In 57 la Roma sunt semnate 2 tratate infiintand EUROATOM si Comunitarea Ec. Europeana. UE are la baza comunitatile europene, o plitica externa si securitate comuna si cooperare in domeniul justitiei si afacerilor interne.

Baza intregului edificiu e data de vointa statelor membre. 9 mai 1950 Robert Schuman prezinta declaratia care ii poarta numele la propunerea lui Jean Monnet. In anul 1951 reprezentantii a 6 state Franta,Germania,Italia,Benelux semneaza la Paris Tratatul de instituire a comunitatii Europene a carbunelui si otelului. CECO. TRatatula intrat in vigoare in anul 1952, a fost incheiat pt. o perioada de 50 ani, astfel incat din anul 2002 a incetat sa mai produca efcete.

In 1956, P.H. Spaak propune statelor membre CECO sa participe la 2 proiecte dupa modelul primei comunitati. Unul dintre proiecte viza realizarea unei piete comune a energiei atomice, celalalt avea ca ob. realizarea unei piete comune economice.

In 1957 sunt semnate la Roma doua tratate, unul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice EURATON, celelalt de instituire CEE a Comintatii Economice Eropene. Sceste tratate au intrat in viroare in 1958 si au fost incheiate pt. o perioada nedeterminata.

Fiecare dintre cele 3 tratate au creat cate un sistem institutional propriu fiecarei comunitati, astfel TCECO: Consiliul Special de Ministri, Inalta Autoritate, Adunarea Comuna si Curtea de Justitie.

TEURATOM: Consiliul, Comisia, Adunarea, Curtea de Justitie. TCEEA: Consiliul,Comisia, Adunarea, Curtea de Justitie.

Curs 2 Dr. UE 07.03.2Dezvoltarea UE

Crize si esecuri

Prima criza a ramas sub istoria UE sub numele de "Politica scaunului gol", declansata de Franta in iunie 1965 din cauza refuzului acestui stat de a participa la lucrarile legislativului comunitar, blocandu-i astfel activitatea nemultumirea Frantei, consta in inlocuirea votului cu unanimitate cu majoritatea calificata.

Timp de 6 luni, Consiliul nu a putut adopta niciun act, iar criza s-a finalizat prin compromisul de la Luxemburg. Potrivit compromislului, incepand cu anul 1966 actele normative urmau sa se adopte cu majoritate calificata insa cand un stat invoca un interes national, se recurgea la unanimitate.

Compromisul de la Oslo. UE a propus Norvegiei ca 10 ani de la aderare, acest stat sa aplice in continuare propria legislatie in domeniul pescuitului. Cu toate acestea, poporul norvegian au refuzat prin referendum a doua oara consecutiv aderarea de la UE. esecul tratatului de.... a unei Constitutii pe Europa. Pt a intra in vig., Tratatul trea ratificat de toate statele membre. Instanta nu l-au ratificat, motiv pt care, acest tratat nu a intrat niciodata in vigoare.

Dimensiunea cantitativă

Orice stat european, care doreste și îndeplinește anumite condiții, poate deveni membru al Uniunii Europene. Cerințe Cerințele sunt de natura politică, juridică, economică.Crit. politic Criteriul politic are în vedere că statul respectiv să fie un stat de drept, în care drepturile omului să fie respectate în general și cele ale minoritătilor nationale in special, precum si unei existanta unei justitii indepedente.Crit. juridic Cerințele de natură juridică au în vedere armonizarea legislativă, care presupune transpunerea acquis-ului comunitar, capacitatea de a pune în aplicarea angajamentele asumate.Crit. economic Criteriul economic presupune existența în statul candidat, a unei economii de piața functională, capabilă să facă față presiunilor concurențiale existente la nivelul UE.

Dupa adoptarea de catre statele membre a unei poziții comune în anul 1970, negocierile cu statele canditate s-au putut deschide. Pe lângă statele fondatoari - Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg, în anul 1973 au devenit membri Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda de nord, Irlanda și Danemarca.

Numărul statelor s-a ridicat în anul 1981 prin semnarea Tratatului de aderare între Grecia și Comunitate și în anul 1986 statele mebre au devenit 12 la număr, prin aderarea Spaniei și a Portugaliei.

Urmatoarea extindere a avut loc în anul 1995 cand Austria, Filanda și Suedia au devenit membre.

Cea mai mare extindere s-a produs în anul 2004, când celor 15 state, li se alatură alte 10 state și anume: Cipru, Malta, Ungaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia, Slovenia.

În prezent numarul statelor membre este de 27 de state, prin aderarea Romaniei și Bulgariei.

Etapele aderarii la UE

1. Statul doritor trebuie sa incheie un acord cu UE din care să rezulte calitatea acestuia de stat asociat. 2. Etapa introducerii cererii de aderare. 3. Răspunsul Comisiei Europene. (2 ani dureaza).4. Începerea negocierii. În 1999 a început Romania negocierile de aderare5. Incheierea din punct de vedere tehnic a procesului de negociere. 6. Negocierea și semnarea tratatului de aderare. (în 2005 pentru Romania)7. Dobândirea calității de stat membru. (în 2007 Romania)

Ordinea juridică a Uniunii Europene

Sens larg În sens larg, ordinea juridică a Uniunii europene este dată de ansamblul de norme care reglementează raportuirle juridice la care Uniunea participă.Sens restrâns În sens restrâns, această ordine juridică reprezintă raporturile dintre Uniunea Europeană și statele membre, raporturile dintre persoanele fizice și juridice ce aparțin sau nu statelor membre, raporturile dintre Uniunea Europeană și alte organizații internaționale.Clasificare În doctrina de specialtate au fost formulate mai multe criterii de clasificare a normelor juridice ale Uniunii Europene, însă criteriul cu cea mai largă susținere este cel al forței juridice.

Astfel, întâlnim următoarea clasificare: Izvoare primare, sau dreptul primar; Izvoare derivate sau dreptul derivat; Normele de drept care provin din angajamentele externe ale Uniunii Izvoarele complementare; Izvoare nescrise

INSTITUTIVE Izvoarele primare sunt alcătuite în primul rând din tratatele institutive ale Comunităților Europene, și anume Tratatele de la Roma din 1957, care au intrat în vigoare în 1958.

Sunt avute în vedere Tratatul prin care a fost instituită Comunitatea Economică Europeană, numele complet al tratatului fiind „Tratat de instituire a Comunității Economice Europene”, care fiind modificat prin Tratatul de la Maastricht, s-a înlăturat cuvântul "Economic", din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a Comunității Europene.

De asemenea, intră în această categorie Tratatul care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de la Roma. MODIFICAT. În categoria izvoarelor primare sunt incluse, și tratatele care modifică, de-a lungul timpului, tratatele originare, cum ar fi:

1. Tratatul de la Maastricht, cunoscut și sub denumirea de Tratatul asupra Uniunii Europene, semnat la 7 februarie, în 1992, și intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.Importanță Importanța Tratatului de la Maastricht constă în:

Creează cetățenia europeană Instituie Uniunea Europeană Uniunea Europeană are la bază Comunitățile Europene, politica externă și de

securitate comună, justiția și politica internă – constituie 3 piloni ai U.E. Schimbă denumirea Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene în

Tratatul de instituire a Comunității Europene; Stabilește etapele trecerii la moneda unică euro; Prevede criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un stat pentru a adera la moneda

euro.2. Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997 și intrat în vigoare în 1999.

Importanță Tratatul comunitorizează o parte a pilonui 3 – justiția și politica internă.3. Tratatul de la Nisa, semnat în 2001 și a intrat în vigoare în 2003.

Importanță Este Tratatul care modifică în principal, modul de organizare și funcționare ale instituțiilor Uniunii Europene. Tratatul stabilește numărul de voturi și locuri pe care statele candidate urmează să le obțină în cadrul insttuțiilor

4. Tratatul de la Lisabona, semnat în anul 2007 și a intrat în vigoare în 2009. Importanță Tratatul elimină structura de piloni a Uniunii Europene, conferă personalitate juridică Uniunii Europene, creează postul de președinte al Consiliului European și ridică la rangul de instituție Consiliul European.

Izvoarele derivate

Definiție Izvoarele derivate sunt formate din ansamblul actelor unilaterale ale instituțiilor Uniunii Europene.Enumerare Cele mai importante izvoare derivate, elaborate de instituțiile Uniunii Europene sunt: regulamentul, directiva, decizia, recomandarea și avizul.

A. Regulamentul Regulamentele așa cum sunt definite de Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene, au

aplicabilitate generală, obligatoriu în toate elementele sale şi direct aplicabil în toate statele membre. Regulamentul este actul juridic al Uniunii Europene, care este cel mai complet si cel mai

eficient dintre toate instrumentele juridice care se află la dispozitie instituțiilor Uniunii Europene.Prin intermediul regulamentului, Comunitatea obține dreptul de a legifera în mod direct în

statele membre, fără a trece prin intermediul instanțelor naționale. Caracterul lor obligatoriu este valabil pentru totalitatea dispozitiilor regulamentului. Forță juridică Regulamentul are o forță juridică generală pentru că se adreseaza tuturor subiectelor de drept din state membre: particulari, state, instituții.Publicare Regulamentul este direct aplicabil în toate statele membre. Acesta este publicat in Jurnalul Oficial al UE în toate cele 23 limbi oficiale și intră in vigoare la data prevazută în conținutul său ori la 20 de zile de la data publicării. Publicarea regulementului este o conditie a efectului sau obligatoriu pentru subiectele de drept.

Aplicabilitatea directă a acestuia semnifica faptul ca fără interpunerea puterii normative a dreptului national, el are o valabilitate automată in cadrul Uniunii si este apt sa confere drepturi si sa impuna obligatii statelor membre, organelor si particularilor precum o lege nationala. Curtea Europeana de Justitie a subliniat ca prin natura sa si prin functia sa in cadrul sistemului izvoarelor dreptului UE, regulamentul prodece efecte immediate si confera particularilor drepturi pe care jurisdictiile nationale au obligatia sa le protejeze.

În fine regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale, adică atât în ceea ce privește scopul urmărit cât și mijloacele de realizare a acestuia.Interdicții Astfel un stat nu poate să-și acorde exceptări de la obligația de a aplica regulamentul. Mai mult, un stat membru nu poate opune executarea unui regulament, iar Curtea de Justitie arată că nu poate fi admisă aplicarea de către un stat membru, în mod incomplet sau selectiv a dispozițiilor unui regulament al Comunității.

B. Directiva Noțiune Directiva reprezintă un instrument legislativ, care, spre deosebire de regulament, este obligatorie numai cu privire la sopul final propus, lăsând la dispoziția statelor membre acele forme și mijloace prin intermediul cărora se poate ajunge la împlinirea sa.

Potrivit TFUE, directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezulatatul care trebuie atins, lasand autoritatilor nationale competenta în cea ce priveste forma si mijloacele.

Astfel spus, directiva este un act având caracter individual care nu leagă decat statele carora le este adresata, fixand numai obligația de rezultat.

Directivele reprezintă un instrument de armonizare a legislațiilor statelor membre. Transpunere Directiva trebuie transpusă. Odată ce termenul de transpunere a expirat, iar statul membru destinatar nu și-a indeplinit obligatia de transpunere, poate fi angajată o acțiune în constatarea încălcării dreptului Uniunii Europene. Mentionarea datei de transpunere chiar în cuprinsul directivei, nu reprezintă nimic altceva decat momentul de la care incepe sa curgă termenul de la care statul are obligatia de a se conforma respectivei directive.

Transpunerea implică adoptarea de catre statul care trebuie sa-si indeplineasca obligatiile ce decurg din aceasta , a măsurilor necesare conformării cu respectiva directiva. Deasemenea transpunerea presupune ca statele membre sa elimine din legislatia interna acele norme incompatibile cu directiva.

Spre deosebire de regulament, directiva nu beneficiaza de aplicare directa, si pe cale de consecinta nici de efect direct. Prin urmare nu pot fi invocate în fața jurisdictiilor naționale. Publicare Directivele care se adreseaza tuturor statelor membre, se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Ele intra in vigoare la data prevazuta de textul lor sau in a 20 zi de la publicarea. Celelate directive se notifica destinatarilor lor si produc efecte prin acesta notificare.

C. Decizia Definiție Decizia, potrivit TFUE, este un act obligatoriu în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemneaza.

O decizie poate fi adresata atât unui stat membru, cât și tuturor statelor membre, caz în care actul juridic al UE impune acestora un obiect a cărui realizare se face prin edictarea de măsuri naționale cu forță generala, în aceasta situatie, decizia se prezintă ca un instrument legislativ indirect.

Destinatarii deciziei sunt statele sau particulari. Decizia este un act individual de executare. In functie de destinatarii lor si de continutul lor, deciziile pot avea un efect direct.Pentru ca decizia să fie opozabilă, trebuie notificată destinatarilor. Ca și în cazul directivei in

cazul in care aceasta nu indica destinatarii, se publica în Jurnalul Oficial al UE. Decizia intră în vigoare la data prevazută de textul său, iar in absență, în a 20 zi de la

publicare. Decizile care se adreseaza unui destinatar se notifica si produc efecte prin aceasta notificare.De asemenea, deciziile nu se transpun, la fel ca regulamentul.Regulamentele, directivele și deciziile pot fi adoptate de următoarele instituții:a) Parlamentul si Consiliu în procedura ordinară;b) Consiliul în procedura specială;c) Comisia Europeana atunci când primește competența de la Consiliu.

D. Recomandările și avizeleRecomandările și avizele nu sunt obligatorii, spre deosebire de actele juridice ale UE

examinate anterior. Avizele și recomandările reprezintă modalitatea prin care instituțiile Europene iși exprimă o

opinie sau oferă o informatie. De asemenea, acestea permit instituțiilor care nu au puterea constrângătoare în raport cu destinatarii, să adopte un anumit coportament.

În mod firesc, aceste acte nu au efect direct, însă statele trebuie și ia în considerare recomandările, în special atunci cand acestea sunt de natură să lamurească interpretarea altor dispoziții naționale sau ale UE.

Rezultă în acest sens, caracterul orientativ ale recomandărilor și avizelor. Avizele pot fi obligatori sau facultative.

Izvoarele complementare si nescrise = de citit.

Dreptul UE – curs 05 – 28.03.2014Sistemul institutional al Uniunii EuropenePrincipiile care guverneaza activitatea institutiilor1. Principiul autonomiei de vointa2. Principiul atribuirii de competenta3. Principiul echilibrului institutionalIn temeiul primului principiu institutiile uniunii isi elaboreaza propriul regulament deorganizare si functionare (ROF-uri) si isi aleg functionarii.In temeiul celui de-al doilea principiu nici o institutie nu va duce la indeplinire alte atributiidecat cele inscrise in tratat.In temeiul celui de-al treilea principiu, desi separatia puterilor este stabilita la nivelul uniuniiinstitutiile au obligatia de a coopera intre ele.

Consiliul European

Consiliul European este prevăzut pentru prima dată ca instituție prin Tratatul de la Lisabona, de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană.Scop Consiliul European oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale. Acesta nu exercită funcții legislative. Compunere Consiliul European este compus din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participă la lucrările Consiliului European. Întrunire Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său. Atunci când ordinea de zi o impune, membrii Consiliului European pot decide să fie asistați fiecare de un ministru și, în ceea ce îl privește pe președintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European.

Consiliul European se pronunță prin consens, cu excepția cazului în care tratatele dispun altfel. Alege Președ. Consiliul European își alege președintele cu majoritate calificată, pentru o durată de doi ani și jumătate, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată. În caz de împiedicare sau de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatul președintelui în conformitate cu aceeași procedură. Atribuții Președintele Consiliului European are următoarele atribuții:

a) prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European; b) asigură pregătirea și continuitatea lucrărilor Consiliului European, în cooperare cu

președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale; c) acționează pentru facilitarea coeziunii și a consensului în cadrul Consiliului European; d) prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European.

Reprezentare Președintele Consiliului European asigură, la nivelul său și în această calitate, reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Președintele Consiliului European nu poate exercita un mandat național.Întrunire Consiliul European se întrunește de două ori pe semestru la convocarea președintelui său.

Cu cel puțin un an înaintea începerii semestrului și în strânsă cooperare cu statul membru care deține președinția pe durata semestrului respectiv, președintele Consiliului European face publice datele preconizate pentru reuniunile Consiliului European care urmează să se desfășoare pe durata respectivului semestru.Asistați Când ordinea de zi o impune membrii Consiliului Eurpean pot decide să fie asistați fiecare de un ministru și în ceea ce privește pe președintele Comisiei de un membru al ComisieiReun. Extraord. Atunci când situația o impune, președintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. Loc întrunire Consiliul European se întrunește la Bruxelles.Excepțional În situații excepționale, președintele Consiliului European, cu acordul Consiliului Afaceri Generale și al Comitetului Reprezentanților Permanenți, hotărând în unanimitate, poate decide ca o reuniune a Consiliului să se desfășoare în alt loc.

Consiliul

Consiliul - a apărut pe cale convențională prin Tratatele institutive având la început denumiri diferite, și anume: Consiliul Special de Miniștri (Tratatul privind CECO) și Consiliul (Tratatele de la Roma CEE și Euratom).

Spre deosebire de Consiliul, Consiliul European a fost înființat prin voința șefilor de stat și de guvern când aceștia au hotărât să se întrunească cu regularitate, împreună cu miniștrii lor de externe, cu președintele Comisiei și cu un vicepreședinte al acesteia.

Rezultă deci, faptul că Consiliul European nu se confundă cu Consiliul, întrucât ele se deosebesc în funcție de mai multe criterii, astfel:

a) criteriul apariției; Consiliul European a apărut pe cale neconvențională, adică prin întrunirile la vârf ale șefilor

de stat și guvern, spe deosebire de Consiliu care a apărut pe cale convențională, fiind înființat prin Tratatele institutive a Comunităților Europene.

b) criteriul componenței; Consiliul european are în componență șefii de stat și/sau de guvern ai statelor membre ale

UE, președintele Comisiei Europene și la întâlnirile sale participă și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politică de securitate, spre deosebire de Consiliul, care are în componență, pe de o parte, miniștrii afacerilor externe, și pe de altă parte, miniștrii de resort.

c) criteriul atribuțiilor îndeplinite Consiliul European este o instituție cu caracter politic, iar Consiliul este legislativuL Uniunii

Europene.Consiliului reprezintă toate statele membre ca instituție interguvernamentală legitimitatea

statală a Uniunii.În ceea ce privește componența, de la 1 ianuarie 2007 Consiliul este compus din 27 de

membri, dintre care, căte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă și să exercite dreptul de vot.

Componența Consiliul este variabilă, în funcție de ordinea de zi. Cele mai fregvente, sunt formațiunile afaceri generale, agricultură, economico-financiară.

Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act legislativ. În acest scop, ordinea de zi Consiliului este divizată în 2 părți, respectiv:

a) partea A – în care regăsim proiectele legislative asupra cărora nu m-ai sunt necesare negocieri, ele fiind supuse doar votului;

b) partea B – regăsim acele proiecte legislative asupra cărora statele nu au ajuns la uncompromis;

Referitor la funcționarea acestei instituții, trebuie analizate aspecte privitoare la exercitarea președinției, regulile și metodele de vot și organele tehnice auxiliare.

A. Președinția Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, este asigurată de reprezentanții statelor membre în cadrul Consiliului, după un sistem de rotație egal.

Fiecare stat membru, deține pentru o perioadă de 6 luni prin rotație, președinția Consiliului. Celelalte state asistă președinția în îndeplinirea tuturor responsabilităților acesteia, pe baza

unui program comun.Ministrul al cărui stat asigură președinția, este desemnat să pregătească și să conducă lucrările

Consiliului. În acest sens, Președintele are rolul de a stabili calendarul președinției, de a convoca Consiliul și de a stabili ordinea de zi provizorie, facilitând consensul în cadrul Consiliului.

B. Condițiile în care Consiliul votează ridică multiple dificultăți. Tratatele consacră trei modaliăți de a vota:

1. majoritatea simplă – acest tip de vot nu este solicitat decât în cazurile limită.2. majoritatea calificată - care este cea mai fregventă modalitate prevăzută, devenind

regula.Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția cazului în care Tratatele dispun altfel.

Fiecare stat membru, primește în funcție de populația pe care o are un anumit număr de voturi.Statele cu cele mai multe voturi sunt Germania, Marea Britanie și Franța – 29 voturi fiecare,

iar statul care deține cel mai mic număr de voturi este Malta - 3 voturi. România are 14 voturi.

Pentru a exista majoritate calificată, până la data de 1 noiembrie 2014, se va aplica sistemul instituit prin Tratatul de la Nisa, care presupune ca exită majoritate calificată atunci când 255 de voturi din cele 345 posibile sunt oferite în favoare actului propus, în plus statele care au votat pentru acel act trebuie să reprezinte 62 % din populația Uniunii Europene.

3. unanimitatea - votul în unanimitate conferă fiecărui stat un drept de veto. Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că abținerea membrilor prezenți sau

reprezentați nu împiedică adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară unanimitatea. Unanimitatea este rezervată pentru cazuri limitative.C. Organele auxiliare:

1. Consiliul este asistat de un secretariat general.Consiliul decide organizarea acestui secretariat, care se află sub conducerea unui Secretar general. Secretarul general asigură buna funcționare a secretariatului, și participă la sesiunile Consiliului fiind asistat de către un cabinet. Ca atribuții ale Secretarului general, putem enumera:

semnează procesul-verbal întocmit la fiecare reuniune; semnează textul actelor adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, conform

procedurii legislative ordinare; asigură publicare anumitor acte în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; îndeplinește după caz, sarcinile de depozitare și se asigură că datele de intrare în

vigoare a acordurilor în cauză să fie publicate în Jurnalul Oficial.În ceea ce privește secretariatul general, sunt stabilite următoarele atribuții, cu titlu de

exemplu: transmite membrilor Consiliului și Comisiei cererile de includere a punctelor pe

ordinea de zi; eliberează permise pentru accesul la reuniunile Consiliului; asigură informarea prealabilă a publicului cu privire la datele și orele

aproximative la care au loc transmisiile audio-vizuale etc;2. Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanentă la Bruxelles, al cărui

personal este alcătuit din diplomați sau persoane oficiale din ministerele naționale.Șefii acestor delegații se întâlnesc odată pe săptămână, în cadrul Comitetului Reprezentanților

Permanenți ai statelor membre (Coreper).Propunerile, documentele supuse spre dezbatere și deciziile Consiliului sunt pregătite de

Coreper, cu ajutorul unui comitet, format din echipe de specialiști ai ministerelor naționale de resort.În cadrul Coreper, sunt prezentate punctele de vedre ale tuturor statelor membre cu privire la

un proiect de act juridic.Coreper examinează toate punctele înscrise pe ordinea de zi a unei reuniuni a Consiliului.

Coreper depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord la nivelul său, care este prezentat Consiliului în vederea adoptării. Acesta asigură prezentarea adecvată a dosarelor către Consiliu și dacă este cazul prezintă orientări, obțiuni sau sugestii de soluții.

În măsura în care în cadrul Coreper se ajunge la un consens, proiectul respectiv va fi trecut pe ordinea de zi a Consiliului, în partea A. adică acolo unde se găsesc numai proiectele pentru care nu m-ai sunt dezbateri la nivelul miniștrilor.

3. Alte organe auxiliare : grupuri de experți, Comitetul Special pentru Agricultură, Comitetul pentru Vize, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social.

Atribuțiile Consiliului sunt prevăzute în TUE ȘI TFUE, și anume: Este legislativul Uniunii Europene; Execită împreună cu Parlamentul European funcțiile legislativă și bugetară; Definește și coordonează politicile Uniunii Europene; Reprezintă interesele statelor membre; Încheie Tratate în numele Uniunii Europene; Are competența de a stabili salariile, indemnizațiile și pensiile Președintelui Consiliului

European, ale Președintelui Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale membrilor și frefierilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Consiliul apare în sistemul insituțional al Uniuni Europene, deținând puterea de decizie.Comisia Europeană

Comisia promovează interesul general al Uniunii și ia inițiativele corespunzătoare în acestscop. Aceasta asigură aplicarea tratatelor, precum și a măsurilor adoptate de instituții în temeiulacestora. Comisia supraveghează aplicarea dreptului Uniunii sub controlul Curții de Justiție a UniuniiEuropene. Aceasta execută bugetul și gestionează programele. Comisia exercită funcții de coordonare,de executare și de administrare, în conformitate cu condițiile prevăzute în tratate. Cu excepția politiciiexterne și de securitate comune și a altor cazuri prevăzute în tratate, aceasta asigură reprezentareaexternă a Uniunii. Comisia adoptă inițiativele de programare anuală și multianuală a Uniunii, învederea încheierii unor acorduri interinstituționale.

Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepția cazului în care tratatele prevăd altfel. Celelalte acte se adoptă la propunerea Comisiei, în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.

Mandatul Comisiei este de cinci ani.Membrii Comisiei sunt aleși pe baza competenței lor generale și a angajamentului lor față de

ideea europeană, dintre personalitățile care prezintă toate garanțiile de independență.Comisia își exercită responsabilitățile în deplină independență.

Membrii Comisiei nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern,instituție, organ, oficiu sau agenție. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor sau cuîndeplinirea sarcinilor lor.Principii Membrii Comisiei sunt aleși dintre resortisanții statelor membre în conformitate cu un sistem de rotație strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică și geografică a tuturorstatelor membre care se întemeiază pe următoarele principii:

a) statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce privește stabilirea ordinii de rotație și a duratei prezenței reprezentanților lor în cadrul Comisiei; în consecință, diferența dintre numărul total de mandate deținute de resortisanții a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;

b) fiecare dintre Comisiile succesive este constituită astfel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică și geografică a statelor membre.Încetare mandat Mandatul membrilor Comisiei este de 5 ani, acesta poate înceta în una din următoarele situații:

a) împlinirea termenului;b) moțiunea de cenzură a Parlamentului;c) demisia voluntară;d) demiterea din oficiu;e) decesul;În ceea ce privește Președintele Comisiei, acesta are următoarele atribuții:

definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea; decide organizarea internă a Comisiei pentru a asigura coerența, eficacitatea și

colegialitatea acțiunilor acesteia; numește vicepreședinții, alții decât Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri

externe și politica de securitate, dintre membrii Comisiei.Vot aprobare Președintele, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și ceilalți membri ai Comisiei sunt supuși, în calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al ParlamentuluiEuropean. Pe baza acestei aprobări, Comisia este numită de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată.Răspundere Comisia, în calitate de organ colegial, răspunde în fața Parlamentului European. ParlamentulEuropean poate adopta o moțiune de cenzură împotriva Comisiei, în conformitate cu prevederileTratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cazul în care se adoptă o astfel de moțiune,membrii Comisiei trebuie să demisioneze în mod colectiv din funcțiile lor, iar Înaltul Reprezentant alUniunii pentru afaceri externe și politica de securitate trebuie să demisioneze din funcțiile pe care leexercită în cadrul Comisiei.ORGANIZARE Organizarea și funcționarea Comisiei sunt prevăzute de Tratatele Uniunii Europene și de Regulamentul intern propriu al Comisiei.

Funcționarea Comisiei este dominată de principiul colegialității, întrucât hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritate membrilor săi.

Comisia acționează în calitate de colegiu în conformitate cu dispozițiile propriului Regulament și potrivit orientărilor politice definite de președintele său .

În conformitate cu orientările politice definite de către președinte, Comisia își stabilește prioritățile și adoptă în fiecare an programul său de lucru.

Președintele poate atribui membrilor Comisiei domenii de activitate specifice pentru care sunt anume responsabili in ceea ce priveste pregătirea lucrărilor Comisiei și aplicarea deciziilor sale.

Președintele reprezintă Comisia și desemnează membrii Comisiei care au sarcina să îl asiste în această funcțiune.ȘEDINȚE Ședințele Comisiei se convoacă de către președinte.

De regulă, Comisia se întrunește cel puțin o dată pe săptămână. În plus, Comisia se întrunește ori de câte ori este nevoie.

Membrii Comisiei sunt obligați să fie prezenți la toate ședințele. Președintele apreciază fiecare situație care ar putea conduce la nerespectarea acestei obligații.Cvorum Numărul membrilor a căror prezență este necesară pentru a constitui cvorumul este egal cu majoritatea numărului de membri prevăzut de tratat.

Comisia ia decizii pe baza propunerilor unuia sau a mai multor membri ai Comisiei.Comisia procedează la vot la cererea oricărui membru. Acest vot are ca obiect propunerea inițială sau o propunere modificată de către membrul sau membrii inițiatori, sau de către președinte.Adoptă decizii Deciziile Comisiei se adoptă cu majoritatea numărului membrilor prevăzut de tratat. Această majoritate este cerută, oricare ar fi sensul și natura deciziei.

Ședințele Comisiei nu sunt publice. Dezbaterile sunt confidențiale.SERVICII Comisia dispune, pentru a pregăti și a pune în aplicare activitatea sa, de un sistem administrativ de servicii, structurate în directorate generale și servicii similare.

În principiu, directoratele generale și serviciile similare sunt structurate în directorate, iar directoratele în unități.

Pentru a răspunde unor nevoi speciale, Comisia poate crea structuri specifice însărcinate cu anumite chestiuni și cărora le determină atribuțiile și modalitățile de funcționare.

În ceea ce privește atribuțiile Comisiei, pot fi enumerate următoarele: are drept exclusiv de inițiativă legislativă; supravegheaza modul in care statele membre iși îndeplinesc obligațiile asumate; poate declanșa procedura pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate; derulează anchete; impune sancțiuni; aplică amenzi; gestionează fondurile Uniunii Europene;

Parlamentul european

Este institutia ce reprezinta interesele cetatenilor statelor membre.Fiecare stat membru primeste in functie de populatia pe care o are un anumit numar de locuri.Mandatul deputatilor este de 5 ani iar mandatul presedintelui parlamentului este de 2 ani si jumatate.La nivelul uniunii exista reguli comune privind alegerea deputatilor:

- varsta minima de vot este de 18 ani- se voteaza in intervalul joi-duminica din saptamana desemnata pt alegeri- urnele se deschid duminica dupa ce s-a finalizat votul in toate statele membre- se voteaza o singura data

Ca organizare a parlamentului avem urmatoarele elemente:- conferinta presedintilor- biroul- grupuri politice parlamentare- comisii

Conferinta presedintilor este formata din presedintele parlamentului si presedintii grupurilor politice parlamentare (GPP-uri).

Biroul este format din presedintele parlamentului, 14 vice-presedinti si 5 chestori.GPP-urile rep formatiuni politice din care fac parte deputati care au aceleasi afinitati politice.Numarul GPP-urilor difera de la o legislatura la alta, cele mai cunoscute grupuri fiind crestini-

democratii si socialistii.Comisiile pot fi permanente (in numar de 20), de ancheta si temporare (se constituie pt max 6 luni cu

posibilitatea prelungirii pana la 1 an).Ca atributii ale parlamentului:

- adopta impreuna cu institutia consiliului acte juridice- da descarcare de gestiune comisiei- numeste membrii comisiei- poate introduce motiune de cenzura impotriva comisiei- este singura institutie care adopta sau respinge bugetul uniunii

Parlamentul se intruneste in sesiune ordinara in prima zi de marti a lunii martie, exceptie facand anul in care au loc alegerile, cand se intruneste in prima zi de marti a lunii urmatoare datei alegerilor.

Parlamentul European

In textul initial al Tratatelor institutive, era denumit Adunarea. Aceasta adunare a dobandit denumirea de Parlament European in anul 1962, denumirea oficializata din Actul Unic European.

Parlamentul European este institutie care reprezinta interesele cetatenilor statelor membre. Fiecare stat membru primeste, in functie de populatie pe care o are, un anumit numar de locuri.

In cea ce priveste alegerea membrilor Parlamentului European si statutul acestora, Consiliul a adopatat, la 20 septembrie 1976, o decizie privind alegerea reprezentatilor parlamentari prin sufragiu universal direct. Actul din 1976 se limiteaza sa aduca in prim-plan numia cateva reguli minimale si anume:

a) principiul votului unicb) alegerile sa se desfasoare in cursul unei perioade care incepe joi dimineata si se termina in

dunimica urmatoare, prima perioada fiind determinata de consiliu, care statueaza cu unanimitate, dupa consultarea parlamentului european.

c) varsta minima pentru vot este 18 anid) se voteaza o singura dataDupa alegerile din anul 2004, intr-o uniune cu 25 de state membre Parlamentul European numara

732 membri. Componenta Parlamentului European a fost modificata odata cu aderarea Romaniei si a Bulgariei la UE. Potrivit Tratatului de la Nisa 35 de locuri a fost atribuite Romaniei si 18 Bulgariei, acest numar s-au adaugat celor 732 deja existente in cadrul Parlamentului European.

Deci, fiecarui stat membru, ii sunt repartizate locurile in co-legislativul de la Strasbourg, in functie de 2 criterii si anume, criteriul demografic si democratic. Cele mai multe locuri le detine Germania cu 99 de locuri iar la polul opus este Malta cu 5 locuri.

Potrivit Actul dein 1976, alegerile se desfasoara prin vot universal direct, fiind independentesi secrete.

Alegerile pentru Parlamentul European au loc la data si orele stabilite de fiecare stat membru, pentru toate statele membre aceasta data este stabilita in cursul aceleasi perioade care incepe joi dimineata si se incheie duminica imediat urmator. Urnele se deschide numai dupa incheierea scrutinului in toate statele membre. Actul precizeaza ca nimeni nu poate vota mai mult decat o singura data iar procedura electorala este reglementata, in fiecare stat membru, de dispoziiile de drept intern.

In cea ce priveste varsta de la care orice resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene isi poate exercita dreptul de vot aceasta este de 18 ani. Insa, trebuie retinut faptul ca varsta minim apentru a fi eligibil difera de la stat la stat.

Cu privire la Romania cadrul juridic cu privire la alegerile Parlamentului European, este Legea nr. 33/2007 care prevede ca, membrii care reprezinta tara noastra in Parlament se aleg pe baza de scrutin de lista, potrivit principiului reprezentarii proportionale si pe baza de canditaturi independente. Teritoriul Romaniei se constituie intr-o singura circuscriptie electorala. Au dreptul sa participe la alegerile, cetateni romani care au implinit vasta de 18 ani, cu exceptie debili si alienatii mintali precum si cei condamnati printr-o hotarare definitiva la pierderea drepturilor electorale.

Cetateni romani au dreptul de a fi ales in Parlament European daca pana la ziua de referinta inclusiv au implinit varsta de 23 de ani.

Membrii Parlamentului European sunt alesi pentru un mandat de 5 nai. Acesta poate inceta inainte de termen, prin demisie, deces sau demiterea.

Mandatul unui membru este incompatibil cu cel de:a) membru al guvernului unui stat membrub) membru al Comisieic) judecator, avocat general sau grefier al Curii de Justitiei a UEd) membru al Consiliului al Bancii Centrale Europene ori al Curtii de Conturi a UEe) membru al Comitetului Economic si Sociel sau al Comitetului Regional etcMandatul este incompatibil cu mandatul de membru al parlamentului national. Fiecare membru al

Parlamentului European, are obligatie sa declara in scris inainte sa participe lla luvrarile parlamentare ca nu detine nici o functie incompatibila cu cea de membru al Parlamentului European.

Membrii parlamentului se bucura de o serie de privilegiile si imunitatiile.

Membrii Parlamentului European care se deplaseaza la sau se inapoiaza de la locul intrunirii Parlamentului, nu poate fi impusa nicio restrictie de ordin administrativ sau de alta natura cu privire la liberea circulatie.

In cea ce priveste procedurile vamale si controlul schimburilor valutare, guvernulo propriu le acorda aceleasi inlesniri ca si cele acordate inaltilor oficiali care se deplaseaza in strainatate in misiune oficial temporara.

Membrii Parlamentului European nu pot fi subiect al nici unei forme de ancheta, detentie sau altor proceduri legele pentru opiniile ori voturile exprimate in exercitarea functiilor lor. Pe durata sesiunilor Parlamentului European membrii acestuia benefiiciaza, pe teritoriul statului lor, de imunitatea acordata membriilor Parlamentului tari lor iar pe teritoriul oricarui alt stat membru, imunitatea fata de orice masura de detentie sau altele.

Imunitatea nu poate fi invocata in cazul in care un membru al Parlamentului European este suprins in flagrant delict si nici nu poate impiedica Parlamentul European sa isi exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii sai.In cea ce priveste statutul deputatilor Parlamentului European, prevede ca sunt liberi si independenti. Deputatii beneficiaza de o indemnizatie iar valoarea acesteia este de 38,5% din salariul de baza a unui judecator de la Curtea de Justitie a Comunitatiilor Europene.Indemnizatie acopera cheltuielile generale ( factura de telefon, taxele postale etc), calatoriile efectuate de deputatii europeni in cadrul UE pentru a participa la reunirile oficiale ale Parlamentului European si sejurul in cazul reunirilor oficiale ale organismelor parlamentare pe care deputatul in cauza le deserveste si care sunt organizate in cadrul UEPotrivit statutului sanctiunea aplicata deputatului poate consta in :Mustrarea, pierderea dreptului la indemnizatia de sedere pentru o perioada care poate ssa dureze intre 2 si 10 zile, suspendarea temporara sau supunerea in atentie Conferintei presedintilor pentr pentru suspendarea sau retragerea mandatului.In cazul in care un deputat nu a participat la jumatate de sedintele plenare, anumite indemnizatii sunt reduse.

In cea ce priveste organizarea Parlamentului European, aceasta cuprinde:a) un Birou Care este format de Presedintele Parlamentului European, cei 14 vicepresedinti si cei 5 chestori sunt alesi de Parlament prin scrutin secret pentru o perioada de 2 ani si jumatate. b) Conferinta presedintilor Conferinta este compusa de Presedintele Parlamentului European si din presedintii grupurilor politice parlamentare.c) comisiiparlamentul infinteaza comisii permanete. In prezent sunt 20. Comisiile pregatesc lucrerile Parlamentului European, elaboreaza rapoarte si mentin legatura cu comisie si consiliul.Parlamentului European poate infiinta si comisii temporare pentru o perioada de 12 luni cu posoblitatea prelungiri acestei durate. Precum si comisii mixte cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitatea sau din state cu care sunt angajate negocieri de aderare.d) grupuri politice parlamentare\membrii Parlamentului European pot sa se organizeze in grupuri politice insa exista si deputati nescris. Grupuri politice parlamentare reprezinta formatiuni politice din care fac parte deputatii care au acelasi afinitatii politice. Un grup este constituit din deputati alesi in celn putin un sfert din statele membre. Munarul minim necesar pentru constutirea unui grup este de 25. Duata legislaturi este de 5 ani. Parlamentului European tine de o sesiunea anuala, se reuneste de plin drept in a doua zi de marti din luna martie si tine cateodata, sesiuni suplimentare mai scurte.Parlamentul poate fi convocat la cererea majoritatii membrilor sai sau a Consiliului ori a Comisiei sau la cererea unei treime dintre membrii sai.Dezbaterile sunt publice.Parlamentul este asistat de un Secretar General care se gaseste la Secretariatul general.Lucrarile se desfasuara la trei orase diferite. Secretariatul se gaseste la Luxembourg, comisiile se reunesc la Bruxelles iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg cu sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Cu privire la rolul Parlamentului European, aceasta exercita un rol consultativ in elaborarea actelor juridice ale UE si nu are puterea legislativa. Parlamentul European are puterea bugetara si de codecizie.Da descarcare de gestiune comisiei, numeste membrii comisiei, poate introduce motiune de cenzura impotriva comisiei deoarece exercita control politic asupra comisiei. Exercita impreauna cu Consiliu functiile legislativa si buhetara si este singura institutie care poate sa adopate sau sa respinga bugetul UE.Si are dreptul de a cere comisiei sa eleboreze pronuneri. Parlamentul alege omudsmnul european si poate constitui o Comisie de ancheta.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiție, Tribunalul și tribunale specializate. Aceasta asigură respectarea dreptului în interpretarea și aplicarea tratatelor.

Curtea de Justiție este compusă din judecători și din avocați generali. Aceștia din urmă sunt chemați să se pronunțe, în totală independență, în cauzele supuse Curții, prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale.

Judecătorii și avocații generali sunt numiți de comun acord, pentru o perioadă de 6 ani, de către guvernele statelor membre, fiind compusă în prezent din 27 de judecători și 8 avocați generali. Numărul acestora poate fi modificat printr-o hotărâre a Consiliului luată cu vot unanim, la cererea Curții.

Mandatul de 6 ani, poate fi reînoit, ceea ce duce la stabilitatea Curții, deși la o perioadă de 3 ani, are loc o reînoire parțială a judecătorilor și avocaților generali.STATUT Statutul membrilor este stabilit de Statutul Curții și de Regulamentul de procedură, caracterizându-se prin următoarele:

la intrarea în funcție, judecătorii și avocații generali, depun un jurământ prin care se angajează să-și exercite funcțiile imparțial și să nu divulge secretul deliberărilor;

funcțiile de judecător și avocat general sunt incompatibile cu orice funcție politică sau administrativă sau cu orice altă activitate remunerată sau nu;

la încetarea mandatului, au obligația de onestitate și delicatețe în privința acceptării unor funcții sau avantaje.

Judecătorii și avocații generali beneficiază de imunitate de jurisdicție chiar și după încetarea funcțiilor lor pentru actele pe care le-au săvârșit în exercițiul acestora.

Atât judecătorii cât și avocații generali au obligația de a stabili reședința în orașul în care Curtea de Justiție își are sediul;

Judecătorii desemnează dintre ei, prin vot secret, Președintele Curții pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînoit.GREFIER Grefierul Curții este ales prin vot secret, pe o perioadă de 6 ani, mandatul poate fi reînoit, fiind obligat să depună jurământul în fața Curții, în sensul că, își va exercita atribuțiile cu toată imparțialitatea și nu va divulga secretul dezbaterilor.Atribuții exemple Cu titlu de exemplu, grefierul Curții are următoarele atribuții:

Primește, transmite și conservă toate documentele; Realizează notificări sau comunicări de acte prevăzute de Regulamentul de procedură; Asigură traducerea documentelor; Asistă la ședințele de audiere ale Curții și ale Camerelor; Are în grijă arhivele și se ocupă de publicațiile Curții;

Organizare În ceea ce privește organizarea și funcționarea Curții de Justiție, instanța de la Luxemburg lucrează în Camere formate din 3 la 5 judecători, și În Marea Cameră formată din 13 judecători.

Curtea se întrunește în Marea Cameră, la cererea unui stat membru sau al unei instituții a Uniunii care este parte în proces.

Deliberările Curții și ale Camerelor au loc sub forma așa numitei Camere de consiliu, desfășurându-se numai în prezența judecătorilor care au participat și în faza procedurii orale.

Avocatul general, care a pus concluziile în cauză și grefierul nu sunt admiși.Deliberările sunt strict secrete, și procedeul opiniei separate nu este admis. Deciziile Curții

sunt colective și o angajează în ansamblul ei.Rolul Curții de Justiție este acela de a asigura respectarea dreptului Uniunii Europene,

interpretarea și aplicare Tratatelor Uniunii Europene. Spre exemplu Curtea are următoarele competențe: efectuează un control al legalității actelor juridice ale Uniunii. Acest control se realizează

pe calea recursului în anulare, a excepției de ilegalitate și a recursului în carența. interpretează unitar Tratatele și actele juridice ale Uniunii Europene, pe calea recursului

în interpretare; controlează legalitatea acțiunilor sau omisiunilor statelor membre în raport cu dispozițiile

Tratatelor, tranșând litigiile dintre acestea; soluționează acțiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de Organele Comunităților.

Acțiunea în interpretare

Potrivit Tratatului pentru Funcționarea Uniunii Erupene, Curtea de Justitie se poate pronunța cu privire la interpretarea dreptului Uniunii Europene.

Acțiunea poate fi introdusă numai de către o instanță națională.Potrivit Tratatatului, orice instanțăp poate formula o astfel de acțiune, cu precizarea că

instanța care a pronunțat o hotărâre definitivă, este obligată să întrebe Curtea de la Luxembourg.Cererea în interpretare va fi admisă dacă:a) întrebarea are legătură cu procesul pe rol;b) răspunsul Curții trebuie să contribuie în mod direct la soluționarea cauzei;c) Curtea nu s-a pronunțat anterior într-o cauză având obiect similar;

Hotărârea pronunțătă de către Curtea de Justiție, produce următoarele efecte:a) este obligatorie pentru instanța de trimitere;b) principiile formulate de către Curte sunt opozabile erga omnes;

Prin instanță la nivelul Uniunii Europene înțelegem, un organism, constitutit prin lege, care aplică legea în mod independent, permanent, în fața căreia se derulează o procedura contradictorie, iar hotârarea sa este obligatorie.

Din definitie rezultă că în sistemul român, numai Curtea arbitrajului ad-hoc, nu se include deoarece de la ea lipsește caracterul permanent.

Subiecte

1. Constituirea comunităților europene;2. Dezvoltarea construcției comunitare

Dezvoltarea calitativă a Uniunii Europene – crize și eșecuri; Dezvoltarea cantitativă a Uniunii Europene; 

3. Ordinea juridică a Uniunii Europene izvoare primare; izvoare derivate; acordurile internaționale; izvoare complementare; izvoare nescrise;

4. Instituțiile Uniunii Europene; Consiliul European; Consiliul; Comisia; Parlamentul European; Curtea de Conturi; Curtea de Justitie a Uniunii Europene;

5. Acțiunea în interpretare