Pentru contractul de imprumut: a se parcurge din carte

Drept Civil. Contracte. Curs 13. 20 mai 2015

Pentru contractul de imprumut: a se parcurge din carte.

Contractul de imprumutActualizare: la imprumutul cu dobanda notele de curs mentioneaza regulile pentru aplicarea dobanzii legale si a dobanzii maxime permise de lege in raporturile civile. Dobanda legala, atat cea remuneratorie, cat si cea penalizatoare, atat in raporturile civile, cat si intre profesionisti, depinde de dobanda de referinta a BNR. Dobanda de referinta aplicabila incepand cu 7 mai 2015: 1,75% pe an. UE e in deflatie, Romania are cea mai mica inflatie din istorie.

Contractul de depozitForma tipica - a se parcurge din notele de curs.

Art 2103 C civ - depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o anumita perioada de timp si de a-l restitui in natura. Din aceasta definitie, rezulta trasaturi caracteristice formei tipice a depozitului. Din alte texte legale rezulta ca exista contracte de depozit, sub forma unor varietati, care nu intrunesc toate aceste trasaturi.

Din definitie rezulta ca depozitul este un contract real - art 2103: depozitarul primeste de la deponent bunul prin chiar contractul de depozit. In consecinta, de regula, contractul se formeaza prin remiterea bunului dat in depozit. Prin exceptie, contractul se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor, daca bunul care formeza obiectul sau se afla deja la data acestui acord in detinerea depozitarului. Altfel, simplul acord de vointa al partilor pentru incheierea unui contract de depozit, neinsotita de remiterea bunului, este o simpla promisiune de depozit. Aceasta promisiune, spre deosebire de cea de vanzare, nu poate fi executata silit prin pronuntarea unei hotarari, care sa tina locul contractului de depozit promis, intrucat o asemenea hotarare nu se poate pronunta decat daca sunt intrunite toate celelalte conditii de validitate in afara consimtamantului substituit. Prin ipoteza nu este intrunita conditia de validitate a remiterii bunului. In schimb, promisiunea de depozit se poate executa silit prin echivalent. Fiecare parte poate cere despagubiri pentru prejudiciul cauzat de refuzul celeilalte parti de a incheia contractul promis. Mai mult, promitentul depozitar poate fi obligat prin hotarare judecatoreasca sa primeasca bunul incheind in felul acesta contractul promis, sub sanctiunea amenzii civile. Promitentul deponent nu poate fi obligat sa remita bunul, sub sanctiunea amenzii civile pt incheierea contractului promis, aceasta deoarece o asemenea obligatie ar fi lipsita de interes pentru promitentul depozitar. Intr-adevar, potrivit art. 2116, deponentul poate cere oricand depozitarului restituirea bunurilor, indiferent daca s-a fixat sau nu un termen pentru restituire. Daca ar fi obligat sa remita bunul spre a incheia contractul promis, deponentul ar putea cere restituirea in secunda imediat urmatoare.

O alta trasatura este aceea ca depozitul are ca obiect un bun mobil corporal. Aceasta cerinta nu este o cerinta de validitate, ci de calificare. Daca bunul ar fi imobil si contractul ar avea ca obiect intretinerea lui, conservarea lui pentru a fi folosit potrivit destinatiei, atunci natura juridica ar fi aceea a unei antreprize de servicii, de regula. Daca bunul ar fi, desi mobil, necorporal, atunci el nu ar putea face obiectul unui depozit pt ca bunurile necorporale nu sunt susceptibile de remitere. Mai mult, conservarea bunurilor necorporale, care prin ipoteza nu au materialitate, nu se face prin acte materiale, ci prin acte juridice. Spre ex, pt un brevet plata taxelor de mentinere in vigoare sau pto creanta introducerea cererii de chemare in judecata pt intrerup prescriptiei, pt un drept de autor introducerea cererii pt plata redeventelor etc. Un contract care ar avea ca obiect conservarea de catre o parte a bunului necorporal apartinand celeilalte parti ar obliga cea dintai parte sa incheie acte juridice pe seama celei din urma, fiind deci un contract de mandat.

Ceea ce este intr-adevar definitoriu pentru contractul de depozit este obligatia caracteristica ce decurge din acest contract, care este aceea de a pastra bunul ce face obiectul contractului. De regula, aceasta obligatie vizeaza bunul in individualitatea sa, prin exceptie, si anume in cazul depozitului neregulat, ea vizeaza valoarea bunului remis. Din definitie rezulta ca dupa scurgerea perioadei de timp in care bunul trebuie pastrat, depozitarul este obligat sa i-l restituie in natura deponentului. In raport cu aceste aspecte, trebuie sa mentionam ca perioada de timp poate fi determinata sau nu prin contract, chiar daca perioada de timp a fost determinata prin contract, se considera ca aceasta durata este un beneficiu al deponentului, la care el poate renunta. Din acest motiv el poate cere oricand restituirea, remitand in parte datoria depozitarului de a pastra bunul pentru toata perioada convenita initial. Obligatia de restituire trebuie executata in natura, de cate ori obligatia de pastrare a avut ca obiect bunul in individualitatea sa. In cazul exceptional al depozitului neregulat, restituirea se va face prin bunuri fungibile, astfel incat in acest caz natura va fi data doar de genul caruia bunul remis ii apartine. Obligatia de restituire are ca obiect bunul in starea in care el se afla la data restituirii. De aici rezulta ca obligatia de pastrare a bunului nu este o obligatie de rezultat, intrucat daca bunul se afla la data restituirii intr-o alta stare decat la data remiterii si deci daca rezultatul pastrarii bunului nu a fost atins, nu este inca stabilita nicio neexecutare in sarcina depozitarului. Pentru a se stabili neexecutarea obligatiei de pastrare, trebuie deonstrat ca degradarea bunului este cauzata de neluarea de catre depozitar a unei masuri necesare pentru a preveni o asemenea degradare. Obligatia de pastrare a bunului este o obligatie de mijloace.

In mod definitoriu, doar depozitarul are obligatii fata de deponent. De aici rezulta ca prin natura sa, depozitul este un contract unilateral, gratuit, sub specia actelor dezinteresate. Prin exceptie, se poate stabili ca depozitul are caracter oneros. O astfel de excepie va fi dedusa din imprejurareaca depozitarul este profesionist, spre ex un centrul de adapost al cainilor. O alta situatie este aceea in care depozitarul este indreptatit sa foloseasca bunul. Intr-o asemenea situatie, fiecare din parti urmareste un avantaj. Dreptul de a folosi lucrul trebuie sa rezulte din prevederi exprese. In lipsa unei asemenea prevederi, depozitarul nu are dreptul de a folosi lucrul. Chiar si atunci cand conservarea lucrului la care depozitarul se obliga presupune in mod necesar culegerea fructelor sale, aceasta nu se face in exercitarea unui drept al depozitarului, ci in executarea unei obligatii. Depozitarul care a cules fructele e dator sa le conserve si sa le remita deponentului odata cu bunul depozitat.

Si atunci cand s-a stabilit dreptul depozitarului de a folosi lucrul, deponentul nu este obligat sa asigure depozitarului folosinta, precum locatorul.

O a treia imprejurare este aceea in care se prevede dreptul depozitarului la o remuneratie, care, spre deosebire de vanzare, nu este necesar sa consiste intr-o suma de bani. Poate fi orice prestatie cu valoare patrimoniala, inclusiv transferul unui bun sau asigurarea folosintei.

In cazul in care din contract rezulta caracterul sau oneros, dar nu rezulta si intinderea remuneratiei, contractul nu va fi nul absolut pentru lipsa obiectului, ci va fi valabil, remuneratia urmand sa fie determinata in functie de valoarea lucrarilor de pastrare, inclusiv, in caz de neintelegere intre parti, de catre instanta de judecata. Contractul de depozit oneros este de cele mai multe ori un contract sinalagmatic. Dinca: daca depozitul e oneros doar pentru ca depozitarului i s-a permis folosirea lucrului, contractul nu va dobandi caracter sinalagmatic, pentru ca deponentul nu isi asuma nicio obligatie in schimbul obligatiei depozitarului de a conserva lucrul. Folosirea va fi precum posesia - o stare de fapt care decurge din detinerea lucrului si in legatura cu care detenetorul nu a fost ingradit. Cand obligatiile deponentului se rezuma la obligatia de a suporta cheltuielile pastrarii bunului si la obligatia de a-l despagubi pe depozitar de prejudiciile imprevizibile cauzate de detinerea bunului, atunci contractul ramane unilateral, intrucat nu aceste obligatii reprezinta cauza pentru care depozitarul a contractat.

Exista patru varietati:

1. depozitul neregulat

2. depozitul necesar

3. depozitul hotelier

4. sechestrul conventional

1. Depozitul neregulat nu are o sectiune consacrata in NCC. Nu avea nici in Codul anterior, dar existenta sa se deduce din cateva texte. Astfel, potrivit 2105 NCC, cand sunt remise conturi banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor. In consecinta, daca varianta-tip de depozit are ca obiect un bun individual determinat, prin varietatea de depozit descrisa la 2105 contractul poate avea ca obiect si bunuri fungibile si consumptibile. In acest caz, contractul este translativ de proprietate, intrucat prin remitere, deponentul transfera depozitarului proprietatea bunurilor ce fac obiectul contractului. Ca urmare, depozitarul poate dispune de aceste bunuri. Prin urmare, nici obligatia de restituire nu are ca obiect bunurile remise in individualitatea lor, ci bunuri fungibile cu cele remise. Totusi, ca o cerinta de calificare, aceste bunuri fungibile trebuie sa aiba aceeasi natura cu cele remise la incheierea contractului. Daca bunurile supuse "restituirii" au o natura diferita de bunurile remise la incheierea contractului, contractul e de schimb cu termen, obligatia fiind una de predare a bunurilor schimbate, supusa termenului.

2105 alin 2 lamureste o alta problema de calificare. In principiu, daca la incheierea unui contract se remit bunuri fungibile, inclusiv sume de bani, cu obligatia celui care le primeste de a le restitui ulterior, in principiu acest contract se califica drept imprumut de consumatie. Calificarea lui ca depozit neregulat trebuie sa rezulte in mod neindoielnic si presupune ca intentia principala a partilor sa fi fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.

2118 alin 2 - depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate decat din ziua in carea fost pus in intarziere sa le restituie. prin aceasta, textul da o solutie unei probleme particulare, care in dreptul comun e rezolvata prin dispozitia conform careia sumele de bani sunt purtatoare de dobanzi de la scadenta platii lor. Scadenta - data fixata pt restituire sau orice data anterioara la care cere restituirea? Contractul e oricum incheiat in beneficiul deponentului, iar legiuitorul s-a gandit sa nu il sanctioneze pe depozitarul generos.

2. Depozitul necesar - 2124: daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar. Se au in vedere calamitatile naturale sau umane, care distrug spatiile in care sunt in mod obisnuit depozitate lucruri mobile. Rezulta un regim de fav probatorie. Daca de obicei forma scrisa este ceruta ad probationem, in cazul depozitului necesar contractul poate fi dovedit prin orice mijloc de proba.

Constrangerea sub care se manifesta consimtamantul deponentului este echilibrata de legiuitor printr-o constrangere juridica aplicabila consimtamantului depozitarului. Pe cand deponentul se afla in stare de necesitate, depozitarul e obligat potrivit 2125 sa accepte incheierea contractului de depozit, cu exceptia cazului in care are un motiv serios sa refuze. Prin derogare de la dreptul comun, acest contract incheiat in stare de necesitate, deci printr-un consimtamant constrans de viciul violentei, nu este anulabil, ci valabil. Mai mult din niciun text nu rezulta ca depozitarul este obligat sa accepte contractul cu titlu gratuit. Nu este nerezonabil pentru depozitar sa solicite o suma de bani, care sa nu fie excesiva in raport cu valoarea lucrarilor de pastrare.

2126 alin 2 - depozitarul raspunde in caz de pieire a bunului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat. In cazul depozitului neremunerat, depozitarul raspunde numai pentru culpa levis in concreto, iar nu pentru culpa levissima. Diligenta sa in executarea obligatiei de pastrare va fi comparata nu cu standardul prudentei si diligentei bunului proprietar, ci cu standardul pe care il aplica in concret pentru pastrarea propriilor bunuri. Depozitul necesar nu este in ansamblul sau neremunerat, el e asimilat celui neremunerat doar sub aspectul prevazut de acest text.

3. Depozitul hotelier - nu este neaparat in toate cazurile un contract de depozit distinct. Legiuitorul are in vedere de plano o obligatie cu caracter supletiv, care decurge din contractul hotelier, care este o specie a contractului de locatiune. Din asemenea contracte, legiuitorul prezuma ca decurge o obligatie speciala a furnizorului de servicii hoteliere, in raport cu bunurile aduse de catre client in hotel: persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.

Domeniul de aplicare: notiunea de hotel este destul de larga. 2127: sunt asimilate si sanatoriile, spitalele, pensiunile, vagoanele de dormit si altele asemanatoare.

Bunuri aduse - 2127: bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului, cele aflate in afara hotelului pentru care hotelierul, un membru al familiei sale sau prepusul asigura supravegherea pe perioada sederii, bunurile aflate in hotel sau in afara pentru care isi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil anterior sau ulterior cazarii clientului.

Animalele de companie nu se bucura de acelasi regim.

Raspunderea speciala: limitare prevazuta de art 2128 - limitata la o valoare de o suta de ori mai mare decat pretul pentru o zi afisat pt camera oferita spre inchiriere clientului. Se aplica practic numai pentru cazul fortuit, pentru ca in rest hotelierul va raspunde de regula nelimitat. 2129: limitarea nu se va aplica daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane de care acesta raspunde. Chiar si daca e cauzat fortuit, vor fi doua situatii pentru care nu functioneaza limitarea: cand bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului si cand hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca. Cu privire la prima situatie, au facut obiectul unui contract de depozit, atunci pt aceste bunuri hotelierul raspunde chiar si pentru caz fortuit in mod nelimitat. Pentru refuz, exista si situatia 2. Obligatia legala-2131 NCC: documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientului. Alin 2- nu poate refuza depozitul decat in cazul in care tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase. Hotelierul poate oferi insa o caseta de valori, potrivit alin 3. Cand locul inchis e o casa de valori: se poate aplica 2132. Daca hotelierul doreste sa isi execute obligatia legala de a le primi, el nu trebuie sa dea casa de valori in camera, ci la receptie, sub supravegherea sa. Daca in schimb pune la dispozitia clientilor in camera, el nu e presupus a fi primit bunurile. El nu poate fi presupus a fi primit acele bunuri in temeiul unui contract de depozit, deci are o raspundere limitata. Insa daca se presupune ca a refuzat, deci raspunde nelimitat. 2134 alin 1: clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit din furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de el insusi sau pentru el in hotel, daca in cel mult 24 h de la data la care a cunoscut prejudiciul nu a instiintat administratia hotelului sau daca nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de sase luni de la data producerii acestuia. Termenul de sase luni este un termen de decadere. Decaderea nu se aplica nici in cazul bunurilor preluate in depozit de catre hotelier, nici in cazul bunurilor a caror preluare era obligatorie, dar hotelierul a refuzat sa le preia. Nu exista cerinte speciale ale exercitarii dreptului la actiune, trebuie ca in termen de trei ani sa introduca actiunea.

2135 - in cazul neplatii pretului camerei si a serviciilor hotelire prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client. El poate trece la executarea silita a creantei sale, exercitandu-si privilegiul asupra acelor bunuri care decurge din dreptul de retentie si urmand ca aceasta creanta sa fie satisfacuta cu prioritate din pretul obtinut la vanzarea silita.

4. Sechestrul conventional - 2138 - depozitul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza unui tert denumit administrator-sechestru unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica cu obligatia pentru acesta de a le pastra si de a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului.

Textul are in vedere un contract tripartit, el se refera in mod inselator la tert. Exista doua motive pt care se numeste tert: unul are in vedere raportul sau cu bunul, el nu e titularul unor drepturi preexistente si nici nu se pretinde a fi. al doilea motiv: partile il vad ca pe un impaciuitor, o persoana in care au amandoua incredere in a le gestiona bunul pana la solutionarea unei dispute in care au interese contrare/o incertitudine.

Administratorul-sechestru e obligat sub o conditie, spre ex: castigarea procesului.

El are aceleasi indatoriri ca si depozitarul, dar poate indeplini si acte de administrare cu privire la bun, el fiind un administrator al bunului altuia in raport cu acesta. Deoarece a fost numit de catre celelalte doua parti impreuna, administratorul-sechestru nu poate inceta administrarea sa decat cu acordul comun al acelor parti. Daca obligatia de pastrare a devenit prea impovaratoare, el poate solicita instantei sa ii ridice administrarea, poate solicita in contradictoriu numirea unui alt administrator-sechestru. Exista si un substitut judiciar daca cele doua parti nu au incredere in niciun administrator.

El e de regula remunerat, chiar daca partile nu au prevaut nimic in legatura cu remuneratia. Se stabileste prin raport cu valoarea pastrarii bunului, in lipsa de stipulatie contrara. Textul nu prevede impotriva cui se exercita acest drept. Regula: impotriva partii in sarcina careia s-a stabilit remuneratia potrivit contractului. Daca nu exista stipulatia, el va putea pretinde din partea oricareia dintre ele - obligatie solidara. Dupa solutionarea procesului sau indeplinirea conditiei, este firesc ca aceste cheltuieli sa fie efectuate de proprietar.

Daca unul dintre debitorii solidari dobandeste beneficiul integral al operatiunii din care s-a nascut, celalalt se poate regresa impotriva sa daca a efectuat o plata.

Sechestrul conventional se foloseste pentru prevenirea incertitudinii. Depozit neregulat+sechestru conventional = un anumit contract in materie bancara. (Contractul de escrow)

Contracte speciale aleatorii

Contractul de asigurareAsigurarile sunt numai contractuale, asigurari prin efectul legii nu mai exista. Materia asigurarilor este oarecum distincta, deoarece se refera la un domeniu de activitate special, exista o terminologie specifica.

Materia asigurarilor are ca obiect un domeniu economic important. Prin intermediul asigurarilor se asigura un mecanism care poate prelua riscurile inerente dezvoltarii.

Terminologia specifica din materia asigurarilor:

2199 alin 1 NCC: asigurat, asigurator.

Asiguratul este o persoana fizica/persoana juridica, care intra in raporturi juridice cu un asa-numit asigurator prin incheierea contractului de asigurare. De regula, asiguratul are si calitatea de parte contractanta si de asemenea, de regula, el este titularul interesului asigurat prin acel contract, ori este persoana asupra careia poarta asigurarea. De regula, este beneficiarul indemnizatiei de asigurare in cazul in care se produce riscul asigurat.

Alin 2: in privinta contractantului asigurarii - acesta este persoana care incheie contractul in vederea asigurarii unui risc, privind o alta persoana ori pt bunuri sau activitati ale acelei alte persoane si care se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare. Nu intotdeauna asiguratul este contractantul asigurarii. In raporturile de asigurare mai poate interveni si asa-zisul beneficiar al asigurarii, care este tert fata de raportul de asigurare si caruia in temeiul contractului de asigurare urmeaza ca asiguratorul sa ii plateasca indemnizatia de asigurare la momentul realizarii evenimentului asigurat. In situatia in care contractul de asigurare este incheiat in favoarea unui asemenea beneficiar al asigurarii, atunci cel pe care l-am numit pana acum contractantul asigurarii se mai numeste si stipulantul asigurarii. Ex: parintele se asigura in cazul mortii sale in favoarea copilului sau, acesta din urma fiind beneficiarul asigurarii.

In materia asigurarii de raspundere civila, mai poate exista inca un subiect: persoana cuprinsa in asigurare. Este o persoana a carei responsabilitate juridica civila fata de terte persoane pagubite este acoperita prin contractul de asigurare, desi aceasta persoana nu are calitatea de asigurat sau de contractant, ori de beneficiar si nici nu are obligatia de a plati prime de asigurare. Este vorba despre conducatorul unui autovehicul supus asigurarii de raspundere civila (RCA), conducator care nu este insa detinatorul acelui autovehicul, dar, potrivit legislatiei aplicabile, contractul de asigurare incheiat cu referire la acel autovehicul care a fost condus de catre acel conducator va produce efecte in intelesul ca se va putea plati o indemnizatie de asigurarecatre terta persoana victima a accidentului cauzat prin intermediul acelui autovehicul.

Asigurator - o persoana juridca, trebuie sa fie o societate de asigurari. Societatea de asigurarie obligata sa plateasca anumite sume de bani, care poarta denumirea de indemniatie de asigurare, la realizarea evenimentului viitor si incert, prevazut in contractul de asigurare. Activitatea de asigurare poate fi exercitata numai de catre societati de asigurare, de reasigurare sau societati broker de asigurare numai daca aceste societati beneficiaza de autoriatia prealabila emisa in acest sens de Agentia de Supraveghere Fiscala.

Riscul asigurat - pericolul asigurat; termenul risc are o semnificatie diferita de notiunea de risc din dreptul comun, riscul este un eveniment viitor, posibil, darcare, la momentul incheierii contractului, este incert, evenimentcare este prevazut ca atare in contract si la care sunt expuse bunurile sau patrimoniul ori sanatatea sau viata unei persoane. Acest eveniment poate fi o inundatie, un incendiu, un cutremur, acest eveniment nu poate fi decesul, dar poate fi data decesului. Acest eveniment poate fi imprejurarea daca in viitor o persoana va avea sau nu eventual raspundere civila delictuala fata de o alta persoana.

Asigurarea se face numai impotriva consecintelor unor asemenea pericole. Asigurarea poate prelua o parte din consecintele negative ale pericolelor.

Caz asigurat - sinistru; evenimentul asigurat pentru inlaturarea consecintelor caruia s-a facut acea asigurare, eveniment care s-a si produs. Numai din momentul producerii cazului asigurat, asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare.

Obiectul asigurarii - ceea ce este asigurat: poate fi vorba despre anumite bunuri, despagubiri eventuale cear fi datorate de asigurat ca urmare a raspunderii sale civile fata de o terta persoana sau poate fi un atribut al persoanei, precum viata, capacitatea de munca, sanatatea, fundul lui Kim Kardashian. -> valori patrimoniale sau nepatrimoniale.

Interesul asigurarii - un concept care opereaza in materia asigurarii de bunuri si desemneaza dauna efectiva, evaluabila in bani, pe care asiguratul o poate suferi in caz de pierdere sau degradare a bunului asigurat. La asigurarea de bunuri, calitatea de asigurat o poate avea numai o persoana care are un interes legitim de natura patrimoniala pentru conservarea bunului respectiv, a carui pierire ori degradare i-ar cauza un prejudiciu.

Nu numai proprietarul are un interes, ci si un uzufructuar, un membru al familiei proprietarului, un depozitar etc.

Suma asigurata - suma maxima in limita careia asiguratorul este obligat sa plateasca indemnizatia de asigurare la momentul intervenirii cazului asigurat. Determinarea sumei asigurate este necesara si pentru calcularea cuantumului primei de asigurare, deoarece intre cele doua elemente, dpvd al asiguratorului exista o corelatie de care trebuie sa se tina seama pentru ca activitatea de asigurare sa fie rentabila. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului asigurat la data asigurarii. Supraasigurarea este inadmisibila pentru ca ar putea trezi interesul asiguratului in producerea cazului asigurat, dar suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului. Asa se asigura rentabilitatea si atractivitatea investirii.

La asigurarea de raspundere civila nu exista o valoare de asigurare, pentru ca la momentul incheierii contractului nu se cunoaste care va fi cuantumul eventualei pagube ce s-ar crea in viitor. Suma asigurata se stabileste prin negociere.

In cazul asigurarii de persoane suma asigurata nu e limitata, obiectul e reprezentat de valori nepretuite. De aceea nu se poate stabili o limita. Suma asigurata se stabileste prin conventia partilor.

Prima de asigurare este suma de bani, denumita si remuneratie, pe care o plateste asiguratul sau contractantul asigurarii asiguratorului, pentru asumarea riscului de catre acesta. Se mai numeste si pretul asigurarii sau pretul riscului.

Indemnizatie de asigurare - despagubire, suma asigurata. Este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului sau beneficiarului asigurarii la survenirea cazului asigurat. In cazul asigurarilor de bunuri/de raspundere civila, care se numesc asigurari de daune. Daca nu s-a prevazut altfel in contractul de asigurare, indemnizatia de asigurare, numita despagubire, se plateste in limita sumei asigurate, dar nu in intregime, ci in limita=numai pana la concurenta daunei de asigurare, ce s-a produs si in niciun caz aceasta indemnizatie nu poate depasi valoarea bunului din momentul producerii evenimentului asigurat.

Dauna de asigurare - prejudiciul suferit de asigurat in urma producerii cazului asigurat. In aceasta materie se au in vedere numai prejudiciile efective, suferite de asigurat, iar nu si beneficiul nerealizat. Notiunea de dauna este aplicabila numai la asigurarile de daune, adica cele contra pagubelor (de bunuri/de raspundere civila).

Clasificarea asigurarilor:

Asigurarile prin efectul legii - potrivit acestui sistem fiecare proprietar al unei cladiri era cuprins in asigurarea de bunuri, avand ca obiect cladirea aflata in proprietate, fara sa se fi incheiat in prealabil un contract de asigurare intre acel proprietar si asigurator. Efectele asigurarii se produceau in sensul ca daca se intampla unul dintre cazurile asigurate cuprinse in acea asigurare prin efectul legii, asiguratorul avea obligatia sa plateasca o indemnizatie de asigurare catre proprietarul cladirii, indemnizatie care avea un cuantum stabilit pe baza unor reglemenatari. Din indemnizatie se scadea o suma echivalenta cu primele de asigurare care ar fi trebuit sa fie platite de catre persoana asigurata. Orice proprietar avea obligatia de a plati anual prime de asigurare pt cladirea aflata in proprietatea sa.

Alte criterii:

-facultative - raporturile asigurat-asigurator, drepturile si obligatiile se stabilesc prin cotractul de asigurare, in limitele prevazute de lege. Incheierea contractului are loc numai daca partile prin libera lor vointa se inteleg sa dea nastere unor raporturi de asigurare. In aceasta categorie a asigurarilor contractuale facultative trebuie sa includem si situatia asigurarii bunurilor cu care se garanteaza creditele acordate ori situatia bunurilor achizitionate din credite sau achizitionate cu plata pretului in rate. Avem un contract de asigurare impus, dar nu avem un contract de asigurare obligatoriu.

-obligatorii - raporturile de asigurare se stabilesc printr-un contract incheiat intre asigurator si asigurat, dar ambele parti au obligatia legala de a incheia acel contract si drepturile si obligatiile care rezulta din contract sunt stabilite prin lege. Potrivit 2213 NCC - asigurarile obligatorii se reglementeaza prin legi speciale. Una singura: asigurarea de raspundere civila, care functioneaza pentru pf/pj detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii/folosite pe teritoriul Romaniei, caz in care asigurarea cuprinde eventuala raspundere civila determinata de pagubele produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei.

Dpvd al obiectului:

-de bunuri - anumite bunuri pentru caz de pierire, furt samd.

-de credite si garantii si de pierderi financiare - 2221-2222; de credite si garantii: ex: 2221- acoperirea riscurilor de insolvabilitate in general ori de credit de export ori de vanzare cu plata pretului in rate ori de credit ipotecar sau garantii directe sau indirecte etc. Organul de stat competent: ASF. Asigurari de pierderi financiare - o societate intra intr-o afacere care e riscanta din punctul de vedere al rentabilitatii.

-de raspundere civila - de responsabilitate. Obiectul asigurarii: valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce ar urma sa le plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu creat unei terte persoane fata de care va raspunde potrivit legii civile.

-de persoane - asigurat un anumit atribut al pf. Nu e o asigurare de daune.

Diferite categorii de activitati de asigurare

Asigurari directe - raportul de asigurare ia nastere intre asigurator si o alta persoana care are calitatea de asigurat.

Intra in aceasta categorie si coasigurarea.

Coasigurari - exista mai multi asiguratori in vederea asigurarii sau a reasigurarii unor riscuri deosebite care nu pot fi preluate de catre o singura societate de asigurari. Asiguratul contracteaza cu 2/mai multi asiguratori, intre care obligatia platii indemnizatiei de asigurare se divide, fiecare asumandu-si numai o cota-parte din risc. Raporturile de asigurare sunt distincte, chiar daca ele s-au stabilit prin unul si acelasi contract.

Spre deosebire de asigurarea directa, coasigurarea - 2239 NCC - este operatiunea prin care 2/mai multi asiguratori acopera acelasi risc.

Asigurarile mutuale

Reasigurari - operatiunea de asigurare a unui asigurator in calitate de reasigurat de catre un alt asigurator in calitate de reasigurator. Prin reasigurare, reasiguratorul primeste prime de asigurare, in schimbul carora contribuie potrivit obligatiilor preluate la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii - 2240. Reasiguratul cedeaza prime de reasigurare in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii. Orice asigurator are in vedere imprejurarea ca in cazul producerii unui sinistru deosebit vor fi actionate simultan numeroase obligatii de asigurare pe care le-a acoperit. Riscul trebuie acoperit, asiguratorul neputand altfel sa isi indeplineasca obligatiile. Reasigurarea se realizeaza independent de vointa asiguratului, dreptul unui asigurator la reasigurare este conferit de lege si nu afecteaza drepturile asiguratului. Conform alin 3 al 2240- nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste niciun raport juridic intre asigurat si reasigurator.

Retrocesiunea asigurarii - 2241.

Reguli generale privind contractul de asigurare - sectiunea I din reglementarea contractului de asigurare: 2199-2213 NCC.

Incheierea contractului:

Un contract de asigurare - 2200 - incheiat in forma scrisa, ceruta ad probationem. Contractul de asigurare nu poate fi probat cu martori, chiar si atunci cand exista un inceput de dovada scrisa. Daca documentele de asigurare au disparut prin forta majora sau caz fortuit si nu exista posibilitatea otinerii unui duplicat, existenta si continutul pot fi dovedite prin orice mijloc de proba. Incheierea unui contract de asigurare se constata prinr-un inscris, numit polita de asigurare sau certificat de asigurare sau nota de acoperire(incheiata printr-un broker)

2201 - o polita de asigurare trebuie sa indice anumite elemente. Politele de asigurare pot fi de trei feluri: nominativa, la ordin, la purtator.

Contractul de asigurare se considera incheiat intre prezenti din momentul redactarii lui in forma scrisa iar intre absenti din momentul in care ofertantul a luat cunostinta despre acceptare. Momentul incheierii conractului de asigurare nu trebuie sa fie confundat cu data de la care incepe suportarea riscurilor de catre asigurator: inceputul asigurarii. Ca regula generala, asiguratorul nu suporta riscurile mai inainte de plata cel putin a primei rate din prima. Nu exista risc fara plata anticipata a primei. Asigurarile nu se fac pe credit, in principiu.

2206 - reguli comune. E obligat sa plateasca la termenele stabilite fara ca asiguratorul sa ii reaminteasca scadenta. Daca plata celei dintai rate de prima afecteaza inceputul asigurarii, neplata ratelor ulterioare de obicei nu atrage dupa sine incetarea imediata a asigurarii, exista un termen de pasuire. Daca nu s-a prevazut un termen de pasuire, contractul de asigurare se reziliaza in caz in care sumele datorate de asigurat nu sunt platite la termenul prevazut in contract. Dovada platii primelor ii revine asiguratului. Proba platii trebuie facuta prin inscrisuri, e inadmisibila proba cu martori sau prezumtia.

Despre riscul asigurat: trebuie sa fie determinat cu precizie in cuprinsul contractului:2203-2204. 2204: consecintele declaratiilor inexacte si de reticenta privind riscul. Contractul de asigurare este nul in caz de declaratie inexacta sau de reticenta facuta cu rea-credinta cu privire la imprejurari care daca ar fi fost cunoscute de asigurator l-ar fi determinat sa nu consimta/sa consimta in alte conditii, chiar daca declaratia sau reticenta nu a avut vreo influenta asupra producerii riscului asigurat. Declaratia inexacta sau reticenta din partea asiguratului, a carui rea-credinta nu a putut fi stabilita nu atrage nulitatea asigurarii.

Lipsa riscului asigurat la momentul incheierii contractului - contractul se desfiinteaza de drept in cazul in care inainte ca obligatia asiguratorului sa inceapa, riscul asigurat se produsese ori producerea acestuia devenise deja imposibila, precum si daca dupa ce aceasta obligatie a asiguratorului a inceput sa existe, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibila.

Incetarea contractului: Reguli speciale cu privire la denuntarea unilaterala - 2209 NCC. Este posibila, dar se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 20 dezile de la data primirii notificarii de catre celalata parte.

2210 regula foarte importanta - subrogarea asiguratorului. In limitele indemnizatiei platite, un asigurator estesubrogat in toate drepturile asigurate impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane. Asiguratul raspunde pt prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea acestei subrogari. Asiguratorul poate renunta la subrogare.

Cesiunea asigurarii - numai cu acordul scris al asiguratului - 2212 NCC. NU cesiunilor de portofolii in conditiile reglementarilor speciale (Intre doua societati de asigurare se poate realiza o fuziune sau un contract prin care o societate de asigurare cesioneaza anumite categorii de contracte de asigurare catre un alt asigurator, e o cesionare partiala a afacerilor).

Prescriptia in materie de asigurare: termen special - 2519 NCC - 2 ani. De asemenea dreptul la actiune privitoare la plata remuneratiilor brokerilor in baza contractelor de intermediere - 2 ani (intemeiat pe!!!->intre partile ctr de asigurare, intre asigurator si beneficiar, caci beneficiarul are drepturi nascute din contract; orice alta operatiune referitoare la asigurari care nu isi are temeiul in contract e supusa termenului de 3 ani - in raporturile tertilor cu partile din contract, spre ex) PAGE 9