2

Cuprins

1. Introducere............................................................................. 4

2. Definitia si obiectul Dreptului familiei................................. 5

3. Tutela3.1. Caracterele generale ale tutelei.............................................. 6

3.2. Cazuri de punere a copilului sub tutela................................ 6

3.3. Instiintarea Autoritatii tutelare............................................. 6

3.4. Conditii pentru numirea tutorelui....................................... 8

3.5. Acte necesare pentru numirea tutorelui.............................. 9

3.6. Institutia competenta............................................................. 9

3.7. Drepturile si obligatiile tutorelui..........................................10

3.8. Incetarea tutelei..................................................................... 12

4. Exemple...................................................................................15

5. Bibliografie............................................................................. 19

3

1. Introducere

Familia, obiect de cercetare in numeroase stiinte – sociologie, biologie, medicina, psihologie, stiinte istorice, filosofie, si nu in ultimul rand stiintele juridice – face dificila elaborarea unei definitii atotcuprinzatoare.

Relatiile de familie, prezentand o natura complexa, isi pun amprenta asupra definirii notiunii de familie.

Familia poate sa reprezinte1 :- o realitate biologica, prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat si o femeie, si

prin procreare ;- o realitate sociala prin comunitatea de viata intre persoanele care o compun ;- o realitate juridica datorita reglementarii unei categorii importante de relatii intre

oameni prin norme juridice ;- o forma specifica de comunitate umana , alcatuita dintr-un grup de persoane unite

prin casatorie, filiatie si rudenie ;- o entitate de interactiuni si interconditionari personale dintre sot si sotie, parinti si

copii, precum si dintre alte rude ;- un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna,

au gospodaria casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul in fata societatii.

Dintr-o perspectiva juridica, familia a fost definita de autori de specialitate astfel :- o forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati intre ei prin casatorie

sau prin rudenie2 ;- un grup de persoane intre care exista drepturi si obligatii ce izvorasc din casatorie,

rudenie (inclusiv adoptie), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie3 ;In dreptul nostru, familia – in sensul cel mai larg, cuprinde toate persoanele unite

prin legaturi de casatorie, rudenie fireasca sau civila, precum si persoanele intre care s-au stabilit relatii asemanatoare cu cele care rezulta din casatorie sau din rudenie.

Cu alte cuvinte, in aceasta acceptiune, familia grupeaza toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o comunitate de sange sau civila, precum si sotii acestora.

In sens restrans, familia se reduce la sot si copiii lor minori ; bineinteles, familia exista si numai in prezenta sotilor, fara copii.

Deoarece legiuitorul nu da in nici o reglementare definitia notiunii de familie, notiune pe care de altfel o foloseste in diferite acte normative, este necesara precizarea ca in textele sale, Codul familiei vizeaza, cel mai adesea, sensul cel mai restrans al notiunii. In consecinta, referindu-ne la familie, avem in vedere sotii si copiii lor minori (art.1-44, 47-65, 97-112 Codul familiei).

1 I. Albu – “Dreptul Familiei”, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti, 19752 T.R.Popescu – Tratat de dreptul familiei”, Ed. Didactica si Pedagocica Bucuresti, 1965, p 23 I.P. Filipescu – “Tratat de dreptul familiei”, Ed. All, Bucuresti, 1993, p 26

2. Definitia si obiectul Dreptului familiei

Dreptul familiei reprezinta totalitatea normelor juridice care reglementeaza atat raporturile personale si patrimoniale care rezulta din casatorie, rudenie, adoptie, cat si raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, in scopul ocrotirii familiei4.

Dreptul familiei, ca ramura a sistemului de drept, reglementeaza raporturile ce se nasc intre membrii unei familii, precum si cele dintre acestia si alte persoane. Cu alte cuvinte, obiectul de reglementare al dreptului familiei este alcatuit din raporturile de familie.

Acestea sunt :- raporturile de casatorie legate de :incheierea casatoriei, efectele personale si

patrimoniale ale casatoriei, desfiintarea si desfacerea casatoriei ;- raporturile de rudenie.Dreptul familiei reglementeaza conditiile in care se

stabileste filiatia fata de mama si fata de tata, situatia legala a copilului nascut din casatorie sau din afara acesteia ;

- raporturile care rezulta din adoptie. Dreptul familiei cuprinde si dispozitii in legatura cu incheierea si incuviintarea adoptiei, persoanele intre care poate intervene adoptia, precum si raporturile patrimoniale care rezulta din adoptie;

- unele raporturi care sunt assimilate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie. De exemplu, mentionam cateva raporturi pe care legea le include in dreptul familiei :

- unele relatii dintre fostii soti (art.41,alin.2-5 Codul familiei) ; - unele relatii dintre sot si copilul celuilat sot (art. 87 Codul familiei) ;- relatiile care se bazeaza pe situatia creata in urma plasamentului familial (art.88

Codul familiei)- unele relatii dintre fostul adoptator si fostul adoptat (art.84 Codul familiei) ;Exista unele raporturi care, desi rezulta din casatorie sau rudenie, nu sunt

reglementate de dreptul familiei, de exmplu :- raporturile succesorale dintre membrii unei familii, raporturi care apartin dreptului

civil ;- raporturi dintre membrii unei familii in legatura cu folosirea suprafetei locative ce

apartin tot dreptului civil.In cele ce urmeaza, ne vom axa asupra unui singur raport, si anume tutela minorului.

Ca institutie juridica, tutela reuneste dispozitiile legale referitoare la ocrotirea unui minor de catre o alta persoana decat parintii sai, sub supravegherea autoritatii tutelare.

Prevederile Codului Familiei consacrate tutelei minorului, art. 113-141 , se completeaza cu cele cuprinse in Legea nr. 272/2004, in special art. 39-42.

4 I.P.Filipescu, op.cit., p.305

3. Tutela

3.1. Caracterele generale ale tutelei

Caracterele generale ale tutelei sunt urmatoarele:- este o sarcina sociala si de incredere, in sensul ca tutorelui i se incredinteaza

responsabilitatea protectiei acestui copil in limite apropiate drepturilor si indatoririlor ce dau continut ocrotirii parintesti,

- este o sarcina legala definita prin norme imperative, - este o sarcina in principiu gratuita, doar in mod exceptional tutorele poate

beneficia de o remuneratie ce nu va depasi 10% din veniturile copilului;- este o sarcina personala, in sensul ca cel numit tutore fiind desemnat in

considerarea calitatilor sale, este tinut sa exercite el insusi atributiile functiei, nefiind permisa delegarea drepturilor si indatoririlor ce-i revin.

3.2. Cazuri de punere a copilului sub tutela

Tutela se deschide in cazurile in care minorul este lipsit de ocrotirea parinteasca. Minorul se gaseste in aceasta situatie daca ambii parinti sunt morti, declarati morti, necunoscuti, disparuti, decazuti din drepturile parintesti ori pusi sub interdictie ( art. 113 din Codul familiei). La desfacerea adoptiei, instanta judecatoreasca poate sa instituie tutela daca este in interesul minorului ca parintii lui sa nu redobandeasca exercitiul drepturilor si indatoririlor parintesti.

3.3. Instiintarea Autoritatii tutelare

In cazul in care un minor se afla intr-una dintre situatiile mentionate la punctul 1, au obligatia sa incunostiinteze autoritatea tutelara: - persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii imobilului in care locuieste minorul; - serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si biroul notarial, cu prilejul deschiderii unei mosteniri; - instantele judecatoresti, parchetul si politia cu prilejul pronuntarii, luarii sau executarii unor masuri privative de libertate; - organele administratiei de stat, institutiile de ocrotire, precum si orice alta persoana. Obligatia trebuie indeplinita in termen de 5 zile de la data la care au luat cunostinta.

Propuneri de modificare si completare a Legii nr.272/2004, in sensul stabilirii persoanelor, autoritatilor si institutiilor care au obligatia sau vocatia de a sesiza instanta de judecata in vederea instituirii tutelei. Capacitatea procesuala activa a acestora. 

6

            Potrivit art. 116 din  Legea nr.4/1953, republicata, privind Codul familiei, numirea tutorelui se face de catre autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea de catre cei aratati in art. 115 din aceeasi lege.           In temeiul art. 40 alin.2 din legea nr.272/2004, tutela se instituie, conform legii,de catre instanta de judecata.            In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin.2 din Legea nr. 272/2004, persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului.            Daca, in ceea ce priveste gradul instantei competenta material, in lipsa unei prevederi exprese, practica judiciara si doctrina au statuat, potrivit art. 1 pct.1 Cod procedura civila, ca instanta de fond judecatoria, nu in acelasi mod s-a stabilit si cine are obligatia sau vocatia de a sesiza instanta de judecata.              Fata de dispozitiile legale invocate se poate constata ca:               - potrivit art. 115 din  Codul familiei, persoanele fizice si juridice, expres prevazute in textul legal invocat, au obligatia instiintarii autoritatii tutelare cand afla de existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca;               - tutela se instituie de instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederea art.40 alin.2 din Legea nr.272/2004;               - numirea tutorelui se face „pe baza prezentarii de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia   Copilului si a raportului de evaluare” al acesteia, conform dispozitiilor 41 alin.2 si 42 alin.2 din Legea nr.272/2004.          Ca atare, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului are calitatea de a sesiza instanta de judecata cu privire la instituirea tutelei si respectiv capacitate procesuala activa? Si daca da, care persoane fizice sau juridice mai au aceasta competenta?           Sub acest aspect opinez, in sensul ca are competenta de a sesiza judecatoria, pentru instituirea tutelei, avand ca atare si capacitate procesuala activa:            1) autoritatea tutelara,            2) procurorul           1) Autoritatea tutelara poate actiona din oficiu sau la instiintarea persoanelor, autoritatilor si institutiilor prevazute in art.115 Codul familiei, intre acestea din urma incluzandu-se si institutiile de ocrotire (Centrele de plasament, centrele de tip familial, centrele de primire a copilului in regim de urgenta, organismele private autorizate etc., inclusiv Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului).           2) Procurorul, potrivit art. 45 alin. 1 C.pr.civ., poate porni actiunea civila ori de cate ori este  necesar pentru apararea drepturilor copilului.        Ca atare, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia   Copilului nu are capacitate procesuala activa, aceasta fiind in favoarea autoritatii tutelare pentru urmatoarele considerente :           a) autoritatea tutelara (primaria locala) este cea mai apropiata de domiciliul copilului. Spre deosebire de ea Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului functioneaza la nivel judetean, deci pe un plan mai indepartat;          b) cunoaste cel mai bine persoana care poate fi tutore, dupa criteriile de compatibilitate prezentate de art.41 alin.1 si 42 din  Legea nr.272/2004;          c) Ori de cate ori legiuitorul a dorit sa acorde capacitate activa Directiei, a facut-o neechivoc. In acest sens mentionez prevederile art. 36 alin.3 din Legea nr.272/2004,

7

potrivit carora Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului este obligata sa sesizeze instanta  pentru decaderea totala sau partiala a parintilor din exercitiul drepturilor parintesti;          d) in mod expres, in art. 41alin.2 si 42 alin.2 din Legea nr.272/2004 este prevazuta doar competenta Directiei de a intocmi raportul de evaluare si de a „prezenta”  instantei de judecata persoana fizica, respectiv sotii, care urmeaza a fi numit tutore;          e) autoritatea tutelara este citata obligatoriu in proces. Aceasta, in raport de considerentele invederate, opinez ca trebuie sa fie citata in calitate procesuala activa si nu pasiva.Pe calea de consecinta, calitate procesuala pasiva are persoana (persoanele) fizica compatibile de a fi tutore, propusa de autoritatea tutelara si evaluata de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia  Copilului.           Pentru motivele invocate propun modificarea si completarea dispozitiilor Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului astfel :                   Art.40 va fi completat cu urmatorul alineat:          „( 3 ) Competenta de a sesiza judecatoria revine autoritatii tutelare pe raza careia domiciliaza copilul si procurorului, in conditiile legii”.           Art. 41 alin.2 va fi modificat si completat in sensul:„(2) Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluate de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia   Copilului, la propunerea autoritatii tutelare, cu privire la …..”. 5

3.4. Conditii pentru numirea tutorelui

La desemnarea tutorelui se va tine seama de interesele minorului. Tutore poate fi o ruda a minorului sau o persoana straina. Art. 117 din Codul familiei stabileste incapacitatile speciale de a fi tutore. Nu poate fi tutore: - minorul sau cel pus sub interdictie; - cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; - cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari; - cel lipsit de dreptul de a alege si de a fi ales deputat; - cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta; - cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei. Daca vreuna din situatiile prezentate apare in timpul tutelei, tutorele va fi indepartat. Sarcina de tutore poate fi refuzata in urmatoarele situatii: - are varsta de 60 de ani impliniti;

5 PROCUROR -Daniela Briţa

8

- femeia insarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani; - creste si educa doi sau mai multi copii; - exercita o alta tutela sau curatela; - nu poate indeplini aceasta sarcina din cauza bolii, a infirmitatii, a felului indeletnicirii, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive intemeiate. Daca apare vreuna din aceste situatii in timpul tutelei, tutorele poate cere inlocuirea sa (art. 118 alin. ultim din Codul familiei).

3.5. Acte necesare pentru numirea tutorelui

In cazul in care autoritatea tutelara nu se sesizeaza din oficiu, persoana interesata va depune o cerere prin care va solicita numirea tutorelui insotita dupa caz de urmatoarele acte: - certificatul de nastere; - actul de identitate; - hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie; - certificat de deces al parintilor.

3.6. Institutia competenta

Numirea tutorelui se face de catre autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea acesteia de catre cei care au aceasta obligatie potrivit punctului 2. Autoritatea tutelara va comunica in scris tutorelui numirea sa si va afisa decizia de numire la Consiliul local de la domiciliul minorului.

Parchetul de pe langa Tribunalul Covasna a formulat propuneri de modificare a Legii nr.272/2004 referitoare la instituirea tutelei, in sensul stabilirii competentei materiale a autoritatii tutelare cu privire la aceasta.

In motivare se arata ca instanta de judecata prefera luarea unei masuri de protectie speciala cu exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti de catre presedintele consiliului judetean in locul instituirii tutelei.

Apreciez nefondata propunerea formulata pentru urmatoarele considerente.Tutela , desi nu este definita explicit nici de Codul familiei si nici de Legea

nr.272/2004, este o masura de protectie   alternativa care reprezinta ansamblul mijloacelor juridice prin care copilul lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea  parinteasca,ori care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, este ocrotit de catre tutore.

Prin intrarea in vigoare a Legii nr.272/2004, potrivit art.39 alin.2, tutela copilului este,   alaturi de masurile de protectie speciala si adoptia, o forma de protectie alternativa.

 Fata de cele de mai sus se poate constata ca tutela nu se identifica cu   masurile de protectie speciala, acestea din urma fiind reglementate distinct de art. 55 din aceeasi lege.

Este adevarat ca din insasi enumerarea prevazuta de legiuitor in art.39 alin.2 rezulta intaietatea tutelei ca masura alternativa, dar, potrivit art.62 alin.2 din legea mentionata,

9

nimic nu impiedica instanta ca drepturile si obligatiile parintesti, in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care s-a dispus masura plasamentului, sa fie exercitate si respectiv indeplinit de catre presedintele consiliului judetean, respectiv primarul sectorului municipiului Bucuresti, urmare aplicarii unei masuri de protectie speciala.

In completare precizez urmatoarele :Sub aspectul competentei materiale privind instituirea tutelei, se constata existenta

unor reglementari distincte in doua acte normative,  si anume in Legea nr.4/1953, republicata, privind Codul familiei si in Legea nr.272/2004.

Intrucat, normele invocate au aceeasi forta juridica, raportul dintre ele nu poate fi apreciat ca cel de la general la  special, situatie in care ambele constituie dreptul comun in materie.

Din coroborarea dispozitiilor art. 116 din Codul familiei cu cele prevazute de art.40 alin.2 din   Legea nr.272/2004 si art. 1 pct. 1 C.p.civ. si vazand succesiunea acestora, se poate constata competenta materiala a instantei judecatoresti.

Astfel, daca potrivit art. 116 din Codul familiei, competenta era  autoritatea tutelara, ulterior, in conformitate cu dispozitiile art.40 alin.2 din Legea nr.272/2004, competenta material este instanta judecatoreasca.

Problema care insa nu a fost transata de legiuitor in cele 2 norme juridice invocate este cea privind stabilirea gradului instantei   competente   material (judecatorie, tribunal etc.).

Avand in vedere dispozitiile art.1 pct.1 C.pr.civ, practica judecatoreasca si   doctrina au stabilit ca instanta de fond   competenta, judecatoria.

Fata de aspectele invocate, competenta materiala in cazul celor 2 masuri alternative – tutela si masurile de protectie speciala - este solutionata, neimpunandu-se modificari legislative in acest sens.

Posibilitatea instantei de a dispune exercitarea drepturilor parintesti in situatia in care nu s-a putut institui tutela, nu trebuie privita ca o solutie mai rapida de rezolvare a cauzei, ci, potrivit dispozitiilor art.61 alin.2 lit.a din Legea nr.272/2004,ca o modalitate de stabilire a masurii de protectie speciala a plasamentului in situatia in care parintii se opun acesteia.6

3.7. Drepturile si obligatiile tutorelui

Drepturile si obligatiile tutorelui incep de la primirea comunicarii de numire. Drepturile si indatoririle tutorelui cu privire la persoana minorului au acelasi continut ca si drepturile si indatoririle parintesti (art. 122, 123, 125 si art. 136 din Codul familiei) si se exercita numai in interesul minorului (art. 114 din Codul familiei). A. Obligatiile tutorelui a) Tutorele are obligatia de a ingriji de minor. El este obligat sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui.

6 http://www.mpublic.ro/minori_activitati/nota_opinie_l272_2004.htm10

Felul invataturii sau pregatirii profesionale, ce minorul primea la data numirii tutorelui, nu poate fi schimbat de acesta decat cu incuviintarea autoritatii tutelare. b) Tutorele are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile, insa numai pana la data cand acesta implineste varsta de paisprezece ani. Minorul care a implinit varsta de 14 ani poate face singur acte de conservare si acte de administrare, daca acestea din urma nu-i pricinuiesc vreo leziune (art. 25 din Decretul nr. 32/1954). Minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate face acte de dispozitie (ex. vanzare-cumparare, donatie) insa cu incuviintarea prealabila a tutorelui si a autoritatii tutelare. Actele incheiate de minor, fara incuviintarea prealabila, sunt anulabile (art. 133). c) inventarierea bunurilor minorului Dupa numirea tutorelui si in prezenta acestuia, un delegat al autoritatii tutelare va verifica la fata locului toate bunurile minorului, intocmind un inventar, care va fi supus aprobarii autoritatii tutelare. Creantele pe care le au fata de minor tutorele, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile tutorelui pot fi platite numai cu aprobarea autoritatii tutelare. d) cheltuieli legate de intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale Autoritatea tutelara va stabili suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Institutia va putea modifica, potrivit imprejurarilor, aceasta suma. Cheltuielile necesare pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale se acopera din veniturile acestuia. In cazul in care veniturile minorului nu sunt indestulatoare, autoritatea tutelara va dispune vanzarea bunurilor minorului. Daca minorul este lipsit de bunuri si nu are parinti sau alte rude care sunt obligati de lege sa-i dea intretinere, autoritatea tutelara va cere Directiei judetene sau a municipiului Bucuresti de munca si ocrotiri sociale sa contribuie la intretinerea lui. Sumele de bani care depasesc nevoile intretinerii minorului si ale administrarii bunurilor sale, precum si hartiile de valoare, vor fi depuse, pe numele minorului, la o casa de pastrare de stat, de unde nu vor putea fi ridicate decat cu incuviintarea autoritatii tutelare. Tutorele poate depune si sumele necesare intretinerii, tot pe numele minorului.

Acestea se vor trece intr-un cont separat si vor putea fi ridicate de tutore, fara incuviintarea prevazuta in alineatul precedent. e) tutorele nu poate incheia acte juridice impreuna cu sotul/sotia sa, o ruda in linie dreapta ori cu fratii sau surorile sale, de o parte, si minor, de alta. f) Tutorele poate incheia singur unele acte, in numele si pe socoteala minorului, fara nici o incuviintare prealabila, iar alte acte numai cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art. 129 si art. 130). Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia. Tutorele nu poate, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, sa faca valabila instrainarea ori gajarea bunurilor minorului, renuntarea la drepturile patrimoniale ale acestuia, precum si sa incheie orice alte acte care depasesc dreptul de a administra. Actele facute cu incalcarea dispozitiilor de mai sus sunt anulabile.

11

Cu toate acestea, tutorele poate instraina, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricaciunii, precum si bunurile devenite nefolositoare pentru minor, daca valoarea acestora din urma nu depaseste 250 lei. Autoritatea tutelara va acorda incuviintarea, numai daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un folos neindoielnic pentru minor. Incuviintarea se va da pentru fiecare act in parte. In caz de vanzare, incuviintarea va arata daca vanzarea se va face prin buna invoiala sau in alt mod. In toate cazurile, autoritatea tutelara poate indica tutorelui modul in care se intrebuinteaza sumele de bani obtinute. g) tutorele este dator sa prezinte anual autoritatii tutelare un raport despre modul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia. Raportul se va prezenta autoritatii tutelare in termen de treizeci de zile de la sfarsitul anului calendaristic. In afara de raportul anual, tutorele este obligat, la cererea autoritatii tutelare, sa dea oricand dari de seama despre felul cum a ingrijit de minor, precum si despre administrarea bunurilor acestuia. Autoritatea tutelara va verifica socotelile privitoare la veniturile minorului si la cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si administrarea bunurilor sale si, daca sunt regulat intocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui. Autoritatea tutelara va exercita un control efectiv si continuu asupra modului in care tutorele isi indeplineste indatoririle sale cu privire la minor si bunurile acestuia, dispozitiile art. 108 alin. 2 fiind aplicabile. Pentru inlesnirea controlului, autoritatea tutelara va putea cere colaborarea organelor administratiei de stat si institutiilor de ocrotire. B. Drepturile tutorelui: Tutela este o sarcina gratuita. Cu toate acestea, autoritatea tutelara, tinand seama de munca depusa in administrarea averii si de starea materiala a minorului si a tutorelui, va putea acorda acestuia din urma o remuneratie, care nu va depasi zece la suta din veniturile bunurilor minorului. Autoritatea tutelara, potrivit imprejurarilor, va putea modifica sau suprima aceasta remuneratie.

3.8. Incetarea tutelei

Tutela ia sfarsit prin ajungerea minorului la majorat sau prin decesul acestuia intervenit inainte de a deveni major. De asemenea, tutela ia sfarsit in cazurile in care au incetat motivele care au determinat instituirea acesteia. Incetarea functiei tutorelui, fara insa ca tutela sa se stinga se produce prin: moartea tutorelui, indepartarea tutorelui ( art. 138), inlocuirea tutorelui (art. 118). Minorul, precum si toti cei prevazuti la punctul 2, pot face plangere autoritatii tutelare cu privire la actele sau faptele tutorelui pagubitoare pentru minor. Tutorele va fi indepartat daca savarseste un abuz, o neglijenta grava sau fapte care il fac nevrednic de a fi tutore, precum si daca nu isi indeplineste multumitor sarcina.

12

La incetarea tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult treizeci de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El are aceeasi indatorire si in caz de indepartare din tutela. Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore. Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara va da tutorelui descarcare de gestiunea sa. Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa. Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa.

Propuneri de completare a Legii nr.272/2004 cu dispozitii aplicabile punerii in executare a hotararilor judecatoresti pronuntate in aceasta materie.

Potrivit dispozitiilor Legii nr.272/2004, instanta judecatoreasca stabileste masura plasamentului copilului, a masurii de supraveghere specializata atunci cand nu exista acordul parintilor sau, dupa caz, al unuia dintre parinti, precum si in celelalte cazuri prevazute de art.61 si ale art.80 alin.2 din lege. Prin urmare in aceste cazuri de refuz, instanta pronunta o hotarare definitiva si executorie care trebuie adusa la indeplinire. De cele mai multe ori punerea in executare a unei asemenea hotarari consta in luarea copilului din cadrul familiei de catre reprezentantii Directiei Generale de Asistenta si Protectia Copilului, familie care se opune la executarea masurii.

Potrivit art.94 alin 3, instanta judecatoreasca, la solicitarea Directiei, poate emite o ordonanta presedentiala de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu rezidential atunci cand exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii,ordonanta care, de asemenea, este executorie.

Toate aceste hotarari pronuntate in aceste cazuri si care se lovesc de refuzul parintilor de a le executa de buna voie sau prin colaborare cu reprezentantii Directiei trebuie puse in executare cu ajutorul fortei coercitive a statului. Legea nu contine dispozitii speciale in acest sens. In lipsa oricaror reglementari de acest fel, potrivit art.129 din lege, dispozitiile acesteia se completeaza cu cele din Codul de procedura civila. Este adevarat ca in Codul de procedura civila este reglementata procedura executarii silite, insa aceasta vizeaza executarea unor drepturi de creanta, se refera la bunuri si nu la persoane.

Forta coercitiva a statului este reprezentata de executorul judecatoresc care reprezinta organul de executare si care va pune in executare hotararea. Prin urmare si in cazul hotararilor pronuntate in temeiul Legii nr.272/2004 tot executorul judecatoresc va fi cel care le va aduce la indeplinire, fiind sesizat de catre reprezentantii D.G.A.S.P.C.-ului, urmand procedura instituita de Codul de procedura civila. Aceasta procedura are o serie de impedimente, care privesc, pe de o parte, lipsa de specializare a executorului judecatoresc, iar pe de alta parte, imprejurarea ca aceasta procedura nu se poate aplica si in aceste situatii extrem de tensionate si emotionale care presupun luarea unui copil dintr-o familie.

13

Or, tocmai in virtutea promovarii interesului superior al copilului, al respectarii si promovarii drepturilor sale, aceasta lege ar fi trebuit sa cuprinda si dispozitii speciale si derogatorii de la cele cuprinse in Codul de procedura civila referitoare la executare, intr-un capitol separat . Pentru ca hotararea sa aiba finalitatea urmarita, respectiv protejarea intereselor copilului, a drepturilor sale este necesar ca procedura sa fie simplificata si sa dureze cat mai putin.

Dificultati la punerea in executare mai apar si in cazul hotararilor pronuntate in materia raporturilor de familie. De exemplu, daca in favoarea unui parinte s-a stabilit dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept caruia ii corespunde o obligatie corelativa in sarcina celuilalt parinte de a permite vizitarea, conform unui program de vizitare, iar celalalt parinte nu intelege sa respecte acest drept, sau chiar copilul se opune, executarea silita a dispozitiei se realizeaza dificil, pe de o parte, pentru ca nu exista norme speciale care sa reglementeze astfel de ipoteze, iar, pe de alta parte, obiectul obligatiei adica actiunea sau inactiunea de care este tinut debitorul, poarta asupra unei persoane (in speta copilul) si nu asupra unui bun. Fiind absolut necesar ca masura dispusa de catre instanta sa produca efecte, sa aiba finalitate, in scopul asigurarii protejarii copilului, satisfacerii nevoilor sale, aceasta fiind executorie, in cazul in care exista opozitie la executare, hotararea ar trebui sa fie pusa in executare tot de reprezentantii D.G.A.S.P.C.-ului, cu ajutorul Inspectoratului de Politie. In acest sens, o copie de pe hotararea judecatoreasca ar trebui sa fie comunicata inspectoratului de politie, in vederea colaborarii cu reprezentantii D.G.A.S.P.C.-ului pentru punerea acesteia in aplicare. Ar fi util ca, la punerea in executare a unei astfel de hotarari, sa participe, sa fie implicati si reprezentantii comunitatii si autoritatilor locale (Serviciilor publice de asistenta sociala organizate de consiliile locale le revin sarcini importante in activitatea de prevenire a separarii copilului de familia sa, in identificarea si evaluarea situatiilor care impun acordarea de servicii si/sau prestatii acordarea acestora, in consilierea si informarea familiilor cu copii in intretinere asupra drepturilor si obligatiilor acestora, asupra drepturilor copilului si asupra serviciilor disponibile pe plan local, precum si in urmarirea evolutiei dezvoltarii copilului si a modului in care parintii acestuia isi exercita drepturile si isi indeplinesc obligatiile cu privire la copilul care a beneficiat de o masura de protectie speciala si a fost reintegrat in familia sa.)

Pornind de la premisa ca neexecutarea dispozitiilor privitoare la un minor dintr-o hotarare judecatoreasca de catre un parinte constituie un abuz putem conchide ca, in functie de specificul situatiei, Directia sau mai bine zis organele de politie ar putea aplica sanctiuni pecuniare parintelui sau parintilor care se opun la executare.

Problema majora care se pune in asemenea situatii este legata de eliminarea riscului de traumatizare al copilului prin interventia in forta a organelor de executare. In acest caz consideram ca se impune ca, pe tot parcursul executarii silite, copilul sa beneficieze de asistenta psihologica, de consiliere psihologica asigurata tot de psihologi ai D.G.A.S.P.C.

Schimbarile preconizate constau in atingerea scopului masurii dispuse de instanta prin imbunatatirea si eficientizarea activitatii directiei si, nu in ultimul rand, protejarea interesului superior al copilului. In sprijinul argumentatiei este de remarcat faptul ca, in cazul executarii hotararilor judecatoresti dispuse in materia raporturilor de familie, Romania fost condamnata de mai multe ori (vezi cauzele: Monory impotriva Romaniei si Ignacollo-Zenide impotriva Romaniei) de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, pentru ca autoritatile romane nu au

14

actionat suficient de repede in vederea aducerii la indeplinire a unor obligatii in care interesele copiilor erau vitale.

In considerentele expuse de Curte s-a retinut ca: procedurile legate de exercitarea autoritatii parintesti, inclusiv executarea hotararilor pronuntate, necesita urgenta, deoarece trecerea timpului poate avea consecinte ireparabile asupra relatiilor dintre copii si parintele care nu locuieste cu ei; ca, in asemenea cauze, se impune sa se dea copiilor posibilitatea exercitarii drepturilor lor, in special in procedurile care ii vizeaza; ca autoritatile romane nu au aplicat nici o sanctiune in urma refuzului tatalui de a prezenta minorul la biroul executarilor judecatoresti etc.

In concluzie, toate cele aratate anterior demonstreaza ca exista numeroase dificultati la punerea in executare a hotararilor judecatoresti care cuprind dispozitii privitoare la minori si ca, pentru cresterea eficientei activitatii decizionale a instantei de judecata in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului, se impune cu necesitate completarea Legii nr.272/2004 cu dispozitii speciale privind punerea in aplicare sau executarea hotararilor pronuntate in aceasta materie, precum si in materia raporturilor de familie ori de cate ori sunt protejate interesele copiilor.

4. Exemple

In Monitorul Oficial nr. 732 din 30 octombrie 2007 a fost publicata Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite - nr. III din 15 ianuarie 2007.

Decizia in interesul legii a fost prilejuita de jurisprudenta neunitara privitoare la instanta competenta sa solutioneze in prima instanta cererile privind masura de prtotectie alternativa a tutelei copilului minor.

Unele instante au considerat ca instanta competenta este tribunalul.

Alte instante au considerat ca instanta competenta este judecatoria.

Inalta Curte a apreciat ca aceste ultime instante au interpretat si aplicat corect legea.Astfel, Inalta Curte a aratat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 124 din Legea nr. 272/2004, care confera tribunalului competenta de a solutiona in prima instanta cererile privind stabilirea masurilor de protectie speciala. Or, intrucat intre masurile de protectie speciala reglementate de aceasta lege - plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si supravegherea specializata - nu se regaseste si masura alternativa a tutelei minorului, urmeaza a se aplica dispozitiile generale care carmuiesc competenta ratione materiae, si anume dispozitiile art. 1 pct. 1 C.pr.civ., care confera judecatoriei plenitudine de competenta.

15

Redam din dispozitivul deciziei:”Admit recursurile in interesul legii (...) Competenta de solutionare, in prima

instanta, a cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei copilului revine judecatoriei. (...).”

Cuprins pe materii : Dreptul familiei. Protectia copilului minor. Decaderea din drepturile parintesti

Index alfabetic : Dreptul familiei

- minor. Protectie

- Decaderea din drepturile parintesti

O.U.G. nr. 26/1997, art. 15 alin. (4)

C. fam. , art. 109 si 101

Actiunea prin care Comisia pentru Protectia Drepturilor Copilului solicita, in temeiul art. 15 alin. (4) din O.U.G. nr. 26/1997, decaderea parintelui din drepturile parintesti, este admisibila, avandu-se in vedere si dispozitiile art. 109 din Codul familiei, chiar daca anterior s-a luat masura incredintarii copilului minor, iar nu masura plasamentului copilului in regim de urgenta, conform aceleiasi ordonante.

I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala,

decizia nr. 6520 din 23 noiembrie 2004

La 12 noiembrie 2002, Comisia pentru Protectia Drepturilor Copilului, sector 3, a solicitat sa se dispuna decaderea paratei P.D. din drepturile parintesti privind pe fiica sa minora, nascuta la data de 9 noiembrie 2000, si delegarea acestor drepturi catre Comisie.

Tribunalul Bucuresti, sectia a III-a civila, prin sentinta nr.328 din 26 martie 2003, a respins ca neintemeiata actiunea. Instanta a apreciat, avand in vedere temeiul de drept al actiunii, respectiv dispozitiile art.15 din O.U.G. nr.26/1997, coroborate cu cele prevazute de art.109 Codul familiei,ca, pentru a dispune o asemenea masura, care are

16

caracterul unei sanctiuni civile, era necesar ca reclamanta sa fi dovedit ca parata, mama minorei, s-a facut vinovata de o grava neglijenta in indeplinirea indatoririlor sale parintesti, ceea ce nu s-a dovedit.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III- a civila, prin decizia nr.414 din 12 septembrie 2003, a respins apelul reclamantei, sustinand ca : temeiul de drept invocat de catre reclamanta - prevederile art.15 alin.4 din O.U.G. nr.26/1997 referitoare la masurile de protectie a copilului aflat in dificultati - vizeaza situatia in care s-a decis plasamentul copilului in regim de urgenta; in speta, nu este vorba, insa, de o asemenea masura de ocrotire a minorei, pentru care, initial, s-a dispus plasament la o persoana juridica si, ulterior, plasament la un asistent maternal profesional; in prezent, minora a fost incredintata catre acelasi asistent maternal, prin hotararea nr.1085 din 1 octombrie 2002 a Comisiei pentru protectia minorului; in aceste conditii, devin aplicabile prevederile art.10 si 11 din O.U.G. nr.26/1997, exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti revenind persoanei careia i-a fost incredintat copilul. S-a conchis ca „masura de ocrotire a incredintarii este incompatibila cu sanctiunea decaderii din drepturile parintesti”, iar, in speta „instanta de judecata nu are posibilitatea sa verifice in mod concret” modul de exercitare a drepturilor parintesti de catre parata si a „dezinteresului manifestat de mama prin intreruperea totala a legaturilor cu copilul imediat dupa nastere”.

Recursul declarat de reclamanta este fondat.

Instanta de fond a retinut ca, actiunea ar justifica aplicarea dispozitiilor Legii nr.47/1993 si declararea abandonului judecatoresc iar nu masura decaderii mamei din drepturile parintesti.

Instanta de apel, a aratat ca se „completeaza argumentele retinute de prima instanta”, retinand, pe de o parte, ca motivele din actiune s-ar incadra in dispozitiile din Legea nr.47/1993 privind declararea judecatoreasca a abandonului, iar, pe de alta parte, s-ar aplica prevederile art.10 si 11 din O.U.G. nr.26/1997; ca, dispozitiile invocate de catre reclamanta nu sunt incidente, intrucat aceste prevederi se aplica in ipoteza in care, in legatura cu copilul aflat in dificultati, s-a luat masura plasamentului in regim de urgenta, iar nu incredintarea lui, ca in cazul in speta.

Cu privire la aceasta interpretare a legii, Inalta Curte urmeaza a constata ca, in alineatul 4 al art.15 din O.U.G.nr.26/1997, se prevede, in mod expres, „odata cu hotararea de incredintare, comisia va sesiza instanta judecatoreasca, pentru decaderea parintilor sau, dupa caz, a unuia dintre acestia din drepturile parintesti”. Deci, in actiunea sa, reclamanta a invocat un temei legal.

Temeinicia actiunii, fata de acest temei de drept, urmeaza a fi analizata avand in vedere si dispozitiile art.109 si 101 Codul familiei, care, de fapt constituie sediul masurii decaderii din drepturile parintesti, analiza ce ar urma sa fie facuta in baza probelor ce trebuie administrate in cauza.

17

Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat decizia curtii de apel si s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelului, avandu-se in vedere temeiul de drept invocat de catre reclamanta si administrarea de probe necesare pentru stabilirea daca situatiile prevazute de art.109 C. fam. sunt intrunite in cauza.

18

Bibliografie

Maria Harbada – Dreptul familiei si starea civila – suport de curs - 2008

I. Albu – “Dreptul Familiei”, Ed.Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1975

T.R.Popescu – Tratat de dreptul familiei”, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1965

I.P. Filipescu – “Tratat de dreptul familiei”, Ed. All, Bucuresti, 1993

19