leon probabil papa Leon cel Mare(cca 400-461) şi Grigorie probabil papa Grigorie cel Mare (540-604) nu pare a fi icircn epo-că alt Maxim atacirct de important pentru a fi menţionat decacirct Mărturisitorul

83 Pentru traducerile realizate de Anastasie Bibliotecarul din scrierile maximiene veziEligius Dekkers bdquoMaxime le Confesseur dans la tradition latinerdquo icircn C Laga JA Muni-tiz L Van Rompay [eds] After Chalcedon Studies in theology and church history offered toprofessor Albert Van Roey for his seventieth birthday (Orientalia Lovaniensia Analecta 18)Leuven Peeters 1985 pp 87-90

84 Pentru pătrunderea lui Maxim icircn lumea latină vezi E Dekkers art cit pp 83-97vezi şi Jean Leclercq OSB bdquoOrigegravene au XII-e siegraveclerdquo icircn Ireacutenikon 24 (1951) pp 425-439


limbii greceștirdquo85 Așadar icircn opinia specialiştilor bdquoAnastasie este fărăicircndoială un mai bun elenist decacirct Ioan Scotus căci el traduce mai binedecacirct acesta Totuși pentru istoria gacircndirii occidentale filosofică șiteologică traducerile mai puțin bune ale lui Ioan Scotus au jucat unrol incomparabil mai important decacirct traducerile bune ale lui Anas-tasierdquo86 Interesant este şi faptul că textele maximiene pătrund icircn Oc-cident icircntr-o perioadă icircn care cunoaşterea culturii şi a limbii greceştiera una precară87 De aceea poate nu este surprinzător faptul că uniidintre cei mai buni eleniști ai acestei perioade sunt irlandezi (Scotti)precum Sedulius Scottus Martin de Laon şi evident Eriugena careera superior eleniștilor din epocă chiar și lui Anastasie Bibliotecaruldeoarece avea bdquoo minte filosoficărdquo88

Receptarea textelor Părinților greci ai Bisericii prin intermediul traducerilor eriugeniene icircn Occident

Icircn această secţiune icircncerc să identific cacircteva idei patrisitice maxi-miene cu precădere regăsite icircn marea lor parte prin mijlocirea tradu-cerilor lui Eriugena mai ales la autori precum Guillaume de Saint-Thierry (1085-1148)89 și Bernard de Clairvaux (1090-1153) Dar aceste

85 Eacutedouard Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegravene grandeur et misegravere du meacutetier de traducteurrdquotrad icircn acest volum p 166

86 Idem bdquoJean Scot Eacuterigegravene et le grecrdquo trad icircn acest volum p 14587 Cyril Mango bdquoLa culture grecque et lrsquoOccident au VIIIe siegraveclerdquo icircn I problemi dellrsquo

Occidente nel secolo VIII (Settimane di Studio del Centro Italiano di Studi sullrsquo Alto Medioevo202 Spoleto 1973) pp 696-710 vezi de asemenea Robert Le Bourdelleacutes bdquoConnaissancedu grec et meacutethodes de traduction dans le monde carolingien jusqursquoagrave Scot Eacuterigegravenerdquo icircnReneacute Roques [eacuted] Jean Scot Eacuterigegravene et lhistoire de la philosophie Paris Eacuteditions du Cen-tre national de la recherche scientifique 1977 pp 117-123 Contrar acestei situaţii gene-ralizate la curtea lui Carol erau cacircţiva cunoscători ai limbii eline Din acest motiv Eacute Jeau-neau apreciază că șederea lui Eriugena la curtea lui Carol cel Pleșuv a fost benefică pentruconsolidarea cunoștințelor sale de limbă greacă (Eacute Jeauneau bdquoJean Scot Eacuterigegravene et le grecrdquotrad icircn acest volum p 116 )

88 Eacute Jeauneau bdquoLrsquoabbaye de Saint-Denis introductrice de Denys en Occidentrdquo tradicircn acest volum p 190

89 David Neil Bell bdquoWilliam of Saint Thierry and John Scot Eriugenardquo icircn CicircteauxCommentarii Cistercienses 33 (1982) pp 5-29


idei maximiene prin intermediul traducerilor eriugeniene se icircntacirclnesc șila gacircnditori precum Rodulfus Glaber (dagger 1050)90 Honorius Augusto-dunensis (1080-1154)91 Petrus Diaconus (1107-11501159)92 et

90 Rodulfus Glaber a fost un istoric asociat icircn general cu mănăstirea Cluny unde ajun-ge icircn anul 1030 după ce a stat o bună perioadă la Saint-Beacutenigne din Dijon Pe urmele luiMaxim mijlocit de traducerea lui Eriugena Rodulfus Glaber vorbeşte despre inmobilitermobilis şi mobilis et mobiliter inmobilis (Historiae 11525 ed M Prou Paris 1886 p 24)De pildă putem vorbi despre similitudini icircntre Ambigua (Eriugena 17 Sherwood 21) Sfacircn-tului Maxim şi Historiae (112 ed M Prou Paris 1886 p 3) a lui Rodulfus Glaber De ase-menea se poate discuta despre o anumită receptare a lui Maxim icircn lumea latină prin scrie-rile lui Rodulfus Glaber pentru o vreme monah la Dijon Saint-Beacutenigne unde se păstreazăicircncă unul dintre cele mai vechi manuscrise cu textele lui Eriugena considerat ca fiind olo-graf manuscrisul Arsenal 237 identificat cu Codex Cluniacensis şi Mazarine 561 pentruacest subiect vezi Paul Edward Dutton art cit pp 431-453 vezi de asemenea Jean Ve-zin bdquoAgrave propos des manuscrits de Jean Scot Quelques remarques sur les manuscrits au-tographes du haut Moyen Acircgerdquo icircn Reneacute Roques [eacuted] Jean Scot Eacuterigegravene et lrsquohistoire de laphilosophie Actes du colloque international du CNRS agrave Laon 7-12 juill 1975 Paris CentreNational de la Recherche Scientifique 1977 pp 95-99

91 Honorius Augustodunensis Clavis physicae (1-315) eacuted P Lucentini Roma Edizionidi Storia e Letteratura 1974 (prima parte a scrierii lui Honorius nu face altceva decacirct sărezume Cărțile I-IV din Periphyseon-ul lui Eriugena) partea a doua a scrierii La clavisphysicae (316-529) di Honorius Augustodunensis Studio e edizione [a cura di] PasqualeArfegrave Napoli Liguori 2012 (rezumă Cartea a V-a a Periphyseon-ului eriugenian) Așadaricircn lucrarea lui Honorius nu este descris altceva decacirct universul lui Eriugena şi implicit celal lui Maxim (bdquoSummis theologis Dionysio et Gregorio atque Maximo probantibusrdquo ndash Cla-vis physicae 12) adică un bdquocosmos simbolicrdquo (M-Th DrsquoAlverny bdquoLe cosmos symboliquedu XIIe siegraveclerdquo icircn Archives drsquohistoire doctrinale et litteacuteraire du Moyen Acircge 28 [1953] pp31-81) vezi de asemenea Paolo Lucentini bdquoLa Clavis Physicae di Honorius Augus-todunensis e la tradizione eriugeniana nel secolo XIIrdquo icircn R Roques [eacuted] Jean Scot Eacuteri-gegravene et lrsquohistoire de la philosophie Colloques Internationaux du Centre National de la RechercheScientifique 561 (Laon 7-12 juillet 1975) Paris Centre National de la Recherche Scienti-fique 1977 pp 405-414 vezi și Stephen Gersh bdquoHonorius Augustodunensis and Eriugenaremarks on the method and content of the Clavis physicae of Honorius Augustodunensisrdquoicircn Werner Beierwaltes [ed] Eriugena redivivus zur Wirkungsgeschichte seines Denkens imMittelalter und im Uumlbergang zur Neuzeit Vortraumlge des V Internationalen Eriugena-Collo-quiums Werner-Reimers-Stiftung Bad Homburg 26-30 Augusti 1985 Heidelberg Winter(Abhandlungen der Heidelberger Akademie der Wissenschaften 1) 1987 pp 162-173(republicat icircn Stephen Gersh Reading Plato Tracing Plato Aldershot ndash Burlington Ash-gate 2005)

92 Acest călugăr benedictin a fost pentru o vreme bibliotecar al abației Montecassino(Petrus diaconus Casinensis) Cu privire la Petrus Diaconus vezi icircn special studiile lui PaulMeyvaert bdquoThe Autographs of Peter the Deaconrdquo icircn Bulletin of the John Rylands Library38 (1955) pp 114-138 bdquoPeter the Deacon and the Tomb of Saint Benedict A Reexa-mination of ther Cassinese Traditionrdquo icircn Revue Beacuteneacutedictine 65 (1955) pp 3-70 bdquoTheExegetical Treatises of Peter the Deacon and Eriugenarsquos Latin Rendering of the Ad Tha-lassium of Maximus the Confessorrdquo icircn Sacris Erudiri A Journal on the Inheritance of Earlyand Medieval Christianity 14 (1963) pp 130-148


alii93 Icircn acest sens profesorul Christian Trottmann vorbește despreinfluența lui Maxim bdquoasupra curentului elenizant din Occidentul la-tinrdquo94 Afirmație care se verifică punctual doar icircn cazul anumitor gacircn-ditori latini care s-ar fi icircncadrat icircn acest bdquocurent elenizantrdquo

Fără nici o icircndoială școala din Laon a jucat un rol decisiv icircn evo-luţia metodelor de interpretare a Scripturii mai ales icircn secolul al XII-leaAceastă şcoală avea icircnsă origini vechi Ea avea să fie reprezentată icircnmod exemplar icircn perioada carolingiană prin Ioan Scotus Şcoala dinLaon avea să redobacircndească o nouă faimă către sfacircrşitul secolului al XI-leagraţie maestrului Anselm care icircmpreună cu fratele său Raoul avea să-şiasume administrarea problemelor mănăstirii95 Anselm de Laon a fostdiscipol al lui Anselm de Canterbury la abaţia din Bec96

Alături de J-M Deacutechanet J Hourlier acceptă ipoteza potrivit că-reia Guillaume de Saint-Thierry şi-ar fi continuat studiile la şcoaladin Laon97 Pe de altă parte P Verdeyen optează pentru continuareastudiilor lui Guillaume la şcoala din Reims iar M Rougeacute icircnclină să fiede partea sa icircn această chestiune Chiar dacă nu există unanimitatecu privire la oraşul icircn care Guillaume de Saint-Thierry şi-a continuatstudiile icircn opinia mea opera sa teologică de mai tacircrziu reflectă foarte

93 Robert Lechat bdquoLa patristique grecque chez un theacuteologien latin du XIIe siegravecle Hu-gues Eacutetheacuterienrdquo icircn Meacutelanges drsquohistoire offerts agrave Charles Moeller Louvain-Paris A Picard et fils1914 pp 484-507 Elemente maximiene icircnsuşite probabil icircn urma călătoriei icircn Răsă-ritul creştin icircntacirclnim şi icircn secolul al XV-lea la cardinalul Cusanus (1401-1464) Pentru o dis-cuție cu privire la cacirct și ce ştia Cusanus din opera maximiană vezi Deno J GeanakoplosbdquoSome Aspects of the Influence of the Byzantine Maximos the Confessor on the Theologyof East and Westrdquo icircn Church History 38 (1969) pp 161-162

94 Christian Trottmann La vision beacuteatifique des disputes scolastiques agrave sa deacutefinition parBenoicirct XII Roma Eacutecole franccedilaise de Rome 1995 p 50

95 Ceacutedric Giraud bdquoPer verba magistri Anselme de Laon et son eacutecole au XIIe siegravecle Turn-hout Brepols (Bibliothegraveque drsquohistoire culturelle 8) 2010

96 Pierre Richeacute Guy Lobrichon Bible de tous les temps vol 4 Paris Beauchesne1984 p 175 Reiau aici cacircteva idei din textul meu bdquoGuillaume de Saint-Thierry Un autorreprezentativ al filosofiei monasticerdquo (studiu introductiv la volumul Guillaume de Saint-Thierry De contemplando Deo ndash Despre contemplarea lui Dumnezeu ediţie bilingvă tra-ducere din limba latină studiu introductiv și note de Florin Cricircșmăreanu) BucureştiEditura Ars Docendi 2014 pp 13-118

97 Introduction icircn Guillaume de Saint-Thierry La contemplation de Dieu Lrsquooraison deDom Guillaume introduction texte latin et traduction de Dom Jacques Hourlier ParisEacuteditions du Cerf SC 61 1959 p 7


bine spiritul care anima icircn acea epocă şcoala din Laon concepţia sadespre ştiinţa sacră iar metoda sa exegetică se apropie de icircnvățăturapromovată de Anselm de Laon Acelaşi exeget invocat mai sus J-MDeacutechanet se icircntreabă retoric şi just icircn acelaşi timp unde ar fi pututGuillaume să cunoască opera şi traducerile lui Eriugena dacă nu laşcoala din Laon98 Scrierile lui Eriugena se bucurau pe vremea stu-diilor lui Guillaume icircncă de un mare prestigiu la şcoala din Laon undese pare că irlandezul a predat cacircndva gramatica şi exegeza99 La aceastăşcoală nici o persoană nu se icircndoia atunci de ortodoxia operelorirlandezului100

Pe de altă parte unde altundeva dacă nu la şcoala din Laon s-arfi icircntacirclnit şi ar fi legat o efemeră prietenie cu Pierre Abeacutelard ndash epi-sod despre care Guillaume de Saint-Thierry amintește icircn scrierea adre-sată lui Bernard şi lui Geoffroy de Legraveves bdquoicircl iubesc ltpe Pierre Abeacutelardgtşi vreau să-l iubesc icircncărdquo101 Asemeni lui Guillaume Abeacutelard a venit la

98 Jean-Marie Deacutechanet Guillaume de Saint-Thierry lhomme et son oeuvre BrugesBeyaert 1942 p 11 vezi de asemenea Guillaume Bonnet bdquoSurvivance du grec au IXe sune consultation agrave Laonrdquo icircn Duchecircne Herveacute [eacuted] Survivances et meacutetamorphoses DijonUniversiteacute de Bourgogne 2005 pp 263-278

99 Maiumleul Cappuyns Jean Scot Eacuterigegravene sa vie p 65 Un exeget precum DermotMoran susține că tratatul Periphyseon al lui Eriugena a avut un efect imediat și local icircnFranța icircn Școlile din Laon și Auxerre (Dermot Moran bdquoJean Scot Eacuterigegravene la connai-sance de soirdquo art cit p 31)

100 Cea mai importantă condamnare a operei eriugeniene survine icircn anul 1225 laconciliul de la Sens cacircnd papa Honorius al III-lea condamna icircn special lucrarea Periphy-seon Pacircnă la acea dată scrierile irlandezului erau canonice cu precădere icircn şcolile catedralecum era şi aceea din Laon

101 Epistola 326 icircn PL 182 532D bdquoDilexi et ego eum et diligere vellemrdquo vezi deasemenea Jean-Marie Deacutechanet bdquoLrsquoamitieacute drsquoAbeacutelard et de Guillaume de Saint-Thierryrdquoicircn Revue drsquohistoire eccleacutesiastique 35 (1939) pp 761-774 Eforturile concertate a lui Guil-laume şi Bernard vor amenda dur una dintre afirmaţiile lui Abeacutelard care icircnţelegea cre-dinţa drept bdquoo opinie asupra lucrurilor care nu se văd care nu sunt perceptibile cu simţu-rile corpuluirdquo (bdquoest quippe fides existimatio rerum non apparentium hoc est sensibuscorporis non subjacentiumrdquo ndash Introductio ad theologiam I 1 icircn PL 178 981C) Abatelede Saint-Thierry urmacircnd aici pe Augustin răspunde lui Abeacutelard astfel bdquocredinţa nulocuieşte icircn inima omului sub forma unei conjecturi sau a unei opinii Este o anumităştiinţă care priveşte conştiinţardquo (bdquoFides enim ait non conjectando vel opinando habetur incorde in quo est ab eo cujus est sed certa scientia acclamante conscientiardquo ndash Disputatioadversus Petrum Abelardum PL 180 249AB) vezi și Laurence Mellerin bdquoLrsquoorchestrationeacutepistolaire de la lutte de Guillaume de Saint-Thierry et Bernard de Clairvaux contre Abeacute-lardrdquo icircn E Gavoille et F Guillaumont [eacuteds] Conflits et poleacutemiques dans lrsquoeacutepistolaire ToursPU Franccedilois-Rabelais 2015 pp 305-320


şcoala din Laon (cel mai probabil pentru perioada cuprinsă icircntreanii 1111-1113) atras de reputaţia profesorului Anselm102 faţă de icircn-văţătura căruia icircn cele din urmă s-a arătat nemulţumit103

Guillaume avea icircn mod cert acces la numeroase elemente ale gacircn-dirii greceşti mai ales prin intermediul operei şi traducerilor lui Eriu-gena Așadar opera irlandezului a contribuit icircntr-o mare măsură laformarea stilului lui Guillaume nu atacirct icircn privinţa vocabularului cacirctmai ales icircn modul de construire a frazelor Spre exemplu multe cu-vinte şi expresii care par obișnuite icircn scrierea lui Guillaume De con-templando Deo se icircntacirclnesc frecvent la Eriugena (affluentia divinaebonitatis (sect 8) Periphyseon V104 operationis virtutem (sect 20) Peri-physeon III105 re(ipsa) et experimento (sect 21) Periphyseon V106 ratio-cinatio (sect 6) PL 122 passim incomprehensibilis comprehendi com-prehendere (sect 17) Periphyseon I107) Aşadar potrivit celor de sus icircn-tacirclnim icircn persoana abatelui de Saint-Thierry bdquoun lector și un compilatorasiduurdquo108

După modelul realizat pentru prima dată icircn Occident de către Eriu-gena ndash autor pe care icircl cunoştea foarte bine icircncă din şcoală ndash adicăsinteza icircntre icircnvăţătura Părinţilor greci şi cei latini ndash Guillaume icircn-cearcă să realizeze acelaşi lucru icircn textele sale Ioan Scotus este cusiguranţă autorul ale cărui scrieri şi traduceri le-a citit Guillaume icircncădin perioada studiilor la şcoala din Laon Exegeţii vorbesc icircn acest senschiar despre bdquoeriugenismulrdquo109 lui Guillaume Prin intermediul realiză-rilor intelectuale ale acestui gacircnditor viitorul abate de Saint-Thierrys-a familiarizat cu unele icircnvăţături răsăritene icircn special din scrierile

102 J-M Deacutechanet Guillaume de Saint-Thierryhellip p 14103 Pierre Abeacutelard Historia calamitatam III icircn PL 178 123A 104 PL 122 906BC (Corpus Christianorum Continuatio Mediaevalis CLXV Turnhout

Brepols 2003 p 66) 105 Ibidem 685C (CCCM CLXIII 1999 p 95) 106 Ibidem 1012 (CCCM CLXV 2003 p 823)107 Ibidem 445B-447C (CCCM CLXI 1996 pp 7-10) Pentru identificarea textelor

eriugeniene icircn De contemplando Deo vezi şi Introduction icircn Guillaume de Saint-ThierryLa contemplation de Dieu p 42 n 1

108 Goulven Madec bdquoAgrave propos des sources de Guillaume de Saint-Thierryrdquo icircn Revuedeacutetudes augustiniennes et patristiques 24 (1978) p 302

109 Introduction icircn Guillaume de Saint-Thierry La contemplation de Dieu p 46


lui Grigorie de Nyssa Dionisie Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul110autori de limbă greacă traduşi icircn latină de către irlandez

Abatele Guillaume de Saint-Thierry foloseşte icircn traducerea luiEriugena textul lui Grigorie de Nyssa De hominis opificio111 adică untip de antropologie care este străin spiritului augustinian dominant icircnApusul latin Mai mult decacirct atacirct icircn textele sale Eriugena constatăcă icircn numele lui Augustin bdquorezistenţa latinărdquo se exprima din ce icircn cemai clar icircmpotriva icircnvăţăturilor lui bdquoGrigorie Teologul Maxim şi Am-brozierdquo112 Făcacircnd parte din tabăra latinilor ce nu apreciau icircn nici unfel autorii greci un adversar al lui Abeacutelard (Pseudo-Guillaume deSaint-Thierry) considera că icircnsuşi Maxim Mărturisitorul este respon-sabil de erorile dialecticianului Pierre Abeacutelard bdquoId trahere videtur a quo-dam Maximo quem puto graecum fuisse quem et Joannes Scotus usquead haeresim imitatus estrdquo113 Contextul şi coincidenţa de nume suntinteresante icircnsă nu este vorba despre Guillaume de Saint-Thierrycare face o astfel de afirmaţie Mai mult decacirct atacirct se pare că icircn acestcontext nu este vorba nici de Sfacircntul Maxim Mărturisitorul ci despreMaxim de Torino (sfacircrşitul sec al IV-lea ndash sec al V-lea) Această ipoteză ndash

110 Pentru scrierile Părinților greci la care aveau acces latinii din acele vremuri veziJeacutereacutemy Delmulle bdquoPreacutesence des Pegraveres grecs dans les bibliothegraveques anciennes de Francedu VIIIe au XIIe siegravecle le teacutemoignage des inventairesrdquo icircn M Cutino E Prinzivalli F Vinel[eacuteds] Transmission et reacuteception des Pegraveres grecs dans lrsquoOccident de lrsquoAntiquiteacute tardive agrave laRenaissance Entre philologie hermeacuteneutique et theacuteologie Actes du colloque international or-ganiseacute du 26 au 28 novembre 2014 agrave lrsquoUniversiteacute de Strasbourg Paris Institut drsquoEacutetudes Au-gustiniennes 2016 (Collection des Eacutetudes Augustiniennes Seacuterie Moyen Acircge et TempsModernes 53) Annexes (39 p)

111 Anne Saword bdquoNote on William of Saint Thierryrsquos Use of Gregory of Nyssarsquos Trea-tise On the Making of Manrdquo icircn Cistercian Studies 9 (1974) pp 394-398

112 Eriugena Periphyseon V icircn PL 122 880 987 990 1015 (Corpus ChristianorumContinuatio Mediaevalis CLXV Turnhout Brepols 2003 pp 29-30 pp 177-178 pp 181-182 p 217) Pentru Eacute Jeauneau bdquonimic nu este mai remarcabil precum contrastul icircntreviziunea augustiniană asupra lumii conform căreia Dumnezeu este unit icircn mod intim cumintea umană ndash interior intimo meo ndash și schema ierarhică a universului dionisian icircn careLumina Divină coboară spre ordinele inferioare doar printr-o serie de intermediarirdquo (bdquoPse-udo-Dionysius Gregory of Nyssa and Maximus the Confessor in the works of JohnScottus Eriugenardquo trad icircn acest volum p 176) Icircntr-o anumită măsură irlandezul reu-șește totuși să icircmbine cele două paradigme diferite

113 Disputatio catholocarum patrum adversus dogmata Petri Abelardi I icircn PL 180 298Avezi şi M-D Chenu OP La theacuteologie au douziegraveme siegravecle preacuteface drsquoEacutetienne Gilson ParisJ Vrin (col bdquoEacutetudes de philosophie meacutedieacutevalerdquo XLV) 1957 p 287

CUPRINS

Notă cu privire la receptarea lui Eriugena icircn Răsăritul creștin (Eacutedouard Jeauneau)7

Notă introductivă (Florin Cricircșmăreanu) 11

Eriugena și Părinții greci ai Bisericii influență și diseminare Cacircteva repere (Studiu introductiv de Florin Cricircșmăreanu) 15

I Ioan Scotus omul şi opera 75

II Ioan Scotus Eriugena și limba greacă 109

III Ioan Scotus Eriugena mărirea și decăderea

meseriei de traducător 155

IV Pseudo-Dionisie Grigorie de Nyssa

și Maxim Mărturisitorul icircn operele lui

Ioan Scotus Eriugena 167

V Abația din Saint-Denis cea care l-a introdus

pe Dionisie icircn Occident 183

VI Dionisie Areopagitul promotorul

neoplatonismului icircn Occident 205

VII Nimic dumnezeiesc și teofanie

(Eriugena discipol al lui Dionisie) 227





















Index 475

7Notă













9Notă




11Notă

Notă introductivă















13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71
























































































Index 475

7Notă













9Notă




11Notă

Notă introductivă















13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71




































































7Notă













9Notă




11Notă

Notă introductivă















13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71












































































9Notă




11Notă

Notă introductivă















13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71




































































11Notă

Notă introductivă















13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71












































































13Notă


















7









Periphyseon

























































































53















60






















71



















































































7









Periphyseon

























































































53















60






















71








































































Periphyseon

























































































53















60






















71


























































































































































53















60






















71














































































60






















71




















































































71




































































RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI AI BISERICII ÎN …...Édouard Jeauneau RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI...

Documents

Transcript of RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI AI BISERICII ÎN …...Édouard Jeauneau RECEPTAREA PĂRINȚILOR GRECI...