Dreptul proprietatii intelectuale - invatat

1. Inventia brevetabila

Subiect: Notiunea de inventie brevetabila – definitie, elemente cheie.

Inventia brevetabila – o inventie este brevetabila daca este noua, rezulta dintr-o activitate inventiva si este susceptibila de aplicare industriala;

- obiectul unei inventii brevetabile poate fi un produs, un procedeu sau o metoda ;o inventia avand ca obiect un nou soi de planta, un hibrid sau o

noua rasa de animal este brevetabila daca acestea sunt noi, distincte, omogene si stabile.

- o inventie este noua daca nu este continuta in stadiul tehnicii;o stadiul tehnicii include toate cunostintele ce au devenit accesibile

publicului pana la data inregistrarii cererii de brevet de inventie sau a prioritatii recunoscute;

o de precizat : divulgarea inventiei nu este luata in considerare atunci cand emana de la inventator sau succesorul sau in drepturi si cand s-a produs un interval de 12 luni care a precedat inregistrarea cererii de brevet de inventie sau a prioritatii recunoscute.

- o inventie rezulta dintr-o activitate inventiva daca, pentru o persoana de specialitate in domeniul respectiv, ea nu rezulta in mod evident din cunostintele cuprinse in stadiul tehnicii;

- o inventie este susceptibila de aplicare industriala daca obiectul ei poate fi folosit cel putin intr-un domeniu de activitate din industrie, agricultura sau orice alta activitate si poate fi reprodus cu aceleasi caracteristici ori de cate ori este necesar;

o de precizat : soiurile de plante, hibrizii sau rasele de animale care fac obiectul unei inventii trebuie sa-si mentina omogenitatea si stabilitatea caracterelor relevante dupa inmultiri repetate, la incheierea fiecarui ciclu de reproducere, si trebuie sa nu fi fost comercializata sau oferita spre vanzare.

De precizat: nu sunt brevetabile inventiile contrare ordinii publice si bunelor moravuri;- de asemenea , nu sunt considerate inventii brevetabile urmatoarele:

o ideile si descoperirile;o teoriile stiintifice si metodele matematice;o programele de calculator in sine;o solutiile cu caracter economic sau de organizare;o metodele de invatamant si instruire;o regulile de joc;o sistemele urbanistice;o planurile si metodele de sistematizare;o fenomenele fizice in sine;o realizarile cu caracter estetic;

1

o retetele culinare.

2. Noutatea – conditie de fond pozitiva pentru brevetarea unei inventii

Subiect: Noutatea – conditie de fond pozitiva pentru brevetarea unei inventii.

Noutatea – reprezinta o conditie de fond pentru brevetarea unei inventii, pentru care noutatea trebuie sa fie absoluta in timp si in spatiu;

- criteriul cu care se apreciaza noutatea unei inventii este efectul nou ce nu poate fi prevazut dinainte si care este determinant pentru stabilirea noutatii, potrivit practicii Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM);

o cercetarea anterioritatilor este nelimitata in timp si in spatiu daca noutatea trebuie sa fie absoluta, raportata la stadiul tehnicii mondiale.

3. Inventia realizata de salariati si brevetata pe numele unitatii

Subiect: Inventia de serviciu. Inventia realizata de salariati si brevetata pe numele unitatii.

Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele unitatii – acea inventie realizata de un salariat in exercitarea unui contract de munca care prevede o misiune inventiva incredintata in mod explicit si care corespunde cu functiile sale;

- daca inventia rezulta dintr-un contract de cercetare , in lipsa unei clauze contrare, dreptul la brevet de inventie apartine unitatii care a comandat cercetarea;

- in ambele cazuri, inventatorul si unitatea au obligatia sa se informeze in scris asupra stadiului realizarii inventiei si sa se abtina de la orice divulgare;

- de precizat : dupa realizarea inventiei, unitatea are obligatia ca in termen de 60 de zile sa depuna la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci cererea pentru eliberarea brevetului;

o termenul de 60 de zile este un termen de decadere;o daca unitatea nu a formulat cererea respectiva, dupa implinirea

termenului de 60 de zile dreptul la brevet revine salariatului.- inventatorul are dreptul la o remuneratie suplimentara ;

o inventatorul poate obtine aceasta remuneratie indiferent daca este sau nu prevazuta in contractul sau de munca, intrucat aceasta isi are izvorul in lege.

4. Inventia realizata de salariati si brevetata pe numele salariatilor

Subiect: Inventia de serviciu. Inventia realizata de salariati si brevetata pe numele salariatilor.

Inventia realizata de salariat si brevetata pe numele salariatului – acea inventie realizata de catre acesta fie in exercitarea functiei sale, fie in domeniul activitatii unitatii, prin cunoasterea sau folosirea tehnicii ori a mijloacelor specifice ale unitatii sau ale

2

datelor existente in unitate, ori fie cu ajutorul material al acesteia, in lipsa unei prevederi contractuale contrare;

- de precizat : brevetul de inventie va fi eliberat la cererea salariatului inventator si nu a unitatii;

o unitatea are doar un drept de preferinta la incheierea unui contract privind inventia realizata de salariat;

o dreptul de preferinta trebuie exercitat in 3 luni de la oferta salariatului;

o conditiile ofertei – oferta trebuie sa fie serioasa, ferma, neviciata si completa;

o daca unitatea nu accepta oferta in termen de 3 luni inventia devine libera.

5. Brevetul de inventie – procedura administrativa de eliberare

Subiect: Procedura administrativa de eliberare a brevetului de inventie: cererea de inregistrare, examinarea cererii de brevetare, admiterea sau respingerea cererii de brevetare.

Cererea de brevet de inventie se depune la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) si trebuie sa cuprinda datele de identificare ale solicitantului si trebuie insotita de descrierea inventiei, de revendicari si, daca este cazul, de desene explicative, toate redactate in limba romana;

- depunerea cererii de brevet poate fi facuta de persoana indreptatita la eliberarea brevetului, personal sau prin mandatar autorizat cu domiciliul sau sediul social in Romania;

- de precizat : cererea de brevet este insotita de un rezumat care se depune cel mai tarziu cu 2 luni inainte de data publicarii cererii;

o acesta serveste in mod exclusiv informarii tehnice.Examinarea cererii de brevet de inventie poate fi ceruta la data de depozit a cererii sau,

dupa caz, la deschiderea fazei nationale ori in termen de 30 de luni de la una dintre aceste date;

- Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci examineaza daca :o cererea respecta dispozitiile legale, conditiile privind depozitul,

conditiile pentru recunoasterea prioritatii, conditia de unitate a inventiei;

o inventia care constituie obiectul cererii este dezvaluita potrivit prevederilor legale, nu este exclusa de la brevetare si indeplineste conditiile de brevetabilitate.

- de precizat : OSIM are dreptul sa ceara solicitantului lamuririle si actele pe care le considera necesare in legatura cu identitatea solicitantului sau a inventatorului, cu depozitul national reglementar constituit sau cu indeplinirea conditiilor de brevetare.

Admiterea sau respingerea cererii de brevet de inventie se hotaraste in Comisia de examinare de specialitate din cadrul Oficiului de Stat pentru Inventii si Marci;

3

- toate hotararile OSIM privind cererile de brevet de inventie sunt motivate, se inscriu in Registrul national al cererilor de brevet de inventie depuse si se comunica solicitantului in termen de o luna de la data luarii hotararii;

- daca se admite , hotararea de acordare a brevetului va avea efect incepand cu data publicarii mentiunii acesteia in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

6. Transmisiunea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin cesiune

Subiect: Transmisiunea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin cesiune.

Contractul de cesiune – constituie instrumentul juridic prin care se transmite in tot sau in parte dreptul la brevetul de inventie si implicit folosinta exclusiva a inventiei, de la titularul de brevet la o alta persoana, in schimbul unui pret.

Drepturile ce se transmit prin contractul de cesiune – indiferent daca este cu titlu oneros sau gratuit, prin cesiune nu se transmit drepturi personal-nepatrimoniale;

- insa, se pot transmite prin cesiune urmatoarele:o dreptul de proprietate (folosinta exclusiva) in totalitate sau in

parte, dupa cum inventia a fost transmisa prin cesiune totala sau partiala;

o dreptul la actiune in contrafacere pentru actele ulterioare date incheierii contractului de cesiune.

E fectele contractului de cesiune – priveste urmatoarele obligatii:- obligatiile cedentului , anume:

o obligatia de predare a brevetului de inventie – cedentul trebuie sa puna la dispozitia cesionarului tot ceea ce este necesar exploatarii obiectului contractului;

o obligatia de garantie – priveste atat garantia contra evictiunii (ex.: contrafacere), cat si garantia contra viciilor obiectului contractului (ex.: nulitatea brevetului).

- obligatiile cesionarului , anume:o plata pretului , care trebuie sa fie determinat sau determinabil,

sincer si serios, exprimat in bani, produse sau mixt;o suportarea cheltuielilor necesare de incheiere a contractului de

cesiune si de indeplinire a formalitatilor de inscriere a acestuia la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

7. Transmisiunea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin licenta

Subiect: Transmisiunea drepturilor nascute in legatura cu inventia prin licenta.

Contractul de licenta – acel contract prin care titularul de brevet transmite unei alte persoane, in totalitate sau in parte, dreptul de folosinta asupra unei inventii brevetate, in schimbul unei plati numita scadenta.

Tipuri de licente:- dupa intinderea contractului de licenta :

4

o licente simple – concesionarul dobandeste folosinta inventiei, titularul brevetului pastrandu-si atat dreptul de a folosi personal inventia cat si dreptul de a incheia cu alte persoane titluri de licenta pentru aceeasi inventie;

o licente exclusive – transmisiunea are loc pe o anumita durata si pe un anumit teritoriu, iar titularul brevetului nu mai poate exploata inventia pe durata si teritoriul prevazut in contract, dar poate pe o alta perioada de timp si pe un alt teritoriu;

o licente absolute – situatie in care titularul brevetului nu mai poate exploata in nici un fel inventia pe perioada si teritoriul la care se refera exclusivitatea.

- in functie de natura activitatii : licenta de fabricatie, licenta de exploatare, licenta de vanzare;

- dupa intinderea in timp : licenta limitata si licenta nelimitata;- dupa obiectul lor : licenta de brevet, licenta de marca, licenta de know-how,

licenta de desen sau model industrial;- dupa temeiul juridic al transmiterii : licenta legala si licenta voluntara.

Efectele contractului de licenta privesc urmatoarele obligatii:- obligatiile licentiatorului , anume:

o obligatia de predare a obiectului – adica de a-l pune pe beneficiar in situatia de a folosi inventia in conditiile convenite, cel mult pe perioada de valabilitate a brevetului;

o obligatia de garantie contra evictiunii si pentru viciile ascunse , acesta avand obligatia de a-l asigura pe beneficiar de linistita si utila folosinta a inventiei si trebuie sa raspunda pentru posibilele viciile ascunse ale acesteia;

o obligatia de plata a anualitatilor , anume a taxelor anuale necesare mentinerii brevetului in vigoare;

o obligatia de a prelua stocul de produse nevandute realizate pe baza de licenta, la incetarea contractului de licenta.

- obligatiile licentiatului , anume:o obligatia de plata a pretului , care poate fi determinat sau

determinabil, sincer si serios, exprimat in bani, produse sau mixt;o obligatia de a exploata inventia , exploatare care trebuie sa fie

serioasa, efectiva si reala;o obligatia de sistare a exploatarii inventiei, la incheierea

contractului;o obligatia de a-l apara pe titularul de brevet impotriva uzurparilor .

8. Notiunea de know-how

Subiect: Notiunea de know-how: definitie, componente, caractere.

Know-How (contractul de know-how) – Legea nr. 79/1998 privind regimul juridic al francizei defineste know-how ca fiind un ansamblu de formule, definitii tehnice,

5

documente, desene, modele, schite si procedee care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs;

- know-how -ul trebuie sa aiba un caracter de noutate si originalitate.Elementele componente ale know-how-ului sunt urmatoarele:

- abilitatea tehnica – se refera la abilitatea normala si/sau dobandita prin experienta a unui tehnician;

- experienta tehnica , care constituie rezultatul unei practici industriale indelungate;o aceasta poate fi fixata pe un suport material si este transmisibila

prin acord de asistenta tehnica;o experienta tehnica cuprinde atat cunostinte tehnice, cat si

modalitati specifice de aplicare a acestora.Caracterele know-how, potrivit literaturii de specialitate, sunt urmatoarele:

- caracterul practic (tehnic);- caracterul transmisibil – in cazul si in masura in care poate fi comunicat altei

persoane, daca nu este indisolubil legat de persoana detinatorului;- caracterul secret – asigurat prin interzicerea accesului tertilor la aceste cunostinte

care permit optimizarea fabricarii unui produs sau aplicarii unor procedee.

9. Notiunea de marca

Subiect: Notiunea de marca: definitie, caractere, deosebiri intre marca si alte semne distinctive.

Marca – potrivit Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, marca este un semn susceptibil de reproducere grafica care serveste la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane de cele apartinand altor persoane.

Caracterele marcii sunt urmatoarele:- marca este facultativa – titularul are dreptul si nu obligatia de a marca produsele si

serviciile sale;o exceptie : bijuteriile si pietrele pretioase a caror marcare este

obligatorie in vederea garantarii valorii lor, potrivit normelor emise de Banca Nationala Romana.

- individualitatea – dreptul la marca are caracter individual, el apartinand unei singure persoane, fizice sau juridice, in mod exclusiv sau in coproprietate;

- caracterul independent al marcii fata de produsul sau serviciul marcat – se refera la situatia calitatii unui produs ca fiind ilicit atunci cand

o in cazul inventiei consecinta este nulitatea brevetului;o iar in cazul marcilor caracterul ilicit al produsului marcat nu

atrage nulitatea marcii.Deosebirea dintre marca si semnele distinctive:

- firma este obligatorie, marca este facultativa;- firma poate fi instrainata odata cu fondul de comert, iar marca poate fi transmisa

separat de fondul de comert, cat si odata cu acesta;- firma nu este aparata impotriva folosirii nelegale decat prin actiune in concurenta

neloiala, pe cand marca este protejata in principiu prin actiune in contrafacere, cat si prin actiune in concurenta neloiala;

6

- de precizat : semne succesibile de a constitui marci: cuvinte, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme bi si tridimensionale, precum si orice combinatii ale celor enumerate.

10. Functiile marcii

Subiect: Functiile marcii.

Functiile marcii – constau in urmatoarele:- functia de diferentiere a produselor si serviciilor unui comerciant de cele

asemanatoare altui comerciant;- functia de concurenta , anume individualizarea produsului unui comerciant, marca

fiind un mijloc de atragere a clientelei ce se orienteaza catre produsele care au castigat o buna reputatie;

o functia de concurenta a marcilor este in stransa coleratie cu cea de garantie a produsului si cea de organizare a piesei.

- functia de garantie a calitatii – astfel marca devine pentru consumator un mijloc de recunoastere a produsului datorita calitatii acestuia, creeand o legatura morala intre producator si consumator;

o aceasta functie nu este consacrata legislativ si drept consecinta nu este sanctionata de lege;

insa , diminuarea calitatii produselor marcate are consecinte in timp, sanctiunea constand in reorientarea cumparatorului catre alta marca.

o practic, functia de garantie a calitatii este si o functie de protectie a consumatorului.

- functia de reclama – reclama fiind cea care scoate in evidenta caracteristicile industriale ale marcii fata de produs, astfel incat o reclama bine condusa transforma marca intr-un simbol reprezentativ produsului;

- functia de organizare a pietei – prin marca se reglementeaza raportul dintre cerere si oferta pentru un anumit produs;

o astfel, marca devine un instrument de marketing folosit si la procnoza cererii de produse sau servicii pentru o anumita categorie de consumatori.

11. Categorii de marci

Subiect: Categorii de marci.

Categorii de marci:- marca individuala – semn susceptibil de reprezentare grafica care serveste la

deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane de cele care apartin altei persoane;

- marca notorie – marca larg cunoscuta in Romania la data depunerii unei cereri de inregistrare sau la data prioritatii revendicate in cerere;

- marca celebra – marca larg cunoscuta atat in Romania cat si in strainatate;

7

- marca colectiva – marca destinata a servi la deosebirea produselor ori serviciilor unei asociatii de produsele ori serviciile altor asociatii;

o titularii unei marci colective pot fi numai persoane juridice, asociatii de fabricanti, comercianti ori prestatori de servicii;

o marca colectiva nu poate fi transmisa de titulari decat cu acordul tuturor membrilor asociatiei.

- marca de certificare – marca care indica faptul ca produsele sau serviciile pentru care este utilizata sunt certificate de titularii marcii in ceea ce priveste calitatea, materialele folosite, modul de fabricare etc.;

o marcile de certificare sunt marci individuale.- marca de fabrica si de comert – marca de fabrica individualizeaza pe producator,

pe fabricant, pe cand marca de comert desemneaza pe comerciant, pe distribuitorul produselor;

- marcile simple si cele combinate – marcile simple sunt alcatuite dintr-un singur semn distinctiv, iar marcile combinate reunesc mai multe semne distinctive susceptibile de protectie;

- marci verbale, figurative si sonore :o marcile verbale sunt alcatuite din semne scrise constand in nume,

denumiri, cifre, litere etc;o marcile figurative cuprind reprezentatii grafice si pot fi embleme,

desene, culori etc;o marcile sonore sunt alcatuite din sunete.

12. Conditii de fond pentru protectia unei marci

Subiect: Noutatea – conditie de fond pentru protectia unei marci

(singura legatura cu „noutatea” se gaseste in prima conditie, si anume distinctivitatea)

Conditiile de fond pentru protectia unei marci sunt urmatoarele: distinctivitatea, disponibilitatea si liceitatea.

Protectia ca marca a unui semn este conditionata de existenta caracterului distinctiv; astfel, un semn are caracter distinctiv daca nu este necesar, uzual sau descriptiv;

- distinctivitatea cuprinde doua elemente, si anume:o originalitatea – reprezinta o conditie de validitate;o noutatea – constituie o conditie de apropriere, de disponibilitate a

semnului ales ca marca.- in materia marcilor, originalitatea nu este absoluta in timp si spatiu;

o drepturile care iau nastere sunt mai putin complete decat cele care decurg din creatiile noi.

- distinctivitatea trebuie sa aiba o forta de individualizare a produselor, sa nu fie un semn banal sau generic, in asa fel incat sa constituie un reper care sa permita consumatorilor sa identifice un anumit produs care prezinta anumite calitati, in cadrul aceleasi categorii de produse;

In ceea ce priveste disponibilitatea, un semn poate fi apropiat ca marca daca nu apartine unei alte persoane;

8

- indisponibilitatea unui semn este generata de existenta unor drepturi anterioare.In ceea ce priveste liceitatea, pentru a constitui o marca, un semn trebuie sa nu

cuprinda indicatii false sau inselatoare, ori sa nu fie contrar oridinii publice sau bunelor moravuri;

- marcile deceptive sau frauduloase nu pot fi validate deoarece urmaresc sa induca in eroare consumatorii.

13. Sistemele de dobandire a dreptului la marca

Subiect: Sistemele de dobandire a dreptului la marca.

Dobandirea dreptului la marca – potrivit reglementarilor nationale, se poate face prin unul din urmatoarele sisteme diferite, si anume:

- sistemul declarativ (realist) – dreptul la marca se dobandeste prin prioritate de folosire;

o in sistemul declarativ , dreptul la marca apartine primului ocupant, celui care foloseste cel dintai semnul distinctiv in mod legitim;

o din momentul adoptarii de catre un comerciant sau producator, marca nu mai poate fi utilizata de catre o alta persoana pentru a deosebi produsele de aceeasi natura;

o marca fiind adoptata si nu depusa, depozitul este cerut numai pentru revendicarea semnului distinctiv;

o depozitul marcii are un caracter declarativ, insa acesta da nastere la unele efecte juridice, astfel dupa constituire:

depozitul reprezinta un mijloc de publicitate; determina o prezumtie de proprietate asupra marcii; permite exercitarea actiunii penale in contrafacere; are semnificatia unui act de apropriere a marcii.

- sistemul atributiv (constitutiv sau formalist) – dreptul la marca se dobandeste prin prioritate de inregistrare;

o in sistemul atributiv , dreptul la marca apartine persoanei care inregistreaza prima un anumit semn distinctiv;

o depozitul va constitui o etapa a procedurii de inregistrare;o legislatia romana a consacrat sistemul atributiv , al prioritatii de

inregistrare, astfel ca dreptul asupra marcii este dobandit si protejat prin inregistrarea acesteia la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

- sistemul mixt (dualist sau complex) – imbina trasaturile celor doua moduri anterioare, declarativ si atributiv, de dobandire a dreptului la marca.

14. Indicatia geografica

Subiect: Notiunile de indicatie geografica si denumire de provenienta

9

Indicatia geografica – potrivit Legii nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice, reprezinta denumirea ce serveste la identificarea unui produs originar dintr-o tara, regiune sau localitate a unui stat, in cazurile in care o calitate, o reputatie sau alte caracteristici pot fi, in mod esential, atribuite acestei origine geografica;

- indicatia de provenienta constituie mentinerea directa sau indirecta privind originea geografica a unui produs si poate consta intr-un nume de tara, regiune sau localitate;

o aceasta serveste la identificarea produselor dupa originea lor nationala, regionala sau locala;

o de precizat : conditiile de mediu sau metodele de fabricatie speciale utilizate constant confera produselor anumite caracteristici.

15. Desenul si modelul industrial

Subiect: Notiunile de desen si model industrial: definitie, natura desenului si a modelului industrial.

Desenele si modelele industriale – reprezinta creatii de forma care permit individualizarea produselor industriale printr-un element estetic sau ornamental;

- elementul estetic poate consta in forma, modelul sau culoarea unui obiect util;- acestea au o dubla natura, intrucat, desi sunt obiecte de proprietate industriala, ele

se afla la rascrucea dintre arta si industrie;o acestea prin destinatii, prin modul de reproducere, apartin

proprietatii industriale;o datorita naturii dualiste , desenele si modelele industriale se mai

numesc opere de arta aplicata sau creatii industriale.

16. Sisteme de protectie a desenelor si modelelor industriale

Subiect: Sisteme de protectie a desenelor si modelelor industriale: sistemul cumulului de protectie, sistemul cumulului partial sau restrictiv, sistemul de protectie specific.

Sistemul cumulului de protectie – se explica prin teoria unitatii artei, intrucat datorita imposibilitatii de a gasi un criteriu obiectiv de apreciere, arta propriu-zisa nu poate fi separata de arta aplicata;

- principalele avantaje ale cumulului de protectie constau in:o absenta efectuarii unui depozit, care conditioneaza obtinerea

protectiei, dreptul creatorului putand fi valorificat in sistemul dreptului de autor;

o perioada de protectie este mai mare in cadrul dreptului de autor;o actiunea in contrafacere implica o procedura mai simpla in

sistemul dreptului de autor, iar sanctiunile sunt mai severe.- autorul unui desen ori model industrial poate opta pentru o protectie cumulativa

sau, la alegere, alternativa;

10

o protectia acordata nu este conditionata de valoarea artistica a desenului ori modelului.

Sistemul cumulului restrictiv sau partial – potrivit caruia desenul sau modelul industrial poate fi protejat prin intermediul legii dreptului de autor, numai daca are un anumit nivel autentic;

- pentru desenele si modelele industriale care nu ating acel nivel artistic protectia se realizeaza in cadrul proprietatii industriale, aplicandu-se protectia specifica acesteia.

Sistemul protectiei specifice – potrivit caruia se exclude orice cumul de protectie, desenele si modelele industriale fiind protejate printr-o lege industriala;

- in dreptul roman, desenele si modelele industriale beneficiaza de o protectie specifica prin dispozitiile Legii nr. 129/1992, care nu exclude protectia conferita prin alte dispozitii legale privind proprietatea intelectuala.

17. Noutatea – conditie de fond pentru protectia desenelor si modelelor industriale

Subiect: Noutatea – conditie de fond pentru protectia desenelor si modelelor industriale.

Desenul sau modelul industrial poate fi inregistrat in masura in care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii: sa constituie un desen sau model industrial, sa fie nou si sa aiba caracter individual.

Noutatea, in domeniul desenelor si modelelor industriale, este relativa, astfel incat un desen sau model este nou daca impresia de ansamblu pe care o creaza este noua;

- in dreptul roman , un desen sau model industrial este considerat nou daca nici un alt desen sau model industrial identic nu a fost facut public inaintea datei de depunere a cererii de inregistrare, sau daca a fost revendicata prioritatea, inaintea datei de prioritate.

18. Dreptul de autor

Subiect: Notiunea de drept de autor: definitie, elemente, natura juridica.

Dreptul de autor – ca institutie juridica, constituie ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale nascute din crearea, publicarea si valorificarea operelor literare, artistice sau stiintifice;

- in Romania, dreptul de autor este reglementat, in principal, prin dispozitiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe;

- de precizat : dreptul subiectiv de autor reprezinta posibilitatea asigurata de catre stat autorului de a utiliza opera potrivit dorintei sale, in scopul de a beneficia de intregul complex de prerogative de ordin patrimonial si moral.

Natura juridica a dreptului de autor – dreptul de autor a fost calificat ca un drept de proprietate, un drept de clientela, un drept asupra unor bunuri materiale, un drept al personalitatii, rezultand astfel un caracter complex al dreptului de autor;

- in ceea ce priveste dreptul de autor se disting doua teorii , si anume:o teoria monista – fundamentata pe ideea imposibilitatii de

disociere a personalitatii autorului de opera sa;

11

o teoria dualista – care considera ca drepturile morale si cele patrimoniale au o existenta distincta si un regim juridic propriu, considerandu-se ca ponderea este detinuta de catre cel moral.

de precizat : solutia dreptului de autor ca drept dualist a fost adoptata in majoritatea tarilor europene, fiind inclusa si in textul Conventiei de la Berna (1886), cu modificarile si revizuirile ulterioare.

19. Conditii pentru protectia operelor din cadrul dreptului de autor

Subiect: Conditii pentru protectia operelor din cadrul drepturilor de autor.

Conditiile pentru protectia operelor din cadrul dreptului de autor sunt urmatoarele:- sa fie vorba despre o creatie intelectuala , o creatie a mintii omului (una sau mai

multe persoana fizice);o de precizat : in principiu, persoana juridica nu poate fi titulara a

dreptului de autor, deoarece aceasta nu creaza din punct de vedere intelectual.

- sa fie vorba despre o creatie exprimata intr-o forma concreta, perceptibila simturilor umane;

o nu prezinta relevanta daca opera imbraca forma orala sau scrisa, adica daca este fixata sau nu pe un suport material (ex.: manuscris, notite, schita, tablou, partitura etc.).

- opera trebuie sa prezinte originalitate , sa reflecte exprimarea personalitatii creatorului, intrucat in lipsa acesteia creatia respectiva nu poate fi o opera protejata prin dreptul de autor;

o originalitatea trebuie deosebita de notiunea de noutate , deoarece dreptul de autor se poate naste chiar si in legatura cu o opera care nu contine idei noi;

o insa , este important ca forma de exprimare a acelor vechi idei sa fie alta decat cea anterioara si opera sa exprime, intr-o anumita masura, personalitatea autorului subsecvent.

20. Pluralitatea de autori

Subiect: Pluralitatea de autori (in principal urmatoarele doua subiecte: opera comuna si opera colectiva).

Pluralitatea de autori – opera poate fi, destul de frecvent, rezultatul activitatii creatoare a mai multor persoane; in aceasta ipoteza, legea reglementeaza doua categorii de opere, si anume:

- opera comuna – reprezinta opera creata de mai multi coautori, in colaborare;o se prezinta sub doua forme :

cea in care contributia fiecarui autor este distincta;

12

cea in care contributia coautorilor nu poate fi diferentiata (ex.: manuale scolare, filme).

o obiectul operei comune poate fi: divizibil , in cazul in care contributia fiecarui autor

poate fi determinata (in lipsa unei conventii contrare, coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord);

refuzul consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat sau indivizibil, in cazul in care contributiile autorilor nu sunt indentificabile.

- opera colectiva – reprezinta opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori, asupra ansamblului operei create;

o in lipsa unei conventii contrare, opera colectiva apartine persoanei fizice sau juridice din initiativa careia, sub responsabilitatea si sub numele careia opera a fost creata, cu consecinta ca drepturile patrimoniale asupra operei, in ansamblul sau, se exercita numai de catre titularul operei.

- opera postuma – constituie opera divulgata dupa decesul autorului, divulgare ce se poate datora uneia dintre urmatoarele imprejurari:

o autorul a decis ca opera sa fie divulgata la o anumita data, dar intre timp acesta a decedat;

o autorul a decis ca opera sa fie divulgata dupa decesul sau.

21. Drepturile morale de autor

Subiect: Drepturile morale de autor: notiune, caractere.

Drepturile morale de autor – sunt drepturi personale nepatrimoniale, iar Legea nr. 8/1996 prevede urmatoarele drepturi morale de care beneficiaza autorul unei opere:

- dreptul de divulgare – anume dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi opera adusa la cunostinta publica;

o acesta determina nasterea drepturilor patrimoniale .- dreptul la paternitatea operei – anume dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii

de autor al operei; prezinta doua aspecte:o un aspect pozitiv , care consta in dreptul autorului de a revendica

oricand calitatea de autor;o un aspect negativ , care consta in dreptul de a se opune oricarui

act de uzurpare.- dreptul la nume – anume dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la

cunostinta publica;- dreptul la respectarea inviolabilitatii operei – anume dreptul de a pretinde

respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa;

13

o de precizat : onoarea consta in sentimentul de auto-pretuire pe care il cere fiecare persoana fizica, iar reputatia consta in respectul de care se bucura persoanele din partea celorlalti.

- dreptul la retractare – anume dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin exercitarea retractarii.

o de precizat : acest drept nu poate face obiectul vreunei renuntari sau instrainari si nici nu poate fi transmis prin mostenire;

o exceptie de la dreptul la retractare : potrivit legislatiei in vigoare programele de calculator, ca si creatii intelectuale, odata divulgate nu mai pot fi retractate, garantandu-se astfel continuitatea utilizarii lor.

Caracterele drepturilor morale de autor se refera la urmatoarele aspecte:- drepturile morale sunt atasate persoanei autorului – intrucat autorul exercita

personal componentele pozitive ale drepturilor de divulgare, paternitatea operei, nume si inviolabilitatea acesteia;

- drepturile morale au caracter inalienabil – intrucat acestea nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari;

- drepturile morale au caracter insesizabil – deoarece creditorii autorului pot urmari numai foloasele patrimoniale care rezulta din utilizarea operei;

o insa acestia nu pot impune autorului divulgarea si utilizarea vreunei opere inca nedivulgate in vederea satisfacerii creantelor lor.

- drepturile morale au caracter perpetuu – deoarece, cu titlu exceptional, este permisa transmiterea prin mostenire a exercitiului anumitor drepturi morale;

- drepturile morale sunt imprescriptibile – intrucat dreptul autorului la actiune pentru apararea drepturilor sale morale nu se stinge, oricat timp ar trece de la incalcarea lor;

o de asemenea , prescriptia extinctiva se refera exclusiv la drepturile patrimoniale.

22. Drepturile patrimoniale de autor

Subiect: Drepturile patrimoniale de autor.

Drepturile patrimoniale de autor – constituie acele drepturi ale autorului de a obtine foloase materiale in urma utilizarii operei sale;

- caracterele drepturilor patrimoniale de autor sunt urmatoarele:o acestea sunt legate de persoana autorului ;o sunt drepturi exclusive , autorul fiind singurul care are dreptul de

a decide daca opera va fi sau nu utilizata si modul in care se va realiza acest lucru;

de asemenea , monopolul exploatarii operei apartine in exclusivitate autorului.

o sunt limitate in timp , justificarea acesteia constand in evitarea conferirii unor avantaje materiale excesive, rezultate din monopolul exclusiv de utilizare de care beneficiaza autorul.

14

de asemenea , acestea dureaza pe tot parcursul vietii autorului, iar dupa moartea sa se transmit mostenitorilor pe timp limitat.

Categorii de drepturi patrimoniale de autor – potrivit legislatiei romane exista, in beneficiul autorului unei opere, urmatoarele categorii de drepturi patrimoniale:

- dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va utiliza personal opera sa ;- dreptul de a consimti la utilizarea operei de catre terti ;- dreptul de suita – consta, pe de o parte, in facultatea autorului unei opere de arta

plastica de a primi 5% din pretul fiecarei revanzari a acesteia la licitatie publica, sau prin intermediul unui agent comisionar, ori de catre un comerciant, iar pe de alta parte, in indrituirea autorului de a fi informat cu privire la locul unde se afla opera lui.

23. Dreptul de proprietate intelectuala

Subiect: Notiunea si componentele dreptului de proprietate intelectuala: definitie, elemente, acceptiunea termenului de proprietate.

Dreptul de proprietate intelectuala – constituie ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile privind protectia creatiei intelectuale in domeniile industrial, stiintific, literar si artistic, precum si semnele distinctive ale activitatii de comert;

- astfel , proprietatea intelectuala cuprinde ansamblul regulilor prin care se realizeaza protectia drepturilor de proprietate industriala, a drepturilor de autor si a know-how-ului;

- natura juridica – drepturile intelectuale au un caracter patrimonial, confera titularului un monopol de exploatare si sunt opozabile erga omnes;

o spre deosebire de drepturile reale, drepturile intelectuale au ca obiect activitatea si gandirea omului.

- de precizat : principiile fundamentale ale dreptului de proprietate intelectuala sunt:o tratamentul national;o dreptul de prioritate;o independenta brevetelor;o independenta marcilor.

Notiunea de „proprietate”, in cazul creatiei intelectuale, bun incorporal, nu se identifica cu notiunea de „proprietate” care priveste bunuri corporale ca drept real, exclusiv, absolut si perpetuu;

- distinctia principala priveste caracterul limitat in timp al protectiei juridice a creatiei intelectuale, care prin natura sa nu poate fi perpetua deoarece creatiile intelectuale sunt destinate sa circule liber si nestanjenit;

o astfel , dreptul de proprietate intelectuala poarta asupra unui bun incorporal cu caracter temporar.

- de precizat : drepturile intelectuale nu se pot dobandi prin prescriptie si nu pot fi sanctionate prin actiunea in revendicare, continutul acestor drepturi fiind format de monopolul exclusiv de exploatare.

15