Curs 9 Observatiile statului membruStatul in cauza are posibilitatea de a transmite raspuns Comisiei privind masurile pe care le-a luat pentru a se coforma hotararii Curtii de Justitie. Aceasta posibilitate reprezinta dreptul statului de a se apara si de a demonstra modul in care considera necesar sa respecte decizia Curtii de Justitie.

Opinia motivataIn cazul in care Comisia apreciaza ca statul membru respectiv nu a adoptat masurile necesare pentru a-si conforma conduita potrivit hotararii Curtii de Justitie, emite o opinie motivata in care precizeaza dispozitiile din decizia instantei care nu au fost respectate si termenul in care trebuie luate aceste masuri.

Sesizarea Curtii pentru nerespectarea hotararii saleIntervine in cazul in care statul membru respectiv nu se conformeaza deciziei Curtii in termenul stabilit. Cu acest prilej, Comisia introduce o actiune avand drept obiect obligarea statului in cauza la plata unei sume globale sau a unor penalitati pana la data la care se conformeaza cu dispozitivul primei hotarari.

Hotararea CurtiiDaca in urma analizarii sesizarii facute de catre Comisie, Curtea apreciaza ca statul in cauza nu a respectat prima hotarare, poate decide condamnarea statului fie la plata unei sume globale, fie la plata de penalitati pana la indeplinirea obligatiilor precizate in prima hotarare.

Politica comerciala comuna

Inca de la aparitia Comunitatii Economice Europene, politica comerciala a fost inclusa in categoria politicilor comune, alaturi de politica agricola si cea a transporturilor. Tratatul de instituire a CEE (1957) prevede dreptul Consiliului de a decide cu majoritate calificata autorizarea Comisiei de a reprezenta Comunitatea in cadrul negocierilor comerciale si de a-si stabili singura mandatul de negociere in domeniu.Potrivit art. 3 TFUE, politica comerciala este un domeniu care cade sub incidenta competentelor exclusive ale Uniunii Europene. Sediul actual al materiei il reprezinta TFUE, Partea a 5-a Actiunea externa a Uniunii, Titlul II Politica comerciala comuna, art. 206 si 207. Potrivit art. 207 TFUE, politica comerciala comuna se intemeiaza pe o serie de principii uniforme, in special cu privire la: Modificarea tarifelor Incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si unele aspecte ale proprietatii intelectuale, la care se adauga investitiile straine directe Uniformizarea masurilor de liberalizare Politica exporturilor si masurile de protectie comerciala, inclusiv cele care se adopta in caz de dumping si subventii (politici comerciale neloiale, care nu se confunda cu practicile anticoncurentiale intelegerile si abuzul de pozitie dominanta).

Executivul Uniunii Europene are rolul de a asigura aplicarea masurilor de politica comerciala comuna astfel: (i) Comisia recomanda statelor membre acele metode optime de cooperare intre ele, astfel incat sa se evite aparitia unor dificultati economice pentru unele dintre acestea; (ii) Comisia autorizeaza, daca este cazul, adoptarea unor masuri de protectie nationala, stabilind in aceste situatii conditiile si modalitatile concrete de aplicare. TFUE precizeaza, insa, ca, in caz de urgenta, statele membre pot cere Comisiei autorizatia de a adopta ele insele masurile pe care le considera necesare in vederea remedierii disparitatilor create de aplicarea politicii comerciale comune sub conditia ca aceste masuri sa nu perturbe in mod semnificativ functionarea pietei interne.

Regimul importurilorImporturile in cadrul Uniunii Europene au fost supuse unei reglementari dupa criteriul liberalizarii sau al contingentarii lor. Importurile liberalizate de marfuri provenind din state terte au drept sediu derivat al materiei Regulamentul Comunitatii Europene nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor. Acesta se aplica importurilor de produse originare din state terte, exceptie facand produsele textile, care fac obiectul unei alte reglementari. Regulamentul prevede urmatoarele trei proceduri: a. Procedura de informare a Comisiei de catre statele membre cu privire la faptul daca tendinta la importuri impune masuri de supraveghere sau de salvgardareb. Procedura de consultare realizata in cadrul unui comitet la solicitarea unui stat membru sau din initiativa Comisiei, avand drept obiect conditiile si modalitatile importurilor, evolutiile acestora, unele aspecte ale situatiei economice si comerciale privitoare la produsele in cauza, la care se adauga eventualele masuri de adoptatc. Procedura de ancheta, la sfarsitul careia Comisia prezinta un raport Comitetului Consultativ. In cazul in care apreciaza ca este necesar, Comisia poate adopta masuri de supraveghere sau de salvgardare.

Masurile de salvgardare pot fi adoptate atunci cand un produs este importat in Uniune intr-o cantitate mult sporita sau cand sunt generate prejudicii grave producatorilor comunitari. In aceste conditii, Comisia poate sa limiteze perioada de valabilitate a documentelor de import, poate sa modifice regimul de import pentru produsul in cauza, specificand ca acesta poate fi pus in libera circulatie numai dupa obtinerea unei autorizatii de import care este acordata potrivit modalitatilor si limitelor pe care le defineste Comisia.

Regimul exporturilorSediul derivat al materiei il reprezinta tot RCE nr. 1061/2009 al Consiliului din 19 octombrie 2009 privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor. In principiu, exporturile produselor din Uniune catre state terte sunt libere, adica acestea nu sunt supuse niciunei restrictii cantitative. Sunt exceptate de la aceasta regula acele restrictii care sunt stabilite potrivit prevederilor Regulamentului. Regulamentul organizeaza o procedura de informare si de consultare atunci cand, ca urmare a unei evolutii neobisnuite inregistrate pe piata, un stat membru considera ca este necesara adoptarea unor masuri de protectie aplicabile potrivit Regulamentului. Masurile de protectie pot fi adoptate de catre Comisie. Masurile adoptate pot fi limitate la exporturile spre anumite state ori la exporturile din anumite regiuni ale Uniunii. Acestea, insa, nu afecteaza produsele care se gasesc deja in circulatie spre frontierele externe ale Uniunii Europene. De asemenea, un stat membru poate adopta masuri unilaterale de protectie in cazul in care apreciaza ca pe teritoriul sau se confrunta cu o situatie critica. Masurile vor avea, insa, caracter provizoriu si se refera la cerinta producerii unei autorizatii de export. Regulamentul nr. 1061/2009 nu impiedica adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restrictii cantitative la export pe motiv de moralitate publica, ordine publica, securitate publica, protectie a sanatatii si a vietii oamenilor, animalelor si plantelor, protectie a tezaurelor nationale care au o valoare arheologica si istorica, protectia proprietatii industriale si comerciale.Prin RCE nr. 717/2008 al Consiliului din 17 iulie 2008 privind instituirea unei proceduri comunitare de administrare a contingentelor cantitative, s-a prevazut, pentru produsele neliberalizate sau supuse restrictiilor cantitative la import si/sau export, o noua procedura de gestionare a contingentelor cantitative. Acest regulament nu se aplica produselor care sunt supuse unui regim specific de import sau de export, prevazand dispozitii determinate in materie de gestionare a contingentelor. Potrivit acestui nou sistem, exista urmatoarele metode de gestionare a contingentelor: metoda luarii in considerare a curentelor traditionale de schimb metoda care are in vedere ordinea cronologica de introducere a cererilor (metoda primului venit) metoda repartizarii in proportia cantitatilor cerute in timpul introducerii solicitarilor. 1

2