DRENAJUL LIMFATIC

Oltean Anca-Maria

-Suceava 2011-

1

CUPRINSCUPRINS

1. Scurt istoric

2. Fundamentarea teoretică

3. Studiu de caz

3.1. Fişa de evaluare

3.2. Tratament

3.3. Eşalonarea tratamentului

4. Concluzii şi Recomandări

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

2

1. Scurt istoric

Drenajul limfatic a fost cercetat şi dezvoltat în anii 1930 de către Emil Vodder, un fizioterapeut danez iar numeroase studii şi cercetări efectuate până în prezent au confirmat eficienţa lor (Foldi et al., 1985; Swedborg, 1985; Casley-Smith, Casley-Smith, 1986). Drenajul limfatic stimulează scurgerea limfei şi reduce apariţia animitor edeme. Natura lentă, repetitivă şi ritmică a acestor tehnici scad deasemenea percepţia durerii şi efectele sistemului nervos simpatic.

În situaţia edemului apărut în urma unor traume acute sau subacute, tehnicile de drenaj limfatic sunt eficiente în combaterea apariţiei cicatricilor. Acest efect este realizat prin înlăturarea fibrinei din limfă (Casley-Smith, Casley-Smith, 1986; Kurz, 1990).

Sistemul limfatic, am putea spune că este un sistem în general pasiv. Se bazează în principal pe muşchii scheletici şi pe acţiunea diafragmului pentru a pune în mişcare limfa prin capilare, ganglioni şi ducte.

Tehnicile specializate de masaj ( manualul de drenaj limfatic al lui Vodder) îmbunătăţesc în mod considerabil circulaţia limfatică în capilarele superficiale. Această creştere poate fi de nouă ori mai mare decât rata normală (Yates, 1990). Tehnicile suedeze de intensitate uşoară cum sunt fricţiunile şi frământările, deasemenea şi ridicările de membre se dovedesc a avea un efect în creşterea circulaţiei limfei (Basmajian, 1985).

Tehnicile de masaj deplasează limfa prim pomparea mecanică a lichidului limfatic prin capilarele limfatice. Presiunea goleşte capilarele, pe când decompresiunea le permite să se umple din nou. Presiunea din interiorul capilarelor este redusă şi astfel se permite curgerea limfei. Prin urmare, tehnicile de drenaj limfatic reduc edemul şi durerea în zona tratată; de asemenea aceste tehnici reduce acumularea de fibrină în exces, şi astfel se combate apariţia cicatricilor ( Wittlinger, Wittlinger, 1990). La persoanele care sufereau de limfedem, drenajul limfatic a avut ca efect creşterea cantităţii de urină – până la un litru de urină într-o oră de masaj. Concentraţia de histamină, corticosteroizi şi noradrenalină în urină a crescut. Acest fenomen sugerează faptul că tehnica îmbunătăţeşte eliminarea acestor substanţe din ţesutul edematos prin extrapolare a celorlalte reziduri metabolice (Yates, 1990).

Experimentele efectuate asupra animalelor au revelat faptul că există activitate limfatică redusă în muşchi atunci când aceştia se află în stare de repaos, însă tehnicile de drenaj aplicate au avut capacitatea de a menţine limfa în mişcare pe întreaga durată.

Proteine injectate în articulaţii şi izotopi de marcare au fost eliminaţi prin masaj. ( DeLisa, Gans, 1993).

În mod interesant, un studiu a descoperit faptul că tehnicile de masaj limfatic au fost mai eficiente decât tehnicile pasive de mişcare în creşterea eficacităţii drenajului limfatic (Wood, Becker, 1981). Pe lângă toate acestea, s-a demostrat că tehnicile de masaj limfatic au fost mai eficiente în drenarea limfatică a membrelor edematoase cronic decât aparatele specializate în reducerea edemului (Swedborg, 1985; Casley-Smith, Casley-Smith, 1986).

În sinteză, am putea spune că masajul îmbunătăţeşte drenajul limfatic. Este utilizat pentru reducerea edemului, pentru a uşura durerea secundară edemului, pentru a micşora şansele de apariţie a cicatricelor şi reduce reziduurile metabolice secundare edemului şi inflamaţiei.

3

2. Fundamentare teoretică

Drenajul limfatic reprezintă o tehnică ritmică, delicată de preso-masaj terapeutic

ce se efectuează la nivelul superficial al pielii prin care limfa este direcţionată către

colectoarele limfatice mari.

Circulaţia limfatică

Circulaţia limfatică este o cale derivată a marii circulaţii, prin care reintră în vene

o parte din lichidele interstiţiale. Circulaţia limfei se face de la periferie spre marile

ducturi limfatice şi este consecinţa unor factori intrinseci, dar şi a unor factori extrinseci,

similari celor care asigură întoarcerea venoasă. Circulaţia limfei este foarte lentă,

presiunea este zero.

Funcţiile sistemului limfatic sunt multiple. În primul rând, prin limfatice este

drenată o anumită parte a lichidelor interstiţiale, prevenind acumularea de lichide

extracelulare şi creşterea concentraţiei produşilor de catabolism. Limfa readuce în

circulaţie proteinele extravazate (în special limfa hepatică şi intestinală), aceasta

reprezentând 25-50% din totalul proteinelor plasmatice. Transportă acizii graşi cu lanţ

lung şi colesterolul, resorbiţi din intestin, precum şi anumite enzime şi hormoni descărcaţi

din celulele secretoare direct în lichidul interstiţial. Are rol în imunitatea organismului.

Iată cele mai importante situaţii când acest tip de masaj se cere a fi aplicat:

o Insuficienţă venoasă cronică;

o Pre şi post operator;

o Fracturi;

o Escare chirurgicale;

o Boli inflamatorii articulare;

o Stres;

o Dureri cronice;

o Dureri de cap cronice;

o Oboseală cronică;

o Limfedemul;

o Detoxifiere tisulară.

4

Efectele benefice ale drenajului limfatic:

o Dezinflamarea edemelor;

o Creşterea abilităţii de vindecare;

o Relaxarea profundă;

o Înlăturarea durerii;

o Întăreşte sistemul imunitar prin stimularea ganglionilor limfatici;

o Dinamizează circulaţia limfei în spaţiile intercelulare;

o Accelerează curentul limfatic şi elimină rapid rezidurile toxice;

o Antrenează toxinele care blochează procesele fiziologice;

o Intensifică schimburile nutritive şi ajută la eliminarea toxinelor din corp;

o Uşurează transportul acizilor graşi şi al colesterolului;

o Prin masaj, curentul limfatic se intensifică de până la 10-15 ori.

Contraindicaţiile drenajului:

o Astm bronşic (şi în orice inflamaţie acută cauzată de bacterii, viruşi sau

alergeni, deoarece există riscul ca aceste substanţe otrăvitoare să fie

răspândite în organism);

o Insuficienţă cardiacă;

o Hipertiroidism, tuberculoză;

o Tumori maligne (din teama de a nu se răspândi cancerul);

o Probleme cardiace majore;

o Tromboză şi flebită (prin masaj pot fi eliberate cheagurile de sânge);

o Implante metalice;

o Stimulator cardiac;

o Sterilet metalic;

o Boli de piele, eczeme;

o Epilepsie, sarcină;

o Ciclul menstrual;

o La mai puţin de jumătate de oră de la servirea mesei.

5

3. Studiu de caz

În data de 2 septembrie 2011, s-a prezentat la cabinetul meu pacienta L.C având

vârsta de 26 ani şi profesia asistent medical, acuzând o stare generală de oboseală şi

stres, moleşeală, dureri de cap şi de picioare solicitându-mi iniţial un masaj de relaxare.

Datorită turelor lungi şi ortostatismului prelungit de la servici avea mereu senzaţia

de „picioare grele” afectându-i şi circulaţia periferică.

În urma unui examen obiectiv şi întocmirii anamnezei i-am recomandat doamnei

un drenaj limfatic pe baza rezultatelor obţinute şi cunoscând beneficiile acestui tip de

masaj. Ulterior i-am prezentat pacientei efectele benefice ale drenajului şi modul în care

se vor desfăşura şedinţele.

Aceasta a fost de accord şi astfel am hotărât obiectivele ce urmau a fi îndeplinite:

o Relaxarea profundă;

o Eliminarea migrenelor;

o Întărirea sistemului imunitar;

o Favorizarea unei circulaţii periferice mai bune;

o Antrenarea toxinelor ce blochează procesele fiziologice,

o Înlăturarea stresului şi oboselii cronice.

3.1.Fişă de evaluare

Nume: L.

Prenume: C.

Vârstă: 26 de ani.

Domiciliu: Suceava.

Profesie: asistent medical.

Simptome: - migrene;

6

- oboseală cronică;

- stres;

- dureri cronice;

- stare generală de moleşeală.

Istoricul afecţiunii prezente: Pacienta prezenta o stare de moleşeală în special în

timpul amiezei, durerile de picioare erau frecvente pe tot parcursul zilei iar durerile de

cap seara. De fiecare dată după servirea prânzului procesul de digestie era lent şi nu mai

prezenta interes pentru activităţile cotidiene.

Afecţiuni heredo-colaterale: insuficienţă venoasă cronică, boli cardio-vasculare.

3.2.TRATAMENT

- Drenaj limfatic-

Manevrele drenajului trebuie să fie lente, deoarece limfa circulă chiar sub

epidermă. Rolul principal al masajului de drenaj limfatic este de a deschide staţiile

ganglionare aplicând presiune 1 din zona specifică de lucru, urmând apoi ca limfa să fie

direcţionată spre marele colectoare limfatice cu manevre de presiune zero.

Regiunea feţei şi antero-laterale a gâtului reprezintă segmentul de debut pentru

masajul de drenaj limfatic.

Pentru început vom deschide staţiile ganglionare submandibulară, submentonieră

şi sub, supra clavicular şi latero-cevicală pentru regiunea gâtului, presiunea fiind 1 iar

timpul de 30 de secunde pentru fiecare staţie ganglionară. Se vor folosi:

- neteziri liniare,

- neteziri circulare cu faţa palmară a policelui,

- fricţiuni semicirculare cu faţa palmară a policelui.

Se trece apoi la masajul propriu-zis al feţei.

Aceasta începe cu zona frontală, din regiunea mediană a frunţii către zona

tâmplelor. Vom folosi manevre precum:

- netezire (simultană sau alternativă);

7

- fricţiune;

- presiuni locale, din aproape în aproape;

- vibraţii uşoare;

- netezire de final.

Se continuă apoi cu zona propriu-zisă a frunţii, spre zona tâmplelor. Se lucrează

în special cu trei degete (index, medius, inelar) şi cu rădăcina mâinii, aplicându-se:

- cu faţa palmară a policelui;

- cu faţa palmară a degetelor II II IV;

- cu iminenţa tenară şi hipotenară a palmei.

Zona nazală şi zigomatică este următoarea etapă în masajul feţei. Aceste zone se

masează oblic descendent, începând de la partea superioară a nasului, către baza acestuia

masând zona zigomatică.

Se folosesc următoarele tehnici:

- neteziri cu faţa palmară a degetelor pentru nas;

- neteziri cu iminenţa tenară/hipotenară a mâinii pentru zonele

zigomatice şi subiacente;

- fricţiuni superficiale cu partea palmară a degetelor pentru nas;

- fricţiuni superficiale cu zona tenară/hipotenară a palmei pentru

zonele zigomatice şi subiacente;

- presiuni rulate din aproape în aproape, începând de la degete către

rădăcina mâinii;

- vibraţii uşoare;

- neteziri de încheiere.

Zona din jurul buzelor şi din zona bărbiei se masează începând de la linia

mediană spre unghiul extern al buzelor (pentru buza superioară) şi sub buza inferioară

către bărbie. Se folosesc:

- neteziri cu buricele degetelor;

- fricţiuni cu buricele degetelor;

- vibraţii.

Masajul gâtului

8

Începe prin poziţionarea mâinilor de o parte şi de alta a gâtului şi prin mişcări de

sus în jos se efectuează mişcările:

- neteziri;

- fricţiuni;

- presiuni din aproape în aproape;

- presiuni rulate transversale;

- vibraţii;

- netezire finală.

Se continuă cu baza gâtului, începând cu partea dreaptă deasupra claviculei. Cu

mişcări uşoare se merge în lungul claviculei către stern. Apoi se masează zona

posterioară a gâtului, începând de la occiput spre zona mandibulară cuprinzând totodată

şi zona cervicală plus muşchii SCM. La fel se aplică şi în partea stângă. Manevrele

folosite sunt:

- neteziri cu buricele degetelor;

- fricţiuni liniare în lungul claviculei;

- fricţiuni circulare;

- presiuni locale;

- vibraţii;

- neteziri finale.

9

10

11

Neteziri Fricţiuni Deschiderea staţiei ganglionare

Masajul peretelui toracicPentru început vom deschide staţiile ganglionare axilare, presiunea fiind 1 iar

timpul de 30 de secunde pentru fiecare staţie ganglionară.

Se începe din partea dreaptă a toracelui. Această parte se împartea la rândul ei în

două jumătăţi egale. Mişcările din jumătatea aflată către mijlocul corpului au direcţie

ascendentă, respectiv oblic descendentă, începând de la mijlocul sânului. Jumătatea aflată

către flancul drept se masează de la mijlocul sânului către flanc şi uşor oblic ascendent

către zona claviculară.

Se folosesc următoarele tehnici:

- neteziri cu ajutorul degetelor în zona subclaviculară;

- neteziri pentru zona toracală efectuate cu palma, rădăcina mâinii,

partea cubitală a mâinii;

- fricţiuni liniare în lungul claviculei cu buricele degetelor, palma,

rădăcina mâinii;

- presiuni locale;

- presiuni rulate;

- neteziri de încheiere.

12

Masajul membrelor superioare

Se începe cu MS drept, deschizând staţia ganglionară cubitală din pliul cotului,

apoi masând mâna ulterior antebraţul şi braţul.

Se începe cu masarea mâinii şi antebraţului respectând sensul venos de la

vârfurile degetelor spre cot.

Se efectuează următoarele manevre:

- neteziri cu degetele în spaţiile osoase metacarpiene;

- neteziri pe palmă şi antebraţ (în brăţară) sau efectuate cu palma,

rădăcina mâinii, partea cubitală;

- fricţiuni liniare cu degetele în spaţiile metacarpiene;

- fricţiuni circulare cu degetele, palma, rădăcina mâinii;

- neteziri cu priza circulară la nivelul antebraţului;

- neteziri sacadate la nivelul antebraţului;

- presiuni locale din aproape în aproape;

- neteziri etajate:

- presiuni rulate;

- vibraţii;

Se trece la masarea braţului în direcţie ascendentă de la cot spre umăr, folosind:

- neteziri efectuate cu palma şi rădăcina mâinii;

- fricţiuni circulare cu degetele, palma, rădăcina mâinii;

- neteziri cu priza circulară la nivelul braţului;

- neteziri sacadate la nivelul braţului;

- presiuni locale din aproape în aproape;

- neteziri etajate;

- presiuni rulate;

- vibraţii.

După aceleaşi reguli se efectuează şi la MS stâng.

Masajul peretelui abdominal

Aici limfa se goleşte în cisterna Chilli, aflată la 2 cm inferior de ombilic. Se încep

mişcările din zona superioară a abdomenului, în apropierea coastelor şi se merge în jos

13

către ombilic. Din partea superioară a zonei inghinale, mişcările se trasează ascendent,

spre partea inferioară a ombilicului. Se folosesc următoarele manevre:

- neteziri efectuate cu palma;

- neteziri cu partea cubitală, rulate spre palmă;

- fricţiuni circulare;

- presiuni locale din aproape în aproape;

- neteziri etajate;

- presiuni rulate;

- vibraţii.

Masajul membrelor inferioare

Se începe prin masarea părţii anterioare a acestora, începând cu MI drept. Masajul

părţii anterioare a MI începe prin masarea piciorului.

Masajul gambei şi al coapsei partea anterioară

Pentru început vom deschide staţia ganglionară inghinală, presiunea fiind 1 iar

timpul de 30 de secunde pentru fiecare staţie ganglionară.

Începem cu zona maleolară (internă, externă) aplicând:

- neteziri cu mâna dublă;

- neteziri circulare;

- fricţiuni semicirculare pe fiecare maleolă;

- fricţiuni începând de la tarsiene.

Continuăm cu gamba şi coapsa unde aplicăm: neteziri lungi cu ambele braţe,

fricţiuni circulare (din zona internă spre exterior), presiuni (rulate/ etajate/ alunecate / din

aproape în aproape).

În zona posterioară deschidem ganglionii poplitei apoi aplicăm neteziri

lungi(mâna dublă), fricţiuni liniare pe tendon, fricţiuni pe gambă, presiuni, vibraţii.

În zona coapsei partea lateral internă o drenăm spre ganglionii inghinali. Partea

lateral externă o drenăm spre spina iliacă.

14

Masajul spatelui

Mişcările se execută cu suprafaţa de contact mai mare decât la celelalte zone,

începând de la musculatura paravertebrală către margini precum şi în spaţiile intercostale.

În partea superioară a spatelui, zona umerilor şi a muşchilor trapezi, masajul are o direcţie

oblic-descendentă, către zona axilară.

Se execută următoarele procedee:

- neteziri efectuate cu toată palma;

- neteziri cu degetele în spaţiile intercostale;

- fricţiuni efectuate cu degetele, localizate (musculatura

paravertebrală, zona intercostală);

- fricţiuni efectuate cu toată palma şi cu rădăcina mâinii;

- presiuni locale din aproape în aproape;

- presiuni rulate;

- vibraţii.

Un rol important în reuşita masajului îl are pregătirea camerei de masaj:

- să fie încălzită şi aromatizată;

- patul de masaj să fie cald, cu lenjerie de unică folosinţă;

- iluminarea să fie cu o sursă indirectă;

- muzică de relaxare.

15

3.3.Eşalonarea tratamentului

Împreună cu pacienta am stabilit un calup de 10 şedinţe, având două întâlniri

săptămânale. Şedinţele au început din data de 5 septembrie şi s-au încheiat în data de 7

octombrie 2011.

În cele 5 săptămâni de tratament pacienta a urmat şi o alimentaţie mai sănătoasă

bogată în vitamine şi fibre, respectând un orar fix de servire a meselor. Împreună cu o

hidratare corespunzătoare încă din prima săptămâna senzaţia de „picioare reci” a dispărut.

În următoarea saptămâna, pacienta a început sa-şi mai recapete din tonus senzaţia de

somnolenţă fiind acum mai spre seara nu şi în timpul prânzului.

Cea de-a treia săptămână a fost însemnată datorită dispariţiei migrenelor,

păstrându-se doar uşoare dureri de cap ce creau un disconfort minim.

În penultima săptămână am bifat dispariţia oboselii. Stresul a fost puţin diminuat,

el fiind o componentă negativă din zilele noastre, dar faptul că restul simptomelor

dispăruse acesta a fost uşor de suportat.

16

4.Concluzii şi Recomandări

După încheierea celor 10 şedinţe de drenaj limfatic, pacienta prezenta un tonus

bun cu interes pentru activităţi de muncă şi extracurriculare, mai odihnită şi mulţumită de

rezultatele obţinute într-un timp relativ scurt.

Datorită faptului că urmează sezonul rece i-am recomandat doamnei o alimentatie

bogată în substanţe nutritive.

Principiile unei alimentaţii corecte au la baza:

o Cât mai multe fructe şi legume;

o Carne slabă, în special roşie;

o Cereale cu aport nutritiv;

o Produse lactate;

o Alimente cu aport scăzut de sare ;

o Puţine prăjeli şi grăsimi;

o Proteine adecvate;

o Anumite grăsimi şi uleiuri, în special mono-nesaturate şi poli-nesaturate.

Prin aplicarea drenajului limfatic obiectivele au fost atinse iar efectele

îmbucurătoare pentru ambele părţi.

Pentru ca efectele rezultatelor obţinute să se menţină, propun ca programul de

recuperare prin drenaj limfatic să fie continuat după o pauză de o lună. După această

pauză de o lună i-am recomandat doamnei încă un calup de 10 şedinţe, o şedinţă pe

săptămână pentru menţinerea efectelor obţinute pe un termen îndelungat..

17

BIBLIOGRAFIE

1. Mihail Aurora şi Florica Macovei- „Manual de biologie, clasa a 11-a”, editura

ALL, Bucureşti, 2008.

2. Vodder Emil- “Manual lymph drainage”,1932.

3. Surse web.

18