CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ SAU MODIFICĂ EXECUTAREA PEDEPSEI

Graţierea Prescripţia executării pedepsei

Aşa cum reiese chiar din formularea folosită de legiuitor aceste cauze au ca efect fie înlăturarea executarea pedepsei fie o modifică.

graţierea prescripţia executării pedepsei

Graţierea Graţierea este un act de clemenţă care constă în înlăturarea în totul sau în parte a executării pedepsei sau comutarea ei în

alta mai uşoară (art. 160 din noul Cod penal). Este un act de clementa adoptat de catre Parlament pe cale de lege sau de catre seful statului prin decret, care are ca efect

înlaturarea executarii unei pedepse, reducerea unei pedepse sau înlocuirea acesteia cu o specie de pedeapsa mai usoara.Obiectul graţierii îl constituie, de regulă, pedepsele principale definitive a căror executare este înlturată în totul sau în

parte ori care sunt comutate. În doctrina penală se disting mai multe modalităţi (feluri) ale graţierii. Astfel, în raport cu persoanele care beneficiază de graţiere, aceasta poate fi: individuală (se acordă de către preşedintele

ţării) şi colectivă (se acordă de parlament). Având în vedere condiţiile în care graţierea este acordată se disting: graţierea necondiţionată şi graţierea condiţionată

(efectele definitive se vor produce doar la expirarea unui termen de încercare stabilit prin actul de graţiere). Caracteristic gratierii conditionate este si faptul ca în cazul acesteia poate interveni revocarea ei. Aceasta intervine atunci când condamnatul savârseste o noua infractiune (uneori legiuitorul prevede ca orice infractiune poate atrage revocarea, alteori limiteaza acest efect doar la infractiunile intentionate) în termenulde încercare. În caz de revocare a gratierii conditionate se aplica cumulul aritmetic, pedeapsa gratiata adaugându-se la pedeapsa aplicata pentru infractiunea care a atras revocarea gratierii.

După criteriul întinderii efectelor ce le are în raport cu pedeapsa, graţierea poate fi: graţiere totală (remiterea de pedeapsă), graţiere parţială (reducerea de pedeapsă), comutare.

Efectele graţierii Acestea pot fi: considerarea ca executată a pedepsei în întregul său; considerarea ca executată a unei părţi din pedeapsă comutarea pedepsei în alta mai uşoară (de exemplu: comutarea detenţiunii pe viaţă în pedeapsa cu închisoarea sau

comutarea închisorii în pedeapsa cu amenda). La fel ca amnistia, gratierea opereaza retroactiv cu privire la fapte savârsite anterior adoptarii actului de gratiere. În

schimb, spre deosebire de amnistie, chiar daca intervine anteriorcondamnarii, gratierea va produce efecte doar dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare. În caz de gratiere intervenita înainte de condamnare este obligatorie continuarea procesului penal pâna la finalizarea acestuia si abia apoi se va face aplicarea actului de gratiere.

În conformitate cu art. 160 alin. 2, 3, 4 din noul Cod penal graţierea nu are efecte: asupra pedepselor complementare şi măsurilor educative neprivative de libertate, afară de cazul când prin actul de

graţiere se dispune altfel; asupra măsurilor de siguranţă şi drepturilor persoanei vătămate; asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin

actul de graţiere.

Prescripţia executării pedepsei Potrivit doctrinei are ca efect considerarea ca executată a pedepsei după trecerea unui interval de timp prevăzut de lege. Prescripţia înlătură executarea pedepsei principale (art. 161 din noul Cod penal). Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale pronunţate în cazul: a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise; b) infracţiunilor prevăzute la art. 188-189 (omor simplu şi calificat) şi al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea

victimei. Prescripţia nu înlatură executarea pedepselor principale nici în cazul infracţiunilor prevăzute la lit. b) pentru care, la data

intrării în vigoare a acestei dispoziţii, nu s-a împlinit termenul de prescripţie a executării. Potrivit art. 162 alin. 6 din noul cod nu se prescriu pedepsele complementare aplicate persoanei fizice şi măsurile de

siguranţă. Termenele de prescripţie a executării pedepsei, se determină în funcţie de natura pedepsei a cărei executare se

prescrie, avându-se în vedere durata pedepsei concret stabilită de către instanţă. Sunt prevăzute în art. 162 noul Cod penal. Termenele de prescripţie a executării pedepsei se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă (art. 162 alin. 2 noul Cod penal).

. daca este o pedeapsa cu detentiunea pe viata sau cu închisoarea mai mare de 15 ani, termenul este de 20 de ani;

. daca este o pedeapsa cu închisoarea de pâna la 15 ani, termenul va fi format dintr-o perioada fixa de 5 ani la care seadauga jumatate din pedeapsa aplicata, fara ca termenul sa depaseasca 15 ani;

. daca este o pedeapsa cu amenda, termenul va fi de 3 ani;Termenul de prescriptie a executarii pedepsei curge de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.Potrivit dispoziţiilor art. 163 cursul termenului prescripţiei executării pedepsei se întrerupe: prin începerea executării pedepsei;

prin săvârşirea unei noi infracţiuni;

prin înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 164 Cod penal cursul termenului prescripţiei executării pedepsei este suspendat în cazurile şi condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală (există o dispoziţie legală ce împiedică punerea în executare sau continuarea executării pedepsei).

Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare (art. 164 alin. 2 noul Cod penal).O pedeapsa prescrisa se considera executatasi se ia în considerare la starea de recidiva.