Curs 6

Controlul de legalitate al actelor juridice adoptate de institutiile Uniunii Europene

Actiunea in anulare – art. 263 si art. 264 din TFUEConsta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile Uniunii Europene si particularii

persoane fizice ori juridice de a ataca in fata Curtii un act juridic obligatoriu emis de catre institutiile Uniunii Europene si de a obtine, in anumite conditii, desfiintarea acestuia.

Este un mijloc de control al conformitatii actelor juridice ale Uniunii Europene, un control de legalitate si urmareste desfiintarea unui act ilegal, nu modificarea lui.

Actiunea in anulare poate fi introdusa impotriva actelor:o Consiliuluio Comisieio Bancii Centrale Europene (altele decat recomandarile si avizele)o Parlamentului Europeano Consiliului European (care au rolul de a produce efecte juridice fata de terti)

Curtea de Justitie controleaza si legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agentiilor care produc efecte juridice fata de terti. Indiferent de institutia de la care emana actul, acesta trebuie sa fie unul obligatoriu, adica sa produca efecte juridice. Instanta de la Luxemburg ia in considerare nu numai denumirea actelor, ci si obiectul sau continutul acestora pentru a le separa in obligatorii si non-obligatorii.

In situatia in care Comisia Europeana isi denumeste un act chiar „aviz”, iar Curtea apreciaza ca are caracter obligatoriu, actiunea in anulare este admisa. Regula generala este cea potrivit careia recomandarile si avizele nu sunt susceptibile de a fi atacate.

Legitimitatea procesuala activa apartine:a. Statelor membre, Consiliului si Comisiei, care sunt numite „titulari

super-privilegiati”, deoarece acestea pot formula o actiune in anulare fara a indeplini vreo conditie speciala privitoare la interesul pe care il au. Un stat membru poate formula actiunea in anulare chiar impotriva unui act pentru care, din punct de vedere politic, a votat pentru.

b. Parlamentul European, Banca Centrala Europeana si Curtea de Conturi sunt „titulari semi-privilegiati” pentru ca nu pot formula o actiune in anulare decat in vederea apararii prerogativelor pe care le au.

Ex.: Consiliul poate adopta un regulament pentru care trebuie sa solicite avizul Parlamentului European, dar nu face acest lucru; Parlamentul European, apreciind ca i-au fost incalcate atributiile, formuleaza actiunea in anulare, care va fi acceptata. Consiliul adopta un regulament pentru care, anterior, avea obligatia de a consulta Comitetul Regiunilor, lucru pe care nu l-a facut; Comitetul Regiunilor nu este indreptatit sa formuleze o actiune in anulare pentru ca au fost incalcate prerogativele unui organ auxiliar.

1

c. Particularii, care trebuie sa indeplineasca doua conditii:i. Actul juridic pe care il ataca trebuie sa li se adreseze in mod

individualii. Actul juridic pe care il ataca trebuie sa fie un regulament sau o

decizie care sa li se adreseze, adica sa ii priveasca in mod direct si individual

Legitimitatea procesuala pasiva apartine:a. Parlamentului European si Consiliului b. Consiliuluic. Comisieid. Bancii Centrale Europenee. Consiliului European sau Parlamentului European, doar pentru actele care

produc efecte fata de terti

Procedura actiunii in anulareTermenul in care se poate formula actiunea in anulare este de 2 luni si curge (i) pentru

actele generale, de la publicarea lor in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si (ii) pentru actele individuale, de la notificarea lor catre cel interesat.

Moment al inceperii curgerii termenului pentru actele individuale poate fi inclusiv ziua in care partea interesata a luat cunostinta de existenta si continutul actului individual, chiar daca nu i-a fost notificat in mod oficial. Termenul curge in caz de notificare din ziua imediat urmatoare acestei notificari, iar in caz de publicare, curge cu incepere din a 15-a zi urmatoare datei publicarii actului atacat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Cauze de anulare:o Absenta competenteio Incalcarea unor norme fundamentale de procedurao Incalcarea prevederilor unui tratat sau a oricarei alte norme de drept privind

aplicarea acestuia o Abuzul de putere

In primul si al doilea caz, Curtea de Justitie si Tribunalul se pot autosesiza.

Potrivit art. 264 din TFUE, in cazul in care actiunea este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul nul si neavenit. Prin urmare, actul dispare din ordinea juridica a Uniunii Europene ex tunc, adica de la data intrarii in vigoare. Partile trebuie puse in situatia anterioara adoptarii actului.

O hotarare de anulare data de catre Curtea de Justitie este retroactiva, are valoare erga omnes si poate antrena nulitatea totala sau partiala a unui act juridic al Uniunii Europene. In cazul unei nulitati partiale, aceasta este acceptata sub conditia ca actul juridic respectiv sa nu

2

fie denaturat, sa nu fie lipsit de substanta. Curtea de Justitie poate anula un act si in conditiile in care declara ca anumite efecte ale acestuia subzista. De asemenea, Curtea de Justitie poate sa limiteze efectele retroactivitatii (efectele hotararii cu privire la retroactivitate) in timp. In egala masura, Curtea poate dispune sa limiteze retroactivitatea numai la persoana care a formulat actiunea in anulare.

Instanta de la Luxemburg poate sa anuleze actul, dar poate sa il si mentina pana cand institutia competenta adopta un nou act care sa-l inlocuiasca pe cel anulat. Se recurge la o astfel de solutie in cazul in care nementinerea unui astfel de act ar antrena prejudicii pentru particulari.

Executarea hotararii Curtii de Justitie – art. 266 din TFUEInstitutiile carora le-au fost atacate actele in cazul unei actiuni in anulare trebuie sa

adopte masurile necesare pentru punerea in executare a hotararii Curtii. Pentru jurisprudenta domeniului, un rol important il are exceptia de nelegalitate. Desi termenul de 2 luni la exceptia de nelegalitate s-a implinit, cu ocazia unui litigiu care are drept obiect un regulament adoptat in comun de catre Parlamentul European si Consiliu sau un regulament al Consiliului, Comisiei ori al Bancii Centrale Europene, in orice moment se poate invoca exceptia de nelegalitate. In aceasta situatie, Curtea de Justitie poate sa declare ca actul respectiv este inaplicabil, fara a-l anula. Scopul exceptiei de nelegalitate este acela de a compensa imposibilitatea de a actiona in mod direct.

Astfel, de exemplu, o intreprindere dintr-un stat membru a primit ajutor guvernamental de la respectivul stat. Comisia a declarat acest ajutor ca fiind ilegal si a obligat statul sa recupereze de la intreprindere ajutorul pe care i l-a acordat. Pentru a pune in aplicare sanctiunea, statul in cauza a transmis decizia Comisiei intreprinderii vizate, insa nu a precizat cand trebuie rambursat ajutorul primit. Intreprinderea respectiva ar putea formula o actiune in anulare, deoarece decizia, desi ii este adresata statului, o priveste in mod direct si individual. Comisia revine si obliga statul sa actioneze impotriva intreprinderii, fapt pentru care aceasta din urma este adusa in fata Curtii de Justitie. Curtea a considerat ca, deoarece intreprinderea avea posibilitatea sa introduca o actiune in anulare, dar nu a facut acest lucru, nu va putea recurge la exceptia de ilegalitate, adica sa nu i se aplice actul Comisiei fara a fi anulat. Daca se urmeaza acest rationament, spunand ca atunci cand a existat posibilitatea de a actiona, dar nu s-a intamplat, aceasta a fost pierduta, putem conchide ca toti ceilalti titulari nu pot face uz de prevederile art. 277 din TFUE. Concluzionam ca nu putem urma acest rationament deoarece textul acelui articol face vorbire despre toate partile, prin urmare rationamentul de mai sus vine in contradictie chiar cu textul tratatului.

In prezent, particularii care ar avea in mod evident dreptul de a actiona direct nu pot utiliza exceptia de ilegalitate prevazuta de art. 277. In ceea ce ii priveste pe ceilalti titulari, Curtea de Justitie le aplica aceeasi regula in cazul in care este vorba despre decizii care ii privesc numai pe acestia. In cazul statelor, acestea pot introduce o actiune in anulare impotriva deciziilor care le sunt adresate sau, daca nu fac acest lucru, pot invoca exceptia de ilegalitate.

3

Actiunea in carenta – art. 265 din TFUEActiunea in carenta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, a institutiilor

Uniunii Europene, precum si a particularilor persoane fizice ori juridice, ca in anumite situatii precis determinate, sa atace in fata Curtii de Justitie inactiunea, absentiunea, chiar refuzul Comisiei sau al Consiliului de a decide in materii in care aceste institutii au stabilita prin tratate obligatia de a lua o anumita masura.

Fiind un mijloc de control jurisdictional, actiunea in carenta are un rol important, garantand exercitarea puterilor Uniunii Europene conferite prin tratate institutiilor. Aceasta actiune urmareste sa oblige institutiile competente la o actiune (normativa). Scopul unei astfel de actiuni este acela de a obtine o hotarare a Curtii de Justitie prin care sa oblige institutiile sa adopte o decizie.

Legitimarea procesuala activa apartine:o Statelor membreo Institutiilor Uniunii Europene (inclusiv Banca Centrala Europeana, in domeniile

care cad sub incidenta atributiilor lor; Tribunalul si Tribunalul Functiei Publice nu au legitimare procesuala activa)

o Particularii (au posibilitatea de a sesiza Curtea cu o plangere impotriva unei institutii a Uniunii Europene care a omis sa adopte un act, altul decat o recomandare sau un aviz)

Legitimarea procesuala pasiva apartine:o Consiliuluio Comisiei

4