Dreptul Muncii si Securitatii SocialeAcest curs prezinta Dreptul Muncii si Securitatii Sociale.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 117 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

ExtrasCAPITOLUL I

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

1.1. - Munca omenească.

Din punct de vedere terminologic, prin muncă se înţelege :activitatea productivă, desfăşurată pentrurealizarea unui produs,obiect, serviciu etc, dar tot aşa de bine se poate înţelege şi ca fiind rezultatulacestei activităţi, fiind cunoscute şi acceptate de asemenea şi alte sensuri ale noţiunii, cum ar fi cel deslujbă ocupată, capital de muncă şi altele. Munca omenească poate fi privită din două perspective.Perspectiva muncii ca necesitate şi perspectiva desfăşurării unei activităţi lucrative ca obligaţie.

Faţă de ambele perspective au fost exprimate păreri pro şi contra, adepţii uneia sau a celeilalte venind cuargumente în sprijinul susţinerii teoriei promovate de către ei.

Legătura dintre om şi muncă este incontestabilă, cu atât mai mult cu cât de-a lungul timpului majoritateaactivităţilor erau desfăşurate în mod direct şi nemijlocit de către oameni, însă această legătură a fostmanevrată în majoritatea cazurilor în scopul aservirii fiinţei umane unor scopuri şi interese restrânse degrup sau castă.

Se impune să precizăm, pe baza practicii istorice, că munca are un profund caracter modelator asuprafiinţei şi personalităţii umane, în procesul muncii, concretizat prin raportul dintre om şi natură sauraporturile dintre oameni pentru transformarea naturii, având loc profunde mutaţii în personalitateaumană.

Acest adevăr, istoriceşte confirmat, a fost folosit de către regimurile totalitare pentru a justifica o anumităpolitică - ca expresie a unei ideologii, ajungându-se la al considera pe individ ca fiind un instrument almuncii, această teză fiind transpusă în practică de către orânduirea totalitară comunistă, cele maigrăitoare exemple fiind constituite de obligaţia unor absolvenţi de a presta un stagiu de 2-3 ani acolo undeau fost repartizaţi, fără posibilitatea unui transfer ori detaşări sau detaşarea obligatorie pentru o anumităperioadă pe şantierele unde se executau lucrări de importanţă pentru sistem, fără posibilitatea de a refuzasau a amâna această activitate.

Munca, activitatea socială utilă de realizare a bunurilor materiale şi spirituale necesare realizării unui niveldecent de viaţă pentru toţi membrii societăţii, rămâne singura cale de dezvoltare şi realizare a uneisocietăţi îmbelşugate.

Procesul principal în activitatea unui individ trebuie să îl reprezinte cel de producţie, de realizare a unorbunuri materiale sau spirituale , iar procesul de ajungere a acestora la consumatori să fie subordonat celuidintâi. De aceea se impune ca aprecierea muncii să fie făcută în funcţie de valoarea sa, lucru care trebuiesă se reflecte în întreaga legislaţie, în formarea setului de reguli, principii, norme şi valori la care urmeazăa ne raporta pentru aprecierea unei activităţi sau a unei persoane.

Întreaga societate, prin instrumentele de drept specifice domeniului, va trebui să creeze acel cadru în carerelaţia muncă – om să fie pusă intr-o situaţie firească, cea de om creator de valoare şi nu ca instrument almuncii.

În ciuda denumirii sale, DREPTUL MUNCII, nu are ca obiect tratarea şi reglementarea tuturor formelor demuncă, , el abordând în special cercul strict al raporturilor de muncă „acea parte a relaţiilor de producţiecare se stabilesc între oameni în legătură directă cu aplicarea forţei de muncă asupra relaţiilor deproducţie, în scopul realizării procesului de muncă” şi a raporturilor sociale de muncă ce se stabilesc pebaza folosirii forţei de muncă, în activitatea productivă.

Munca independentă şi munca pentru altul

Dreptul muncii se aplică raporturilor dintre oameni, în legătură cu relaţiile stabilite în reglementarea aceleiactivităţi. Nu orice muncă face să se nască un raport de această natură. Acel ce munceşte (lucrează) pesocoteala sa, fără a recurge la serviciile altora, se numeşte lucrător independent sau care desfăşoară oactivitate liberală, scapă în general de influenţa Dreptului muncii, putând exemplifica aici miciimeşteşugari, medicii cu cabinete particulare, avocaţii, notarii, executorii etc.

Situaţia se schimbă atunci când un individ lucrează pentru altul. Unele persoane produc bunuri şi servicii şiau nevoie de mână de lucru, altele dimpotrivă nu au decât braţele şi mintea lor, cu acestea câştigându-şiexistenţa, însă cu toţii sunt plasaţi sub autoritatea celui ce le foloseşte şi le dă de lucru – prin intermediulsalariului. Ne găsim astfel în prezenţa a ceea ce se numeşte muncă dependentă, subordonată şi astfel iafiinţă un raport, o relaţie între patron, cel ce deţine instrumentele şi mijloacele de muncă, care plăteştesalariul şi care dă ordine sau dispoziţii şi muncitorul salariat care este subordonat şi „ascultător”.

Dreptul muncii este acea ramură a dreptului, care conţine totalitatea normelor juridice ce reglementeazăraporturile sociale de muncă , ale salariaţilor angajaţi în baza unui contract individual de muncă şi patroniiacestora, atribuţiile organizaţiilor profesionale, sindicale şi patronale, conflictele de muncă şi controlulaplicării legislaţiei muncii.

1.2. - OBIECTUL DE STUDIU

- relaţiile sociale de muncă;

- raporturi juridice conexe acestora;

Relaţiile sociale de muncă sunt de două tipuri:

a) - în sens larg – totalitatea relaţiilor create între salariaţii unei entităţi economice în procesul muncii şirelaţiile ce se creează între salariaţi şi societatea ai cărei angajaţi sunt;

b) - în sens restrâns , acestea reprezintă relaţiile de muncă izvorâte din contractele individuale şi colectivede muncă;

În general, relaţiile sociale de muncă ce se formează în baza normelor juridice specifice legislaţiei muncii,devin raporturi juridice de muncă.

Raporturile juridice conexe:

Sunt reprezentate de acele raporturi care contribuie la buna desfăşurare şi executare a procesului deorganizare şi derulare a procesului muncii, respectiv cele ce se referă la securitatea şi securitatea înmuncă, funcţionarea asociaţiilor profesionale şi sindicale, jurisdicţia muncii, dialogul social etc.

1.3. - RAPORTURILE JURIDICE DE MUNCĂ

Raportul juridic – reprezintă relaţia socială reglementată de o normă juridică care ia naştere în general prinîncheierea unui contract individual de muncă , care are un caracter voliţional şi bilateral, în care părţile

sunt titulare de drepturi şi obligaţii juridice, a căror realizare este asigurată benevol sau prin forţa deconstrângere a statului.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 117 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro