DREPT COMUNITAR GENERAL

8/7/2019 DREPT COMUNITAR GENERAL

1/19

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT SI ADMINISTRATIE PUBLICA CRAIOVA

MASTERAT MODULUL DE DREPT COMUNITAR

SEMESTRUL III

DISCIPLINA - DREPT COMUNITAR GENERAL

IZVOARELE PRIMARE ALE DREPTULUI COMUNITAR

SCURTA PREZENTARE

1. PREVEDRILE TRATATELOR COMUNITARE SI ALE ALTOR

ACTE FUNDAMENTALE

LEGISLATIA PRIMARA

In regula generala, se disting doua categorii esentiale de izvoare ale

dreptului comunitar: izvoare primare si izvoare secundare . O alta distinctiecare a mai fost facuta s-a referit la izvoare interne ( tratatele constitutive,

principiile generale ale dreptului, legislatia secundara ) si la izvoare externe (

acorduri internationale ).

In prima categorie izvoare primare sunt incluse actele juridice

fundamentale ale dreptului comunitar constituite de :

- Tratate de instituire a Comunitatilor Europene;

- Cele doua tratate bugetare ;

- Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor;

- Actul Unic European si Tratatul de Fuziune din 1967;

- Decizia si Actul privind alegerile directe in Parlamentul European1976;

- Deciziile si tratatele de aderare;

- Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a Comunitatilor

Europene privind Groelanda ( 17martie 1984 );

- Tratatul de la Maastricht;

- Tratatul de la Amsterdam;

1


2/19

- Tratatul de la Nisa.

Unele din aceste acte comunitare cuprind si protocoale anexe. Ele fac

parte integranta din aceste acte, asa cum se precizeaza in chiar cuprinsul lor (

art.311 CE, art.207 Euratom ).

Pe de alta parte, faptul ca, de regula, in partea de inceput a tratatelor

comunitare sunt prevazute dispozitii generale introductive care sunt

dezvoltate ulterior, nu justifica interpretarea ca el ear fi lipsite de efecte

juridice, asa cum s-a incercat sa se argumenteze in legetura , de exemplu, cu

prevederile art.3 lit.f CE, care precizeaza ca urmarirea obiectivelor pe care

acest Tratat le stabileste este indispensabila pentru realizarea sarcinilor

comunitare;instituind un system asigurand nedistorsionarea concurentei,

art.3 lit.f,g pretinde a fortiori ca nu trebuie sa fie eliminata concurenta.

Toate actele comunitare mentionate pot fi socotite ca un adevarat ,,

corpus constitutional sau ca o ,, carta constitutionala de baza , ele avand

prioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior si beneficiind de oprezumtie absoluta de legalitate.

Astfel, o Directiva a Congresului ( nr.75/117 ) prin care guvernele italian si

francez au fost obligate sa puna capat discriminarii intre resortisanti

aceluiasi stat membrupana la o alta data decat eca stabilita prin Tratae, nu

afecteaza efectul direct al art.119 si termenul stability in Tratatul CE ori in

Tratatul de aderare.

In literatura juridica s-a aratat ca scopurile integratoare ale Tratatului

originar CEE au fost facilitate de caracterul; de self- executing al Tratatului,

aceasta insemnand ca, in baza ratificarii, el a devenit lege in cadrul statelor

membre si trebuie sa fie aplicat in mod direct de catre tribunalele nationale,

neimpunandu-se vreo conditie, ca in cazul unui tratat non-self-executing

( care numai creeaza obligatii de natura contractual ace se impugn

semnatarilor din dreptul international), pentru ca Tratatul sa fie incorporate

in dreptul national al statelor membre prin legislatia de implementare spre a

avea effect la nivel intern, daca se are in vedere doctrina monista

preponderenta (cu situatia speciala a Marii Britanii unde este acceptat

sistemul dualist, al existentei sistemului de drept international separate de

dreptul national, fiind necesara transformarea normelor internationale in

norme printr-o lege speciala ca in cazul Tratatelor Comunitare . S-a maiprecizat ca Tratatul, dobandind caracterul de self-executing din forma sa

legislative si din conturarea sa constitutionala, punerea sa in aplicare a fost

incredintata in primul rand institutiilor comunitare, iar drepturile si

obligatiile ope care el le stabileste nu exista pur si simplu intre statele

membre pe o baza internationala reciproca, ci pe baza unui set complex de

relatii intre statele membre, cetatenii lor si institutiile comunitare.

2


3/19

Intrucat prin Tratatele incheiate nu s-a prevazut si posibilitatea

elaborarii de noi dispozitii legislative prin creearea unei structuri cu

functiuni legislative bine determinate in acest scop, totusi, statele membre au

capacitatea de a incheia conventii intre ele. Astfel,conform art.293 CE,

statele membre, in masura in care este necesar, se pot angaja in negocieri in

scopul de a asigura in beneficiul resortisantilor lor:

- protectia persoanelor si satisfacerea si protectia drepturilor in aceleasi

conditii ca in cazul drepturilor acordate de fiecare stat propriilor sai

resortisanti;

- eliminarea dublei impuneri in cadrul Comunitatii;

- recunoasterea reciproca a societatilor comerciale si a firmelor ,

pastrarea responsabilitatii juridice in cazul transferului sediului lor

dintr-o tara in alta si posibilitatea fuziunii intre societati si firme

carmuite de legile diferitelor tari;

- simplificarea formalitatilor reglementand cunoasterea reciproca siexecutarea hotararilor curtilor ori tribunalelor si a sentintelor arbitrale.

2.ACTELE JURIDICE ADOPTATE DE INSTITUTIILE COMUNITARE

LEGISLATIA SECUNDARA

Cea de-a doua categorie izvoarele secundare cuprinde, in mod

obisnuit, actele adoptate de institutiile comunitare in scopul aplicarii

prevederilor Tratatului; regulamente, directive, decizii.

Ele au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezolutii sau

recomandari care sunt folosite de regula in dreptul international. Termenul ,,

act comunitar inseamna orice instrument legislativsau administrative

adoptat de autoritatile administrative, astfel ca actul denumit comfort letter

scrisoare administrative informala, care putea fi adoptat de Comisie potrivit

dreptului comunitar al concurentei a fost socotit la fel de valid precum un

regulament de baza. Avand character derivat, dreptul secundar nu poate

contraveni dreptului primar, ale carui izvoare le-am mentionat.

In caz contrar, el va fi lipsit de efecte juridice. In acelasi timp, dreptulsecundar trebuie sa fie conform obiectivelor fundamentale, generale, ale

comunitatilor si obiectivelor cu character mai specific, care sunt infaptuite

prin intermediul diverselor politici comunitare si, chiar daca Tratatul nu

enunta expres obiective specifice ale unei anumite activitati, aceste obiective

pot fi normal deduse prin interpretare.

3


4/19

O categorie aparte de izvoare ale dreptului comunitar care pot fi

considerate ca izvoare tertiare poate include ca acele regulamente, directive

si decizii care dobandesc forta juridical din regulile de drept comunitar

secundar. Este cazul, de exemplu, al regimului juridic al acestor acte atunci

cand reguli fundamentale de drept comunitar sunt anulate sau retrase.

2. PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

a) Consideratii generale

Recurgerea la principiile generale ale dreptului ca izvoare juridice se

impune in mod deosebit datorita caracterului de noutate a dreptului

comunitar care se afla inca in etapa consolidarii sale, spre deosebire de

ordinea interna a fiecarui stat care cunoaste o lunga perioada in care s-a

sedimentat.S-ar putea distinge trei categorii de principii:

- principii juridice obligatorii care sunt o mostenire juridica ce este

comuna vestului Europei ca o forma a dreptului natural; ele sunt mai greu de

definit, dar daca sunt incorporate in reglementarile comunitare, caracterul lor

obligatoriu este de netagaduit;

- reguli de reglementare comune legislatiei statelor membre, cu sau fara

elemente de echitate si impartialitate; ele isi au originea in aproprierea

sistemelor lor juridice, produsa de-a lungul anilor si in nivelul lor de

dezvoltare economica, sociala si culturala sensibil egal;

- reguli generale inerente ordinii juridice comunitare care sunt promovate

independent de ordinea juridica nationala; ele sunt o creatie a institutiilor

comunitare ( inclusive a Curtii de Justitie ) ca urmare a interpretarilor si

motivarilor legale, care sunt repetabile, pot lua conturul unor principii

generale.

In aprecirea importantei si eficientei acestor principii, trebuie observat ca

prima categorie de principii este prioritara, daca tratatele comunitare nu

cuprind prevederi exprese in sensul dorit.

Daca un asemenea principiu se regaseste in reguli de reglementare

comune, distinctia fata de acestea nu mai poate fi deosebit de clara.Aplicarea principiilor se poate face prin referire expresa in tratatele

comunitare.

Principiile general obligatorii trebuie sa fie general acceptate in ordinea

juridica nationala a statelor membre in scopul de a constitui principii

generale de drept comunitar. Nu este necesar, insa, ca ele sa fie expres

enuntate, ci numai sa fie acceptate chiar in diverse forme, precum in cazul

4


5/19

incorporarii in legea fundamentala nationala, in legi ordinare, in practica

jurisdictionala etc.

Desigur, un principiu care este propriu unui sistem national de drept si,

deci, nu are extensiunea necesara, astfel incat sa se regaseasca sub o forma

sau alta in sistemele din alte state membre, nu va putea fi invocat in fata

Curtii de Justitie ca fiind un principiu de drept comunitar.

Daca un principiu de drept obligatoriu trebuie sa indeplineasca o conditie

de generalitate prin raportare la statele membre, o regula de reglementare

comuna nu trebuie ca, in mod necesar, sa priveasca toate statele, fiind

suficient ca ea sa fie intalnita doar in cateva dintre ele, unde exista un interes

deosebit in rezolvarea unor situatii bine definite.Per a contrario, daca

solutiile oferite, spre exemplu, de doua sisteme sunt vadit diferite, fara vreo

posibilitate de apropiere, nu mai intra in discutie o reglementare comuna.

Principiile generale de drept pot fi invovcate atunci cand organele

comunitare de jurisdictie vor face un control de legalitate a actelor emise deinstitutiile comunitare.

b) Protectia drepturilor fundamentale ale omului

In fata curtii de Justitie au fost puse in discutie probleme privind protectia

drepturilor fundamentale ale omului in legatura cu care nici unul dintre

tratatele comunitare de baza adoptate nu a cuprins prevederi exprese sau cu

caracter general. Numai TMs. Prevede in art.6 ca Uniunea Europeana se

intemeiaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor

omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii

care sunt comune statelor membre, si respecta drepturile fundamentale asa

cum sunt ele garantate prin Conventia europeana pentru protectia drepturilor

omului si libertatilor fundamentale, semnata la Roma, la 4 noiembrie 1950,

si asa cum ele rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre.

Prin TA au fost introduce in MTs. noi dispozitii in aceasta materie art.F1,

devenit art.7 si modificat prin Tratatul de la Nisa, in urmatorul sens: ,, Pe

baza unei propuneri motivate din partea unei treimi dintre statele menbre, aParlamentului European sau a Comisiei, Consiliul, actionand cu o majoritate

de patru cincimi dintre membrii sai dupa obtinerea avizului conform

Parlamentului European, poate sa constate existenta unei incalcari grave si

persistente de catre un stat membru a principiilor mentionate in art.6, dupa

ce se va fi invitat guvernul statului in cauza sa-si prezinte observatiile sale.

5


6/19

Atunci cand este facuta o asemenea constatare , Consiliul, statuand cu

majoritate calificata, poate sa decida suspendarea unora dintre drepturile ce

decurg din aplicarea acestui Tratat statului membru in cauza, inclusiv

drepturile de vot ale reprezentantilor acestui stat membru in Consiliu.

Procedand in acest mod, Consiliul urmeaza sa ia in considerare

consecintele posibile ale unei asemenea suspendari asupra drepturilor si

obligatiilor persoanelor fizice si juridice. Obligatiile statului membru

respectiv, asumate in virtutea acestui Tratat, continua in orice caz sa ii

incube acestui stat.

Aceasta problema a fost amplificata in lumina regulilor mai stricte

prevazute in legislatia Germaniei privind protectia drepturilor omului, ca

principii generale ale dreptului comunitar. Astfel, in unele cazuri aflate atat

in fata Curtii de Justitie, cat si in fata tribunalelor nationale germane s-a

pretins ca unele acte comunitare erau nule avind in vedere prevederile lor

fundamentale care incalcau Legea fundamentala germana.Curtea de Justitite a precizat, insa, ca validitatea masurilor adoptate

de institutiile comunitare poate fi apreciata numai in lumina dreptului

comunitar si ea nu poate fi pusa in discutie prin afirmatiile ca masurile

contravin, fie drepturilor fundamentale asa cum sunt formulate de constitutia

acelui stat, fie principiilor sale constitutinale.

Respectarea acestor drepturi formeaza o parte integranta a principiilor

generale de drept protejate de Curtea de Justitie.

La Consiliul European de la Nisa din 7 11 decembrie 2000,

Parlamentul, Consiliul Uniunii Europene si Comisia au proclamat solemn

Carta drepturilor fundamentale ale omului care a fost elaborata de o

conventie compusa din 30 de reprezentanti ai parlamentelor nationale, 16

reprezentanti ai Parlamentului European, 15 reprezentanti personali ai sefilor

de stat sau de guvern si un comisar reprezentand Comisia.

S-a relevat ca , prin aceasta proclamare, protectia drepturilor

fundamentale la nivelul Uniunii va fi mai vizibila si mai transparenta pentru

cetatean si , in viitor, Curtea de Justitie va putea, de asemenea, sa se refere la

Carta cand se va examina compatibilitatea unui act specific cu drepturile

fundamentale, astfel atribuind Cartei rangul unei interpretari autentice a

principiilor juridice mentionate in art.6 din Tratatul privind UniuneaEuropeana, cu atat mai mult cu cat ea a fost aprobata de toate guvernele si

parlamentele.

Nu s-a putut stabili o democratie neta intre drepturile fundamentale

ale omului si alte principii de drept. Ele pot fi aplicate pana la confuziune. O

serie de astfel de principii au fost recunoscute de Curtea de Justitie , dar ele

pot intra si in categoria drepturilor omului.

6


7/19

Astfel, s-a acceptat dreptul fundamental la inviolabilitatea

domiciliului ca un principiu comun tuturor sistemelor juridice ale statelor

membre, dar protectia activitatilor private ale oricarei persoane, fizice sau

juridice, trebuie sa fie recunoscuta si ca un principiu general de drept

comunitar, deoarece in toate aceste sisteme orice interventie din partea

autoritatilor publice trebuie sa aiba o baza legala si sa fie justificata pe

motivele stabilite prin lege si, in consecinta, sistemele in cauza prevad, desi

in forme diferite, protectia contra interventiei arbitrare si disproportionate.

De asemenea, a fost afirmat dreptul de a forma sindicate, nici un fel

de restrictii in interesul securitatii si sigurantei publice, altele decat cele care

sunt necesare pentru protejarea acelor interese intr-o societate democratica,

neputand sa afecteze drepturile asigurate prin Conventia Europeana a

Drepturilor Omului din 1950, de la Roma si prin Protocoalele sale.

Principiul democratiei a fost luat in considerare atunci cand s-a decis

ca trebuie sa fie satisfacuta cerinta consultarii Parlamentului, impusa deart.43 alin 2CE, ca un mijloc prin care acesta ia parte la procesul legislativ

comunitar si ca un factor essential in echilibrul institutional urmarit de

Tratat, fiind astfel reflectata necesitatea participarii cetatenilor la exercitarea

puterii prin intermediul adunarii reprezentative.

In legatura cu dreptul la exercitarea vietii private, care este cuprins in

art.8 al Conventiei Europene asupra Drepturilor Omului si care deriva din

traditiile constitutionale comune ale statelor membre, Curtea a precizat ca

acesta este unul dintre drepturile fundamentale protejate de ordinea juridica

comunitara, el incluzand in special, dreptul persoanei de a se pastra secreta

starea sa de sanatate.. Asupra acestor drepturi astfel protejate pot fi impuse

restrictii cu conditia ca ele in fapt sa corespunda obiectivelor de interes

public general si sa nu constituie cu privire la scopul urmarit, o interferenta

disproportionata si intolerabila prin care se incalca insasi esenta dreptului

protejat.

Dreptul la respectarea vietii private impune respectarea in totalitate a

refuzului celui interesat de a se supune unui test de depistare ( SIDA), dar

acest refuz poate sa justifice un refuz de angajare daca testul este realmente

necesar pentru a se evalua aptitudinea angajatului.

In aceeasi privinta, s-a retinut ca, in timp ce simpla inregistrare decatre un angajator a datelor normative privind remuneratia platita angajatilor

sai nu poate sa constituie o interferenta cu viata privata, comunicarea acestor

date tertilor, incalca dreptul persoanelor respective la respectarea vietii

private, indiferent de folosirea ulterioara a datelor astfel communicate si

constituie o interferenta in intelesul aceluiasi art.8; pentru stabilirea unei

asemenea interferente nu are importanta daca informatiile comunicate au

7


8/19

caracter sensibil sau daca persoanele in cauza au fost supuse unor

inconveniente in orice mod, fiind suficient ca datele privind remunerarea

primita de un angajat sau pensionar sa fi fost communicate de angajator unui

tert.

In ceea ce priveste dreptul tuturor persoanelor, in proceduri

contradictorii, la un proces corect, s-a aratat ca in art.6 din Conventia

Europeana a Drepturilor Omului nu se opune faptului Curtii de Justitie de a

refuza o cerere pentru permisiunea de a se prezenta observatii scrise ca

raspuns la opinia avocatului general.

Drepturile fundamentale care sunt o parte a principiilor generale ale

dreptului comunitar nu sunt absolute, ci trebuie avute in vedere in relatie cu

functia lor sociala si, in consecinta, exercitarea dreptului de proprietate al

libertatii de a desfasura un comert sau o profesie poate fi restransa, in special

in contextul unei organizari comune a pietei, cu conditia ca aceste

restrangeri in fapt sa corespunda obiectivelor de interes general urmarite deComunitate si sa nu constituie in relatie cu scopul urmarit o interferenta

disproportionata si intolerabila, care sa afecteze substanta drepturilor astfel

garantate.

c) Principiul respectarii dreptului la aparare

Un alt principiu care trebuie sa fie observat in procesul aplicarii dreptului

comunitar este principiul dreptului la aparare sub multiplele sale aspecte.

Astfel, sub aspectul dreptului de a fi audiat, trebuie subliniat ca respectarea

principiului se impune atat in privinta audierii in procedurile in care pot fi

impuse sanctiuni, chiar in procedurile administrative, cat si in problema

audierii martorilor asupra unor probleme determinate, cand aceasta a fost

ceruta.

In prima situatie masura impusa cu ignorarea principiului, poate fi

anulata sau atenuata precum in cauzele privind personalul Comunitatii si

concurenta art.85- 86 CE in acest din urma caz observarea principiului

cerand ca intreprinderilor in cauza sa li se permita posibilitatea de a-si facecunoscute punctele lor de vedere asupra adevarului si relevantei faptelor si

imprejurarilor invocate si asupra documentelor folosite de Comisie in

sprijinul afirmatiei , ca exista o incalcare a legii.

In a doua situatie nu trebuie refuzata cererea de audiere a martorilor care

au fost solicitati sau sa fie impiedicata asistarea la audierea lor. Totusi,

dreptul de a fi audiat intr-o procedura administrativa impotriva unei

8


9/19

persoane determinate care trebuie sa fie respectat, chiar in absenta oricaror

reguli care carmuiesc procedura, nu poate fi transpus la procedura legislativa

care duce la adoptarea unei masuri de aplicare generala, iar faptul ca un

operator economic este privit direct si individual de regulamentul contestat

nu modifica aceasta constatare.

S-a mai decis ca trebuie sa fie anulata, pentru incalcarea principiului audi

alteram parte, o decizie a Comisiei bazata pe rezultatul unei anchete

rezumata intr-un raport al unei vizite de inspectie prin care se refuza

definitiv punerea in sarcina FEOGA a unor cheltuieli facute de un stat

membru, cand raportul in cauza a ajuns la autoritatile statului membru

respectiv ( care nu a avut cunostinta de raport inainte de a fi distribuit )

numai dupa ce decizia contestata a fost adoptata, astfel incat statul membru

nu a avut posibilitatea de a discuta rezultatul investigarii inainte de decizia

finala.

Principiul dreptului la audiere trebuie sa se aplice in orice procedura care poate sa aiba ca rezultat o decizie a unei institutii comunitare afectand

apreciabil interesele unei persoane, in acest sens retinandu-se ca, desi

adoptarea si publicarea rapoartelor Curtii de Conturi nu sunt decizii care sa

afecteze direct drepturile persoanelor mentionate in cuprinsul lor, ele sunt

susceptibile de a avea consecinte asupra acestor persoane astfel incat celor in

cauza trebuie sa le fie data posibilitatea de a face observatii asupra acelor

probleme din rapoarte care se refera la ei nominal , inainte ca aceste rapoarte

sa fie redactate.

In conexiune cu dreptul de a fi audiat se afla si dreptul de a obtine

informatii, de ex. despre documente care determina Comisia sa hotarasca

asupra faptului daca un accord a incalcat art.85, cu respectarea

confidentialitatii in cazul secretului professional, fata de tertii interesati.

Sub un alt aspect, dreptul la aparare trebuie sa fie asigurat si in privinta

dreptului de asistenta din partea autoritatilor nationale si a dreptului de

asistenta si reprezentare legala in legatura cu care exista privilegiul

profesional legal. Acest privilegiu se intemeiaza pe eliminarea riscului ca

scrisorile ce emana de la persoanele care au nevoie de un sprijin juridic de la

un jurist sa nu fie urmarite si folosite impotriva lor cat timp se afla in

mainile acestuia, iar daca se afla si in mainile acelor persoane, numai dacasunt indeplinite conditiile in sensul ca privilegiul nu se extinde dincolo de

corespondenta privind dreptul de aparare asupra clientului si ca sa se

limiteze la corespondenta cu juristi independenti.

Nu mai putin, principiul dreptului la aparare trebuie sa calauzeasca

procedura in fata organelor comunitare de justitie.

9


10/19

d) PRINCIPIUL AUTORITATII DE LUCRU JUDECAT

Principiul autoritatii de lucru judecat un principiu larg acceptat

inseamna ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data non bis in

idem. In practica, insa, daca o sanctiune este aplicata de doua ori pentru

acelasi act, intr-o procedura diferita, dar potrivit unor reguli avand in

intregime scopuri diferite, se considera ca principiul este respectat.

Intrebarea care s-a formulat pentru darea unei hotarari preliminare in

sensul daca pot fi acceptate doua proceduri paralele, una a Comunitatii si

alta nationala, astfel ca sa se impuna o dubla sanctiune in materie de

carteluri, a primit raspuns pozitiv.

Astfel, s-a aratat ca posibilitatea sanctiunilor concurente nu inseamna in

mod necesar ca posibilitatea a doua proceduri paralele urmarind scopuri

diferite este inacceptabila.Acceptibilitatea unei proceduri duale de acest fel reiese din sistemul

special de impartire a jurisdictiei intre Comunitate si statele cu privire la

carteluri.

Daca, totusi, posibilitatea a doua proceduri care sa fie urmate separat ar

duce la impunerea de sanctiuni consecutive, o cerinta generala de justitie

naturala, precum aceea care era prevazuta la sfarsitul parag.2 al art.90

CEDO, reclama ca orice decizie anterioara sanctionatoare sa fie luata in

calcul in determinarea oricarei sanctiuni care urmeaza sa fie impusa. In orice

caz, in masura in care nu a fost elaborat vreun regulament potrivit art.87

alin.2, lit.e CE, nici un mijloc de evitare a unei astfel de posibilitati nu

urmeaza a fi aflat in principiile generale de drept comunitar.

Rezulta din acest caz ca este necesar ca faptele incriminate sa se fi produs

pe teritoriul comunitar si procedurile respective sa fie introduse in fata

instantelor aflate in cadrul acestuia.

e)Principiul certitudinii juridice

Principiul certitudinii juridice, care este un principiu fundamental al

oricarui sistem juridic, are un rol important in dreptul comunitar. Potrivit lui,

aplicarea legii la o situatie specifica trebuie sa fie previzibila.

Principiul poate fi descris ca obligatia ce revine autoritatilor publice

de a asigura ca legea sa fie usor de stabilit de catre aceia carora li se aplica si

10


11/19


12/19

In domeniul aplicarii art.119 CE, Curtea s-a pronuntat in sensul ca

importante consideratii de certitudine juridica afectand toate interesele

implicate, atat publice, cat si private, fac, in principiu, imposibila

redeschiderea problemei platii pentru trecut, efectul direct al art.119,

neputand sa fie invocat in scopul sustinerii reclamatiilor privind perioadele

de plata anterioare datei hotararii Curtii, cu exceptia acelor lucrari care au

introdus deja actiuni ori au facut o cerere echivalenta.

Caracterul obigatoriu al acestui principiu a fost, insa, atenuat in

conceptia Curtii, care il priveste mai curand ca un scop dezirabil, potrivit

precizarilor sale in sensul ca atat timp cat Comisia nu a luat o decizie asupra

noilor acorduri notificate, acestea pot fi puse in aplicare pe riscul partilor, de

unde rezulta ca notificarea facuta conform art.4 alin.1, din Regulamentul

nr.17 mentionat nu avea efect suspensiv, iar protectia certitudinii juridice nu

ar fi fost aplicabila acestor acorduri incheiate dupa intrarea in vigoare a

Regulamentului.Se mai impune evocarea si a altei atenuari in aplicarea principiului,

atunci cand s-a admis ca, desi ca regula generala, acesta impiedica un act

comunitar sa aiba efect de la o data anterioara publicarii lui, situatia poate sa

fie in mod exceptional diferita cand scopul care urmeaza a fi atins reclama

acest lucru si asteptarile legitime ale persoanelor in cauza sunt in mod

corespunzator respectate.

Prin urmare, aplicarea retroactiva a actelor institutiilor este admisibila

daca ea este susceptibila de a situa persoana respectiva intr-o situatie mai

favorabila si cu conditia ca asteptarile ei legitime sa fie respectate.

In scopul asigurarii respectarii principiilor certitudinii juridice si

asteptarilor legitime, regulile materiale de drept comunitar trebuie sa fie

interpretate ca aplicandu-se situatiilor existente anterior intrarii lor in vigoare

numai in masura in care rezulta in mod clar in termenii, obiectivele si

schema lor generala ca trebuie sa le fie dat un asemenea efect.

Domeniile in care este necesar ca principiul certitudinii juridice sa se

impuna cu deosebire, privesc termenele si durata prescriptiei, protectia

drepturilor dobandite, neretroactivitatea si imediata aplicare a legii, legitima

asteptare ( incredere legitima ) fata de masurile legislative, folosirea unei

limbi inteligibile, ca si aplicarea principiului patere legem quam ipse fecisti,care inseamna ca fiecare autoritate trebuie sa se supuna propriilor sale

reguli .

12


13/19

e) PRINCIPIUL EGALITATII

Acest principiu considerat ca derivand din natura dreptului comunitar

presupune, in primul rand, excluderea discriminarii, adica un tratament egal

al partilor in situatii identice si comparabile. El este prevazut, prin aplicatii,

in chiar textele tratatelor comunitare.

Astfel, art.141 CE interzice discriminarea intre sexe prin aplicarea

principiului ca femeile si barbatii au drepturi egale , iar in art.12 CE interzice

expres discriminarea pe motive de nationalitate,Consiliul putand sa adopte

conform procedurii prevazute de art.251 CE reguli in scopul interzicerii unei

astfel de discriminari si, conform art.13 CE, sub rezerva dispozitiilor

Tratatului si, in limitele competentelor conferite de acesta Comunitatii, sa ia

masuri corespunzatoare, in unanimitate pe baza unei propuneri din parteaComisiei si dupa consultarea Parlamentului, pentru combaterea discriminarii

bazate pe sex, origine etnica ori rasiala, religie ori credinta, handicap, varsta

sau orientarea sexuala. Articolul 40 alin.3, fraza a doua CE exclude orice

discriminare intre producatori si consumatori in cadrul Comunitatii in

organizarea comuna a pietelor agricole. Alte dispozitii interzic discriminarea

in materia liberei circulatii a marfurilor, persoanelor si capitalului. In

practica s-a statuat ca posibilele divergente intre legislatiile nationale, pot

crea obstacole la libera circulatie a produselor, dar acestea trebuie acceptate

numai in masura in care sunt recunoscute a fi necesare in scopul satisfacerii

cerintelor obligatorii privind, in special, eficacitatea supravegherii fiscale,

protectia sanatatii publice, corectitudinea tranzactiilor comerciale si apararea

consumatorului, adica trebuie sa existe un interes general. Discriminarea

trebuie sa fie justificata suficient si obiectiv, si nu arbitrar. Pe de alta parte,

diferentele in situatie, care sunt datorate fenomenelor naturale nu pot sa fie

descrise ca fiind discriminare in intelesul Tratatului. ,, Aceasta din urma

priveste doar diferentele de tratament care apar in activitatea umana si , in

special, din masurile luate de autoritatile publice, ca discriminare.

Comunitatea nu are nici o obligatie de a lua masuri de inlaturare a

diferentelor care sunt consecinta inegalitatilor naturale.

g) PRINCIPIUL PROPORTIONALITATII

Inainte a fi incorporate in alin.3 din art.3B CE, acest principiu a fost deja

recunoscut in jurisprudenta. El este afirmat in diverse sisteme juridice, cu

13


14/19

deosebire in cel german. El presupune ca legalitatea regulilor comunitare sa

fie supusa conditiei ca mijloacele folosite sa fie corespunzatoare obiectivului

legitim urmarit de aceste regului sin u trebuie sa depaseasca, sa mearga mai

departe decat daca este necesar s ail atingasi, cand exista posibilitate de

alegere intre masuri corespunzatoare, in principiu, trebuie trebuie sa fie

aleasa cea mai putin oneroasa.

S-a observat, in aceasta privinta, ca odata ce un scop sau un obiectiv al

unei masuri este identificat, o tripla examinare trebuie sa fie efectuata: daca

masura este un mijloc corespunzator sau folositor pentru realizarea

obiectivului si daca exista o legatura rezonabila intre masura si obiectiv.

Totusi, s-a accentuat ca, intr-un domeniu in care organele legislative

comunitare au o larga libertate de actiune care corespunde responsabilitatilor

politice ce le revin prin Tratat, numai daca o masura este manifest

necorespunzatoare avand in vedere obiectivul care ii este cerut institutiei

competente sa il urmareasca, legalitatea ei este afectata.

h) PRINCIPIUL LOIALITATII

Acest principiu, consacrat de Tratat si promovat, de asemena, de

Curtea de Justitie, denumit si principiul solidaritatii, este prevazut la

art.10 CE, care dispune ca statele membre vor lua toate masurile

necesare, indiferent ca sunt generale sau speciale, de a asigura

indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa

de institutiile Comunitatii si ca ele faciliteaza acesteia indeplinirea

misiunilor ei. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclita

realizarea obiectivelor Tratatului.

Principiul in cauza a fost cel mai clar exprimat intr-o cauza in care

Curtea a considerat ca, prin ruperea legaturii dintre avantaje si obligatiile

ce rezulta din calitatea de membru CE, un stat membru a primejduit

egalitatea intre statele membre si cetatenii lor si nu a respectatsolidaritatea care era ceruta statelor membre.

In analiza acestui principiu, considerat si el ca derivand din natura

dreptului comunitar, se poate constata ca sunt dispuse trei obligatii in

sarcina statelor membre, doua pozitive si una negativa. Obligatiile

pozitive nu au o forma concreta, ci mai curand una generala. O forma

concreta a lor va putea fi dobandita, cu toate acestea in conjunctie cu

14


15/19

obligatiile si obiectivele specificate oriunde in Tratat ori care se

intemeiaza pe acesta.

Prima obligatie pozitiva este precizata in partea I -a art.10 alin.1, in

sarcina statelor membre, in sensul de a lua toate masurile

corespunzatoare, indiferenta ca sunt generale sau speciale, spre a asigura

indeplinirea obligatiilor ce rezulta din Tratat ori din actiunea intreprinsa

de institutiile Comunitatii.

In aceasta privinta o obligatie importanta a statelor membre este

aceea de a adapta prevederile si practicile lor nationale la cerintele

dreptului comunitar impuse prin tratatele comunitare sau prin actele

derivate.

In mod concret, o astfel de obligatie a fost dedusa din art.10 alin.1, spre

exemplu, de Curtea de Justitie atunci cand a decis ca, in absenta unor

reguli comunitare care sa carmuiasca o anumita materie, sistemul juridic

al unui stat membru trebuie sa asigure protectia juridica pe carepersoanele o obtin din efectul direct al dreptului comunitar. Ca atare,

revine acestui sistem juridic rolul de a desemna tribunalele care sunt

competente si de a determina conditiile procedurale care carmuiesc

actiunile juridice destinate sa salvgardeze drepturile pe care subiectii le

dobandesc din efectul direct al dreptului comunitar, fiind inteles ca astfel

de conditii nu pot sa fie mai putin favorabile decat cele pentru actiuni

similare de natura nationala, interna, si ca sub nici o imprejurare ele nu

pot sa fie astfel adaptate incat sa se faca imposibila, in practica,

exercitarea drepturilor pe care tribunalele sunt obligate sa le protejeze.

JURISPRUDENTA CURTILOR COMUNITARE DE JUSTITIE

In general jurisprudenta nu este acceptata ca izvor de drept in sistemul

juridic continental. Hotararile judecatoresti nu sunt obligatorii pentru

cazurile ce ar surveni in viitor. In principiu, ele nu au efecte erga omnes.

Cu toate acestea, se considera ca fiecare aplicare a dreptului necesitainterpretare, care inseamna ca, intr-un fel sau altul, regulile sunt

perfectioniste si suplimentare, astfel ca sunt impuse noi reguli, care, desi

teoretic ele obliga numai partile in litigiu, in practica au o valabilitate

generala de lege, intrucat justitia nu se va guverna ea insasi daca nu sunt

prezente motive rationale. Interpretarea dreptului ar urma sa fie ca atat mai

necesara cu cat legea este mai generala si lacunele mai prezente. In acelasi

15


16/19

sens, se considera ca jurisprudenta Curtii este un izvor esential de drept

intrucat in numeroase probleme Curtea de Justitie completeaza si precizeaza

dispozitiile Tratatului , concomitent cu asigurarea respectarii lor.

S-a mai aratat ca Tratatul de la Roma are in fapt caracteristicile unui

tratat cadru in sensul ca el stabileste in mod foarte general un anumit

numar de obiective si precizeaza un cadru in care politicile destinate sa

realizeze aceste obiective urmeaza sa fie puse in aplicare, astfel ca frecvent

el recurge la concepte cu un contur neclar, cum ar fi art.28 care nu

precizeaza exact ce inseamna ,, masuri cu efect echivalent restrictiilor

cantitative sau art. 39 care nu specifica domeniul de aplicare al exceptiilor de

,, ordine publica la libera circulatie a lucratorilor.

CUTUMA

Pana in prezent cutuma nu a fost luata in considerare ca un posibil izvor

de drept comunitar. Spre exemplu, nu a fost acceptat ca fiind o cutuma faptul

ca un stat nu si-a indeplinit obligatia impusa, de a realiza un rezultat

determinat in cadrul unei perioade scurte de timp, iar institutiile comune nu

au reactionat suficient de energic contra acestei inactiuni. Cu alte cuvinte,

conduita neglijenta nu poate sa fie insusita ca o practica obisnuita, iar faptul

contrar, ca s-a aplicat o linie de conduita anume intr-o perioada de timp data,

nu indrituieste la pastrarea ei. Este necesar, deci, sa fie indeplinita, pe langa

conditia unei practici indelungate, relative continua si repetata, si conditia

unei convingeri ca este exprimata o regula de conduita cu putere juridica

obligatorie opinion juris sive necesitatis.

Astfel, s-a considerat ca practica Parlamentului, fara aprobarea statelor

membre de a tine pana la jumatate din sesiunile sale la Luxemburg, nu poate

fi privita ca a fi creat o cutuma care sa adauge la decizia statelor in materie si

sa impuna Parlamentului ca unele dintre sedintele sale sa aiba loc la

Luxemburg.

DREPTUL INTERNATIONAL

16


17/19

Deoarece o mare parte din regulile de drept international nu au o natura

obligatorie, ele sunt aplicate ca reguli de drept comunitar sau ca principii

generale de drept.

Curtea de Justitie a aplicat dreptul international ca izvor al dreptului

comunitar, in materie vamala, desi nu era obligata, intrucat nu este stricto

sensu parte a ordinii juridice comunitare.

In acest sens, interpretarea regulilor de clasificare aplicabile Tarifului

Vamal Comun poate sa fie bazata pe principiile ce fundamenteaza acordurile

incheiate de Comunitate in cadrul GATT. Ca atare, aceste principii

concureaza la interpretarea dreptului comunitar.

In mod asemanator, au fost avute in vedere activitatile din cadrul unor

organisme internationale, precum Codex Alimentarius Committee din carul

FAO si Organizatia Mondiala a Sanatatii, atunci cand Curtea de Justitie a

hotarat cu privire la impunerea de catre un stat membru a unor restrictii

cantitative pentru ca marfurile in cauza ar constitui un risc pentru sanatateapublica.

Alteori, Curtea a facut numai trimitere la principiile dreptului

international ori s-a decis in sensul ca legislatia comunitara trebuie sa fie

interpretata, in masura posibilului, in asa fel incat sa fie compatibila cu

dreptul international, in special cand prevederile ei sunt destinate in mod

specific sa dea urmare unui acord international incheiat de Comunitate.

DREPTUL NATIONAL

Uneori, dreptul national poate constitui izvor al dreptului comunitar prin

referiri fie exprese, fie implicite.

Referirile exprese sunt, evident, prevazute in chiar actele comunitare.

Mentionam cu titlu de exemplu, art 48 CE, care priveste constituirea

societatilor si firmelor in conformitate cu legea statului membru, art.256 CE,

privind executarea unei decizii, a Consiliului sau a Comisiei, impunand

obligatii pecuniare, executare care trebuie sa fie carmuita de regulile de

procedura civila in vigoare in statul pe teritoriul caruia ea este realizata ori

art.288 alin.1 CE, privind raspunderea contractuala a Comunitatii careurmeaza a fi carmuita de legea aplicabila contractului in cauza, fiind,

evident, implicate legi nationale diferite, in functie de statele in discutie.

In principiu ordinea juridica comunitara nu tinde a defini conceptele pe

baza unuia sau mai multor sisteme juridice, daca nu exista prevedere expresa

in acest sens.

17


18/19

Referirile implicite sunt facute special de curtile comunitare de justitie in

cazurile ce le sunt deduse. Ele au aplicat notiuni juridice din dreptul

national. In acest sens s-a sustinut ca sistemul juridic national din fiecare stat

membru, urmeaza, in absenta unor reguli comunitare, sa desemneze

tribunalele avand competenta si sa determine conditiile procedurale care sa

carmuiasca actiunile in procesele destinate sa asigure protectia drepturilor pe

care cetatenii le au ca rezultat al efectului direct al dreptului comunitar, fiind

inteles ca astfel de conditii nu pot sa fie mai putin favorabile decat cele

privitoare la actiuni similare de natura interna ( principiul echivalentei ) si sa

nu faca virtual imposibila ori excesiv de dificila exercitarea drepturilor

conferite de dreptul comunitar ( principiul eficacitatii ). Fiind stabilite, de

exemplu, termene de prescriptie rezonabile, este posibil, in practica, sa se

exercite drepturile pe care tribunalele nationale sunt obligate sa le protejeze.

Principiul echivalentei poate fi interpretat ca obligand un stat membru sa

extinda regulile sale de prescriptie cele mai favorabile la toate actiunilepentru restituirea taxelor si impozitelor incasate cu incalcarea dreptului

comunitar; astfel ca dreptul comunitar nu impiedica in principiu ca legislatia

unui stat membru sa stabileasca, pe langa un termen de prescriptie aplicabil

conform dreptului comun actiunilor intre persoane pentru recuperarea

sumelor platite dar nedatorate, reguli detaliate specifice ( care sunt mai putin

favorabile ) carmuind reclamatiile si procedurile legale privind contestarea

impunerii de taxe si de alte obligatii financiare; situatia ar fi diferita numai

daca aceste reguli detaliate s-ar aplica doar actiunilor intemeiate pe dreptul

comunitar pentru restituirea unor asemenea taxe si impozite.

Principiul eficacitatii este aplicabil si in cazul in care, in absenta regulilor

comunitare, ii incumba sistemului juridic intern al statului membru sa

stabileasca reguli procedurale detaliate care sa carmuiasca actiunile pentru

restituirea taxelor incasate in incalcarea dreptului comunitar, inclusiv

problemele subsidiare precum plata de dobanzi, astfel ca actiunile introduce

de persoane la tribunalele unui stat membru in aceste materii sunt supuse

regulilor nationale de procedura care pot, in special, sa pretinda

reclamantilor sa actioneze cu diligenta rezonabila in scopul de a evita

pierderea sau dauna ori sa-i limiteze intinderea.

Cu referire la cele doua principii mentionate al echivalentei si aleficacitatii, s-a retinut ca, in plus, desi dreptul national este acela care

determina pozitia si interesul legal al persoanelor de a introduce actiuni,

dreptul comunitar impune toutsi ca legislatia nationala san u submineze

dreptul la protectie juridical efectiva. Principiul protectiei juridice effective a

drepturilor pe care ordinea juridical comunitara le confera persoanelor

trebuie sa fie interpretat in sensul ca nu se opune legislatiei nationale potrivit

18


19/19

careia un importator nu are posibilitatea de a introduce actiuni judecatoresti

pentru a contesta o masura adoptata de autoritatile publice in virtutea careia

marfurile vandute unui detailist sunt sechestrate, daca exista la dispozitia

acestui importator, avand in vedere ca autoritatile respective l-au amendat de

asemenea, un remediu legal care asigura respectarea drepturilor ce ii sunt

conferite de dreptul comunitar.

S-a mai evidentiat ca un stat membru are obligatia de a repara daunele

cauzate unei persoane prin refuzul de a emite o licenta de export in

incalcarea art.34 CE cand regula de drept comunitarincalcata este destinata

sa confere drepturi persoanelor, incalcarea este destul de serioasa si exista o

legatura cauzala directa intre incalcare si dauna suferita de persoane. Sub

aceasta rezerva, statul trebuie sa repare consecintele pierderii sau daunei

cauzate4 prin incalcarea dreptului comunitar ce ii poate fi atribuita, in

conformitate cu dreptul intern privind raspunderea, dar conditiile stabilite

prin legile interne aplicabile nu trebuie sa fie mai putin favorabile decat celeprivind reclamatiuni interne similare ori sa fie redactate in asa fel incat in

practica sa faca imposibila sau excesiv de dificila obtinerea reparatiunii.

Tot astfel, nimic nu impiedica tribunalele nationale, din punct de vedere

al dreptului comunitar, de a tine seama, potrivit dreptului lor national, de

faptul ca, spre exemplu, era posibil pentru taxele necuvenit percepute sa fie

incorporate in preturile intreprinderii raspunzatoare pentru taxa sis a fie

trecute asupra cumparatorilor.

Cu toate acestea, legea nationala nu se aplica discretionar. Astfel,

procedurile nationale care sunt mai putin favorabile, nu pot fi aplicate.

MASTERAND

VLAD MIHAELA

19

DREPT COMUNITAR GENERAL

Documents

Transcript of DREPT COMUNITAR GENERAL