CAPITOLUL I

NOȚIUNI INTRODUCTIVE

În legislația noastră penală, suspendarea condiționată a executării pedepsei a fost

introdusă pentru prima dată în Codul penal de la 19361. În codul penal în vigoare, această

instituție de drept penal a primit o reglementare mai nuanțată, mai corespunzătoare realizării

scopului legii penale.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei îşi are sediul reglementării în Partea

generală a Codului penal, în Titlul III numit „Pedepsele”, capitolul V privitor la „Individualizarea

pedepselor”, rezervându-i-se o întreagă secțiune, şi anume secțiunea III, de la articolul 81 şi până

la articolul 86 inclusiv. Astfel, în acest cadru, în dispozițiile art. 81 sunt expres prevăzute

condițiile de aplicare a suspendării condiționate, în art. 82 este definit termenul de încercare, art.

83 și 84 prezintă revocarea suspendării condiționate (în cazul săvârșirii unei infracțiuni –

prevederile art. 83, iar în cazul neexecutării obligațiilor civile prevăzute în hotarârea de

condamnare are aplicabilitate art. 84), art. 85 – anularea suspendării pentru infracțiuni săvârșite

anterior și, în fine, art. 86 fiind destinat analizării reabilitării în cazul suspendării condiționate a

executării pedepsei.

1.1. Noțiunea și caracterizarea suspendării condiționate a executării pedepsei

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o măsură de individualizare a

executării pedepsei și constă în dispoziția dată de instanța de judecată prin hotărârea de

condamnare de a se suspenda pe o anumită perioadă de timp – denumită termen de încercare –

executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. În situația în care

condamnatul respectă în cursul termenului de încercare condițiile stabilite de lege, va fi reabilitat

de drept, iar dacă nu le respectă, măsura suspendării se va revoca, urmând a se executa efectiv

pedeapsa aplicată. Prin aplicarea acestei măsuri, instanța de judecată apreciază ca reeducarea

1 Codul penal Carol al II-lea, promulgat cu Înaltul Decret Regal nr. 471 din 17.03.1936 şi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 66 din 19.03.1936, Cartea I - Dispoziţii generale, Titlul III - Pedepse, Cap.VIII – Suspendarea executării pedepselor, art. 65 – 69, www.legenet.net,.

1

condamnatului se poate face și în libertate, nefiind necesară executarea pedepsei într-un

penitenciar.1

Această instituție este o măsură de politică penală bazată pe încrederea în posibilitatea

îndreptării condamnatului și pe punerea lui la încercare în acest scop, fiind destinată să ducă la

realizarea scopului pedepsei fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se astfel neajunsurile pe

care le atrage după sine privațiunea de libertate: ruperea condamnatului de familie și de modul de

viață obișnuit, contactul cu infractori recidiviști periculoși, care îl pot antrena în continuare pe

calea infracțiunii. Se evită totodată cheltuielile pe care le implică executarea pedepsei în

penitenciar.2 Astfel, se oferă condamnatului posibilitatea de a se reeduca printr-o comportare

corectă într-o anumită perioadă de timp, realizându-se în acest fel și scopul de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni, deși cel condamnat nu execută efectiv sancțiunea aplicată.3.

1.2. Natura juridică a suspendării condiționate a executării pedepsei

Suspendarea condiționată a executării pedepsei este o instituție complementară menită să

întregească posibilitățile pe care legea le dă instanței judecătorești pentru realizarea

individualizării pedepsei. În cadrul acestei instituții, instanța, după ce realizează individualizarea

pedepsei prin determinarea concretă a acesteia pe baza criteriilor și orientărilor generale de

individualizare, completează acest rezultat printr-un act de individualizare a executării pedepsei.

Prin acest act de individualizare a executării pedepsei constând în suspendarea acesteia, instanța

pune pe cel condamnat în situația de „condamnat cu executarea pedepsei condiționat

suspendată”.4

În acest mod, suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o problemă

privind executarea pedepsei fiindcă: obiectul suspendării, ceea ce se suspendă, după cum o arată

denumirea, („suspendarea {condiționată} a executării pedepsei”), este „executarea” pedepsei. Se

suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea pedepsei. Iar dacă nu s-ar acorda suspendarea

1 Gabriel - Silviu Barbu, Alexandru Șerban, Drept execuțional penal, Editura All Beck, București, 2005, p. 47;2 Costică Bulai, Bogdan N. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2007, p. 553;3 Teodor Vasiliu, George Antoniu, Ștefan Daneș, Gheorghe Dărângă, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Doru Pavel, Dumitru Popescu, Virgil Rămureanu, Codul penal al R.S.R. - Comentat şi adnotat. Partea generală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 470;4 Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Rodica Stănoiu, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Constantin Bulai, Victor Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român., Partea generală, vol. II, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1970, p. 175.

2

executării pedepsei, executarea ar urma calea normală, accea a executării în penitenciar, adică în

regim închis.1

Caracteristic suspendării este faptul că ea constă în stabilirea și aplicarea modalității de

executare a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prin adaptarea executării la cazul individual

ținând seama de pericolul social concret al faptei și de periculozitatea infractorului. De esența

pedepsei nu este împrejurarea că ea a fost sau nu executată, sau că cel condamnat a fost eliberat

înainte de termen, ci faptul că prin aplicarea ei statul urmărește resocializarea, dar și sancționarea

infractorului, realizând astfel prevenirea specială și cea generală. Îndeplinirea funcției pedepsei ar

depinde exclusiv de executarea ei numai dacă s-ar urmări ispășirea răului prin rău: mallum

passionis, propter mallum actionis. Constrângerea pe care o implică pedeapsa apare ca un

instrument de continuare, în condiții speciale, a procesului de resocializare și nu ca un scop în

sine.2

1 Ion Oancea, Drept execuțional penal, Editura All, București, 1996, p.163;2 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal, Partea generală – Curs pentru studenţii anului II, Ediţia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 523.

3

CAPITOLUL II

CONDIȚII DE APLICARE A SUSPENDĂRII CONDIȚIONATE A EXECUTĂRII

PEDEPSEI

Condițiile cerute pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

sunt prevăzute în dispozițiile art. 81 C. pen. și se împart în condiții obiective și condiții subiecte,

primele referindu-se la pedeapsa aplicată, iar celelalte la persoana condamnatului.

2.1. Condiții obiective - privitoare la pedeapsa aplicată

Cea mai ușoară condiție de verificat este ca infracțiunea săvârșită să nu depășească o

anumită gravitate. Cum această gravitate se exprimă în mod obiectiv prin felul și mărimea

pedepsei pe care a atras-o în concret infracțiunea săvârșită, legea cere ca pedeapsa stabilită de

instanță să nu depășescă o anumită gravitate sub raportul naturii și al duratei sau cuantumului ei. 1

Astfel, Codul penal prevede, în dispoziția din art. 81 alin. 1 lit. a, că pedeapsa aplicată trebuie să

fie închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. O atare condiție limitează acordarea suspendării

condiționate a executării pedepsei la cazurile în care este vorba de infracțiuni mai ușoare, ceea ce

presupune că nici făptuitorul nu prezintă un pericol social deosebit și că se poate îndrepta mai

ușor.2

Suspendarea executării se poate aplica și în cazul în care pedeapsa pronunțată este

amenda. Prevăzând această posibilitate, legiuitorul a avut în vedere că amenda, oricât de redusă,

își păstrează și trebuie să-și păstreze caracterul de pedeapsă, așa încât, în cazul ei, se poate uneori

realiza o eficiență mai mare, sub raportul reeducării condamnatului, prin suspendarea

condiționată a executării.

Când pedepsa stabilită de instanță este amenda, nu interesează dacă aceasta a fost stabilită

prin schimbarea pedepsei închisorii, ca efect al circumstanțelor atenuante, sau dacă pedeapsa

prevăzută de lege era amenda ori alternativ cu închisoarea.3

Suspendarea condiționată a executării pedepsei poate fi acordată și în caz de concurs de

infracțiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani și sunt întrunite și celelalte

1 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 177;2 Ion Oancea, op. cit., p.164;3 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 178.

4

condiții prevăzute în art. 81 C. pen. Legiuitorul a fost mai prevăzător față de autorul unui concurs

de infracțiuni, reducând limita pedepsei închisorii a cărei executare poate fi suspendată

condiționat, având în vedere pericolul social mai mare al faptelor și periculozitatea sporită a

făptuitorului. Restricția privește însă numai pedeapsa rezultantă a închisorii, nu și amenda

aplicată pentru un concurs de infracțiuni, ca pedeapsă rezultantă unică.1

Spre deosebire de codul penal anterior, care prevedea că suspendarea se poate acorda dacă

instanța aplică o pedeapsă de 2 ani închisoare sau amendă ori, în cazul concursului de infracțiuni,

de maximum un an închisoare, reglementarea actuală, mai nuanțată, prevede condiții mai

favorabile infractorului.

2.2. Condiții subiective (personale) - privitoare la condamnat

a) Suspendarea executării poate fi aplicată numai infractorului care nu a mai fost

condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni (art. 81 alin. 1 lit. b). Legea admite

totuși că suspendarea poate fi aplicată și infractorilor care au mai fost anterior condamnați la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, dar care se găsesc în vreuna din situațiile prevăzute în

dipozițiile art. 38 C. pen., ce stabilește strict condamnările ce nu atrag starea de recidivă. Așadar,

ne vom afla în situațiile în care condamnarea anterioară fusese pronunțată pentru o infracțiune

săvârșită în timpul minorității ori din culpă, sau pentru o infracțiune care mai apoi a fost

amnistiată, ori pe care o lege nouă nu mai prevede ca atare, sau când pentru condamnarea

anterioară a intervenit reabilitarea sau s-a împlinit termenul de reabilitare.

Concluzionând, sub aspectul antecedentelor penale ale infractorului, cu excepțiile arătate

mai sus, suspendarea condiționată a executării nu se aplică celor care au mai fost condamnați

anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, fie că sunt, fie că nu sunt recidiviști. Această

severitate a legii se explică prin neîncrederea firească cu care sunt priviți infractorii recidiviști, de

drept sau de fapt, care au făcut într-un anume fel dovada incorigibilității lor, așa încât a le aplica

suspendarea executării pedepsei ar însemna să fie expusă securitatea socială unui risc nejustificat,

cu atât mai mult cu cât însăși săvârșirea noii infracțiuni constituie, în genere, dovada

perseverenței infracționale a făptuitorului.2

1 Costică Bulai, Bogdan N. Bulai, op. cit., p. 558;2 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 179.

5

b). O altă condiție subiectivă, prevăzută de art. 81 alin. 1 lit. c C.pen., pentru acordarea

suspendării condiționate a executării pedepsei este ca instanța să aprecieze că scopul pedepsei

poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Așadar, când sunt îndeplinite celelalte condiții cerute de lege pentru aplicarea suspendării,

care trebuie să fie constatate în prealabil, instanța trebuie să cerceteze și să cunoască cât mai

amănunțit personalitatea infractorului și numai dacă din această examinare și-a format

convingerea că acesta este apt de a se îndrepta fără executarea pedepsei, numai în acest caz,

motivându-și hotărârea, instanța va putea suspenda executarea.1

Pentru a putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța va trebui

să țină seama de gravitatea faptei săvârșite, de pericolul social concret al acesteia, de trecutul

infractorului, de modul cum trăiește, de felul cum se comportă la locul de muncă, în familie și în

general în societate. Suspendarea condiționată a executării pedepsei apare ca justificată numai

atunci când din totalitatea împrejurărilor arătate ar rezulta că infractorul, care a avut o viață

onestă, îndeplinindu-și îndatoririle, a săvârșit o infracțiune într-un moment de rătăcire psihică sau

datorită unui concurs nefericit de împrejurări. Omisiunea de a cerceta acest concurs complex de

date obiective și subiective ori aprecierea eronată poate duce la soluții de suspendare greșite, iar

infractorii, pentru care s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, nu numai că nu se vor

reintegra în societate ca elemente utile, ci vor putea comite în viitor și alte infracțiuni.2

Din examinarea condițiilor în care poate fi acordată, rezultă că suspendarea condiționată

nu este un drept al persoanei condamnate. Simpla îndeplinire a condițiilor referitoare la

cuantumul sancțiunii sau antecedentele penale nu conduce la aplicarea automată a suspendării

condiționate. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, se

apreciază că aceasta este corect stabilită în raport de pericolul social concret ridicat ce rezultă din

modul de săvârșire a faptelor, precum și față de datele ce caracterizează persoana inculpatului.3

Instanța singură este în măsură să aprecieze în mod suveran dacă este sau nu cazul să

acorde suspendarea executării pedepsei și de aceea ea nu este obligată să motiveze de ce a respins

cererea inculpatului de a i se acorda suspendarea. Obligația motivării privește numai luarea

măsurii suspendării executării pedepsei (art. 81 alin. ultim C. pen., subl. n.), nu și neluarea ei.4

1 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 180;2 Vasile Papadopol și colab., op. cit., p. 473.3 Lavinia Valeria Lefterache , op. cit., p. 526;4 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 180.

6

CAPITOLUL III

TERMENUL DE ÎNCERCARE

3.1. Noțiunea și structura termenului de încercare

Termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei reprezintă durata

de timp în care condamnatul probează că s-a reeducat și că scopul pedepsei s-a atins și fără

executarea acesteia.1 În această perioadă se verifică dacă încrederea acordată inculpatului de către

instanță a fost sau nu justificată, iar infracțiunea săvârșită (pentru care s-a pronunțat condamnarea

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei) a fost un accident în viața inculpatului, care s-

a integrat în viața socială ca element util.2

Acest termen se compune dintr-un termen variabil (durata pedepsei închisorii aplicate) și

un termen fix de doi ani, iar dacă pedeapsa suspendată este amenda, termenul de încercare este de

1 an. Dacă persoana condamnată este un minor, termenul de încercare se compune din 2 elemente

variabile: durata pedepsei închisorii pronunțate împotriva minorului, la care se adaugă un interval

de timp de la 6 luni la 2 ani (art. 110 C. pen.). În cazul în care pedeapsa aplicată minorului este

amenda, termenul de încercare este de numai 6 luni. Reglementarea din codul penal actual

privind termenul de încercare pentru minori dă posibilitatea instanțelor să delimiteze această

perioadă de timp și în raport de individualitatea minorilor, ceea ce asigură o eficiență educativă

mai pronunțată hotărârii judecătorești.3

Totuși legea a instituit termenul de încercare ca un element component al măsurii

suspendării, el funcționând ca o garanție împotriva infractorului care ar încerca să continue

activitatea infracțională și totodată ca o perioadă de verificare considerată de lege ca fiind în

general suficientă pentru confirmarea sau infirmarea încrederii acordate condamnatului.

Executarea sau neexecutarea pedepsei condițional suspendate depinde de conduita condamnatului

în această perioadă, iar încercarea la care condamnatul este pus, în cursul termenului de încercare,

privește obligația de a avea o bună conduită și de a se abține de la săvârșirea de noi infracțiuni

sub amenințare revocării măsurii de suspendare.1 Gabriel - Silviu Barbu, Alexandru Șerban, op. cit.,, p. 48;2 Vasile Papadopol și colab., op.cit.,, p. 481;3 Ibidem.

7

Sub influența acestei amenințări condamnatul capătă deprinderea de a respecta legile și

regulile de conviețuire socială, iar această obișnuință, deși realizată prin acest fel de constrângere,

contribuie la reeducarea lui.1

3.2. Calcularea termenului de încercare

Conform dispoziției din ultimul alineat al art. 82 C. pen., termenul de încercare se

socotește de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat suspendarea

condiționată a executării pedepsei. Spre deosebire, în reglementările codului penal anterior se

prevedea la art. 65 că durata termenului de încercare se socotea de la data pronunțării hotărârii

prin care s-a acordat suspendarea2.

Fiind un termen de drept substațial, termenul de încercare se socotește pe zile pline. El

începe să curgă din ziua în care hotărârea de condamnare cu suspendarea executării a rămas

definitivă într-unul din modurile prevăzute de lege și ia sfârșit în ziua în care hotărârea de

revocare, pronunțată înlăuntrul lui sau hotărârea de anulare a suspendării au rămas definitive, ori

în ultima zi a duratei sale în cazul când n-a intervenit o asemenea hotărâre.3

CAPITOLUL IV

1 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 181;2 Art. 65 C. pen. Carol al II – lea:

„În cazul unei condamnări la cel mult 2 ani închisoare corecţională, detenţiune simplă sau amendă, instanţa de fond, prin însăşi hotărîrea condamnatoare, poate suspenda executarea pedepsei pronunţate, pe timp de 3 ani, plus durata pedepsei:

1. dacă condamnatul n'a suferit mai înainte nicio condamnare privativă de libertate, pentru crimă sau delict, chiar dacă a fost reabilitat, şi

2. dacă faţă de circumstanţele faptului şi de antecedentele condamnatului, instanţa apreciază că, pe viitor, conduita lui va fi bună, chiar fără executarea pedepsei.

Măsura suspendării trebueşte motivată. În caz când încuviinţează suspendarea, instanţa atrage atenţia condamnatului asupra consecinţelor ce ar

rezulta din nerespectarea condiţiilor suspendării. Suspendarea executării pedepsei privative de libertate, atrage de drept şi suspendarea executării amenzii,

pronunţată ca pedeapsă complimentară. Suspendarea executării pedepselor privative de libertate sau amenzilor, atrage de drept, pe timpul

suspendării, şi suspendarea incapacităţilor, decăderilor şi interdicţiilor care decurg din condamnare. Suspendarea executării nu are efect asupra măsurilor de siguranţă pronunţate şi nici asupra condamnării la

despăgubiri civile, restituiri sau cheltuieli de judecată. Instanţa poate obliga pe condamnat, ca, înaintea expirării termenului de încercare, să repare daunele fixate de justiţie, să execute restituirile şi să plătească cheltuielile de judecată.” 3 Vintilă Dongoroz și colectivul, op. cit., pp. 182 - 183.

8

EFECTELE SUSPENDĂRII CONDIȚIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI

Realizarea măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei nu se reduce la

instituirea ei, prin hotărârea instanței de judecată, ci presupune desfășurarea raportului juridic

special creat prin dispunerea ei, raport în cadrul căruia condamnatul trebuie să aibă, pe toată

durata termenului de încercare, comportamentul care condiționează realizarea scopului măsurii.1

Astfel, efectele pe care măsura suspendării condiționate a executării pedepsei le produce sunt de

două categorii și se produc în etape diferite. Unele sunt imediate (provizorii), altele ulterioare, dar

definitive.

4.1. Efecte imediate (provizorii)

Efectul imediat al suspendării condiționate a executării pedepsei constă tocmai în faptul

că pedeapsa principală sau, după caz, pedeapsa accesorie și complementară, aplicată

condamnatului nu se execută. În schimb, potrivit art. 81 alin. 5 C. pen., suspendarea condiționată

a executării pedepsei nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță și nici asupra obligațiilor

civile prevăzute în hotărârea de condamnare.2 Dacă pedeapsa pronunțată de către instanța de

judecată este amenda, plata acesteia se suspendă.

Exceptarea de la suspendarea executării a măsurilor de siguranță se explică prin faptul că

acestea nu sunt sancțiuni retributive pentru fapta săvârșită, ci măsuri prin care se previne în viitor

săvârșirea de alte infracțiuni.3

În ce privește obligațiile civile stabilite în sarcina condamnatului, acestea au ca scop

repararea prejudiciului cauzat persoanei vătămate prin infracțiune și prin urmare este firesc ca ele

să fie executate. Mai mult decât atât, repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune apare ca

expresie a voinței fâptuitorului de a se îndrepta fără executarea pedepsei, îndreptare care trebuie

să înceapă prin repararea răului cauzat prin săvârșirea infracțiunii. De aceea, dacă legea nu a

condiționat, în general, acordarea suspendării executării pedepsei de îndeplinirea obligațiilor

civile decurgând din săvârșirea infracțiunii, nu mai puțin atitudinea condamnatului față de aceste

obligații constituie un element important în aprecierea îndreptării sale.4

1 Costică Bulai, Bogdan N. Bulai, op. cit., p. 561;2 Gabriel - Silviu Barbu, Alexandru Șerban, op. cit., p. 49;3 Vasile Papadopol și colab., op.cit.,, p. 475.4 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 184;

9

Obligațiile civile prevăzute în hotărârea de condamnare includ, de asemenea, și acoperirea

de către condamnat a cheltuielilor judiciare avansate de stat ori de părțile din proces.

Aceste efecte imediate (provizorii) se produc din momentul rămânerii definitive a

hotărârii prin care s-a pronunțat suspendarea condiționată a executării pedepsei și durează

întreaga perioadă de încercare, până la expirarea termenului acesteia.

4.2. Efecte ulterioare (definitive)

Efectele definitive ale suspendării condiționate a executării pedepsei se produc la

împlinirea termenului de încercare și constau în: încetarea obligației de executare a pedepsei și în

reabilitarea de drept a condamnatului. Portrivit art. 86 C. pen. condamnatul este reabilitat de drept

dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru vreunul din motivele prevăzute

de lege.1

Conform art. 86 C. pen. coroborat cu art. 82 alin. (3) C. pen. dacă condamnatul nu a

săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare, socotit de la data când hotărârea

prin care s-a pronunţat suspendarea condiţionată a executării pedepsei a rămas definitivă, şi nici

nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 83 C. pen.,

acesta este reabilitat de drept2.

Când condamnatul n-a săvârșit o nouă infracțiune și nici nu s-a pronunțat revocarea

suspendării, el este reabilitat de drept pentru condamnarea pronunțată împotriva lui. Ca efect al

suspendării executării pedepsei, în condițiile în care condamnatul a confirmat încrederea instanței

în îndreptarea sa fără executarea pedepsei, raportul juridic penal se stinge definitiv, fostul

condamnat fiind reabilitat ope legis, cu aceleași efecte ca în toate cazurile de reabilitare de drept

sau judecătorească. Dar dacă reabilitarea are loc, în acest caz, în virtutea legii, constatarea ei nu

se poate face decât prin hotărâre judecătorească. De aceea, pentru ca cel interesat să poată dovedi

reabilitarea, trebuie să se adreseze instanței care a pronunțat suspendarea executării, pentru ca

aceasta să constate că s-au îndeplinit condițiile cerute de lege pentru a opera reabilitarea.

Hotărârea instanței, în acest caz, nu are caracterul de hotărâre de reabilitare, ca în cazul

reabilitării judecătorești, ci de constatare a unei situații existente în virtutea legii. Instanța va

1 Gabriel - Silviu Barbu, Alexandru Șerban, op. cit., p. 49;2 ÎCCJ, S.p., d. nr. 1115/2009, disponibilă la adresa www. scj.ro la rubrica „Jurisprudență”.

10

trebui să verifice, în acest caz, dacă cel condamnat n-a mai săvârșit o altă infracțiune înlăuntrul

termenului de încercare și dacă nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei.3

3 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 192.

11

CAPITOLUL V

REVOCAREA SUSPENDĂRII CONDIȚIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI

Revocarea sau revenirea asupra suspendării executării pedepsei este o sancțiune a

nerespectării de către condamnatul beneficiar al acestei măsuri a obligațiilor ce-i revin în cursul

termenului de încercare în ceea ce privește abținerea de la săvârșirea unei noi infracțiuni și

îndeplinirea obligațiilor civile.1 Cu alte cuvinte, soarta pedepsei suspendate condiționat va

depinde în această perioadă de timp numai de comportamentul și conduita condamnatului.

Revocarea suspendării condiţionate în cazul nerespectării în cursul termenului de

încercare a condiţiilor impuse de lege, evidenţiază o periculozitate mai ridicată a persoanei care,

beneficiind de neexecutarea pedepsei în regim de detenţie, recidivează nesocotind încrederea

acordată şi posibilitatea ce i s-a oferit de a se îndrepta, fără să execute pedeapsa2.

5.1. Revocarea în cazul săvârșirii unei infracțiuni

Potrivit dispoziției din art. 83 alin. 1 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel

condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă

chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând

executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua

infracțiune.

Așadar, pentru a se putea revoca suspendarea executării se cere ca cel condamnat să fi

săvârșit, în cursul termenului de încercare, o nouă infracțiune, oricare ar fi natura sau gravitatea

acesteia. De asemenea, se cere ca pentru această a doua infracțiune să se fi pronunțat o hotărâre

definitivă de condamnare, indiferent de natura sau durata pedepsei. Până la rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare pentru noua infracțiune, suspendarea executării continuă să-și producă

efectele provizorii. Legea cere ca numai săvârșirea infracțiunii să aibă loc înăuntrul termenului de

încercare, nu și pronunțarea hotărârii și cu atât mai puțin și rămânerea ei definitivă, care pot avea

loc după expirarea termenului de încercare.3 De asemenea, este necesar ca infracțiunea săvârșită

din nou înăuntrul termenului de încercare să fie descoperită înainte de expirarea acestui termen

(art. 83 alin. 2 C. pen.).

1 Costică Bulai, Bogdan N. Bulai, op. cit., p. 563;2 ÎCCJ, S.p., d. nr. 1008/2011, disponibilă la adresa www. scj.ro la rubrica „Jurisprudență”.3 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., p. 185;

12

Dacă infracțiunea săvârșită ulterior este o infracțiune săvârșită din culpă, potrivit

dispozițiilor art. 83 alin. 3 C. pen., instanța poate aplica și pentru aceasta suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în acest caz ne mai revocând suspendarea executării aplicate

primei condamnări.

În fine, legea prevede că la stabilirea pedepsei pentru noua infracțiune nu se mai aplică

sporul prevăzut pentru recidivă (art. 83 alin. final C. pen.). Rațiunea acestei dispoziții este

evidentă: în cazul în care s-ar aplica și sporul prevăzut de lege pentru recidivă s-ar ajunge la o

dublă agravare a tratamentului juridic (executarea cumulativă a pedepselor și spor pentru

recidivă), ceea ce ar constitui un tratament penal nejustificat de sever.1

5.2. Revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile

Pe lângă revocarea suspendării condiționate a executării pedepei în cazul săvârșirii unei

noi infracțiuni, legea prevede în dispozițiile art 84 C. pen. și revocarea acesteia în cazul în care

condamnatul nu și-a îndeplinit, în decursul termenului de încercare, obligațiile civile stabilite prin

hotărârea de condamnare.

Dacă însă condamnatul dovedește că nu a avut posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile,

revocarea suspendării nu mai poate fi dispusă pe acest temei.

Cele două cazuri de revocare (reglementate prin dispozițiile art. 83 și 84 C. pen.) au efecte

diferite, în sensul că, în cazul prevăzut în art. 84 C. pen., infractorul execută numai pedeapsa care

a fost suspendată condiționat, în timp ce, în cazul prevăzut în art. 83 C. pen., acesta execută atât

pedeapsa care a fost suspendată condiționat, cât și pedeapsa aplicată de instanță pentru

infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare. Comun ambelor cazuri de revocare este

faptul că pedeapsa suspendată condiționat urmează a se executa.2

CAPITOLUL VI

1 Vasile Papadopol și colab., op.cit.,, p. 483;2 Ibidem, p. 486.

13

ANULAREA SUSPENDĂRII CONDIȚIONATE A EXECUTĂRII PEDEPSEI

Legea reglementează și ipoteza când , datorită unor împrejurări, suspendarea apare că a

fost acordată în mod ilegal, nejust. Într-o asemenea ipoteză, se produc alte efecte juridice, anume

anularea suspendării condiționate a executării pedepsei.1

Anularea constă în desființarea măsurii suspendării executării pedepsei acordate unui

condamnat cu astfel de antecedente penale care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată

în momentul pronunțării hotărârii, ar fi făcut cu neputință acordarea suspendării.2 Astfel, anularea

suspendării condiționate a executării pedepsei se datorează unor cauze preexistente acordării

suspendării condiționate și care, dacă ar fi fost cunoscute de instanța de judecată, ar fi împiedicat

acordarea suspendării condiționate.3

Potrivit dispozițiilor din art. 85 alin. 1 C. pen., în cazul în care se descoperă, după

rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei, dar înainte de expirarea termenului de încercare, că persoana condamnată mai

săvârșise, înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la rămânerea

definitivă a acesteia, o infracțiune pentru care i s-a aplicat, chiar după expirarea termenului de

încercare, pedeapsa închisorii, dispoziția prin care s-a acordat suspendarea condiționată a

executării pedepsei se anulează. Soluția este firească deoarece măsura suspendării fusese acordată

cu nerespectarea dispozițiilor legale din cauza necunoașterii antecedentelor penale ale

infractorului.4 În acest caz, textul de lege prevede că instanța va aplica, după caz, dispozițiile

privitoarea la concursul de infracțiuni sau la recidivă.

Conform art. 85 alin. 3 C. pen., acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

este posibilă și în cazul descoperirii ulterioare a concursului de infracțiuni, dacă prin contopirea

pedepsei a cărei executare fusese suspendată condiționat cu pedeapsa aplicată infracțiunii anterior

săvârșite, pedeapsa rezultantă nu depășește 2 ani. Dacă instanța dispune suspendarea, termenul de

încercare se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior

suspendarea executării pedepsei, înainte de fi descoperită cea de-a doua infracțiune.

Descoperirea infracțiunii săvârșite de inculpat posterior expirării termenului de încercare

nu mai poate atrage anularea suspendării executării pedepsei (art. 85 alin. 2 C. pen.). Observăm

1 Ion Oancea, op. cit., p.168;2 Costică Bulai, Bogdan N. Bulai, op. cit., p. 564;3 Gabriel - Silviu Barbu, Alexandru Șerban, op. cit., p. 52;4 Ibidem.

14

că - și în cazul anulării suspendării – se aplică aceleași reguli ca și în cazul revocării pentru

săvârșirea unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.1 Legiuitorul a voit, și de această

dată, ca situația creată prin expirarea termenului de încercare să nu mai fie modificată din cauza

descoperirii ulterioare a unor date necunoscute instanței în momentul pronunțării suspendării.

Pentru infracțiunea descoperită ulterior, făptuitorul va răspunde independent de infracțiunea

pentru care se dispusese suspendarea executării pedepsei. Instanța va putea dispune suspendarea

și în cazul acestei infracțiuni, dacă ea constată că sunt întrunite condițiile cerute de lege și are

convingerea că infractorul se va îndrepta și fără executarea pedepsei.2

EXAMEN DE PRACTICĂ JUDICIARĂ

1 Vasile Papadopol și colab., op.cit.,, p. 488;2 Vintilă Dongoroz și colab., op. cit., pp. 190-191.

15

Acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Ucidere din culpă (art.

178 C. pen.). La data de 14.01.2011, inculpatul … s-a deplasat cu autoturismul cu nr. de

înmatriculare … pe raza …, sens de deplasare dinspre …, fiind însoțit de …., …. și …. Pe strada

…, în apropierea intersecției cu …., inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, respectiv

carosabil acoperit cu polei, a intrat pe contrasens și s-a izbit de o conductă. În urma impactului

numita … a decedat pe loc, iar numitele ….. și …. au fost transportate la spitalul mun. Onești. Pe

data de 17.01.2011 numita … a decedat ca urmare a leziunilor suferite în urma accidentului

rutier. Numita … a necesitat 15–16 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, conform

certificatului medico – legal nr. 42/A1/08.02.2011 (fila 20 dosar urmărire penală).

Instanţa de judecată a condamnat pe inculpat, pensionar, fără antecedente penale, care a

avut o poziţie procesuală sinceră şi de regret pe tot parcursul procesului penal, în temeiul art. 178

alin. 1, alin. 2, alin. 5 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani

închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în varianta agravată. În baza art.

184 alin. 1, 3 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen, a condamnat pe acelaşi inculpat, la o

pedeapsă de 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "vătămare corporală din

culpă".

În baza art. 33 lit. a, b C. pen. şi art. 34 lit. b C. pen. instanţa a contopit pedepsele

aplicate şi inculpatul … execută pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 alin. 2 C. pen.,

constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a şi lit. b C. pen. pe

durata executării pedepsei principale. La stabilirea conţinutului pedepsei accesorii, instanţa a avut

în vedere dispoziţiile art. 71 alin. 3 C. pen., apreciind că interzicerea drepturilor enunțate la art.

64 alin. 1 lit. d, e C. pen. ar reprezenta o ingerinţă nejustificată a statului în exercitarea dreptului

recunoscut de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului (potrivit considerentelor

expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Sabău şi Pârcalab împotriva

României. În acelaşi context, instanţa mai reţine şi că interzicerea dreptului la vot ar reprezenta,

de asemenea, o represiune excesivă, în condiţiile în care nu există o legătură între acest drept

(recunoscut de art. 3 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a drepturilor omului)

şi infracţiune, iar gravitatea acesteia nu justifică interzicerea automată a dreptului de a alege (în

acest sens pronunţându-se Curtea Europeană în cauza Hirst contra Regatului unit al Marii Britanii

şi Irlandei de Nord).

16

Apreciind că scopul pedepsei principale, astfel cum este enunțat la art. 52 C. pen., sub

aspect preventiv şi coercitiv, poate fi realizat fără privarea de libertate a inculpatului, văzând că

sunt îndeplinite şi celelalte condiţii restrictive enunţate de art. 81 C. pen. instanţa a dispus

suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, termenul de încercare fiind de 4 (patru)

ani, potrivit art. 82 alin. 1 C. pen. În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen., a suspendat executarea

pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare. În temeiul art. 359 C.

proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are

ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa, analizând materialul probator, a admis

în parte pretenţiile părţilor civile (în ceea ce priveşte daunele materiale) şi în baza art. 50, 51 din

Legea nr. 136/1995 modificată prin Legea nr. 304/2007 coroborate cu art. 26 alin. 1 din Ordinul

Comisiei de Supravegherea asigurărilor nr. 113133 din 28.11.2007, îl va obliga pe asigurătorul

…. cu sediul în ….., la plata despăgubirilor ... . (Jud. Onești, sentința penală nr. 477 din

17.08.2011, www.legeaz.net).

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Furtul calificat (art. 209

C. pen.). Infracţiunea de furt fiind săvârşită în termenul de încercare, dar şi în termenul graţierii

condiţionate, instanţa, potrivit art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1415/22.09.2003

pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin neapelare la data de 14.10.2003,

iar, potrivit art. 7 din Legea nr. 543/2002, a revocat graţierea acestei pedepse. Instanţa a făcut mai

întâi aplicarea dispoziţiilor referitoare la revocarea suspendării, pentru că dacă fapta nu ar fi fost

săvârşită înăuntrul termenului de încercare, ci ulterior, ar fi operat reabilitarea de drept,

nemaiputându-se revoca graţierea, chiar dacă termenul graţierii condiţionate nu era împlinit

( Decizia în interesul legii nr. XIV/2005). (Jud. Sector 6 București, sentinţa penală nr. 766 din

25.11.2008, www.legenet.net).

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Înșelăciunea (art. 215 C.

pen.). Prin sentinţa penală nr. 350/2008, Judecătoria Sibiu l-a condamnat pe inculpatul T. T. G la

o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3

din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., şi la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. 4 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. şi

a art. 37 lit. a C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

17

închisoare. S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării unei pedepse de 1 an şi 6

luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 773/2004 a Judecătoriei Sibiu, care să fie

executată alături de pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute în final 4 ani şi 6 luni

închisoare. (Jud. Sibiu, sentința penală nr. 477 din 17.08.2011, www.legenet.net).

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Infracţiuni privind

circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Prin sentinţa penală nr. 105 din

29.05.2009, pronunţată de Judecătoria Bicaz, judeţul Neamţ, în baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr.

195/2002, republicată, raportat la art. 37 lit. a C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., art.

76 alin. 1 lit. e C. pen. şi a art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V., judeţul Neamţ,

cetăţean român, studii 8 clase, macaragiu la S.C.F.S.A., recidivist, cu domiciliul în comuna T.,

judeţul Neamţ, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având permisul de conducere anulat. În baza

art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, raportat la art. 37 lit. a C. pen., cu aplicarea

art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., a art. 76 alin. 1 lit. d C. pen. şi a art. 80 C. pen., a fost condamnat

acelaşi inculpat, la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de

conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având o îmbibaţie alcoolică peste limita

legală. În temeiul art. 33 lit. a C. pen. şi a art. 34 lit. b C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

de 9 (nouă) luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate

a executării pedepsei de 8 (opt) luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 98/06.03.2006

pronunţată de Judecătoria Bicaz, rămasă definitivă prin neapelare, şi s-a dispus executarea, în

întregime, a acestei pedepse, ce s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă şi

inculpatul execută pedeapsa de 1(unu) an şi 5(cinci) luni închisoare. (Jud. Bicaz, sentința penală

nr. 105 din 29.05.2009, www.legeaz.net).

Anularea suspendării condiționate a executării pedepsei. Infracţiuni privind

circulaţia pe drumurile publice. Înșelăciunea (art. 215 C. pen.). Tribunalul Vrancea, prin

sentinţa penală nr. 165 din 15.04.2009, hotărăște:

Condamnă pe inculpatul B. N., fiul lui M., născut la 14.07.1979 în comuna V, judeţul T,

cetăţean R, cu antecedente penale, domiciliat în Rm., județul E., CNP- ..., pentru săvârşirea

infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.

pen. la 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 a şi b C. pen.

18

Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 C.

pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare.

Pentru infracţiunea de punere în circulaţie cu ştiinţă a formularelor tipizate etc. în

domeniul fiscal cu regim special - prev. de art. 7 alin.1 din Legea 241/2005 la 4 ani închisoare şi

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 a şi b C. pen.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b C. pen. contopeşte pedepsele şi aplică inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare sporită cu 1 an - la 13 ani închisoare şi 6 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 a şi b C. pen., pedeapsa complementară cea mai mare în

cond. art. 35 C. pen.

Dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare

aplicată prin sentinţa penală nr. 195/12.12.2007 şi o contopeşte cu pedeapsa aplicată prin

prezenta şi în total inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 6 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 a şi b C. pen. (Trib. Vrancea, sentința penală nr.

165/15.04.2009, www.legenet.net).

BIBLIOGRAFIE

19

I. Acte normative

Constituția României;

Codul penal în vigoare;

Codul de procedură penală în vigoare;

Codul penal Carol al II-lea, promulgat cu Înaltul Decret Regal nr. 471 din 17.03.1936 şi

publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 66 din 19.03.1936.

II. Tratate, cursuri, monografii

Barbu G. S., Șerban A., Drept execuțional penal, Editura All Beck, București, 2005;

Bulai C., Bulai B. N., Manual de drept penal. Partea generală, Editura Universul

Juridic, București, 2007;

Dongoroz V. , Kahane S. , Oancea I., Fodor I., Iliescu N., Bulai C., Stănoiu R., Roșca

V., Explicații teoretice ale Codului penal român., Partea generală, vol. II, Editura Academiei

Republicii Socialiste România, București, 1970;

Lefterache L. V., Drept penal, Partea generală – Curs pentru studenţii anului II, Ediţia a

III-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2011;

Oancea I., Drept execuțional penal, Editura All, București, 1996;

Vasiliu T., Antoniu G., Daneș Șt., Dărângă Ghe., Lucinescu D., Papadopol V., Pavel

D., Popescu D., Rămureanu V., Codul penal al R.S.R. - Comentat şi adnotat. Partea generală,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.

III. Surse Internet

1. http://www.scj.ro;

2. http://www.legenet.net;

3. http://www.legeaz.net.

20