dr. TOMA MIRCEA

DREPTUL ASIGURĂRILOR

Editura ArgumentBucureşti

2007

1

© 2007. Editura ARGUMENT Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Editurii ARGUMENT

2

Capitolul IIntroducere în materia asigur riloră

1.1 Necesitatea asigur rilorăIdeea afectării individuale a unui fond care să servească

reparaţiei în cazul producerii unui prejudiciu, a evoluat către ideea constituirii unui fond colectiv destinat acestui scop. Un astfel de fond se putea constitui fie prin contribuţia profesioniştilor care lucrau în acelaşi domeniu (comercianţi, meseriaşi, cărăuşi, agricultori, etc.), fie prin contribuţia celor care, în absenţa unor iniţiative profesionale, voiau să se protejeze contra unor eventuale pagube.

3. Scopul şi func iile asigur rilorţ ăAsigurările îndeplinesc următoarele funcţii1:1. compensarea pagubelor produse asiguraţilor.2. prevenirea şi combaterea pagubelor produse de calamităţi

sau accidente.3. funcţia financiară, legată de constituirea fondului de

asigurare (procedura de încasare a primelor, de constituire a rezervelor, a plasamentelor, etc.).

4. Clasificarea asigur rilor ă

După criteriul modului de naştere, asigurările pot fi

1A se vedea D. Popescu, I. Macovei, Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iaşi, 1982, p. 27.

3

facultative şi obligatorii. După criteriul obiectului asigurării, distingem între

asigurări de bunuri, asigurări de răspundere civilă şi asigurări de persoane.

După criteriul subiectului raportului de asigurare, distingem între asigurări directe şi reasigurări.

4.2. Reasigur rileăReasigurarea reprezintă o asigurare a asigurătorului direct.Atât asigurătorul cât şi reasiguratorul sunt societăţi de

asigurare.În temeiul contractului de reasigurare, în schimbul primei de

reasigurare, reasiguratorul contribuie corespunzător cu riscul produs la suportarea indemnizaţiei de asigurare pe care reasiguratorul o plăteşte la producerea evenimentului care a făcut obiectul reasigurării (art. 46, 47 din Legea nr. 136/1995).

Reasigurarea contribuie la dispersarea riscurilor.

4.2.2. Formele şi variet ile reasigur rilorăţ ăO formă de reasigurare este reasigurarea de cotă fixă.O altă formă de reasigurare este reasigurarea de excedent.Prima de reasigurare se stabileşte prin contractul de

reasigurare şi reprezintă partea din primele încasate de reasigurator mai puţin comisionul de reasigurare, care aparţine acestuia.

Obiectul reasigurării îl formează ricurile asumate de reasigurat prin asigurarea de bunuri, de răspundere civilă sau de persoane.

Reasigurarea contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor.Societăţile de asigurare pot practica următoarele tipuri şi

clase de asigurări:A. Asigurări de viaţăa) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de

supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces, asigurarea de viaţă cu rambursarea

4

primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;b) anuităţi;c) asigurări de viaţă suplimentare;d) asigurări permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaţă:I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă

suplimentare;II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere;III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri

de investiţii;IV. Asigurări permanente de sănătate.

B. Asigurări generale Clasele de asigurări generale:1. Asigurări de accidente;2. Asigurări de sănătate;3. Asigurări de mijloace de transport terestru;4. Asigurări de mijloace de transport feroviar;5. Asigurări de mijloace de transport aerian;6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi

fluvial;7. Asigurări de bunuri în tranzit;8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale;9. Alte asigurări de bunuri;10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule;11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de

transport aerian;12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de

transport maritim, lacustru şi fluvial;13. Asigurări de răspundere civilă generală;14. Asigurări de credite;15. Asigurări de garanţii;16. Asigurări de pierderi financiare;17. Asigurări de protecţie juridică;

5

18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

6

Capitolul II Caracterizare general a contractului de asigurareă

Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar aceasta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau unei alte persoane, numită beneficiar, despăgubirea sau suma asigurată, numită indemnizaţie, în limitele convenite1.

Caractere juridice ale contractului de asigurare:a) contractul de asigurare are un caracter consensual;b) contractul de asigurare are un caracter sinalagmatic;c) contractul de asigurare are un caracter oneros;d) contractul de asigurare are caracter aleatoriu;e) contractul de asigurare este cu executare succesivă;f) contractul de asigurare este un contract de adeziune.

2. Particularit i ale elementelor contractului de asigurareăţElementele contractului de asigurare sunt: interesul

asigurării, riscul, suma asigurată şi prima.

2.2. Interesul asigur riiăPrin interes trebuie înţeleasă valoarea pecuniară a bunului

expusă pierderii, sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută pentru asigurat sau beneficiar ca urmare a producerii evenimentului asigurat2.

1A se vedea art. 9 din Legea nr. 136/1995.2A se vedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 49 şi lucrările acolo

7

2.2. RisculPrin riscul asigurat înţelegem un eveniment viitor, posibil dar

incert, independent de voinţa părţilor şi prevăzut în contract, la care sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viaţa ori sănătatea unei persoane1.

2.3. Suma asiguratăSuma asigurată reprezintă suma maximă în limita căreia

asiguratul este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare la ivirea cazului asigurat.

2.3.3. Indemniza ia de asigurareţIndemnizaţia de asigurare este suma de bani pe care

asigurătorul o achită asiguratului la survenirea cazului asigurat.

2.3.4. Dauna (paguba) de asigurareDauna (paguba) de asigurare reprezintă prejudiciul suferit de

asigurat în urma realizării cazului asigurat (riscul).

2.3.5. Sistemele de acoperire în asigurare- sistemul acoperirii proporţionale;- sistemul primului risc;- sistemul acoperirii limitate.

2.4. Prima de asigurarePrima de asigurare este surna de bani (indemnizaţia) pe care

o plăteşte asiguratul asigurătorului pentru asumarea riscului (preţul asigurării).

2.4.2. Structura primeiPrima plătită de asigurat, numită şi primă brută, se compune

citate.1Fr. Deak, op. cit., p. 489. 32

8

din prima netă (teoretică) destinată formării fondului de despăgubire (suma asigurată) şi prima adaos (destinată acoperirii cheltuielilor şi profitului asigurătorului).

3. P r ile în contractul de asigurareă ţ

3.2. AsiguratulAsiguratul este persoana fizică ce intră în raporturi

contractuale cu asigurătorul. El este persoana care suportă asupra sa sau asupra intereselor sale o asigurare.

Calitatea de asigurat desemnează pe:- titularul interesului;- persoana asupra faptelor căreia poartă riscul;- persoana pentru viaţa şi sănătatea căreia s-a contractat.

3.3. Asigur torulăActivitatea de asigurare din România se desfăşoară de către

societăţi comerciale de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare denumite asigurători.

3.3.3. Intermediari în asigur riăPentru expansiunea afacerilor lor, societăţile de asigurări pot

folosi intermediari. Potrivit art. 55 din Legea nr. 403/2004 sunt intermediari în asigurări brokeri de asigurare şi agenţii de asigurare, iar intermediari în reasigurări brokerii de reasigurări.

9

Capitolul III Condi iile esen iale ale contractului de asigurareţ ţ

1. Condi iile de validitate ale contractului de asigurareţÎn conformitate cu dispoziţiunile art. 948 din Codul civil,

condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt următoarele:

- capacitatea de a contracta;- consimtământul valabil al părţilor;- un obiect determinat;- o cauză licită.Şi în contractul de asigurare, capacitatea (ca element de

validitate) reprezintă regula, iar incapacitatea, excepţia. Art. 949 din Codul civil stabileşte că poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de lege. Această regulă generală priveşte şi persoana fizică şi persoana juridică.

1.2. Consim mîntul p r ilorţă ă ţPentru a produce efecte, consimţămîntul trebuie să nu fi fost

dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin doi.

1.3. Obiectul contractuluiObiectul obligaţiilor contractuale ale părţilor, în contractul de

asigurare, îl constituie valoarea ce s-a asigurat, în mod concret (anumite lucruri la asigurarea de bunuri, despăgubirile datorate de asigurat unei terţe persoane la asigurarea de răspundere civilă sau unele atribute ale persoanei, viaţa ori capacitatea de muncă la

10

asigurarea de persoane1).

1.4. CauzaContractul de asigurare este valabil numai dacă are o cauză

licită, în concordanţă cu prevederile legii. În acest sens, art. 5 din Codul civil stabileşte că nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare, de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri.

Un contract de asigurare va fi considerat ca având o cauză ilicită atunci când este încheiat cu încălcarea ordinii publice şi bunelor moravuri specifice societăţii.

Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi contractată o asigurare cu privire la bunuri rezultate din săvârşirea unor infracţiuni ori a căror existenţă este ilicită, susceptibilă de a face obiectul unei acţiuni în justiţie şi nici evenimentele provocate intenţionat de asigurat2.

1Francisc Deak, op. cit., p. 88.2Ibidem, p. 110.

11

Capitolul IVÎncheierea contractului de asigurare

1. Preciz riăArt. 10 din Legea nr. 136/1995 modificată prin Legea nr.

172/2004, instituie următoarele reguli referitoare la încheierea contractului de asigurare:

„Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă.În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile

de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.

Contractul de asigurare va cuprinde:a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor

contractante;b) obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;c) riscurile ce se asigură;d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii

asigurătorului;e) primele de asigurare;f) sumele asigurate.

2. Declara ii de asigurareţUna din părţi, de obicei asigurătorul, face o ofertă sub forma

unui formular special tip, potrivit intereselor celui ce vrea să se asigure.

Acest formular se completează în scris de cel ce doreşte să se asigure şi se remite asigurătorului.

De obicei, declaraţia ori cererea de asigurare se redactează

12

separat şi anterior încheierii contractului de asigurare.Uneori, declaraţia de asigurare se încheie concomitent cu

contractul de asigurare.Declaraţia de asigurare este ceea ce este, adică o ofertă de a

contracta, o manifestare de voinţă, făcută pentru ca prin acceptare să formeze un contract.

3. Analiza riscului dedus din declara ia de asigurareţLegea nr. 136/1995, prin art. 13, alin. l, modificată prin

Legea nr. 172/2004, obligă asiguratul de a declara asigurătorului toate împrejurările esenţiale, referitoare la risc, pe care le cunoaşte.

Împrejurările care fac obiectul declaraţiei către asigurător trebuie să fie esenţiale pentu aprecierea riscului şi cunoscute de asigurat.

4. Obliga ia asigur torului de a încheia contractulţ ăÎn situaţia în care condiţiile prevăzute de lege sunt întrunite,

asigurătorul nu poate refuza încheierea unei asigurări. Astfel, asigurătorul este obligat să emită documentul de asigurare dacă există o declaraţie ori cerere de asigurare semnată de ofertant, persoanele sau bunurile a căror asigurare se propune corespund prevederilor din condiţiile sau regulamentele de asigurare şi, în unele cazuri, cea dintâi rată de primă este plătită în prealabil.

5. Momentul şi locul încheierii contractuluiCondiţiile de asigurare şi regulamentele privind asigurările

prevăd că asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor şi emiterea documentului de asigurare.

Înscrisul constatator al contractului se numeşte poliţă de asigurare, la asigurările de persoane, şi contract (certificat) de asigurare, la asigurările de bunuri.

Între absenţi, contractul de asigurare se consideră încheiat din momentul în care ofertantul a luat cunoştinţă despre acceptare.

În materia asigurărilor, practica a condiţionat intrarea în vigoare a contractului şi începutul răspunderii asigurătorului de

13

plata primei. Această regulă se exprimă prin formula „nu există risc fără plată anticipată a primei".

Momentul încheierii prezintă interes practic şi pentru determinarea locului încheierii contractului de asigurare. În dreptul internaţional privat, locul încheierii contractului poate determina legea aplicabilă, în caz de conflict de legi în spaţiu.

6. Con inutul contractuluiţFormarea contractului este constatată prin documentul de

asigurare emis de asigurător. El reprezintă „titlul părţilor" şi cuprinde drepturile şi obligaţiile lor reciproce.

Documentul de asigurare are forma unei blanchete ce conţin clauze imprimate şi manuscrise1.

Clauzele imprimate, speciale pentru fiecare fel de asigurare, cuprind, în mod obişnuit, extrase din condiţiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat şi asigurător.

Părţile neimprimate ale documentului care se completează în momentul emiterii contractului, se referă, în principal, la indicarea părţilor, determinarea riscurilor, arătarea primei, a sumei asigurate şi a duratei contractului.

Indicarea părţilor contractante.Determinarea riscului priveşte obiectul riscului, adică bunul

sau persoana supusă asigurării, şi natura riscului asumat de asigurător.

Prima de asigurare, care se fixează corespunzător riscului asumat, cât şi modalitatea ei de plată, este prevăzută printr-o altă clauză contractuală.

Contractul mai cuprinde şi alte menţiuni proprii fiecărui tip de asigurare. O indicaţie specială inserată în contract se referă la data intrării în vigoare a asigurării.

Documentul de asigurare se întocmeşte, în mod frecvent, în două exemplare. Potrivit art. 12 din Legea nr. 136/1995, el poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

1A se vedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 132.

14

7. Durata contractuluiContractul de asigurare trebuie să cuprindă durata sau

perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor. Durata asigurării se stabileşte prin acordul de voinţă al

părţilor contractante şi potrivit legii.După persistenţa în timp, contractele de asigurare pot fi de

durată determinată sau nedeterminată.

8. Proba contractuluiPentru încheierea valabilă a contractului de asigurare,

consimţământul părţilor se cere să se manifeste prin întocmirea unui înscris, din mai multe considerente1.

Forma scrisă este cerută, indiferent de valoarea contractului de asigurare, numai ad probationem, iar nu ad solemnitatem.

9. Interpretarea contractuluiInterpretarea contractului de asigurare apare necesară de

obicei, în faţa instanţelor de judecată sau a organelor arbitrale, când părţile nu se înţeleg asupra voinţei lor reale.

Astfel, poliţa de asigurare va fi interpretată, ca orice alt contract, prin termenii folosiţi, care trebuie înţeleşi în sensul lor obişnuit, folosit de persoane cu o inteligenţă normală, în viaţa cotidiană. Expresiilor curente din poliţă trebuie să li se dea interpretarea lor obişnuită şi nu filosofică, ştiinţifică sau literară.

Un alt principiu care se aplică în materia asigurării este cel al interpretării stricte a condiţiilor contractului în special în determinarea riscurilor ce sunt puse în sarcina asigurătorului.

În ceea ce priveşte clauzele ambigui, lipsite de claritate, interpretarea se va face în favoarea celui care se obligă.

În ce priveşte clauzele din contractul de asigurare, susceptibile de două înţelesuri, ele se interpretează, potrivit art. 978 din Codul civil, în sensul să poată avea un efect, iar nu în acela ce

1A se vedea şi D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 137.

15

n-ar produce nici unul. În sfârşit, interpretarea poate avea ca obiect şi precizarea

relaţiilor ce trebuie stabilite între stipulaţiile imprimate şi cele manuscrise ale poliţei.

16

Capitolul V Particularit i ale încheierii unor categorii de asigur riăţ ă

1. Asigurarea de locuin e şi bunuriţ1.2 Practica asigur rilor de locuin e şi bunuriă ţ

A. Asigurarea facultativa a clădirilor, altor construcţii şi a conţinutului (mijloace fixe şi mijloace circulante materiale), pentru cazurile de pagube produse de incendiu şi alte calamităţi (condiţii speciale nr.10)

I. Obiectul asigurării îl formează:a) clădirile şi alte construcţii;b) maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele,

inventarul gospodăresc şi alte mijloace fixe;c) obiectele de inventar;d) mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele,

semifabricatele, produsele finite şi alte mijloace circulante materiale.

II. Riscuri asigurate:- incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul sau explozia

nu au fost urmate de incendiu, ploaie torenţiala inclusiv efectele indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zăpada sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă şi cădere pe clădiri sau alte construcţii a unor corpuri.

III. Documente necesare pentru instrumentarea daunelor.- avizarea daunei de către client- proces verbal de constatare a daunei

17

- rapoarte ale organelor abilitate (pompieri, poliţie, etc)- rapoarte de expertiză (dacă este cazul)- documente din care reiese repararea sau înlocuirea

bunurilor avariate (facturi, ordine de plată, etc)- alte documente solicitate de Asigurător

B. Asigurarea facultativă a bunurilor sau valorilor, pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie

I. Obiectul acestei asigurări îl formează:a) bunurile sau alte valori aflate în localul asiguratului, pentru

cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie;b) valorile, pentru cazurile de furt prin acte de tâlhărie asupra

curierilor.II. Riscuri asigurate:a) pagube produse prin furtul prin efracţie a bunurilor sau

valorile înscrise în contractul de asigurare;b) pagube produse prin spargerea sau deteriorarea - cu

prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracţie - a pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor şi duşumelelor la clădiri sau alte construcţii aparţinând asiguratului, precum şi a mobilierului şi a sistemului de alarmă;

c) pagube produse prin furtul prin acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract;

d) pagube produse bunurilor sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, prin întrebuinţarea cheilor originale, însă numai dacă acestea au fost obţinute prin acte de tâlhărie comise aşa cum se prevede la lit. c, în localul menţionat în contractul de asigurare.

e) pagube produse prin furtul săvârşit prin acte de violenţă sau ameninţări, în condiţiile prevăzute de codul penal, asupra unuia sau mai multor curieri din serviciul asiguratului, în exercitarea serviciului lor de curieri.

18

C. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile

D. Asigurarea echipamentelor electronice

E. Asigurarea utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de avarii accidentale

F. Asigurarea construcţiilor-montajului şi a răspunderii constructorului

G. Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice

II. Riscuri asigurate:A. pagube produse de evenimente naturale;B. pagube produse ca urmare a acţiunii omului.C. pagube produse de furt prin efracţie.

H. Asigurarea pentru cazurile de incendiu şi alte calamităţi a clădirilor, a altor construcţii, precum şi a conţinutului acestora

I. Obiect:Această varietate de asigurare poate fi încheiată de persoane

juridice, cu sediul în România şi are ca obiect asigurarea clădirilor şi a altor construcţii (inclusiv instalaţiilefixe aferente clădirilor şi altor construcţii, de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.), precum şi conţinutul acestora, mijloace fixe şi obiecte de inventar, mijloace circulante materiale.

1.3. Asigur ri agricoleă1.3.1. Asigurarea facultativ a culturilor agricole şi a rodului viiloră

B. Condiţii privind asigurarea facultativă a culturilor agricole şi a rodului viilor

În asigurare pot fi cuprinse culturile de pe terenurile agricole proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în folosinţă

19

sau luate în arendă de către acestea.Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză),

furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de teren cultivat, îngheţ timpuriu de toamnă, îngheţ de iarnă, îngheţ târziu de primăvară.

Prima de asigurare:- se stabileşte pentru anul agricol în curs, indiferent de data

încheierii, pe feluri de culturi;- se achită integral sau în rate.Răspunderea asigurătorului începe:- pentru culturile agricole însămânţate, din momentul răsăririi

lor;- pentru cultura de tutun din momentul transplantării

răsadului în câmp;- pentru viţa de vie din momentul înfloririi. Răspunderea asigurătorului încetează din momentul

recoltării.

C. Condiţii privind asigurarea facultativă a rodului pomilor fructiferi

În asigurare pot fi cuprinse plantaţiile de pe terenurile agricole proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea.

Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză), furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de teren cultivat şi îngheţ târziu de primăvară.

Răspunderea asigurătorului începe pentru rodul pomilor fructiferi, din momentul înfloririi lor lor.

Răspunderea asigurătorului încetează din momentul recoltării.

D. Condiţii privind asigurarea facultativă a culturilor de legume

În asigurare pot fi cuprinse culturile de pe terenurile agricole proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în folosinţă

20

sau luate în arendă de către acestea.Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză),

furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de teren cultivat.

E. Condiţii privind asigurarea facultativă a pădurilorÎn asigurare pot fi cuprinse pădurile de pe terenurile

proprietate a persoanelor fizice sau juridice, cât şi cele de pe terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea.

Riscuri asigurate: incendiu, fulger, explozie, prăbuşire de avioane, furtună, greutatea zăpezii.

1.3.2. Asigurarea facultativ a animalelorăAceastă asigurare facultativă se adresează exploataţiilor

agricole specializate în producţia zootehnică.Acoperire: se despăgubesc pierderile de animale ca urmare a

bolilor şi/sau accidentelor, în perioada asigurată, până la valoarea reală a pagubei.

1.4. Asigurarea auto De regulă, asigurarea auto se încheie pentru o perioadă de 1

an calendaristic socotit de la data când se doreşte acoperirea riscurilor prin poliţa de asigurare.

Autoturismul se asigură pentru evenimente care se pot produce pe întreg teritoriul României.

Această asigurare nu acoperă şi riscul furtului.Plata primei de asigurare se poate efectua fie integral şi

anticipat.

1.4.2 Asigurarea facultativ pentru avarii a auto - CascoăI. Obiectul asigurării îl formează toată gama de autovehicule

rutiere autopropulsate (cu excepţia celor care circulă pe şine), care sunt înmatriculate conform legislaţiei în vigoare.

II. Riscuri asigurate:a) avarii;

21

b) furt.Acoperiri suplimentareII. Suma asigurată este suma declarată de către Asigurat, pe

baza propriei sale opţiuni, sumă care ar trebui să corespundă valorii reale a autovehiculului.

III. Perioada asigurată este de regulă un an.

1.4.3. Asigurarea facultativ de r spundere civil autoă ă ăA. Asigurarea "Carte Verde" pentru autovehicule este o

asigurare de răspundere civilă, cu valabilitate numai în afara teritoriului României. Această asigurare acoperă răspunderea asiguratului pemru pagubele provocate unor terţe persoane, ca urmare a unui accident rutier (distrugerea sau avarierea unor autovehicule, a altor bunuri, ori vătămări corporale şi chiar decese).

F. Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor care pot fi legal transportate în autovehicule, ambele cu valabilitate în ţară şi în străinătate.

1. În asigurare sunt cuprinse numai accidentele produse în timpul în care conducătorul sau alte persoane se aflau în autovehicul.

3. Asigurarea se poate încheia pentru fiecare persoană accidentată, dar cel mult numărul persoanelor care pot fi legal transportate cu autovehiculele, la sumele asigurate prevăzute, pentru fiecare autovehicul în parte.

4. Sumele asigurate se plătesc persoanelor care au devenit invalide, iar în caz de deces, moştenitorilor legali ai persoanelor decedate, independent de despăgubirile ce se acordă în baza asigurării obligatorii de răspundere civilă auto sau a altor asigurări facultative.

1.4.4. Asigurarea facultativ de r spundere civil a autovehiculelor ceă ă ă nu sunt supuse înmatricul riiă

22

1.4.5. Asigurarea facultativ suplimentar de r spundere civil aă ă ă ă autovehiculelor supuse înmatricul riiă

Acoperă răspunderea civilă a asiguraţilor, deţinători de autovehicule supuse înmatriculării, pentru prejudiciile de care aceştia răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, peste limitele stabilite de actul normativ al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

1.4.6. Asigurarea de accidente a conduc torilor de autovehicule şi aă persoanelor transportate

A. Obiectul asigurării1. Sunt protejate prin prezenta formă de asigurare, persoanele

aflate în momentul accidentului, cu consimţământul Asiguratului, în autovehiculul menţionat în contractul de asigurare, în limita numărului de locuri înscris în actele autovehiculului.

B. Riscurile acoperite:a. deces din accident;b. invaliditate permanentă din accident;c. indemnizaţie zilnică pentru zilele de spitalizare sau

tratament ambulatoriu, urmare a unui accident.

1.4.7. Asigurarea facultativ de r spundere civil delictual pentruă ă ă ă pagube produse ter ilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul Românieiţ

Persoanele fizice şi juridice, cu domiciliul sau sediul în România, care deţin autovehicule supuse sau nu înmatriculării, conform legii în vigoare în România, se pot asigura facultativ pentru răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.

1.5. Asigur ri de bunuri pe timpul de transportuluiăA. Obiectul asigur riiăÎn schimbul unei prime de asigurare, asigurătorul asigură

23

bunurile în legătură cu care asiguratul are un interes şi care sunt supuse riscurilor ce apar pe timpul transportului, inclusiv cheltuielile în legătură cu acesta, după cum se stabileşte în poliţa de asigurare.

1.5.2. Asigurarea numerarului pe timpul transportuluiAsigurarea numerarului pe timpul transportului acoperă toate

riscurile ce cauzează pagube numerarului asigurat, care pot surveni pe timpul transportului şi a operaţiunilor de încărcare/descărcare în/din autovehiculul blindat, cu excepţia excluderilor menţionate în condiţia de asigurare.

1.5.3 Asigurarea r spunderii c r uşului pentru m rfurile transportateă ă ă ăAsigurarea răspunderii cărăuşului pentru mărfurile

transportate acoperă răspunderea cărăuşului pentru pagube la mărfurile transportate, aşa cum este reglementată în art.17 şi 23 din "Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR)", convenţie la care România a aderat în baza Decretului nr. 451/1972, asigurarea fiind valabilă atât pe teritoriul României cât şi în afara acestuia.

1.5.4. Asigurarea navelor maritime (CASCO maritim)Asigurarea facultativă a navelor maritime acoperă navele

comerciale, navele de pescuit şi navele colectoare, precum şi alte ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare, asimilate navelor, în una dintre următoarele condiţii:

1.5.5. Asigur ri credite şi garan ii bancareă ţAceastă categorie de asigurări are ca obiect, potrivit art. 44

din Legea nr. 172/2004, acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credite de export, de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol precum şi de garanţii directe şi indirecte.

24

2. Asigur ri de r spundere civilă ă ă2.1. Asigurarea de r spundere civil generală ă ăA. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor

cauzate terţilor în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din culpă de către Asigurat, pentru care acesta răspunde civil, conform legii, daune în legătură cu care Asiguratul a primit o plângere / cerere scrisă de despăgubire în timpul perioadei de asigurare sau ulterior acesteia, dar înainte de a fi operat prescripţia extinctivă referitoare la dreptul păgubitului de a solicita repararea prejudiciului suferit.

2.1.2 Asigurarea de r spundere a produc toruluiă ăA. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor

cauzate unor terţe persoane de sau în legătură cu produse rezultate din activităţi cuprinse în obiectul de activitate al asiguratului care au fost precizate în cererea de asigurare anexată la poliţă şi care reprezintă o consecinţă directă a consumului sau utilizării produsului care reprezintă obiectul afacerii Asiguratului.

2.1.3. Asigurarea de r spundere a angajatoruluiăA. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a

asiguratului pentru daune cauzate din culpa angajaţilor săi.

2.1.4. Asigurarea de r spundere pentru mediuăA. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor

cauzate terţilor din culpă (în timpul perioadei de asigurare), datorate producerii unui eveniment poluant în interiorul amplasamentului asigurat şi pentru care asiguratul răspunde civil, conform legii, daune în legătură cu care acesta a primit o plângere (cerere) scrisă de despăgubire în timpul aceleiaşi perioade sau ulterior acesteia, dar înainte de a opera prescripţia extinctivă a dreptului terţului păgubit de a solicita repararea prejudiciului.

25

2.1.5. Asigur ri de r spundere profesională ă ăA. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor

cauzate în timpul perioadei de asigurare sau în timpul perioadei de răspundere anterioară, beneficiarilor serviciilor profesionale, de fapta comisa din culpă de către asigurat în cadrul exercitării profesiunii sale, pentru care acesta răspunde civil, conform legii, daune în legătură cu care asiguratul a primit o plângere (cerere) scrisă de despăgubire pentru prima oară, în timpul perioadei de asigurare şi pe care o aduce la cunoştinţa asigurătorului în timpul aceleiaşi perioade.

2.1.6. R spunderea directorilor şi administratorilor societ iloră ăţ comerciale

A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate societăţii pe care o administrează / conduce sau / şi terţilor, în timpul perioadei de asigurare sau / şi în timpul perioadei de răspundere anterioară precizate în specificaţia poliţei, de fapta comisă din culpă de către asigurat săvârşită în timpul perioadei de asigurare sau/şi în timpul perioadei de răspundere anterioară, cu prilejul exercitării funcţiei, pentru care acesta răspunde civil, conform legii, daune în legătură cu care asiguratul a primit o plângere / cerere de despăgubire pe care o înaintează către asigurător în timpul perioadei de asigurare.

2.1.8. Asigurarea de r spundere civil a proprietarilor sauă ă de in torilor de câiniţ ă

A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea prejudiciului cauzat terţilor, în timpul perioadei de asigurare, de fapta câinelui aflat în proprietatea sau deţinerea asiguratului şi pentru care acesta răspunde civil, conform legii.

2.1.9. Asigurarea de r spundere civil a organizatorilor de concursuriă ă automobilistice sau karting

A. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a

26

asiguratului în vederea acoperirii pretenţiilor de despăgubiri formulate de terţe persoane, în legătură cu prejudiciile provocate de concurenţi pe timpul desfăşurării concursurilor automobilistice sau karting în zonele unde circulaţia este închisă în acest scop.

2.1.10. Asigurarea de r spundere civil a structurilor de primire turisticeă ăA. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a

asiguratului în vederea acoperirii pretenţiilor de despăgubiri formulate de terţe persoane, clienţi ai asiguratului, în legătură cu prejudicii rezultate din activitatea asiguratului.

2.1.11. Asigurarea de r spundere civil de loca iuneă ă ţA. Răspunderea locatarului (chiriaşului) faţă de locatorI. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate

locatorului, în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din culpă de către asigurat, pentru care acesta răspunde civil faţă de locator, conform legii.

B. Răspunderea locatorului faţă de chiriaşI. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate

chiriaşului, în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din culpă de către asigurat, pentru care acesta răspunde civil faţă de chiriaş, conform legii.

2.1.12. Asigurarea de r spundere civil auto pentru prejudicii produseă ă ter ilor prin accidente de autovehicule şi utilaje nesupuse înmatricul riiţ ă

I. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a asiguratului, pentru prejudicii cauzate terţilor prin accidente produse de vehicule neînmatriculabile proprietate a asiguratului, conduse de asigurat sau de prepuşii acestuia, în timpul deplasării pe drumurile publice şi la locul exercitării lucrărilor specifice pentru care acestea sunt folosite.

27

3. Asigur ri de viaă ţăAsigurarea de viaţă este o înţelegere prin care asiguratul

plăteşte o anumită sumă de bani (prima de asigurare), în schimbul căreia asigurătorul va plăti o anumită sumă de bani (suma asigurată) în caz de deces sau de supravieţuire.

Participanţii la încheierea contractului de asigurare sunt:a). asigurătorul - societatea de asigurare, care convine să

plătească suma de bani stabilită, la producerea riscului asigurat.b). asiguratul - persoana a cărei viaţă se asigură.c). contractantul asigurării este persoana care încheie

contractul de asigurare şi care plăteşte prima de asigurare. d). beneficiarul este partea (persoană individuală, trust,

organizaţie caritabilă sau societate comercială) care va încasa suma asigurată în cazul decesului asiguratului.

3.2. Variet i de asigur ri de viaăţ ă ţăa). asigurarea de viaţă pe termen limitat - este cea mai simplă

formă de asigurare de viaţă. Se încheie pe o perioadă determinată de timp şi acoperă doar riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare, şi, în schimbul acesteia, beneficiarul asigurării va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform contractului încheiat.

b). asigurarea de viaţă pe termen nelimitat acoperă riscul de deces al asiguratului până la o vârstă înaintată a acestuia (95, 100 de ani de exemplu), condiţia principală fiind ca primele de asigurare să se plătească până la vârsta pensionării.

c). asigurarea mixtă de viaţă este o asigurare cu capitalizare şi deosebirea principală faţă de celelalte două tipuri prezentate este faptul că acoperă şi riscul de supravieţuire. Asigurătorul va plăti la data expirării contractului suma asigurată asiguratului, sau la data decesului asiguratului va plăti suma beneficiarului menţionat în poliţa de asigurare.

d). asigurarea mixtă redusă - presupune existenţa posibilităţii de rambursare a primelor aferente riscului de supravieţuire, rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces.

28

e). asigurarea de tip student - are drept scop economisirea unor fonduri pentru peioada de studii a copiilor, chiar în condiţiile în care beneficiarul nu ar supravieţui în momentul începerii acestora.

f). asigurarea de tip zestre este asemănătoare cu asigurarea de tip student, deosebirea constând în faptul că suma se va acorda copiilor drept zestre, în momentul căsătoriei.

g). asigurarea pentru ipotecă - este acea asigurare realizată la cererea creditorului (de obicei o bancă) atunci când se doreşte cumpărarea unei locuinţe sau a unui teren. Din această asigurare se vor acoperi sumele restante neplătite de către debitor.

29

Capitolul VI Efectele contractului de asigurare

Asigurarea dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi, numite şi efectele contractului. Unele dintre efecte privesc perioada până la ivirea cazului asigurat, iar alte efecte perioada de după producerea acestui eveniment1.

2. Drepturile şi obliga iile p r ilor pân la ivirea cazului asiguratţ ă ţ ă2.1. Obliga iile asiguratuluiţPână la ivirea cazului asigurat, asiguratul are următoarele

obligaţii: plata primelor de asigurare; întreţinerea bunului asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii cazului asigurat; comunicarea împrejurărilor care agravează riscul.

2.2. Drepturile asiguratuluiCu toate că drepturile principale ale asiguratului intervin în

momentul producerii cazului asigurat, practica în materie îi acordă şi pe parcursul executării contractului unele drepturi cum sunt: modificarea contractului, răscumpărarea, împrumutul.

2.3. Drepturile şi obliga iile asigur toruluiţ ăPână la ivirea cazului asigurat, pe timpul executării

contractului, asigurătorul are, în mod deosebit, drepturi. Multe dintre obligaţiile asiguratului îşi găsesc corespondenţa într-un drept al asigurătorului. Obligaţiile principale îi revin însă asigurătorului din momentul producerii cazului asigurat.

1A se vedea şi D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 143 şi urm.

30

2.3.2 . Drepturile asigur toruluiăA. Dreptul de verificare a existenţei şi modului de întreţinere

a bunului.B. Dreptul de a aplica unele sancţiuni legale asiguratului

când constată că asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea, folosirea şi paza cuvenită a bunurilor asigurate.

Aceste sancţiuni pot fi după caz denunţarea unilaterală a asigurării sau declararea nulităţii ei.

2.3.3 Obliga iile asigur toruluiţ ăA. Eliberarea duplicatului documentului de asigurare.B. Eliberarea certificatului de confirmare a asigurării de

răspundere.

31

CAPITOLUL VIIDrepturile şi obliga iile asiguratuluiţdup producerea riscului asigurată

1. Preciz riăProducerea cazului asigurat, denumit şi sinistru, are loc

atunci când riscul, prevăzut în contract, se realizează. Din acest moment, răspunderea virtuală a asigurătorului se transformă, în principiu, într-o obligaţie concretă de plată a despăgubirii (în asigurarea de bunuri) ori a sumei asigurate (în asigurarea de persoane). Realizarea riscului presupune însă efectuarea unor importante activităţi referitoare la constatarea existenţei şi cauzele producerii, determinarea volumului pagubelor şi stabilirea despăgubirii.

2. Obliga iile asiguratului dup producerea cazului asiguratţ ă2.2. Combaterea calamit ilor şi limitarea pagubelorăţ2.2.2. Obliga ia ac ion riiţ ţ ăAdică folosirea tuturor mijloacelor accesibile în scopul

limitării consecinţelor negative ale cazului asigurat), cât şi obligaţia de a nu face nici un fel de schimbări în situaţia creată de cazul asigurat până în momentul constatării de către asigurător.

2.2.3. Ab inerea de a face acte ce prejudiciaz interesele asigur toruluiţ ă ă

2.2.4. Sanc iunea vinov iei în m rirea culpeiţ ăţ ăAsigurătorul nu este îndreptăţit să acorde despăgubiri pentru

partea de pagubă care s-a mărit din culpa asiguratului.

32

2.3. Comunicarea producerii evenimentului asiguratAsiguratul are obligaţia ca, în termenul prevăzut în condiţiile

de asigurare, să comunice asigurătorului producerea evenimentului asigurat1.

Realitatea şi mărimea pagubei se pot constata cu maximă eficienţă numai în scurt timp de la realizarea riscului.

Comunicarea trebuie făcută în formă scrisă, iar primirea ei înregistrată pentru a se dovedi, în caz de nevoie, executarea obligaţiei.

În cazurile de pagubă produse de furt prin efracţie, asiguratul are obligaţia de a înştiinţa imediat organele de poliţie, îngrijindu-se, totodată, ca urmele din câmpul infracţiunii să nu fie modificate până la cercetarea locului faptei.

Înştiinţarea se face la unitatea asigurătorului din raza judeţului în care asiguratul îşi are domiciliul, sediul sau reşedinţa, ori la unitatea de pe raza judeţului unde s-a produs evenimentul asigurat.

Obligaţia de înştiinţare revine titularului asigurării. În lipsa lui, obligaţia poate fi îndeplinită şi de alte persoane, cum ar fi broker-ul, un prepus al asiguratului sau un alt mandatar.

2.3.3. Sanc iunile neexecut rii obliga iei de comunicareţ ă ţNeîndeplinirea de către asigurat a obligaţiei de comunicare

dă dreptul asigurătorului să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.

2.3. Participarea asigur torului la constatarea cazului asigurat produs şi aă pagubei

Majoritatea condiţiilor privind asigurările de bunuri consacră obligaţia asiguratului de a participa alături de asigurător la lucrările efectuate pentru constatarea realizării riscului şi evaluarea daunei.

1A se vedea şi Arbitrajul de Stat interjudeţean Suceava, hotărârea nr. 840 din 20 iulie 1972, în Arbitrajul de Stat, 1972, nr. 6, p. 109.

33

2.4. Furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asiguratProcedura de constatare implică în sarcina asiguratului şi

obligaţia de a declara, fără rezerve şi reticenţe, toate împrejurările cunoscute referitoare la evenimentul produs şi întinderea daunei.

3. Obliga iile asigur toruluiţ ă3.1. Preciz riăDupă producerea cazului asigurat, asigurătorul are obligaţia

să plătească asiguratului sau unei terţe persoane indemnizaţia convenită, despăgubirea în asigurările de bunuri şi suma asigurată în asigurările de persoane.

3.2. Constatarea producerii evenimentului asigurat şi evaluarea pagubelorAsigurătorul organizează şi efectuează activitatea complexă

de constatare a producerii evenimentelor asigurate şi de evaluare a pagubelor.

3.3. Determinarea cauzelor pagubelor şi a împrejur rilor în care s-au produsăÎn principiu, cauzele pagubelor şi a împrejurărilor în care s-

au produs sunt consemnate atât în comunicările făcute de asigurat, la producerea evenimentului, cât şi în documentele prezentate ulterior.

3.4. Stabilirea volumului fizic al pagubelorPentru a se determina valoarea daunelor şi cuantumul

despăgubirilor ce urmează a fi plătite asiguraţilor, se stabileşte cantitatea bunurilor distruse sau avariate, scop în care asiguraţii informează amănunţit pe regularizatorii de daune cu privire la bunurile afectate de sinistru şi pun la dispoziţia lor, după caz, evidenţele contabile şi alte acte din cuprinsul cărora pot rezulta elemente care să contribuie la stabilirea pagubelor.

3.5. Evaluarea pagubelorDupă stabilirea cantitativă a daunelor, se procedează la

34

evaluarea pagubelor.

3.6 Stabilirea şi plata indemniza iei de asigurareţLucrările de constatare a producerii evenimentelor asigurate

şi cele de evaluare a pagubei trebuie să fie executate operativ şi cu obiectivitate, pentru ca plata indemnizării să se facă într-un termen cât mai scurt faţă de momentul realizării riscului.

3.6.2. Sisteme de acoperiri a daunelorÎn asigurările de daune se utilizează următorele sisteme de

acoperire: sistemul acoperii primului risc, sistemul acoperirii proporţionale şi sistemul acoperirii limitate.

3.6.3. Acoperirea cheltuielilor de salvareLa majoritatea asigurărilor, la calcularea despăgubirii se

include şi valoarea daunelor pricinuite bunurilor asigurate de distrugeri ori degradări prilejuite de măsurile de salvare din timpul producerii evenimentului asigurat, precum şi cheltuielile de salvare.

3.6.4. Plata desp gubiriiăDespăgubirile se plătesc pe măsura stabilirii, prin mandat

poştal persoanelor fizice, iar persoanelor juridice prin virarea sumelor în contul lor bancar. Plata cu întârziere, de către asigurător, a daunelor nu-l îndreptăţeşte pe asigurat la încasarea de penalităţi. Relaţiile dintre părţi se stabilesc pe baza unui contract de asigurare şi nu a unui contract economic1.

3.4.5. Exercitarea dreptului la repararea integral a pagubeiăDacă despăgubirea acoperă dauna numai în parte, asiguratul

păstrează (pentru tot ceea ce nu s-a plătit de asigurător), dreptul la acţiunea în despăgubire contra terţilor răspunzători, potrivit dreptului comun.

1A se vedea, Arbitrajul de stat interjudeţean Oradea, hotărârea nr. 1538 din l septembrie 1972, în Arbitrajul de stat, 1973, nr. l, p. 101.

35

3.4.6. Modificarea desp gubirilor stabilite prin hot râre judec torească ă ă ăS-a pus problema dacă despăgubirile stabilite prin hotărâre

judecătorească a fi acordate de asigurător sub forma unei prestaţii periodice, pot fi reduse sau sistate când se constată că infirmitatea victimei s-a micşorat sau a dispărut după rămânerea definitivă a hotărârii.

4. Limitarea indemniza ii de asigurareţLimitărea indemnizării de asigurare se pune în discuţie numai

în legătură cu evenimentele care se datorează asiguratului. În acest context, limitarea asigurării presupune stabilirea măsurii în care o pagubă produsă prin fapta asiguratului obligă pe asigurător la plata indemnizaţiei convenite.

4.1. Fapte care nu oblig pe asigur toră ăÎn asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, dacă

evenimentul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, lucrând în această calitate, asigurătorul nu datorează indemnizaţie.

4.2. Fapta proprie a persoanei juridicePersoana juridică, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954, îşi

exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Membrii organelor de conducere ale persoanei juridice pot săvârşi, uneori, fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, care atrag răspunderea delictuală în condiţiile dreptului comun1. Dar faptele ilicite

1I. Negru, Paul I. Demetrescu, Curs de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor şi contractelor speciale, Iaşi, 1958, p. 103; T. R. Popescu, Petre Anca, op. cit., p. 189; C. Stătescu, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale. Introducere în teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, 1973, p. 431; I. M. Anghel, Fr. Deak, M. F. Popa, op. cit., p. 243; M. Eliescu, op. cit., p. 233.

36

săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul funcţiei lor. Prin urmare, când fapta cauzatoare de prejudicii este săvârşită de persoanele fizice ce compun organele de conducere, va fi angajată răspunderea pentru fapta proprie a persoanei juridice (întrucât actele persoanelor fizice, făcute în limitele puterilor ce le sunt conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi). Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui care le-a săvârşit, dacă se dovedeşte culpa sa personală, precum şi raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită.

4.3. Fapta prepusului persoanei juridice asigurateÎn principiu, asigurătorul acoperă şi daunele provocate

persoanelor juridice din culpa prepuşilor. El este însă exonerat de plata despăgubirilor la asigurările de bunuri, de autovehicule pentru cazuri de avarii, de animale, precum şi la asigurarea culturilor agricole, contractate de persoanele juridice particulare cu domiciliul sau sediul în România, inclusiv cultele religioase, când dauna s-a produs sau s-a mărit din culpa oricărui prepus al asiguratului.

O altă cauză de limitare a răspunderii asigurătorului o reprezintă culpa unor persoane fizice, altele decât asiguratul.

5. Subrogarea asigur torului în drepturile asiguratuluiăÎn asigurările de bunuri, în limitele indemnizaţiei plătite,

potrivit art. 22, alin. l din Legea nr. 136/1995, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei1.

5.3. Efectele subrog rii asiguratuluiăSubrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului produce

efecte atât în raporturile dintre asigurat şi asigurător, cât şi în raporturile asigurătorului cu terţii.

5.3.2. Efectele subrog rii în raporturile dintre asigur tor şi asigurată ăa) asiguratul nu mai are acţiune contra terţului;b) terţul răspunzător de pagubă nu mai are raporturi juridice

37

cu asiguratul, ci cu asigurătorul, care a devenit titularul creanţei, cu toate garanţiile şi accesoriile ei;

c) asigurătorul exercită acţiunea la fel ca şi asiguratul;d) asigurătorul se poate prevala de garanţiile şi accesoriile

dreptului asiguratului;e) asigurătorul (subrogat în drepturile asiguratului) va fi ţinut

să facă proba culpei terţului în producerea faptului generator de daune;

f) asigurătorul se poate substitui asiguratului în orice fază a procesului privind acţiunea în responsabilitate contra terţului răspunzător de daună;

g) asigurătorul este în drept să exercite, împotriva asiguratului, acţiunea în restituirea despăgubirilor plătite, în temeiul art. 992 din Codul civil, dacă la acţiunea sa împotriva terţului acesta împiedică subrogarea, opunând excepţia plăţii de bună-credinţă făcută asiguratului.

5.3.3. Efectele subrog rii în raporturile asigur torului cu ter iiă ă ţa) dacă terţul avea contractată o asigurare de responsabilitate,

asigurătorul va fi în acelaşi timp asigurătorul bunurilor persoanei păgubite şi asigurătorul terţului responsabil de daună;

b) terţul împotriva căruia asigurătorul se îndreaptă prin subrogare, în locul asiguratului, nefiind ţinut să plătească o despăgubire mai mare decât valoarea reală a bunului, are dreptul să dovedească valoarea lui reală, spre a plăti numai suma corespunzătoare;

c) terţul răspunzător de producerea pagubei poate discuta existenţa prejudiciului, a culpei sau a răspunderii sale, precum şi cuantumul pagubelor cauzate asiguratului;

d) terţul poate invoca faţă de asigurător apărările pe care le putea opune persoanei păgubite;

e) terţul este în drept să opună asigurătorului excepţia neplăţii indemnizării de asigurare;

f) terţul poate opune asigurătorului şi excepţia plăţii de bună-credinţă făcută asiguratului.

38

5.3. Cazuri în care nu se exercit dreptul de regresăAsigurătorul nu exercită dreptul de regres în următoarele

situaţii:a) când fapta terţului generatoare a pagubei nu constituie o

culpă în raporturile de asigurare;b) când terţul autor al faptei este minor.În asigurarea obligatorie a autovehiculelor pentru cazuri de

avarii şi răspundere civilă, precum şi în asigurarea facultativă de răspundere civilă legală, asigurătorul nu exercită dreptul de regres:

- împotriva soţiei (soţului) asiguratului;- împotriva persoanelor care se află în întreţinerea

asiguratului, respectiv a copiilor şi altor persoane care locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul, fără a avea venituri proprii, precum şi a persoanelor care sunt în întreţinerea exclusivă a asiguratului, chiar dacă nu locuiesc şi gospodăresc împreună cu acesta.

39

Capitolul VII Încetarea contractului de asigurare

Încetarea contractului de asigurare se produce atât prin moduri obişnuite de încetare a contractului (cum ar fi ajungerea la termen ori realizarea riscului), cât şi prin moduri particulare, precum nulitatea, rezilierea şi denunţarea.

2. Moduri obişnuite de încetare a contractului de asigurareContractul încetează în mod obişnuit, normal, la expirarea

termenului stabilit de părţi sau în cazul producerii evenimentului asigurat.

După efectele pe care le produce, încetarea echivalează cu stingerea obligaţiei, pe cale de plată, din dreptul comun.

3. Moduri particulare de încetare a contractului de asigurare3.2. Denun area contractuluiţDenunţarea este o modalitate de încetare a contractului de

asigurare, care se produce prin consimţământul mutual al părţilor şi numai prin cauze autorizate de lege.

3.2.2. Denun area contractului de c tre asigur torţ ă ăAsigurătorul are dreptul, potrivit art. 13, alin. 2 din Legea nr.

136/1995, să denunţe contractul în cazul în care asiguratul nu a comunicat, în scris, asigurătorului, imediat ce a cunoscut, modificările intervenite în cursul executării contractului, în legătură cu datele luate în considerare la încheierea asigurării.

3.2.3. Denun area contractului de c tre asiguratţ ăDenunţarea contractului de asigurare de către asigurat se

40

produce din următoarele cauze:a) voinţa unilaterală a asiguratului manifestată în termenul şi

în condiţiile legii;b) obiectul asigurării nu mai există sau este modificat;c) modificările dispuse prin condiţiile de asigurare nu sunt

acceptate de asigurat.

B. Procedura denun riiţăDenunţarea trebuie făcută în mod formal şi fără a putea lăsa

vreo îndoială asupra intenţiei celui ce o face.

3.2.4. Efectele denun riiţăDenunţarea asigurării nu produce, în principiu, efecte

retroactive, ci operează ex nunc, desfiinţând contractul numai pentru viitor.

Asigurarea denunţată pentru încălcarea de către asigurat a obligaţiei de întreţinere a bunului şi de prevenire a evenimentului asigurat poate fi repusă în vigoare.

3.3. Rezilierea contractuluiCa mod particular de încetare a contractului de asigurare,

rezilierea intervine în prezenţa unor împrejurări, ce pot apare înainte sau după începerea răspunderii asigurătorului şi care fac imposibilă continuarea raporturilor juridice dintre părţi.

3.3.2. Rezilierea de dreptRezilierea de drept se corelează cu momentul începerii

răspunderii asigurătorului. În conformitate cu art. l pct. 12 din Legea nr. 172/2004, rezilierea de drept a contractului de asigurare intervine când evenimentul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, înainte de a începe răspunderea asigurătorului.

Dacă părţile nu au stipulat o clauză contrară, contractul se reziliază, potrivit art. 17 din Legea nr. 136/1995, dacă sumele datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul

41

convenit prin contractul de asigurare. În cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de

asigurare se reziliază dacă nu există o stipulaţie contrară.În asigurările externe, rezilierea prin refuzul asiguratului de a

accepta modificarea contractului se aplică în materie de nave, aeronave, credite pentru export şi construcţii-montaj.

În asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie ori prin acte de tâlhărie, agentul economic asigurat poate cere asigurătorului rezilierea contractului în cazul în care bunurile sau valorile respective au fost cuprinse în sistemul de pază militarizată.

3.3.7. Efectele rezilieriiÎntre părţi, rezilierea are drept consecinţă încetarea pentru

viitor a efectelor contractului de asigurare. Prestaţiile efectuate anterior rezilierii vor fi valabile şi, ca urmare, primele plătite de asigurat, până la data rezilierii, rămân, în principiu, asigurătorului.

Dacă rezilierea de drept intervine înainte de începerea răspunderii asigurătorului pentru producerea evenimentului asigurat, primele de asigurare se restituie integral. Prestaţiile încetează de la această dată şi nu de la data constatării1.

Restituirea primelor poate fi solicitată şi după expirarea termenului contractului, dacă dreptul asiguratului la restituire nu s-a prescris.

3.4. Nulitatea contractului de asigurareNulitatea contractului de asigurare poate fi determinată de:- declaraţii neexacte sau necomplete făcute de asigurat;- încetarea prevederilor cuprinse în contractul de asigurare;- lipsa de interes pentru bunurile asigurate.

3.4.5. Efectele nulit ii asigur riiăţ ăNulitatea contractului de asigurare operează retroactiv, ca o

1D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 243.

42

consecinţă firească a finalităţii sale.Efectul retroactiv presupune repunerea părţilor în situaţia

anterioară, care implică restituirea reciprocă a prestaţiilor.

43

Anex : ăExtrase din principalele acte normative care reglementeaz materiaă

obliga iilorţ

Legea nr. 136 din 29/12/1995Publicată în Monitorul Oficial, Partea l nr. 303 din

30/12/1995 privind asigurările şi reasigurările în RomâniaParlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generaleArt. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară

sub forma asigurărilor facultative şi obligatorii, precum şi a operaţiunilor de reasigurare, de societăţi comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare, denumite în continuare asigurători, respectiv reasiguratori.

Art. 2. - În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de asigurare.

Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin prezenta lege.

Art. 4. - Este obligatorie asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică numai de asigurătorii autorizaţi de Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare.

Asigurătorii care au primit autorizarea prevăzută la alineatul precedent au obligaţia să realizeze asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării.

Art. 6. - Operaţiunile de reasigurare completează activitatea de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi internaţională de asigurări.

Cedarea în reasigurare pe piaţa internaţională se va face numai în măsura în care riscurile care fac obiectul reasigurării nu

44

pot fi plasate pe piaţa internă.În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi

reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contractul de reasigurare.

Art. 7. - Persoanele fizice şi juridice române încheie contractele de asigurare cu societăţi stabilite în România, cu excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe piaţa internă.

Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare face publică lista societăţilor autorizate să funcţioneze în România şi felurile de asigurări practicate.

Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.

CAPITOLUL IIContractul de asigurareSecţiunea l Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţiiArt. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să

plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, în limitele şi în termenele convenite.

Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi va cuprinde:

- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor contractante;

- obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;- riscurile ce se asigură;- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii

asigurătorului;- primele de asigurare;- sumele asigurate;

45

- alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

Art. 11.- Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din emiterea şi trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi poliţa sau certificatul, cererea de plată a primei ori din înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.

Art. 12. - Documentul de asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

Art. 13. - Persoana care urmează să încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc, pe care le cunoaşte.

Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea.

Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului, riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept.

Art. 15. - Plata primelor se face la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de asigurare, stabilită între părţi.

Art. 16. - Dovada plăţii primelor de asigurare revine asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare, chitanţa, dispoziţia de plată sau alt document probator al plăţii.

Art. 17. - Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

Art. 18. - Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau beneficiarului.

46

Art. 19. - Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de asigurare.

În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alineatul precedent asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.

Art. 20. - În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate.

Dispoziţiile alineatului precedent se aplică, dacă părţile convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către:

a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul;

b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului.Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este

modificat, prin acordul părţilor, denunţat ori este reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau hotărârii judecătoreşti.

Art. 22. - În limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.

Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul precedent.

Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la exercitarea dreptului prevăzut la alin. l, conform contractului de asigurare, cu excepţia cazului când paguba a fost produsă cu intenţie.

Art. 23. - Asigurătorul poate opune titularului sau deţinătorului documentului de asigurare ori terţului sau

47

beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta, toate excepţiile care sunt opozabile contractului iniţial.

Secţiunea a 2-a Asigurarea de bunuriArt. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la

producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat sau celor în drept o despăgubire.

Art. 25. - Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la bunul asigurat.

Art. 26. - Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.

Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul asigurat este întreţinut.

În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru limitarea pagubelor.

Art. 27. - Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat.

Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care s-a făcut asigurarea, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de asigurare.

În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător.

Art. 28. - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin contract.

Art. 29. - În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate

48

pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată, proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.

Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia.

Art. 30. - În lipsă de prevedere contrară în contractul de asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază.

Secţiunea a 3-a Asigurarea de persoaneArt. 31. - În asigurarea de persoane, asigurătorul se obligă ca,

la producerea riscului asigurat, să plătească o sumă asigurată.Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât

aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare.

Art. 32. - Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte moştenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.

Art. 33. - Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului ori prin testament.

Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul precedent.

Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra sumei asigurate.

Art. 35. - Asigurătorul nu datorează suma asigurată, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave

49

prevăzute în contractul de asigurare.Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului,

suma asigurată se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau moştenitorilor.

Art. 36. - În asigurările la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.

Art. 37. - Asiguratul poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva de prime, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare.

Art. 38. - Suma asigurată de datorează, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului, din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de către cei răspunzători de producerea, precum şi de sumele primite de la asigurător în temeiul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.

Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma asigurată cuvenită beneficiarului.

Art. 39. - Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca sumele asigurate să fie plătite asiguraţilor pe bază de amortizare sau în alte modalităţi.

Art. 40. - Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din rezerva de prime ce se constituie la asigurările de persoane pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.

Secţiunea a 4-a Asigurarea de răspundere civilăArt. 41. - în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se

obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat contractul.

50

Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.

Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Art. 43. - Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.

Pentru stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor petrecute pe teritoriul României, părţile sunt obligate, dacă nu ajung la înţelegere, să supună litigiul soluţionării unui organ de jurisdicţie român.

Art. 44. - Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.

Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.

Secţiunea a 5-a Alte asigurăriArt. 45. - Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi în cazul

încheierii altor asigurări, în măsura în care, prin lege sau prin acorduri internaţionale la care România este parte, nu se prevede altfel.

Secţiunea a 6-a ReasigurareaArt. 46. - Prin reasigurare:a) asigurătorul, în calitate de reasigurator, primeşte prime de

reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasiguratorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care

51

reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării.

Art. 47. - Reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi reasigurator.

CAPITOLUL IIIAsigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse prin accidente de autovehiculeArt. 48. - Persoanele fizice şi cele juridice, care deţin

autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.

Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) posedă documentele internaţionale de asigurare valabile pe teritoriul României;

b) numărul de înmatriculare atestă existenţa asigurării potrivit convenţiei bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de autovehicule din România şi Biroul asigurătorilor de autovehicule din ţara de origine.

Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele fizice şi juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ pentru astfel de riscuri.

Art. 49. - Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.

Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât şi în timpul staţionării.

Despăgubirile se plătesc şi pentru pagubele produse de existenţa sau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule, precum şi pentru pagubele produse de remorci ori ataşe.

52

Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau deţinătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.

Art. 51. - Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.

Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.

În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

Art. 52. - În cazul în care, pentru acelaşi deţinător de autovehicul, la data producerii accidentului există mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii.

Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.

Art. 53. - Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre

53

a Guvernului", la propunerea Ministerului Finanţelor.Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre

asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată în România.

În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, convenţia prevăzută la alin. l poate fi încheiată şi de către conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, altul decât asiguratul.

Convenţia încheiată numai între asigurat şi persoana păgubită, urmată de o hotărâre judecătorească de expedient, care consfinţeşte tranzacţia acestora, nu-l obligă pe asigurător la plată.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.

Art. 55. - Despăgubirile se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.

Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc

că au despăgubit pe cei păgubiţi şi despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58.

Art. 56. - Persoanele care folosesc pe teritoriul României autovehicule înmatriculate în străinătate şi nu sunt asigurate în străinătate, potrivit prevederilor art. 48 alin. 2, sau ale căror asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României, datorează primele de asigurare, corespunzător perioadei de la intrarea, respectiv expirarea valabilităţii asigurării, până la ieşirea autovehiculului din ţară.

La intrarea şi ieşirea din ţară, organele poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României vor controla documentele de asigurare şi vor solicita deţinătorului autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate.

Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plăţii acesteia, vor fi îndrumate să achite primele

54

datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest scop.

Art. 57. - Drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele deţinute de persoane asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin Biroul asigurătorilor de autovehicule din România, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2.

Art. 58. - Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în următoarele cazuri:

a) accidentul a fost produs cu intenţie;b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte

incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;

c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;

d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

Art. 59. - Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu excepţia cazurilor de forţă majoră în care termenul de 4 zile lucrătoare începe de la data încetării acestora.

55

Legea nr. 172 din 14/05/2004Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din

26/05/2004pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995privind asigurările şi reasigurările în RomâniaParlamentul României adoptă prezenta lege.Art. 1. - Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi

reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. Articolul l va avea următorul cuprins:"Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară

sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau obligatorii, în condiţiile legii."

2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:"Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat

şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin lege."

3. Articolul 4 va avea următorul cuprins:"Art. 4. - În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea

de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât şi în afara teritoriului acesteia."

4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:"Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică numai de

asigurătorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.Asigurătorii care au primit autorizarea prevăzută la alin. l au

obligaţia să încheie asigurarea, eliberând un înscris probator al asigurării."

5. Alineatul 2 al articolului 6 se abrogă.6. Articolul 7 se abrogă.7. Articolul 8 va avea următorul cuprins:"Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate,

56

evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative."

8. Articolul 9 va avea următorul cuprins:"Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să

plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite."

9. Articolul 10 va avea următorul cuprins:"Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă.

El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă. În cazurile de forţă majoră, în care documentele de asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa acestora.

În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.

Contractul de asigurare va cuprinde:a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor

contractante;b) obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;c) riscurile ce se asigură;d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii

asigurătorului;e) primele de asigurare;f) sumele asigurate.Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de

asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor."

57

10. Articolul 11 va avea următorul cuprins:"Art. 11.- Încheierea contractului de asigurare se probează cu

poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emise şi semnate de asigurător sau cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi semnate şi prin mijloace electronice, în condiţiile legii."

11. Alineatul l al articolului 13 va avea următorul cuprins: "Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea riscului."

12. Articolul 14 va avea următorul cuprins:"Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului,

riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă, precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului, producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se reziliază de drept, iar, în eventualitatea în care asiguratul a plătit toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit să o recupereze integral sau proporţional cu perioada neexpirată a contractului de asigurare."

13. Articolul 15 va avea următorul cuprins:"Art. 15. - Asiguratul este obligat să plătească primele de

asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare.Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate

plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare de către părţi."

14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:"Art 16. - Dovada plăţii primelor de asigurare revine

asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt document probator al plăţii, prevăzut de legislaţia în vigoare."

15. La articolul 17 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

58

"Asigurătorul este obligat să notifice asiguratul despre obligaţia de plată a primei, cu 20 de zile înainte de împlinirea termenului de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1."

16. După alineatul 2 al articolului 19 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

"Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în contractul de asigurare."

17. După alineatul 2 al articolului 20 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

"În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de asigurare. În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin negocieri sau de către instanţa judecătorească."

18. După articolul 20 se introduce articolul 20' cu următorul cuprins:

"Art. 20'. - În cazurile prevăzute de condiţiile de asigurare, la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de asigurare poate fi reînnoit, pentru o nouă perioadă, egală cu cea anterioară, dacă una dintre părţi nu îl denunţă.

În cazul contractului de asigurare pe durată nelimitată, acesta se poate denunţa de oricare dintre părţi.

Asiguratul poate să denunţe contractul de asigurare după comunicarea de către asigurător a unor modificări dispuse prin condiţiile de asigurare.

Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi, care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare.

În cazurile prevăzute la alin. 1-4, denunţarea contractelor se poate face la termenele prevăzute de condiţiile de asigurare."

19. Articolul 21 va avea următorul cuprins:"Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este

59

modificat prin acordul părţilor, denunţat sau reziliat, plata ori, după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile."

20. Articolul 24 va avea următorul cuprins:"Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca

la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o despăgubire."

21. Articolul 30 va avea următorul cuprins:"Art. 30. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de

asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de asigurare se reziliază."

22. Articolul 31 va avea următorul cuprins:"Art. 31. - Prevederile prezentei secţiuni se referă la categoria

asigurărilor de viaţă, iar din categoria asigurărilor generale, la asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate.

În asigurările prevăzute la alin. l asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, definit conform condiţiilor contractului de asigurare, să plătească o indemnizaţie de asigurare.

Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al asigurării."

23. Articolul 32 va avea următorul cuprins:"Art. 32. - Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului

sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului."

24. Alineatul l al articolului 33 va avea următorul cuprins: "Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament."

60

25. Articolul 34 va avea următorul cuprins:"Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt

mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra indemnizaţiei de asigurare."

26. Articolul 35 va avea următorul cuprins:"Art. 35. - Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de

asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.

Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului, indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului."

27. La articolul 36 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

"Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de asigurător, diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în condiţiile alin. l, nu va putea fi efectuată mai devreme de 2 ani de la data încheierii contractului de asigurare. După trecerea acestui termen, retragerile parţiale din rezervă sunt posibile numai la intervale de minimum 6 luni."

28. Articolul 37 va avea următorul cuprins:"Art. 37. - Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul

asiguratului, poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de asigurare."

29. Articolul 38 va avea următorul cuprins:"Art. 38. - Indemnizaţia de asigurare se datorează,

independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în temeiul altor contracte de asigurare.

Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau moştenitorului legal, după caz."

61

30. Articolul 39 se abrogă.31. Articolul 40 va avea următorul cuprins:"Art. 40. - Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând

din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viaţă pentru obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei."

32. După articolul 40 se introduce articolul 401 cu următorul cuprins:

"Art. 401. - Asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a pune la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea încheierii, cât şi pe durata derulării acestora. Aceste informaţii vor fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă clară şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a) clauzele opţionale/suplimentare şi beneficiile rezultate din fructificarea rezervelor tehnice;

b) momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv modalităţile de încetare a acestuia;

c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;d) elementele de calcul ale indemnizaţiilor de asigurare, cu

indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse, precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;

e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare;f) legea aplicabilă contractului de asigurare.În aplicarea prevederilor alin. l, se vor adopta norme în baza

legii, prin care se vor stabili şi alte informaţii pe care asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării."

33. Titlul secţiunii a 5-a din cadrul capitolului II va avea următorul cuprins:

"Asigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi financiare şi alte asigurări"

34. După articolul 44, în secţiunea a 5-a din cadrul capitolului II, se introduc articolele 441 şi 442 cu următorul cuprins:

"Art. 441. - Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export

62

(cu excepţia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi de garanţii directe sau indirecte.

La încheierea tipurilor de contracte prevăzute la alin. l, prin metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la subscrierea unei garanţii, trebuie să rezulte că asiguratul îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi angajată răspunderea asigurătorului.

Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă de credite şi garanţii să se acopere riscul neplăţii de către un debitor al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asigurătorul nu poate condiţiona acordarea indemnizaţiei de asigurare de începerea acţiunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită, de la respectivul debitor.

Art. 442. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat."

35. Titlul secţiunii a 6-a din cadrul capitolului II va avea următorul cuprins:

"Coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea"36. După articolul 45, în secţiunea a 6-a din cadrul

capitolului II, se introduce articolul 451 cu următorul cuprins:"Art. 451. - Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau

mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta.

Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract."

37. Articolul 46 va avea următorul cuprins:"Art. 46. - Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui

asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator.

Prin reasigurare:a) asigurătorul, în calitate de reasigurator, primeşte prime de

63

reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de reasigurare, în schimbul cărora reasiguratorul contribuie, potrivit obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;

c) prin operaţiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la rândul său, o parte din riscul acceptat."

38. Alineatele l şi 2 ale articolului 48 vor avea următorul cuprins:

"Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, şi să menţină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.

Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condiţiile prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

a) posedă documente internaţionale de asigurare valabile pe teritoriul României;

b) numărul de înmatriculare atestă încheierea asigurării potrivit legii sau acordurilor internaţionale la care România este parte."

39. După articolul 48 se introduce articolul 481 cu următorul cuprins:

"Art. 481. - La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate a unui autovehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice, este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, în condiţiile prezentei legi.

Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de

64

răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare se dovedeşte cu poliţa/tichetul/certificatul de asigurare şi cu orice alt document probator al plăţii primei de asigurare, prevăzut de legislaţia în vigoare."

40. Articolul 50 va avea următorul cuprins:"Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care

asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv.

Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau proprietarului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului."

41. Alineatul l al articolului 52 va avea următorul cuprins:"În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de autovehicul, la

data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii. Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a adresat terţul păgubit, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de despăgubire, plătită în numele acestora."

65

42. Articolul 53 va avea următorul cuprins:"Art. 53. - Prin norme adoptate în baza legii de Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor cu privire la aplicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul şi în afara teritoriului României se stabilesc nivelul primelor de asigurare, limita despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, durata asigurării, limita cheltuielilor de achiziţie, facilităţile şi penalităţile ce pot fi aplicate asiguraţilor, criteriile de selecţie şi condiţiile de autorizare, precum şi de retragere a autorizării asigurătorilor, persoanele care sunt obligate să se asigure, precum şi alte elemente referitoare la aceste asigurări, în condiţiile legii."

43. Articolul 54 va avea următorul cuprins:"Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc, fără a se depăşi limitele

prevăzute de legislaţia în vigoare, pe baza convenţiei dintre asigurat, persoanele păgubite şi asigurător, ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pronunţată în România.

În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, convenţia prevăzută la alin. l poate fi încheiată şi de către conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului, altul decât asiguratul.

Convenţia încheiată numai între asigurat şi persoana păgubită, urmată de o hotărâre judecătorească de expedient care consfinţeşte tranzacţia acestora, nu-l obligă pe asigurător la plată.

În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.

Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurători se dă:

a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule,

66

pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă;

b) de către persoana fizică sau de reprezentantul legal al persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător în dublu exemplar.

În situaţiile prevăzute la alin. 5, în cazul persoanelor fizice, încuviinţarea poate fi dată de soţia (soţul) asiguratului, respectiv a persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a ambilor soţi, cum ar fi: spitalizare, deces, detenţie, lipsă îndelungată din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii, părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei păgubite ori ai soţiei (soţului) acestora."

44. Alineatele 2 şi 3 ale articolului 56 vor avea următorul cuprins:

"La intrarea şi ieşirea din ţară, personalul poliţiei de frontieră de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României va controla documentele de asigurare şi va solicita proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate.

Persoanele neasigurate sau care nu pot face, la control, dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi îndrumate să achite primele de asigurare la reprezentanţii asigurătorilor autorizaţi în acest sens."

45. Alineatul 2 al articolului 57 va avea următorul cuprins: "Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehiculele aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin Biroul Român Carte Verde, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48 alin. 2."

46. Articolul 59 se abrogă.57. Articolul 69 va avea următorul cuprins:"Art. 69. - Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri şi

celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la

67

cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea stabilirii şi plăţii de către asigurători a indemnizaţiilor de asigurare."

68

Legea nr. 32 din 03/04/2000Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din

10/04/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL IObiectul legii, înţelesul unor termeni şi categorii de asigurareArt. 1. - Prezenta lege reglementează: organizarea şi

funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, denumite în continuare asigurători, respectiv reasiguratori, precum şi a intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor care desfăşoară activitatea în sau din România, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea.

Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;

2. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător sau de broker de asigurare;

3. asigurare - operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului

69

alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate;

4. asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul;

5. asigurător - persoana juridică română sau străină ori societatea mutuală autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare;

6. broker de asigurare - persoana juridică română sau străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care, pentru clienţii săi, negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă alte servicii în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu regularizarea daunelor;

7. catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanţiale într-o perioadă scurtă de timp;

8. coasigurare - operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte din acesta;

9. fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia;

10. acţionari semnificativi - acţionarii care, singuri ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane, deţin cel puţin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor;

11. persoane semnificative - administratorii şi directorul general;

12. portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurător;

13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în perioada de referinţă, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;

14. prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de plătit drept prime de reasigurare;

15. prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referinţă, înainte de

70

deducerea oricăror sume din acestea;16. prime nete încasate - primele brute încasate din care se

deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;17. reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător de

către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea, reasigurator;

18. reţinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asigurătorului după deducerea reasigurării;

19. societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai cărei asociaţi sunt deopotrivă asiguraţi şi asigurători.

Art. 3. - (1) Activitatea de asigurare se grupează în:a) asigurări de viaţă;b) asigurări generale.(2) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la

alin. (1) se stabilesc prin norme.

CAPITOLUL IVActivitatea asigurătorilorArt. 16. - (1) Fiecare asigurător trebuie să menţină,

cumulativ:a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăţi mutuale,

fondul de rezervă liberă vărsat;b) marja de solvabilitate.(2) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă

liberă vărsat nu poate fi mai mic de:a) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale,

exceptând asigurările obligatorii;b) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;c) 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viaţă;d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după

caz, în funcţie de activităţile de asigurare desfăşurate.(3) Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat,

stabilite la alin. (2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(4) Capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liberă vărsat,

71

menţionate la alin. (1) lit. a), trebuie să fie integral vărsat în formă bănească numai la constituire.

(5) Marja de solvabilitate, care reprezintă suma cu care valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor, trebuie să fie mai mare decât valoarea stabilită prin norme.

(6) În calculul obligaţiilor unui asigurător se iau în considerare atât obligaţiile certe, cât şi cele probabil să se concretizeze în viitor.

(7) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor şi a obligaţiilor unui asigurător se efectuează conform normelor, care vor cuprinde şi precizări privind categoria activelor şi datoriilor care nu vor fi luate în considerare sau vor fi considerate numai într-o anumită proporţie.

Art. 17. - (1) Acţiunile emise de asigurători pot fi numai nominative.

(2) Orice formă de asociere prin care proprietatea acţiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.

Art. 18. - Valoarea minimă în natură a activelor păstrate în România de fiecare asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie să îi permită acestuia să poată acoperi totalul obligaţiilor sale în ţară, în orice moment al exercitării activităţii de asigurare.

Art. 19. - Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participaţie, depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii.

Art. 20. - (1) Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea cu respectarea normelor prudenţiale specifice, conform practicilor în asigurări şi să prevadă:

a) organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi profesionalism, în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii prestate;

b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională.

72

(2) Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:

a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;

b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;

c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi

lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asigurare;

e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenţă operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Asigurătorul are obligaţia:a) să conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită:- întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor;- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul

de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă;b) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a

agenţilor săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare desfăşurată de asigurător;

c) să îşi organizeze procedurile de control intern, astfel încât să îndeplinească prevederile legale.

Art. 21. - (1) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaţia să constituie şi să menţină următoarele rezerve tehnice:

a) rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi această rezervă să reflecte primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;

b) rezerva de daune - se creează şi se actualizează lunar, în

73

baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune;

c) rezerva de daune neavizate - se creează şi se ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;

d) rezerva de catastrofă - se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; această rezervă este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală;

e) rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;

f) rezerva de egalizare - se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile, pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.

(2) În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare a acestora, după deducerea părţii ce urmează să fie recuperată de la reasiguratori.

(3) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaţă are obligaţia, cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie şi să menţină rezerve tehnice, denumite în continuare rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viaţă.

(4) Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menţinute conform alin. (1) şi (3), nu poate fi mai mică decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite

74

prin norme.(5) Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi

menţinute în condiţiile acestui articol, reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.

(6) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută.

(7) Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme, iar prevederile acestui articol se aplică şi acestor categorii.

Art. 22. - Categoriile de active admise să reprezinte rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ţine seama de categoriile şi de clasele de asigurări practicate.

Art. 23. - (1) Un asigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată altui asigurător.

(2) Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaţii sau proprietăţi.

(3) Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 24. - Asigurătorul este obligat să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, însoţite de raportul cenzorilor, precum şi rapoartele financiare ale căror formă, conţinut, informaţii, detalii şi certificări sunt stabilite prin norme.

Art. 25. - (1) Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea, să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

75

(2) Asigurătorii pot încheia înţelegeri referitoare la coasigurare, pooluri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri.

(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare Carte Verde vor constitui Biroul Român Carte Verde, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

CAPITOLUL V Activitatea de asigurare de viaţăArt. 26. - Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare

de viaţă este obligat:a) să ţină conturi distincte pentru asigurările de viaţă;b) să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente

asigurărilor de viaţă în conturi separate, care să constituie şi să aparţină unui fond de asigurare distinct, denumit în prezenta lege fondul asigurărilor de viaţă;

c) să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă, pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor aferente acestuia.

Art. 27. - (1) Administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului asigurărilor de viaţă aferent, inclusiv investirea şi evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit reglementărilor stabilite prin norme.

(2) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de viaţă este obligat:

a) să iniţieze examinarea activităţii de asigurare de viaţă, constând din calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă şi a rezervelor matematice necesare, precum şi o apreciere asupra concordanţei dintre fondul asigurărilor de viaţă şi activele aferente; examinarea se efectuează la fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, dacă Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră necesar, de către persoane propuse de asigurător, care au o calificare adecvată pentru aceasta şi care sunt aprobate în acest sens de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

76

b) să redacteze un raport asupra rezultatelor examinărilor prevăzute la lit. a), denumit în prezenta lege raport asupra asigurărilor de viaţă, ale cărui formă, conţinut al informaţiilor, documentelor şi detaliilor suplimentare, precum şi mod de certificare sunt stabilite prin norme;

c) să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o copie de pe raportul asupra asigurărilor de viaţă într-un interval de 4 luni de la data la care s-a făcut examinarea sau într-un interval mai mare, dacă termenul a fost aprobat în scris de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în urma unei solicitări scrise şi temeinic motivate, primită de la asigurător;

d) să furnizeze informaţiile, documentele şi detaliile suplimentare, în forma pe care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o consideră necesară, pentru evaluarea fondului asigurărilor de viaţă şi a situaţiei financiare a acestuia, după depunerea raportului asupra asigurărilor de viaţă la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 28. - (1) În condiţiile art. 32 activele aferente fondului asigurărilor de viaţă vor garanta siguranţa absolută a asiguraţilor care au contracte de asigurări de viaţă şi vor fi folosite numai în raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă.

(2) Este interzisă crearea de sarcini - gaj sau ipotecă - asupra oricărui activ ce aparţine fondului asigurărilor de viaţa, în măsura în care aceasta contravine prevederilor alin. (1).

(3) Asigurătorul poate să schimbe, la un preţ de piaţă rezonabil, unele active aparţinând fondului asigurărilor de viaţă cu alte active care îi aparţin, precum şi să utilizeze activele aferente fondului asigurărilor de viaţă în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), dacă dovedeşte în scris Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă.

CAPITOLUL VII Intermediarii în asigurăriArt. 33. - (1) în condiţiile prezentei legi intermediarii în

asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare.

77

(2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin brokeri neautorizaţi.

Art. 34. - (1) O persoană poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.

(2) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă şi pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de pensii şi de asigurări sociale.

(3) Un agent de asigurare nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.

(4) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.

Art. 35. - (1) O persoană juridică poate desfăşura o activitate de broker de asigurare, dacă are o autorizaţie de funcţionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare solicitantul va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documente din care să rezulte că va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide cu privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii documentelor din care să rezulte că solicitantul va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).

(4) Un broker de asigurare nu poate fi înmatriculat în registrul comerţului fără autorizaţia de funcţionare emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform prevederilor prezentei legi.

(5) Orice broker de asigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie persoană juridică;b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui

78

valoare nu poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va fi actualizată prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;

d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare;

e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra contractelor de asigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu asigurătorii;

f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme.

(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere de autorizare de funcţionare pentru un broker de asigurare, dacă constată că:

a) acţionarul semnificativ sau persoana semnificativă a solicitantului are cazier judiciar;

b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea şi experienţa pentru a deţine această poziţie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) numele solicitantului induce în eroare publicul;d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).(7) Autorizaţia de funcţionare acordată unui broker de

asigurare poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:

a) aceasta constată că brokerul de asigurare se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);

b) brokerul nu a achitat pentru brokerii de asigurare taxele prevăzute la art. 36.

(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica, cel

79

puţin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie lista actualizată cuprinzând brokerii de asigurare autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

(9) Un broker de asigurare nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană semnificativă a unui asigurător. Un asigurător nu poate fi acţionar sau administrator al unui broker de asigurare.

303(10) Brokerii de asigurare, sub condiţia împuternicirii primite

din partea asigurătorilor, sunt îndreptăţiţi să colecteze primele în numele acestora şi să emită documente de asigurare.

(11) Brokerii de asigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

Art. 36. - (1) Un broker de asigurare care solicită autorizarea conform art. 35 achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare de 30.000.000 lei; cuantumul taxelor de autorizare se actualizează periodic prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică.

(2) În cazul respingerii cererii de autorizare taxa de autorizare nu se restituie.

(3) Brokerii de asigurare achită, din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare, pe durata valabilităţii acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate.

(4) Brokerii de asigurare achită taxa de funcţionare la termenul stabilit prin norme.

(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3) se calculează majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la sumele nevirate la termen la bugetul de stat.

80

Legea nr. 76 din 12/03/2003Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din

26/03/2003pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privindsocietăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilorParlamentul României adoptă prezenta lege.Art. 1. - Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, punctele 6, 10 şi 13 vor avea următorul cuprins: t

"6. broker de asigurare - persoana juridica română sau străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau reasigurare şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

10. acţionar semnificativ - persoana fizică sau juridică care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice sau juridice, acţionând în mod concertat, exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, fie ar reprezenta cel puţin 5% din capitalul social al societăţii de asigurări, fie i-ar conferi cel puţin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală, sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii societăţii de asigurare în care au poziţia semnificativă;

13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;"

18. După articolul 24 se introduc articolele 241 şi 242 cu următorul cuprins:

81

"Art. 241. - Asigurătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, înainte de încheierea contractului de asigurare, cel puţin următoarele informaţii: durata contractului, modalităţile de executare, suspendare sau încetare a acestuia, mijloacele şi termenele de plată a primelor de asigurare, metodele de calcul şi de distribuţie a rezultatelor financiare, procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din executarea contractului, precum şi alte informaţii necesare protejării intereselor acestora.

Art. 242. - Asigurătorii şi brokerii de asigurare efectuează operaţiunile de asigurare şi de reasigurare de regulă în lei, iar dacă îşi asumă obligaţii de plată în monedă străină, aceste operaţiuni se efectuează în monedă străină, potrivit legii."

19. La articolul 25, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare "Carte verde" vor constitui Biroul Român Carte Verde, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Activitatea Biroului Român Carte Verde este supusă reglementării şi supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor."

82

Legea nr. 403 din 11/10/2004Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din

25/10/2004pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privindsocietăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilorParlamentul României adoptă prezenta lege.Art. 1. - Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. După partea introductivă a articolului 2 se introduce litera A cu următorul cuprins:

"A. Definiţii comune"2. Punctele 2 şi 6 ale articolului 2 se abrogă.3. Punctele 5, 10, 11 şi 17 ale articolului 2 vor avea

următorul cuprins:"5. asigurător - persoana juridică română sau filiala autorizată

în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine;

10. acţionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurator ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz;

11. persoane semnificative - administratorii şi/sau conducerea executivă ai/a asigurătorului/reasigurătorului/brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz;

83

17. reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător sau reasigurator de către un reasigurator;"

4. După punctul 19 al articolului 2 se introduc punctele 20-24, precum şi literele B şi C cu următorul cuprins:

"20. state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European;

21. autorităţi competente - autorităţile naţionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaţa asigurărilor;

22. stat terţ - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;

23. unitate de cont - euro aşa cum este definită în art. 4 din Statutul Băncii Europene de Investiţii. Pentru echivalentul în lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiară;

24. suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informaţia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informaţia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unităţile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepţia site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi reproducere a informaţiei.

B. Definiţii pentru asigurători25. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de

origine, în care asigurătorul sau reasiguratorul îşi desfăşoară activitatea;

26. stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al reasiguratorului;

27. asigurător dintr-un stat terţ - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcţionează pe baza unei autorizaţii de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înţelege centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii

84

statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispoziţiilor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state;

28. societate-mamă - persoana juridică aflată faţă de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situaţii:

a) deţine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;

b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acţionar sau asociat al acelei filiale;

c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei filiale la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situaţia în care legislaţia care guvernează statutul filialei permite existenţa unor astfel de clauze ori prevederi;

d) este acţionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;

e) este acţionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenţă dominantă asupra unei alte entităţi;

29. sucursală - agenţia ori sucursala unui asigurător sau reasigurator. Orice prezenţă permanentă a unui asigurător sau reasigurator pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenţie ori sucursală, chiar dacă prezenţa nu ia forma unei agenţii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanţă condusă de personalul acelei entităţi ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acţiona în numele şi pentru acea entitate;

85

30. interes de participare - deţinerea a 10% sau mai mult, dar nu mai mult de 20%, a unor drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate ori nereprezentate de titluri care, creând o legătură durabilă cu acestea, sunt destinate să contribuie la activitatea societăţii;

31. participaţie - deţinerea directă sau prin control a cel puţin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăţi;

32. societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deţine o participaţie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una sau mai multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entităţi; sau

b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraţie, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entităţii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

33. societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deţine o participaţie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie definită prin:

a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una ori mai multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entităţi; sau

b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a entităţii în cauză şi a uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;

34. holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare ori societăţi de asigurare din state terţe, cel puţin una dintre aceste filiale fiind o

86

societate de asigurare;35. holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o

societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care include printre filialele sale cel puţin o societate de asigurare;

36. localizarea activelor - existenţa activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanţe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;

37. congruenţa activelor - acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă;

38. legături "strânse" - relaţii existente între două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele situaţii:

a) participaţie, care înseamnă deţinerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; sau

b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă;

c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relaţie de control de una şi aceeaşi persoană;

39. reasigurator - persoana juridică română autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare, precum şi sucursala unei societăţi ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine, care practică în principal activitate de reasigurare;

40. sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurator, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică, precum şi agenţia sau sucursala acestora, după caz;

41. angajament - obligaţia asumată printr-un contract de asigurare;

42. stat membru al sucursalei - statul membru în care este

87

situată sucursala care îşi asumă o obligaţie printr-un contract de asigurare;

43. stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinţa sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul;

44. stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;

45. filială - entitatea, persoană juridică, aflată faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;

46. piaţa reglementată:a) în cazul unei pieţe situate într-un stat membru - un sistem

multilateral, administrat de către un operator de piaţă, ce reuneşte sau facilitează reunirea unor terţe părţi care achiziţionează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului si în concordanţă cu regulile nediscreţionare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacţionale cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi funcţionează în conformitate cu cerinţele autorităţii competente din statul membru;

b) în cazul unei pieţe situate într-un stat terţ - o piaţă financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinţe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacţionale pe această piaţă trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionale în cadrul pieţelor reglementate sau în cadrul pieţelor din statul membru respectiv;

47. suma la risc - suma plătită la decesul persoanei asigurate, diminuată cu rezerva matematică pentru riscul de deces;

48. reprezentanţe de despăgubiri - unităţi desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizaţi să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. l, exclusiv răspunderea

88

transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluţionarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de autovehicul;

49. grup - grupul de societăţi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităţile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi orice entitate aflată faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;

50. tranzacţii intragrup - totalitatea tranzacţiilor pe care o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăţile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, indiferent de natura acestora;

51. conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condiţiile:

a) o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului ori cel puţin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii;

b) atunci când o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entităţi din cadrul sectorului financiar, a unei entităţi care deţine o participaţie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităţi aflate faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;

c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanţului grupului este aferent entităţilor din cadrul sectorului financiar;

d) cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului asigurărilor şi cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului bancar sau sectorului de investiţii;

e) atât activităţile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităţilor din cadrul grupului, cât şi activităţile consolidate din

89

sectorul bancar şi din sectorul de investiţii ale entităţilor din cadrul grupului sunt semnificative.

Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiţii va fi considerat conglomerat financiar;

52. holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puţin una este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un conglomerat financiar;

53. control - relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaţie similară, conform uneia dintre relaţiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică şi o societate;

54. stat membru în care este situat riscul:a) statul membru în care se află imobilul, atunci când

acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare;

b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la autovehicule de orice fel;

c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;

d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are sediul social.

C. Definiţii pentru intermediari55. intermediarii în asigurări - brokerii de asigurare şi agenţii

de asigurare;56. intermediar în reasigurări - persoana juridică română

autorizată în condiţiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază în principal activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în

90

reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;

57. broker de asigurare:a) persoana juridică română ori străină, autorizată în

condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;

b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii;

58. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurator, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasiguratorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurator, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

59. stat membru de origine al intermediarului:a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică -statul

membru în care este situată reşedinţa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;

b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică -statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaţia statului respectiv nu prevede existenţa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;

60. stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăţii de a presta servicii;

61. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări -dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare, parţial sau total, activitatea de asigurare

91

ori de reasigurare;62. activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de

introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea asigurătorului.

Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;

63. activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurator sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea reasiguratorului.

Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurator pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor."

5. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins:"(2) Un asigurător poate desfăşura numai una dintre cele

două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1)."6. După alineatul (2) al articolului 3 se introduce alineatul (3)

cu următorul cuprins:"(3) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la

92

alin. (1) sunt stabilite în anexa nr. l."23. După articolul 15 se introduc capitolele III1-III3 cu

următorul cuprins:"CAPITOLUL III1

Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii ale asigurătorilor

Art. 151. - Asigurătorii autorizaţi potrivit prevederilor art. 12 pot să desfăşoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Art. 152. - Notificarea prevăzută la art. 151 va cuprinde următoarele informaţii şi documente:

1. denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi stabilească o sucursală;

2. studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenţionează să le practice, precum şi structura organizatorică a viitoarei sucursale;

3. sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obţinute şi la care pot fi transmise documente, care va fi şi adresa la care se vor transmite toate informaţiile şi documentele către persoana sau persoanele semnificative;

4. numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta şi angaja asigurătorul în relaţiile cu terţii pe teritoriul statului membru respectiv, precum şi în relaţia cu autorităţile competente şi alte instituţii din acel stat;

5. declaraţia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. l, din care să rezulte că este membru al Biroului Naţional şi al Fondului Naţional de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia îşi propune să deschidă o sucursală, după caz.

Art. 153. - (1) în termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 152, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaţii autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând şi asigurătorul în cauză, cu excepţia cazului în care

93

constată că:a) situaţia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea

obligaţiilor asumate;b) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 152 au

fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

c) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 152 nu dispun de calificarea şi experienţa necesare;

d) structura organizatorică nu asigură desfăşurarea corespunzătoare a activităţii asigurătorului.

(2) Informarea prevăzută la alin. (1) este însoţită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.

(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 152, motivarea refuzului comunicării informaţiilor prevăzute la art. 152.

(4) Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat în condiţiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.

Art. 154. - Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel:a) de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau

b) dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu art. 153 alin. (1) nu se primeşte nici o confirmare din partea autorităţii competente a statului membru al sucursalei.

Art. 155. - Orice modificare a informaţiilor prevăzute la art. 152 şi 157 se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi autorităţii competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puţin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.

Art. 156. - Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităţi în România care, în baza libertăţii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai

94

multe state membre, în mod direct şi nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre această intenţie, menţionând şi natura obligaţiilor pe care intenţionează să şi le asume.

44. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:"CAPITOLUL VII Intermediarii în asigurări şi/sau în

reasigurări"45. Articolul 33 va avea următorul cuprins:"Art. 33. - (1) în condiţiile prezentei legi, intermediarii în

asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare, iar intermediarii în reasigurări sunt brokerii de reasigurare. Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt autorizaţi şi/sau înregistraţi la autoritatea competentă din România, în conformitate cu normele emise în aplicarea prevederilor prezentei legi, sau la autoritatea competentă din statul membru de origine, după caz.

(2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin intermediari neautorizaţi şi/sau neînregistraţi, cu excepţia celor care, având o activitate profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinţe referitoare la riscul acoperit prin acesta.

b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de

alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri: întreruperea activităţii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viaţă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;

e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.

95

(3) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi să pună la dispoziţie clienţilor, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii referitoare la: denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost înscris, precum şi modalităţile prin care se poate verifica înscrierea; orice interes de participare sau orice participaţie, după caz, pe care o societate de asigurare ori o societate-mamă a unei anumite societăţi de asigurare le deţine în drepturile de vot sau în capitalul agentului de asigurare; procedurile de soluţionare a eventualelor litigii dintre clienţi şi intermediar.

(4) Primele de asigurare plătite de clienţi prin intermediari în asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii; despăgubirile sau sumele asigurate plătite de către asigurător prin intermediari se consideră ca fiind transferate clienţilor numai în momentul încasării efective de către aceştia a sumelor/despăgubirilor respective.

(5) în caz de faliment al intermediarului, sumele prevăzute la alin. (4) se transferă prin conturi bancare separate utilizate pentru plata altor categorii de clienţi, acestea neputând fi utilizate la îndestularea altor creditori decât cei prevăzuţi la alin. (4).

(6) Calitatea de agent de asigurare este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare."

46. Articolul 34 va avea următorul cuprins:"Art. 34. - (1) O persoană fizică sau juridică poate desfăşura

o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.

(2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau competenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităţi, în concordanţă cu cerinţele prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea prezentei legi;

96

b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în numele căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;

c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor;

e) să se bucure de o bună reputaţie.(3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de

asigurare, cu excepţia prevăzută la art. 33 alin. (2);b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere

civilă, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;

d) să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului să cuprindă obligatoriu sintagma agent de asigurare;

e) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;

f) conducătorul executiv să îndeplinească condiţiile privind pregătirea şi experienţa necesare pentru a deţine această funcţie, conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(4) Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special, atât în sistem computerizat, cât şi pe suport de hârtie,

97

totalitatea agenţilor de asigurare cu care au încheiat contracte de agent; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele referitoare la contractele de agent încheiate.

(5) Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităţii de supraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(6) Cerinţele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenţilor, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea agenţilor, precum şi alte informaţii referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

(7) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.

(8) Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.

(9) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare."

47. Articolul 35 va avea următorul cuprins:"Art. 35. - (1) O persoană juridică poate desfăşura activitate

de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are o autorizaţie de funcţionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(2) în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, solicitantul va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documente din care să rezulte că va respecta prevederile alin. (5) lit.

98

a)-d).(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide cu

privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii documentelor, din care să rezulte că solicitantul va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).

(4) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emise de către preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va începe să îşi desfăşoare activitatea.

(5) Orice broker de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă obligatoriu sintagma broker de asigurare, broker de asigurare-reasigurare sau broker de reasigurare, după caz;

b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă valabil pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de normele date în aplicarea prezentei legi;

d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;

e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu asigurătorii şi/sau cu reasiguratorii;

f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme;

g) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment

99

la data solicitării autorizării.(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere

de autorizare de funcţionare pentru un broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă, după caz:

a) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, au cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscală;

b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea şi experienţa pentru a deţine această poziţie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

c) numele solicitantului induce în eroare publicul;d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).(7) Autorizaţia de funcţionare acordată unui broker de

asigurare şi/sau de reasigurare poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:

a) aceasta constată că brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);

b) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu a achitat taxele prevăzute la art. 36.

(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica, cel puţin o dată pe an, în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie lista actualizată cuprinzând brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.

(9) Un broker de asigurare şi/sau de reasigurare nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană semnificativă a unui asigurător şi/sau reasigurator. Un asigurător şi/sau reasigurator nu poate fi acţionar sau administrator al unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare.

(10) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiţia împuternicirii primite din partea asigurătorilor şi/sau reasiguratorilor, au dreptul să colecteze primele, să plătească

100

despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasiguratorului, după caz.

(11) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu îşi pot desfăşura activitatea prin agenţi de asigurare.

(12) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.

(13) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public.

(14) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că activitatea de publicitate nu respectă aceste reguli, va solicita intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări care au sediul social sau domiciliul, după caz, în România să înceteze imediat aceste practici, în caz contrar constatându-se contravenţii conform art. 39 alin. (2) lit. d) sau e)."

48. La articolul 36, alineatul (3) va avea următorul cuprins: "(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare achită, din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare pe durata valabilităţii acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate."

49. La articolul 36, alineatul (5) va avea următorul cuprins: "(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3), se calculează majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare privind colectarea creanţelor bugetare."

50. După articolul 36 se introduce capitolul VII1 cu următorul cuprins:

"CAPITOLUL VII1

101

Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări

Art. 361. - (1) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, autorizaţi şi/sau înregistraţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul României, după caz, pot desfăşura activitate de intermediere pe teritoriul oricărui stat membru.

(2) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări îşi desfăşoară activitatea conform alin. (1), cu condiţia informării prealabile a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

(3) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări transmite spre informare Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente şi informaţii referitoare la:

a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să desfăşoare activitatea de intermediere;

b) structura sa organizatorică;c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot

fi obţinute şi la care pot fi transmise documente;d) numele, calificarea şi experienţa conducătorului executiv,

care are capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaţiile cu terţii pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovada că acesta nu are cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală.

Art. 365. - În cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare a unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi are sediul social pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa toate autorităţile competente pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar, în baza libertăţii de a presta servicii.

Art. 366. - (1) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate în vederea protejării interesului public.

(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată încălcarea prevederilor alin. (1) de către intermediarii în

102

asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, solicită încetarea imediată a acestor practici, în caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine."

51. Articolul 37 va avea următorul cuprins:"Art. 37. - (1) Nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a

agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii aplicabile contractului de asigurare şi a condiţiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare.

(2) Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător în intervalul căreia poate să anuleze acel contract.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică la contractele cu o durată de 6 luni sau mai mică."

52. Articolul 38 va avea următorul cuprins:"Art. 38. - (1) Activităţile de publicitate trebuie să respecte

prevederile care reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public.

103

ANEXA Nr. lA. Asigurări de viaţăTipuri de asigurări care au o bază contractuală:a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de

supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;

b) anuităţi;c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din

accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viaţă;

d) asigurări permanente de sănătate. Clasele de asigurări de viaţă

I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, prevăzute la lit. A a), b) şi c), cu excepţia celor prevăzute la pct. II şi III

II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştereIII. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri

de investiţii, prevăzute la lit. A a) şi b)IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d)B. Asigurări generaleClasele de asigurări generale.1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi

bolile profesionale), pentru care se acordă:- despăgubiri financiare;- despăgubiri în natură;- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane

104

în timpul transportului,2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă:- despăgubiri financiare;- despăgubiri în natură;- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât

feroviare), care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor;- daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele

decât cele cu motor.4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se

deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:- daune survenite la mijloacele de transport aerian.6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi

fluvial, care acoperă:- daune survenite la mijloace de transport fluvial;- daune survenite la mijloace de transport lacustru;- daune survenite la mijloace de transport maritim.7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă:- daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate.8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, care

acoperă:- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile

cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), cauzate de:- incendiu;- explozie;- furtună;- alte fenomene naturale în afara furtunii;- energie nucleară;- surpare de teren.9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile

cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt

105

cauzate de grindină sau îngheţ, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8.

10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care acoperă:

- daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului).

11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă:

- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului).

12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă:

- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).

13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:- daune din prejudicii produse terţilor, altele decât cele

menţionate la pct. 10, 11 şi 12.14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri:- insolvabilitate;- credit de export;- vânzare în rate;- credit ipotecar;- credit agricol.15. Asigurări de garanţii pentru:- garanţii directe;- garanţii indirecte.16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:- riscuri de şomaj;- insuficienţa veniturilor;- pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;- nerealizarea beneficiilor;- riscurile aferente cheltuielilor curente;- cheltuielile comerciale neprevăzute;- deprecierea valorii de piaţă;- pierderile de rentă sau alte venituri similare;

106

- pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate anterior;

- pierderile financiare necomerciale;- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de

asigurare.17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă:- cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar

fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate împotriva acestuia.

18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi clasificate într-o altă clasă, cu excepţia cazului menţionat la lit. C.

C. Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare:

a) clasele nr. l si 2 se acordă sub denumirea "Asigurări de accidente şi boală";

b) clasele nr. l (a patra liniuţă), 3, 7 şi 10 se acordă sub denumirea "Asigurări auto";

c) clasele nr. l (a patra liniuţă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub denumirea "Asigurări maritime şi de transport";

d) clasele nr. l (a patra liniuţă), 5, 7 şi 11 se acordă sub denumirea "Asigurări de aviaţie";

e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea "Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi";

f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea "Asigurări de răspundere civilă";

g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea "Asigurări de credite şi garanţii".

D. Riscuri auxiliareAsigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o

clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca

107

autorizaţia să prevadă aceste riscuri, dacă acestea:- sunt legate de riscul principal;- privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal;

şi- sunt garantate prin contractul care reglementează riscul

principal.Riscurile cuprinse la lit. B în clasele nr. 14 "Asigurări de

credite", nr. 15 "Asigurări de garanţii" şi nr. 17 "Asigurări de protecţie juridică" nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte clase.

Riscurile cuprinse la lit. B în clasa nr. 17 "Asigurări de protecţie juridică" pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr. 18 "Asigurări de asistenţă", atunci când sunt legate de riscul principal şi când riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.

Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu respectarea prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente utilizării mijloacelor de transport maritim.

E. Riscuri majore sunt:a) riscurile cuprinse în clasele nr. 4, 5, 6,7,11 şi 12 de la lit.

B;b) riscurile cuprinse în clasele nr. 14 şi 15 de la lit. B, atunci

când titularul contractului de asigurare exercită din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau independentă şi riscul se referă la această activitate;

c) riscurile cuprinse în clasele nr. 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 de la lit. B, în măsura în care titularul contractului de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii, începând cu l ianuarie 2007:

- totalul activelor: 6,2 milioane euro, stabilit pe baza cursului ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului financiar precedent;

- cifra de afaceri: 12,8 milioane euro, stabilită pe baza

108

cursului ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului financiar precedent;

- numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului: 250;d) în cazul în care titularul contractului de asigurare face

parte dintr-un grup care are obligaţia întocmirii situaţiilor financiare consolidate, criteriile menţionate la lit. c) se vor aplica conturilor consolidate.

109

ANEXA Nr. 2 REGISTRUL SPECIAL1. În perioada desfăşurării activităţii sale, fiecare societate de

asigurare trebuie să ţină la sediul ei central un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice calculate şi menţinute în conformitate cu reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale normelor date în aplicarea acesteia.

2. În situaţia exercitării de către societatea de asigurare a unei activităţi de asigurare generală sau a unei activităţi de asigurare de viaţă, aceasta este obligată să ţină la sediul ei central registrul special pentru categoria de activitate respectivă.

3. Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice.

4. În situaţia în care un activ înscris în registru este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ, cu consecinţa indisponibilizării unei părţi din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor, această situaţie se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală menţionată la pct. 3.

5. Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în favoarea unui terţ sau a unui creditor, fără a îndeplini condiţiile prevăzute la pct. 4, ori dacă un astfel de activ este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanţei sale cu creanţa societăţii de asigurare, în caz de insolvenţă şi faliment ale acesteia, această situaţie se înscrie în registru, iar acelor active li se aplică prevederile legale în vigoare.

6. Componenţa activelor înscrise în registru conform pct. 1-5, în momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu trebuie să se modifice şi nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepţia corectării erorilor pur materiale, decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic.

7. Sub rezerva pct. 6, lichidatorii trebuie să adauge la

110

valoarea activelor respective toate veniturile obţinute din fructificarea lor, precum şi valoarea primelor încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi cel al plăţii daunelor aferente activităţii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.

8. Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligaţi să furnizeze o justificare privind acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi judecătorului-sindic.

111

ANEXA Nr. 3DIRECTIVE ale căror prevederi au fost transpuse în prezenta

lege1. Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie

1973 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative privind iniţierea şi desfăşurarea activităţii de asigurare directă, alta decât cea de viaţă (Jurnalul Oficial L 228, 16/08/1973, p. 0003)

Versiunea consolidată cuprinzând modificările aduse prin următoarele directive: 76/580, 84/641, 87/343, 87/344, 88/357, 90/618, 92/49, 95/26, 2000/26, 2002/13, 2002/87:

- art. l, art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 27, art. 28 a), art. 29 a), art. 29 b), art. 37, anexele A, B, C

2. Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul societăţilor de asigurări (Jurnalul Oficial L 110, 20/04/2001,

p.0028):- art. 10(3), anexa3. Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (Jurnalul Oficial L 345, 19/12/2002, p. 0001):

- expunere de motive (18), art. l, art. 2, art. 4, art. 5, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 15, art. 18, art. 20, art. 24, art. 27, art. 28, art. 29, art. 31, art. 39, art. 40, art. 41, art. 42, art. 43, art. 44, art. 45, art. 46, art. 47, art. 48, art. 49, art. 51, art. 53, art. 54, art. 55, art. 61, art. 67, art. 69, anexa, anexa 2

4. Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a firmelor de investiţii într-un conglomerat financiar şi cuprinzând modificări la directivele Consiliului 73/239/CEE, 92/49/CEE şi 93/22/CEE şi directivele 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului

112

European şi Consiliului (Jurnalul Oficial L035J l/02/2003, p. 0001):- art. 2(2), art. 2(6), art. 2(9), art. 2(10), art. 2(11), art. 2(12),

art. 2(13), art. 2(14), art. 2(15), art. 2(16)5. Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări (Jurnalul Oficial L 009, 15/01/2003, p. 0003):

- art. l, art. 1(2), art. 2, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 7(3), art. 9, art. 11, art. 12

3366. Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a

dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viaţă, şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind "asigurarea, alta decât de viaţă") (Jurnalul Oficial L 228, 11/08/1992, p. 1):

- expunere de motive (7), art. l, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 27, art. 29, art. 30, art. 32, art. 34, art. 35, art. 36, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 45, art. 46, art. 51, art. 56, art. 57

7. Directiva 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a societăţilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (Jurnalul Oficial L 330, 05/12/1998, p. 0001):

- expunere de motive (10)-(11), art. l(b), art. l(g), art. l(h), art. l (i), art. l (j), art. 9

8. Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate (Jurnalul Oficial L 193, 18/07/1983, p. 0001):

-art. l9. Directiva 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind

armonizarea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru daunele decurgând din circulaţia autovehiculelor şi de modificare a directivelor Consiliului 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a patra directivă privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065):

113

- art. 4, art. 610. Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, care modifică următoarele directive: 85/611/CEE, 93/6/CEE şi 2000/12/CE şi care abrogă Directiva 93/22/CEE - art. 4 (14).

114

Bibliografie

M. Toma, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura Argument, Bucureşti, 2003.

M. Toma, Drept civil, Drepturi reale, Editura Argument, Bucureşti, 2003.

M. Toma, Drept comercial, Editura Argument, Bucureşti, 2003.

Gh. Iosif, Al. Gherasim, N. Crişan, C. Galiceanu, G. Sauer, P. Tănăsescu, Sistemul asigurărilor în România, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 1997.

Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucureşti, 1999.

Tr. lonaşcu, E. Barasch, Teoria generală a contractelor economice, Volumul I, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1963

D. Popescu, I. Macovei, Contractul de asigurare, Editura Junimea, Iaşi, 1982;

T. R. Popescu, P. Anca, Teoria generală a obligaţiilor, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987;

Constantin Stătescu, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Bucureşti, T.U.B., 1988;

Marcel Planiol, Georges Ripert, Traite pratique de droit civil français, Tome XI, Contrats civils. Paris, 1932;

Henri Margeat, Andre Favre-Rochex, Precis de la loi sur le contrat d'assurance, Paris, 1971;

D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, Tomul X, Editura Socec, Bucureşti, 1911;

115

CUPRINS

Capitolul I........................................................................................ 3Introducere în materia asigurărilor................................................... 3

1. Necesitatea, apariţia şi evoluţia asigurărilor............................ 31.1 Necesitatea asigurărilor.................................................... 31.2. Asigurările în societatea antică şi medievală................... 4

1.3. Evoluţia asigurărilor în dreptul modern............................... 72. Reglementarea actuală a asigurărilor în România................... 83. Scopul şi funcţiile asigurărilor.............................................. 104. Clasificarea asigurărilor ....................................................... 12

4.1 Precizări......................................................................... 124.2. Reasigurările................................................................. 16

4.2.1 Noţiune şi caractere............................................... 164.2.2. Formele şi varietăţile reasigurărilor........................... 17

5. Clase de asigurări.................................................................. 18Capitolul II .................................................................................... 23Caracterizare generală a contractului de asigurare......................... 23

1. Noţiunea şi caracterele contractului de asigurare.................. 232. Particularităţi ale elementelor contractului de asigurare........27

2.1 Precizări......................................................................... 272.2. Interesul asigurării........................................................ 272.2. Riscul............................................................................ 28

2.2.1. Noţiunea de risc.................................................... 282.2.2. Condiţiile riscului................................................. 292.2.3. Dispoziţii legale privind riscul.............................. 29

2.3. Suma asigurată.............................................................. 312.3.1. Noţiune................................................................. 312.3.2 Condiţii.................................................................. 312.3.3. Indemnizaţia de asigurare..................................... 322.3.4. Dauna (paguba) de asigurare................................. 322.3.5. Sistemele de acoperire în asigurare....................... 32

116

2.4. Prima de asigurare........................................................ 332.4.1. Noţiune................................................................. 332.4.2. Structura primei.................................................... 34

3. Părţile în contractul de asigurare........................................... 343.1. Precizări........................................................................ 343.2. Asiguratul..................................................................... 343.3. Asigurătorul.................................................................. 36

3.3.1. Dispoziţii legale.................................................... 363.3.2. Societăţile de asigurare......................................... 363.3.3. Intermediari în asigurări........................................ 37

Capitolul III .................................................................................. 39Condiţiile esenţiale ale contractului de asigurare........................... 39

1. Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare............ 391.1. Capacitatea de a contracta............................................. 391.2. Consimţămîntul părţilor................................................ 431.3. Obiectul contractului..................................................... 451.4. Cauza............................................................................ 51

Capitolul IV................................................................................... 53Încheierea contractului de asigurare............................................... 53

1. Precizări................................................................................ 532. Declaraţii de asigurare.......................................................... 543. Analiza riscului dedus din declaraţia de asigurare................ 554. Obligaţia asigurătorului de a încheia contractul.................... 595. Momentul şi locul încheierii contractului............................. 606. Conţinutul contractului......................................................... 637. Durata contractului............................................................... 648. Proba contractului................................................................. 669. Interpretarea contractului...................................................... 67

Capitolul V ................................................................................... 71Particularităţi ale încheierii unor categorii de asigurări.................. 71

1. Asigurarea de locuinţe şi bunuri........................................... 711.1. Precizări........................................................................ 711.2 Practica asigurărilor de locuinţe şi bunuri...................... 741.3. Asigurări agricole......................................................... 88

1.3.1. Asigurarea facultativă a culturilor agricole şi a

117

rodului viilor................................................................... 88A. Precizări................................................................ 88

1.3.2. Asigurarea facultativă a animalelor....................... 92A. Precizări................................................................ 92

1.4. Asigurarea auto ............................................................ 931.4.1. Precizări................................................................ 931.4.2 Asigurarea facultativă pentru avarii a auto - Casco941.4.3. Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto, ........................................................................................ 98 cu valabilitate numai în afara teritoriului României - Carte Verde.................................................................. 981.4.4. Asigurarea facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor ce nu sunt supuse înmatriculării.......... 1101.4.5. Asigurarea facultativă suplimentară de răspundere civilă a autovehiculelor supuse înmatriculării............... 1101.4.6. Asigurarea de accidente a conducătorilor de autovehicule şi a persoanelor transportate.................... 1101.4.7. Asigurarea facultativă de răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.............................. 113

1.5. Asigurări de bunuri pe timpul de transportului........... 1141.5.1 Asigurarea bunurilor pe timpul transportului (Cargo)...................................................................................... 114

A. Obiectul asigurării............................................... 114B. Suma asigurată.................................................... 114C. Riscurile asigurate............................................... 114D. Constatarea daunelor........................................... 114E. Cererea de despăgubire....................................... 114F. Plata despăgubirii................................................ 115

1.5.2. Asigurarea numerarului pe timpul transportului. 1151.5.3 Asigurarea răspunderii cărăuşului pentru mărfurile transportate................................................................... 1151.5.4. Asigurarea navelor maritime (CASCO maritim).115

A. Precizări.............................................................. 115B. Practica în materia asigurărilor maritime, de

118

transport şi aviaţie.................................................... 1171.5.5. Asigurări credite şi garanţii bancare.................... 122

2. Asigurări de răspundere civilă............................................ 1232.1. Asigurarea de răspundere civilă generală.................... 123

2.1.1. Precizări.............................................................. 1232.1.2 Asigurarea de răspundere a producătorului.......... 1242.1.3. Asigurarea de răspundere a angajatorului........... 1242.1.4. Asigurarea de răspundere pentru mediu.............. 1242.1.5. Asigurări de răspundere profesională.................. 1252.1.6. Răspunderea directorilor şi administratorilor societăţilor comerciale.................................................. 1262.1.7. Asigurarea de răspundere civilă a prestatorului de activităţi (servicii) conexe transporturilor rutiere.......... 1262.1.8. Asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor sau deţinătorilor de câini..................................................... 1272.1.9. Asigurarea de răspundere civilă a organizatorilor de concursuri automobilistice sau karting.......................... 1272.1.10. Asigurarea de răspundere civilă a structurilor de primire turistice............................................................. 1282.1.11. Asigurarea de răspundere civilă de locaţiune.... 1282.1.12. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de autovehicule şi utilaje nesupuse înmatriculării................................... 129

3. Asigurări de viaţă................................................................ 1303.1. Precizări...................................................................... 1303.2. Varietăţi de asigurări de viaţă..................................... 1323.3. Modificarea contractului de asigurare de viaţă............1363.3. Practica asigurărilor de viaţă....................................... 140

3.3.1. Oferta societăţii ASTRA ASIGURĂRI.............. 1403.3.2. Oferta societăţii OMNIASIG.............................. 142

Capitolul VI ................................................................................ 147Efectele contractului de asigurare................................................ 147

1. Precizări.............................................................................. 1472. Drepturile şi obligaţiile părţilor până la ivirea cazului asigurat................................................................................................ 147

119

2.1. Obligaţiile asiguratului................................................ 1472.1.1. Obligaţia de a plăti prima.................................... 147

A. Debitorul primei.................................................. 147B. Persoana îndreptăţită să încaseze prima.............. 149C. Data plăţii primei de asigurare............................ 150D. Locul plăţii.......................................................... 152E. Modul de plată al primei de asigurare................. 153F. Proba plăţii primei de asigurare........................... 156

2.1.2. Obligaţia de întreţinere şi prevenire a pagubelor.157A. Precizări.............................................................. 157B. Conţinutul obligaţiei........................................... 157C. Consecinţele neexecutării obligaţiei de întreţinere................................................................................. 158

2.1.3. Obligaţia rezultând din agravarea riscului...........159A. Influenţa modificării riscului asupra contractului................................................................................. 159B. Întinderea obligaţiei de a declara agravarea riscului................................................................................. 160C. Circumstanţe agravante de risc............................ 161D. Comunicarea agravărilor de risc cunoscute de asigurat.................................................................... 163E. Comunicarea agravărilor de risc specificate în condiţiile de asigurare.............................................. 163F. Forme, termene şi procedee de comunicare......... 165G. Consecinţele neexecutării obligaţiei de comunicare a modificărilor de risc.............................................. 165

2.2. Drepturile asiguratului................................................ 1652.2.1. Precizări.............................................................. 1652.2.2. Dreptul de a modifica contractul şi de a încheia asigurări suplimentare................................................... 1662.2.3. Răscumpărarea.................................................... 1662.2.4. Împrumutul......................................................... 167

2.3. Drepturile şi obligaţiile asigurătorului........................ 1682.3.1. Precizări............................................................. 1682.3.2 . Drepturile asigurătorului.................................... 168

120

2.3.3 Obligaţiile asigurătorului..................................... 169CAPITOLUL VII......................................................................... 170Drepturile şi obligaţiile asiguratului............................................. 170după producerea riscului asigurat................................................. 170

1. Precizări.............................................................................. 1702. Obligaţiile asiguratului după producerea cazului asigurat...170

2.1. Enumerarea obligaţiilor.............................................. 1702.2. Combaterea calamităţilor şi limitarea pagubelor......... 170

2.2.1. Dispoziţii legale.................................................. 1702.2.2. Obligaţia acţionării............................................. 1712.2.3. Abţinerea de a face acte ce prejudiciază interesele asigurătorului................................................................ 1722.2.4. Sancţiunea vinovăţiei în mărirea culpei.............. 172

2.3. Comunicarea producerii evenimentului asigurat......... 1722.3.1. Dispoziţii legale.................................................. 1722.3.2. Termenul şi forma comunicării........................... 173

A. Termenul comunicării......................................... 173B. Forma comunicării.............................................. 175C. Înştiinţarea organelor competente interesate....... 175D. Locul comunicării............................................... 175E. Titularul obligaţiei de înştiinţare......................... 176

2.3.3. Sancţiunile neexecutării obligaţiei de comunicare...................................................................................... 176

A. Dispoziţii legale.................................................. 176B. Decăderea din dreptul la reparaţie....................... 177

2.3. Participarea asigurătorului la constatarea cazului asigurat produs şi a pagubei............................................................ 1782.4. Furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asigurat.............................................................................. 179

A. Dispoziţii legale....................................................... 179B. Conţinutul obligaţiei de furnizare de date................ 180C. Sancţiunea încălcării obligaţiei de furnizare de date 181

3. Obligaţiile asigurătorului.................................................... 1813.1. Precizări...................................................................... 1813.2. Constatarea producerii evenimentului asigurat şi

121

evaluarea pagubelor........................................................... 1813.3. Determinarea cauzelor pagubelor şi a împrejurărilor în care s-au produs................................................................. 1853.4. Stabilirea volumului fizic al pagubelor....................... 1863.4. Evaluarea pagubelor.................................................... 1883.4 Stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare............... 189

3.4.1. Reguli generale................................................... 1893.4.2. Sisteme de acoperiri a daunelor.......................... 1903.4.3. Acoperirea cheltuielilor de salvare...................... 1913.4.4. Plata despăgubirii................................................ 1913.4.5. Exercitarea dreptului la repararea integrală a pagubei......................................................................... 1923.4.6. Modificarea despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească............................................................... 197

4. Limitarea indemnizaţii de asigurare.................................... 1984.1 Precizări....................................................................... 1984.1. Fapte care nu obligă pe asigurător............................... 1984.2. Fapta proprie a persoanei juridice............................... 2014.3. Fapta prepusului persoanei juridice asigurate............. 2024.4. Fapta altei persoanei fizice decât asiguratul................ 203

5. Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului........... 2045.1. Precizări...................................................................... 2045.2. Condiţiile subrogării................................................... 2055.3. Efectele subrogării asiguratului................................... 206

5.3.1. Precizări.............................................................. 2065.3.2. Efectele subrogării în raporturile dintre asigurător şi asigurat......................................................................... 2065.3.3. Efectele subrogării în raporturile asigurătorului cu terţii.............................................................................. 208

5.3. Cazuri în care nu se exercită dreptul de regres............ 210Capitolul VII ............................................................................... 212Încetarea contractului de asigurare............................................... 212

1. Precizări.............................................................................. 2122. Moduri obişnuite de încetare a contractului de asigurare.... 212

2.1. Precizări...................................................................... 212

122

2.2. Ajungerea la termen.................................................... 2132.3. Producerea evenimentului asigurat............................. 213

3. Moduri particulare de încetare a contractului de asigurare..2133.1. Precizări...................................................................... 2133.2. Denunţarea contractului.............................................. 214

3.2.1. Noţiune............................................................... 2143.2.2. Denunţarea contractului de către asigurător........ 2143.2.3. Denunţarea contractului de către asigurat........... 216

A. Cauze de denunţare a contractului de către asigurat ................................................................................. 216B. Procedura denunţării........................................... 217

3.2.4. Efectele denunţării.............................................. 217A. Consecinţele desfiinţării contractului numai pentru viitor........................................................................ 217B. Repunerea în vigoare a asigurării denunţate........218

3.3. Rezilierea contractului................................................ 2193.3.1. Noţiune............................................................... 2193.3.2. Rezilierea de drept.............................................. 2193.3.3. Rezilierea datorită neplăţii ratelor de primă........ 2213.3.4. Rezilierea prin înstrăinarea bunului asigurat....... 2223.3.5. Rezilierea prin refuzul asiguratului de a accepta modificarea contractului de asigurare în asigurările externe.......................................................................... 2233.3.6. Rezilierea contractului la propunerea asiguratului...................................................................................... 2243.3.7. Efectele rezilierii................................................. 224

3.4. Nulitatea contractului de asigurare.............................. 2253.4.1. Precizări.............................................................. 2253.4.2. Nulitate rezultând din declaraţii neexacte sau necomplete făcute de asigurat....................................... 2253.4.3. Nulitate rezultând din încetarea prevederilor cuprinse în condiţiile de asigurare................................ 2273.4.4. Nulitate datorată lipsei de interes pentru bunurile asigurate........................................................................ 2273.4.5. Efectele nulităţii asigurării.................................. 228

123

Anexă: .................................................................................... 229Extrase din principalele acte normative care reglementează materia obligaţiilor.................................................................. 229

124