Drept Civil Succesiuni Partea I

8/13/2019 Drept Civil Succesiuni Partea I

http://slidepdf.com/reader/full/drept-civil-succesiuni-partea-i 1/78

DREPT CIVIL

– DREPT SUCCESORAL –

2012



DREPT CIVIL: DREPT SUCCESORAL 7

– INTRODUCERE –

1.Obiectivele cursului.......................................................................................................................... 7 2.Competenţe conferite...................................................................................................................... 7 3.Structura cursului………................................................................................................................... 8

1. OBIECTIVELE CURSULUI.

Obiectivele cursului constau, în principal , în familiarizarea studenţilor cu:- regulile generale privitoare la moştenire, respectiv necesarele precizări de ordinterminologic, felurile moştenirii (moştenirea legală, moştenirea testamentară şicoexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară), caracterele juridice ale moştenirii(transmisiune mortis causa, universală, unitară şi indivizibilă), deschiderea moştenirii(locul şi data deschiderii moştenirii), condiţiile generale ale dreptului la moştenire(capacitatea succesorală, vocaţia la moştenire şi nedemnitatea succesorală);- principiile moştenirii legale, respectiv vocaţia succesorală legală, principiile generaleale devoluţiunii legale, reprezentarea succesorală;- drepturile succesorale ale moştenitorilor legali , respectiv drepturile succesorale alesoţului supravieţuitor al defunctului, drepturile succesorale ale rudelor defunctului şimoştenirea vacantă;

- testamentul , respectiv definiţia, caracterele şi cuprinsul testamentului, condiţiile devaliditate ale testamentului, interpretarea şi proba testamentului, formele testamentelor(testamentele ordinare, testamentele privilegiate şi dispoziţiile de ultimă voinţă cu privirela depunerile la bănci);- legatul , respectiv definiţia, condiţiile şi clasificarea legatelor, efectele şi ineficacitatealegatelor;- exheredarea, respectiv felurile, efectele şi nulitatea dezmoştenirii;- execuţiunea testamentară, respectiv delimitarea execuţiunii testamentare, drepturileşi obligaţiile executorului testamentar, încetarea execuţiunii testamentare;- limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile succesiunii , respectivoprirea pactelor asupra unei moşteniri nedeschise, substituţia fideicomisară, oprirealiberalităţilor care încalcă rezerva succesorală, cotitatea disponibilă specială a soţului

supravieţuitor, determinarea masei succesorale, reducţiunea liberalităţilor excesive;- transmisiunea moştenirii , respectiv dreptul de opţiune succesorală, transmisiuneapatrimoniului succesoral (activul şi pasivul moştenirii), dobândirea posesiunii moştenirii(sezina), petiţia de ereditate;- indiviziunea succesorală, respectiv noţiunea şi regimul aplicabil indiviziuniisuccesorale, imprescriptibilitatea dreptului de a cere ieşirea din indiviziune;- procedura succesorală notarială, respectiv deschiderea, desfăşurarea şisuspendarea procedurii succesorale, certificatul de moştenitor;- partajul succesoral , respectiv noţiunea, condiţiile generale de fond, obiectul, formeleşi desfiinţarea partajului succesoral; obligaţia de garanţie între copărtaşi; drepturilecreditorilor cu privire la partajul succesoral;- partajul de ascendent , respectiv noţiunea, condiţiile, efectele şi cauzele deineficacitate ale partajului de ascendent.Evident, prezentul suport de curs, datorită limitărilor de întindere, este insuficient unei

depline aprofundări a materiei dreptului succesoral , astfel încât, pentru optime rezultate încadrul activităţii lor profesionale în calitate de studenţi , aceştia ar trebui să recurgă şi launa sau mai multe din lucrările recente indicate în bibliografia aflată la sfârşit .

2. COMPETENŢE CONFERITE.

După parcurgerea materialului, fiecare student va fi capabil să descrie şi să explicecorelaţia dintre diversele părți ale dreptului succesoral - mecanismul de transmisiunesuccesorală; să explice noţiunile de bază din cadrul materiei dreptului de moştenire, săcoreleze normelor generale cu normele speciale ale dreptului succesoral, să manifeste oatitudine responsabilă faţă de pregătirea continuă, cunoaşterea operativă şi aplicareacorespunzătoare a noilor legi sau a modificărilor legislative şi a jurisprudenţei; să explice şi

să interpreteze regimul juridic actual al dreptului la moştenire, aşa cum este reglementatde Noul Cod Civil şi de alte acte normative, să explice regimul juridic al fiecărei instituţii dedrept succesoral studiate, efectele juridice produse atât cu privire la raporturile dintre părţi



A

DREPT SUCCESORAL8

cât şi cu privire la efectele faţă de terţi; să explice procesul de evoluţie în reglementarea şiaplicarea acestui regim juridic, importanţa sa în cadrul societăţii contemporane; săinterpreteze normele juridice şi să analizeze jurisprudenţa în materie; să deceleze raportuldintre diversele instituţii care alcătuiesc materia succesiunilor; să aplice în practicăelementele teoretice dobândite - corelarea cunoştinţelor teoretice cu abilitatea de a leaplica în practică în vederea dezvoltării abilităţilor de a acţiona de pe poziţia fiecărei părţidin proces, a notarului public, a avocatului, consilierului juridic, judecătorului în

soluţionarea cauzelor de drept succesoral.De asemenea, studentului îi va creşte nivelul de comprehensiune a importanţeiregimului juridic al dreptului la moştenire, i se va dezvolta o axiologie a dreptuluisuccesoral, precum şi o atitudine responsabilă faţă de pregătirea teoretică şi practică îndomeniu, cunoaşterea evoluţiei legislative în materie - condiţii indispensabile pentru oabordare corectă, ca practician al dreptului, a nenumăratelor situaţii concrete care implicăinstituţia succesiunilor în lumina Noului Cod Civil.

RESURSE ŞI MIJLOACE DE LUCRU:

Pentru parcurgerea cu succes a materiei în vederea dobândirii competenţelor specificefiecărei unităţi de învăţare, fiecare student va trebui obligatoriu să deţină şi săîntrebuinţeze efectiv Codul civil – Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15.7.2011, cu modificările şicompletările ulterioare – precum şi Legea nr. 71/2011 pentru punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codului civil , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409din 10.06.2011, cu modificările şi completările ulterioare.

3. STRUCTURA CURSULUI.

Temele sunt următoarele:Unitatea de învăţare 1: Consideraţii generale privitoare la moştenire;Unitatea de învăţare 2: Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni ;Unitatea de învăţare 3: Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii.

Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului;Unitatea de învăţare 4: Drepturile succesorale ale rudelor defunctului. Moştenirea vacantă;Unitatea de învăţare 5: Testamentul ;Unitatea de învăţare 6: Legatul .Unitatea de învăţare 7: Dezmoştenirea. Execuţiunea testamentară;Unitatea de învăţare 8: Limitele dreptului de a dispune asupra moştenirii ;Unitatea de învăţare 9: Rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă;Unitatea de învăţare 10: Dreptul de opţiune succesorală;Unitatea de învăţare 11: Transmisiunea activului şi pasivului moştenirii. Sezina;Unitatea de învăţare 12: Petiţia de ereditate. Indiviziunea succesorală. Procedura

succesorală notarială;Unitatea de învăţare 13: Partajul succesoral ;

Unitatea de învăţare 14: Partajul de ascendent .




– Unitatea de învăţare 1 –

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVITOARE LA MOŞTENIRE

1.1.Introducere...................................................................................................................................... 11 1.2.Competenţe.................................................................................................................................... 11 1.3.Precizări terminologice. Felurile moştenirii............................................................................ 11

1.4.Raportul juridic de drept succesoral…..................................................................................... 12 1.5.Caracterele juridice ale transmiterii moştenirii...................................................................... 15 1.6.Data deschiderii moştenirii......................................................................................................... 17 1.7.Locul deschiderii moştenirii........................................................................................................ 18 1.8.Rezumat - legislaţia anterioară…….......................................................................................... 19 1.9.Test de evaluare……………………............................................................................................... 20

1.1. INTRODUCERE. Această unitate de învăţare urmăreşte familiarizarea studenţilor cu aspectele teoretice şi practice

atât ale raportului juridic succesoral, cât şi ale regulilor generale privitoare la moştenire. Astfel, studenţiivor fi introduşi atât în studiul terminologiei juridice de drept succesoral, precum şi al felurilor moştenirii,cât şi al caracterelor juridice ale transmiterii moştenirii. De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu

aspectele teoretice şi practice ale deschiderii moştenirii (data şi locul deschiderii moştenirii).1.2. COMPETENŢE.

dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuniprezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea, precumşi de a explica corelaţia acestora cu restul materiei succesiunilor;

să explice şi să interpreteze caracterele juridice ale transmiterii moştenirii, precum şi regimul juridic al deschiderii moştenirii.

1.3. PRECIZĂRI TERMINOLOGICE. FELURILE MOŞTENIRII. Moştenirea este garantată prin dispoziţiile art. 46 din Constituţia României, astfel că, potrivit art. 557

alin. (1) Cod civil: „Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, prinmoştenire legală sau testamentară […]”.

Cele mai importante reglementări în materia moştenirii sunt cuprinse în Codul civil, Cartea a IV-a.intitulată „Despre moştenire şi liberalităţi ”:- Titlul I „Dispoziţii referitoare la moştenire în general ” (art. 953-962);- Titlul II „Moştenirea legală” (art. 963-983);- Titlul III „Liberalităţile” (art. 984-1099);- Titlul IV „Transmisiunea şi partajul moştenirii ” (art. 1100-1163).Trebuie să precizăm că, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.

287/2009 privind Codul civil , moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil suntsupuse legii în vigoare la data deschiderii moşteniri , adică Codului civil de la 1864.

Astfel, potrivit art. 953 Cod civil: moştenirea (succesiunea) „este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una ori mai multe persoane în fiinţă”.

Prin urmare:- moştenirea este o transmisiune de patrimoniu → obiectul transmisiunii fiind un patrimoniu;

- transmisiunea se face de la o persoană decedată ( persoană fizică), către una sau mai multepersoane ( persoane fizice sau juridice) → persoana de la care se transmite moştenirea poate finumai o persoană fizică (regulile care guvernează moştenirea nu se aplica în cazul încetăriiexistenţei unei persoane juridice - reguli specifice) → persoanele care dobândesc moştenirea trebuie să existe (să fie în fiinţă), neavând relevanţă dacă sunt persoane fizice, persoane juridicesau statul.

Deşi, Cod civil a adoptat termenul de „moştenire”, nu a renunţat nici la termenul de „succesiune”. Deasemenea, în doctrină, în aceeaşi accepţiune se întâlneşte şi termenul de „ereditate”.

În materia dreptului de moştenire, noţiunile de „moştenire” şi „succesiune” sunt, în principiu,sinonime, folosirea lor diferenţiată fiind dictată mai ales de considerente de formă.

În ceea ce priveşte termenul de „succesiune”, în materia moştenirii , acesta este folosit în sensrestrâns (transmisiune de drepturi pentru cauză de moarte – mortis causa), întrucât prin succesiune însens larg se desemnează orice transmisiune de drepturi , inclusiv cele inter vivos (între vii - ex. în cazulcontractului de vânzare-cumpărare avem o succesiune de titulari ai dreptului de proprietate).

Astfel, prin moştenire/succesiune în sens restrâns se înţelege:- fie transmisiunea patrimoniului persoanei decedate,- fie masa succesorală (patrimoniul succesoral).

În principal , persoanele care interesează dreptul de moştenire sunt:




DREPT SUCCESORAL12

- persoana decedată (defunctul al cărui patrimoniu se transmite, adică persoana despre a căreimoştenire este vorba): se mai numeşte şi autor (ex. autorul comun al comoştenitorilor ) sau decuius (abreviere din formula dreptului roman a expresiei: „is de cuius succesionis agitur ”,adică cel despre a cărui moştenire este vorba – întrebuinţarea termenului de cuius s-a impusmai ales din cerinţe stilistice, fiind mai preferabilă formula „moartea lui de cuius”, decât„moartea defunctului”) → iar în cazul moştenirii testamentare cel care lasă moştenirea senumeşte testator ;

- persoana sau persoanele care dobândesc patrimoniul lăsat de defunct : se numesc, în general moştenitori , succesori sau urmaşi , iar în cazul moştenirii testamentare şi legatari (universali ,cu titlu universal sau cu titlu particular );

Felurile moştenirii:Potrivit art. 955 alin. (1) Cod civil, patrimoniul succesoral „se transmite prin moştenire legală, în

măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament ”.Prin urmare, după izvorul vocaţiei succesorale a celor care dobândesc patrimoniul defunctului,

moştenirea este de două feluri:- moştenirea legală;- moştenirea testamentară.a. Moştenirea legală [în doctrină, moştenirea legală este numită şi moştenire ab intestat , moştenire

fără testament ] - avem moştenire legală când transmisiunea mortis causa a patrimoniului succesoralare loc în temeiul legii :

- moştenirea legală intervine, de regulă, numai când care cel care lasă moştenirea nu a dispus în

timpul vieţii de averea sa prin testament , moştenirea legală fiind un efect al raporturilor de familie;- excepţie: moştenirea este legală şi în cazul în care defunctul a lăsat testament , însă:- testamentul nu acoperă întreaga masă succesorală;- testamentul cuprinde alte dispoziţii decât cele referitoare la transmiterea masei succesorale

(ex. înlăturarea de la moştenire a unei rude, organizarea funeraliilor) → în cazul în care celînlăturat este moştenitor rezervatar , el va culege totuşi o parte din moştenire împotrivavoinţei testatorului, în calitate de moştenitor legal rezervatar .

Astfel, avem moştenire legală atunci când patrimoniul succesoral se transmite persoanelor stabilitede lege (în ordinea şi în cote strict determinate). Moştenitorii legali pot fi:

- moştenitori universali ,- moştenitori cu titlu universal ,- moştenitori cu titlu particular .

b. Moștenirea testamentară: avem moştenire testamentară în cazul când transmiterea patrimoniuluidefunctului (sau o parte a acestuia) are loc în temeiul voinţei testatorului, manifestată prin testament →

persoanele desemnate de testator să culeagă moştenirea se numesc legatari .Legatarul poate fi:- legatar universal având vocaţie la întregul patrimoniu lăsat de defunct,- legatar cu titlu universal având vocaţie la o fracţiune din masa succesorală;- legatar cu titlu particular având vocaţie la bunuri singulare, anume determinate.

Coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară - cele două feluri de moştenire, cea legală şi ceatestamentară, nu se exclud reciproc , ci moştenirea legală poate coexista cu moştenirea testamentară (oparte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenite testamentară, iar cealaltă parte prinmoştenire legală):

- în ipoteza în care testatorul a făcut un legat cu titlu universal , însă care nu epuizează întregul patrimoniu succesoral (ex. a lăsat numai 2/3 din patrimoniu), devoluţiunea moştenirii va fitestamentară în limitele legatului (2/3) şi legală pentru restul neacoperit (1/3);

- în ipoteza în care testatorul a lăsat prin testament întreaga moştenire altor persoane decât

moştenitorii rezervatari , moştenitorii rezervatari vor primi - prin moştenire legală - partea dinmoştenire cuvenită rezervei împotriva voinţei testatorului, iar devoluţiunea moştenirii va fi în partelegală (pentru rezerva succesorală) şi în parte testamentară (pentru partea care nu încalcărezerva succesorală);

Moştenirea testamentară înlătură pe cea legală dacă:a) testatorul a instituit unul sau mai mulţi legatari universali care împreună au vocaţie la întreaga

moştenire;b) nu există moştenitori rezervatari .Cumularea calităţii de moştenitor legal cu cea de legatar : o persoană poate să cumuleze cele două

calităţi, de moştenitor egal şi de legatar , culegând o parte din moştenire în calitate de legatar şi o altă parte din moştenire în calitate de moştenitor legal.

1.4. RAPORTUL DE DREPT SUCCESORAL. Raportul juridic de drept succesoral reprezintă relaţia socială cu caracter patrimonial, reglementată

de norma de drept succesoral . Astfel, raportul juridic de drept succesoral reprezintă o relaţie socială,relaţia socială prezintă caracter patrimonial iar pentru a deveni raport de drept succesoral, relaţiasocială trebuie să fie reglementată de o normă a dreptului succesoral .




DREPT SUCCESORAL 13

Raportul juridic de drept succesoral:- constituie: - o specie a raportului juridic civil ;

- o subspecie a raportului juridic ;- prezintă un caracter exclusiv patrimonial (prin intermediul moştenirii are Ioc transmisiunea către

moştenitori numai a drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial ale defunctului) → evident,încetează prin moartea lui de cuius şi nu se transmit moştenitorilor :

- drepturile şi obligaţii patrimoniale ale defunctului contractate sau născute ex lege intuitu personae;

- drepturile şi obligaţii patrimoniale ale defunctului care au caracter viager (ex. dreptul lasalariu sau la pensie, dreptul de uz sau de uzufruct, obligaţia de întreţinere).Izvoarele raportului de drept succesoral: naşterea raportului de drept succesoral concret este

condiţionată de existenţa a:- două premise generale:

- norma de drept , ce reglementează relaţia socială;- subiectele de drept , între care aceasta se stabileşte;

- o premisă specială:- faptele juridice (împrejurări de care legea leagă naşterea raportului de drept succesoral -

acestea reprezintă pentru raportul de drept succesoral atât premisă, cât şi izvor).Clasificarea faptelor juridice - izvor al raportului juridic de drept succesoral :1. în funcţie de dependenţa faţă de voinţa omului avem:

- fapte naturale (evenimentele) - faptele produse în absenţa oricărei voinţe umane, dar cărora

legea le conferă semnificaţie juridică, de producerea lor legând naşterea unui raport de dreptsuccesoral :- naşterea persoanei fizice (persoana fizică dobândeşte de la naştere aptitudinea de a

culege o moştenire, adică dobândeşte capacitatea de folosinţă);- concepţia persoanei fizice (faptul concepţiei persoanei fizice îi permite acesteia să culeagă

o moştenire, sub condiţia de a se naşte vie) → faptul concepţiei având semnificaţiadobândirii capacităţii anticipate de folosinţă.

- decesul persoanei fizice: evenimentul care declanşează, în principal , naşterea raportului dedrept succesoral (excepţie: în materie testamentară, decesul constituie numai unul dintreizvoarele raportului de drept succesoral, fiind completat de alte izvoare).

- vârsta persoanei fizice (prin testament poate dispune numai majorul );- scurgerea timpului : are numai efect extinctiv , putând conduce la pierderea dreptului de a

opta cu privire la moştenire, dacă acesta nu este exercitat în termenul legal de 1 an potrivitart. 1103 alin. (1) Cod civil.

- acţiuni omeneşti - faptele omului, cărora legea le atribuie aptitudinea de a produce efecte juridice, în sensul de a determina naşterea sau stingerea raporturilor concrete de dreptsuccesoral → în funcţie de atitudinea psihică a autorului , deosebim:- actele juridice (acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice) - actele juridice

specifice materiei succesorale:- testamentul (constituie izvor al dreptului succesoral numai în măsura în care conţine

legate);- actul de opţiune succesorală (manifestarea de voinţă a titularului dreptului de opţiune

succesorală, exprimată în termenul legal, în sensul acceptării ori renunţării lamoştenire).

- fapte juridice în sens restrâns: acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice,dar care intervin, în puterea legii (ex: uciderea din culpă care generează, ca accesoriu,naşterea unui raport de drept succesoral).

Prin urmare:- izvorul moştenirii legale este simplu (un element: moartea lui de cuius) - moştenirile vacante secuvin, după caz, comunei, oraşului sau municipiului, precum şi statului, aceşti beneficiarineavând drept de opţiune succesorală - moştenirea legală operând chiar şi în absenţa acceptăriiacesteia de către moştenitorii legali - suportând, în toate cazurile, datoriile moştenirii, evident înlimita activului acesteia;

- izvorul moştenirii testamentare este complex (trei elemente: testamentul , moartea testatorului şiacceptarea legatului ).

Caracterele juridice ale raportului de drept succesoral:a) caracterul social al raportului de drept succesoral (raportul de drept succesoral se poate stabili

atât între persoane fizice, cât şi între persoane fizice şi persoane juridice, astfel că prezintă unaccentuat caracter social): raportul de drept succesoral se stabileşte exclusiv între defunct ,respectiv testator , pe de o parte, şi moştenitorii , respectiv legatarii acestuia, pe de altă parte;

b) caracterul dublu voliţional al raportului de drept succesoral : raportul de drept succesoral

constituie terenul pe care se întâlnesc două voinţe:- voinţa statului (materializată în normele de drept succesoral incidente în materie);- voinţa subiectelor raportului de drept succesoral:




DREPT SUCCESORAL14

- în cazul moştenirii legale: voinţa moştenitorilor legali ( exercitarea dreptului deopţiune succesorală);

- în cazul moştenirii testamentare: voinţa testatorului (exprimată în testament) şi voinţalegatarului (exercitarea dreptului de opţiune succesorală).

c) egalitatea juridică a părţilor raportului de drept succesoral : părţile raportului de drept succesoralnu se subordonează una, celeilalte (!!! a nu se confunda cu principiul egalităţii în faţa legii civile care priveşte poziţia de egalitate a tuturor subiectelor de drept succesoral faţă de legea civilă) –evident, egalitatea juridica a părţilor raportului de drept succesoral nu exclude existenţa unor cotediferenţiate din masa succesorală în beneficiul moştenitorilor sau legatarilor.Elementele raportului de drept succesoral:

Raportul de drept succesoral reuneşte ca elemente structurale următoarele:- subiecte,- conţinut ,- obiect .a) Subiectele raportului de drept succesoral ( persoanele fizice sau persoanele juridice):- pe de o parte, îl avem pe cel despre a cărui moştenire este vorba, denumit defunct , autor , de

cuius (în materia moştenirii legale) şi denumit testator (în materia moştenirii testamentare) →evident, de cuius nu se mai află în viaţă, la momentul naşterii raportului de drept succesoral, fiindlipsit de capacitate civilă, iar tocmai moartea unuia dintre subiecte generează naşterea acesteirelaţii juridice.

- pe de altă parte, îl avem pe cel care dobândeşte patrimoniul defunctului , denumit moştenitor ,

succesor sau urmaş (în materia moştenirii legale) şi denumit legatar (în materia moşteniriitestamentare) → persoanele juridice deveni subiecte ale raportului de drept succesoral numai:- fie în măsura în care au fost gratificate de către testator prin testament ,- fie cu respectarea principiului specialităţii capacităţii lor civile (unele dintre ele).

!!! comuna,oraşul sau municipiul şi statul : singurele persoane juridice care au vocaţie lamoştenirea legală, acestea culegând moştenirile vacante;

!!! evident, statul şi celelalte persoane juridice pot dobândi calitatea de legatar .Pluralitatea subiectelor raportului de drept succesoral (indiviziune): comoştenitorii deţin în proprietate

patrimoniul succesoral, fiecare având calitatea de coindivizari → fiecare coindivizar îşi cunoaşte cotaideală din drept, însă nu deţine în exclusivitate un anumit bun sau anumite bunuri din masasuccesorală → starea de indiviziune încetează prin partaj , fie voluntar , fie judiciar .

Persoana fizică sau juridică dobândeşte calitatea de moştenitor numai dacă întruneşte în modcumulativ trei condiţii :

- capacitate succesorală,

- nedemnitate succesorală;- vocaţie succesorală.b) Conţinutul raportului de drept succesoral este reprezentat de drepturile şi obligaţiile cu

caracter patrimonial ale moştenitorilor , indiferent că aceştia sunt legali sau testamentari → aceştiadobândesc, de la data deschiderii moştenirii , atât activul , cât şi pasivul succesoral.

Conţinutul raportului de drept succesoral este reprezentat, în principal , de drepturi şi obligaţiiprecum:

- dreptul de opţiune succesorală;- dreptul de a primi moştenirea sau fracţiunea din moştenire stabilită prin lege sau determinată prin

testament ;- obligaţia de a suporta pasivul succesoral ;- obligaţia de a executa sarcinile (cazul legatelor cu sarcină);- obligaţia de predare a legatelor (cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moştenirii, fără ca

prin aceasta să se aducă atingere rezervei succesorale);- obligaţia remunerării executorului testamentar şi a decontării cheltuielilor făcute de acesta înexercitarea puterilor sale (cheltuielile făcute de acesta în exercitarea puterilor sale sunt în sarcinamoştenirii).

Astfel, latura activă a conţinutului raportului de drept succesoral reuneşte drepturile moştenitorilor iarlatura pasivă raportului de drept succesoral reuneşte obligaţiile moştenitorilor.

Astfel, moştenitorii, indiferent că sunt legali sau testamentari, au dreptul de a primi, după caz,moştenirea în totalitatea ei sau fracţiunea din moştenire:

- determinată de lege (moştenirea legală);- determinată prin voinţa testatorului (moştenirea testamentară). În ceea ce priveşte legatul cu titlu particular avem:- un drept de proprietate al legatarului asupra unui bun sau asupra unor bunuri individual

determinate, de la data deschiderii moştenirii;- un drept de creanţă al legatarului asupra moştenirii (legatul cu titlu particular al unor bunuri de

gen). În ceea ce priveşte corelaţia între drepturile şi obligaţiile moştenitorilor : moştenitorii sunt ţinuţi asuporta pasivul moştenirii , numai în limita activului acesteia → astfel, moştenitorii dobândesc, în puterea legii , datoriile succesiunii pe care sunt ţinuţi a le suporta în mod diferenţiat .




DREPT SUCCESORAL 15

De asemenea, şi prin efectul testamentului pot lua naştere obligaţii în sarcina moştenitorilor →obligaţii pe care defunctul poate dispune, pentru momentul încetării sale din viaţă, printr-un legat cusarcină → legatarul este ţinut de obligaţia de a executa sarcina în limitele valorii bunurilor primite(legatarul se poate libera predând beneficiarului sarcinii bunurile care i-au fost lăsate prin legat sauvaloarea lor).

c) obiectul raportului de drept succesoral : - un obiect principal: acţiunile şi inacţiunile moştenitorilor (ex. acţiunea moştenitorilor de a opta cu

privire la moştenire, acţiunea de a prelua patrimoniul succesoral, o fracţiune din acesta, un bunsau mai multe bunuri individual determinate şi acţiunea de a suporta datoriile moştenirii, în limitaactivului acesteia) → !!! transmisiunea pasivului succesoral operează, în puterea legii, de la datadeschiderii moştenirii.

- un obiect derivat: patrimoniul succesoral , de o fracţiune din patrimoniul succesoral sau de bunuriindividual determinate.

- de regulă, obiectul derivat al raportului de drept succesoral, desemnat prin expresia „masăsuccesorală”, fiind reprezentat, de patrimoniul succesoral (o universalitate juridică formatădin totalitatea drepturilor [activul patrimoniului ] şi obligaţiilor [ pasivul patrimoniului ], cucaracter patrimonial, care au aparţinut defunctului);

- cazul legatului cu titlu particular : obiectul derivat al acestuia este reprezentat de un bun sau mai multe bunuri individual determinate (mobile sau imobile, corporale sau incorporale,fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile, divizibile sau indivizibile,frugifere sau nefrugifere) → valabilitatea obiectului legatului cu titlu particular trebuie

apreciată raportat la momentul deschiderii succesiunii , întrucât la acest moment actul deultimă voinţă a defunctului îşi produce efectele → astfel, se poate întâmpla ca un legat, alcărui obiect nu se afla la momentul întocmirii testamentului în circuitul civil , să producăefecte juridice, întrucât, la data deschiderii moştenirii, obiectul său se afla în comerţ;

- cazul testamentului cu conţinut complex : condiţiile de valabilitate a obiectului suntexaminate separat , pentru fiecare act juridic cuprins în testament (în cuprinsul aceluiaşitestament pot coexista dispoziţii al căror obiect este valabil şi dispoziţii anulabile pentrunevalabilitatea obiectului);

- în ceea ce priveşte obiectul legatului trebuie să fie: determinat sau cel puţin determinabil ,licit şi să se afle în circuitul civil (obiectul poate fi reprezentat de un bun viitor , însă nu de omoştenire nedeschisă);

- în ceea ce priveşte legatul bunului altuia, acesta este valabil însă numai dacă, la dataîntocmirii testamentului, testatorul ştia că bunul nu este al său → cel însărcinat cuexecutarea legatului fiind obligat, la alegerea sa, fie să dea bunul în natură, fie să dea

valoarea bunului de la data deschiderii moştenirii.1.5. CARACTERELE JURIDICE ALE TRANSMITERII MOŞTENIRII.

Transmiterea moştenirii prezintă următoarele caractere juridice:A) Transmisiunea moştenirii este o transmisiune mortis causa: potrivit art. 954 Cod civil: „Moştenirea

unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”, prin urmare, transmiterea moştenirii, spredeosebire de transmisiunea între vii, se produce numai la momentul încetării din viaţă a unei persoanefizice - elementul distinctiv al transmiterii moştenirii fiind faptul morţii - indiferent că este vorba de:

- moarte fizic constatată;- moarte declarată prin hotărâre judecătorească.B) Transmisiunea moştenirii este o transmisiune universală: obiectul transmiterii moştenirii este

reprezentat de patrimoniul defunctului (totalitatea drepturilor - activul patrimoniului - şi obligaţiilor - pasivul patrimoniului , cu caracter patrimonial, care au aparţinut defunctului), privit ca universalitate

juridică..- în principiu, sunt transmisibile pentru cauză de moarte drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ale defunctului;

- excepţie: nu se transmit prin moştenire, următoarele categorii de drepturi şi obligaţii:- drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale;- drepturile patrimoniale, care încetează la moartea titularului :

- pentru că au caracter viager ,- pentru că sunt contractate sau născute ex lege intuitu personae (ex. dreptul de uz,

uzufruct, abitaţie, o creanţă de întreţinere sau de rentă viageră, dreptul la pensie etc.),- din alte cauze.

- obligaţiile patrimoniale născute din contracte încheiate intuitu personae (ex. obligaţiileantreprenorului);

- obligaţiile patrimoniale legate de o calitate personală a defunctului .Elemente distinctive ale transmiterii moştenirii:a) poartă asupra unei universalităţi de bunuri sau a unei cote din această universalitate, nu numai

asupra unor bunuri singulare;




DREPT SUCCESORAL16

b) priveşte universalitatea datoriilor defunctului , nu datorii singulare (prin cesiunea contractului -contractul prin care una dintre părţi, numită cedent, transmite în condiţiile legii unei alte persoane,numită cesionar, ansamblul drepturilor şi obligaţiilor născute dintr-un contract - şi prin preluareadatoriei - obligaţia de a plăti o sumă de bani ori de a executa o altă prestaţie poate fi transmisăde către debitor unei alte persoane, fie printr-un contract încheiat între debitorul iniţial şi nouldebitor, fie printr-un contract încheiat între creditor şi noul debitor, prin care acesta din urmă îşiasumă obligaţia - se transmite numai o datorie singulară, nu universalitatea datoriilor defunctului,precum în cazul transmisiunii succesorale);

c) nu este supusă formelor de publicitate (Cod civil şi de Legea nr. 7/1996) pentru a deveniopozabilă şi terţilor , în cazul în care obiectul său este reprezentat de drepturi reale imobiliare:

- regula: „Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin dinmoştenire [...]” (art. 887 Cod civil);

- excepţia: cazul vânzării drepturilor succesorale care au ca obiect drepturi reale, estenecesară realizarea, în prealabil , a publicităţii pentru opozabilitate faţă de terţi , întrucâtobiectul contractului nu este reprezentat de întreg patrimoniul defunctului, aşadar de ouniversalitate, ci numai de un drept sau mai multe drepturi privite izolat de acesta (art. 887alin. (3) Cod civil).

d) nu este supusă, cât priveşte dobândirea creanţelor, formalităţilor prevăzute de lege pentrucesiunea contractului - transmisiunea succesorală păstrează caracterul universal , chiar şi atuncicând:- moştenitorii (inclusiv cei rezervatari) au vocaţie cu titlu universal , culegând numai o cotă din

moştenire;- moştenirea este culeasă de către comună, oraş, municipiu ori de către stat , întrucât estevacantă;

- moştenitorii acceptă moştenirea, răspunzând de datoriile acesteia numai în limitele activului(intra vires hereditatis).

C) Transmisiunea moştenirii este o transmisiune unitară: întregul patrimoniu al defunctului estetransmis după aceleaşi reguli , indiferent de:

- natura bunurilor din masa succesorală (drepturi reale sau drepturi de creanţă, bunurimobile sau bunuri imobile);

- provenienţa bunurilor din masa succesorală (de pe linie maternă sau de pe linie paternă);- originea bunurilor din masa succesorală (moştenite sau achiziţionate);- modalităţile care afectează (termen ori condiţie) bunurile din masa succesorală.

Excepţii (natura sau originea ori provenienţa bunurilor din masa succesorală):a) mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor se cuvin

soţului supravieţuitor, numai dacă acesta nu vine în concurs cu descendenţii defunctului (art. 974Cod civil);b) drepturile succesorilor asupra salariului, indemnizaţiei de concediu şi pensiei, neîncasate de

defunct , sunt reglementate de norme juridice speciale, derogatorii de la dreptul comun careconsacră o altă ordine decât cea de drept comun, astfel:

- salariul cuvenit defunctului până la data decesului , dar neîncasat de către acesta, seplăteşte, potrivit art. 167 alin. (2) Codului muncii, în ordine:

- soţului supravieţuitor ,- copiilor majori ai defunctului sau părinţilor săi ,- sau - în lipsa acestora - celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun;

- indemnizaţia de concediu , care se cuvine salariatului decedat pentru concediul neefectuat,se plăteşte soţului supravieţuitor , copiilor , părinţilor sau - în lipsa acestora - celorlalţimoştenitori în condiţiile dreptului comun;

- sumele neîncasate de către pensionarul decedat se vor plăti, potrivit dispoziţiilor art. 120 dinLegea nr. 263/2010: soţului supravieţuitor , copiilor , părinţilor sau - în lipsa acestora -celorlalţi moştenitori în condiţiile dreptului comun.

Prin urmare, soţul supravieţuitor , copiii şi părinţii defunctului:- culeg drepturile succesorale de mai sus:

- într-o altă ordine decât cea consacrată de Codul civil ;- independent de acceptarea moştenirii defunctului ;

- nu trebuie să prezinte certificatul de moştenitor → ceilalţi moştenitori (legali sau testamentari ,universali , cu titlu universal sau cu titlu particular ) trebuie să dovedească calitatea lor demoştenitori .

Nu constituie excepţii de la caracterul unitar al transmisiunii moştenirii (excepţii aparente):- transmiterea drepturilor patrimoniale de autor , potrivit dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 (drepturile

patrimoniale de autor se transmit la moartea autorului „ prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani ”, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului

→ legea specială instituie unele reguli speciale, cât priveşte caracterul temporar al dreptului patrimonial de autor dobândit prin moştenire, care nu mai poate fi retransmis după expirareatermenului, datorită stingerii dreptului însuşi);

- coexistenţa moştenirii legale cu cea testamentară;




DREPT SUCCESORAL 17

- împărţirea de către defunct a moştenirii în mai multe mase deosebite (ex. legatul tuturorbunurilor mobile sau legatul tuturor bunurilor imobile).

D) Transmisiunea moştenirii este o transmisiune indivizibilă [indivizibilitatea patrimoniului succesoral se menţine până la efectuarea partajului ]: dreptul de opţiune succesorală vizează întreaga masăsuccesorală şi nu doar o parte a ei → moştenirea trebuie acceptată sau repudiată în tot şi nu în parte:

- în cazul renunţării la moştenire de către unul sau mai mulţi succesibili, a nedemnităţii sau aineficacităţii legatelor , vor profita succesorii acceptanţi a căror vocaţie era diminuată sauchiar înlăturată (operează aşa-numitul drept de acrescământ );- nu constituie o veritabilă excepţie de la caracterul indivizibil al transmiterii moştenirii

posibilitatea recunoscută de lege succesibilului cu vocaţie multiplă la moştenire de a optaîn mod distinct (diferit), în temeiul fiecărei chemări succesorale;

- excepţii de la caracterul indivizibil al transmiterii moştenirii :- partajul de ascendent : succesorii dobândesc, prin voinţa autorului lor, încă de la data

deschiderii moştenirii, cotele succesorale în proprietate exclusivă, nu în indiviziune;- regula divizării de drept a pasivului succesoral : moştenitorii universali şi cu titlu universal

contribuie la plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii, proporţional cu cota succesorală cele revine fiecăruia în parte.

1.6. DATA DESCHIDERII MOŞTENIRII. Moştenirea unei persoane se deschide prin decesul acesteia (nulla viventis hereditas - art. 954 Cod

civil) [deschiderea moştenirii este consecinţa juridică a încetării din viaţă a unei persoane fizice şi are caefect transmiterea moştenirii către succesorii acesteia], astfel că o persoană în viaţă:- nu poate niciodată să transmită o moştenire;- nici nu se pot dobândi drepturi succesorale de pe urma sa.

Anterior deschiderii moştenirii, nu se poate vorbi de: - moştenitori ;- masă succesorală.

Doar după data deschiderii moştenirii se determină:- patrimoniul succesoral;- moştenitorii (moartea autorului îl transformă pe moştenitorul prezumtiv în moştenitor efectiv ).

Faptul juridic ce determină naşterea dreptului de moştenire îl constituie moartea unei persoane:- constatată fizic prin examinarea cadavrului ;- declarata prin hotărâre judecătoreasca (când constatarea fizică a decesului nu este posibilă).!!! declararea judecătorească a dispariţiei unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea moştenirii

(art. 53 Cod civil „Cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâre declarativăde moarte rămasă definitivă”).

Din punct de vedere juridic , deschiderea moştenirii implică analizarea a două aspecte:- data deschiderii succesiunii;- locul dezbaterii succesiunii.1. Stabilirea momentului deschiderii moştenirii - momentul deschiderii moştenirii coincide cu

momentul morţii lui de cuius [art. 954 alin. (1) Cod civil).- persoana care pretinde moştenirea sau anumite drepturi asupra acesteia (succesibilul) trebuie să

dovedească:- faptul morţii celui pe care vrea să îl moştenească,- data morţii (uneori chiar ora şi minutul) celui pe care vrea să îl moştenească.

- dovada morţii: prin orice mijloc de probă (chestiune de fapt ).- regula: dovada morţii, inclusiv data ei, se face cu certificatul de deces eliberat ca urmare a morţii

fizic constatate de organele abilitate de lege.

- excepţia: atunci când decesul nu poate fi constatat în mod direct (examinarea cadavrului uman),certificatul de deces se completează pe baza hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, rămasădefinitivă, care cuprinde şi data stabilită de instanţă ca fiind aceea a morţii .

- persoana dispărută, despre care există indicii că a încetat din viaţă, poate fi declaratămoartă prin hotărâre judecătorească, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data primiriiultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă”:- în ipoteza în care data primirii ultimelor informaţii sau indicii despre cel dispărut nu se

poate stabili cu exactitate, termenul de doi ani se socoteşte de la:- sfârşitul lunii în care s-au primit ultimele informaţii sau indicii ,- sfârşitul anului calendaristic (când nu se poate stabili nici luna).

- în ipoteza dispariţiei în împrejurări deosebite (inundaţii, cutremur, catastrofă de caleferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într-o altă împrejurareasemănătoare), cel dispărut poate fi declarat mort , dacă au trecut cel puţin 6 luni de ladata împrejurării în care a avut loc dispariţia” (art. 50 Cod civil).

- în ipoteza când este sigur că decesul s-a produs, deşi cadavrul nu poate fi găsit sauidentificat , moartea poate fi declarată prin hotărâre judecătorească, fără a se aşteptaîmplinirea vreunui termen de la dispariţie.




DREPT SUCCESORAL 19

Dovada ultimului domiciliu - menţiunile din:- cartea de identitate şi certificatul de deces al persoanei care lasă moştenirea- hotărârea judecătorească declarativă de moarte;- în principiu, fiind o chestiune de fapt (ca şi data), prin orice mijloace de probă (în celelalte

cazuri ).2. Importanţa practică stabilirii a locului deschiderii moştenirii - determinarea organelor

competente teritorial să rezolve diferitele probleme juridice legate de moştenire:a) secretarul consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu sau orice

persoană interesată poate cere deschiderea procedurii succesorale notariale (art. 69 din Legeanr. 36/1995);b) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul situat în

circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu – excepţie: înipoteza moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourilenotariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care a avut domiciliu cel din urmă autor ;

c) instanţa judecătorească competentă a judeca acţiunile privitoare la moştenire se determină tot înfuncţie de locul deschiderii moştenirii (chiar dacă în masa succesorală se găsesc imobile aflateîn circumscripţia altei instanţe).

Instanţa judecătorească de la ultimul domiciliu al defunctului este competentă să judece:- cererile privitoare la:

- validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;- moştenire şi pretenţiile reciproce ale moştenitorilor (petiţia de ereditate, acţiunea în

reducţiune, acţiunea de partaj succesoral etc.);- anularea certificatului de moştenitor eliberat de notarul public ;- ridicarea ori de modificarea măsurilor de conservare a bunurilor succesorale;

- cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moştenitori sau împotriva executorului testamentar,

!!! acţiunile reale imobiliare fără legătură cu problemele succesorale (ex. revendicarea unui buncare face obiectul unui legat cu titlu particular ) sunt de competenţa instanţei în circumscripţiacăreia se află imobilul (art. 13 Cod de procedură civilă).

!!! chiar dacă moştenirea este imobiliară, în ceea ce priveşte împărţeala moştenirii, competenţaaparţine instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului (art. 14 Cod de procedură civilă).

1.8. REZUMAT – LEGISLAŢIA ANTERIOARĂ. În cele ce urmează vom expune, pe scurt, instituţiile de drept succesoral prezentate în această unitate de

învăţare aşa cum au fost reglementate sub imperiul Codului civil din 1864 şi tratate în doctrina anterioară intrării învigoare a actualului Cod civil – expunere pe care o considerăm a fi necesară şi prin prisma faptului că, potrivit art.91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , „Moştenirile deschiseînainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii ”.

Termenul „moştenire” desemnează un mod specific de dobândire sau de transmitere a proprietăţii pentrucauză de moarte, respectiv moştenirea legală şi legatul, mod de dobândire a proprietăţii pentru cauză de moarte(mortis causa) care însă care are la bază voinţa celui decedat.

Obiect al transmisiunii succesorale poate fi: fie întregul patrimoniu al defunctului (transmisiune universală), fie o cotă parte din acest patrimoniu (transmisiune cu titlu universal), fie un bun individual determinat sau de gen dinacest patrimoniu (transmisiune cu titlu particular). Prin urmare obiectul transmisiunii succesorale poate fi şi unpatrimoniu în întregul său sau o cotă parte din acesta, adică un ansamblu de drepturi şi obligaţii cu conţinutpatrimonial care a aparţinut unei persoane fizice decedate.

Persoana despre a cărei moştenire este vorba, defunctul, se mai numeşte şi de cuius, abreviere din formuladreptului roman care se traduce prin: „cel despre a cărui moştenire este vorba”. Persoanele care dobândescpatrimoniul defunctului se numesc moştenitori sau succesori . Codul civil mai utilizează şi denumirea de erede. Încadrul dreptului de moştenire, noţiunea de moştenire sau succesiune se întrebuinţează şi pentru a desemnapatrimoniul transmis din cauză de moarte, deci în sens de masă succesorală.

Articolul 650 Cod civil prevede că „moştenirea se deferă sau prin lege, sau după voinţa omului, printestament”. Prin urmare moştenirea poate fi legală sau testamentară. Dacă o persoană decedează fără a lăsa untestament prin care să dispună de bunurile sale după moarte, patrimoniul succesoral se transmite rudelordefunctului, soţului supravieţuitor sau statului, potrivit regulilor stabilite de lege. De asemenea regulile succesiuniilegale se aplică şi atunci când de cuius dispune valabil prin testament doar de o parte din bunurile sale, iar pentrurestul nu, aceste din urmă bunuri deferindu-se conform legii. Moştenirea legală mai este cunoscută şi subdenumirea de moştenire ab intestat (fără testament).Pe lângă moştenirea legală de drept comun există şi omoştenire legală extraordinară ce constituie o derogare de la principiul caracterului unitar al transmisiuniimoştenirii. Această moştenire legală extraordinară reprezintă o devoluţiune întemeiată pe natura sau provenienţabunurilor succesorale, fără a ţine seama de regulile moştenirii legale ordinare. Moştenirea testamentară este ceacare se deferă în virtutea voinţei lui de cuius, manifestată pe timpul cât acesta a fost în viaţă prin una din formelede testamente prevăzute de lege.

Instituţia moştenirii este un corolar necesar al dreptului de proprietate. Astfel această instituţie se justifică atât

prin îndatoririle care se nasc între membrii familiei, cât şi prin solidaritatea familiei. Prima justificare a moştenirii afost găsită în caracterul familial al proprietăţii. Cât timp bunurile nu aparţineau individului, ci erau proprietateafamiliei, şeful acesteia se mulţumea să exercite drepturile grupului. La moartea sa, un alt membru al familieidevenea şef pentru a asigura continuarea cultului domestic şi exercitarea drepturilor care erau coproprietateafamiliei. Testamentul era cunoscut încă din epoca primitivă a dreptului roman. El avea caracterul unui act public,




DREPT SUCCESORAL20

întrucât avea drept scop să deroge de la regulile grupului şi probabil servea la început să desemneze unmoştenitor ales de testator numai dintre coproprietarii moştenitori. De îndată ce bunurile au încetat să fiecoproprietatea familiei, moştenirea s-a impus ca o urmare necesară a proprietăţii individuale. De asemenea ar fifost nedrept ca la moartea lui de cuius copiii, părinţii sau soţul supravieţuitor să rămână pradă nevoii, astfel căaceleaşi idei morale din care a izvorât obligaţia de întreţinere, justifică dreptul de moştenire în general şi instituţiarezervei în special.

Întrucât de cuius poate face liberalităţi prin donaţie sau prin testament, legiuitorul, prin instituţia rezervei,ocroteşte pe copii, pe părinţi şi pe soţul supravieţuitor împotriva voinţei liberale a defunctului, asigurându-le, chiar

împotriva acestei voinţe, o parte importantă din moştenire. Legea presupune că defunctul nutreşte sentimente deafecţiune pentru soţ şi rude iar intensitatea acestor sentimente descreşte cu cât rudenia este mai îndepărtată.Astfel, legiuitorul cheamă în primul rând la succesiunea defunctului pe descendenţi ţi pe soţ, şi numai apoi pecelelalte rude. Vechea coproprietate a familiei nu mi este de mult cunoscută, însă solidaritatea acestui grup s-amenţinut şi, printre altele, îşi găseşte expresia în instituţia moştenirii. De asemenea în interesul menţineriicreditului, gajul comun al creditorilor asupra patrimoniului debitorului trebuie să dăinuiască şi după decesul lui decuius.

Transmisiunea drepturilor şi obligaţiilor care alcătuiesc patrimoniul unei persoane fizice decedate lamoştenitorii acesteia, adică transmisiunea moştenirii se caracterizează prin faptul că: este o transmisiune mortiscauza, este universală, este unitară, este indivizibilă. Potrivit articolului 651 Cod civil „succesiunile se deschid prinmoarte”. Faptul morţii unei persoane fizice determină dispariţia acesteia ca subiect de drept, însă nu şi apatrimoniului acesteia. Patrimoniul succesoral se transmite la moştenitorii care acceptă moştenirea chiar de ladata şi ca urmare a decesului lui de cuius, nu de la data acceptării. Transmisiunea succesorală operează doar cuprivire la patrimoniul persoanelor fizice, iar nu şi al persoanelor juridice. Astfel, în cazul desfiinţării unei persoane

juridice patrimoniul acestora se transmite la alte persoane (fizice sau juridice) prin diverse acte juridice, altele

decât moştenirea. Decesul unei persoane fizice face ca patrimoniul luide cuius

să se transmită de la acesta lamoştenitorii săi cu vocaţie universală (la întregul patrimoniu) sau cu titlu universal (la o cotă parte ideală dinpatrimoniu). Patrimoniul unei persoane fizice constituie o universalitate de drept cuprinzând ansamblul drepturilorşi obligaţiilor cu conţinut patrimonial ale acelei persoane. Moştenirea conferă moştenitorilor legali, legatariloruniversali sau cu titlu universal, ori, în cazul moştenirilor vacante, statului, vocaţie la întregul patrimoniu succesoralsau la cote-părţi ideale din acesta. Prin urmare se poate spune că transmisiunea moştenirii are un caracteruniversal. Prin caracterul universal al moştenirii se explică deosebirile dintre succesiunea pentru cauză de moarteşi transmisiunile prin acte între vii. Nu se transmit prin moştenire: drepturile patrimoniale care se sting la moarteatitularului lor întrucât au caracter viager sau sunt contractuale ori născute ex lege intuitu personae ori din altecauze; obligaţiile patrimoniale legate de o calitate personală a defunctului şi cele născute din contracte încheiateintuitu personae. Potrivit Codul civil român transmisiunea succesorală are, în principiu, un caracter unitar. Prinurmare devoluţiunea moştenirii se face după aceleaşi norme juridice, nu după provenienţa şi/sau natura bunurilorcare compun masa succesorală, deci după regulile moştenirii legale sau testamentare. Caracterul unitar aldreptului succesoral corespunde unităţii patrimoniului transmis şi al dreptului de proprietate, drept care formeazăobiectul principal al transmisiunii moştenirii. Caracterul unitar al transmisiunii moştenirii cunoaşte însă şi anumite

excepţii, adică există situaţii în care anumite bunuri se transmit pe cale succesorală după alte reguli decât celeobişnuite: cazul salariului, indemnizaţiei de concediu şi a pensiei neîncasate, bunurile la care se referă articolul 5al Legii nr. 3l9/1944 privitoare la dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor, succesiunile cu elemente deextraneitate, bunurile reprezentând amintiri de familie. Nu constituie excepţii de la caracterul unitar al transmisiuniisuccesorale: asigurările facultative de persoane; coexistenţa succesiunii testamentare cu cea legală; cazul cândde cuius a împărţit moştenirea în mai multe mase deosebite. Transmisiunea moştenirii este indivizibilă în sensulcă acceptarea sau renunţarea la moştenire are un caracter indivizibil, neputând avea ca obiect numai o parte dinmoştenire. Acest principiu nu se opune acceptării moştenirii sub beneficiu de inventar.

Prin deschidere a moştenirii se înţelege faptul care dă naştere transmisiunii moştenirii. Faptul care dă naşteretransmisiunii moştenirii este moartea persoanei fizice. Deschiderea moştenirii nu trebuie confundată cudeschiderea procedurii succesorale notariale reglementate de Legea nr. 36/1995. Deschiderea moştenirii estedeclanşată de faptul juridic al morţii unei persoane fizice, în timp ce deschiderea procedurii succesorale notarialese face la cererea persoanelor îndreptăţite.

Importanţa juridică a stabilirii momentului deschiderii moştenirii: în raport cu această dată se determinăpersoanele care au vocaţie la moştenire, capacitatea succesorală a acestora, precum şi drepturile ce li se cuvin

asupra moştenirii; aceasta este data până la care retroactivează acceptarea sau renunţarea la moştenire; aceastaeste data de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de opţiune succesorală; în raport cuaceastă dată se stabileşte compunerea masei succesorale; în cazul în care există mai mulţi moştenitori, aceastaeste data de la care se naşte starea de indiviziune între moştenitori şi în raport cu care se va produce efectuldeclarativ al partajului la ieşirea din indiviziune; în cazul succesiunii în timp a unor legi succesorale diferite, legeaaplicabilă succesiunii este cea în vigoare la data deschiderii acesteia.

Locul deschiderii moştenirii constituie criteriul de determinare a competenţei teritoriale a unor organe cuatribuţii în materie succesorală. Locul deschiderii moştenirii este cel de la ultimul domiciliu al defunctului. Loculdeschiderii moştenirii nu se confundă cu locul decesului lui de cuius, acesta putând deceda într-un loc în care seaflă doar întâmplător şi care nu are nici o legătură cu viaţa, activitatea şi bunurile sale. Potrivit dispoziţiilor articolul13 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, „domiciliul unei persoane fizice este acolo undeea îşi are locuinţa statornică sau principală”. Locul deschiderii succesiunii în cazul celor declaraţi morţi

judecătoreşte este cel al domiciliului celui dispărut la data stabilită ca fiind cea a morţii prezumate.

1.9. TEST DE EVALUARE.

1. care sunt caracterele juridice ale transmiterii moştenirii ?2. care sunt importanţa juridică a locului deschiderii moştenirii ?3. care este importanţa juridică a datei deschiderii moştenirii ?





CONDIŢIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOŞTENI

2.1.Introducere...................................................................................................................................... 21 2.2.Competenţe.................................................................................................................................... 21 2.3.Capacitatea de a moşteni........................................................................................................... 21

2.4.Vocaţia (chemarea) la moştenire............................................................................................. 24 2.5.Nedemnitatea succesorală......................................................................................................... 25 2.6.Rezumat - legislaţia anterioară…….......................................................................................... 29 2.7.Test de evaluare……………………............................................................................................... 30


ale condiţiilor generale ale dreptului de a moşteni. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiulfundamentelor capacităţii de a moşteni, cât şi al vocaţiei (chemării) la moştenire. De asemeneacursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale nedemnităţii succesorale.

2.2. COMPETENŢE.

dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuniprezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea, precumşi de a explica corelaţia acestora cu restul materiei succesiunilor;

să explice şi să interpreteze regimul juridic al capacităţii de a moşteni, precum şi alnedemnităţii succesorale.

2.3. CAPACITATEA DE A MOŞTENI. Condiţiile generale ale dreptului de a moşteni (indiferent de temeiul prin care se transmite

moştenirea - în temeiul legii sau prin dispoziţiile testamentare):- două condiţii pozitive:

- capacitatea de a moşteni ;- vocaţia (chemarea) la moştenire;

- o condiţie negativă:

-nedemnitatea succesorală

.Capacitatea succesorală reprezintă aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi şi obligaţii pe care le presupune (ce decurg din) calitatea de moştenitor .

!!! capacitatea succesorală nu trebuie confundată cu capacitatea de folosinţă şi nici cu capacitatea deexerciţiu , capacitatea de moşteni definindu-se separat de acestea → în doctrină, s-a precizat căcapacitatea succesorală este numai o valenţă a capacităţii de folosinţă, capacitatea succesorală,ca formă a capacităţii de folosinţă, prezentând însă anumite elemente de specificitate, imprimatede materia căreia îi este specifică.

Orice persoană care există la deschiderea moştenirii are capacitate succesorală („o persoană poatemoşteni dacă există la momentul deschiderii succesiunii ” - art. 957 Cod civil).

- dovada „existenţei” în momentul deschiderii moştenirii incumbă celui care pretinde drepturiasupra moştenirii :

- moştenitorul în cauză: când moştenitorul face dovada în mod direct ;- succesorii săi în drepturi: când dobândirea moştenirii are loc prin „retransmitere” (moşteniri

succesive) → ipoteza retransmiterii dreptului de opţiune succesorală, întrucât întâlnim maimulte (cel puţin două) moşteniri subsecvente [„Moştenitorii celui care a decedat fără a fiexercitat dreptul de opţiune succesorală, îl exercită separat, fiecare pentru partea sa, întermenul aplicabil dreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor " - art. 1105 alin. (1)]→ evident, retransmiterea nu va opera în cazul în care moştenitorul, înainte de a muri, arenunţat la moştenire.

!!! moştenirea prin retransmitere nu trebuie confundată cu moştenirea în „nume propriu” orimoştenirea prin „reprezentare” (cazul când moştenitorul sau moştenitorii cu vocaţie succesoralălegală pretind drepturile succesorale ale ascendentului decedat la data deschiderii moştenirii,urcând în locul acestuia).

- dovada „existenţei” în momentul deschiderii moştenirii vizează:- atât existenţa persoanei în momentul deschiderii moştenirii ,- cât şi corelaţia ei cu momentul morţii celui care lasă moştenirea.

- în cazulmoştenirii prin retransmitere

(prin retransmiterea dreptului de opţiune succesorală,moştenitorii primesc moştenirea primului defunct), moştenitorii trebuie să realizeze o dublădovadă:

- dovada că, la data deschiderii moştenirii primului defunct , autorul lor era în viaţă;




DREPT SUCCESORAL22

- dovada că, la momentul deschiderii celei de-a doua succesiuni , ei sunt în viaţă.- în cazul moştenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie să dovedească:

- pe de o parte, faptul că reprezentatul nu mai era în viaţă la data deschiderii moştenirii ;- pe de altă parte, faptul că, la data deschiderii moştenirii, el este în viaţă.

1. Persoanele care au capacitate succesorală:a) persoanele fizice în viaţă la data deschiderii succesiunii (legea nu condiţionează capacitatea

succesorală de durata vieţii moştenitorului după data deschiderii moştenirii) – potrivit art. 4 dinConstituţie acestea au capacitate succesorală fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origineetnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de originesocială.- dovada se face cu:

- actele de stare civilă,- certificatul de deces sau hotărârea judecătorească definitivă declarativă de moarte, din

care rezultă că moartea moştenitorului a intervenit după deschiderea succesiunii (încazul decesului al moştenitorului aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii , dar decedatulterior: ipoteza retransmiterii moştenirii ) - persoanele interesate pot dovedi contrariulprin orice mijloace de dovadă admise de lege, întrucât existenţa persoanei fiziceconstituie o stare de fapt.

- în ipoteza în care moştenitorul moare imediat după deschiderea succesiunii , drepturile salesuccesorale (inclusiv dreptul de opţiune succesorală) trec la proprii săi moştenitori , fiind partecomponentă a patrimoniului succesoral lăsat de el → astfel, dacă moştenitorul moare la scurt

timp după autorul său, moştenirea celui de-al doilea defunct se retransmite propriilor succesori aiacestuia.b) persoanele concepute, însă nenăscute la data deschiderii succesiunii: existenţa persoanei fizice

începe în ziua naşterii , iar copilul conceput se consideră că există, cu condiţia să se nască viu (nuşi viabil ) → capacitate anticipată de folosinţă, în virtutea căreia, sub condiţia de a se naşte viu,copilul conceput are capacitate succesorală.- dovada (o chestiune de fapt ) - cel care pretinde moştenirea în numele copilului trebuie să

dovedească, cu orice mijloace de probă admise de lege:a. data concepţiei copilului: deoarece stabilirea cu exactitate a momentului concepţiei nu este

posibilă, s-a prevăzut o prezumţie legală cu privire la perioada concepţiei (în materiastabilirii filiaţiei ) [art. 412 alin. (1) C.civ.)]:

- timpul legal al concepţiunii reprezintă intervalul de timp cuprins între a trei suta şi a osută optzecea zi dinaintea naşterii copilului (ex. dacă se face dovada că un copil s-anăscut viu înainte de a fi trecut trei sute una zile din momentul morţii lui de cuius, prin

aplicarea prezumţiei timpului legal al concepţiunii , acesta dobândeşte capacitatesuccesorală, chiar dacă nu se născuse încă la momentul deschiderii succesiunii);- prezumţia timpului legal al concepţiei are:

- caracter relativ , astfel că se poate dovedi în justiţie, prin mijloace de probăştiinţifice, faptul concepţiei copilului chiar în afara acestui interval sau într-oanumită perioadă din interval ;

- aplicare generală, astfel că este luată în considerare pentru stabilirea capacităţiisuccesorale.

b. situarea datei concepţiei înainte de momentul deschiderii succesiunii ;c . faptul că pruncul s-a născut viu .!!! regula: copilul născut la cel puţin 180 de zile şi cel mult 300 de zile de la moartea soţului

mamei are capacitate succesorală, putându-l moşteni pe tatăl său.!!! excepţia: copilul născut mai înainte de 180 de zile sau după 300 de zile de la moartea soţului

mamei , îl poate moşteni pe defunct , numai cu titlu de excepţie, dacă, prin mijloace deprobă ştiinţifice, se dovedeşte că durata concepţiunii în acel caz a fost mai mică sau maimare decât cea legală → dacă nu se dovedeşte acest fapt, respectivul copil:

- nu va fi considerat ca având tată pe defunct;- nu va avea capacitate succesorală, astfel încât nu va putea culege moştenirea

acestuia:- nici cu titlu de moştenitor legal;- nici cu titlu de legatar (excepţie: soţul mamei ştia că copilul nu este al său).

c) persoanele dispărute - cel dispărut este socotit a fi în viaţă, dacă nu a intervenit o hotărâredeclarativă de moarte rămasă definitivă (art. 53 Cod civi):- au capacitate succesorală, fiind prezumate de lege a fi în viaţă:

- persoanele dispărute:- atât persoanele declarate judecătoreşte dispărute,- cât şi persoanele nedeclarate judecătoreşte dispărute, însă considerate a fi

dispărute (persoanele despre care nu mai există informaţii că se află în viaţă, însăcare nu au fost declarate dispărute prin hotărâre judecătorească).- capacitatea succesorală a dispărutului (dispărutul are o capacitate succesorală „provizorie”)

este „ provizorie” şi se va definitiva prin următoarele modalităţi:




DREPT SUCCESORAL 23

- fie reapariţia persoanei ,- fie constatarea fizică a morţii persoanei;- fie declararea prin hotărâre judecătorească definitivă a morţii persoanei.

- capacitatea succesorală a dispărutului se desfiinţează cu efect retroactiv dacă se constată(fizic sau prin hotărâre judecătorească definitivă declarativă de moarte) că persoanadispărutului nu mai exista la data morţii celui care lasă moştenirea, fiind deci predecedat luide cuius, astfel:

- persoana dispărută nu a avut capacitate succesorală;- bunurile ce s-au primit drept moştenire în numele persoanei dispărute trebuie

restituite (readuse la masa succesorală, sporind cotele celorlalţi comoştenitori).!!! într-o asemenea ipoteză, succesorii dispărutului se vor putea prevala de instituţia

reprezentării şi îi vor culege cota succesorală, în calitate de reprezentanţi .- capacitatea succesorală a dispărutului se consolidează dacă dispărutul reapare sau se

dovedeşte că moartea sa, indiferent de modalitatea de constatare, a intervenit dupădeschiderea moştenirii , fiind îndreptăţit a culege moştenirea (evident, dacă îndeplineşte şicelelalte condiţii cerute de lege pentru a moşteni):

- direct , în ipoteza reapariţiei ;- prin succesorii proprii , ca efect al retransmiterii, în ipoteza morţii intervenire după

deschiderea succesiunii .d) persoanele juridice („orice persoană juridică poate primi liberalităţi în condiţiile dreptului comun,

de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii

moştenirii testatorului, chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal ” - art. 208 Cod civil ):- regula: pot dobândi moştenirea exclusiv prin legat cuprins în testament, deci exclusiv prin

moştenire testamentară;- excepţia: în mod excepţional, statul , comuna, oraşul sau municipiul pot culege, în calitate de

moştenitori legali, moştenirile vacante.- persoanele juridice au capacitatea de a dobândi moştenirea dacă sunt în fiinţă la data

deschiderii succesiunii , având capacitate succesorală de la:- data înregistrării (dacă sunt supuse înregistrării);- data actului de înfiinţare ori de la data autorizării constituirii lor .

!!! în ipoteza fundaţiilor testamentare: capacitatea succesorală se dobândeşte din momentuldeschiderii moştenirii testatorului (chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru capersoana juridică să ia fiinţă în mod legal - art. 208 Cod civil).

- capacitatea de folosinţă anticipată a persoanelor juridice include şi capacitatea succesorală, de

la data actului de înfiinţare (excepţie: fundaţiile testamentare - de la data deschideriimoştenirii ):- atât în măsura în care bunurile succesorale sunt necesare pentru ca persoana juridică să

ia fiinţă în mod valabil (regula);- cât şi chiar dacă liberalităţile nu sunt necesare pentru ca aceasta să ia fiinţă în mod legal

(excepţie de la regula instituită în art. 205 alin. (3) Cod civil , potrivit căreia persoanele juridice supuse înregistrării pot dobândi drepturi şi pot să-şi asume obligaţii, de la dataactului de înfiinţare, numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţăîn mod valabil ).

!!! dreptul care formează obiectul legatului trebuie să corespundă scopului pentru care a fostcreată persoana juridică, deci trebuie respectat principiul capacităţii de folosinţă a persoanei

juridice (condiţie ad validitatem) [art. 206 alin. (2) din Legea nr. 287/2009: „Persoanele juridicefără scop patrimonial pot avea doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru

realizarea scopului stabilit de lege, actul de constituire sau statut"] → legatul care nucorespunde scopului va fi:- fie nul (incapacitatea a existat în momentul întocmirii testamentului );- fie caduc (incapacitatea a survenit ulterior întocmirii testamentului , însă

înainte de deschiderea moştenirii ).!!! principiul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice nu trebuie respectat în cazul persoanelor

juridice cu scop patrimonial, acestea putând primi, prin intermediul liberalităţilor mortis causa,orice fel de bunuri.

!!! în cazul încetării persoanei juridice, drepturile succesorale dobândite vor reveni persoanelorfizice sau persoanelor juridice dobânditoare ale patrimoniului subiectului colectiv de drept ,supus reorganizării sau dizolvării.

2. Persoane care nu au capacitate succesorală:a) predecedaţii şi persoanele juridice care au încetat să mai aibă fiinţă: numai persoanele care există

la data deschiderii succesiunii au capacitate succesorală [art. 957 alin. (1) Cod civil].

- nu au capacitate succesorală:a. persoanele fizice care nu mai sunt în viaţă - fac parte din categoria persoanelor fizice carenu mai sunt în viaţă:




DREPT SUCCESORAL24

- copilul conceput la data deschiderii moştenirii, dar născut mort (copilul conceputînaintea deschiderii moştenirii , însă născut mort după deschiderea succesiunii , seconsideră că nu a existat );

- persoanele predecedate (persoană care nu mai este în viaţă la data deschideriimoştenirii, indiferent de faptul că moartea acesteia a fost constatată fizic sau că a fostdeclarată printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă → persoanapredecedată însă, poate fi reprezentată, în condiţiile legii, de către descendenţii săi);- descendenții predecedatului vor putea veni la succesiune în condiţiile prevăzute de

lege pentru reprezentarea succesorală (ex. copiii unui predecedat, la momentul morţiibunicului lor - tatăl predecedatului - vor putea veni la noua moştenirea bunicului,urcând în locul ascendentului lor - tatăl lor);

- în ipoteza în care descendenţii nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege pentrureprezentarea succesorală, ei nu vor avea drepturi asupra părţii din moştenirea lui decuius, ce s-ar fi cuvenit persoanei predecedate, dacă ea ar fi existat la datadeschiderii moştenirii, iar patrimoniul succesoral va fi cules de moştenitorii în viaţă;

b. persoanele juridice care au încetat să mai aibă fiinţă în momentul deschiderii moştenirii.b) persoanele care au murit în acelaşi timp: comorienţii şi codecedaţii – în ipoteza în care în cazul

morţii mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia, acestea nu aucapacitatea de a se moşteni una pe alta ( prezumţia morţii concomitente) [art. 957 alin. (2) Codcivil] – persoane cunoscute în doctrină sub numele de comorienţi /codecedaţi (calitatea decomorient/codecedat se constată de instanţă, pe baza probelor administrate):

- comorienţi: persoane decedate în aceeaşi împrejurare şi în condiţii de natură a nu se puteastabili dacă una a supravieţuit altora;- codecedaţi: persoane decedate în împrejurări diferite de natură a nu se putea stabili care a

supravieţuit celeilalte (categoria mai largă a codecedaţilor cuprinde şi categoria mairestrânsă a comorienţilor ).

- persoanele care au decedat dar nu se poate stabili că una a supravieţuit alteia (indiferent căsunt codecedaţi sau comorienţi ) nu se vor putea moşteni întrucât, nesupravieţuind una alteia,niciuna nu dobândeşte capacitate succesorală, chiar dacă au vocaţie succesorală reciprocă;

- deosebirea dintre comorienţi şi codecedaţi - împrejurările (locul) decesului pot fi:- asemănătoare (cazul comorienţilor );- diferite (cazul codecedaţilor ).

- asemănarea dintre codecedaţi sau comorienţi: imposibilitatea determinării ordinii în care s-au produs decesele persoanelor respective şi, implicit, imposibilitatea determinării vocaţieisuccesorale.

!!! problema codecedaţilor /comorienţilor : importanţă teoretică şi practică numai în măsura în careexistă vocaţie (chemare) succesorală reciproca [nu şi în cazul persoanelor cu vocaţiesuccesorală unilaterală], respectiv două sau mai multe persoane cu vocaţie succesoralăreciprocă (reciprocitatea vocaţiei la moştenire):

- au decedat în împrejurări asemănătoare (comorienţii) sau diferite (codecedaţii);- nu se poate stabili ordinea deceselor (condiţiile decesului nu permit stabilirea faptului că

o persoană a supravieţuit celeilalte).

2.4. VOCAŢIA (CHEMAREA) LA MOŞTENIRE. Potrivit art. 962 Cod civil : „Pentru a putea moşteni , o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege

sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament”.Vocaţia (chemarea) la moştenire constituie a doua condiţie generală cerută de lege pentru a accede

la moştenirea deschisă: chemare la moştenire, fie conferită de lege, fie conferită prin testament - a nu

se confunda cu:- devoluţiunea moştenirii: determinarea - selectarea - persoanelor chemate să moştenească patrimoniul unei persoane fizice decedate;

- aptitudinea general abstractă a unei persoane de a se bucura, în conţinutul capacităţii sale defolosinţă, de dreptul de moştenire garantat prin art. 46 din Constituţie.

Vocaţia la moştenire are un dublu înţeles:a. în sens general , desemnează vocaţia potenţială (eventuală) a unor persoane de a culege

moştenirea lăsată de o altă persoană (ex. despre vocaţia succesorală legală a rudelor în liniedirectă, fără limită în grad) → vocaţie legală generală au:

- rudele defunctului;- soţul supravieţuitor al defunctului.

- rudenia poate fi, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) Cod civil:a) în linie dreaptă (ascendentă şi descendentă), rezultând din descendenţa unei persoane

din altă persoană (rudele în linie directă au vocaţie succesorală legală generală,indiferent de grad ) → sunt rude în linie dreaptă:- ascendentă: părinţii , bunicii , străbunicii defunctului , fără limită de grad;- descendentă: copiii , nepoţii , strănepoţii , fără limită de grad.




DREPT SUCCESORAL26

să nu fie nedemnă de a moşteni (nedemnitatea succesorală caracterizează atât moştenirea legală, câtşi moştenirea testamentară).

Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală reprezintă decăderea moştenitorului, care s-a făcut vinovatde o faptă gravă faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia, din dreptul de a-l moşteni → pedeapsăcivilă [excluderea de la moştenire ca sancţionare a nedemnului este opera legii sau a instanţei de

judecată, nu a voinţei celui care lasă moştenirea] care se aplică nedemnului vinovat de săvârşirea uneifapte faţă de cel care lasă moştenirea sau faţă de memoria acestuia.

!!! distincţie între nedemnitatea succesorală şi incapacitatea succesorală (incapacitatea este atrasăde neîndeplinirea calităţilor sau condiţiilor de a moşteni, din motive independente de voinţasuccesibilului : ex. copilul conceput la data deschiderii moştenirii se naşte mort ) - principaleledeosebiri dintre nedemnitatea şi incapacitatea succesorală privesc:

- sfera de aplicare,- caracterul efectelor ,- sarcina probei .

Caracterele nedemnităţii succesorale:a. nedemnitatea priveşte:

- atât moştenirea legală,- cât şi legatele cu care nedemnul a fost gratificat prin testament → art. 1069 alin. (2) Cod

civil, reglementează şi posibilitatea revocării pentru ingratitudine a legatului pe cale judecătorească: legiuitorul consacră un regim juridic mai aspru pentru moştenitorultestamentar , decât pentru cel legal, în materia moştenirii testamentare operând:

- atât nedemnitatea,- cât şi revocarea judecătorească a legatului pentru ingratitudine.b. nedemnitatea:

- operează de drept (nedemnitatea de drept )- poate fi şi judiciară, adică declarată de instanţa judecătorească (nedemnitatea judiciară).

c . efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres prin:- testament de către cel care lasă moştenirea;- prin act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea.

d . nedemnitatea se aplică şi produce efecte:- numai faţă de autorul faptei ,- nu şi faţă de alte persoane chemate la moştenirea defunctului în nume propriu sau prin

reprezentare.e. domeniul de aplicare a sancţiunii nu poate fi extins la alte moşteniri (nedemnitatea producând

efecte relative) → nedemnul este înlăturat numai de la moştenirea persoanei faţă de care a

săvârşit faptele.f . sancţiunea nedemnităţii este prevăzută numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie → moştenitorultrebuie să fi acţionat cu discernământ (se vor aplica regulile angajării răspunderii civile delictualerelative la discernământ ).

2. Felurile nedemnităţii succesorale - după sursa nedemnităţii , distingem între:- nedemnitatea de drept ;- nedemnitatea judiciară.

a) nedemnitatea de drept - este de drept nedemnă de a moşteni :a. persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel

care lasă moştenirea (inclusiv săvârşirea tentativei la una dintre infracţiunile de omor , întrucâtintenţia de a ucide există şi în cazul acesteia);

b. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii , a uneiinfracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă

la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului (inclusiv săvârşirea tentativei la una dintre infracţiunile de omor sau a infracţiunilor de omor înformă consumată, menţionate la primul caz, împotriva unui alt succesibil al defunctului);- nedemnul să săvârşească, anterior deschiderii succesiunii, una dintre infracţiunile

menţionate asupra:- unui succesibil care, dacă ar exista la data deschiderii moştenirii, l-ar înlătura de la

moştenire pe nedemn, cel dintâi fiind:- într-o clasă sau grad preferabil (ipoteza moştenirii legale);- legatar universal iar făptuitorul doar moştenitor legal nerezervatar (ipoteza

moştenirii testamentare);- unui succesibil care, dacă ar exista la data deschiderii moştenirii, i-ar limita

făptuitorului vocaţia la moştenire, cel dintâi fiind:- comoştenitor din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad sau soţ supravieţuitor (ipoteza

moştenirii legale);

- legatar (universal , cu titlu universal sau cu titlu particular ) iar făptuitorul moştenitor legal (ipoteza moştenirii testamentare).- nedemnitatea operează şi dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească

civilă definitivă în ipoteza în care condamnarea pentru faptele de mai sus este împiedicată prin:




DREPT SUCCESORAL 27

- decesul autorului faptei,- amnistie antecondamnatorie,- prescripţia răspunderii penale.

- constatarea nedemnităţii de drept - aceasta poate fi constatată (nu pronunţată, căci nedemnitateade drept operează în puterea legii) oricând (!!! numai după deschiderea moştenirii , întrucât,anterior acestui moment, acţiunea în constatarea nedemnităţii este lipsită de interes), pe bazahotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea, la cererea:

- oricărei persoane interesate (precum: comoştenitorii ; moştenitorii subsecvenţi ; creditorii

comoştenitorilor sau ai moştenitorilor subsecvenţi , pe calea acţiunii oblice; procurorul ;legatarii sau donatarii care au beneficiat de liberalităţi excesive supuse reducţiunii, caurmare a prezenţei la moştenire a nedemnului);

- din oficiu de către instanţa de judecată;- de către notarul public ;- inclusiv a nedemnului .

b) nedemnitatea judiciară - poate fi declarată nedemnă de a moşteni (declararea nedemnităţiisuccesorale este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei de judecată):

a. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva lui de cuius a unor:- fapte grave de violenţă, fizică sau morală (săvârşite cu intenţie - ex. vătămarea corporală

gravă, tâlhăria, lipsirea de libertate în mod ilegal sau şantajul);- fapte care au avut ca urmare moartea victimei (săvârşite cu praetentenţie, altele decât

cele de omor , care atrag, precum am văzut, nedemnitatea de drept - ex. lovirile sau

vătămările cauzatoare de moarte, violul care a avut a urmare moartea victimei, tâlhăriacare a avut ca urmare moartea victimei sau lipsirea de libertate în mod ilegal, care aavut ca urmare moartea victimei).

b. persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat , a distrus sau a falsificat testamentuldefunctului (vizează exclusiv moştenirea testamentară);

c . persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe de cuius să întocmească, să modifice sausă revoce testamentul (vizează exclusiv moştenirea testamentară).

- declararea nedemnităţii de fapt: orice succesibil (inclusiv comuna, oraşul sau, după caz.municipiul în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii, dacă, în afarăde autorul faptei care poate atrage nedemnitatea judiciară, nu mai există alţi succesibili aidefunctului ) poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de ladata deschiderii moştenirii , sub sancţiunea decăderii (nu-i sunt proprii suspendarea, întrerupereaşi repunerea în termen) [regula] → introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită amoştenirii de către succesibilul reclamant.

- în ipoteza în care hotărârea de condamnare se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii ,termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare [excepţie];

- nedemnitatea se poate declara şi dacă faptele grave de violenţă (ce au produs moartea victimei ) au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă în ipoteza în care condamnarea pentru faptele de mai sus este împiedicată prin:

- decesul autorului faptei,- amnistie antecondamnatorie,- prescripţia răspunderii penale.

- în cazul de mai sus, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare acondamnării , dacă aceasta a intervenit ulterior deschiderii moştenirii [excepţie].

- în celelalte cazuri (ascunderea, alterarea, distrugerea sau falsificarea cu rea-credinţă atestamentului defunctului; împiedicarea prin dol sau violenţă a celui care lasă moştenirea să

întocmească, să modifice sau să revoce testament), termenul de un an curge de la data cândsuccesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschideriimoştenirii (data descoperirii acestei cauze de nedemnitate poate coincide cu data deschideriimoştenirii sau poate fi chiar anterioară acestei date, fiind legată de întocmirea, modificarea sauredactarea testamentului, şi nu de moartea celui care lasă moştenirea) [excepţie];

!!! dispoziţiile referitoare la nedemnitatea de drept sau judiciară se aplică numai faptelor săvârşitedupă intrarea in vigoare a noului Cod civil (art. 93 din Legea nr. 71/2011).

3. Efectele nedemnităţii - principalul efect al nedemnităţii constă în faptul că, în puterea legii, titlulde moştenitor al nedemnului este desfiinţat retroactiv :

- nedemnul nu a avut niciodată dreptul la moştenirea defunctului ;- nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.

Efectele nedemnităţii prezintă particularităţi, după cum se produc faţă de:- nedemn;- urmaşii nedemnului ;

- terţi .A. efectele nedemnităţii faţă de nedemn - întrucât titlul nedemnului de moştenitor este desfiinţat de ladata deschiderii succesiunii: nedemnul nu va putea reclama partea sa de moştenire, nici măcar rezervasuccesorală → partea de moştenire a nedemnului se va cuveni, în temeiul legii:




DREPT SUCCESORAL28

- fie celor cu care ar fi venit împreună (comoştenitorilor );- fie celor pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la moştenire (moştenitorilor subsecvenţi sau

legatarilor /donatarilor ale căror liberalităţi excesive ar fi fost supuse reducţiunii, ca urmare aprezenţei celui dintâi, în calitate de moştenitor rezervatar).

Profită de înlăturarea nedemnului:- comoştenitorii legali sau moştenitorii legali subsecvenţi ;- legatarii sau donatarii (dacă nedemnul era un moştenitor rezervatar iar rezerva sa putea

determina reducţiunea unor liberalităţi excesive).- în ipoteza în care nedemnul a intrat în posesia bunurilor moştenirii înainte de constatareanedemnităţii , va fi obligat să le restituie persoanelor îndreptăţite → restituirea se face:

- în natură (în principiu);- plata de despăgubiri (dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, întrucât bunul a pierit

din diferite motive - fortuite sau din cauză de forţă majoră - datorită înstrăinării sauexproprierii pentru cauză de utilitate publică).

- posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este o posesie de rea-credinţă (este dedrept pus în întârziere, de la data intrării în folosinţa bunurilor succesorale, adică de la datadeschiderii succesiunii , nu de la data constatării nedemnităţii ) -nedemnul va fi obligat să restituie:

- fie în natură fructele naturale, industriale sau civile;- fie valoarea fructelor naturale, industriale sau civile (restituirea în natură nu este posibilă: le-

a consumat ori a neglijat să le perceapă);- dacă nedemnul a încasat sume de bani de la debitorii moştenirii, va datora dobânzi pentru

acestea, de la data încasării .- nedemnul are dreptul să i se înapoieze:- sumele plătite pentru achitarea datoriilor moştenirii , împreună cu dobânda aferentă;- cheltuielile necesare şi utile (nu şi cele voluptuarii), făcute cu privire la bunurile succesorale,- contravaloarea muncii depuse pentru culegerea fructelor .

!!! drepturile şi obligaţiile nedemnului faţă de moştenire - stinse prin confuziunea patrimoniului propriu cu cel succesoral sau prin consolidare - renasc în urma excluderii nedemnului de lasuccesiune.

B. efectele nedemnităţii faţă de descendenţii nedemnului - descendenţii nedemnului pot veni lamoştenire:

- în nume propriu ,- prin reprezentare succesorală (pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia

ascendentului lor).!!! nedemnul, chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă la moştenire

poate fi reprezentat → fiii şi fiicele nedemnului pot veni la moştenirea defunctului şi prinreprezentarea tatălui lor nedemn (sancţiunea nedemnităţii nu produce efecte şi faţă de ei, einefiind vinovaţi de fapta părintelui lor) → reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul :

- este nedemn faţă de reprezentat ;- a renunţat la moştenirea lăsată de reprezentat ;- a fost dezmoştenit de reprezentat .

Exemple:- dacă unicul fiu al defunctului este nedemn, copilul său va putea culege în nume propriu

moştenirea lăsată de bunic, întrucât, în lipsă de moştenitori de un grad mai apropiat, el estechemat la moştenire fără ajutorul reprezentării şi cu înlăturarea de la moştenire a altor rudeale defunctului (din clase de moştenitori inferioare;

- dacă defunctul a avut doi copii, dintre care numai unul este nedemn, copiii nedemnului vorputea moşteni, de asemenea, după bunicul lor prin reprezentare (indiferent dacă tatăl lor

nedemn mai este sau nu în viaţă, la data deschiderii moştenirii), deoarece reprezentareaoperează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat lamoştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el.

- soluţiile de mai sus sunt valabile şi în privinţa copiilor fraţilor sau ai surorilor defunctului .C. efectele nedemnităţii faţă de terţi - în ipoteza în care nedemnul a încheiat acte juridice cu terţe

persoane referitoare la bunurile moştenirii (ex. a vândut un bun, a constituit o ipotecă asupra unuiimobil ), în perioada dintre deschiderea succesiunii şi constatarea nedemnităţii sale:

- regula: nedemnitatea desfiinţează titlul de moştenitor al nedemnului cu efect retroactiv , de la datadeschiderii moştenirii , iar actele subsecvente încheiate de nedemn vor fi desfiinţate cu efectretroactiv (potrivit principiilor dreptului civil: nemo dat quod non habet şi resoluto iure dantis,resolvitur ius accipientis) → în principiu, nedemnitatea produce efecte şi faţă de terţi, însă doarfaţă de terţii de rea-credinţă, nu şi faţă de terţii de bună-credinţă, care au crezut în valabilitateatitlului de moştenitor al nedemnului.

- excepţia - sunt valabile şi se menţin:

- actele de conservare şi cele de administrare, încheiate între nedemn şi terţi (indiferent căaceştia din urmă sunt de bună sau de rea-credinţă), în măsura în care profită moştenitorilor ;- actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate cu terţii dobânditori de bună-credinţă (trebuind

respectate însă regulile din materia cărţii funciare);




DREPT SUCCESORAL 29

- plata făcută cu bună-credinţă de către debitor, moştenitorului nedemn, este valabilă.- dacă actul juridic este menţinut :

- nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri moştenitorilor adevăraţi, în calitate de posesor de rea-credinţă;

- nedemnul va putea fi acţionat de către terţ pentru evicţiune, dacă actul va fi desfiinţat cuefect retroactiv .

D. înlăturarea efectelor nedemnităţii (legea permite ca de cuius să-l ierte pe nedemn însă doar într-omanieră expresă şi printr-un act solemn) - efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate

expres (numai prin declaraţie expresă) prin:- testament de către cel care lasă moştenirea;- act autentic notarial (separat ) de către cel care lasă moştenirea.

!!! în lipsa declaraţiei exprese, legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atragenedemnitatea nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii .

- iertându-l pe nedemn în condiţiile legii, cel care lasă moştenirea face posibil ca cel dintâi săpoată veni la moştenirea, legală sau testamentară, a celui din urmă;

!!! efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate prin:- reabilitarea nedemnului,- amnistie intervenită după condamnare,- graţierea nedemnului;- prescripţia executării pedepsei penale.

- efectele nedemnităţii nu sunt, în toate cazurile, înlăturate prin iertarea nedemnului de către

defunct → unele fapte ce atrag nedemnitatea constituie, în egală măsură, şi cauze ale revocăriilegatului pentru ingratitudine → dacă nedemnul iertat de defunct (în condiţiile legii) şi gratificat printestament a săvârşit fapte precum:

- atentat la viaţa testatorului sau a unui succesibil al cestuia din urmă,- fapte grave de violenţă fizică ori fapte care au avut ca mare moartea testatorului, legatuldispus în favoarea nedemnului iertat poate fi revocat pe cale judecătorească, pentruingratitudine.

4. Invocarea nedemnităţii succesorale - nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, precum:

- comoştenitorii legali ,- moştenitorii legali subsecvenţi ,- legatarii sau donatarii etc.- creditorii persoanelor de mai sus, pe calea acţiunii oblice (dreptul de a invoca nedemnitatea

nefiind un drept exclusiv personal).

- nedemnul poate invoca propria nedemnitate (nedemnul referindu-se doar la faptul consumat al îndepărtării sale de la moştenire prin efectul legii).- nedemnitatea poate fi invocată şi constatată de: instanţa de judecată numai:

- după deschiderea moştenirii ;- dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este concretă, nefiind înlăturat de la

moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferabil.- nedemnitatea poare fi invocată împotriva:

- nedemnului cât timp acesta este în viaţă,- moştenitorilor legali sau testamentari ai nedemnului care stăpânesc bunurile succesorale,

atunci când (după deschiderea succesiunii) nedemnul:- a intrat în stăpânirea bunurilor succesiunii ;- a decedat înainte de constatarea nedemnităţii .



Pentru a putea moşteni o persoană trebuie să întrunească cumulativ trei condiţii: una pozitivă: a „exista” ladata deschiderii moştenirii, adică de a avea capacitate succesorală, una negativă: a nu fi nedemnă de a moşteni,existenţa vocaţiei (chemării) la moştenire.

Capacitatea succesorală şi vocaţia la moştenire sunt condiţii care trebuie să fie întrunite atât în cazul moşteniriilegale, cât şi a celei testamentare, în timp ce condiţia inexistenţei nedemnităţii este specifică doar moşteniriilegale. Orice persoană care există la momentul deschiderii moştenirii are capacitatea de a moşteni. Oricepersoană care nu există la data deschiderii moştenirii nu are capacitatea de a moşteni. Nu poate exista nici unmoment un patrimoniu fără titular.

Persoane care au capacitate succesorală: persoanele fizice în viaţă la data deschiderii moştenirii; persoanele

dispărute; persoanele conceput dar nenăscute la data deschiderii succesiunii; persoanele juridice în fiinţă la datadeschiderii succesiunii. Persoane care nu au capacitate succesorală: persoanele fizice care predecedate şipersoanele juridice care au încetat să aibă fiinţă; comorienţii.




DREPT SUCCESORAL30

Cronologia deceselor este importantă pentru stabilirea capacităţii succesorale şi, implicit, a beneficiarilorpatrimoniului succesoral. Între persoanele care au vocaţie succesorală una faţă de alta este important care dintreacestea a supravieţuit celeilalte întrucât doar persoanele în viaţă la data deschiderii moştenirii au capacitatesuccesorală, nu şi cele predecedate.

Există situaţii în care două sau mai multe persoane care au vocaţie reciprocă sau unilaterală de a se moştenidecedează în aceeaşi împrejurare (ex. accident rutier etc.) fără a se putea stabili momentul decesului fiecăreiadintre acestea. Articolul 21 din Decretul nr. 31/1954 stabileşte că „în cazul în care mai multe persoane au murit înaceeaşi împrejurare, fără să se poată stabili dacă una a supravieţuit alteia, le sunt socotite că au murit deodată”.Aceste persoane poartă denumirea de comorienţi.

Consecinţa aplicării prezumţiei morţii concomitente în cazul comorienţilor este aceea că aceştia nu se potmoşteni, căci nesupravieţuind unul altuia, sunt lipsiţi de capacitate succesorală. Astfel, fiecare va fi moştenit deceilalţi succesibili ai săi.

În cazul persoanelor fizice decedate în acelaşi timp şi care nu sunt comorienţi (moartea lor nu a survenit „înaceeaşi împrejurare”) singura soluţie posibilă este tot cea prevăzută de articolul 21 din decretul de mai sus, adicăprezumţia morţii concomitente, cu consecinţa lipsei capacităţii succesorale reciproce sau unilaterale, legale sautestamentare.

Noţiunea de vocaţie la moştenire are un dublu înţeles. În sens general desemnează vocaţia eventuală a unorpersoane de a culege moştenirea lăsată de o persoană. În sens concret desemnează vocaţia persoanelor carevor culege efectiv moştenirea lăsată de defunct.

Vocaţia succesorală (chemarea la moştenire) este conferită fie prin voinţa legii, fie prin voinţa lui de cuiusexprimată prin testament. Determinarea persoanelor cu vocaţie la moştenirea unei persoane decedate poartădenumirea de devoluţiune succesorală. După cum devoluţiunea se face în baza legii sau prin testament, aceastapoate fi legală sau testamentară.

Nedemnitatea succesorală este decăderea unui moştenitor legal din dreptul de a moşteni o persoanădecedată datorită săvârşirii unor fapte grave faţă de defunct sau memoria acestuia, cu toate că are capacitatesuccesorală şi vocaţie efectivă la moştenirea defunctului. Nedemnitatea afectează doar pe cel vinovat, nu şi pesuccesorii acestuia care pot veni la moştenire în nume propriu.

Cauze de nedemnitate: atentatul la viaţa celui care lasă moştenirea; acuzaţia capitală calomnioasă împotrivacelui care lasă moştenirea; nedenunţarea omorului căruia i-a căzut victimă de cuius.

Nedemnitatea operează de plin drept, fără a fi necesară aplicarea (pronunţarea) ei de instanţa de judecată.Instanţa nu pronunţă sau aplică nedemnitatea, ci doar constată survenirea acesteia. Nedemnitatea nu poate fiiertată sau confirmată. Nedemnitatea poate fi invocată de orice persoană interesată: comoştenitorii chemaţi lamoştenire împreună cu nedemnul; moştenitorii subsecvenţi, care culeg moştenirea în locul nedemnului; donatariisau legatarii; creditorii celor de mai sus acţionând pe cale oblică; instanţa de judecată sau notarul public din oficiu;nedemnul.

Efectul principal al nedemnităţii este excluderea nedemnului de la dreptul de a moşteni pe defunct: dreptul demoştenire legală, nu şi din dreptul de moştenire testamentară. Înlăturarea nedemnului de la moştenire estecompletă, el neputând culege nici rezerva succesorală. Dacă între momentul deschiderii succesiunii şi momentul

îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru survenirea nedemnităţii ori momentul constatării acesteia nedemnulintră în posesia bunurilor succesorale, acesta are obligaţia de a restitui bunurilor respective celor îndreptăţiţi.


1. care sunt persoanele care nu au capacitate succesorală?2. care sunt condiţiile existenţei vocaţiei succesorale concrete?3. care sunt efectele nedemnităţii succesorale faţă de terţi ?





PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII.DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR AL

DEFUNCTULUI

3.1.Introducere...................................................................................................................................... 31

3.2.Competenţe.................................................................................................................................... 31 3.3.Principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii...................................................... 31 3.4.Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului...................................... 37 3.5.Rezumat - legislaţia anterioară…….......................................................................................... 41 3.6.Test de evaluare……………………............................................................................................... 42


ale principiile generale ale devoluţiunii legale a moştenirii. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiulfundamentelor condiţiilor speciale ale moştenirii legale şi al principiilor generale ale devoluţiunii legale,cât şi al reprezentării succesorale. De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şipractice ale drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului.

3.2. COMPETENŢE. dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni

prezentate în această unitate de învăţare, cât şi de a decela raportul dintre acestea, precumşi de a explica corelaţia acestora cu restul materiei succesiunilor;

să explice şi să interpreteze regimul juridic al principiilor generale ale devoluţiunii legale amoştenirii, precum şi al drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor al defunctului.

3.3. PRINCIPIILE GENERALE ALE DEVOLUŢIUNII LEGALE A MOŞTENIRII. 1. Condiţiile speciale ale moştenirii legale:

Moştenirea legală este moştenirea în ipoteza în care transmiterea ei are loc în temeiul legii , adică:- la persoanele determinate de lege,- în ordinea determinate de lege;

- în cotele determinate de lege.!!! a nu se confunda noţiunea de moştenire legală cu devoluţiunea legală a moştenirii (determinareapersoanelor chemate în temeiul legii să moştenească patrimoniul persoanei fizice decedate,adică atribuirea patrimoniului succesoral către anumiţi moştenitori ).

- moştenirea legală intervine în:- toate cazurile în care defunctul nu a lăsat testament ;- cazul în care a fost lăsat testament , dar acesta nu cuprinde legate, ci alte dispoziţii de

ultimă voinţă (ex. desemnarea unui executor testamentar, recunoaşterea unui copil dinafara căsătoriei, dispoziţii cu privire la funeralii etc.);

- cazul în care testamentul cuprinde exheredări (dezmoşteniri) prin care o parte dintremoştenitori sunt înlăturaţi de la moştenire - fără ca testamentul să cuprindă legate înfavoarea altor persoane - ipoteză în care la moştenire vor fi chemaţi restul de moştenitorilegali (nedezmoşteniţi), ce vor împărţi între ei întreaga masă succesorală.

- moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară (o parte din moştenire se va transmite dupăvoinţa testatorului , iar cealaltă după regulile moştenirii legale) în ipoteza în care:- defunctul a dispus prin testament numai de o parte a moştenirii sale;- defunctul a dispus de întreaga moştenire, dar există moştenitori rezervatari .

- pentru ca o persoană să poată veni la moştenire, trebuie să îndeplinească, condiţiile generale:- capacitate succesorală;- vocaţie succesorală.

- pentru ca o persoană să poată dobândi moştenirea în temeiul legii (transmisiunea moştenirii seface în virtutea legii fără ca moştenitorii să fie obligaţi să primească moştenirea), trebuie însă să îndeplinească două condiţii speciale:

- să aibă vocaţie succesorală legală;- să nu fie dezmoştenită.

A. Vocaţia succesorală legală:a) Vocaţia legală generală - au vocaţie legală generală:

- soţul supravieţuitor ;- rudele defunctului (descendenţii, ascendenţii şi colateralilor acestuia) - rudele pot fi:- din căsătorie,- din afara căsătoriei ;



DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR AL DEFUNCTULUI

DREPT SUCCESORAL32

- din adopţie (în anumite condiţii).- prin urmare, au vocaţie la moştenire:

- descendenţii şi ascendenţii (rudele defunctului în linie dreaptă): indiferent de gradul derudenie cu defunctul (vocaţie succesorală generală nelimitată în grad):- descendenţii : fiu, nepot de fiu, strănepot de fiu etc.;- ascendenţii : părinţi, bunici, străbunici etc.

- colateralii: numai până la gradul al patrulea inclusiv (vocaţie succesorală numai până lagradul al IV-lea inclusiv) - rude de gradul:

- al II-lea: fraţii şi surorile defunctului;- al lll-lea: nepoţii de frate sau soră, precum şi unchii şi mătuşile defunctului ;- al IV-lea: strănepoţii de frate, verii primari , precum şi fraţii sau surorile bunicilor

defunctului .- soţul supravieţuitor (fostul soţ al defunctului) este chemat la moştenire împreună cu rudele

acestuia.!!! concubinajul nu creează vocaţie succesorală, căci concubinii au ales să trăiască împreună, dar

să rămână străini sub aspect juridic.- în absenţa moştenitorilor legali sau testamentari - succesiunea devine vacantă: patrimoniul

defunctului se transmite comunei , oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorialăse aflau bunurile la data deschiderii moştenirii .

!!! numai vocaţia succesorală concretă (determinată prin devoluţiunea succesorală legală)determină culegerea efectivă a moştenirii, deci vocaţia succesorală generală a rudelor defunctului

( posibilitate de principiu pentru a moşteni patrimoniul persoanei decedate) nu înseamnă cărudele toate, împreună şi deodată, vor culege moştenirea lăsată de defunct.b) Reciprocitatea vocaţiei legale generale la moştenire:- sensul pozitiv al principiului : dacă o persoană are vocaţie succesorală legală la moştenirea lăsată

de o altă persoană, atunci şi această persoană are aceeaşi vocaţie în raport cu prima.- evident, vocaţia lor concretă va depinde de ordinea în care a survenit decesul lor sau decesul

uneia dintre ele (ex. copilul are vocaţie la moştenirea lăsată de părinţii săi, dar şi părinţii auvocaţie la moştenirea copiilor lor, desigur, în concurs cu ceilalţi moştenitori, dacă există).

!!! excepţie - reciprocitatea vocaţiei succesorale nu vizează:- în cazul succesiunii legale;

- comuna, oraşul sau municipiul ;- persoanele juridice.

- moştenirea testamentară (chiar dacă două persoane şi-ar conferi prin testamenteseparate vocaţie succesorală reciprocă, această vocaţia succesorală nu este

interdependentă).- sensul negativ al principiului : dacă o persoană nu are vocaţie la moştenirea unei alte persoane,nici aceasta din urmă nu va avea vocaţie la moştenirea celei dintâi (ex. ginerele şi socrul).

c ) Vocaţia legală concretă (efectivă, utilă): pentru a evita fărâmițarea succesiunilor, rudeledefunctului cu vocaţie succesorală (generală) legală nu sunt chemate toate şi în acelaşi timp lamoştenire - legiuitorul a instituit o anumită ordine de chemarea rudelor defunctului la succesiune;

- pentru ca o persoană să fie chemată efectiv la moştenire în temeiul legii (vocaţiesuccesorală concretă) trebuie:

- să facă parte din categoria moştenitorilor legali cu vocaţie generală,- să nu fie înlăturată de la moştenire de o altă persoană cu vocaţie generală , dar

chemată de lege în rang preferabil.- criterii tehnico-juridice pentru stabilirea ordinii de preferinţă între rudele defunctului cu vocaţie

generală la moştenire:

- clasa de moştenitori ;- gradul de rudenie.2. Principiile generale ale devoluţiunii legale: trei principii în baza cărora se determină persoanele

cu vocaţie succesorală concretă.- devoluţiunea legală a moştenirii: operaţiunea juridică prin care se determină persoanele care vor

moşteni efectiv patrimoniul succesoral, precum şi cotele din masa succesorală dobândite.- devoluţiunea legală a moştenirii este guvernată, aşadar, de următoarele trei principii:

a) principiul chemării rudelor la moştenire în ordinea claselor de moştenitori;b) principiul proximităţii gradului de rudenie, în cadrul aceleiaşi clase de moştenitori;c ) principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad.

A. Principiul chemării la moştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali :- clasa de moştenitori: categorie de rude (reunirea unor persoane într-o clasă de moştenitori are

la bază rudenia de sânge, rudenia civilă rezultând din adopţia încheiată în condiţiile prevăzutede lege şi rudenia rezultată ca urmare a reproducerii umane asistată medical cu terţ donator )

care, în mod colectiv :- fie exclude de la moştenire o altă categorie de rude;- fie este exclusă de la moştenire de o altă categorie de rude.

- clase de moştenitori legali:




DREPT SUCCESORAL 33

- clasa I (clasa descendenţilor în linie directă): fiii, nepoţii, strănepoţii etc. ai defunctului (fărălimită de grad);

- clasa a ll-a (mixtă): clasa ascendenţilor privilegiaţi (părinţii defunctului) şi a colateralilor privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii lor până la gradul al IV-lea inclusiv);

- clasa a lll-a (clasa ascendenţilor ordinari ): bunicii, străbunicii etc. ai defunctului, fără limităde grad;

- clasa a IV-a (clasa colateralilor ordinari ): unchii şi mătuşile, verii primari şi fraţii/surorilebunicilor defunctului.

- rudele sunt chemate la moştenire în ordinea claselor :- rudele din clasa I (chiar şi o singură persoană) înlătură de la moştenire rudele din claselesubsecvente;

- rudele din clasa a ll-a sunt chemate la moştenire numai dacă:- fie nu există rude din clasa I ;- fie rudele din clasa I :

- fie nu pot să vină la moştenire (nedemni );- fie nu vor să vină la moştenire (renunţători );

- rudele din clasa a lll-a sunt chemate la moştenire numai dacă:- fie nu există moştenitori din primele două clase;- fie moştenitori din primele două clase existenţi nu pot sau nu vor să vină;

- rudele din clasa a IV-a moştenesc numai în lipsa moştenitorilor din primele trei clase.!!! venirea la moștenire concomitentă a rudelor din două clase deosebite este posibilă numai în caz

de exheredare prin testament a moștenitorilor dintr-o clasă, care sunt și rezervatari → într-oasemenea ipoteză, moştenitorii rezervatari exheredaţi (soţul supravieţuitor, descendenţii şiascendenţii privilegiaţi ai defunctului) culeg numai rezerva succesorală, cotitatea disponibilă revenind (dacă defunctul nu a dispus altfel prin testament) moştenitorilor din clasa subsecventă (ex . dacă descendenţii săi sunt dezmoşteniţi de către defunct, prin testament, aceştia vor culegenumai rezerva legală, restul moştenirii împărţindu-se între moştenitorii din clasa a II-a).

- în principiu : o rudă face parte dintr-o singură clasă – excepţie: este posibil ca o persoană să facăparte şi din două clase (moştenitorul poate opta în favoarea uneia dintre cele două calităţi pe carele are concomitent ), exemple:

- copilul născut din căsătoria încheiată între nepotul defunctului şi nepotul de frate aldefunctului face parte din:

- prima clasă: strănepot al defunctului,- clasa a II-a: strănepot de frate;

- soţul supravieţuitor dintr-o căsătorie încheiată între verii primari (soţul supravieţuitor poate fi

rudă cu defunctul, caz în care cel dintâi poate invoca această calitate, dar nu cumulativ cucea de soţ).- art. 964 alin. (2) Cod civil: dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai

apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasasubsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni.

- soţul supravieţuitor al defunctului:- nu face parte din nici o clasă, nefiind rudă cu defunctul, dar vine în concurs cu oricare dintre

acestea chemate la succesiune;- nu înlătură nici o clasă de moştenitori , dar nici nu este înlăturat de la moştenire, indiferent de

clasa cu care vine în concurs).B. Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă: diferenţierea

rudelor aparţinând aceleiaşi clase de moştenitori se realizează cu ajutorul gradului de rudenie,adică a distanţei între două rude, măsurată pe linia legăturii de rudenie, după numărul naşterilor

intervenite.- în principiu : în cadrul aceleiaşi clase vocaţia concretă la moştenire depinde de gradul de rudenie,astfel că rudele de grad mai apropiat înlătură de la moştenire pe cele mai îndepărtate în grad( proximior excludit remotiorem) – ex. fraţii şi surorile defunctului exclud de la moştenire pe penepoţii şi strănepoţii de frate sau soră etc.

- excepţii :- în cadrul clasei a ll-a, părinţii defunctului (rude de gradul I) nu înlătură de la moştenire pe fraţii

şi surorile defunctului (rude de gradul II), ci vin împreună la succesiune;- cazul reprezentării succesorala.

C. Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire:- în principiu : dacă moştenitorii defunctului fac parte din aceeaşi clasă şi au acelaşi grad de

rudenie: vor împărţi moştenirea în părţi egale [ pe capete] (ex. dacă la moştenire vin doi fraţi aidefunctului, fiecare va primi o jumătate).

- excepţii :

- împărţeala moştenirii pe tulpini (reprezentarea succesorală);- împărţeala moştenirii pe linii, în cazul în care sunt chemaţi doi sau mai mulţi colaterali privilegiaţi :

- fraţi ori surori proveniţi din părinţi diferiţi (fraţi buni, fraţi consangvini sau fraţi uterini);




DREPT SUCCESORAL34

- descendenţii fraţilor ori surorilor de categorii diferite (indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare).

- în această situaţie (împărţeala pe linii ), masa succesorală se împarte în dimidiamaternis (jumătatea mamei) şi dimidia paternis (jumătatea tatălui), iar, la rândul lor,acestea se împart pe linii:

- fraţii uterini vor culege cât o linie din dimidia maternis,- fraţii consangvini vor culege câte o linie din dimidia paternis,- fraţii buni vor culege, întrucât au privilegiul dublei legături , câte o linie atât din

dimidia maternis, cât şi din dimidia paternis.- nu se aplică principiul egalităţii în raporturile dintre părinţi, pe de o parte, şi fraţi/surori saudescendenţii lor , pe de altă parte, părinţii culegând o cotă fixă indiferent de numărulcolateralilor privilegiaţi cu care vin în concurs.

3. Reprezentarea succesorală (excepţie de la principiile devoluţiunii legale: dispoziţiile care o prevădsunt de strictă interpretare, astfel că nici o altă persoană în afara celor expres prevăzute de lege nu

poate beneficia de efectele reprezentării succesorale - un beneficiu al legii de care se bucură anumitecategorii de moştenitori legali ce înlătură unele consecinţe injuste ale principiului proximităţii graduluide rudenie şi ale principiului egalităţii între rudele de acelaşi grad ) - prin reprezentarea succesorală,un moştenitor legal de un grad mai îndepărtat, numit reprezentant , urcă în virtutea legii în locul şigradul ascendentului său numit reprezentat , pentru a culege partea din moştenire ce i s-ar fi cuvenitacestuia dacă nu ar fi fost:

- nedemn faţă de defunct (decedat sau în viaţă);

- decedat la data deschiderii moştenirii .- exemplu: la moartea lui A rămân ca moştenitori fiul său B şi doi nepoţi D şi E (copiii unui fiupredecedat al defunctului) → în lipsa reprezentării succesorale, s-ar aplica principiul proximităţiiîn gradul de rudenie, urmând ca moştenirea lăsată de A să fie culeasă numai de fiul său B (descendent de gradul I care îi înlătură de la moştenire pe D şi E aceştia fiind descendenţi degradul al II-lea) → întrucât legiuitorul a apreciat că o astfel de excludere ar fi nedreaptă, prinderogare de la principiul proximităţii în grad şi al egalităţii între rudele de acelaşi grad, s-a permisnepoţilor D şi E să urce în locul şi gradul părintelui lor predecedat , venind astfel la moştenire, înconcurs cu unchiul lor B, nepoţii defunctului primind părţi egale din jumătatea moştenirii cuvenitătatălui lor.

!!! în cazul reprezentării, moştenirea se va împărţi pe tulpini adică, după numărul descendenţilor degradul I , deci nu se va împărţi pe capete, adică în mod egal între succesori.

- reprezentarea succesorală este admisă numai în privinţa:- descendenţilor copiilor defunctului (nepoţii, strănepoţii defunctului ş.a. până la infinit);

- descendenţilor din fraţi şi surori (nepoţii şi strănepoţii de frate/soră ai defunctului).A. Condiţiile reprezentării succesorale: descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii din fraţişi surori pot beneficia de reprezentarea succesorală dacă sunt îndeplinite două condiţii:

a) Cel reprezentat să fie nedemn sau decedat, la data deschiderii moştenirii: reprezentareaoperează în cazul reprezentatului nedemn faţă de defunct sau decedat la data deschideriimoştenirii.

- reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul :- este nedemn faţă de reprezentat ;- a renunţat la moştenirea lăsată de reprezentat ;- a fost dezmoştenit de reprezentat .

- poate fi reprezentată:- atât o persoană decedată (chiar dacă reprezentatul este comorient sau codecedat al lui de cuius);- cât şi o persoană în viaţă (chiar şi persoana dispărută), dar lipsită de capacitatea de a moşteni :

- nedemnul (chiar dacă renunţă la moştenire, deoarece calitatea de nedemn estesuficientă pentru ca acesta să poată fi reprezentat);- dezmoştenitul:

- dacă este un descendent (de orice grad) decedat sau nedemn la data deschideriimoştenirii, poate fi reprezentat însă numai pentru rezerva succesorală, întrucât,dacă reprezentatul ar fi fost în viaţă sau nu ar fi fost nedemn, el ar fi cules rezervace i se cuvenea.

- dacă este un colateral privilegiat (frate/soră, nepot de frate/soră) decedat saunedemn la data deschiderii moştenirii, nu poate fi reprezentat pentru cădezmoştenirea are ca efect înlăturarea reprezentatului de la moştenire iar loculsău nu mai este util;

- dacă este în viaţă şi nu este nedemn la data deschiderii moştenirii, nu poate fireprezentat pentru că nu ne aflăm în ipoteza normei juridice referitoare la cazurile în care reprezentarea succesorală este permisă.

- nu poate fi reprezentat:- renunţătorul (ex. un descendent al defunctului doreşte să-şi favorizeze fratele, în

detrimentul copilului său, şi în acest scop renunţă la moştenire) - excepţie: nedemnulrenunţător care poate fi reprezentat nu pentru că este renunţător, ci pentru că este nedemn;




DREPT SUCCESORAL 35

- persoana (demnă) declarată moartă pe cale judecătorească, dacă data indicată înhotărârea judecătorească declarativă de moarte, ca fiind data morţii celui declarat dispărut,este ulterioară deschiderii succesiunii .

!!! reprezentarea nu poate opera per saltum şi omisso medio, adică reprezentantul trebuie să urcedin grad în grad vacant până la gradul cel mai apropiat de defunct , deci reprezentantul nu poate săsară peste un ascendent care este în viaţă pentru a ajunge la alt ascendent pe care să îlreprezinte.

b) Reprezentantul să îndeplinească condiţiile generale pentru a moşteni, adică trebuie să îndeplinească toate condiţiile de a veni la moştenirea legală a acestuia:i . să aibă capacitate succesorală; astfel, reprezentantul trebuie să existe în momentul

deschiderii moştenirii - nu poate să fie comorient sau codecedat cu defunctul (spre deosebirede reprezentat care poate fi chiar şi un comorient sau un codecedat );

ii . să aibă vocaţie succesorală generală proprie la moştenirea lăsată de defunct: o persoană carenu ar putea moşteni în nume propriu nu ar putea culege moştenirea nici prin reprezentare (ex.descendenţii din fraţi sau surori pot veni la moştenire prin reprezentare numai până la gradulal IV-lea inclusiv: strănepotul de frate care este rudă de gradul al IV-lea cu defunctul).- cazul adopţiei cu efecte depline - adoptatul şi descendenţii săi pot beneficia de reprezentare

ca şi copiii din filiaţia firească, întrucât devin rudă cu:- adoptatorul său,- rudele adoptatorului (evident, adoptatul cu efecte depline nu poate reprezenta rudele

din familia firească).

- cazul adopţiei cu efecte restrânse:- în principiu, adoptatul şi descendenţii săi nu pot beneficia de reprezentare, întrucâtadoptatul şi descendenţii săi:

- devin rude numai cu adoptatorul ;- nu devin rude şi cu rudele adoptatorului .

- excepţie: descendenţii adoptatului pot veni la moştenire prin reprezentare numai dacă decuius este chiar adoptatorul .

- în cazul desfacerii adopţiei, raporturile de rudenie ale adoptatului cu adoptatorul şi cu rudeleacestuia încetează numai pentru viitor , de la data hotărârii judecătoreşti iar tot din acestmoment se restabilesc şi legăturile de rudenie ale adoptatului cu familia firească → vocaţiasuccesorală a adoptatului trebuie apreciată în funcţie de data deschiderii moştenirii şi dedata desfacerii adopţiei;

- în cazul nulităţii adopţiei produce efecte retroactive, considerându-se că niciodată legăturilede rudenie ale persoanelor implicate în actul nul al adopţiei nu au fost modificate:

iii . să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat la moştenirea lui de cuius şi să nu fi fostexheredat (cazul moştenitorilor nerezervatari ) → nu se cere ca reprezentantul să îndeplineascăcondiţiile necesare pentru a-l moşteni pe reprezentat (ex. reprezentantul poate fi nedemn faţăde reprezentat , întrucât nedemnitatea produce efecte numai în raport cu persoana faţă decare s-a săvârşit fapta; el poate să renunţe la moştenirea reprezentatului sau să fie exheredatde reprezentat).

B. Modul în care operează reprezentarea: operează de drept , în toate cazurile, la infinit .- în clasa I (clasa descendenţilor ): nepoţii (rude cu de cuius de gradul al ll-lea) vin la moştenire

prin reprezentare:- atât în cazul în care ar exista şi fii ai defunctului (descendenţi de gradul I ),- cât şi în cazul în care ar veni la moştenire numai nepoţi ai defunctului .

- în clasa a ll-a (clasa ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi ): nepoţii de frate şi soră (rude cude cuius de gradul III) vin la moştenire prin reprezentare:

- atât în cazul în care ar veni la moştenire şi fraţii sau surorile defunctului ,- cât şi în cazul în care ar veni la moştenire numai nepoţi de frate sau soră.- când rudele sunt de grad egal: împărţirea moştenirii se va face pe tulpini (nu pe capete), cu

respectarea principiului egalităţii între moştenitorii de grad cel mai apropiat cu defunctul (ex. dacăcei doi copii ai defunctului sunt decedaţi la data deschiderii moştenirii şi unul a lăsat un copil, iaral doilea a lăsat doi copii, moştenirea se va împărţi între nepoţii defunctului nu în părţi egale, ci îndouă părţi, prima jumătate revenind unui nepot, iar cealaltă jumătate fiind împărţită între ceilalţidoi nepoţi).

- reprezentarea este admisă la infinit (nemărginit): de reprezentare vor beneficia nu numaidescendenţii de gradul al doilea spre a reprezenta pe descendenţii de gradul I, ci şi descendenţiide gradul al III-lea spre a reprezenta pe descendenţii de gradul al II-lea, precum şi cei de gradulal IV-lea pe cei de gradul al III-lea etc. (pot avea calitatea de reprezentanţi nu numai nepoţii, ci şistrănepoţii, răstrănepoţii de fiu, până la infinit).- excepţie: cazul descendenţilor din fraţi sau surori , pentru care reprezentarea poate opera

numai până la gradul al IV-lea (moştenirea în linie colaterală fiind admisă numai până la gradulal IV-lea);- reprezentarea operează de drept (împărţeala pe tulpini ): voinţa descendenţilor -reprezentanţi poate

influenţa regulile reprezentării :




DREPT SUCCESORAL36

- numai prin renunţare la moştenire, caz în care împărţirea se va face pe capete, şi nu petulpini (ex. defunctul are patru copii, dintre care unul este predecedat sau nedemn, în loculsău venind la moştenire, prin reprezentare, fiul acestuia → în termenul de opţiunesuccesorală, nepotul de fiu renunţă la moştenire, împărţirea făcându-se, astfel, în coteegale între cei trei fii ai defunctului în viaţă, câte o treime fiecare);

- nu şi prin acceptarea ei cu efecte parţiale sau sub condiţie (ex. împărţeala să se facă în altecote decât cele stabilite de lege).

!!! regulile reprezentării succesorale nu pot fi modificate nici prin voinţa defunctului → totuşi,defunctul, prin testament, cu condiţia respectării rezervei [ jumătate din cât i s-ar fi cuvenitmoştenitorului rezervatar dacă nu ar fi fost dezmoştenit ] moştenitorilor rezervatari (rezervasuccesorală a descendenţilor-legatari), poate influenţa efectele reprezentării , gratificându-i pereprezentanţi cu cote egale şi nu inegale, cum ar fi rezultat din împărţirea pe tulpini, specificăreprezentării succesorale (ex . defunctul, care are doi copii predecedaţi, prin testament, dispune împărţirea moştenirii în cote egale şi nu pe tulpini între cei trei nepoţi ai săi, unul din partea celuimai mare fiu, iar doi din partea celuilalt fiu → defunctul a influenţat astfel reprezentareasuccesorală, însă acest lucru a fost posibil întrucât a respectat rezerva succesorală a acestora).

C. Efectele reprezentării succesorale: efect principal al reprezentării succesorale, descendentul (reprezentantul ) urcă în drepturile ascendentului său (reprezentatul ), culegând moştenirea ce i s-ar ficuvenit acestuia, dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct sau decedat.

A. Efectul general al reprezentării succesorale: în cazul reprezentării a două sau mai multorpersoane decedate sau nedemne, la data deschiderii moştenirii, reprezentanţii lor îşi împart

moştenirea pe tulpini (nu pe „capete) [reprezentanţii , indiferent de numărul lor, vor lua partea dinmoştenire ce s-ar fi cuvenit ascendentului reprezentat ] – ex. dacă defunctul a avut doi copiipredecedaţi, dintre care unul a lăsat un copil, iar celălalt doi copii, aceşti nepoţi ai defunctului vormoşteni nu în părţi egale, ci primul va lua 1/2 din moştenire, iar ceilalţi doi câte 1/4 fiecare.- prin tulpină se înţelege:

- în clasa întâi - descendentul de gradul întâi care:- fie culege moştenirea,- fie este reprezentat la moştenire;

- în clasa a doua - colateralul privilegiat de gradul al doilea care:- fie culege moştenirea,- fie este reprezentat la moştenire.

- când aceeaşi tulpină a produs mai multe ramuri: în cadrul fiecărei ramuri subdivizarea se face tot pe tulpină, partea cuvenită descendenţilor de acelaşi grad din aceeaşi ramură împărţindu-se înmod egal între ei (ex. dacă în cazul de mai sus unul dintre nepoţi ar fi decedat şi el la data

deschiderii moştenirii, lăsând doi copii - strănepoţi ai defunctului - aceştia vor veni la moşteniretot pe tulpini – subtulpini - adică ar primi partea cuvenită ascendentului lor).B. Efectul particular al reprezentării succesorale: raportul la care sunt obligaţi copiii

nedemnului , concepuţi la data deschiderii moştenirii.- copiii nedemnului concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost

exclus, sunt obligaţi să raporteze, la moştenirea lăsată de nedemn, bunurile pe care le-aumoştenit prin reprezentarea nedemnului, dacă vin la moştenirea lui în concurs cu alţi copii ai săi, concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul , însănumai în cazul şi în măsura în care valoarea acestora a depăşit valoarea pasivuluisuccesoral pe care reprezentantul a trebuit să îl suporte ca urmare a reprezentării [copiiinedemnului trebuie să raporteze numai în măsura îmbogăţirii lor].

!!! a nu se confunda raportul donaţiilor (sunt raportate donaţiile făcute de defunct în timpul vieţii) curaportul la care sunt obligaţi copiii nedemnului, concepuţi la data deschiderii moştenirii (sunt

raportate bunurile culese prin reprezentare,) cele două raportări având temei şi conţinut diferite,deşi ambele categorii de raport au menirea de a asigura egalitatea între rudele de acelaşi grad,aparţinând aceleiaşi clase de moştenitori .

Distincţia dintre reprezentarea succesorală şi retransmiterea dreptului de opţiunesuccesorală:- în cazul reprezentării: reprezentatul este decedat la data deschiderii moştenirii sau nedemn faţă de

defunct ;- în cazul retransmiterii însă, moştenitorul supravieţuieşte un interval scurt de timp după

deschiderea moştenirii , dar moare mai înainte să fi exercitat dreptul de opţiune succesorală →dreptul de opţiune succesorală al celui care a decedat mai înainte de a-l exercita se transmite către succesorii proprii, care îl vor exercita separat , fiecare pentru partea sa, în termenul aplicabildreptului de opţiune privind moştenirea autorului lor;

- deşi retransmiterea dreptului de opţiune succesorală se aseamănă cu reprezentareasuccesorală a predecedatului , avem următoarele deosebiri:

- numai în cazul reprezentării, împărţirea moştenirii se face pe tulpini , în cazul retransmiterii aceasta făcându-se pe capete;- reprezentarea succesorală operează numai în cazul moştenirii legale, spre deosebire de

retransmitere care poate opera, în egală măsură, şi în cazul moştenirii testamentare;




DREPT SUCCESORAL 37

- în cazul retransmiterii, fiind vorba de două sau mai multe moşteniri , ele trebuie examinateseparat, sub toate aspectele pe care le comportă: componenţă, termen de opţiunesuccesorală, cotele care se cuvin moştenitorilor ;

- în cazul retransmiterii, competenţa teritorială a birourilor notariale, respectiv a instanţei de judecată, se determină în funcţie de locul deschiderii celei din urmă moşteniri .

3.4. DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOŢULUI SUPRAVIEŢUITOR AL DEFUNCTULUI. - deşi soţul supravieţuitor nu este rudă cu defunctul, având în vedere afecţiunea reciprocă dintre

aceştia, Codul civil recunoaşte soţului supravieţuitor trei categorii de drepturi :1. un drept de moştenire:

- în concurs cu clasele de moştenitori legali ;- în lipsa rudelor din cele patru clase;

2. un drept de moştenire special asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic;3. un drept temporar de abitaţie asupra locuinţei.

- pentru a-l putea moşteni pe defunct, soţul supravieţuitor trebuie să îndeplinească:a. condiţiile generale cerute de lege pentru a moşteni (a. să aibă capacitate succesorală, adică

să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii defunctului; b. să nu fie nedemn faţă de defunct);b. o condiţie speciala: să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii .

A. Calitatea de soţ şi vocaţia sa la moştenire: soţul supravieţuitor trebuie să aibă această calitatenumai la data deschiderii succesiunii , neavând relevanţă:

- durata căsătoriei cu defunctul,

- starea materială ori sexul soţului supravieţuitor,- dacă au avut sau nu copii,- dacă erau despărţiţi sau nu în fapt.

- evident, concubinajul a două persoane de sex diferit, oricât de durabil ar fi fost, nu conferăvocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor , astfel, nu beneficiază de dispoziţiile legaleprivind drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor concubinul defunctului, indiferent cât dedurabilă ar fi fost convieţuirea cestora.

- atâta vreme cât nu a intervenit o hotărâre de divorţ definitivă, soţul supravieţuitor păstreazăaceastă calitate şi, implicit, vocaţia la moştenirea soţului decedat :

- în cazul în care căsătoria era desfăcută prin divorţ la data deschiderii moştenirii (căsătoriaeste desfăcută din ziua când hotărârea judecătorească a rămas definitivă), fostul soţ aldecedatului nu mai are vocaţie succesorală, calitatea de soţ nu mai există întrucât a pierdutaceastă calitate;

- dacă decesul lui de cuius a intervenit după pronunţarea hotărârii judecătoreşti de divorţ, dar înainte de a deveni irevocabilă, calitatea de soţ există şi deci soţul supravieţuitor îl va puteamoşteni pe soţul decedat;

- în ipoteza în care soţii au apelat la ofiţerul de stare civilă sau la notarul public pentrudesfacerea căsătoriei, soţul supravieţuitor păstrează vocaţia la moştenire în cazul în carenu a fost încă eliberat un certificat de divorţ .

- în cazul în care, anterior deschiderii moştenirii, prin hotărâre judecătorească se constatasenulitatea ori se pronunţase anularea căsătoriei, problema unor drepturi succesorale nu se maipune, deoarece calitatea de soţ nu mai există.

- în caz de nulitate (absolută sau relativă), căsătoria se desfiinţează cu efect retroactiv , chiar dacă hotărârea judecătorească prin care s-a constatat nulitatea sau s-a anulat căsătoria a intervenitulterior decesului unuia dintre soţi;

- excepţie (căsătoria putativă): soţul supravieţuitor care a fost de bună-credinţă la încheiereacăsătoriei, declarată nulă sau anulată, păstrează, până la data când hotărârea instanţei

judecătoreşti devine definitivă, situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă;- evident, dacă soţul nu a fost de bună-credinţă, acesta nu va moşteni, pierzând calitatea desoţ cu efect retroactiv ;

- dacă moartea unuia dintre soţi intervine după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreştide desfiinţare a căsătoriei, niciunul dintre soţi (fie şi de bună-credinţă) nu va putea moşteni (nu mai are calitatea de soţ).

- dacă soţii sunt fie comorienţi , fie codecedaţi , ei nu se vor putea moşteni unul pe celălalt iar celedouă succesiuni distincte vor fi culese de moştenitorii lor legali ori testamentari;

- soţul de bună-credinţă recăsătorit al celui declarat judecătoreşte mort nu mai poate veni lamoştenirea primul soţ , în ipoteza reapariţiei acestuia şi a anulării hotărârii declarative de moarte: într-un asemenea caz, prima căsătorie se consideră desfăcută pe data încheierii celei de-a doua,iar soţul celui declarat judecătoreşte mort şi reapărut îl poate moşteni numai pe cel de-al doileasoţ.

- soţul de rea-credinţă (cunoscând faptul că soţul său este în viaţă) recăsătorit al celui declarat judecătoreşte mort, prin recăsătorire săvârşeşte fapta de bigamie: ca urmare, cea de-a douacăsătorie încheiată va fi nulă şi se va menţine cea dintâi.

B. Corelaţia dintre dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor şi regimul matrimonial ales:a. regimul comunităţii legale:




DREPT SUCCESORAL38

- la moartea unuia dintre soţi comunitatea de bunuri (bunurile comune ale soţilor, deţinute încodevălmăşie potrivit art. 339 Cod civil) încetează;

- oricare dintre soţi poate dispune prin legat de partea care i s-ar cuveni , la încetareacăsătoriei, din comunitatea de bunuri ;

- în ipoteza în care aceasta încetează prin decesul unuia dintre soţi, lichidarea comunităţii seface între soţul supravieţuitor şi moştenitorii soţului decedat , obligaţiile soţului decedatdivizându-se între moştenitori, proporţional cu cotele care le revin din moştenire;

b. regimul comunităţii convenţionale (se derogă prin convenţie matrimonială de la dispoziţiileprivind regimul comunităţii legale) - masa succesorală a soţului defunct poate fi:- mai vastă decât în cazul comunităţii legale, fiind circumscrisă, potrivit convenţiei soţilor,

şi unor bunuri proprii, dobândite de soţi înaintea sau după încheierea căsătoriei,- mai restrânsă decât în cazul comunităţii legale, fiind sustrase acesteia, de asemenea

potrivit convenţiei părţilor, anumite bunuri, dobândite de soţi în timpul căsătoriei.- atât în cazul comunităţii legale, cât şi în cazul comunităţii convenţionale, soţul supravieţuitor

are dreptul la partea sa din comunitatea de bunuri, în calitate de codevălmaş, în temeiuldispoziţiilor art. 357 alin. (2) din Codul Civil, şi nu în calitate de moştenitor, potrivit regulilor dedrept succesoral.

- cota-parte care revine fiecărui soţ se determină avându-se în vedere contribuţia acestuia ladobândirea bunurilor comune şi la îndeplinirea obligaţiilor comune (până la proba contrară, seprezumă că soţii au avut o contribuţie egală).

- partea cuvenită soţului defunct din comunitate de bunuri, împreună cu bunurile proprii, vor

forma masa succesorală →deci soţul supravieţuitor va putea culege o cotă şi din parteasoţului din comunitatea de bunuri.c. clauza de preciput (!!! devine caducă, în ipoteza în care soţul beneficiar decedează înaintea

soţului supravieţuitor sau când soţii decedează în acelaşi timp):- prin convenţie matrimonială, se poate stipula ca soţul supravieţuitor să preia fără plată,

înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe bunuri comune, deţinute în devălmăşi esau în coproprietate;

- clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor , ci este supusă doar reducţiunii , în condiţiile legii, în măsura în care este afectată rezerva succesorală.

1. Drepturile soţului supravieţuitor în concurs cu oricare dintre clasele de moştenitori legali :a) Cota succesorală la care are dreptul soţul supravieţuitor : soţul supravieţuitor, deşi nu face

parte din nici o clasă de moştenitori legali, vine în concurs cu oricare clasă chemată la moştenire(partea ce se cuvine soţului supravieţuitor duce la micşorarea părţilor ce se cuvin celorlalţimoştenitori legali, respectiv partea soţului supravieţuitor se imputa asupra părţilor moştenitorilor

cu care acesta vine în concurs → se stabileşte mai întâi cota cuvenită acestuia, iar restul se împarte între ceilalţi moştenitori):- în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de moştenitori legali ), indiferent de numărul lor,

soţul supravieţuitor are dreptul la 1/4 din moştenire;- în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, care vin la moştenire împreună

cu colateralii privilegiaţi (clasa a II-a de moştenitori legali ), de asemenea indiferent de numărullor, soţul supravieţuitor are dreptul la 1/3 din moştenire;

- dacă soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cucolateralii privilegiaţi, în ambele cazuri indiferent de numărul lor, el culege 1/2 din moştenire;

- în concurs cu ascendenţii ordinari (clasa a III-a de moştenitori legali ) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de moştenitori legali ), indiferent de numărul lor, în ambele cazuri, soţulsupravieţuitor are dreptul la 3/4 din moştenire;

- în cazul în care nu există moştenitori legali ori aceştia există, dar sunt nedemni sau renunţători,

soţul supravieţuitor va culege întreaga moştenire a soţului decedat.b) Probleme speciale:a. în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu două clase (subclase) de moştenitori

legali (ipoteza dezmoştenirii unor moştenitori legali rezervatari ): cota soţului supravieţuitor înconcurs cu moştenitorii legali aparţinând unor clase diferite se stabileşte ca şi când acesta ar fivenit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele (ex. dacă au fost exheredaţi părinţiidefunctului, ei culeg totuşi rezerva în calitate de moştenitori legali rezervatari → dacă existămoştenitori din subclasa colateralilor privilegiaţi, soţul supravieţuitor va primi numai 1/3 dinmoştenire, deşi, ascendenţii privilegiaţi fiind exheredaţi, conform regulilor generale, ar fi trebuit săprimească 1/2).- dezmoştenirea de către defunct a moştenitorilor nerezervatari, care sunt, astfel, înlăturaţi de la

moştenire, nu influenţează cu nimic stabilirea cotei soţului supravieţuitor , acesta venind lamoştenire în concurs cu clasa subsecventă şi primind, în consecinţă, cota legală pentruconcursul cu aceasta.

b. în ipoteza bigamiei ori poligamiei, respectiv existenţa a două sau mai multor persoane carepretind drepturi succesorale în calitate de soţi supravieţuitori: moştenirea lăsată de defunctulbigam sau cota-parte din această moştenire, prevăzută de lege în favoarea soţului supravieţuitor în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali, se împarte în mod egal între:




DREPT SUCCESORAL 39

- soţul din căsătoria valabilă;- soţul de bună-credinţă din căsătoria nulă.

c ) Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor :- soţul supravieţuitor vine la moştenire în nume propriu , nu şi prin reprezentare;- soţul supravieţuitor este moştenitor rezervatar ,- soţul supravieţuitor, numai atunci când vine în concurs cu descendenţii , este obligat să

raporteze la masa succesorală donaţiile primite de la soţul decedat ;- soţul supravieţuitor este moştenitor sezinar , adică soţul supravieţuitor beneficiază, mai înainte

de atestarea calităţii de moştenitor prin certificatul de moştenitor sau prin hotărârea judecătorească, atât de stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral , cât şi de dreptul de aadministra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile defunctului , el dobândeştede drept stăpânirea de fapt a moştenirii .

2. Dreptul special al soţului supravieţuitor asupra mobilierului şi obiectelor de uz casnic(rațiunea dreptului special al soțului supraviețuitor asupra acestor categorii de bunuri este aceeade a nu-l priva de bunurile pe care le-a folosit împreună cu soțul decedat , în caz contrar,condițiile de viață ale soțului supraviețuitor ar putea fi modificate fără o justificare temeinică): pelângă partea succesorală pe care o culege în concurs cu diferitele clase de moştenitori legali,soţul supravieţuitor mai are dreptul să primească din moştenire mobilierul şi obiectele de uzcasnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor , însă numai dacă vine în concurs cu alţimoştenitori decât descendenţii defunctului .- în ipoteza în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu descendenţii defunctului: mobilierul şi

obiectele de uz casni c intră în masa succesorală → soţul supravieţuitor ar putea primi acestebunuri numai în cadrul cotei succesorale la care are dreptul (nu în temeiul dreptului săuspecial prevăzut de art. 974 Cod civil).

a) Mobilierul şi obiectele de uz casnic (condiţiile privesc natura intrinsecă a bunurilor şi afectaţiunealor concretă):

1. bunurile care serveau la mobilarea locuinţei soţilor ;2 . obiectele care, prin natura şi afectaţiunea lor, erau destinate să servească în cadrul

gospodăriei casnice şi erau folosite în comun, corespunzător nivelului obişnuit de trai alsoţilor.

- fac parte din această categorie de bunuri: ex. mobilierul, televizorul, obiectele de menaj,aragazul, frigiderul, aspiratorul, maşina de spălat rufe, creanţa în despăgubire pentrustricăciuni cauzate acestor bunuri etc. → mobilierul şi obiectele de uz casnic trebuie să fi fostfolosite efectiv de soţi, în cadrul gospodăriei comune, potrivit nivelului lor de trai, indiferent demomentul dobândirii lor (înainte de încheierea căsătoriei sau în timpul acesteia).

- nu fac parte din această categorie de bunuri:- bunurile care nu sunt folosite în gospodăria casnică propriu-zisă, precum autoturismul,pianul, bunurile cu care se exercită profesiunea unuia dintre soţi;

- bunurile care, deşi potrivit naturii lor ar putea fi folosite în gospodăria casnică, totuşi, nu lis-a dat această afectaţiune, fiind procurate în alt scop, precum bunurile dobândite pentrua face o investiţie.

- bunurile aparţinând gospodăriei ţărăneşti , precum animale de muncă, unelte specificegospodăriei ţărăneşti.

- în ceea ce priveşte bunurile proprii (din categoria bunurilor aparţinând gospodăriei casnice) alesoţului decedat fac obiectul dreptului special de moştenire numai dacă au fost aduse îngospodăria comună şi au fost folosite de soţi ;

!!! dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice priveşte numai:

- partea cuvenită soţului decedat în urma împărţelii bunurilor comune (restul bunurilorgospodăriei casnice se cuvin soțului supraviețuitor în calitate de codevălmaș),- bunurile proprii ale defunctului din această categorie.

b) Condiţii speciale pentru ca soţul supravieţuitor să culeagă aceste bunuri:1. soţul supravieţuitor să nu vină la moştenire în concurs cu descendenţii defunctului (clasa I de

moştenitori legali );2 . soţul decedat să nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin liberalităţi inter vivos (donaţii )

sau mortis causa (legate făcute prin testament ), caz în care, bunurile în cauză nu mai pot fidobândite în exclusivitate de soţul supravieţuitor în virtutea dreptului său special (acteleliberale ale defunctului sunt valabile, soţul supravieţuitor nefiind rezervatar în privinţa acestorbunuri, ci numai în privinţa dreptului de moştenire ordinar ) → dacă defunctul a dispus prinliberalităţi de toată partea sa din mobile şi bunurile aparţinând gospodăriei casnice, soţulsupravieţuitor va fi lipsit de această categorie de bunuri.!!! dreptul soţului supravieţuitor asupra mobilelor şi obiectelor gospodăriei casnice nu se

pierde nici dacă el a dat la o parte sau a ascuns unele bunuri ale gospodăriei casnice , întrucât moştenitorii cu care vine în concurs oricum nu au niciun drept asupra acestorbunuri.




DREPT SUCCESORAL40

3. în ipoteza căsătoriei putative (bigamie), stabilirea drepturilor soţilor supravieţuitori asupramobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice se face în funcţie de afectaţiunea lorconcretă în gospodăria casnică: fiecare soţ supravieţuitor va culege numai bunurile pe care le-a folosit în cadrul gospodăriei sale comune cu defunctul.

c ) Natura juridică a dreptului special al soţului supravieţuitor : dreptul special al soţului supravieţuitoreste reglementat ca un drept de moştenire legală afectat scopului prevăzut de lege (având odestinaţie specială), asupra mobilierului şi a obiectelor de uz casnic (care au fost afectatefolosinţei comune a soţilor) → mobilierul şi obiectele de uz casnic se cuvin soţului supravieţuitorpeste cota sa succesorală: în ipoteza în care aceste bunuri ar fi singurele lăsate de soţul decedat ,soţul supravieţuitor le va culege în totalitate.

3. Dreptul de abitaţie (drept real care are ca obiect o casă de locuit şi care permite titularului săusă posede şi să folosească locuinţa respectivă, proprietatea altei persoane, în scopul satisfaceriinevoilor de locuit) al soţului supravieţuitor : după moartea unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitaţie asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii ,dacă această casă face parte din bunurile moştenirii .

!!! dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor operează indiferent de moştenitorii cu care vine înconcurs la moştenire.

a) Condiţiile dreptului de abitaţie:1. soţul supravieţuitor să fi locuit la data deschiderii moştenirii în casa (apartamentul) care

formează obiectul dreptului de abitaţie: nu este necesar ca la momentul deschiderii moştenirii

soţul supravieţuitor să fi convieţuit cu defunctul în locuinţa respectivă;2 . soţul supravieţuitor să nu aibă altă locuinţă proprie (soţul supravieţuitor nu este titular alniciunui drept real – drept de uz, de uzufruct, de abitaţie etc. – de a folosi o altă locuinţăcorespunzătoare nevoilor sale);

3. soţul supravieţuitor să nu devină prin moştenire proprietarul exclusiv al locuinţei (nemini ressua servit ), adică pentru a pune în discuţie acest drept, este necesar să vină la moştenire, înconcurs cu soţul supravieţuitor, şi alţi moştenitori;

4. locuinţa asupra căreia se constituie dreptul de abitaţie să facă parte din masa succesorală,adică să fi aparţinut soţului decedat:

- fie exclusiv;- fie în proprietate comună cu alte persoane.

5 . defunctul nu a dispus altfel, întrucât soţul supravieţuitor nu este moştenitor rezervatar , în ceeace priveşte casa.

- în ipoteza în care locuinţa a fost proprietate comună (în devălmăşie) a soţilor sau proprietatea

comună a soţului defunct şi a altei persoane: soţul supravieţuitor poate avea, de asemenea, undrept de abitaţie, care însă vizează numai partea din coproprietate care a aparţinut defunctului ;

- în ipoteza în care soţul supravieţuitor, fiind comoştenitor , moşteneşte locuinţa împreună cu altepersoane, dreptul de abitaţie îi va permite să o folosească potrivit necesităţilor , nu în raport cucota-parte dobândită din moştenire.

!!! oricare dintre moştenitori poate cere:- fie restrângerea dreptului de abitaţie, dacă locuinţa nu este necesară în întregime soţului

supravieţuitor ,- fie schimbarea obiectului abitaţiei , dacă pune la dispoziţia soţului supravieţuitor o altă

locuinţă corespunzătoare (moştenitorii defunctului nu pot pune la dispoziţia soţuluisupravieţuitor, spre folosinţă, orice altă locuinţă, cu orice titlu precar, ex. închiriere saucomodat).

b) Caracterele juridice ale dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor :

- este un drept real având ca obiect casa de locuit;- este un drept temporar ce durează:- fie până la ieşirea din indiviziune, însă cel puţin un an de la deschiderea moştenirii;- fie până la recăsătorirea soţului supravieţuitor ;

- este un drept strict personal , inalienabil şi insesizabil , neputând fi cedat sau grevat în favoareaaltei persoane(nu poate, chiar fără opoziţia moştenitorilor, nici măcar închiria partea sa dinlocuinţă care îi excede) şi neputând fi urmărit de creditorii defunctului ;

- este un drept cu titlu gratuit : soţul supravieţuitor nu este obligat să plătească chiriemoştenitorului care este proprietarul locuinţei pe timpul cât se bucură de acest drept.

c ) Încetarea dreptului de abitaţie:- fie prin partaj (locuinţa poate cădea în lotul său prin împărţeală, sau nu);- fie în caz de recăsătorire a soţului supravieţuitor, înainte de împlinirea termenului de un an.

- în ipoteza în care soţul supravieţuitor va continua să folosească locuinţa şi după încetareadreptului de abitaţie, acesta va fi obligat la plata chiriei dacă foloseşte mai mult decât cota sa

parte din dreptul de proprietate asupra locuinţei;- în ipoteza în care soţul supravieţuitor nu a obţinut o parte din locuinţă după împărţeală, locuinţafiind dobândită exclusiv de comoştenitori: el va putea fi evacuat în condiţiile contractului de închiriere a locuinţei.




DREPT SUCCESORAL 41

- toate litigiile cu privire la dreptul de abitaţie se soluţionează de către instanţa competentă să judece partajul moştenirii care va hotărî de urgenţă, în camera de consiliu.

Etapele procedurii de calcul al drepturilor succesorale ale soţului supravieţuitor :a. determinarea părţii cuvenite soţului supravieţuitor din bunurile comune, în ipoteza în care aceştia

s-au căsătorit sub imperiul vechiului Cod al familiei , situaţie în care raporturile lor patrimonialesunt caracterizate de existenţa comunităţii de bunuri , precum şi în ipoteza în care soţii s-aucăsătorit sub imperiul actualului Cod civil şi vor alege, ca regim matrimonial, comunitatea legală sau comunitatea convenţională;

b. determinarea părţii cuvenite soţului supravieţuitor din mobilier şi din obiectele de uz casnic, careau fost afectate folosinţei comune a soţilor;c . dobândirea de către soţul supravieţuitor a dreptului de abitaţie asupra casei de locuit, dacă sunt

îndeplinite condiţiile statuate de lege în acest sens;d . determinarea masei succesorale - formată din următoarele elemente:

1. partea soţului decedat din comunitatea de bunuri ;2 . bunurile proprii ale defunctului ;3. partea soţului decedat din mobilier şi din obiectele de uz casnic , care au fost afectate

folosinţei comune a soţilor, dacă soţul supravieţuitor nu a îndeplinit condiţiile cerute de lege pentru a le culege;

4. casa de locuit (în tot , dacă aceasta este bun propriu al soţului decedat, sau în parte, dacăaceasta este bun comun al ambilor soţi ori al lui de cuius şi al unui terţ);

e. imputarea cotei soţului supravieţuitor asupra masei succesorale (evident, dacă de cuius nu are

rude şi nu a dispus de patrimoniul său prin testament, soţul supravieţuitor va culege întreagamoştenire).



Principiile de stabilire a persoanelor chemate efectiv la moştenire sunt următoarele: principiul chemării lamoştenire a rudelor în ordinea claselor de moştenitori legali; principiul proximităţii gradului de rudenie întremoştenitorii din aceeaşi clasă; principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate lamoştenire.

Codul civil a împărţit rudele defunctului în patru clase de moştenitori, chemându-le la moştenire în ordineaacestora: clasa I (descendenţii în linie dreaptă): copiii, nepoţii, strănepoţii etc. defunctului, fără limită de grad; clasaII (ascendenţii şi colateralii privilegiaţi): părinţii defunctului, fraţii şi surorile defunctului, precum şi pe descendenţiifraţilor şi surorilor până la gradul al patrulea inclusiv; clasa III (ascendenţii ordinari): bunicii, străbunicii, stră-străbunicii etc. defunctului, fără limită de grad; clasa IV (colateralii ordinari) - rudele în linie colaterală aledefunctului până la gradul patru inclusiv, altele decât cele din clasa a doua, adică unchii, mătuşile (fraţii şi surorilepărinţilor), verii primari (copiii unchilor şi mătuşilor), fraţii şi surorile bunicilor defunctului.

Soţul supravieţuitor al defunctului, conform dispoziţiilor Legii nr.319/1944, este chemat la moştenire în concurscu fiecare clasă de moştenitori. Dacă există moştenitori cu vocaţie succesorală din clase diferite, pentru chemareaefectivă la moştenire esenţial este criteriul ordinului clasei, nu gradul de rudenie cu defunctul. Potrivit legii nr.319/1944, soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu fiecare clasă de moştenitori: el nici nu înlătură, nicinu este înlăturat de la moştenire de nici o clasă de moştenitori.

Principiul proximităţii gradului de rudenie între moştenitorii din aceeaşi clasă - potrivit acestui principiu, încadrul aceleiaşi clase, rudele în grad mai apropiat cu defunctul înlătură rudele în grad mai îndepărtat. Excepţii: înclasa a doua de moştenitori, părinţii defunctului, rude de gradul întâi, vin la moştenire împreună cu colateraliiprivilegiaţi, care pot fi rude de gradul doi (fraţii defunctului) sau trei (nepoţii de frate ai defunctului) ori patru

(strănepoţii de frate ai defunctului); reprezentarea succesorală.Principiul egalităţii între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad chemate la moştenire - dacă vin lamoştenire mai mulţi moştenitori din aceeaşi clasă şi acelaşi grad de rudenie cu defunctul, moştenirea se împartepe capete, adică în atâtea părţi egale câţi moştenitori sunt. Prin urmare, dacă la moştenire vin trei fii ai defunctului,aceştia vor împărţi moştenirea în trei părţi egale. Excepţii: împărţirea pe tulpini a moştenirii în cazul venirii lamoştenire a rudelor de acelaşi grad prin reprezentare succesorală; când la moştenirea defunctului sunt chemaţifraţi şi surori care nu au aceeaşi părinţi, împărţirea moştenirii se va face pe linii: fraţii consangvini şi uteriniculegând moştenirea fratelui lor decedat doar pe linia (jumătatea) părintelui comun (paternă sau maternă, dupăcaz), pe care o împart între ei în părţi egale.

Reprezentarea succesorală este un beneficiu care permite anumitor moştenitori legali (descendenţilor în liniedreaptă şi descendenţilor fraţilor şi surorilor defunctului) să urce în locul şi gradul unui ascendent decedat anteriordeschiderii succesiunii, pentru a culege în locul acestuia partea ce i s-ar fi cuvenit din moştenire dacă ar fi fost înviaţă. Ascendentul predecedat se numeşte reprezentat, iar moştenitorul care vine la moştenire prin reprezentarese numeşte reprezentant. Reprezentarea succesorală este permisă: în cazul descendenţilor în linie dreaptă aidefunctului, în cazul descendenţilor colateralilor privilegiaţi.

Reprezentarea în cazul descendenţilor copiilor defunctului - articolul 665 alin. l Cod civil prevede că„reprezentarea se întinde nemărginit în linie directă descendentă”. Prin urmare în linie directă descendentă,reprezentarea operează indiferent de gradul de rudenie al reprezentantului cu defunctul. Astfel, un strănepot defiu, rudă de gradul trei cu defunctul, poate moşteni pe străbunicul său alături de un fiu al defunctului rămas înviaţă, dacă pe tulpina pe care o reprezintă sunt întrunite condiţiile reprezentării din grad în grad între el şi bunicul




DREPT SUCCESORAL42

său pe care îl reprezintă la moştenirea străbunicului său. Reprezentarea nu poate opera decât dacă există maimulte tulpini, nu şi când există o singură tulpină.

Reprezentarea în cazul descendenţilor din fraţi şi surori - articolul 666 Cod civil prevede că „în linie colaterală,reprezentarea este admisă în privinţa copiilor şi descendenţilor fraţilor sau surorilor defunctului, vie ei lamoştenirea sa în concurs cu unchi sau mătuşă, întâmple-se ca toţi fraţii şi surorile defunctului, fiind morţi maidinainte, moştenirea să se găsească trecută la descendenţii lor, în grade egale sau neegale”. Prin urmare,pentrudescendenţii fraţilor şi surorilor defunctului până la gradul patru inclusiv (nepoţi şi strănepoţi) reprezentareaoperează în condiţii similare celor ale descendenţilor defunctului.

Reprezentarea necesită întrunirea anumitor condiţii: reprezentatul trebuie să fie decedat la data deschideriisuccesiunii lui de cuius, locul celui reprezentat să fie util (reprezentatul trebuie să fi avut chemare concretă lamoştenire dacă ar fi fost în viaţă), reprezentantul să îndeplinească toate condiţiile necesare pentru a culegemoştenirea lăsată de defunct (să aibă capacitate succesorală; să aibă vocaţia succesorală generală proprie lamoştenirea lăsată de defunct; să nu fie nedemn faţă de defunct, să nu fi renunţat la moştenirea acestuia; să nu fifost exheredat).

Efectele reprezentării: plasarea reprezentantului în locul reprezentatului (reprezentantul va culege partea ce arfi revenit acestuia din moştenire dacă ar fi fost în viaţă). Împărţirea moştenirii pe tulpini: efectul principal al

împărţirii moştenirii pe tulpini (moştenirea se va împărţi în atâtea părţi câţi copii sau fraţi şi surori a avut defunctul,care vin efectiv la moştenire sau care, fiind predecedaţi, sunt reprezentaţi de descendenţii lor, nu pe capete).Efectele secundare ale împărţirii moştenirii pe tulpini: în caz de renunţare la moştenire a unuia dintrereprezentanţi, partea acestuia din moştenire va reveni moştenitorilor care fac parte din aceeaşi tulpină cu acesta,nu tuturor moştenitorilor; dacă există obligaţia de raport, reprezentantul ţinut la aceasta trebuie să raporteze nunumai donaţiile pe cere le-a primit el de la defunct fără scutire de raport, ci şi donaţiile nescutite de raport pe carele-a primit reprezentatul de la defunct.

Soţul supravieţuitor, pentru a putea moşteni, trebuie să întrunească condiţiile generale cerute de lege pentru aputea moşteni. Soţul supravieţuitor mai trebuie să aibă calitatea de soţ al defunctului la data deschideriisuccesiunii (în cazul divorţului, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea de divorţ va rămâne irevocabilăiar până la această dată căsătoria este în fiinţă.

Legea nr. 319/1944 conferă soţului supravieţuitor următoarele drepturi: drepturi de moştenire proprii în concurscu fiecare clasă de moştenitori; un drept special de moştenire asupra mobilelor şi obiectelor aparţinândgospodăriei casnice, precum şi asupra darurilor de nuntă; un drept temporar de abitaţie asupra casei de locuit.

Caracterele juridice ale dreptului de moştenire al soţului supravieţuitor: soţul supravieţuitor poate veni lamoştenirea defunctului numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare, soţul supravieţuitor este moştenitorrezervatar, soţul supravieţuitor datorează raportul donaţiilor primite de la defunct în cazul în care vine la moştenire

împreună cu descendenţii defunctului, soţul supravieţuitor nu este moştenitor sezinar.Potrivit Legii nr. 319/1944, soţului supravieţuitor îi revine: în concurs cu descendenţii defunctului, indiferent de

gradul de rudenie cu defunctul şi de numărul acestora, 1/4 din moştenire; în concurs cu ascendenţii privilegiaţi şicolateralii privilegiaţi ai defunctului, atunci când vin împreună la moştenire, indiferent de numărul acestora, 1/3 dinmoştenire; în concurs fie doar cu părinţii defunctului sau unul dintre aceştia, fie doar cu fraţii sau surorile

defunctului ori descendenţii acestora, indiferent de numărul lor, 1/2 din moştenire; în concurs cu ascendenţiiordinari sau cu colateralii ordinari, în ambele cazuri, indiferent de numărul acestora, ¾ din moştenire; dacă nuexistă moştenitori legali în nici una din cele patru clase şi nu există nici moştenitori testamentari, soţulsupravieţuitor va culege întreaga moştenire.

Imputarea cotei soţului supravieţuitor asupra masei succesorale: dacă soţul supravieţuitor vine la moştenire înconcurs cu oricare dintre clasele de moştenitori se va proceda mai întâi la stabilirea cotei soţului supravieţuitorraportat la întreaga moştenire, după care partea de moştenire rămasă se va împărţi între ceilalţi moştenitoriconform cotelor de moştenire prevăzute de lege; cota succesorală cuvenită soţului supravieţuitor în concurs cufiecare clasă de moştenitori restrânge drepturile succesorale ale celorlalţi moştenitori legali.

Articolul 5 din Legea nr. 319/1944 prevede că soţul supravieţuitor, atunci când vine la moştenire în concurs cualţi succesori decât descendenţii defunctului, „va moşteni, în afară de partea sa succesorală, mobilele şi obiecteleaparţinând gospodăriei casnice, precum şi darurile de nuntă”. Prin urmare dacă la moştenire vin descendenţiidefunctului, dreptul special de moştenire al soţului supravieţuitor nu există. Dreptul special de moştenire al soţuluisupravieţuitor este considerat a fi un drept de moştenire legală cu destinaţie specială. Darurile de nuntă: darurilede nuntă sunt donaţiile făcute soţilor cu ocazia celebrării căsătoriei; regimul juridic al darurilor de nuntă este

identic cu acela al mobilelor şi obiectelor aparţinând gospodăriei casnice.Potrivit articolului 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944 soţul supravieţuitor „care nu are o locuinţă proprie, va aveapână la executarea ieşirii din indiviziune şi în orice caz, cel puţin timp de un an de la încetarea din viaţă a soţuluisău, în afară de dreptul de moştenire potrivit dispoziţiilor de mai sus, un drept de abitaţie asupra casei în care alocuit, dacă aceasta face parte din moştenire”. Acest drept de abitaţie, în principiu, are natură identică cu abitaţiade drept comun (drept real asupra lucrului altuia, constând în dreptul de a utiliza exclusiv în interes propriu casacare face parte din masa succesorală). Soţul supravieţuitor nu poate ceda sau închiria în nici un fel locuinţa careconstituie obiectul dreptului său de abitaţie. Soţul supravieţuitor beneficiază de dreptul de abitaţie asupra casei delocuit chiar şi în concurs cu descendenţii defunctului.


1. care sunt efectele reprezentării succesorale?2. care este cota succesorală la care are dreptul soţul supravieţuitor ?3. care sunt condiţiile dreptului de abitaţie al soţului supravieţuitor ?





DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI.MOŞTENIREA VACANTĂ

4.1.Introducere...................................................................................................................................... 43 4.2.Competenţe.................................................................................................................................... 43

4.3.Descendenţii defunctului (clasa I-a de moştenitori legali)…............................................. 43 4.4.Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi (clasa a II-a de moştenitori legali).... 44 4.5.Ascendenţii ordinari (clasa a III-a de moştenitori legali).................................................... 47 4.6.Colateralii ordinari (clasa a IV-a de moştenitori legali).......................................................48 4.7.Moştenirea vacantă (vacanţa succesorală)……....................................................................48 4.8.Rezumat - legislaţia anterioară…….......................................................................................... 51 4.9.Test de evaluare……………………............................................................................................... 52


ale drepturilor succesorale ale rudelor defunctului. Astfel, studenţii vor fi introduşi în studiulfundamentelor fiecăreia din cele patru clase de moştenitori legali. De asemenea cursanţii vor fi

familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice ale moştenirii vacante.4.2. COMPETENŢE. dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni


să explice şi să interpreteze regimul juridic al drepturilor succesorale ale rudelor defunctului,precum şi al moştenirii vacante.

4.3. DESCENDENŢII DEFUNCTULUI (CLASA I-A DE MOŞTENITORI LEGALI). Rudele defunctului care au vocaţie legală generală sunt organizate pe patru clase de moştenitori

legali distincte (în funcţie de apropierea faţă de defunct , dar şi prin particularităţile lor):- rudele în linie dreaptă la infinit ;- rudele colaterale până la gradul al IV-lea inclusiv .

Clasa I de moştenitori legali (descendenţii defunctului):

- descendenţi - copiii defunctului (cu condiţia ca filiaţia să fie stabilită potrivit legii) şi urmaşii lor în liniedreaptă la nesfârşit :

- fără deosebire de sex;- indiferent dacă sunt:

- din aceeaşi căsătorie,- din căsătorii diferite,- din afara căsătoriei dar a căror filiaţie a fost stabilită potrivit legii;- adoptaţi ;- rezultaţi prin reproducere umană asistată medical cu terţ donator .

- copiii adoptaţi:- adopţia cu efecte depline:

- dacă moştenirea este lăsată de adoptator , adoptatul şi descendenţii săi pot veni lamoştenire;

- dacă cel care lasă moştenirea nu este adoptatorul, ci o altă rudă a acestuia, adoptatul vaavea vocaţie succesorală la moştenirea respectivă (adoptatul este rudă atât cu adoptatorulsău, cât şi cu rudele acestuia din urmă);

- dacă persoana care lasă moştenirea a fost o rudă firească a adoptatului, acesta din urmănu poate veni la moştenire, căci adopţia sa a fost încheiată cu efecte depline iar legăturileadoptatului cu rudele fireşti încetează în acest caz.

- adopţia cu efecte restrânse (formă reglementată anterior anului 1997, prin efectul acestui tipde adopţie, s-au stabilit raporturi de rudenie numai între adoptator şi adoptat şi s-au menţinutcele cu familia firească):- dacă moştenirea este lăsată de adoptator , adoptatul şi descendenţii săi pot veni la

moştenire;- dacă cel care lasă moştenirea nu este adoptatorul, ci o altă rudă a acestuia, adoptatul nu

va avea vocaţie succesorală la moştenirea respectivă (adoptatul este rudă numai cuadoptatorul său, nu şi cu rudele acestuia din urmă);

- dacă persoana care lasă moştenirea a fost o rudă firească a adoptatului, acesta din urmă poate veni la moştenire în cazul adopţiei cu efecte restrânse, întrucât adoptatul păstreazălegăturile de rudenie cu familia firească, astfel că el şi descendenţii lui vor avea vocaţiesuccesorală faţă de ascendenţii lor fireşti.



DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DEFUNCTULUI. MOŞTENIREA VACANTĂ

DREPT SUCCESORAL44

- evident, dacă adopţia s-a făcut cu scopul exclusiv de a crea adoptatului vocaţie succesoralăla moştenirea adoptatorului, adopţia este lovită de nulitate absolută.

- reproducerea umană asistată medical cu terţ donator : generează raporturi de rudenie între părinţişi copil şi, în consecinţă, vocaţie succesorală reciprocă între aceştia → „Tatăl are aceleaşidrepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terţ donator, ca şifaţă de un copil născut prin concepţiune naturală” (art. 446 Cod Civil), astfel, copilul rezultat prinreproducerea asistată medical cu terţ donator este asimilat de către noul Cod civil, copiluluinatural.- potrivit art. 441 alin. (1) Cod Civil: „reproducerea umană asistată medical cu terţ donator nudetermină nici o legătură de filiaţie între copil şi donator ” → la moştenirea defunctului are

vocaţie descendentul acestuia rezultat prin reproducere umană asistată medical cu terţdonator , însă, descendentul astfel rezultat nu poate culege moştenirea terţului donator .

Dreptul la moştenire al descendenţilor :- descendenţii defunctului înlătură moştenitorii din celelalte clase:

- dacă vin singuri la succesiune doi sau mai mulţi descendenţi de gradul I, descendenţii audreptul la întreaga moştenire iar fiecare va moşteni în mod egal, în funcţie de numărul lor,adică moştenirea se împarte pe capete;

- dacă descendenţii de gradul al II-lea şi următoarele vin la moştenire în nume propriu, atunci împărţirea se face tot pe capete (ex . defunctul are trei copii şi doi nepoţi, din partea celui maimare dintre copii: în termenul de opţiune succesorală, cei trei copii ai defunctului renunţă lamoştenire, astfel încât nepoţii vor culege moştenirea, în ipoteza în care o acceptă, în nume

propriu şi în mod egal).- dacă descendenţii de gradul al II-lea şi următoarele vin la moştenire prin reprezentare, împărţeala se va face pe tulpini şi subtulpini , principiul egalităţii aplicându-se numai întreramurile din aceeaşi tulpină;

- dacă la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului:- descendenţii , indiferent de numărul lor, vor culege ¾ din moştenire,- soţului supravieţuitor îi revine restul de ¼ din moştenire.

Caracterele juridice ale drepturilor descendenţilor :- descendenţii pot veni la moştenire în nume propriu sau prin reprezentare:

- copiii defunctului, rude de gradul I, pot veni la moştenirea acestuia numai în nume propriu ;- descendenţii defunctului de gradul II şi următoarele pot veni la moştenirea acestuia:

- ca regulă, prin reprezentare (ex. în cazul în care autorul lor este nedemn, chiar şi înviaţă, sau predecedat , descendenţii de gradul II şi următoarele vin la moştenire prinefectul reprezentării);

- în mod excepţional, în nume propriu (ex. aceşti descendenţi pot veni la moştenireadefunctului în nume propriu, numai atunci când autorul lor este dezmoştenit );- descendenţii sunt moştenitori rezervatari (sub sancţiunea reducţiunii , de cuius nu poate dispune

prin liberalităţi inter vivos sau mortis causa de o parte din moştenire, denumită rezervă) → dacădefunctul dispune de patrimoniul său, prin liberalităţi inter vivos sau mortis causa, aducândatingere rezervei succesorale a descendenţilor, acestea vor fi supuse reducţiunii;- rezerva descendenţilor este de:

- 1/2 din moştenire, dacă aceştia nu vin în concurs cu soţul supravieţuitor al defunctului;- 3/8 din moştenire (1/2 din 3/4), dacă aceştia vin în concurs cu soţul supravieţuitor al

defunctului.- dacă însă, numai unul dintre descendenţii defunctului a fost dezmoştenit, acesta va culege

numai rezerva de 1/2 din cota care i s-ar fi cuvenit dacă nu ar fi fost dezmoştenit, restul fiindcules de către ceilalţi descendenţi;

- descendenţii sunt moştenitori sezinari, adică au şi:- stăpânirea de fapt asupra patrimoniului succesoral , chiar înainte de eliberarea certificatuluide moştenitor şi fără vreo formalitate;

- dreptul de a administra patrimoniul succesoral şi de a exercita drepturile şi acţiuniledefunctului (poate fi urmărit în calitate de moştenitor spre deosebire de moştenitorii legalinesesizari dobândesc sezina numai prin eliberarea certificatului de moştenitor, dar cu efectretroactiv din ziua deschiderii moşteniri iar până la intrarea în stăpânirea de fapt amoştenirii, moştenitorul legal nesezinar nu poate fi urmărit în calitate de moştenitor);

- descendenţii sunt obligaţi să raporteze donaţiile (dacă donaţia nu a fost făcută cu scutire deraport , ei sunt ţinuţi să readucă la masa succesorală bunurile pe care le-au primit cu titlu dedonaţie de la cel care lasă moştenirea) → sunt obligaţi a raporta donaţiile, numai dacă ar fi avutvocaţie concretă la moştenirea defunctului, în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la datadonaţiei: renunţarea la moştenire înlătură însă obligaţia descendenţilor de a raporta donaţiile.

4.4. ASCENDENŢII PRIVILEGIAŢI ŞI COLATERALII PRIVILEGIAŢI (CLASA A II-A DEMOŞTENITORI LEGALI). - legea cheamă la succesiune rudele care fac parte din clasa a ll-a de moştenitori legali, în ipoteza

în care:




DREPT SUCCESORAL 45

- fie nu există descendenţi ;- fie descendenţii existenţi nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni (nedemni de a

moşteni şi nu pot fi reprezentaţi);- fie descendenţii existenţi nu vor să vină la moştenire (renunţători );- fie există numai moştenitori rezervatari dezmoşteniţi din clasa I , adică defunctul a

dezmoştenit pe toţi descendenţii săi (vin în limita rezervei succesorale în concurs cumoştenitorii din clasa a II-a care vin în limita cotităţii disponibile) → dezmoştenireadescendenţilor ale căror drepturi succesorale prezintă caracter rezervatar, permite venirea

la moştenire a două clase de moştenitori : clasa întâi în limitele rezervei succesorale şi clasaa doua, care va culege cotitatea disponibilă.- clasa a II-a de moştenitori legali este o clasă mixtă întrucât cuprinde două categorii de rude:

- ascendenţii privilegiaţi (se numesc privilegiaţi, deoarece înlătură de la moştenire peceilalţi ascendenţi ai defunctului, de gradul II până la infinit, bunici, străbunici etc.);

- colateralii privilegiaţi .A. Ascendenţii privilegiaţi sunt părinţii defunctului (tatăl şi mama):

- din căsătorie,- din afara căsătoriei ;- din adopţie;- rezultaţi prin reproducerea umană asistată medical cu terţ donator sau că au consimţit la

aceasta (au vocaţie la moştenirea defunctului rezultat prin reproducere umană, în calitate deascendenţi privilegiaţi, părinţii care au consimţit în condiţiile legii la această metodă, vocaţie ce

nu subzistă însă şi în cazul donatorului );1. Filiaţia faţă de mamă şi faţă de tată:- filiaţia faţă de mamă:

- fie rezultă din faptul naşterii ;- fie se stabileşte prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească.

- filiaţia faţă de tatăl din căsătorie: se stabileşte prin efectul prezumţiei de paternitate.- filiaţia faţă de tatăl din afara căsătoriei se stabileşte:

- fie prin recunoaştere (recunoaşterea este lovită de nulitate, dacă stabilirea filiaţiei prinrecunoaştere din afara căsătoriei s-a făcut în scopul exclusiv şi dovedit de a crea tatălui dinafara căsătoriei vocaţie succesorală la moştenirea copilului - doctrină);

- fie prin hotărâre judecătorească.- pe de o parte, paternitatea se prezumă dacă se dovedeşte că pretinsul tată a

convieţuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepţiunii ;- pe de altă parte, prezumţia de paternitate este înlăturată dacă pretinsul tată

dovedeşte că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil .2 . Vocaţia succesorală a părinţilor fireşti în cazul adopţiei:

- în cazul adopţiei cu efecte depline, părinţii fireşti ai adoptatului pierd orice vocaţie succesorală la moştenirea copilului adoptat, întrucât raporturile de rudenie dintre ei încetează.

- în cazul adopţiei cu efecte depline de către unul dintre soţi a copilului firesc al celuilalt soţ ,legăturile de rudenie dintre copil şi părintele său firesc (care este soţul adoptatorului cu efectedepline) se menţin iar părintele firesc păstrează vocaţia succesorală la moştenirea copilului .

- în cazul adopţiei este cu efecte restrânse: vocaţia succesorală a ambilor părinţi fireşti semenţine, indiferent dacă adoptatorul este sau nu soţul unuia dintre părinţii fireşti.

3. Vocaţia succesorală a adoptatorului:- în ipoteza adopţiei cu efecte depline: adoptatul devine rudă cu adoptatorul şi rudele acestuia,

vocaţia succesorală a adoptatorului nu este pusă la îndoială;- în ipoteza adopţiei cu efecte depline, dacă adopţia a fost făcută numai de unul dintre soţi,

celălalt soţ nu va avea calitatea de adoptator , indiferent de felul adopţiei.- în ipoteza adopţiei cu efecte restrânse, adoptatorul are vocaţie succesorală la moştenirea lăsatăde adoptat , deşi adopţia consimţită de adoptator se face exclusiv în interesul celui adoptat, şinu invers.

4. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al ascendenţilor privilegiaţi:- ascendenţii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare;- ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari;- ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori sezinari.

5 . Împărţeala moştenirii între ascendenţii privilegiaţi şi între ascendenţii privilegiaţi, pe de oparte, şi colateralii privilegiaţi, pe de altă parte - întinderea drepturilor succesorale aleascendenţilor privilegiaţi diferă după cum:

- ascendenţii privilegiaţi vin singuri la moştenire;- ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu colateralii privilegiaţi.

- în ipoteza în care la moştenire sunt chemaţi numai ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (tatăl

şi mama acestuia), moştenirea se împarte întotdeauna în mod egal, în funcţie de numărulacestora, pe capete.




DREPT SUCCESORAL46

- în ipoteza adopţiei cu efecte restrânse: adoptatorul vine la moştenire alături de părinţiifireşti în viaţă la data deschiderii moştenirii, moştenirea împărţindu-se în două, trei saupatru părţi.

- în ipoteza în care la moştenire sunt chemaţi ascendenţii privilegiaţi în concurs cu colateraliiprivilegiaţi, întinderea drepturilor ascendenţilor se stabileşte astfel:- când există un singur părinte, el va primi 1/4 din moştenire, restul de 3/4 revenind

colateralilor privilegiaţi;- când trăiesc ambii părinţi, vor culege 1/2 din moştenire (câte 1/4 fiecare) cealaltă jumătate

revenind colateralilor privilegiaţi [art. 978 alin. (2) Cod civil];- când la moştenire vin părinţii fireşti alături de adoptator (în cazul adopţiei cu efecterestrânse), ei împreună vor culege tot 1/2 din moştenire, pe care o vor împărţi în mod egal( pe capete), iar restul de 1/2 va fi culeasă de colateralii privilegiaţi.

- în ipoteza în care la moştenire, alături de clasa a II-a de moştenitori este chemat şi soţulsupravieţuitor a defunctului, cota ce i se cuvine acestuia este de:

- ⅓ din moştenire în concurs cu ascendenţii privilegiaţi, indiferent de numărul lor, care vin lamoştenire împreună cu colateralii privilegiaţi;

- ½ din moştenire dacă soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai cu colateralii privilegiaţi, în ambele cazuri indiferent de numărul lor.

B. Colateralii privilegiaţi:- fraţii şi surorile defunctului din:

- aceeași căsătorie;

- căsătorii din diferite;- din afara căsătoriei ;- din adopţia cu efecte depline (în ipoteza adopţiei cu efecte restrânse, adoptatul şi

descendenţi lui nu devin rudă cu rudele adoptatorului şi, deci, nici cu descendenţii săi :ex . dacă soţii au doi copii şi adoptă cu efecte restrânse un al treilea copil, acesta dinurmă nu devine frate cu copiii din filiaţia firească → în cazul in care unul dintre copiiifireşti moare, moştenirea va fi culeasă numai de fratele său din filiaţia firească; deasemenea, în ipoteza în care adoptatul ar muri mai întâi, niciunul dintre copiii din filiaţiafirească a adoptatorilor nu va avea vocaţie în calitate de frate/soră la moştenireaadoptatului );

- descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului până la gradul al IV-lea inclusiv , adică nepoţii (rudede gradul al III-lea) şi strănepoţii (rude de gradul al IV-lea) de frate/soră.

!!! copiii adoptaţi cu efecte restrânse, nu pot veni la moştenirea celorlalţi copii ai adoptatorului, întrucât acest tip de adopţie generează relaţii de rudenie numai între adoptat şi adoptator , nu şi

între adoptat şi familia adoptatorului → fratele adoptat cu efecte restrânse nu devine rudă cuceilalţi copii ai părinţilor adoptatori (ex . părinţii a trei copii rezultaţi din căsătorie au adoptat cuefecte restrânse un al patrulea copil iar unul dintre copiii fireşti ai soţilor adoptatori moare: lamoştenirea acestuia, alături de părinţi, vin numai fraţii fireşti, nu şi fratele adoptat).

1. Împărţeala moştenirii între colateralii privilegiaţi după cum vin la moştenire singuri sau înconcurs cu ascendenţii privilegiaţi:- în ipoteza în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin singuri, ei culeg întreaga moştenire ce

se împarte în mod egal între fraţii şi surorile defunctului pe capete;- în ipoteza în care la moştenire colateralii privilegiaţi vin în concurs cu ascendenţii privilegiaţi:

- colateralii privilegiaţi vor primi 3/4 din moştenire în concurs cu un singur părinte;- colateralii privilegiaţi vor primi 1/2 în concurs cu doi sau mai mulţii părinţi ai defunctului ;

- în ipoteza în care la moştenire vine şi soţul supravieţuitor al defunctului, cota-parte cuvenităacestuia va fi defalcată mai întâi .

- în ipoteza în care la moştenire vin descendenţii din fraţi şi surori în nume propriu, împărţealase face în mod egal pe capete;- în ipoteza în care la moştenire vin descendenţii din fraţi şi surori prin reprezentare, chiar dacă

sunt de grad egal , împărţeala se face pe tulpini şi subtulpini .2 . Împărţeala pe linii (excepţie de la principiul potrivit căruia, în cadrul aceleiaşi clase, rudele de

grad egal moştenesc în părţi egale) - în ipoteza în care la moştenire vin colaterali privilegiaţi caresunt rude cu defunctul pe linii colaterale diferite (fraţii şi surorile defunctului nu sunt din aceiaşipărinţi, ci din părinţi diferiţi) moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine se împarte, înmod egal, între linia maternă şi linia paternă, astfel că cotele fraţilor şi surorilor vor fi diferite.- categorii de fraţi şi surori ale defunctului când aceştia sunt din părinţi diferiţi:

- fraţii buni (primari) sunt fraţi cu defunctul şi după tată şi după mamă, indiferent dacă sunt:- din căsătorie;- din afara căsătoriei;- adopţia cu efecte depline făcută de ambii soţi;

- din reproducerea umană asistată medical cu terţ donator încuviinţată de ambiipărinţi.- fraţii consangvini (consângeni) sunt fraţi cu defunctul numai după tată, indiferent dacă sunt:

- din căsătorii deosebite,




DREPT SUCCESORAL 47

- din afara căsătoriei;- din adopţia cu efecte depline făcută numai de tată.

- fraţi uterini sunt fraţi cu defunctul numai după mamă, indiferent dacă provin:- din căsătorii diferite,- din afara căsătoriei;- din adopţia cu efecte depline făcută numai de mamă;- din reproducerea umană asistată medical cu terţ donator încuviinţată numai de

mamă.- în ipoteza în care la moştenire vin fraţi sau surori ce fac parte dintr-o singură categorie (sau dinaceeaşi căsătorie), drepturile lor succesorale vor fi egale, împărţeala făcându-se pe capete;- în ipoteza în care la moştenire vin fraţi din căsătorii diferite, moştenirea se va împărţi pe linii iar

fraţii buni vor lua o parte mai mare decât fraţii consangvini sau uterini .- împărţeala pe linii se realizează astfel: moştenirea lăsată de fratele decedat se împarte în două

linii , linia paternă şi linia maternă:- fraţii buni vin la moştenire în ambele linii (privilegiul dublei legături),- fraţii consangvini vin la moştenire numai în linia paternă,- fraţii uterini vin la moştenire numai în linia maternă.

- împărţeala pe linii vizează:- atât ipoteza în care colateralii privilegiaţi din linii colaterale diferite vin în concurs cu

ascendenţii privilegiaţi;- cât şi ipoteza în care moştenirea se împarte numai între colaterali privilegiaţi iar aceştia

sunt pe linii colaterale diferite;- de asemenea, şi ipoteza în care descendenţii din fraţi şi surori vin la moştenire prinreprezentare sau prin valorificarea unui drept succesoral propriu (ex. dacă fraţii defunctului în mai multe linii sunt renunţători).

- exemplu: dacă A decedează şi lasă ca moştenitori un frate bun B, un frate consangvin C şi unfrate uterin D, moştenirea lui A se va împărţi astfel: 1/2 pentru linia paternă şi 1/2 pentru liniamaternă → întrucât B este frate bun, el moşteneşte în ambele linii câte 1/4 în fiecare linie şideci va culege 1/2 din moştenire; C şi D vor moşteni fiecare în linia sa, paternă sau maternă, şivor culege fiecare câte 1/4 din moştenire;

- exemplu: defunctul are, la data deschiderii moştenirii, 2 părinţi (fireşti) şi 6 fraţi (2 fraţi uterini, 3fraţi consangvini şi un frate bun), astfel că moştenirea acestuia se va împărţi astfel:

- părinţii vor culege 1/2 din moştenire;- restul de 1/2, constituind cota colateralilor privilegiaţi, se va împărţi în două părţi egale

(1/4 fiecare), întrucât defunctul are fraţi pe mai multe linii;

- dimidia maternis va fi împărţită în trei linii egale (1/12 fiecare), întrucât defunctul are doifraţi de mamă şi un frate bun;- dimidia paternis va fi împărţită în patru linii egale (1/16 fiecare), întrucât defunctul are

trei fraţi de tată şi un frate bun;- fratele bun a cules două linii, una din partea mamei (1/12) şi una din partea tatălui (1/16)

întrucât are o dublă legătură cu defunctul;- dacă presupunem că unul dintre fraţii de mamă ai defunctului şi unul dintre fraţii de tată ai

acestuia sunt decedaţi sau nedemni, la data deschiderii succesiunii, iar din partea frateluiuterin predecedat sau nedemn, defunctul are trei nepoţi, iar din partea celui consangvinare doi nepoţi, nepoţii, reprezentându-i pe ascendenţii lor, vor culege partea acestora dinmoştenire astfel:

- cei trei nepoţi de frate uterin vor culege împreună cota de 1/12, revenindu-i fiecăruiao cotă de 1/36;

- cei doi nepoţi de frate consangvin vor culege împreună cota de 1/16, revenindu-ifiecăruia o cotă de 1/32.3. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor privilegiaţi:

- colateralii privilegiaţi pot veni la moştenire numai în nume propriu ; în schimb, descendenţii colateralilor privilegiaţi pot veni la moştenire atât în nume propriu (ipoteza în care autorul lorrenunţă la moştenire), cât şi prin reprezentare (în majoritatea cazurilor);

- colateralii privilegiaţi nu sunt moştenitori rezervatari;- colateralii privilegiaţi nu sunt sezinari;- colateralii privilegiaţi nu sunt obligaţi la raportul donaţiilor .

4.5. ASCENDENŢII ORDINARI (CLASA III-A DE MOŞTENITORI LEGALI). - legea cheamă la moştenire ascendenţii ordinari, adică rudele în linie dreaptă ascendentă ale

defunctului de gradul doi, trei.... (bunicii, străbunicii etc. fără limită în grad) în ipoteza în care:- defunctul nu are moştenitori din primele două clase;- moștenitorii existenţi:

- nu pot să vină la moştenire din cauza nedemnităţii sau din cauza exheredării ;- nu vor să vină la moştenire, fiind renunţători ;




DREPT SUCCESORAL 49

Potrivit art. 1135 alin. (1) Cod civil, „Dacă nu sunt moştenitori legali sau testamentari, moştenireaeste vacantă”.

În doctrină s-a apreciat că patrimoniul succesoral trece în domeniul privat al comunei, oraşului saumunicipiului - în tot sau în parte - în cazurile în care:

- fie nu există moştenitori (legali sau testamentari) – lipsă totală de moştenitori (absenţa fizică amoştenitorilor sau absenţa lor în sens juridic , determinată de renunţarea lor la moştenire ori de înlăturarea lor ca urmare a exheredării , nedemnităţii sau revocării pe cale judecătorească alegatului).

- fie vocaţia succesorală concretă a moştenitorilor legali sau testamentari nu se extinde asupra întregii mase succesorale – lipsă parţială de moştenitori : ex . partea din moştenire rămasăneatribuită este vacantă în ipoteza în care dacă prin legat s-a atribuit numai o parte a moştenirii,şi nu există moştenitori legali ori vocaţia acestora a fost restrânsă ca efect al testamentului lăsatde defunct.

Astfel, moștenirile vacante:- cele aflate pe teritoriul României revin comunei , oraşului sau municipiului ;- cele aflate în străinătate se cuvin statului român.

- după data deschiderii lor, moştenirile vacante:- moştenirile deschise anterior datei de 1 octombrie 2011 se cuvin statului român;- moştenirile deschise după intrarea în vigoare a noului Cod civil vor fi culese:

- de comuna, oraşul sau municipiul în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la datadeschiderii moştenirii;

- de statul român dacă bunurile succesorale se aflau în străinătate.B. Natura juridică a dreptului comunei, oraşului sau municipiului, de a dobândi moştenireavacantă - controversată în doctrină:

1. Fundamentul vocaţiei succesorale a statului:a) potrivit teoriei desherenţei, statul , prin instituţiile sale, culege bunurile moştenirii vacante (ut

singuli ) în temeiul dreptului de suveranitate (iure imperii ), după cum culege orice bun fără stăpânaflat pe teritoriul său – argumente:- potrivit art. 1138 Cod civil prevede că moştenirile vacante revin comunei, oraşului sau, după

caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şiintră în domeniul lor privat ;

- potrivit art. 553 alin. (2) Cod civil se asimilează moştenirilor vacante şi imobilele cu privire lacare s-a renunţat la dreptul de proprietate;

- lipsa dreptului de opţiune succesorală a dobânditorilor ;- dispoziţiile ce reglementează moştenirea vacantă nu sunt cuprinse în secţiunea privind

moștenirea legală din noul Cod civil.b) potrivit teoriei dreptului de moştenire, statul dobândeşte moştenirea vacantă (ca universalitate) în

baza unui drept de moştenire legală (iure hereditatis) – argumente (mai ales în teorie şi mai puţin, în dispoziţiile noului Cod civil):- obiectul transmisiunii este întotdeauna „moştenirea”, şi nu un patrimoniu abandonat, deci

rămas fără stăpân,(art. 1138 şi urm. ale Codului civil).- procedura îndeplinită de notar este asemănătoare, deşi , acesta nu eliberează certificat de

vacanţă succesorală, ci numai constată că moştenirea este vacantă;- obiectul transmisiunii este un patrimoniu (specific transmisiunilor succesorale), fapt pentru

care, comuna, oraşul sau municipiul suportă pasivul moştenirii vacante „numai în limita valoriibunurilor din patrimoniul succesoral” precum ceilalţi moştenitorilor legali .

- sub imperiul vechiului Cod civil, practica judecătorească a susţinut fără rezerve soluţia potrivitcăreia statul dobândeşte succesiunea vacantă în calitate de moştenitor iar instanţa supremă s-a

pronunţat în mod expres în sensul că, „în cazul succesiunii vacante, statul are calitatea demoştenitor ”. În concluzie, întrucât dobândirea moştenirii vacante nu se face cu titlu particular ce este caracteristic

bunurilor abandonate sau părăsite, ci cu caracter universal, bunurile fiind privite ca elemente ale unui patrimoniu cuprinzând nu numai activul , dar şi pasivul , municipiul, oraşul sau comuna dobândeştepatrimoniul succesoral în calitate de moştenitor legal special .

2. Importanţa practică a determinării naturii juridice în ipoteza conflictului de legi:- natura juridică a dreptului statului asupra moştenirii vacante este relevantă sub aspect practic

atunci când intervine un element de extraneitate în cadrul devoluţiunii succesorale.- astfel, dacă un cetăţean român decedează fără a avea moştenitori şi lasă moştenirea în

străinătat e sau un cetăţean străin (cu reşedinţa în România) decedează fără moştenitori şi lasămoştenirea pe teritoriul ţării noastre, moştenirea vacantă va fi culeasă:

- potrivit teoriei statului moştenitor de statul al cărui cetăţean a fost defunctul;- potrivit teoriei desherenţei de statul pe teritoriul căruia se află bunurile.

- din dispoziţiile noului Cod civil nu rezultă expres care dintre cele două concepţii a fost adoptată.- în doctrină s-a apreciat că este preferabilă teza statului moştenitor , deoarece interesul pozitiv alstatului de a putea moşteni bunurile vacante lăsate de cetăţenii săi în străinătate este mai mare




DREPT SUCCESORAL50

decât interesul negativ, pentru ca alt stat să nu poată moşteni bunurile aflate pe teritoriul ţăriinoastre lăsate de cetăţenii străini decedaţi fără moştenitori .

- în ipoteza în care atunci când „succesiunea este vacantă, bunurile situate sau, după caz, aflate peteritoriul naţional sunt preluate de statul român în temeiul dispoziţiilor legii române” [art. 2636 alin.(2) Cod civil].

- in ipoteza moştenirilor vacante aflate în străinătate, acestea se cuvin statului român [art. 553 alin.(3) Cod civil] → aceiași situație juridică o au și imobilele aflate în străinătate cu privire la care s-arenunțat la dreptul de proprietate.

- in ipoteza conflictului de legi: moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul aavut, la data morţii , reşedinţa obişnuită, sintagmă care nu se regăsește nici în termenul dedomiciliu și nici în cel de reședință.

- de asemenea, de cuius poate să aleagă, ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei , legeastatului a cărui cetăţenie o are [art. 2634 alin. (1) Cod civil] → declaraţia de alegere a legiiaplicabile trebuie să îndeplinească condiţiile de formă ale unei dispoziţii pentru cauză de moarte.- legea aplicabilă moştenirii stabileşte îndeosebi :

- momentul şi locul deschiderii moştenirii;- persoanele cu vocaţie de a moşteni;- calităţile cerute pentru a moşteni;- exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;- condiţiile şi efectele opţiunii succesorale;- întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul;

- condiţiile de fond ale testamentului, modificarea şi revocarea unei dispoziţii testamentare,precum şi incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament;- partajul succesoral.

- se va cuveni statului român:- moştenirea vacantă a cetăţeanului străin (bunuri situate sau aflate pe teritoriul României) care

a avut, la data deschiderii moştenirii, reşedinţa obişnuită în România, indiferent că aceasta are în componenţa ei bunuri mobile sau imobile;

- moştenirea vacantă a cetăţeanului român (bunuri situate sau aflate în străinătate), cu reşedinţaîn străinătate, ce a ales ca aplicabilă legea română.

- nu se va cuveni statului român:- moştenirile vacante ale cetăţenilor străini , situate sau aflate în România, în măsura în care

aceştia nu îndeplinesc condiţia de a fi avut , la data deschiderii moştenirii, reşedinţa obişnuită, pe teritoriul ţării noastre;

- moştenirile vacante ale cetăţenilor români cu reşedinţa în străinătate, care nu au ales ca

aplicabilă legea română.C. Procedura atribuirii moştenirii vacante:- potrivit art. 1136 alin. (1) Cod civil, notarul public competent poate să numească un curator

special al moştenirii ce are îndatorirea de a apăra drepturile moştenitorului eventual [acţiunileîmpotriva moştenirii se vor îndrepta împotriva unui curator special, numit de notarul publiccompetent, la cererea reclamantului], pentru apărarea drepturilor moştenitorului eventual, avânddrepturile şi îndatoririle necesare pentru administrarea şi conservarea bunurilor atât timp cât:

- fie moştenirea nu a fost acceptată;- fie succesibilul nu este cunoscut. [Astfel, [art. 1136 alin. (2) C.civ.].

- prin urmare:- notarul public trebuie să realizeze această numire, dacă există un litigiu cu privire la o astfel

de moştenire şi reclamantul solicită acest lucru ;- notarul public poate să facă o astfel de numire, ori de câte ori, cu privire la o moştenire care

nu a fost acceptată sau al cărei succesibil nu este cunoscut, nu există litigiu .- în ipoteza în care există indicii că moştenirea urmează a fi declarată vacantă, notarul publiccompetent încunoştinţează şi organul care reprezintă comuna, oraşul sau, după caz, municipiul .

- în ipoteza în care în termen de un an şi 6 luni de la deschiderea moştenirii nu s-a înfăţişat niciunsuccesibil , notarul, la cererea oricărei persoane interesate, îi va soma pe toţi succesibilii să se înfăţişeze la biroul său în termen de cel mult două luni de la publicare, printr-o publicaţie făcută:

- la locul deschiderii moştenirii ,- la locul unde se află imobilele din patrimoniul succesoral ,- într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala moştenirii.

- în ipoteza în care niciun succesibil nu se prezintă în termenul fixat în publicaţie, notarul vaconstata că moştenirea este vacantă → actul de constatare a vacanţei succesorale (sau hotărârea judecătorească, dacă este cazul – opinie contrară: I. Genoiu: „vacanţa succesorală se constatănumai de către notarul public, neputând fi realizată, precum în lumina vechiul Cod civil, şi decătre instanţa de judecată”) nu are efect constitutiv, ci numai declarativ întrucât moştenirea se

dobândeşte retroactiv de la deschiderea ei → după eliberarea actului de vacanţă a moştenirii ,notarul nu mai poate elibera un alt act sau un certificat de moştenitor [statul nu are un drept deopţiune succesorală asupra moştenirii vacante: comuna, oraşul sau municipiul nu ar putea




DREPT SUCCESORAL 51

renunţa la moştenirea vacantă, întrucât, în baza art. 1138 Cod civil, bunurile succesorale le-arreveni tot lor].

- comuna, oraşul sau, după caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moştenirii de îndată ce:- toţi succesibilii cunoscuţi au renunţat la moştenire;- dacă nici un moştenitor nu este cunoscut.

- în ipoteza în care, după ce s-a constatat vacanţa moştenirii , există moştenitori, atunci aceştia potexercita petiţia de ereditate împotriva comunei, oraşului sau, după caz, municipiului.

- în ipoteza în care statul a fost gratificat prin testament (moştenirea nefiind vacantă), statul are

drept de opţiune cu privire la legatele lăsate prin testament de de cuius, şi, în cazul acceptării, îiva fi eliberat certificat de moştenitor .- moştenirile vacante aflate pe teritoriul naţional revin comunei, oraşului sau, după caz, municipiului

în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii şi intră în domeniul lorprivat → este considerată nescrisă orice dispoziție testamentară care, fără a stipula transmitereabunurilor moștenirii , urmărește să înlăture această regulă.

- dobândind moştenirea vacantă ca pe o universalitate, cuprinzând elemente active şi pasive,răspunderea comunei (oraşului sau municipiului) pentru pasivul moştenirii se face numai în limitaactivului, căci ar fi inadmisibil ca societatea să suporte pasivul din patrimoniul unei persoanefizice.



În categoria descendenţilor intră copiii defunctului (sunt incluşi şi copiii adoptaţi de defunct) şi urmaşii acestorala infinit, indiferent dacă s-au născut din căsătorie sau din afara căsătoriei. Descendenţii, fiind incluşi în clasa întâide moştenitori, înlătură de la moştenire pe moştenitorii din clasele subsecvente. Soţul supravieţuitor vine lamoştenire în concurs inclusiv cu descendenţii. Descendenţii sunt chemaţi la moştenire în ordinea gradului derudenie cu defunctul, descendenţii în grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe descendenţii în grad mai

îndepărtat. Descendenţii de acelaşi grad chemaţi la moştenire în nume propriu împart moştenirea pe capete (părţiegale). Dacă întrunite condiţiile reprezentării succesorale, moştenirea se împarte pe tulpini, astfel încât, pot veni lamoştenire descendenţi de grade diferite de rudenie cu defunctul şi se poate întâmpla ca descendenţi rude deacelaşi grad cu defunctul să primească din moştenire cote diferite, iar nu egale. Dacă descendenţii vin lamoştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, cota de moştenire legală ce revine soţului supravieţuitor se vacalcula în raport cu întreaga moştenire, iar restul se va împărţi între descendenţi potrivit regulilor de mai sus.

Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al descendenţilor: descendenţii defunctului suntmoştenitori rezervatari (defunctul nu poate dispune prin liberalităţi decât în limitele cotităţii disponibile a moştenirii);descendenţii defunctului sunt moştenitori sezinari (au dreptul de a intra în stăpânirea moştenirii fără a fi necesare

îndeplinirea unor verificări sau formalităţi prealabile); între descendenţi există obligaţia de raport (obligaţia de aaduce la masa succesorală pentru a fi împărţite între ei donaţiile primite direct sau indirect de la defunct, afară decazul în care donaţia s-a făcut cu scutire de raport).

A doua clasă de moştenitori cuprinde pe părinţii, pe fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora pânăla gradul patru inclusiv. Aceştia „privilegiaţi” întrucât sunt preferaţi altor ascendenţi şi colaterali ai defunctului,numiţi ordinari, care fac parte din clasele subsecvente de moştenitori. Ascendenţii privilegiaţi (părinţii defunctului)sunt chemaţi la moştenirea acestuia indiferent dacă s-a născut din căsătorie sau din afara căsătoriei. Categoriaascendenţilor privilegiaţi include şi pe adoptatorii defunctului. Ascendenţii privilegiaţi sunt chemaţi la moşteniredoar în lipsa moştenitorilor din clasa descendenţilor sau în cazul în care aceştia sunt renunţători ori nedemni.

Împărţirea moştenirii - împărţirea moştenirii se face diferit, după cum ascendenţii privilegiaţi vin singuri lamoştenire sau împreună cu colateralii privilegiaţi ori în concurs cu soţul supravieţuitor al defunctului: dacăascendenţii privilegiaţi vin singuri la moştenire, atunci dacă la moştenire sunt chemaţi ambii părinţi, moştenirea se

va împărţi în părţi egale (pe capete) între aceştia iar dacă este chemat un singur părinte, moştenirea va reveni în întregime acestuia; dacă ascendenţii privilegiaţi vin la moştenire împreună cu colateralii privilegiaţi, atuncimoştenirea se împarte diferit, după cum la moştenire vine unul sau mai mulţi ascendenţi privilegiaţi: dacă lamoştenire vine un singur părinte, acesta va primi 1/4 din moştenire, restul de 3/4 revenind colateralilor privilegiaţi,indiferent de numărul acestora, care o vor împărţi între ei în părţi egale sau pe tulpini, dacă la moştenire vin tatăl şimama defunctului, aceştia vor primi 1/2 din moştenire, împărţind-o între ei în părţi egale (pe capete), restul de 1/2revenind colateralilor privilegiaţi, care o vor împărţi între ei în părţi egale sau pe tulpini; dacă ascendenţii privilegiaţivin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, atunci cota legală a soţului supravieţuitor se va deduce din

întreaga moştenire, iar restul rămas se va împărţi potrivit regulilor de mai sus.Caracterele juridice ale dreptului de moştenire legală al ascendenţilor privilegiaţi: ascendenţii nu pot veni la

moştenire decât în nume propriu, ascendenţii privilegiaţi nu au obligaţia de a raporta donaţiile primite de ladefunct, ascendenţii privilegiaţi sunt moştenitori rezervatari şi sezinari.

Colateralii privilegiaţi (fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora) - în categoria colateralilor privilegiaţise includ fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora până la gradul patru de rudenie cu defunctulinclusiv (nepoţii şi strănepoţii de frate sau soră). Fac parte din această clasă de moştenitori atât fraţii buni (născuţidin aceeaşi părinţi), cât şi fraţii consângeni (consangvini) şi uterini. Nu intră în această categorie fraţii vitregi, aicăror părinţi sunt căsătoriţi, însă care nu au nici un părinte comun. Colateralii privilegiaţi sunt chemaţi lamoştenirea legală a defunctului dacă nu există moştenitori din clasa întâi sau dacă aceştia sunt renunţători sau




DREPT SUCCESORAL52

nedemni. Colateralii privilegiaţi înlătură de la moştenirea legală a defunctului pe succesorii din claselesubsecvente.

Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi care provin din aceeaşi părinţi: când colateralii privilegiaţi vinsinguri la moştenire, atunci împart între ei moştenirea în părţi egale (pe capete) dacă vin la moştenire în numepropriu, sau pe tulpini dacă vin la moştenire prin reprezentare; când colateralii privilegiaţi vin la moştenire

împreună cu ascendenţii privilegiaţi, atunci le revine din moştenire o cotă de 3/4, dacă vin la moştenire în concurscu un singur ascendent privilegiat, sau o cotă de 1/2, dacă vin la moştenire în concurs cu doi sau mai mulţiascendenţi privilegiaţi; când colateralii privilegiaţi vin la moştenire în concurs cu soţul supravieţuitor, atunci cotasoţului supravieţuitor se va deduce din întreaga moştenire, iar restul se va împărţi conform regulilor de mai sus.

Împărţirea moştenirii între colateralii privilegiaţi care provin din părinţi diferiţi: dacă la moştenire vin fraţi şi suroridin părinţi diferiţi, moştenirea se împarte pe două linii, maternă şi paternă: fraţii uterini vor moşteni numai pe liniematernă, fraţii consângeni vor moşteni numai pe linie paternă iar fraţii buni vor moşteni în ambele linii; împărţireape linii a moştenirii se realizează nu numai atunci când vin la moştenire fraţii şi surorile defunctului în numepropriu, ci şi atunci când moştenirea revine descendenţilor acestora, atât în nume propriu cât şi prin reprezentare.

Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al colateralilor privilegiaţi: colateralii privilegiaţi pot fireprezentaţi la moştenire de descendenţii lor; colateralii privilegiaţi nu sunt rezervatari; colateralii privilegiaţi nubeneficiază de sezină; colateralii privilegiaţi nu datorează raportul donaţiilor.

A treia clasă de moştenitori include pe ceilalţi ascendenţi ai defunctului, alţii decât părinţii, adică bunicii,străbunicii, stră-străbunicii defunctului etc. la infinit. Ascendenţii ordinari vin la moştenire doar dacă nu existămoştenitori din primele două clase sau atunci când există asemenea moştenitori, însă aceştia sunt renunţătorisau nedemni. Împărţirea moştenirii: între ascendenţii ordinari moştenirea se împarte potrivit principiilor proximităţiigradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşi grad; dacă la moştenirea defunctului vine şisoţul supravieţuitor, acesta va primi cota prevăzută de Legea 319/1944, restul împărţindu-se între ascendenţii

ordinari conform regulilor de mai sus. Caracterele juridice ale dreptului la moştenire legală al ascendenţilorordinari: ascendenţii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu; reprezentarea succesorală esteexclusă în cazul ascendenţilor ordinari; ascendenţii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari; ascendenţii ordinari nuau obligaţia de raport al donaţiilor; ascendenţii ordinari sunt moştenitori sezinari.

Ultima clasă de moştenuitori cuprinde pe unchii, mătuşile, verii primari, precum şi pe fraţii şi surorile bunicilordefunctului (în linie colaterală, moştenirea este posibilă până la gradul patru de rudenie inclusiv). Colateraliiordinari vin la moştenire doar dacă nu există moştenitori în primele trei clase sau dacă există asemeneamoştenitori, însă aceştia sunt renunţători sau nedemni. Împărţirea moştenirii: între colateralii ordinari moştenirease împarte conform principiilor proximităţii gradului de rudenie şi al împărţirii pe capete între rudele de acelaşigrad; în cazul colateralilor ordinari nu operează împărţirea pe linii a moştenirii, aşa cum se întâmplă în cazulfraţilor şi surorilor defunctului care provin din părinţi diferiţi; dacă la moştenire colateralii ordinari vin în concurs cusoţul supravieţuitor, acesta din urmă va primi din moştenire cota prevăzută de Legea nr. 319/1944, restul

împărţindu-se între colateralii ordinari conform regulilor de mai sus. Caracterele juridice ale dreptului la moştenireal colateralilor ordinari: colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu, nu şi prin reprezentare;colateralii ordinari nu sunt moştenitori rezervatari; colateralii ordinari nu sunt sezinari; colateralii ordinari nu

datorează nici raportul donaţiilor.Potrivit dispoziţiilor articolul 680 Cod civil, „în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate dedefunct trec în proprietatea statului”. Prin urmare statul culege moştenirile rămase fără succesori care să le poatăculege, întrucât la data deschiderii moştenirii: fie nu există nici un succesor legal sau testamentar în viaţă, fiesuccesorii legali în viaţă la data deschiderii succesiunii sunt cu toţii nerezervatari şi au fost exheredaţi total dedefunct; fie succesorii legali sau testamentari în viaţă renunţă la moştenire sau sunt nedemni cu toţii; fie existălegate cu titlu universal care acoperă întreaga moştenire sau particulare care consumă tot emolumentulmoştenirii, însă nu există moştenitori legali sau testamentari cu vocaţie la întreaga moştenire.


1. care sunt drepturile succesorale ce decurg din adopţia cu efecte restrânse?2. care sunt caracterele juridice ale dreptului la moştenire al colateralilor privilegiaţi ?3. care este fundamentul vocaţiei succesorale a statului ?



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL54

ca acesta din urmă să nu-l repudieze] → acceptarea legatului constituie un alt act unilateraldistinct de testament şi producător de efecte juridice aparte (actul de opţiune succesorală).

b. testamentul este un act juridic unilateral, respectiv exprimă voinţa unei singure persoane (testatorul), producând, de regulă, efectele juridice urmărite de aceasta.

c . testamentul este un act juridic personal, respectiv nu poate fi încheiat decât personal , adică nupoate fi încheiat:

- prin reprezentare;- cu asistarea ocrotitorului legal .

!!! din caracterele de mai sus, rezultă şi caracterul individual al acestuia, interzicându-se exprestestamentul reciproc (prin care două sau mai multe persoane testează, prin acelaşi act, fieuna în favoarea celeilalte, fie amândouă în favoarea unui terţ).

d . testamentul este un act juridic solemn, respectiv voinţa testatorului, sub sancţiunea nulităţii absolute, trebuie să fie manifestată în formele anume prevăzute de lege (formă autentică ori ceaolografă).

e. testamentul este un act juridic pentru cauză de moarte (mortis causa), respectiv:- valabil încheiat chiar din momentul redactării sale;- produce efecte juridice doar după moartea testatorului (excepţie: recunoaşterea copilului

din afara căsătoriei făcută prin testament autentic, excepţie justificată de interesul superioral copilului).

f . testamentul este un act juridic revocabil, revocabilitatea fiind de esenţa testamentului :- pe de o parte, testatorul poate reveni oricând asupra manifestării sale de voinţă mortis

causa, modificând sau anulând dispoziţiile unui testament anterior încheiat;- pe de altă parte, testatorul nu poate renunţa la dreptul de revocare, orice clauză derenunţare acest drept fiind nulă → testatorul nu poate renunţa la dreptul de a revocatestamentul, întrucât ar realiza un act juridic asupra unei moşteniri nedeschise, interzisexpres de lege.

!!! potrivit art. 416 alin. (3) Cod Civil, recunoaşterea paternităţii copilului din afara căsătoriei printr-un testament este irevocabilă, în condiţiile în care testamentul este un actesenţialmente revocabil .

Cuprinsul testamentului: cuprinsul principal al testamentului îl constituie legatele (acte dedispoziţie cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe care testatorul le va lăsa la moartea sa) - obiectullegatelor :

- fie tot patrimoniul defunctului (legatul universal ),- fie o fracţiune din patrimoniul defunctului (legatul cu titlu universal );- fie bunuri individualizate (legatul cu titlu particular ).

- alte dispoziţii de ultimă voinţă (enumerare exemplificativă):a. sarcini impuse legatarului (obligaţii prevăzute în sarcina legatarului ce micşoreazăemolumentul liberalităţii testamentare);

b. dezmoşteniri (exheredări ): dispoziţii cu privire la înlăturarea de la moştenire a unor moştenitorilegali, în limitele prevăzute de lege → totuşi moştenitorii rezervatari nu pot fi înlăturaţi cudesăvârşire de la moştenire (rezerva succesorală).

c . desemnarea unor executori testamentari (persoane care să vegheze la executarea dispoziţiilortestamentare);

d . revocarea dispoziţiilor unui testament anterior (revocarea, totală sau parţială, a unui testamentanterior sau numai a unei dispoziţii testamentare anterioare);

e. retractarea revocării dispoziţiilor unui testament anterior ;f . un partaj de ascendent (partajul făcut de testatorul ascendent între descendenţii săi, cu privire

la toate bunurile succesorale sau numai o parte dintre acestea);

g . recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei (recunoaşterea de către mamă a unui copilnăscut din părinţi necunoscuţi sau de către tată a unui copil din afara căsătoriei);h. dispoziţii cu privire la funeralii şi înmormântare sau cu privire la corpul său după moarte;i . desemnarea persoanei care urmează a fi numită tutore al copiilor testatorului sau înlăturarea

posibilităţii ca o anumită persoană să fie tutore; j . dispoziţii cu privire la partea ce i s-ar cuveni soţului testator din comunitatea de bunuri , la

încetarea căsătoriei;k . testatorul poate să-şi dea acordul sau să interzică, după decesul său, prelevarea de organe,

ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific;l . dispoziţii cu privire la înfiinţarea unei fundaţii ;m. interdicţia înstrăinării unui bun, pentru o durată de cel mult 49 de ani, cu condiţia să existe un

interes serios şi legitim;n. împuternicirea unei persoane în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri, a unei

mase patrimoniale sau a unui patrimoniu care nu îi aparţine;

o. alegerea legii aplicabile propriei succesiuni; p. alte dispoziţii de ultimă voinţă ale testatorului, în măsura în care acestea nu încalcă ordineapublică.



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL 55

Interpretarea testamentului - regulile de interpretare a contractelor (art. 1266-1269 Cod civil) suntaplicabile şi testamentului , însă numai în măsura în care sunt compatibile cu caracterele juridice aletestamentului:

- determinarea sensului clauzelor testamentului se face numai în raport de voinţa reală atestatorului , adică nu după sensul literal al termenilor;

- clauzele testamentare se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înţelesul ce rezultă dinansamblul testamentului (interpretarea sistematică – indivizibilă - a actului juridic).

- elementele extrinseci înscrisului testamentar pot fi folosite numai în măsura în care se sprijină pe

cele intrinseci (intenţia testatorului va fi căutată, în primul rând, în conţinutul testamentul şi numaiapoi în acte şi împrejurări exterioare , iar elementele extrinseci înscrisului testamentar pot fifolosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci);

- legatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi făcut în compensaţia creanţei sale;- în caz de îndoială, clauza se interpretează în favoarea moştenitorilor legali şi nu a legatarilor;- clauza testamentară se interpretează în sensul în care poate avea un efect, nu în acela în care

nu ar avea niciunul.Proba testamentului - proba testamentului incumbă succesibilului :- regula: orice persoană care pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament trebuie să

dovedească existenţa şi conţinutul lui în una dintre formele prevăzute de lege.- excepţia: când testamentul a dispărut printr-un caz fortuit sau de forţă majoră ori prin fapta unui

terţ , fie după moartea testatorului, fie în timpul vieţii sale, însă fără ca acesta să îi fi cunoscutdispariţia, valabilitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de

probă.Testamentul făcut în străinătate (raporturile de drept internaţional privat ): întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la datacând a fost întocmit, modificat sau revocat , fie la data decesului testatorului, conform oricăreia dintrelegile următoare:

a) legea naţională a testatorului (lex patriae);b) legea reşedinţei obişnuite (lex domicilii );c) legea locului unde a fost întocmit, modificat sau revocat (lex loci testamenti );d) legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului (lex rei sitae);e) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor

moştenite.

5.4. CONDIŢIILE VALIDITĂŢII TESTAMENTULUI.

A.

Condiţii de fond specifice testamentului

:a. capacitatea de a dispune şi a primi prin testament: orice persoană este capabilă de a dispune prin

testament sau de a primi o asemenea liberalitate dacă legea nu o opreşte [este capabil de a primiprin testament oricine este conceput la data morţii testatorului ], capacitatea fiind regula, iarincapacitatea fiind excepţia (constituind excepţia, incapacităţile trebuie să fie expres prevăzute delege şi sunt de strictă interpretare):- incapacităţi:

a. incapacitatea de a dispune prin testament (nici personal, nici prin reprezentare, nici cu încuviinţarea ocrotitorilor legali):

1. minorii care nu au împlinit 18 ani ( persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cucapacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi, decinici legate, adică liberalităţi mortis causa) → liberalităţi mortis causa;- excepţie:

- minorul care se căsătoreşte, dobândind astfel capacitate de exerciţiu deplină;

- minorul care a împlinit vârsta de 16 ani şi care a dobândit capacitate de exerciţiuanticipată, acordată de instanţa de tutelă pentru motive temeinice;

- minorul, nici chiar după dobândirea capacităţii depline de exerciţiu nu poate dispuneprin liberalităţi în folosul celui care a avut calitatea de reprezentant ori ocrotitor legal alsău, înainte ca acesta să fi primit de la instanţa de tutelă descărcare pentrugestiunea sa → excepţie: reprezentantul ori, după caz, ocrotitorul legal esteascendent al testatorului .

2. persoanele puse sub interdicţie judecătorească.- sancţiune: nulitatea relativă (termenul de prescripţie al dreptului la acţiune al moştenitorilor

curge din momentul când succesibilii au cunoscut existenţa legatului , nu de la data întocmirii actului).

b. incapacitatea de a primi legate - incapacităţi speciale în materia legatelor:1. sunt anulabile ( prezumţie absolută de captaţie şi sugestie) liberalităţile făcute medicilor ,

farmaciştilor [medicul sau farmacistul trebuie, în mod direct sau indirect, să-l fi tratat pebolnavul testator, iar tratamentul să fi fost continuu] sau altor persoane, în perioada în care,în mod direct sau indirect , îi acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boalacare este cauză a decesului → pentru a opera această incapacitate, este necesar ca



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL56

persoanele menţionate să-i acorde testatorului îngrijire de specialitate, în perioada în careacesta din urmă a redactat testamentul;

2 . sunt anulabile ( prezumţie absolută de captaţie şi sugestie) liberalităţile făcute preoţilor saua altor persoane care au acordat asistenţă religioasă în timpul bolii care este cauză adecesului .- excepţie - liberalitățile sunt valabile, dacă au fost făcute:

- soţului, rudelor în linie dreaptă sau colateralilor privilegiaţi;- altor rude până la al patrulea grad inclusiv, dacă, la încheierea actului, dispunătorul

nu are soţ şi nici rude în linie dreaptă sau colaterali privilegiaţi.- sancţiune: nulitatea relativă iar momentul în funcţie de care se apreciază incapacitateaeste data deschiderii moştenirii (termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea înanulare curge de la data la care moştenitorii au luat cunoştinţă de existenţatestamentului).

!!! legatul devine valabil, în ipoteza în care dispunătorul s-a restabilit .3. relativ incapabili de a primi prin legat (nulitate relativă):

- notarul public care a autentificat testamentul;- interpretul care a participat la procedura de autentificare a testamentului;- martorii , care au asistat la autentificarea testamentului (ordinar sau privilegiat);- agenţii instrumentatori în cazul testamentelor privilegiate (funcţionarul competent al

autorităţii civile locale, în caz de epidemii, catastrofe, războaie sau alte asemenea împrejurări excepţionale; comandantul navei sau aeronavei sau cel care îl

înlocuieşte pe acesta; comandantul unităţii militare sau cel care îl înlocuieşte peacesta; directorul, medicul şef al instituţiei sanitare, medicul şef al serviciului saumedicul de gardă);

- persoanele care au acordat legal asistenţă juridică la redactarea testamentului.!!! poate fi gratificată prin testament şi persoana juridică, de la data actului de înfiinţare sau, în cazul

fundaţiilor testamentare, din momentul deschiderii moştenirii testatorului , chiar şi în cazul în carelegatele nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal → persoana juridică:

- poate dobândi prin liberalităţi orice drepturi şi obligaţii (excepţie: cele care, prin natura lorsau potrivit legii, nu pot aparţine decât persoanei fizice);

- poate dobândi prin testament numai acele drepturi şi obligaţii civile, care sunt necesarepentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut (cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial ).

!!! simulaţia în cazul incapacităţilor speciale de a primi: dispoziţia testamentară este anulabilă chiar

dacă testatorul, în scopul de a face inaplicabile dispoziţiile legale care instituie incapacităţi de aprimi prin testament, recurge la interpunerea de persoane (prezumţia relativă: sunt persoaneinterpuse: ascendenţii, descendenţii şi soţul persoanei incapabile de a primi prin testament,precum şi ascendenţii şi descendenţii soţului acestei persoane), gratificând o altă persoană(capabilă), în sarcina căreia instituie obligaţia de a restitui legatul persoanei incapabile →fraudarea legii în astfel de cazuri trebuie dovedită.

b. voinţa liberă şi neviciată a testatorului: chiar dacă nu sunt puse sub interdicţie, persoanele care nu auo voinţă conştientă în momentul încheierii testamentului nu pot dispune prin testament .- testamentul este valabil, numai dacă testatorul:

- a avut discernământ: nu este suficient ca testatorul să aibă capacitate de exerciţiu deplinărecunoscută de lege (!!! deosebire faţă de donaţie: alienatul sau debilul mintal , nepus încăsub interdicţie, este prezumat a fi normal iar actele încheiate de acesta sunt fi valabile);

- consimţământul său nu a fost viciat prin eroare, dol sau violenţă (regulile dreptului comun);

- eroarea (nulitate relativă): poate atrage vicierea consimţământului şi anulabilitateatestamentului, numai în măsura în care, la momentul redactării testamentului, testatoruls-a aflat într-o eroare esenţială:- poartă asupra identităţii legatarului sau asupra calităţilor sale esenţiale, în absenţa

cărora testatorul nu l-ar fi gratificat (ex. testatorul a considerat că legatarul estecopilul său din afara căsătoriei);

- poartă asupra motivului determinant al testamentului ( ex. testatorul nu a ştiut că arerude de sânge; dacă testatorul ar fi cunoscut despre existenţa unor rude de sânge,acesta nu ar fi instituit legatari).

- dolul (nulitate relativă): întâlnit sub forma captaţiei sau sugestiei , adică de manevreviclene sau frauduloase folosite pentru a determina pe dispunător să facă o liberalitatepe care altfel nu ar face-o şi nici nu ar avea motiv să o facă → nu constituie dol: simplasimulare făţarnică a unor sentimente de afecţiune sau prestarea unor îngrijiri interesate.

- captaţia: folosirea de manopere dolosive, în scopul de a înşela buna-credinţă a

testatorului , pentru a-l determina să facă o liberalitate, fără de care nu ar fi făcut-o(ex. sechestrarea dispunătorului, interceptarea corespondenţei acestuia, îndepărtarea rudelor şi a prietenilor etc.).



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL 57

- sugestia: folosirea unor mijloace nepermise, în scopul de a sădi în minteatestatorului ideea de a face o liberalitate, pe care nu ar fi făcut-o din proprieiniţiativă (ex. şiretenii, afirmaţii mincinoase la adresa diferiţilor moştenitori legali,specularea anumitor concepţii sau sentimente ale testatorului).

- condiţiile dolului:a. utilizarea unor manopere şi mijloace viclene, frauduloase;b. intenţia de a induce în eroare cu rea-credinţă pe testator ;c . manoperele frauduloase să aibă ca rezultat alterarea voinţei testatorului ,

acesta dispunând în sensul în care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă.- dolul ce atrage anularea testamentului poate proveni atât de la beneficiaruldispoziţiilor testamentare, cât şi de la un terţ şi chiar dacă manoperele dolosive nu aufost cunoscute de către beneficiarul dispoziţiilor testamentare.

- violenţa: în practică o asemenea ipoteză nu este întâlnită, întrucât testatorul, al căruiconsimţământ a fost viciat prin violenţă (fizică sau morală), are posibilitatea ca ulteriorsă revoce un astfel de testament;

!!! aprecierea notarului inserată în testamentul autentic, potrivit căreia consimţământultestatorului nu a fost viciat la momentul întocmirii actului de ultimă voinţă: poate fi combătutăprin orice mijloc de probă (face dovadă numai până la proba contrară);

!!! în ipoteza testamentului cu conţinut complex, consimţământ poate fi viciat numai parţial , astfel încât unele dispoziţii testamentare să fie anulate pentru vicierea consimţământului, iar altelesă fie perfect valabile → instanţa de judecată trebuie să stabilească atât existenţa viciului de

consimţământ, cât şi influenţa acestuia asupra conţinutului actului de ultimă voinţă;!!! lipsa consimţământului - fie şi numai cu privire la anumite dispoziţii testamentare - atragenulitatea totală a testamentului.

c. obiectul testamentului: sub sancţiunea nulităţii absolute, determinat sau cel puţin determinabil şi licit (raportat la momentul deschiderii moştenirii , nu momentul întocmirii testamentului) → în cazultestamentului cu conţinut complex, putem întâlni atât dispoziţii al căror obiect este valabil, cât şidispoziţii nule pentru nevalabilitatea obiectului.

d. cauza valabilă a actului juridic (apreciată la momentul deschiderii moştenirii → sancţiune: nulitateaabsolută a testamentului ) intenţia liberală (animus donandi ) de a da, fără a urmări să primeascăceva în schimb – condiţiile cauzei (valabilitatea cauzei este prezumată până la proba contrară):

- să existe;- să fie licită: este ilicită cauza contrară legii şi ordinei publice;- să fie morală: este imorală cauza contrară bunelor moravuri (ex. cazul legatului făcut în

favoarea concubinului : are cauză imorală numai legatul făcut pentru a determina începerea

sau continuarea relaţiilor de concubinaj sau pentru a remunera întreţinerea relaţiilor sexuale).B. Condiţii de formă comune tuturor testamentelor şi codicilului (înscrisul ce cuprinde dispoziţii deultimă voinţă care alcătuiesc adaosul, suplimentul sau accesoriul unei dispoziţii testamentareanterioare) [sancţiune: nulitatea absolută a testamentului poate fi invocată de orice persoanăinteresată - formă cerută ad validitatem] scopul formei imperative ce trebuie să îmbrace voinţatestamentară este de a asigura:

- libera manifestare a voinţei testatorului,- certitudinea declaraţiei sale de ultimă voinţă.

!!! deşi testamentul este un act juridic solemn, nu înseamnă că va trebui să îmbrace întotdeaunaformă autentică.

- forme de testament:- testamentele ordinare (două forme de testament);- testamentele privilegiate (trei testamente autentice simplificate);

- o formă simplificată de testament (dispoziţiile de ultimă voinţă cu privire la depunerile labănci).Condiţiile de formă cerute pentru orice fel de testament (nulitate absolută):

a. obligativitatea formei scrise: testamentul oral sau verbal nu este valabil în dreptul românesc.- în ipoteza în care o persoană a pretinde că este împiedicată de o terţă persoană sau de forţa

majoră să prezinte instanţei judecătoreşti un testament scris prin care a fost desemnată legatar :i . în ipoteza în care reclamantul pretinde că forţa majoră sau terţa persoană l-au împiedicat pe

testator să îşi exprime voinţa de a-l gratifica într-una dintre formele testamentare scrise (ex.testatorul, din cauza bolii, a fost în imposibilitate fizică de a scrie testamentul), manifestareade ultimă voinţă a defunctului, deşi este probată de reclamant cu martori, nu întruneştecondiţiile de formă pentru testament.

ii . în ipoteza în care reclamantul pretinde că a existat un înscris testamentar valabil , care însăa dispărut ulterior prin pierdere, distrugere sau dosire:- dacă testatorul a cunoscut pieirea, distrugerea sau dosirea testamentului, însă putea să

refacă testamentul, făcând astfel dovada stăruinţei sale în intenţia de a face oliberalitate: revocare tacită a legatelor cuprinse în înscrisul ce a pierit, a fost distrus saudosit.



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL58

- dacă, fie prin fapta unei terţe persoane, fie printr-un caz de forţă majoră, testamentul afost distrus sau dosit fără ştiinţa autorului în timpul vieţii acestuia sau după moarteaacestuia: legatarul poate dovedi prin orice mijloc de probă existenţa şi cuprinsultestamentului valabil încheiat.

b. obligativitatea testamentului (actului) separat (interdicţia testamentului conjunctiv - testamentulconjunctiv: două persoane testează prin acelaşi act - dispoziţiile fiind contopite în acelaşi context- una în favoarea celeilalte sau în favoarea unei terţe persoane): oprirea testamentului conjunctiveste condiţie de formă (sancţionată cu nulitatea absolută) comună tuturor testamentelor justificată:- pe de o parte, datorită, caracterului unilateral şi personal al testamentului;

- pe de altă parte, în lipsa acestei interdicţii, fiecare testator nu ar putea revoca propriile saledispoziţii fără consimţământul celorlalţi testatori – încălcarea libertăţii testatorului de areveni asupra manifestării sale de voinţă pentru cauză de moarte.

- excepţii:- testamentul făcut de cetăţeanul român într-o ţară a cărei legislaţie nu interzice

testamentul comun;- produce efecte juridice revocarea unui testament printr-unul ulterior autentic, dar nul

pentru că nu respectă forma actului separat (art. 1051 Cod Civil face referire numai lacaracterul autentic al actului de revocare).

!!! testamentul nu este reciproc, dacă două sau mai multe persoane testează pe aceeaşi coalăde hârtie, dacă manifestările de voinţă sunt distincte, valabile în sine şi semnate separat ,

fiecare exprimând voinţa unei singure persoane.Conversiunea formei testamentare: un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru altă formă testamentară → ex. testamentulautentic , nul absolut pentru lipsa formei autentice, poate fi convertit într-un testament olograf dacă estescris în întregime, datat şi semnat de testator.

- trebuie precizat că, în doctrină şi jurisprudenţă, a fost consacrată posibilitatea confirmării,ratificării sau executării testamentului nul absolut pentru vicii de formă, după deschidereamoştenirii de către succesori , astfel că testamentul nul pentru vicii de formă dă naştere uneiobligaţii imperfecte (naturale) în sarcina moştenitorilor defunctului, obligaţie naturală care poateconstitui cauza unei obligaţii civile perfecte pe care, cu toate că testamentul este nul, şi-o asumăun moştenitor de a executa ultima voinţă a defunctului → în ipoteza în care moştenitorul (voluntar şi în cunoştinţă de cauză) execută legatul făcut printr-un testament nul pentru vicii de formă nu semai poate prevala de nulitatea acelui legat ( plată valabilă, nesupusă repetiţiunii).- prin urmare, confirmarea testamentului de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai

testatorului atrage renunţarea la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive denulitate, fără ca prin această renunţare să se prejudicieze drepturile terţilor.

!!! dacă recunoaşterea copilului s-a realizat printr-un testament autentic, dar reciproc, aceastaproduce efecte juridice întrucât ar fi putut fi realizată şi printr-un înscris autentic → conversiuneatestamentului autentic , nul pentru nerespectarea interdicţiei testamentului reciproc, în înscrisautentic de recunoaştere a filiaţiei (evident testamentul rămâne nul, doar recunoaşterea filiaţieidevine valabilă graţie conversiei);

- dacă testamentul este realizat de un cetăţean român sub imperiul altor legi sau în afara teritoriuluiţării noastre, regulile de formă ale acestora vor fi apreciate astfel:- sub aspect temporal: aplicabil în dreptul intern principiul tempus regit actum (validitatea

testamentului, inclusiv sub aspect formal, se apreciază după legea în vigoare la momentul întocmirii);

- sub aspect spaţial: testamentul întocmit , modificat sau revocat de cetăţeanul român în străinătate,

este valabil dacă respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificatsau revocat, fie la data decesului testatorului şi consacrate:- fie de legea naţională a testatorului ;- fie de legea domiciliului testatorului ;- fie de legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;- fie de legea situaţiei imobilului care formează obiectul testamentului;- fie de legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor

moştenite.- nu se cere o simetrie a formelor testamentare, astfel că dispoziţia de ultimă voinţă făcută în formă

specială va putea fi revocată printr-un testament ordinar sau privilegiat ori invers (o dispoziţiecuprinsă într-un testament ordinar sau privilegiat va putea fi revocată prin forma specială a clauzeitestamentare).

5.5. TESTAMENTELE ORDINARE.

1. TESTAMENTUL OLOGRAF: testamentul olograf trebuie să fie în întregime scris, datat şi semnat de mâna testatorului (în practică este cel mai des întâlnit).- avantajele testamentului olograf :

- poate fi făcut de orice persoană care ştie să scrie;



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL 59

- realizarea lui nu presupune cheltuieli ;- supus celor mai simple formalităţi ;- poate fi făcut oriunde, oricând şi fără ajutorul nimănui ;- permite păstrarea secretului asupra dispoziţiilor de ultimă voinţă;- poate fi uşor revocat de către testator, prin distrugere voluntară.

- dezavantajele testamentului olograf :- voinţa testatorului poate fi uşor influenţată (sugestie ori captaţie);- este uşor de falsificat datorită simplităţii formelor sale;- întocmirea testamentului fără asistenţă juridică poate avea ca efect:- o redactare defectuoasă;

- greutăţi de interpretare.- este uşor de dosit sau distrus, după moartea testatorului sau chiar în timpul vieţii acestuia, dar

fără ştirea lui;- poate fi contestat mai uşor decât celelalte forme testamentare;- poate conţine dispoziţii redactate defectuos, ridicând astfel probleme de interpretare.

- unele dintre inconvenientele pe care le prezintă testamentul olograf pot fi înlăturate prin:- întocmirea acestuia în mai multe exemplare;- predarea acestuia unei persoane de încredere sau unui notar public.

Condiţii de formă specifice testamentului olograf (scrierea, data şi semnătura sunt formalităţiesenţiale - ad validitatem - pentru testamentul olograf, astfel că lipsa oricăreia atrage nulitatea absolută a testamentului):

a. scrierea testamentului olograf se face în întregime de mâna testatorului (întocmit dintr-o singură dată sau pe etape) şi în orice limbă ştiută de testator :- poate fi scris pe orice suport ((hârtie, pânză, lemn, piatră, sticlă, material plastic etc.) şi cu orice

instrument scriptural (ex. pe hârtie cu stiloul sau creionul, pe perete cu pensula sau cărbunele,pe geam sau oglindă cu un diamant), cu condiţia ca scrisul să fie de mână (orice fel de scriere,chiar şi stenodactilografia atâta timp cât reproduce acele caracteristici grafice individuale alefiecărei persoane în parte, deci nu poate fi executat prin metode mecanice de scris: dactilografiat sau tipărit - testamentul dactilografiat sau tipărit este nul);

- testamentul olograf este valabil, chiar dacă este scris pe mai multe suporturi materiale (ex. maimulte foi de hârtie), în măsura în care există o legătură materială sau cel puţin intelectuală întreacestea şi, de asemenea, chiar dacă este scris în mai multe etape.

- în ipoteza în care scrierea sau semnătura nu este recunoscută de către moştenitori, se va recurgela verificare de scripte (expertiză grafoscopică);

- în ipoteza în care testamentul cuprinde şi o scriere străină:a. testamentul este valabil dacă scrierea străină nu are nici o legătură cu dispoziţiile de ultimă

voinţă ale testatorului (independent de faptul că testatorul a avut sau nu cunoştinţă despreaceasta şi independent de momentul realizării acesteia);

b. în ipoteza în care scrierea străină priveşte dispoziţiile testamentare (ex. ştersătură, modificaresau adăugire cuprinsă în testament):

- dacă testatorul a avut cunoştinţă de intervenţie: testamentul este nul;- dacă testatorul nu a avut cunoştinţă de intervenţie: testamentul este valabil aşa cum a

fost conceput de către testator , adică fără ştersătura, modificarea sau adăugireaintervenită.

- redactarea testamentului:- în ipoteza în care testatorul a fost asistat de o altă persoană, care să îl ajute la materializarea

voinţei sale, testamentul este valabil , cu excepţia cazului în care asistenţa materială viciazălibertatea de ultimă voinţă a autorului atrăgând după sine nulitatea actului .

- în ipoteza în care testatorul şi-a întocmit testamentul după un model ce i-a fost pus ladispoziţie de o altă persoană, testamentul este valabil , cu condiţia ca redactareatestamentului să fie la nivelul pregătirii intelectuale a autorului .

- adăugirile, ştersăturile sau modificările executate chiar de mâna testatorului, chiar dacă nu suntdatate şi semnate separat: trebuie datate şi semnate numai în măsura în care produc modificăride esenţă ale dispoziţiilor testamentare.

- codicilul: testatorul poate efectua modificări ulterioare ale actului său de ultimă voinţă (scrise,datate şi semnate de mâna sa).

b. data testamentului olograf trebuie să fie completă sau, cel puţin, de natură a se putea identificamomentul încheierii actului [în doctrină se admite ca valabilă data care este în parte tipărită şi în

parte scrisă de testator]: lipsa datei atrage nulitatea testamentului. - importanţa datei testamentului - în raport de data se poate stabili:

- capacitatea testatorului ;- validitatea testamentului (ultimul testament revocă dispoziţiile contrare sau incompatibile

cuprinse într-un testament anterior);- împrejurările întocmirii testamentului care pot atrage nulitatea acestuia (ex. existenţaposibilităţii vicierii consimţământului testatorului).

- data testamentului - de regulă, cuprinde anul, luna şi ziua când s-a redactat testamentul:



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL60

- dată expresă (1 octombrie 2011);- dată implicită (Sf. Gheorghe 2011, ziua de Sf. Vasile 2011).

- poziţia datei testamentului:- fie oriunde în cuprinsul testamentului atunci când testamentul a fost redactat pe o

singură coală de hârtie,- fie se va data o singură pagină atunci când testamentul a fost redactat pe mai multe coli ,

data fiind valabilă pentru întreg actul;- fie la finalul testamentului , atunci când testamentul a fost redactat la diferite intervale de

timp.- ora redactării testamentului:- de regulă, nu este necesară,- excepție: în ipoteza în care ora redactării prezintă interes (ex. două testamente au aceeaşi

dată, dar dispoziţii contradictorii), ora - fiind o chestiune de fapt - se poate stabili prin oricemijloc de probă.

- în ipoteza în care data există, însă este inexactă:a. fie data este falsă: data a fost alterată cu bună ştiinţă de testator (testamentul este nul):

- dacă s-a urmărit frauda legii: proba falsităţii se poate face prin orice mijloc de probă;- dacă nu s-a urmărit frauda legii: proba falsităţii se poate face numai prin elementele

intrinseci ale testamentului .b. fie data este incompletă sau eronată (simplă greşeală involuntară a testatorului): instanţele

judecătoreşti o vor putea întregi sau rectifica.

- rectificarea datei:- regula: data poate fi rectificată (dovada va putea fi făcută) numai cu ajutorul elementelormateriale sau intelectuale rezultate din cuprinsul actului de ultimă voinţă ( probăintrinsecă).

- excepţia: data poate fi rectificată (dovada va putea fi făcută) şi prin elemente extrinseci (ex. moartea testatorului, data când a fost pusă în vânzare o anumită calitate de hârtie,data când poşta a ştampilat înscrisul), însă doar dacă elementele extrinseci îşi găsesc

principiul şi rădăcina în elementele intrinseci şi contribuie la întărirea indicaţiilor cedecurg din conţinutul testamentului , nu la contrazicerea acestuia.

- acoperirea inexactităţii datei: rectificarea ulterioară făcută de testator printr-un supliment iatestament (codicil ).

- se aplică aceleaşi reguli ca cele privitoare la data eronată şi în ipoteza în care:- data este incertă întrucât testamentul cuprinde mai multe date diferite,- data este incompletă;

- data este ilizibilă datorită scrierii defectuoase a testamentului.c . semnătura testatorului: acesta finalizează şi întăreşte dispoziţiile cuprinse în testament (nu este

permisă stabilirea, întregirea sau rectificarea semnăturii precum în cazul datei).- esenţial este ca semnătura să permită identificarea testatorului:

- semnătura nu trebuie să cuprindă obligatoriu numele din actul de stare civilă al testatorului,- semnătura poate fi chiar un pseudonim folosit de obicei.

- semnătura trebuie să fie executată de mâna testatorului → punerea ştampilei, sigiliului sau parafeitestatorului ori semnătura prin punere de deget a neştiutorului de carte nu constituie o semnătură,atrăgând nulitatea testamentului.

- poziţia semnăturii:- de regulă: semnătura se execută la sfârşitul testamentului;- excepţie: aşezarea semnăturii la începutul sau la sfârşitul actului , nu determină anularea

testamentului, dacă este de natură să se înţeleagă că autorul acesteia şi-a însuşit astfel

cuprinsul şi data.- dacă testamentul este întocmit pe mai multe foi, nu este obligatoriu semnarea pe fiecare în parte;

- în ipoteza semnăturii aplicate numai pe plicul în care se află testamentul, semnătura de peplic poate fi considerată valabilă, dacă poate fi stabilită o legătură indisolubilă între aceastaşi conţinutul plicului, fiind exclusă posibilitatea înlocuirii conţinutului plicului cu altul , care nureprezintă voinţa ultimă şi definitivă a testatorului.

d . prezentarea testamentului olograf (formalitate ulterioară întocmirii testamentului): se poate face decătre orice persoană care l-a găsit, în faţa unui notar public (oricărui notar public şi nu unuia care îşiare biroul în raza teritorială în care s-a deschis moştenirea) pentru a fi vizat spre neschimbare →lipsa formalităţii de prezentare nu este sancţionată: testamentul olograf îşi produce efectele chiardacă nu a fost înfăţişat notarului .- evident, testamentul olograf poate fi prezentat direct instanţei de judecată, în cadrul procedurii

succesorale contencioase;

- notarul public, în cadrul procedurii succesorale, procedează la:- deschiderea testamentului olograf (deschiderea testamentului şi starea în care se găseşte seconstată prin proces-verbal );

- validarea testamentului olograf;



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL62

- redactarea testamentului poate fi făcută chiar de notarul public, caz în care testatorul îşidictează dispoziţiile în faţa notarului, care se îngrijeşte de scrierea actului şi apoi i-l citeştesau, după caz, i-l dă să îl citească, menţionându-se expres îndeplinirea acestor formalităţi.

- locul autentificării testamentului:- fie sediul notarului public (regula);- fie în alt loc , precum la locuinţa testatorului (excepţia), în situaţii bine justificate aflate la

libera apreciere a notarului public (ex. vârsta înaintată, boala testatorului).- în toate cazurile, cu ocazia autentificării:

- testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori ,- notarul verifică identitatea testatorului, eventual pe a redactorului şi a martorilor;- fie notarul dă citire înscrisului, cuvânt cu cuvânt, în auzul testatorului (dacă testatorul nu

ştie sau nu poate citi), fie notarul i-l dă să îl citească (dacă testatorul ştie şi poate săcitească) iar dispunătorul trebuie să declare că actul exprimă ultima sa voinţă, adicătestatorul trebuie să declare că actul citit de notar exprimă voinţa sa liberă şi neviciată, nuneapărat „ultima sa voinţă” (luarea consimţământului ).

- testamentul este semnat de către testator (şi/sau de martori ori redactor) iar încheierea deautentificare (ce constată faptul îndeplinirii autentificării testamentului) este semnată decătre notar .

Luarea consimţământului în situaţii particulare:- în ipoteza în care testatorul, din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze, nu poate

semna sau nu ştie să semneze, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre

această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte (menţiunea trebuie citită testatorului decătre notar, în prezenţa obligatorie a 2 martori), menţiunea ţinând loc de semnătură, suplinindabsenţa semnăturii testatorului → numai prezenţa a doi martori poate suplini absenţasemnăturii testatorului ;

- în ipoteza în care testatorul este surd, mut sau surdomut, însă ştiutor de carte, declaraţia devoinţă se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înainteasemnăturii, a menţiunii „consimt la prezentul act, pe care l-am citit ”;

- în ipoteza în care testatorul este surd, mut sau surdomut aflat, din orice motiv, în imposibilitatede a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret → absenţa semnăturii testatorului vaputea fi suplinită numai prin citirea menţiunii la care am făcut referire, de către persoanacompetentă să autentifice testamentul, în prezenţa a doi martori ;

- în ipoteza în care testatorul este nevăzător , notarul public , pentru a lua consimţământul, vaîntreba dacă a auzit bine când i s-a citit cuprinsul testamentului , consemnând aceasta în încheierea de autentificare.

Înregistrarea testamentului autentic: notarul care autentifică testamentul , în vederea informării persoanelor care justifică existenţa unui interes legitim (!!! informaţiile cu privire la existenţa unuitestament se pot da numai după decesul testatorului ), are obligaţia să îl înscrie, de îndată, în Registrulnaţional notarial ţinut în format electronic , potrivit legii → este supusă înscrierii în Registrul național şiînlăturarea efectelor nedemnităţii prin testament autentic sau printr-un act autentic (obligativitatea înregistrării nu priveşte testamentul olograf şi testamentele privilegiate).

Forţa probantă a testamentului autentic (include şi menţiunile procesului-verbal de autentificare):a. fac dovadă până la declararea testamentului ca fals: constatările personale ale notarului făcute în

limitele atribuţiilor sale de notar (existenţa declaraţiilor făcute în faţa notarului public careautentifică şi care au fost consemnate de el în încheierea de autentificare):

- data şi locul autentificării,- constatarea prezentării în persoană a testatorului, a redactorului testamentului, a martorilor;- constatarea prezentării testamentului în două exemplare;

- constatarea citirii înscrisului testamentar în auzul testatorului;- consemnarea declaraţiilor testatorului , a redactorului şi a martorilor, etc.b. fac dovadă numai până la proba contrară:

- declaraţiile testatorului ;- alte împrejurări de care notarul nu a luat cunoştinţă prin propriile simţuri (ex. sinceritatea

declaraţiilor făcute în faţa notarului public care autentifică şi care au fost consemnate de el în încheierea de autentificare);

- constatările făcute personal de agentul instrumentator (notarul public), dar care depășescatribuțiile sale legale.

5.6. TESTAMENTELE PRIVILEGIATE. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea întocmirii unor testamente autentice, simplificate ( pe de o parte,

sunt întocmite în condiţii excepţionale, iar, pe de altă parte, sunt instrumentate de persoane fără pregătire specială) în ipoteza în care testatorul se află în situaţii speciale, de natură a-l împiedica să îndeplinească formalităţile cerute de lege pentru testament.

- sunt testamente privilegiate:- testamentele în caz de epidemii, catastrofe, războaie;



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL 63

- testamentele militarilor ;- testamentele persoanelor internate într-o instituţie sanitară;- testamentele maritime şi fluviale.

Reguli comune testamentelor privilegiate:a. testamentele privilegiate, sub sancţiunea nulităţii, trebuie semnate de:

- agentul instrumentator ,- testator (făcându-se menţiune dacă acesta nu ştie sau nu poate să semneze);- cei doi martori care au asistat la întocmirea înscrisului.

- în ipoteza în care testatorul sau unul dintre cei doi martori nu poate semna se va facemenţiune în testament , despre cauza care i-a împiedicat să semneze.

- evident, datarea testamentului este necesară pentru a proba întocmirea acestuia înîmprejurări excepţionale.

b. testamentele privilegiate devine caduce (îşi pierd eficacitatea) la 15 zile de la data cânddispunătorul ar fi putut să testeze în vreuna dintre formele ordinare (termenul începe să curgă dela data la care a încetat cauza excepţională) [termenul se suspendă dacă testatorul a ajuns într-ostare în care nu îi este cu putinţă să testeze adică este împiedicat să folosească formeletestamentare ordinare] – excepţie: dispoziţia testamentară prin care se recunoaşte un copil(testatorul nu trebuie să recunoască copilul într-o formă testamentară ordinară, după trecerea a15 zile de la data încetării cauzei excepţionale care a justificat întocmirea testamentului într-oformă simplificată).

c . înainte de a fi executat, dacă testatorul a decedat în una din cele patru situaţii speciale prevăzute

de art. 1047 Cod civil, testamentul privilegiat se va prezenta unui notar public pentru îndeplinireaprocedurii de deschidere şi viza spre neschimbare, precum în cazul testamentului olograf.1. Testamentele în caz de epidemii, catastrofe, războaie:

- testatorii aflaţi pe un teritoriu izolat (unde nu există notar public) din cauza unor epidemii (încarantină), indiferent dacă sunt contaminaţi sau nu.

- agent instrumentator : un funcţionar competent al autorităţii locale, asistat obligatoriu de doimartori .

- testamentul, sub sancţiunea nulităţii absolut e, se semnează de testator , de agentul instrumentator şi de cei 2 martori → în ipoteza în care testatorul sau unul dintre martori nu poate semna, se vaface menţiune despre cauza care l-a împiedicat să semneze.

2. Testamentele maritime şi fluviale (testamente făcute în cursul unei călătorii maritime sau fluviale,ori călătoriile la bordul unei aeronave aflate în zbor):- testatori pot fi călătorii şi membrii echipajului aflaţi pe mare, pe un vas sub pavilionul României

sau la bordul unei aeronave româneşti;

- testamentul poate fi făcut numai dacă vasul se află în timpul călătoriei efective (ex. pe mare):- în ipoteza în care vasul este ancorat într-un port românesc sau într-un port străin în careexistă un agent diplomatic sau consular român, testamentul se poate întocmi numai înformele ordinare;

- în ipoteza în care vasul este ancorat într-un port străin în care nu există un agent diplomaticsau consular român, în doctrină s-a opinat pentru posibilitatea cetăţeanului român de atesta în formă autentică simplificată (privilegiată), neputând fi obligat să recurgă laaplicarea legii străine.

- agent instrumentator : comandantul vasului sau un înlocuitor al său şi obligatoriu, în prezenţa adoi martori .


3. Testamentele militarilor :- pot fi testatori: militarii şi cei asimilaţi lor ( personalul salariat ori care prestează servicii în cadrulforţelor armate ale României ) cât timp se află:

- sub serviciul militar ;- în imposibilitate de a se adresa unui notar public .

- agent instrumentator : comandantul unităţii militare ori alt militar care îl înlocuieşte, asistatobligatoriu de doi martori → în ipoteza în care militarul este rănit sau bolnav, apreciem că agentulinstrumentator va fi medicul militar-şef al spitalului ori comandantul unităţii militare, asistat de doimartori .


4. Testamentele persoanelor internate într-o instituţie sanitară:- pot fi testatori (necondiţionat de durata internării): bolnavii internaţi într-o instituţie sanitară

(internarea bolnavului este permanentă), dacă din cauze obiective notarul public nu are acces.- agent instrumentator : medicul şef al instituţiei sanitare sau medicul şef al serviciului ori, în lipsaacestora, medicul de gardă, asistat obligatoriu de doi martori .



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL64


5.7. DISPOZIŢIILE TESTAMENTARE CU PRIVIRE LA DEPUNERILE LA BĂNCI. Potrivit art. 1049 alin. (1) Cod civil: dispoziţiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau

titlurile de valoare depuse la instituţii specializate sunt valabile cu respectarea condiţiilor de formă

prevăzute de legile speciale aplicabile acestor instituţii → Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.903/C/2011 privind condiţiile de formă necesare pentru valabilitatea dispoziţiilor testamentare privind sumele debani, valorile sau titlurile de valoare depuse de clienţii instituţiilor de credit , publicat în Monitorul Oficialal României, Partea I, nr. 684 din 27 septembrie 2011 (echivalent al clauzei CEC din reglementarea dela 1864).

- depozitul sumelor de bani, valorilor sau titlurilor de valoare, la instituţii specializate constituie undepozit special , particularizat în raport cu depozitul bancar de drept comun, putând fi calificatdrept o varietate a contractului de depozit bancar .

- dispoziţiile testamentare cu privire la depunerile la bănci au natura juridică a unui legat cu titlu particular , având ca obiect sumele de bani (inclusiv dobânzile) care se vor găsi depuse lainstituţia de credit, la data decesului titularului.

- băncile (toate instituţiile specializate în depozitarea sumelor şi valorilor) au obligaţia de acomunica, de îndată Registrului naţional notarial ţinut în format electronic:

- la instituirea dispoziţiei testamentare de către testator,

- modificarea, revocarea sau retractarea revocării dispoziţiei testamentare de către testator,- dacă până la data decesului testatorului a intervenit lichidarea contului curent , a depozitului sau a altui instrument bancar în care au fost depuse de către testator sumele de bani,valorile sau titlurile de valoare.

- evident, numai după decesul testatorului se pot da informaţii cu privire la existenţa unuitestament .

- potrivit art. 1 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.903/C/2011 privind condiţiile de formă necesare pentru valabilitatea dispoziţiilor testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile devaloare depuse de clienţii instituţiilor de credit , deponentul unor sume de bani, valori sau titluri devaloare la o instituţie de credit poate dispune de acestea, pentru cauză de moarte, printr-odispoziţie testamentară cuprinsă în cadrul convenţiei încheiate cu instituţia de credit .

- testatorul, sub sancţiunea nulităţii absolut e, trebuie să completeze, prin scriere olografă clauzacuprinzând dispoziţia testamentară: completarea, semnarea şi datarea se face numai în prezenţaa 2 funcţionari ai instituţiei de credit , special împuterniciţi în acest scop, care semnează convenţiaalături de testator (dispoziţia testamentară poate fi chiar şi ataşată convenţiei încheiată cuinstituţia de credit ).

- cuprinsul dispoziţiei testamentare cu privire la depunerile la bănci:- desemnarea directă sau indirectă a beneficiarului acesteia: trebuie să conţină suficiente

elemente de identificare, astfel încât acesta să poată fi determinat sau determinabil lamomentul deschiderii moştenirii;

- obiectul dispoziţiei testamentare,- semnătura testatorului ;- data întocmirii .

- predarea legatului având ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare depuse la bănci: seface numai în baza hotărârii judecătoreşti ori a certificatului de moştenitor , care constatăvalabilitatea dispoziţiei testamentare şi calitatea de legatar , evident cu aplicarea prevederilorreferitoare la raport şi reducţiune.

- caracteristicile dispoziţiilor testamentare cu privire la depunerile la bănci:a. clauza testamentară nu trebuie confundată cu clauza de împuternicire, întrucât clauza deîmputernicire este un mandat care produce efecte în timpul vieţii titularului , deci numai până înclipa morţii titularului de libret → din momentul decesului titularului, clauza de împuternicireîncetează a produce efecte juridice iar clauza testamentară începe a produce efecte din acestmoment.

b. clauza testamentară este o formă specială de a testa în condiţiile depunerii la instituţiile decredit a unor sume de bani, valori sau titluri de valoare;

c . clauza testamentară este un legat cu titlu particular şi i se aplică toate regulile careguvernează regimul juridic al legatelor cu titlu particular , inclusiv cele privitoare la reducţiunealiberalităţilor excesive (excepţie: regulile referitoare la formă).

d . clauza testamentară reprezintă un testament şi i se aplică regulile specifice testamentului ,printre care principiul revocabilităţii dispoziţiilor testamentare până în ultima clipă a vieţiitestatorului .

- asemănări între dispoziţiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoaredepuse de clienţii instituţiilor de credit şi alte forme testamentare:

- testamentele olografe: scrierea de mâna testatorului;



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL 65

- testamentele autentice: semnarea şi datarea numai în prezenţa a 2 funcţionari ai instituţieide credit, special împuterniciţi în acest scop;

- testamentele privilegiate: procedura de urmat.


învăţare aşa cum au fost reglementate sub imperiul Codului civil din 1864 şi tratate în doctrina anterioară intrării învigoare a actualului Cod civil – expunere pe care o considerăm a fi necesară şi prin prisma faptului că, potrivit art.

91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , „Moştenirile deschiseînainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii ”.Testamentul este potrivit articolului 802 Cod civil „un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul

încetării sale din viaţă, de tot sau o parte din avutul său”. Caracterele juridice ale testamentului: testamentul esteun act unilateral şi personal: testamentul ia naştere exclusiv din voinţa testatorului, neputând fi realizat decât detestator, nu şi prin mandatar; legatarul nu este obligat să primească ceea ce i-a lăsat defunctul, astfel că aredreptul de a opta fie pentru acceptarea, fie pentru repudierea legatului; testamentul este un act solemn:manifestarea de voinţă a testatorului trebuie să îmbrace ad validitatem una din formele anume prevăzute de lege;testamentul este un act de dispoziţie cu titlu gratuit: legatele presupun atât o diminuare a patrimoniuluidispunătorului şi o îmbogăţire a patrimoniului legatarului, cât şi intenţia de a gratifica; testamentul este un actmortis causa: testamentul este un act conceput să producă efecte doar la decesul autorului său, astfel că întimpul vieţii testatorului, legatarii nu pot invoca nici un drept asupra bunurilor dispunătorului; testamentul este unact revocabil: revocabilitatea este de esenţa testamentului: testamentul poate fi revocat oricând de testator pânăla data decesului său, în tot sau în parte.

Condiţii de fond privind validitatea testamentului. Consimţământul: Consimţământul este manifestarea devoinţă juridică a unei persoane în vederea formării unui act juridic. Consimţământul nu produce efecte decât dacăexistă şi dacă este neviciat - existenţa consimţământului: lipsa discernământului testatorului - tulburare mentalăcare să fie suficient de gravă pentru a-l priva pe cel atins de facultăţile sale de discernământ; consimţământultrebuie să fie neviciat: dacă consimţământul a fost viciat, acesta există, însă este distorsionat; eroarea asupracauzei testamentului: este esenţială intenţia de a gratifica a dispunătorului (eroarea testatorului asupra cauzeiatrage anularea testamentului); dolul (captaţia şi sugestia sunt forme specifice ale dolului în materietestamentară): dolul se înfăţişează sub formele specifice ale captaţiei şi sugestiei, prin care dispunătorului i sepoate sau inspira ura faţă de moştenitorii săi naturali sau insufla în profitul cuiva o afecţiune fondată pe cauzeartificiale.

Incapacităţile de a dispune prin testament: incapacităţi absolute (incapacitatea minorilor şi incapacitateainterzişilor judecătoreşti); incapacităţi relative (incapacitatea minorilor între 16-18 ani de a dispune în favoareatutorilor lor). Incapacităţile de a primi prin testament: incapacităţi de folosinţă; incapacităţi absolute (incapacitateapersoanelor viitoare, incapacitatea persoanelor incerte); incapacităţi relative (incapacitatea tutorelui de a primilegate de la pupilul său atâta timp cât socotelile definitive ale tutelei nu au fost date şi primite, medicii şi farmaciştiinu pot primi legate de la persoanele pe care le-au îngrijit în ultima boală de care acestea au decedat, dacăliberalitatea a fost făcută în cursul acelei boli, preoţii nu pot primi legate de la cei pe care i-au asistat religios încursul ultimei boli, iar ofiţerii de marină de la călătorii aflaţi la bordul navelor în cursul călătoriilor maritime);incapacităţi de exerciţiu (minorii, interzişii judecătoreşti).

Condiţii generale de formă privind validitatea testamentului - testamentul impune ad validitatem îndeplinireaunor condiţii de formă, astfel că nu este suficient doar simplul consimţământ al testatorului, ci este necesar caacesta să îmbrace una din formele anume prevăzute de lege; forma scrisă: articolul 800 Cod civil prevede că„nimeni nu va putea dispune de avutul său, cu titlu gratuit, decât cu formele prescrise de lege pentru donaţiuni

între vii sau prin testament”; articolul 858 Cod civil prevede că „un testament poate fi sau olograf, sau făcut prinact autentic sau în formă mistică” - toate aceste forme de testament sunt scrise; dacă testamentul făcut dedefunct este pierdut sau distrus (după data decesului dispunătorului) datorită unui caz de forţă majoră sau cazfortuit, dovada se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii; forma actului separat,interzicerea testamentului conjunctiv: articolul 857 Cod civil interzice testamentul conjunctiv, adică acela prin caredouă sau mai multe persoane testează „prin acelaşi act una în favoarea celeilalte, sau în favoarea unei a treiapersoane” (se urmăreşte a se împiedica faptul ca buna-credinţă a unuia dintre testatori să fie surprinsă ca urmare

a revocării emanând ulterior de la celălalt, fără ca el să ştie); forma fiind cerută ad validitatem, ca elementconstitutiv al actului, lipsa acesteia este sancţionată cu nulitatea absolută iar testatorul nu poate în nici un fel săsuplinească această lipsă prin voinţa sa altfel decât prin refacerea testamentului conform cerinţelor de formăimpuse de lege; testamentul nul pentru lipsa formalităţilor cerute pentru valabilitatea unui anumit fel de testamentpoate fi valabil dacă întruneşte condiţiile de validitate ale unui alt testament (ex. testamentul mistic nul pentruneîndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru valabilitatea acestuia ar putea întruni condiţiile de validitate aletestamentului olograf, fiind scris, datat şi semnat de testator cu mâna lui).

Legea nr. 105/1993 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat prevede că întocmirea.Modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formăaplicabile fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricăreiadintre legile următoare: legea naţională a testatorului; legea domiciliului testatorului; legea locului undetestamentul a fost întocmit, modificat sau revocat; legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor moştenite.

Potrivit dispoziţiilor articolul 858 Cod civil, testamentul poate fi: olograf, prin act autentic, în formă mistică. Pelângă aceste forme obişnuite de testament, există şi anumite testamente privilegiate.

Testamentul olograf este testamentul scris în întregime, datat şi semnat de testator cu mâna lui.Neîndeplinirea oricăreia dintre cerinţele referitoare la forma testamentului olograf (cerute ad validitatem) atragenulitatea absolută a acestuia. Avantajele şi inconveniente: gratuitatea, simplicitatea şi păstrarea secretului aspraexistenţei şi conţinutului său; poate fi revocat oricând, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea luimaterială făcută în mod voluntar de testator; poate fi uşor pierdut sau sustras ori că poate fi defăimat ca fals.



TESTAMENTUL

DREPT SUCCESORAL66

Testamentul olograf trebuie să întrunească anumite cerinţe referitore la scriere, dată şi semnătură. Scrierea:trebuie să fie manuscrisă, astfel că dacă se contestă scrierea, se va proceda la verificarea de scripte; testamentulpoate fi scris cu orice instrument (stilou, cretă, diamant etc.), cu orice substanţă care lasă urme (cerneală,cărbune, sânge etc.), pe orice fel de suport (hârtie, piatră, perete, sticlă etc.) şi în orice limbă cunoscută detestator, chiar dacă este o limbă moartă; poate fi folosită atât scrierea obişnuită, cu caractere de mână sau detipar, cât şi stenografia, ideogramele sau cifrele; testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate cu condiţia ca

între acestea să existe o legătură intelectuală.Data: permite stabilirea faptului dacă la data testamentului dispunătorul avea sau nu capacitatea de a testa; în

cazul existenţei unor testamente cu dispoziţii contrare sau incompatibile, data permite stabilirea testamentuluicare va fi luat în considerare, testamentul mai recent revocând implicit testamentele anterioare; poate contribui fiela interpretarea testamentului, fie la stabilirea unor eventuale manevre de captaţie sau sugestie exercitate asupratestatorului; în principiu, lipsa datei, ca şi datarea incompletă atrag nulitatea absolută a testamentului.

Semnătura: semnătura are rolul de a permite identificarea autorului actului şi de a face proba angajamentuluipropriu-zis, adică a faptului că actul respectiv nu este doar un simplu proiect nedefinitiv; semnătura poate fi atâtcea obişnuită testatorului, cât şi una aparte, cuprinzând fie atât numele şi prenumele, fie doar prenumele sau oporeclă, fie chiar iniţialele numelui şi prenumelui; sancţiunea nerespectării condiţiilor referitoare la scriere, dată şisemnătură sunt sancţionate cu nulitatea absolută a testamentului.

Potrivit dispoziţiilor articolul 860 Cod civil, testamentul autentic este acela care este adeverit de autoritateaanume investită în acest scop. Avantaje şi inconveniente: testamentul autentic se bucură de forţa probantă aoricărui înscris autentic, limitând foarte mult posibilităţile de a fi contestat; conservarea unui exemplar altestamentului la biroul notarului care l-a instrumentat face ca pierderea, distrugerea sau ascunderea lui să nucreeze nici un fel de probleme pentru legatari; testatorul poate beneficia de sfaturile şi îndrumările notarului careinstrumentează testamentul, sporind în acest fel securitatea dispoziţiilor testamentare; testamentul autentic poate

fi utilizat de persoanele care nu ştiu sau nu pot să scrie; testamentul autentic este mai costisitor; poate ajunge maiuşor la cunoştinţa unor persoane fără ca testatorul să dorească acest lucru datorită unei indiscreţii a notarului;testamentul autentic necesită un oarecare efort pentru îndeplinirea formalităţilor.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 36/1995, testamentul autentic se instrumentează de către un singur notar,testatorul putând însă solicita ca la semnarea testamentului să fie prezenţi şi martori. Testamentul nu poate fisemnat de testator decât personal.

Testamentul autentic are aceeaşi forţă probantă ca orice alt act notarial: în privinţa menţiunilor făcute de notarpe baza propriilor sale constatări în temeiul atribuţiilor sale specifice (locul întocmirii testamentului, data acestuia,identitatea testatorului, voinţa declarată a acestuia etc.), testamentul autentic face credinţă până la înscrierea înfals; în privinţa declaraţiilor făcute de testator sau a afirmaţiilor făcute de notar în afara atribuţiilor sale legale şi aposibilităţilor sale concrete de verificare, testamentul autentic face credinţă doar până la proba contrară.

Testament mistic este scris şi semnat de mâna testatorului şi prezentat de acesta judecătoriei. Formalităţi:scrierea şi iscălirea (subscrierea) testamentului de către mâna testatorului (art. 864 al. 1) – testamentul seconsideră ca făcut în ziua în care s-a instrumentat actul de suprascriere; strângerea şi sigilarea/pecetluireatestamentului (art. 864 al. 2): testamentul se consideră “clos et scellé”, cu toate că peceţile puse pe coperta ce

cuprinde testamentul nu pot să împiedice scoaterea lui fără ruperea copertei, dacă testamentul este lipit înăuntrulcopertei printr-o pecete de ceară, care se opune la substituirea unui alt testament; sigilarea/pecetluirea se poateface cu orice material (ceară tare, bulină), cu una sau mai multe peceţi, destul fiind ca testamentul să nu poată fideschis, fără ruperea peceţii sau a sigiliului; testatorul poate utiliza pecetea sa sau o pecete străină; judecătorulcare instrumentează va face bine, cu toate că legea nu-l obligă, să descrie în actul de suprascriere marca peceţii,arătând şi numărul peceţilor; prezentarea de către testator în persoană a testamentului înaintea judecătoriei (art.864 al. 3); testatorul declară: “Dispoziţiile din această hârtie sunt testamentul meu, scris şi iscălit de mine însumi”(art. 864 al. 4): declaraţia se face, în genere, în sala de judecată, înaintea judecătorului care instrumentează,asistat de grefier sau ajutorul de grefă; declaraţia testatorului constituie formalitatea cea mai esenţială atestamentului mistic, căci prin ea se stabileşte că actul prezentat este expresia ultimei sale voinţe, întrucât prin el

însuşi actul nu întruneşte elementele unui testament, afară de cazul când el ar fi fost făcut în forma olografă, ceeace legea nu presupune, fiindcă acest testament poate fi nedatat; judecătoria face actul de suprascriere pe hârtia

în care s-a scris testamentul sau pe hârtia care serveşte de plic (art. 864 al. 6).Actul de suprascriere: proces verbal care cuprinde: prezentarea testamentului la judecătorie; arătarea stării în

care se găseşte testamentul (menţiunea că el a fost prezentat închis şi sigilat); indicarea numărului peceţilor şi

marca lor (recomandat); declaraţia testatorului că cuprinsul hârtiei prezentate de el este testamentul său, scris şiiscălit (şi sigilat) de dânsul; actul se semnează de testator şi de judecătorie (art. 864 al. 7) şi contrasemnat degrefier sau ajutorul său; toată lucrarea de mai sus, care începe de la înfăţişarea testamentului, nu va putea fi

întreruptă pentru nici o altă operaţie, respectiv judecătorul care instrumentează nu va putea să suspende operaţiasa spre a se ocupa de alte afaceri (unitate de context - art. 864 al. 8).

Forţa probantă: actul de suprascriere fiind act autentic face dovadă până la înscrierea în fals; înscrisultestamentar fiind înscris sub semnătură privată face dovadă până la proba contrară.

Pentru anumite situaţii, când testatorul nu poate recurge la testamentul autentic obişnuit, legea prevedeposibilitatea de a dispune prin anumite forme simplificate de testamente autentice, numite din această cauzătestamente privilegiate. Forme de testamente privilegiate: testamentul militarilor, testamentul făcut în timp deboală contagioasă, testamentul făcut pe mare (maritim). Testamentele privilegiate, pe lângă reglementărilespecifice fiecăruia dintre ele, au şi unele reguli comune.


1. care sunt caracterele juridice ale testamentului ?2. care sunt regulile de formă comune tuturor testamentelor ?3. care regimul juridic aplicabil testamentelor persoanelor internate într-o instituţie sanitară ?





LEGATUL

6.1.Introducere...................................................................................................................................... 67 6.2.Competenţe.................................................................................................................................... 67 6.3.Noţiunea şi caracterele juridice ale legatului......................................................................... 67

6.4.Clasificarea legatelor după obiectul lor ................................................................................... 68 6.5.Clasificarea legatelor după modalităţile care le afectează................................................ 71 6.6.Efectele legatelor .......................................................................................................................... 72 6.7.Ineficacitatea legatelor ................................................................................................................. 73 6.8.Rezumat - legislaţia anterioară…….......................................................................................... 78 6.9.Test de evaluare……………………............................................................................................... 78


ale legatului. Astfel, studenţii vor fi introduşi atât în studiul criteriilor de clasificare a legatelor, cât şi încel al efectelor legatului. De asemenea cursanţii vor fi familiarizaţi cu aspectele teoretice şi practice alecauzelor de ineficacitate ale legatelor.

6.2. COMPETENŢE. dezvoltarea capacităţii cursanţilor de a delimita elementele specifice fiecărei noţiuni


să explice şi să interpreteze regimul juridic al , precum şi al .

6.3. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE LEGATULUI. Principalele dispoziţii cuprinse în testament sunt:

- legatul;- exheredarea (dezmoştenirea);- execuţiunea testamentară.

Legatul este actul juridic cuprins într-un testament prin care testatorul desemnează (legea nu cere

vreo formă sacramentală) una sau mai multe persoane care, la decesul său, vor primi întreg patrimoniul , o fracţiune din el sau bunuri individual determinate din patrimoniul testatorului .

Legatul prezintă următoarele caractere juridice:- este un act unilateral ;- este un act cu titlu gratuit , o liberalitate (testatorul procură gratificatului un folos patrimonial,

fără contra-echivalent → legatul păstrează caracterul de liberalitate, chiar dacă este grevat desarcini cu caracter patrimonial, în limita folosului pur gratuit , legatul fiind o liberalitate);

- este un act mortis causa (produce efecte numai la moartea dispunătorului);- este un act personal (desemnarea legatarului se face personal de către testator şi nu prin

reprezentare);- este un act solemn.

Condiţiile legatului:1. desemnarea legatarului trebuie făcută prin testament (elemente care permit identificarea

legatarului ) – trebuie:- fie să se precizeze fie persoana legatarului , evident în scris (testatorul nu poate săcomunice verbal unei persoane numele şi prenumele legatarului, chiar dacă prin testamentarată persoana căreia i-a comunicat numele legatarului) → desemnare directă a legatarului:indicarea numelui şi prenumelui acestuia;

- fie să prevadă elementele necesare cu ajutorul cărora să poată fi identificată persoanalegatarului → desemnare indirectă a legatarului: indicarea unor elemente cu ajutorul cărorava putea fi identificat ;

- legatul cu facultatea de alegere (testatorul lasă desemnarea legatarului în sarcina altei persoane) este nul;

- este valabil, îndeplinind condiţia desemnării legatarului, legatul prin care:- legatarul este desemnat, dar are sarcina predării bunurilor unei persoane, aleasă fie de

acesta, fie de un terţ , desemnat, la rândul său, tot de dispunător;- legatarii sunt desemnaţi de testator , însă repartizarea între aceştia a bunurilor legate este

lăsată la aprecierea unui terţ , numit de către testator în calitate de mandatar, în temeiul unuimandat mortis causa.



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL68

2. desemnarea trebuie astfel făcută încât determinarea legatarului să fie posibilă la data când seexecută testamentul (ex. legatul în favoarea viitorului soţ al fiicei : în momentul executăriitestamentului este esenţial însă ca să se poată determina legatarul).!!! persoana care nu există la data întocmirii testamentului poate beneficia de un legat , dacă

legatul este dispus în favoarea unei persoane capabile, cu sarcina pentru aceasta din urmăde a transmite beneficiarului obiectul legatului de îndată ce va fi posibil.

3. desemnarea nu poate fi lăsată la alegerea unei terţe persoane (trebuie să fie făcută personal decătre testator), ci trebuie să rezulte din cuprinsul testamentului (ex. dacă fiica testatorului secăsătoreşte, ea îşi alege un soţ, nu un legatar, prin urmare desemnarea acestuia s-a făcut decătre testator, nu de către fiica lui de cuius) → legatul cu facultatea de alegere (legatul prin caretestatorul a dispus ca persoana legatarului să fie aleasă de o terţă persoană) este nul.

4. să cuprindă elemente care permit identificarea bunului legat (obiectul legatului trebuie să fiedeterminat sau cel puţin determinabil ) → dacă testatorul are mai multe bunuri de aceeaşi natură şia lăsat prin legat numai unul, fără a-l individualiza, legatarului i se va preda, unul de calitatemedie.

6.4. CLASIFICAREA LEGATELOR DUPĂ OBIECTUL LOR. Legatele, după obiectul lor, pot fi:

- universale;- cu titlu universal;- cu titlu particular .

- între legatele universale şi legatele cu titlu universal avem o diferenţă de ordin cantitativ , întrucât legatarul universal are vocaţie la universalitatea bunurilor testatorului, iar legatarul cutitlu universal are vocaţie numai la o fracţiune din moştenire;

- între legatele universale şi legatele cu titlu universal, pe de o parte, şi legatele cu titlu particular (conferă vocaţie succesorală numai cu privire la bunuri privite ut singuli ), pe de altă parte,avem o diferenţă de ordin calitativ , legatarii universali şi cu titlu universal sunt ţinuţi de datoriileşi sarcinile moştenirii , spre deosebire de legatarii cu titlu particular , care, în principiu, nurăspund de datoriile şi sarcinile acesteia.

1. Legatul universal: legatul prin care testatorul lasă uneia sau mai multor persoane întreaga masăsuccesorală → oferă legatarului vocaţia la întreaga universalitate (testatorul poate să lase maimulţi legatari universali) → avem legatari universali numai în cadrul moştenirii testamentare, căcimoştenitorii legali sunt dobânditori universali , oricare dintre ei având vocaţia de a culege întreagamoştenire.- pentru a ne afla în prezenţa unui legat universal,

testatorul:

- fie poate califica expres legatul ca fiind universal ;- fie se poate folosi şi alte cuvinte însă din care să rezulte că s-a conferit vocaţie asupra

întregii moşteniri .- legatul poartă asupra întregii moşteniri, chiar dacă legatarul vine în concurs cu moştenitorii

legali rezervatari, care sunt îndreptăţiţi la rezerva legală (ex. legatul cotităţii disponibile);- în doctrina şi practica judiciară sunt considerat legate universale şi:

- legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile;- legatul nudei proprietăţi asupra întregii moşteniri (legatarul devine, la data deschiderii

moştenirii, nud proprietar - are numai atributul dispoziţiei asupra întregii moşteniri, iar, lastingerea uzufructului, va dobândi deplina proprietate a universalităţii succesorale);

- legatul cotităţii disponibile (legatarul ar putea culege întreaga moştenire şi nu numaicotitatea disponibilă, dacă moştenitorii rezervatari nu pot sau nu vor să vină la moştenire, în limita rezervei legale.);

- legatul rămăşiţei sau prisosului succesoral .!!! avem legat universal chiar şi atunci când , datorită drepturilor conferite altora de către testator,emolumentul moştenirii este considerabil redus (ex. în ipoteza în care testatorul a lăsat mai mulţilegatari universali şi numai un singur legatar acceptă moştenirea, el va culege întreagamoştenire în virtutea vocaţiei sale universale, însă dacă toţi acceptă moştenirea, fiecare vaculege efectiv numai o parte din succesiune, deşi au vocaţie la întreaga moştenire) → astfel,pentru calificarea unui legat ca fiind universal, nu prezintă importanţă emolumentul efectiv cules,care poate fi reprezentat numai de o fracţiune din moştenire, ci vocaţia eventuală a legatarului laîntreaga moştenire.

- în ipoteza în care legatarul universal nu culege foloase efective, întrucât întreg emolumentullegatului universal este absorbit de alte legate particulare sau de sarcini , interpretarea voinţeitestatorului trebuie lăsată la aprecierea instanţei de judecată iar, în funcţie de circumstanţelecauzei, aceasta va stabili dacă ne aflăm în prezenţa:

- unui legatar universal ;- unui executor testamentar ;- unei simple persoane interpuse.



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL 69

!!! practica judecătorească, a apreciat că acte precum înstrăinarea unor bunuri , instituireaulterioară a unui legatar cu titlu particular , încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare, chiar şi cu legatarul universal în cauză, nu au semnificaţia revocării legatuluiuniversal, influenţând numai emolumentul care urmează a fi cules de către legatarul universal.

2 . Legatul cu titlu universal: legatul care conferă uneia sau mai multor persoane vocaţie succesoralănumai la o fracţiune din moştenirea lui de cuius.

- deosebirea dintre legatul universal şi legatul cu titlu universal:- legatul universal conferă vocaţie la întreaga moştenire;- legatul cu titlu universal conferă vocaţie numai la o fracţiune din moştenire, adică vocaţie la:- fie proprietatea unei cote-părţi din moştenire (legatul unei jumătăţi, treimi etc. din

moştenire);- fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire;- fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din

universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor .!!! dacă cota-parte din moştenire are o altă raportare decât la totalitatea bunurilor mobile

sau imobile sau la o fracţiune din acestea (ex. jumătate din bunurile mobile dinapartamentul deţinut în localitatea X ) avem un legat cu titlu particular .

- sunt legate cu titlu universal şi:- legatul unei fracţiuni din cotitatea disponibilă a moştenirii ;- legatul unei fracţiuni din prisosul moştenirii (legatul unei fracţiuni din ceea ce rămâne după

executarea celorlalte legate cu titlu universal sau/şi cu titlu particular );

- legatul nudei proprietăţi asupra unei fracţiuni din moştenire.3. Legatul cu titlu particular (legatarul cu titlu particular nu răspunde, în principiu, de pasivulmoştenirii): legatul ce, de regulă, are ca obiect unul sau mai multe bunuri individual determinate → orice legat care nu este universal sau cu titlu universal: legatul cu titlu particular conferă undrept asupra unor bunuri singulare, şi nu asupra unei universalităţi , adică asupra unui patrimoniu,sau unei fracţiuni din universalitate.- obiectul legatului cu titlu particular :

- fie orice bun aflat în circuitul civil cert şi individual determinat (inclusiv un lucru incorporal :ex. o creanţă pe care testatorul o avea contra unui terţ),

- fie bunurile determinate generic , însă care sunt precis determinate cantitativ .- sunt legate cu titlu particular ( principalele varietăţi ale acestui tip de legat ):

- legatul tuturor bunurilor imobile;- legatul tuturor bunurilor mobile;- legatul unei fracţiuni din toate bunurile imobile;

- legatul unei fracţiuni din toate bunurile mobile;- legatul care are ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile, corporale, individualdeterminate sau de gen;

- legatul care are ca obiect bunuri mobile incorporale (ex. o creanţă, drepturile deproprietate intelectuală sau drepturile asupra unor dividende ori beneficii);

- legatul prin care testatorul-creditor îl iartă pe legatarul-debitor de datorie (datorialegatarului se stinge în momentul deschiderii moştenirii);

- legatul unui fapt ( posibil şi licit) prin care moştenitorul universal sau cu titlu universal esteobligat să facă sau să nu facă ceva, în favoarea legatarului cu titlu particular (ex. legataruluniversal este obligat să plătească datoria legatarului cu titlu particular, faţă de un terţ);

- legatul care are ca obiect moştenirea culeasă de testator , în calitate de succesoruniversal sau cu titlu universal , nelichidată până la decesul acestuia (moştenireaculeasă de testator reprezintă o universalitate, numai în raporturile dintre acesta şi

transmiţător);- legatul nudei proprietăţi a unui/or bun/uri individual determinat/e;- legatul unui dezmembrământ al unuia sau mai multor bunuri individual determinate.

- prin intermediul legatului cu titlu particular, poate fi transmis:- dreptul de proprietate exclusivă sau comună (numai o cotă-parte ideală);- nuda proprietat e sau unele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate (ex. uzufructul

sau abitaţia).- legatarul, inclusiv cel cu titlu particular, are dreptul la fructele bunurilor moştenirii, acestea

cuvenindu-i-se din ziua deschiderii moştenirii sau din ziua în care legatul produce efecte în privinţa sa (excepţie: cazul în care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatuluia fost de bună-credinţă).

- bunul care constituie obiect al legatului cu titlu particular se predă însoţit de accesoriile sale, înstarea în care acesta se găseşte la data deschiderii moştenirii .

- legatul cu titlu particular cuprinde:

- dreptul la acţiunea în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de către un terţ , dupăîntocmirea testamentului ,



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL70

- creşterile cantitative, calitative sau valorice înregistrate de bunul legat , după întocmireatestamentului , prin alipire, lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziţionarea altorbunuri în cadrul unei universalităţi ( prezumţie relativă).

- legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobândeşte proprietatea acestuiade la data deschiderii moştenirii .

- legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creanţe asupra moştenirii (înlipsă de stipulaţie contrară, cel însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a predabunuri de calitate medie).

- în ipoteza în care sarcina legatului cu titlu particular este excesivă (valoarea sarcinii fiindraportată la data deschiderii moştenirii), însă fără a depăşi valoarea bunurilor primite (valoareabunurilor lăsate prin legat fiind raportată la data deschiderii moştenirii), legatarul are alegerea între următoarele opţiuni :

- fie păstrează bunurile care au format obiectul legatului şi execută sarcina excesivă;- fie predă beneficiarului sarcinii bunurile primite cu titlu de legat, fiind liberat astfel de

executarea modalităţii care afectează liberalitatea mortis causa;- fie predă beneficiarului sarcinii valoarea bunurilor primite (valoare raportată la data

deschiderii moştenirii) în temeiul legatului cu titlu particular, fiind astfel liberat deexecutarea sarcinii cu care a fost grevată liberalitatea mortis causa.

- formele uzuale ale legatului cu titlu particular :a. legatul uzufructului: testatorul transmite nuda proprietate unui legatar (de regulă, nuda

proprietate este lăsată în favoarea unei rude apropiate a defunctului, urmând ca la moartea

legatarului uzufructului dreptul de proprietate transmis să se întregească prin cuprindereatuturor prerogativelor sale) şi dreptul de uzufruct asupra unui bun (sau patrimoniu) altui legatar (caracter viager), de obicei soţului defunctului.

- natura juridică a legatului uzufructului (legatul nudei proprietăţi şi cel al uzufructului nuconstituie substituţii fideicomisare, întrucât cele două liberalităţi au obiecte diferite şi care nuse transmit succesiv):- dacă nuda proprietate are ca obiect:

- întregul patrimoniu , avem legat universal ;- o fracţiune din patrimoniu , avem legat cu titlu universal ;- bunuri singulare, avem legat cu titlu particular ;

- dacă uzufructul poartă asupra unor bunuri determinate, legatul uzufructului va fi un legat cutitlu particular ;

- dacă uzufructul poartă asupra întregului patrimoniu succesoral sau a unei fracţiuni din patrimoniu succesoral , legatul uzufructului este un legat cu titlu particular , întrucât legatul

uzufructului nu poate conferi vocaţie succesorală la întregul patrimoniul al defunctului, deşiare ca obiect o universalitate sau o parte din aceasta.!!! Ilioara Genoiu: Legatul uzufructului (căruia îi asimilăm legatul asupra oricărui alt dezmembrământ al

dreptului de proprietate), având ca obiect totalitatea bunurilor succesorale, o cotă-parte dinmoştenire, totalitatea sau cote-părţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau

provenienţa lor reprezintă un legat cu titlu universal, iar cel care priveşte bunuri individualdeterminate este calificat legat cu titlu particular . Aşadar, legatul asupra unui dezmembrământ aldreptului de proprietate nu poate fi decât cu titlu universal sau cu titlu particular. La aceastăconcluzie conduce interpretarea dispoziţiilor art. 1056 alin. (2) lit. b) şi c) NCC .

b. legatul bunului altuia: bunul individual determinat care a făcut obiectul unui legat cu titluparticular aparţine unei alte persoane decât testatorul şi nu este cuprins în patrimoniulacestuia la data deschiderii moştenirii (bun cert, care nu-i aparţine, nici în momentul întocmiriitestamentului, nici în momentul deschiderii succesiunii) → considerat sarcină în favoarea

beneficiarului testamentului instituită de testator în contul celui ţinut la executarea legatului .- condiţiile legatului bunului altuia:- la momentul deschiderii moştenirii, defunctul nu avea niciun drept actual sau viitor

asupra bunului obiect al legatului ;- obiectul legatului este un bun individual determinat .

- legatul având ca obiect bunuri de gen este valabil, întrucât un anumit gen de bunuri nu poateaparţine unui titular determinat , pe de o parte, iar pe de altă parte, cel însărcinat cuexecutarea legatului având ca obiect bunuri de gen este obligat să le procure , dacă înpatrimoniul testatorului nu se găsesc astfel de bunuri → legatarul cu titlu particular nu devine proprietar al bunurilor de gen la data deschiderii succesiunii, ci numai creditor .- în ipoteza în care testatorul a lăsat bunul altuia crezând că este al lui , legatul este anulabil ;- în ipoteza în care testatorul a dispus de bunul altuia ştiind că nu este al său , cel însărcinat

cu executarea legatului va avea o obligaţie alternativă:- fie de a procura bunul de la proprietarul acestuia şi a-l transmite legatarului ;

- fie de a plăti legatarului valoarea bunului de la momentul deschiderii moştenirii.- dacă testatorul ştia, la încheierea testamentului , că dispune de un lucru străin: sarcina probei (proba putând fi atât intrinsecă, cât şi extrinsecă testamentului) revine legatarului , deoarece elemite o pretenţie (legatarul va trebui, deci, să probeze că).



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL 71

c . legatul bunului indiviz: bunul se află în indiviziune la data deschiderii moştenirii → obiectullegatului este reprezentat de un bun individual determinat aflat în indiviziune:

- fie indiviziune propriu-zisă, testatorul dispunând de cota sa ideală dintr-un bunaparţinând unei universalităţi (ex. o cotă-parte dintr-un bun care revine testatorului dintr-o moştenire nelichidată la data deschiderii moştenirii);

- fie proprietate comună pe cote-părţi, testatorul dispunând de cota sa ideală dintr-un bundeterminat , la data deschiderii moştenirii.

- în ipoteza în care testatorul a lăsat legatarului o cotă-parte ideală ce îi aparţine din bunuldeterminat aflat în indiviziune, legatul este valabil , întrucât defunctul , coindivizar, este îndrept să îşi transmită cota sa prin acte juridice mortis causa (dreptul asupra cotei ideale dinproprietatea unui bun determinat este un drept de proprietate individual, absolut şi exclusiv,astfel încât fiecare coindivizar îl poate transmite prin acte inter vivos sau mortis causa);- locul testatorului-coindivizar este luat de legatarul cu titlu particular , acesta din urmă fiind

îndreptăţit, după caz:- să dobândească în natură, în proprietate exclusivă, o parte din bunul comun;- să dobândească întregul bun comun, indemnizându-i pe ceilalţi copărtaşi în mod

corespunzător;- să primească valoarea corespunzătoare cotei sale din bunul comun, dacă acesta a

fost atribuit în natură altui coindivizar sau a fost vândut la licitaţie.- în ipoteza în care testatorul a lăsat legatarului o parte determinată (nu cota sa ideală) din

bunul aflat în indiviziune (nepartajat ), legatul va fi soluţionat potrivit regulilor aplicabile

legatului bunului altuia:- legatul va fi valabil , dacă testatorul a dispus în cunoştinţă de cauză (testatorul adispus de întregul bun, ştiind că are dreptul numai la o cotă-parte din acesta);

- legatul va fi nul , dacă testatorul a dispus cu credinţa greşită că bunul îi aparţine (testatorul nu a dispus în cunoştinţă de cauză, crezând că bunul îi aparţine înexclusivitate).

d . legatul rentei viagere sau al unei creanţe de întreţinere: obiectul legatului cu titlu particularcuprinde o rentă viageră sau o creanţă de întreţinere → executarea acestuia este datorată dinziua deschiderii moştenirii .

e. legatul alternativ: legatarului cu titlu particular i-a fost lăsat fie un bun, fie altul, dreptul dealegere revine celui ţinut să execute legatul (excepţie: testatorul a conferit acest dreptlegatarului sau unui terţ ).- dreptul de alegere a bunului legat aparţine, după caz:

- celui ţinut de executarea legatului (executor testamentar, moştenitori legali, legatari

universali sau legatari cu titlu universal), dacă testatorul nu a nominalizat o persoanăcare să aleagă bunul legat;- persoana desemnată de testator pentru alegerea bunului legat , aceasta putând fi

legatarul însuşi sau un terţ.f . legatul conjunctiv: legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci când testatorul

a lăsat, prin acelaşi testament, un bun determinat individual (inclusiv un dezmembrământ aldreptului de proprietate) sau generic mai multor legatari cu titlu particular , fără a preciza parteafiecăruia.- în ipoteza în care unul dintre legatari nu vrea sau nu poate să primească legatul, partea lui

va profita celorlalţi legatari ;- în ipoteza în care legatarii primesc legatul, aceştia vor culege cote egale din bunul sau

dreptul care formează obiectul legatului conjunctiv .

6.5. CLASIFICAREA LEGATELOR DUPĂ MODALITĂŢILE CARE LE AFECTEAZĂ. a. legatul pur şi simplu: legatul neafectat de nici o modalitate care îşi produce efectele la data morţii

testatorului , când legatarul dobândeşte şi începe să îşi exercite drepturile → drepturile legataruluise dobândesc din momentul deschiderii moştenirii, independent de momentul exercitării dreptuluide opţiune succesorală sau de punerea acestuia în posesie (din momentul deschiderii moştenirii,legatarul poate înstrăina, prin acte între vii, dreptul dobândit);- în ipoteza legatarului decedat după deschiderea moştenirii însă mai înainte de a fi exercitat

dreptul de opţiune succesorală, dreptul de opţiune al legatarului se transmite propriilormoştenitori .

b. legatul cu termen: legatul a cărui executare sau stingere depinde de împlinirea unui termen (suspensiv sau extinctiv ), adică un eveniment viitor şi sigur .- în cazul unui termen suspensiv, se suspendă executarea dreptului iar legatarul nu poate cere

predarea bunului legat decât la data împlinirii termenului (ex. 1 an de la deschiderea moşteniriisau majoratul legatarului) → naşterea drepturilor legatarului coincide cu data deschideriimoştenirii , numai exerciţiul drepturilor fiind amânat până la împlinirea termenului (devenind proprietar din momentul deschiderii succesiunii , legatarul poate dispune prin acte inter vivos sau mortis causa de drepturile dobândite prin testament, însă nu poate pretinde predarealucrului legat sau plata creanţei înainte de împlinirea termenului ).



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL72

- în cazul unui termen extinctiv, la împlinirea lui se stinge dreptul care a luat naştere şi s-aexecutat din momentul deschiderii succesiunii → legatul, precum un legat pur şi simplu,produce efecte de la deschiderea succesiunii , însă la împlinirea termenului dreptul legataruluise va stinge pentru viitor (ex. legatul având ca obiect dobânzile produse de o sumă de bani peo durată de timp determinată).

c . legatul sub condiţie: legatul a cărui naştere sau stingere depinde de un eveniment viitor şi nesigur că se va îndeplini.- în cazul unei condiţii suspensive:

- până la îndeplinirea ei ( pendente conditione), se suspendă, naşterea dreptului la legat(legatarul nu devine proprietar sau creditor de la data deschiderii moştenirii);- pendente conditione (înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive): legatarul poate

lua măsuri conservatorii ;- odată îndeplinită (eveniente conditione - data îndeplinirii condiţiei pozitive sau

neîndeplinirii condiţiei negative), dreptul legatarului ia naştere retroactiv de la datadeschiderii succesiunii .

!!! dacă înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive legatarul decedează iar condiţia avea uncaracter pur personal, legatul devine caduc → dacă legatarul sub condiţie suspensivădecedează înainte de împlinirea condiţiei , drepturile sale nu se transmit către propriiimoştenitori .

- în cazul unei condiţii rezolutorii:- dacă condiţia rezolutorie se împlineşte, se desfiinţează retroactiv, adică din momentul

deschiderii succesiunii, dreptul la legat ;- dacă condiţia rezolutorie nu se realizează ori este sigur că nu se va realiza (deficienteconditione - în cazul neîndeplinirii condiţiei), legatul devine definitiv, pur şi simplu .

- pendente conditione (înainte de îndeplinirea condiţiei ), legatul este transmisibil prin acte între vii, iar în cazul decesului legatarului, legatul se transmite succesorilor acestuia;

- eveniente conditione (după îndeplinirea condiţiei ), legatul se desfiinţează retroactiv de ladata deschiderii moştenirii. în consecinţă, se desfiinţează şi drepturile succesorilorlegatarilor, indiferent că este vorba de o transmisiune între vii sau pentru cauză demoarte.

d . legatul cu sarcină (sub modo - singura modalitate care afectează exclusiv liberalităţile): legatulcare prevede o obligaţie (sarcină) de a da, a face sau a nu face, impusă de testator legatarului →după acceptarea legatului, legatarul este obligat a îndeplini sarcina impusă de testator.

- neîndeplinirea culpabilă a sarcinii de către legatar poate atrage revocarea judecătorească alegatului;

- neîndeplinirea fortuită a sarcinii atrage revocarea, numai dacă, potrivit voinţei testatorului,eficacitatea legatului este condiţionată de executarea sarcinii .- sarcina fi prevăzută în interesul:

- unei terţe persoane (ex. testatorul lasă printr-un legat averea sa legatarului, cu sarcina de a întreţine o persoană incapabilă de muncă) → testatorul a realizat astfel o stipulaţie pentrualtul , constituind în fapt o plată sau o liberalitate indirectă (legatul încetează a mai filiberalitate în limitele sarcinii);!!! este valabilă sarcina stipulată în favoarea unei persoane viitoare (neconcepute) sau

nedeterminabile (excepţie de la regulile dreptului comun în materia capacităţii de a primi prin liberalităţi ), cu condiţia de a exista sau de a fi determinabilă la data executăriisarcinii (ex. sarcină stipulată în favoarea copilului, pe care-l va naşte, în timpulcăsătoriei, nepoata testatorului);

- caducitatea sau revocarea judecătorească a unui legat grevat cu un legat-sarcină în

favoarea unui terţ nu atrage (în principiu) ineficacitatea acestui din urmă legat ,moştenitorii care beneficiază de ineficacitatea legatului fiind obligaţi să execute legatulsarcină (excepţie: bunul care formează obiectul legatului cu titlu particular a pieritîn totalitate din motive care nu ţin de voinţa testatorului , în timpul vieţiitestatorului sau înaintea împlinirii condiţiei suspensive care afectează legatul).

- testatorului (ex. testatorul lasă o casă legatarului, cu sarcina de a-i plăti anumite datorii,suportarea cheltuielilor de înmormântare, etc.) → legatul încetează a mai fi liberalitate înlimitele sarcinii;

- legatarului (ex. testatorul lasă legatarului o sumă de bani pentru a continua o lucrare decare legatarul este interesat, o sumă de bani destinată a finanţa continuarea studiilor decătre legatar) → liberalitate cu afectaţiune specială: legatul este pur gratuit , chiar dacă esteafectat de o sarcină, rămânând însă revocabil pentru neexecutarea acesteia.

6.6. EFECTELE LEGATELOR.

- în cazul legatului cu titlu particular al unui bun individual determinat, proprietatea se dobândeşte de la data deschiderii moştenirii iar legatul cuprinde şi dreptul la acţiunea în despăgubire pentru prejudiciul adus bunului de către un terţ după întocmirea testamentului :



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL 73

- bunul se predă cu accesoriile sale, în starea în care se găseşte la data deschiderii moştenirii ;- fructele bunurilor moştenirii care i se cuvin legatarului din ziua deschiderii moştenirii sau din

ziua în care legatul produce efecte în privinţa sa → excepţie: dacă cel care a posedat bunurile de bună-credinţă, acesta păstrează fructele până la predare;

- legatul bunului care, după întocmirea testamentului , a cunoscut creşteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrări autonome, lucrări adăugate sau achiziţionarea altor bunuri încadrul unei universalităţi se prezumă, până la proba contrară, a viza întreg bunul oriuniversalitatea rezultată.

- în cazul legatului cu titlu particular al unei rente viagere sau al unei creanţe de întreţinere,executarea legatului este datorată din ziua deschiderii moştenirii ;- legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen (dacă testatorul nu a prevăzut altfel, cel

însărcinat cu executarea acestui legat este obligat a preda bunuri de calitate medie) este titularulunei creanţe asupra moştenirii ;

- în ipoteza în care legatarul nu poate îndeplini sarcina cu care este grevat legatul său fără a depăşivaloarea bunurilor primite în temeiul acestuia, acesta se poate libera predând beneficiaruluisarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor de la data deschiderii moştenirii .

- în ipoteza în care legatarului cu titlu particular i-a fost lăsat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine:

- fie celui ţinut să execute legatul , dacă testatorul nu a conferit acest drept legatarului sauunui terţ);

- fie legatarului sau unui terţ .

- în principiu, cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moştenirii , dar fără ca prin aceasta să sepoată aduce vreo atingere rezervei succesorale;- dreptul de preferinţă al creditorilor moştenirii faţă de legatari: creditorii moştenirii au dreptul să fie

plătiţi cu prioritate faţă de legatari;- reducţiunea legatelor excesive: dacă legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii ,

ele vor fi reduse în măsura depăşirii , la cererea creditorilor moştenirii sau a celui care este obligatsă le execute.

- restituirea excesului: dacă un legat a fost executat , fără a se cunoaşte anumite datorii sau sarciniale moştenirii , în măsura în care legatul urmează a fi redus, pot solicita de la legatarul plătitrestituirea:

- moştenitorul legal sau testamentar ;- creditorii ;- orice persoană interesată.

6.7. INEFICACITATEA LEGATELOR. Datorită unor cauze posterioare, manifestarea de voinţă a unei persoane făcută cu respectarea

condiţiilor de validitate, poate să devină ineficace, adică să nu producă efecte juridice.- condiţiile ineficacităţii legatului:

- existenţa unui legat valabil încheiat ,- lipsa efectelor juridice ale legatului , datorată unor cauze posterioare întocmirii testamentului ,

precum revocarea şi caducitatea dispoziţiilor testamentare.- distincţia dintre nulitate şi cauzele de ineficacitate a legatului:

- nulitatea sancţionează nerespectarea condiţiilor de validitate a legatului şi are drept consecinţăneîncheierea acestuia → nulitatea afectează însăşi existenţa actului juridic preconizat, şi nunumai efectele lui , nulitatea având drept consecinţă desfiinţarea cu efect retroactiv a actului juridic încheiat cu încălcarea cerinţelor legale → nulitatea nu poate fi şi cauză de ineficacitate alegatului, căci ineficacitatea presupune existenţa unui legat valabil încheiat , însă care, caexcepţie, nu produce efecte;

- în ipoteza revocării sau caducităţii, legatele iau luat naştere în mod valabil, însă datorită unorcauze posterioare, nu produc efectele obişnuite, adică sunt ineficace.- felurile revocării:

- revocare voluntară (voinţa unilaterală a testatorului );- revocarea judecătorească (fapte culpabile săvârşite de legatari ).

- caducitatea constă în imposibilitatea de executare, independentă de:- voinţa testatorului ;- faptele culpabile săvârşite de legatar .

1. Revocarea legatelor : intervine în cazul faptelor săvârşite de legatar şi poate fi opera voinţeitestatorului sau a instanţei de judecată;

a. revocarea voluntară: datorită caracterului esenţial revocabil al legatului , testatorul (în aceleaşicondiţii ca şi în ipoteza revocării voluntare a testamentului) are dreptul să revină oricând (până înultima clipă a vieţii sale) asupra dispoziţiilor testamentare printr-o manifestare ulterioară de voinţăcare să aibă ca efect:

- fie revocarea totală a dispoziţiilor făcute anterior;

- fie revocarea parţială a dispoziţiilor făcute anterior.- după modul de manifestare a voinţei testatorului, revocarea voluntară a legatului poate fi:- revocare voluntară expresă (se înscrie în registrul naţional notarial ţinut în format electronic,

în care sunt înscr ise, potrivit dispoziţiilor art. 1046 Cod civil, testamentele autentice):



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL74

revocarea ce rezultă dintr-o declaraţie a testatorului cuprinsă într-un înscris întocmit înformă testamentară (alt testament prin care îl revocă pe primul: ex. testamentul autenticpoate fi revocat printr-un testament olograf) sau în formă autentică (un act autentic revocătestamentul anterior: ex. printr-un contract de donaţie) → nerespectarea condiţiilor deformă atrage nulitatea absolută a revocării ;!!! chiar dacă celelalte dispoziţii din noul testament , indiferent din ce cauză, ar fi nule totuşi

revocarea produce efecte;- revocare voluntară tacită: manifestarea care, fără a fi fost expres declarată, rezultă

neîndoielnic din anumite acte sau fapte săvârşite ulterior de testator (ori de câte ori din actesau fapte săvârşite de testator se poate proba intenţia de revocare, legatele nu mai potproduce efecte), nu din declaraţia sa expresă de voinţă:- revocarea testamentului olograf prin distrugerea, ruperea sau ştergerea sa de către

testator (în ipoteza modificărilor realizate prin ştergere, acestea trebuie semnate decătre testator ) → distrugerea testamentului de către testator în cunoştinţă de cauzăprezumă intenţia acestuia de revocare a actului juridic mortis causa (cauză de revocaretacită cu incidenţă exclusivă în materia testamentului olograf );- testamentul olograf conţine mai multe dispoziţii şi numai una dintre acestea este

ştearsă: ştergerea numai a unei dispoziţii testamentare atrage doar revocarea acesteidispoziţii testamentare şi nu a întregului act de ultimă voinţă;

- testamentul olograf conţine o singură dispoziţie iar aceasta este ştearsă: ştergerea asingurei dispoziţii a testamentului olograf atrage revocarea testamentului , în întregulsău;

- dacă prin ştergere se realizează o modificare a testamentului, revocarea acestuia

intervine numai în măsura în care modificările realizate astfel nu sunt semnate decătre testator (modificările aduse unui testament prin ştergere şi semnate de cătretestator nu atrag revocarea testamentului ).

- revocarea testamentului olograf prin distrugerea, ruperea sau ştergerea sa de către unterţ, este valabilă doar dacă a fost cunoscută de testator şi cu condiţia ca acesta să fifost în măsură să îl refacă (dar nu l-a refăcut ) → revocarea testamentului olograf intervine, în ipoteza în care distrugerea, ruperea sau ştergerea acestuia este realizată decătre o altă persoană decât testatorul, numai dacă sunt întrunite în mod cumulativurmătoarele două condiţii :

- testatorul cunoaşte despre distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf;

- testatorul este în măsură să refacă testamentul olograf.- nu intervine revocarea testamentului olograf , în următoarele trei situaţii :

- distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf este realizată de către oaltă persoană decât testatorul iar testatorul nu cunoaşte acest fapt ;

- distrugerea, ruperea sau ştergerea testamentului olograf este realizată de către oaltă persoană decât testatorul iar, deşi testatorul cunoaşte acest fapt , nu este înmăsură să îl refacă;

- dacă ordinul de distrugere, dat de testator, terţului care avea în păstraretestamentul, nu a fost pus în executare, iar testatorul a cunoscut acest fapt şi era înmăsură să refacă testamentul (dacă testatorul nu a cunoscut despre faptul că celcare avea în păstrare testamentul său şi căruia i-a ordonat distrugerea nu a dusla îndeplinire dorinţa sa, testamentul va fi considerat revocat ).

!!! distrugerea involuntară de către testator sau distrugerea de către alţii, însă fără ştireatestatorului , a bunului produce caducitatea legatului, nu revocarea.

- dacă conţine dispoziţii contrare sau incompatibile, testamentul încheiat ulterior îl revocătacit pe cel anterior : revocarea se produce numai în legătură cu dispoziţiile care suntincompatibile sau contrare, celelalte rămânând valabile, dacă testatorul nu a dispusaltfel (testamentul nou întocmit nu trebuie să conţină revocarea testamentului anterior,pentru că, într-o astfel de ipoteză, ne aflăm în prezenţa unei revocări exprese şi nu se

mai pune problema contrarietăţii sau incompatibilităţii noilor dispoziţii testamentare).- avem contrarietate între cele două dispoziţii testamentare (imposibilitate rezultată dinintenţia testatorului ) în cazul în care, din punct de vedere juridic, nu ar existaincompatibilitate, însă, din contextul dat, rezultă că al doilea testament a reprezentat orevocare a primului (ex. în primul testament, testatorul lasă un bun unei persoane;ulterior, printr-un alt testament, lasă acelaşi bun altei persoane → din punct devedere juridic, ar fi posibil ca două persoane să aibă un drept asupra aceluiaşi bun încalitate de legatari, însă în acelaşi testament → al doilea testament reprezintă orevocare a primului fiind vorba de două testamente succesive).!!! revocarea legatului pentru contrarietate poate interveni numai în ipotezele în care,din voinţa chiar şi prezumată a testatorului, rezultă că testatorul nu a dorit executareacumulativă a testamentelor succesive, contrare.

- avem incompatibilitate între cele două dispoziţii testamentare (imposibilitatematerială sau juridică de a fi executate ambele): testatorul a făcut două sau maimulte testamente care conţin dispoziţii incompatibile între ele (ex. testatorul, în primul

testament, lasă o creanţă pe care el o are împotriva unei terţe persoane în favoarealegatarului, însă ulterior, testatorul, printr-un alt testament, prevede o iertare dedatorie în favoarea debitorului - terţa persoană - din creanţa respectivă → produceefecte ultimul testament, respectiv debitorul va fi iertat de datorie; printr-un legat cu



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL 75

titlu particular, se dispune pentru cauză de moarte de proprietatea exclusivă aautoturismului testatorului; însă, printr-un testament ulterior, acelaşi autoturism estelăsat legat altei persoane: în acest caz, operează revocarea tacită a primului legat).

- nu avem contrarietate sau incompatibilitate în următoarele situaţii:- printr-un testament ulterior , sunt instituite legate cu titlu universal sau cu titlu

particular , iar printr-un testament anterior este instituit un legat universal (nuintervine revocarea legatului universal, anterior, întrucât nu există contrarietate între acesta şi legatele ulterior instituite) → în ipoteza inversă există contrarietate;

- calitatea de dobânditor , prin acte inter vivos şi cu titlu oneros, al unui bun imobileste compatibilă cu calitatea de legatar universal sau cu titlu universal, iar actul dedispoziţie, fiind cu titlu oneros, nu este supus reducţiunii pentru depăşirea cotităţiidisponibile;

- calitatea de donatar este compatibilă cu calitatea de legatar universal sau cu titluuniversal, însă, în acest caz, actul de dobândire a proprietăţii , fiind o liberalitate,este supus reducţiunii pentru depăşirea cotităţii disponibile.

- dacă testatorul înstrăinează bunul (înstrăinarea trebuie să fie reală şi efectivă, adică săfie înfăptuită, nu o simplă intenţie de a înstrăina) ce constituie obiectul unui legat cu titluparticular (nu legatele universale sau cu titlu universal ) - chiar dacă înstrăinarea esteafectată de modalităţi (sub termen sau condiţie) ori înstrăinarea este fi chiar nulă(revocarea legatului va opera chiar dacă înstrăinarea bunului legat este nulă.) - revocăimplicit legatul pentru tot ceea ce s-a înstrăinat.- ineficacitatea înstrăinării nu afectează revocarea decât dacă (adică revocarea nu mai

operează, legatul producându-şi efectele):

- ineficacitatea înstrăinării este determinată de incapacitatea sau vicierea voinţei testatorului (nulitatea înstrăinării este atrasă de incapacitatea sau viciereaconsimţământului testatorului );

- înstrăinarea reprezintă o donaţie în favoarea beneficiarului legatului şi nu s-a făcutsub condiţii sau cu sarcini substanţial diferite de acelea care afectează legatul .

- revocarea legatului va fi parţială, în următoarele ipoteze:- bunul legat a fost înstrăinat, numai într-o anumită cotă (ex. a fost înstrăinată

numai cota de 1/3 din bunul legat);- a fost înstrăinată numai o parte din bunurile care formează obiectul legatului ;- au fost constituite prin actul de înstrăinare numai dezmembrăminte ale dreptului de

proprietate, nefiind înstrăinată şi nuda proprietate;- bunul legat a fost grevat cu garanţii reale.

- dacă testatorul distruge voluntar bunul obiect al legatului cu titlu particular : distrugereabunului legat (dispoziţia materială) atrage revocarea legatului ;- nu atrage revocarea legatului ci caducitatea legatului:

- dacă bunul legat este distrus involuntar de către testator ;- dacă bunul legat este distrus de o terţă persoană, cu sau fără voia testatorului;- dacă bunul a pierit fortuit în timpul vieţii testatorului .

- retractarea revocării voluntare a testamentului (revocarea fiind un act esenţialmente revocabil ):testatorul poate reveni asupra revocării testamentare (realizând astfel o retractare a dispoziţieirevocatorii), indiferent că aceasta a fost expresă sau tacită (revocarea legatelor este ea însăşirevocabilă) → retractarea revocării (prin act notarial sau prin testament : retractarea revocării seva face prin întocmirea unui alt testament în cazul testamentului distrus) reînvie dispoziţiiletestamentare revocate → retractarea revocării înlătură efectele revocării :

- excepţie:- cazul când testatorul şi-a manifestat voinţa în sens contrar (retractarea revocării nu

operează, testamentul fiind ineficace, în cazul în care testatorul a realizat o nouărevocare expresă);

- cazul când voinţa în sens contrar a testatorului rezultă din împrejurările concrete (ipoteza în care, după ce testatorul a retractat dispoziţiile testamentare revocatorii, revocă, din

nou, de o manieră tacită însă, testamentul).- retractarea dispoziţiilor revocatorii poate fi numai expresă, deşi revocarea poate fi şi tacită.b. revocarea judecătorească: legatul poate fi revocat, la cererea persoanei/nelor interesate, după

moartea testatorului, prin hotărâre judecătorească, ca sancţiune pentru fapte culpabile săvârşitede către legatar :

- fie faţă de defunct ;- fie faţă de memoria defunctului .

- în principiu, cazurile de revocare judecătorească a legatelor sunt aceleaşi ca cele în care legeapermite revocarea legală a donaţiei (excepţie: refuzul de alimente).

- revocarea judecătorească a legatului operează:- în caz de neexecutare a sarcinii (neîndeplinirea culpabilă a sarcinii de către legatar);- pentru ingratitudine (ingratitudinea legatarului).

- acţiunea în revocare aparţine celor care au interes ca liberalitatea testamentară să fierevocată: dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen deun an de la:

- data la care moştenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine;- data la care sarcina trebuia executată.1. cazul neîndeplinirii (nu o simplă întârziere), fără justificare, a sarcinilor (nu o simplă

recomandare cuprinsă în testament) de către legatarul care a fost gratificat cu un astfel de



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL 77

- dacă legatul este făcut sub condiţie rezolutorie, dreptul legatarului se va naşte ca şi cândar fi pur şi simplu, adică de la deschiderea moştenirii , însă dreptul legatarului se vadesfiinţa retroactiv dacă se îndeplineşte condiţia.

6. bunul a pierit în totalitate din motive care nu ţin de voinţa testatorului, în timpul vieţii testatorului sau înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul cu titlu particular :- dacă bunul a pierit înainte de întocmirea testamentului, legatul va fi nul ;- dacă bunul a pierit înainte de deschiderea succesiunii, legatul este caduc ca fiind lipsit de

obiect → cauza pieirii lucrului poate fi:- culpa legatarului;- culpa testatorului,- fapta unui terţ,- un caz fortuit;

un caz de forţă majoră.!!! au fost asimilate de către doctrină cu pieirea bunului înstrăinarea bunului , independent

de voinţa testatorului (vânzarea silită la cererea creditorilor sau exproprierea pentrucauză de utilitate publică).

- dacă bunul a pierit numai în parte, caducitatea legatului va fi numai parţială.- dacă bunul a pierit după deschiderea succesiunii nu atrage caducitatea legatului :

- dacă bunul a pierit din culpa debitorului legatului sau a unui terţ , legatarul are dreptulla despăgubire;

- dacă bunul a pierit datorită cazului fortuit sau forţei majore, legatarul suportă riscul pieirii , căci din momentul deschiderii succesiunii, legatarul dobândeşte proprietateabunului.

3. Legatul conjunctiv şi dreptul de acrescământ:- profită de ineficacitatea legatului (moştenitorii legali , legatarii universali , legatarii cu titlu universal şi chiar legatarii cu titlu particular însărcinaţi cu executarea legatului în cauză), adică:- fie moştenitorii ale căror drepturi succesorale ar fi fost micşorate prin existenţa legatului ;- fie moştenitorii ale căror drepturi succesorale ar fi fost înlăturate prin existenţa legatului ;- fie moştenitorii care aveau obligaţia să execute legatul .

- dacă testatorul a desemnat doi legatari universali:- în ipoteza în care unul nu acceptă legatul, al doilea legatar universal profită, culegând şi

cealaltă parte, întrucât are vocaţie la întreaga moştenire;- în ipoteza în care ambii renunţă, moştenirea va fi culeasă de moştenitorii legali .

- cazuri când de ineficacitatea legatului profită alte persoane:- cazul substituţiei vulgare: de ineficacitatea legatului profită persoana stabilită în subsidiar de

către testator ;- cazul legatului conjunctiv (bunul determinat individual sau generic ori un dezmembrământ al

dreptului de proprietate este lăsat mai multor legatari , fără ca testatorul să indice partea

fiecăruia, colegatarii având chemare eventuală la întregul obiect ): ipoteză în care opereazădreptul de acrescământ în favoarea colegatarului → caracterul conjunctiv al legatului poate firezultatul exclusiv al voinţei testatorului ( poate fi acordat cu ajutorul substituţiei vulgare sau

poate fi înlăturat , chiar în cazul când legea îl admite).- dacă toţi legatarii acceptă legatul, chemarea la întreg a fiecăruia va fi limitată la o parte din

bun, iar bunul se va împărţi în părţi egale;- dacă unul sau mai mulţi legatari nu pot sau nu doresc să primească legatul, părţile acestora

se vor cuveni celorlalţi colegatari care primesc legatul şi ale căror părţi vor creşte graţiedreptului de acrescământ în mod corespunzător ;

!!! în cazul legatului conjunctiv al cărui obiect era reprezentat de dreptul de uzufruct, înipoteza morţii unuia dintre colegatari : dreptul de uzufruct va fi exercitat în continuare de către colegatar .

- condiţiile dreptului de acrescământ:- să existe o pluralitate de legatari ;- dispoziţiile făcute în favoarea lor să aibă acelaşi obiect ;

- să existe intenţia testatorului de a conferi fiecărui colegatar o vocaţie la întregul obiect ;- unul sau mai mulţi colegatari să nu poată sau să nu dorească să primească legatul .a. dreptul de acrescământ operează obligatoriu (de drept ) astfel că colegatarii ce acceptă legatul

(colegatarii, acceptând legatul, acceptă pentru întreg, nu pentru o parte a legatului) sunt obligaţisă primească şi adaosul , neputând să îl refuze, păstrând totodată din legat ce li s-ar cuveni înlipsa acrescământului, dreptul de acrescământ având la bază vocaţia la întregul obiect allegatului → acceptând legatul, legatarul acceptă şi dreptul asupra bunurilor constituind obiectulunui legat ineficace, dispus în favoarea colegatarului.

b. dreptul de acrescământ operează întotdeauna cu sarcini : colegatarii care primesc legatul suntobligaţi să execute sarcinile care reveneau colegatarilor care nu au putut ori nu au dorit săprimească legatul → excepţie:

- sarcinile cu carac ter personal (sarcina a fost prevăzută în considerarea persoaneicolegatarului iniţial: intuitu personae legatarii );

- stipulaţie contrară a testatorului .- astfel, dacă de cuius a lăsat 1/2 din moştenire la trei legatari:

- în ipoteza în care toţi acceptă, fiecăruia îi va reveni câte 1/6 din moştenire;- în ipoteza în care unul nu poate sau nu doreşte să primească legatul, ceilalţi doi nu potrefuza surplusul (ei au acceptat legatul şi vor suporta şi datoriile), astfel că fiecăruia dintrecei doi îi va reveni câte 1/4 din moştenire.



LEGATUL

DREPT SUCCESORAL78

- dreptul de acrescământ în cadrul moştenirii legale operează întotdeauna obligatoriu şi cu sarcini: partea celui care, fiind renunţător, nu doreşte să vină la moştenire sau care, fiind nevrednic, esteîndepărtat de la moştenire prin puterea legii se va dobândi de ceilalţi moştenitori legali care auvocaţie la întreaga moştenire, fiecare profitând potrivit cotelor prevăzute de lege.


învăţare aşa cum au fost reglementate sub imperiul Codului civil din 1864 şi tratate în doctrina anterioară intrării în

vigoare a actualului Cod civil – expunere pe care o considerăm a fi necesară şi prin prisma faptului că, potrivit art.91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , „Moştenirile deschiseînainte de intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii ”.

Dispoziţiile testamentare referitoare la patrimoniul succesoral se realizează prin intermediul legatelor.Desemnarea legatarului trebuie făcută de testator, fie direct, fie indirect. Prin urmare este nul atât legatul făcut detestator cu împuternicirea unei alte persoane de a alege pe legatar, cât şi legatul secret, prin care bunurile legatesunt remise de testator unei persoane de încredere căreia îi comunică verbal legatarul pentru a fi remise acestuia.Desemnarea legatarului poate fi fie directă , fie indirectă (gratificatul identificat fie doar implicit, prin deducţie dincelelalte dispoziţii testamentare, fie prin indicarea mijlocului care duce la identificare sa). Clasificarea legatelor -după obiectul lor, legatele pot fi: universale, cu titlu universal, particulare.

Legatul universal conferă vocaţia la întregul patrimoniu succesoral. În practica judiciară şi în doctrină, suntconsiderate universale: legatul tuturor bunurilor mobile şi imobile, căci, potrivit articolul 461 Cod civil, „toatebunurile sunt mobile sau imobile”, ceea ce înseamnă că vocaţia pe care o conferă este la toate bunuriledefunctului, moştenirea neputând cuprinde alte bunuri; legatul nudei proprietăţi a tuturor bunurilor succesorale;legatul cotităţii disponibile a moştenirii, întrucât dă dreptul legatarului să culeagă întreaga moştenire lăsată de

defunct dacă nu există rezervatari sau dacă aceştia renunţă la moştenire ori şi-au primit de la defunct în timpulvieţii acestuia donaţii nescutite de raport care acoperă rezerva succesorală; legatul stipulat cu privire la surplusul(prisosul) sau a restul bunurilor rămase după plata legatelor particulare sau cu titlu universal.

Legatul cu titlu universal poate avea de obiect o fracţiune a moştenirii, precum jumătate, a treia parte sau toateimobilele sau toate mobilele, sau o fracţiune din mobile sau imobile. Sunt cu titlu universal următoarele categoriide legate: legatul unei fracţiuni din moştenire; legatul tuturor bunurilor imobile; legatul tuturor bunurilor mobile;legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor imobile; legatul unei fracţiuni din totalitatea bunurilor mobile. Articolul805 Cod civil prevede posibilitatea ca prin testament nuda proprietate să fie lăsată unei persoane, iar uzufructulunei alte persoane. Atât legatul uzufructului întregii moşteniri, cât şi legatul uzufructului unei cote-părţi dinmoştenire sunt legate cu titlu universal.

Legatul particular sau cu titlu particular (singular) este acel legat care nu este nici universal, nici cu titluuniversal. Legatele particulare sunt nu numai legatele care se referă la unul sau mai multe bunuri determinate, cişi cele referitoare la imobilele sau mobilele situate într-un anumit loc, legatele al căror obiect este determinat prinnatura economică a bunurilor, ca şi legatele referitoare la ansambluri de bunuri desemnate global, chiar dacă estevorba de universalităţi de fapt.

Testamentul este revocabil prin definiţie. Revocarea poate fi făcută oricând de testator până la momentuldecesului. Testatorul nu poate renunţa la acest drept nici direct, nici indirect. Revocarea legatelor este expresăatunci când rezultă dintr-o declaraţie formală ulterioară a testatorului în acest sens. Revocarea tacită are loc încazul redactării unui nou testament care conţine dispoziţii incompatibile cu cel dintâi, în cazul înstrăinării obiectuluilegatului de către testator înaintea deschiderii moştenirii, în cazul distrugerii voluntare a testamentului de cătretestator. Revocarea unui testament sau a unei simple dispoziţii testamentare poate fi la rândul ei revocată sauretractată. Retractarea poate fi expresă (act autentic distinct sau printr-un testament posterior) sau tacită (fiedistrugerea voluntară de către testator a actului de revocare expresă, fie redactarea unui nou testament careconţine dispoziţii incompatibile cu actul sau testamentul revocatoriu).

În cazul legatelor cu sarcini, a căror îndeplinire nu se poate verifica decât după data decesului testatorului,precum şi cazul neîndeplinirii de către legatar a obligaţiei de recunoştinţă faţă de testator prin săvârşirea unorfapte de ingratitudine la adresa acestuia, Codul civil prevede revocarea judecătorească a legatelor pentru cauzelegale. Prin urmare la cererea moştenitorilor interesaţi, revocarea judecătorească a legatelor poate surveni fiepentru neîndeplinirea sarcinilor ş fie pentru ingratitudine.

Caducitatea atrage ineficacitatea legatelor, însă ea presupune un legat valabil format şi se datorează: fiedecesului legatarului înaintea deschiderii succesiunii, fie dispariţiei unui element esenţial al legatului, fieneacceptării unui legat de către beneficiarul acestuia. Codul civil menţionează următoarele cazuri de caducitate:predecesul legatarului, pieirea lucrului legat în timpul vieţii testatorului, refuzul legatarului de a primi legatul,incapacitatea legatarului survenită înaintea deschiderii moştenirii.

Revocarea sau caducitatea legatelor, ca şi nulitatea acestora, atrag lipsirea de efecte a legatelor.Ineficacitatea legatelor va profita celor obligaţi la plata acestora, cărora legatul sau legatele le-ar fi restrânsdrepturile dacă ar fi fost valabile, adică, după caz, moştenitorilor legali, legatarilor universali, cu titlu universal sauchiar particulari. Obiectul unui legat particular poate fi lăsat la doi sau mai mulţi legatari cu vocaţia fiecăruia la

întreg, situaţie în care ineficacitatea unuia sau altuia din aceste legate va profita colegatarului sau colegatarilor alecăror legate au rămas eficace (legat conjunctiv). Dreptul colegatarilor de a beneficia de ineficacitatea legatuluiunuia sau altuia dintre ei poartă denumirea de drept de acrescământ. Dreptul de acrescământ este obligatoriu,

întrucât, pe de o parte, legatul conjunctiv conferă vocaţie la întregul bun, iar pe de altă parte, acceptarea unuilegat nu poate fi fracţionată.


1. cum se clasifică legatele după modalităţile care afectează voinţa testatorului ?2. care sunt efectele legatelor ?3. care sunt cauzele caducităţii legatelor ?



DEZMOŞTENIREA. EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂ

DREPT SUCCESORAL80

multor ori tuturor moştenitorilor săi rezervatari, este parţială iar moştenirea testatoruluiva fi culeasă, în absenţa legatarilor, astfel:

- de către comoştenitorii cu care dezmoştenitul ar fi venit în concurs;- în lipsa comoştenitorilor, de către moştenitorii subsecvenţi;- de către moştenitorii rezervatari dezmoşteniţi, în limitele rezervei succesorale.

- exheredarea directă totală: în cazul în care testatorul îi dezmoşteneşte pe toţi moştenitoriilegali (rudele cu vocaţie succesorală legală şi soţul supravieţuitor): dezmoştenirea directăvizează toţi moştenitorii legali nerezervatari ai testatorului (inclusiv unicul moştenitor) →bunurile ce alcătuiesc moştenirea rămân bunuri vacante (excepţie: rezerva succesorală) şicu acest titlu revin comunei , oraşului sau municipiului (singurii moştenitori legali ce nupoate fi dezmoşteniţi) în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschideriimoştenirii.

b) exheredarea indirectă: instituirea unor legate care epuizează întreaga moştenire (testatorul nuprecizează expres faptul dezmoştenirii unor moştenitori legali, rezervatari sau nerezervatari, însăinstituie unul sau mai mulţi legatari, care vor culege cotitatea disponibilă sau întreaga moştenire)→ în limitele cotităţii disponibile, moştenitorii legali sunt înlăturaţi de la succesiune (ex. testatoruldesemnează un legatar universal sau doi legatari cu titlu universal, fiecare pentru o cotă de 1/2din moştenire).- dezmoştenirea indirectă fiind realizată printr-un legat, dacă legatul însă devine ineficace (din

orice cauză), se pune problema în ce măsură ineficacitatea legatului influenţeazădezmoştenirea → în ipoteza în care testatorul a lăsat un legat universal în favoarea unui terţ,dezmoştenind astfel pe toţi moştenitorii legali, iar legatul este caduc :

- dacă testatorul a dorit să îndepărteze necondiţionat moştenitorii legali de la succesiune,

bunurile devin vacante (intenţia testatorului a fost aceea ca dezmoştenirea să operezenecondiţionat, independent de soarta legatului);- dacă testatorul s-a mulţumit să prefere persoana instituită legatar universal altor

moştenitori , bunurile vor reveni moştenitorilor legali (intenţia testatorului a fost numaiaceea de a crea o preferinţă legatarului faţă de moştenitorii legali).

- în ipoteza în care testatorul a revocat voluntar testamentul, prin care a dezmoştenit pe moştenitoriisăi legali şi nu a realizat un nou testament în acest sens, renasc drepturile succesorale aleacestora;

- în ipoteza în care testatorul a retractat revocarea voluntară a legatului prin care dezmoştenea pemoştenitorii săi legali, dispoziţiile legatului de dezmoştenire vor reînvia, dacă, din interpretareavoinţei testatorului, rezultă că acesta a acceptat această consecinţă.

2. Efectele exheredării: moştenitorul legal nu mai are vocaţie la succesiune.A. la moştenire, în concurs cu clasele de moştenitori, vine şi soţul supravieţuitor ;

- în ipoteza în care este dezmoştenit numai soţul supravieţuitor (moştenitorii din clasa cucare acesta vine în concurs culeg partea din moştenire rămasă după atribuirea cotei

cuvenite soţului supravieţuitor ca urmare a dezmoştenirii), cota soţului supravieţuitor va fide:- 1/8 din moştenire, în concurs cu clasa întâi de moştenitori legali, restul de 7/8 din

moştenire cuvenindu-se descendenţilor ;- 1/6 din moştenire, în concurs cu întreaga clasă a doua de moştenitori legali, restul de 5/6

din moştenire cuvenindu-se ascendenţilor privilegiaţi şi colateralilor privilegiaţi ;- 1/4 din moştenire, în concurs cu ascendenţii privilegiaţi sau cu colateralii privilegiaţi,

restul de 3/4 din moştenire cuvenindu-se fie ascendenţi lor privilegiaţi, fie colateralilor privilegiaţi ;

- 3/8 din moştenire, în concurs cu clasa a treia sau a patra de moştenitori legali, restul de5/8 din moştenire cuvenindu-se ascendenţilor ordinari sau colateralilor ordinari .

- în ipoteza în care este dezmoştenită numai o rudă a defunctului (moştenitor rezervatar ),care vine la moştenire, în concurs cu soţul supravieţuitor (nedezmoştenit ) → în ipoteza încare, în urma dezmoştenirii, pe lângă soţul supravieţuitor, vin la moştenire atât celdezmoştenit, cât şi acela care beneficiază de dezmoştenire, acesta din urmă culege partea

rămasă după atribuirea cotei soţului supravieţuitor şi atribuirea cotei celui dezmoştenit (ex.defunctul are soţ supravieţuitor şi trei copii, pe unul dintre aceştia din urmă dezmoştenindu-l expres prin testament → moştenirea defunctului va fi împărţită astfel: soţul supravieţuitor va culege 1/4 din moştenire; fiul dezmoştenit va culege cota de 1/8 din moştenire (jumătatedin cota de 1/4); cei doi descendenţi ai defunctului nedezmoşteniţi vor culege împreunăcota de 5/8 din moştenire, adică fiecare dintre ei , cota de 10/16 din moştenire);

- în ipoteza în care este dezmoştenit atât soţul supravieţuitor , cât şi un alt moştenitor legalrezervatar , cu care cel dintâi vine în concurs, soţul supravieţuitor şi ruda (moştenitorrezervatar ) vor primi cotele corespunzând rezervei lor legale, restul moştenirii cuvenindu-secomoştenitorilor sau, după caz, moştenitorilor subsecvenţi.

B. moştenitorii din cele patru clase vin la moştenire singuri, fără concursul soţului supravieţuitor :- în ipoteza în care este dezmoştenită o rudă a defunctului din categoria moştenitorilor

rezervatari : când un moştenitor primeşte numai rezerva succesorală, moştenitorul cu carevine în concurs culege şi partea care ar fi revenit celui dezmoştenit (ex. dacă defunctul aredoi copii şi numai pe unul dintre aceştia îl dezmoşteneşte, cotele care se cuvin acestora

sunt următoarele: 1/4 din moştenire pentru copilul dezmoştenit, adică 1/2 din cota de 1/2 pecare ar fi cules-o, dacă nu ar fi fost dezmoştenit; 3/4 din moştenire pentru celălalt copil aldefunctului).




DREPT SUCCESORAL 81

- în ipoteza în care este dezmoştenită o rudă a defunctului din categoria moştenitorilornerezervatari : moştenitorul legal nerezervatar dezmoştenit este înlăturat de la moştenire,cota acestuia cuvenindu-se, după caz, comoştenitorilor (ex. defunctul are doi fraţi şi numaipe unul dintre aceştia îl dezmoşteneşte, fratele dezmoştenit va fi înlăturat de la moştenireca urmare a voinţei defunctului, moştenirea cuvenindu-se în integralitatea ei, frateluinedezmoştenit) sau moştenitorilor subsecvenţi (ex. defunctul are un frate, pe care-ldezmoşteneşte şi doi nepoţi de frate, moştenirea defunctului se va cuveni în cote egalecelor doi nepoţi ai săi).

3. Nulitatea exheredării: exheredarea (act juridic distinct, cuprins, de regulă, într-un testament)trebuie să se conformeze condiţiilor de validitate prevăzute de art. 1179 C.civ. în caz contrar fiindsupusă cauzelor de nulitate, absolută sau relativă, prevăzute de lege (cauzele care atragnulitatea contractului, atrag, în egală măsură, şi nulitatea dezmoştenirii ).- termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare (3 ani) curge de la data la care cei

dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară prin care au fost înlăturaţi de lamoştenire, însă nu mai devreme de data deschiderii moştenirii (termenul nu poate începe săcurgă mai devreme de data deschiderii moştenirii).

- acţiunea în constatarea nulităţii absolute este imprescriptibilă extinctiv .

7.4. EXECUŢIUNEA TESTAMENTARĂ. Execuţia testamentară priveşte modalităţile în care vor fi aduse la îndeplinire dispoziţiile unui

testament . Aceasta este reglementată de Legea nr. 287/2009 în art. 1077-1085Executarea dispoziţiilor testamentare:- revin, în temeiul legii , moştenitorilor legali şi legatarilor universali;

- testatorul poate desemna unul sau mai mulţi executori testamentari, pentru a asigura îndeplinireadispoziţiilor sale de ultimă voinţă (prin prin testament, chiar şi codicil, realizat ulteriortestamentului, însă în formă testamentară, după regulile de desemnare a beneficiarului legatului)→ revocarea unui executor testamentar se realizează, în general, după aceleaşi reguli ca şirevocarea testamentului ;- testatorul numeşte un executor testamentar:

- fie pentru a-i degreva pe moştenitori de această sarcină;- fie când ştie că moştenitorii săi nu pot (fiind incapabili, minori sau puşi sub interdicţie

judecătorească) să asigure executarea dispoziţiilor sale de ultimă voinţă;- fie când ştie că moştenitorii săi nu vor să asigure executarea dispoziţiilor sale de ultimă

voinţă.- nu poate fi executor testamentar :

- persoana lipsită de capacitate de exerciţiu la data deschiderii moştenirii;- persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă la data deschiderii moştenirii;- notarul public învestit în cauză cu desfăşurarea procedurii succesorale notariale;- unitatea administrativ-teritorială, întrucât aceasta nu poate administra un patrimoniu străin,în mod gratuit .

- poate fi executor testamentar inclusiv:- persoana insolvabilă, în măsura în care aceasta este de bună-credinţă;- o persoană incapabilă de a primi de la testator , dacă are capacitatea de a se obliga (însă nu

poate fi remunerat sub forma unei liberalităţi testamentare → dacă remuneraţia acestuiasimulează un legat, instanţa de judecată o poate diminua, până la valoarea serviciilorprestate);

- executorul testamentar , pentru a beneficia de un legat remuneratoriu , trebuie să deţină:- atât capacitatea de a primi de la testator ,- cât şi capacitatea de a fi executor .

Desemnarea executorului testamentar : executorul testamentar poate fi desemnat şi de către un terţdeterminat prin testament (spre deosebire de legatar, care nu poate fi desemnat decât de cătredispunător);

Pluralitatea de executori testamentari - executorii testamentari pot avea:- atribuţii conjunctive, caz în care oricare dintre executorii testamentari poate pune în execuţie, în

totalitate, dispoziţiile testamentare (în cazul în care executorii testamentari au atribuţii conjunctive,testatorul are posibilitatea de a evita ca numai unul dintre aceştia să se ocupe de execuţiatestamentului, inserând în testament obligaţia executorilor testamentari de a lucra împreună);

- atribuţii divizate, caz în care fiecare dintre aceştia trebuie să îndeplinească în totalitate propriileatribuţii ;

- atribuţii subsidiare, pentru ipoteza în care primul executor desemnat nu poate sau nu vrea săaccepte această însărcinare.a. regula: oricare dintre ei poate acţiona fără concursul celorlalţi (aceştia au atribuţii conjunctive);b. excepţia:

- testatorul a dispus altfel (ex. fie testatorul desemnează un al doilea executor testamentar,pentru ipoteza în care cel dintâi executor testamentar desemnat nu poate sau nu vrea sa-şi asume misiunea execuţiei testamentare (atribuţii subsidiare); fie testatorul dispune ca toţiexecutorii testamentari cu atribuţii conjunctive să lucreze împreună etc.);

- testatorul le-a împărţit atribuţiile (impunând astfel divizibilitatea atribuţiilor lor).Exercitarea puterilor de către executorul testamentar : puterile executorului testamentar pot fi

exercitate de la data acceptării misiunii prin declaraţie autentică notarială (acceptarea misiunii deexecutor testamentar produce efecte juridice, numai dacă este realizată în forma cerută de lege, adică




DREPT SUCCESORAL82

sub forma unei declaraţii autentice notariale) → caracterul solemn al declaraţiei de acceptare a misiuniiexecutării testamentului (atestarea calităţii de executor testamentar se face cu această declaraţie);

Execuţiunile testamentare începute înainte de 1.10.2011: nu pot dura mai mult de 2 ani calculaţi de laaceastă dată, cu posibilitatea de prelungire în condiţiile dreptului de administrare;

A. Delimitarea execuţiunii testamentare de mandatul de drept comun: execuţiuneatestamentară se prezintă ca un mandat în care executorul testamentar este mandatarul iartestatorul mandantul → mandat supus unor reguli speciale;- asemănări ale execuţiei testamentară cu de mandatul de drept comun:

- similar mandatarului, executorul testamentar are libertatea de a accepta (însă numai expres,nu şi tacit) sau de a refuza misiunea;- ca şi mandatul, execuţia testamentară are, în principiu, caracter gratuit , gratuitatea fiindnumai de natura acesteia şi nu de esenţa ei (executorul poate pretinde remunerarea serviciilor prestate, numai dacă testatorul a dispus în acest sens sau dacă acesta este un profesionist );- în principiu, testatorul îl remunerează pe executor sub forma unui legat remuneratoriu

(neacceptarea sarcinii execuţiei atrage, implicit, caducitatea legatului remuneratoriu ):- executorul testamentar poate refuza liberalitatea şi în acelaşi timp şi sarcina execuţiei ;- executorul testamentar poate refuza liberalitatea şi accepta sarcina execuţiei .

- remuneraţia executorului testamentar se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă,după valoarea serviciilor prestate:- dacă testatorul a dispus remunerarea executorului testamentar, însă nu a determinat

cuantumul remuneraţiei acestuia;- dacă testatorul nu a dispus remunerarea executorului testamentar, însă acesta din

urmă este un profesionist .- executorului testamentar îi revin, în principiu, aceleaşi obligaţii şi drepturi precummandatarului:- obligaţia de a îndeplini mandatul, obligaţia de a da socoteală, obligaţia de a răspunde

pentru faptele persoanei substituite fără drept, obligaţia de a răspunde pentru culpa ineligendo, dacă a fost autorizat să-şi substituie o altă persoană în îndeplinirea sarciniiexecuţiei;

- dreptul de a fi dezdăunat pentru cheltuielile prilejuite de executarea testamentului,dreptul de a primi remuneraţia cuvenită, dacă s-a stipulat astfel în testament.

- ca şi mandatul de drept comun, mandatul testamentar este conferit, în principiu, înconsiderarea persoanei executorului (intuitu personae), astfel încât:- moartea acestuia la data deschiderii moştenirii atrage caducitatea execuţiei

testamentare,- moartea acestuia în timpul execuţiei atrage încetarea misiunii sale.

- particularităţi ale execuţiei testamentară faţă de mandatul de drept comun (datorate, în

principal, caracterului mortis causa, al execuţiunii testamentare):- în timp ce mandatul de drept comun poate fi conferit prin orice înscris sau chiar tacit (mandatul de drept comun, care este, de regulă, un act consensual ), executorultestamentar este instituit sau revocat de testator printr-un înscris în formă testamentară sauprin declaraţie autentică notarială (mandatul testamentar este un act solemn).

- în timp ce mandatul de drept comun încetează însă la moartea mandantului (act intervivos), execuţiunea testamentară începe să producă efecte de la moartea testatorului (mandantului – act mortis causa) → moştenitorii testatorului nu pot revoca executorultestamentar , decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, spre deosebire demoştenitorii mandantului care, în ipoteza excepţională a continuării mandatului şi dupămoartea mandantului , îl pot revoca pe mandatar oricând ;

- în timp ce în dreptul comun, mandantul stabileşte atribuţiile mandatarului , puterile(atribuţiile) executorului testamentar sunt stabilite de lege;

- în timp ce mandatarul poate întotdeauna să renunţe la mandat (notificând mandantuluirenunţarea), executorul testamentar , după ce a acceptat sarcina, nu mai poate, în principiu,

să renunţe la ea (forma unei declaraţii autentice notariale);- în timp ce durata mandatului din dreptul comun este liber convenită de părţi , termenullimită al împuternicirii executorului testamentar cu sezină este stabilit de lege: doi ani (chiardacă testatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept - excepţie: termenul de 2 ani poatefi prelungit de instanţa de judecată, pentru motive temeinice, pr in acordarea unor termenesuccesive de câte un an) → dreptul de administrare poate fi restrâns prin testament doar:

- la o parte din patrimoniul succesoral ;- la un termen mai scurt .

B. Atribuţiile (puterile) executorului testamentar - executorul testamentar are sarcina de aasigura executarea dispoziţiilor testamentare → pentru a putea să-şi exercite atribuţiile conferitede lege, este necesar ca executorul testamentar să fie citat în cadrul procedurii succesorale notariale, alături de moştenitorii legali şi de legatari.Potrivit dispoziţiilor art. 1079 Cod civil: (1) „Executorul testamentar are dreptul să administreze

patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult 2 ani de la data deschiderii moştenirii, chiar dacătestatorul nu i-a conferit în mod expres acest drept ”. (2) „Prin testament, dreptul de administrare

poate fi restrâns doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt ”.- trăsăturile dreptului de administrare conferit de lege oricărui executor testamentar :- dreptul de administrare operează în puterea legii , independent de voinţa testatorului, în

favoarea oricărui executor testamentar;




DREPT SUCCESORAL 83

- dreptul de administrare priveşte întregul patrimoniu succesoral - atât bunurile mobile, cât şibunurile imobile (prin testament însă, dispunătorul poate restrânge dreptul de administrare numai la o parte a patrimoniului succesoral );

- dreptul de administrare conferă executorului testamentar prerogative largi : în baza dreptului deadministrare, executorul testamentar poate efectua, cu privire la bunurile succesorale, acte deconservare, acte de administrare şi acte de dispoziţie cu caracter util (toate actele necesarepentru conservarea bunurilor, precum şi actele utile pentru ca acestea să poată fi folositeconform destinaţiei lor obişnuite);

- dreptul de administrare durează, în principiu, 2 ani (termenul de 2 ani începe să curgă de ladata deschiderii moştenirii):- termenul poate fi:

- restrâns, prin testament , la un termen mai scurt;- prelungit de către instanţa de judecată, pentru motive temeinice, prin acordarea unor

termene succesive de câte un an.- atribuţiile (obligaţiile) executorului testamentar :

- să ceară punerea sigiliilor , când printre moştenitori se află şi:- minori,- persoane puse sub interdicţie judecătorească;- persoane dispărute;

- să stăruie în vederea realizării inventarului bunurilor moştenirii în prezenţa sau cu citareamoştenitorilor ;

- să ceară instanţei încuviinţarea vânzării bunurilor , în cazul lipsei unor sume suficiente pentruexecutarea legatelor (instanţa poate încuviinţa vânzarea imobilelor succesorale numai dacă nu

există moştenitori rezervatari ) → instanţa poate încuviinţa vânzarea bunurilor mobile alesuccesiunii, ori de câte ori executorul testamentar dovedeşte că în masa succesorală nu seaflă sume suficiente pentru executarea legatelor;

- să depună toate diligentele pentru executarea testamentului şi pentru a apăra validitateatestamentului , în cazul contestaţie acestuia (executorul testamentar poate apăra validitateadispoziţiilor testamentare, împotriva persoanelor obligate să le execute, atât pe caleprincipală, printr-o acţiune, cât şi pe cale incidentală);

- dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament, să plătească datoriile moştenirii (în lipsaîmputernicirii : executorul testamentar poate achita datoriile doar cu încuviinţarea instanţei );

- să încaseze creanţele moştenirii .- testatorul poate dispune ca executorul testamentar să procedeze la partajarea bunurilor moştenirii:

partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de către executor a fost aprobat de toţimoştenitorii ;- condiţii:

- defunctul îl împuterniceşte pe executorul testamentar în acest sens (această atribuţie nu

caracterizează orice execuţie testamentară, ci este dispusă în mod expres de cătredefunct);- moştenitorii defunctului aprobă proiectul de partaj , prezentat de către executorul

testamentar.- prin urmare, sunt lăsate la latitudinea dispunătorului sau a instanţei de judecată numai conferirea

a două puteri:- plata datoriilor moştenirii , ca urmare a împuternicirii testatorului sau a încuviinţării instanţei ;- partajarea bunurilor moştenirii , în temeiul dispoziţiei testatorului .

- transmiterea execuţiei testamentare: drepturile executorului testamentar , în principiu, nu pot ficesionate (excepţie: misiunea executorului testamentar numit în considerarea unei funcţiideterminate poate fi continuată de către persoana care preia acea funcţie, caz în care esteposibilă transmiterea misiunii către persoana care preia acea funcţie);

- obligaţia de a da socoteală a executorului testamentar : la sfârşitul fiecărui an şi la încetareamisiunii sale, este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa (succesorilor universali), chiardacă nu există moştenitori rezervatari, obligaţie ce se transmite moştenitorilor executorului , în

cazul morţii acestuia din urmă, intervenită mai înainte de a fi îndeplinită obligaţia în discuţie.- atât în ipoteza în care durata dreptului de administrare este de doi ani şi nu intervine nici o prelungire a acestuia, iar misiunea nu este îndeplinită mai înainte de acest termen, cât şi înipoteza în care durata execuţiei testamentare este mai mică de doi ani, însă mai mare de un an,executorul testamentar dă socoteală de două ori:

- o dată, parţial, după trecerea primului an;- o dată la încetarea misiunii sale.

- răspunderea executorului testamentar : acesta răspunde ca un mandatar în legătură cuexecutarea dispoziţiilor testamentare (în cazul în care executorul testamentar nu îndeplineşteobligaţia de a da socoteală, va interveni răspunderea acestuia, potrivit regulilor din materiacontractului de mandat) → executorul testamentar răspunde sub forma daunelor-interese, pentruorice culpă comisă în executarea testamentului (nu răspunde pentru pieirea fortuită a bunurilordeţinute în vederea executării testamentului ):

- dacă a fost remunerat: diligenta executorului testamentar va fi apreciată mai sever (culpalevis in abstracto);

- dacă nu a fost remunerat: diligenta executorului testamentar va fi apreciată mai puţin sever(culpa levis in concreto);- testatorul îl poate exonera însă pe executor de răspundere, indiferent dacă a fost sau nu

remunerat pentru executarea testamentului.




- răspunderea executorului testamentar în cazul pluralităţii de executori testamentari:- regula: răspunderea este solidară (regula conjunctivităţii atribuţiilor executorilor

testamentari, cu consecinţa solidarităţii răspunderii lor);- excepţia: testatorul le-a împărţit atribuţiile şi fiecare dintre executorii testamentari s-a limitat

la misiunea încredinţată.- drepturile executorului testamentar :

- dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor făcute, din propriul patrimoniu, cu executareatestamentului (cheltuielile făcute de executorul testamentar în exercitarea puterilor sale sunt însarcina moştenirii );

- dreptul de a pretinde repararea prejudiciilor cauzate de executarea testamentului;- dreptul de a fi remunerat pentru îndeplinirea misiunii sale, în ipoteza în care testatorul a dispusastfel (activitatea executorului testamentar este gratuită - excepţie: testatorul a stabilit oremuneraţie în sarcina moştenirii ).

C. Cazuri de încetare a execuţiunii testamentare – execuţiunea testamentară încetează prin:- îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite;- renunţarea executorului testamentar făcută în forma unei declaraţii autentice notariale;- decesul executorului testamentar ;- punerea sub interdicţie judecătorească a executorului testamentar ;- revocarea de către instanţă a executorului testamentar care:

- nu îşi îndeplineşte misiunea;- îşi îndeplineşte misiunea în mod necorespunzător;

- expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare (excepţie: instanţa decide prelungirea termenului ).



În limitele dispoziţiilor legale imperative (rezervei), exheredarea este un drept discreţionar al testatorului.Felurile exheredării: din punctul de vedere al întinderii sale, exheredarea poate fi totală sau parţială; după cumloveşte pe moştenitori fără a se lua în considerare comportamentul acestora ulterior deschiderii moştenirii sau,dimpotrivă, cu titlu de sancţiune pentru cazul în care ar refuza executarea unei anume dispoziţii testamentare,exheredarea poate fi fermă sau cu titlu de clauză penală (sancţiune a neexecutării testamentului conform voinţeidefunctului). Efectele exheredării: în cazul moştenitorilor rezervatari ei moştenesc (ca moştenitori legali) rezerva,exheredarea având efecte cel mult în limitele cotităţii disponibile; exheredarea fermă produce efecte de la datadeschiderii moştenirii.

Executorul testamentar este persoana desemnată prin testament pentru a-l reprezenta post-mortem petestator, asigurând aducerea la îndeplinire a ultimelor dorinţe ale acestuia manifestate cu respectarea formelor şicondiţiilor de fond testamentare. Prin urmare testatorul poate însă desemna în acest scop una sau mai multepersoane în care are încredere, fie că este vorba de unul sau altul dintre succesorii săi legali sau testamentari, fiede persoane străine de moştenire. Executorul testamentar exercită anumite puteri, însă nu pentru sine ci pentrualtul (executorul testamentar este mandatarul defunctului).

Caracterele juridice ale execuţiunii testamentare: execuţiunea testamentară este intuitu personae (dacă esterefuzată de cel desemnat sau acesta decedează înaintea deschiderii moştenirii, survine caducitatea, iar dacăexecutorul decedează după deschiderea moştenirii, însă înaintea îndeplinirii misiunii, puterile acestuia nu trec lamoştenitorii săi); execuţiunea testamentară este în principiu gratuită, executorul având dreptul doar larambursarea cheltuielilor făcute pentru îndeplinirea misiunii sale, sarcină ce revine succesiunii, însă, prin excepţie,executorul poate fi gratificat pentru serviciile făcute cu un legat remuneratoriu de valoare modică; execuţiuneatestamentară pune în sarcina executorului obligaţia de a da socoteală de gestiunea sa.

Dacă există pluralitate de executori, fiecare dintre aceştia are puteri depline şi poate îndeplini ca şi când ar fisingur orice act specific execuţiunii testamentare, afară de cazul în care testatorul a prevăzut altfel, fie dispunândsă lucreze împreună, fie atribuind fiecăruia o gestiune anume. Puterile conferite executorului testamentar diferădupă cum execuţiunea testamentară este fără sezină (fără dreptul de a prelua bunurile succesorale - rolulexecutorului testamentar fără sezină este redus, rezumându-se doar la supravegherea şi controlul executăriidispoziţiilor testamentare de către cei ţinuţi la aceasta) sau cu sezină (nu poate primi decât sezina bunurilormobile iar sezina poate fi conferită executorului pentru o durată de timp care nu poate depăşi un an). Sezina a

Drept Civil Succesiuni Partea I

Documents

Transcript of Drept Civil Succesiuni Partea I