Curs 2

Competentele exclusive apartind UECompetentele partajate intre UE si statele membreCompetentele de sprijin, coordonare si completare.

Competentele exclusive:Sediul materiei:- declaratia nr 24 anexata Tratatului de la Lisabona- art 4 (1) si 5 TUE- Titlul I categorii si domenii de competente ale UE TFUE art 3, 4 si 6- art 352 TFUE clauza pasarela- Protocolul nr. 25- declaratia nr 18

Competenta UE este exclusiva in urmatoarele domenii:- uniunea vamala- stabilirea normelor privind concurenta, necesare functionarii pietei interne- politica comerciala comuna corelata cu cele de mai sus- conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind pescuitul (politica agricola pe care o corelam cu politica pescuitului, ce a tinut de zona exclusiva a UE, ce vizeaza si o finantare exclusiva a UE - acum politica agricola se gaseste la nivelul competentelor partajate)Se refera la incheierea unui acord international, in cazul in care aceasta incheiere este prevazuta de un act legislativ al UE ori este necesara pentru a permite UE sa isi exercite competenta interna sau in masura in care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune ori ar putea modifica domeniul de aplicare al acestora. In toate aceste cazuri numai UE poate legifera si adopta acte cu forta juridica obligatorie, statele membre avand posibilitatea sa legifereze numai in cazul in care sunt abilitate de catre UE ori pentru a pune in aplicare normele adoptate la un astfel de nivel. (a se vedea - Directivele care necesita transpunerea lor in dreptul intern)

Cel de-al doilea nivel se refera la competentele partajate intre UE si statele membre. Sediul materiei il reprezinta art. 4 din TFUE.

Domeniile competentei partajate:- piata interna- politica sociala pentru acele aspecte definite prin tratate- coeziunea economica sociala si teritoriala- agricultura si pescuitul, mai putin conservarea resurselor biologice ale marii- mediul- transporturile- retelele transeuropene intre statele membre- protectia consumatorului- energia- spatiul de libertate, securitate si justitie

Obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica pot fi de asemenea definite prin tratate. In domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului, UE dispune de competenta pentru a desfasura actiuni, in special fiind vorba despre acele actiuni avand rolul de a defini si de a pune in aplicare programele adoptate, fara insa ca exercitarea unei astfel de competente sa aiba drept efect impiedicarea statelor membre de a-si exercita propriile competente. In domeniile cooperarii pentru dezvoltare, al ajutorului umanitar, UE dispune de competenta pentru a intreprinde actiuni si pentru a derula o politica comuna, fara ca exercitarea acestei competente sa poata genera drept efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-si exercita ele insele competentele.

Potrivit art. 2 din TUE, UE si statele membre pot legifera si adopta acte obligatorii dpdv juridic in acest domeniu. Statele membre isi exercita competentele in masura in care UE nu face acest lucru. De asemenea, statele membre isi pot exercita competentele in masura in care UE hotaraste sa inceteze exercitarea unor astfel de competente. Avem 2 situatii:- are competente si UE nu face acest lucru, statele membre suplinind inactiunea UE- in mod deliberat UE considera ca statele membre pot exercita acest lucru mai bine si astfel se retrage.

Protocolul nr. 25 privind exercitarea competentelor partajate in cadrul unui art. unic contine o dispozitie protrivit careia, in cazul in care UE desfasoara o actiune intr-un anumit domeniu, domeniul de aplicare al exercitarii competentelor sale include doar acele elemente care sunt reglementate de respectivul act al UE, adica nu include intregul domeniu avut in vedere.

Declaratia nr. 18 cu privire la delimitarea competentelor vine in completarea celor prezentate anterior, in sensul ca in conformitate cu sistemul partajarii competentelor, intre UE si statele membre, astfel cum este prevazut in TUE si TFUE, orice competenta care nu a fost atribuita UE prin tratate apartine statelor membre. In situatia in care tratatele atribuie UE competente partajate cu statele membre intr-un anumit domeniu, statele membre isi exercita competentele in masura in care UE nu si le exercita sau a hotarat sa inceteze exercitarea lor. Aceasta ultima situatie poate sa apara in cazul in care institutiile UE competente hotarasc sa abroge un act legislativ, in special pentru a garanta mai buna respectare in mod constant a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Consiliul poate solicita Comisiei, la initiativa unuia sau a mai multora dintre membrii sai (reprezentanti ai statelor membre in conformitate cu prevederile art. 241 din TFUE), sa inainteze propuneri de abrogare a unui act legislativ.

Al treilea nivel se refera la domeniile in care UE este competenta sa desfasoare actiuni de sprijin, coordonare sau completare a actiunilor statelor membre. Sediul materiei il reprezinta art. 6 din TFUE. Potrivit acestui art., domeniile care cad sub incidenta acestor competente sunt:- protectia si imbunatatirea sanatatii umane- industria- cultura- turismul- educatia- formarea profesionala, tineretul si sportul- protectia civila- cooperarea administrativa

Art. 2 din TFUE precizeaza faptul ca actele UE, obligatorii dpdv juridic, adoptate pe baza dispozitiilor tratatelor referitoare la aceste domenii mai sus precizate, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Intinderea si conditiile exercitarii competentelor UE sunt stabilite prin dispozitiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu in parte. De asemenea, retinem ca statele membre isi coordoneaza politicile economice si de ocupare a fortei de munca in conformitate cu dispozitiile prevazute in tratat (TFUE) pentru definirea carora UE dispune de competenta. In egala masura, UE este competenta potrivit dispozitiilor TUE sa defineasca si sa puna in aplicare o politica externa si de securitate comuna, inclusiv sa defineasca treptat o politica de aparare comuna. (ex: actiuni comune in domeniul militar). In ceea ce priveste art. 352 din TFUE clauza pasarela, in cazul in care o actiune a UE se dovedeste necesara in cadrul politicilor definite prin tratate pentru a atinge unul dintre obiectivele inscrise in tratate, fara ca acestea sa fi prevazut atributiile necesare in acest sens, Consiliul, hotarand in unanimitate la propunerea comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European, adopta masurile in consecinta.La data la care dispozitiile respective sunt adoptate de catre Consiliu in conformitate cu o procedura legislativa speciala, acesta hotaraste in unanimitate la propunerea Comisiei si dupa aprobarea Parlamentului European. Executivul UE, in cadrul procedurii de control al aplicarii principiului subsidiaritatii, atrage atentia parlamentelor nationale asupra propunerilor intemeiate pe prevederile art. 352 TFUE. Masurile care se bazeaza pe aceste prevederi ale art. 352 TFUE nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre in cazul in care tratatele exclud o astfel de armonizare. Beneficiul prevederilor acestui articol nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din domeniul politicii externe de securitate comuna, iar orice act adoptat in conformitate cu prevederile art. 352 TFUE trebuie sa respecte limitele prevazute de tratat.

Limitele prevazute de tratat.Sediul materiei: art. 40 TUE.Punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comuna nu aduce atingere procedurii si domeniului de aplicare corespunzator atributiilor institutiilor inscrise in tratate in vederea exercitarii competentelor UE evidentiate la art. 3,4 si 6 din TFUE. De asemenea, punerea in aplicare a politicii externe si de securitate nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corspunzator atributiilor instituite pentru institutiile prevazute in tratate in vederea exercitatii competentelor UE.La toate acestea se adauga Declaratia nr. 18 cu privire la art. 352. Potrivit acestei declaratii, conferinta subliniaza faptul ca in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de Justitie a UE, art 352 TFUE, care face parte integranta dintr-un sistem institutional bazat pe principiul competentelor de atribuire, nu poate constitui temei legal pentru extinderea competentelor UE dincolo de cadrul general pe care il reprezinta totalitatea dispozitiilor tratatelor, in special e vorba despre acele dispozitii care definesc misiunile si actiunile UE.

Problema principiilor care guverneaza ordinea juridica a UE - principiul atribuirii de competente, principiul proportionalitatii, principiul subsidiaritatii si cel al cooperarii loiale.

Principiul atribuirii de competente

Sediul materiei:- Declaratia nr. 24 anexata Tratatului de la Lisabona, declaratie conform careia in temeiul personalitatii juridice pe care UE a dobandit-o, aceasta nu este autorizata in niciun fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care sunt stabilite de catre statele membre prin tratat.- art. 5 TUE potrivit caruia in temeiul principiului atribuirii, UE actioneaza numai in limitele competentelor care i-au fost atribuite de catre state prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenta care nu este atribuita UE prin tratat apartine statelor.Din activitatea jurisdictionala retinem faptul ca interpretarea dispozitiilor din tratate privind competenta nu este restrictiva, de aceea asistam la o competenta normativa, executiva, de control si jurisdictionala. - institutiile UE duc la indeplinirea numai acele atributii care le sunt stabilite in mod expres- nu este permisa indeplinirea atributiilor implicite, deduse

Competente:- normativa, executiva, de control, jurisdictionala4