Naţionalitatea aeronavelor şi înmatricularea lorOrice aeronavă are naţionalitatea statului in ale cărui registre speciale este inscrisă. Cerinţelede bază privind inmatricularea oricărei aeronave reiese din necesitatea exercitării unui controlefectiv asupra acesteia de către statul sub al cărui pavilion navighează. Controlul menţionat sereferă la standardele tehnice privind securitatea navigaţiei bazate pe datele fixate in certificatelede navigabilitate ale aparatelor de zbor şi dosarele privind aptitudinile tehnice şi profesionale aleechipajului.Sunt distinse două tipuri de aeronave: aeronave de stat şi aeronave civile. Distincţia dată nueste efectuată in baza criteriului proprietăţii ci in dependenţă de funcţiile ре саге le indeplinescaeronavele. Aeronave de stat sunt considerate cele aparate de zbor, care indeplinesc funcţii deDIP_3.indd 395 10/13/2009 11:31:00396 Drept Internaţional publicapărare, vamale, de poliţie şi servicii poştale. Prin eliminare, toate celelalte aeronave sunt consideratecivile.788In temeiul Convenţiilor de la Chicago pentru reglementarea traficului aerian internaţionalаu fost stabilite cinci categorii de aeronave, cărora li se acordă, in mod diferenţiat, cinci libertăţiale aerului:1) Aeronave civile care nu efectuează un serviciu de transport pe baze comerciale. Acest tip deaeronave nu transportă pasageri, mărfuri sau corespondenţă şi lor li se asigură: (a) libertatea desurvol fără escală şi (b) libertatea de escală tehnică. Escala tehnică presupune dreptul de a ateriza, fărăinsă a putea imbarca sau debarca pasageri, mărfuri ori corespondenţă.2) Aeronave civile care efectuează servicii comerciale regulate. Acestor tip de aeronave li serecunosc un grup de trei „libertăţi de trafic” sau „libertăţi comerciale” şi anume: (c) libertatea dea debarca mărfuri, pasageri şi corespondenţă pe teritoriul statului a cărui naţionalitate о are aeronava;(d) libertatea de a оmbarca mărfuri, pasageri şi corespondenţă, cu destinaţia pe teritoriul statului a căruinaţionalitate о are aeronava; (e) libertatea de a оmbarca sau debarca mărfuri, pasageri şi corespondenţăprovenind sau avвnd destinaţia pe teritoriul unui alt stat contractant.3) Aeronave civile care efectuează servicii comerciale întâmplătoare. Acestora li se recunosclibertăţile (a) şi (b), dar care nu pot beneficia de cele trei libertăţi comerciale decat in condiţiileimpuse de statul pe teritoriul căruia are loc escala.Principiul de bază stabilit prin Convenţia de la Chicago este că fiecare libertate face obiectulnegocierilor şi acordurilor separate, in special bilaterale, care se incheie intre statele părţi laConvenţia generală. In practică insă, libertăţile (a) şi (b) se recunosc tuturor aeronavele civileale statelor părţi la Convenţia de la Chicago. Cele trei libertăţi comerciale fac insă obiectul unorfoarte intense negocieri, in care sunt luate in considerare interesele specifice ale fiecărei părţi, capacitateaflotei sale aeriene, poziţia geografică, politica comercială şi structura traficului, nivelulconcurenţei etc.4) Aeronave care efectuează servicii de cabotaj. Acest tip de aeronave efectuează serviciicomerciale prin zboruri interioare intre aeroporturile aceluiaşi stat. Momentul esenţial constă inaceia, că asemenea aeronave trebuie să aibă naţionalitatea statului respectiv. Cabotajul cu aeronavestrăine impune autorizarea expresă a statului pe teritoriul căruia urmează să se desfăşoare.5) Aeronave de stat. Acest tip de aeronave nu beneficiază de regimul juridic mai sus menţionat.Ele nu pot survola teritoriul altui stat decat cu autorizarea expresă а acestuia, solicitată in condiţiilestabilite de legislaţia sa internă.789§ 4. Reprimarea actelor ilicite îndreptate contra securităţi aviaţiei civilePrimele acte ilicite indreptate impotriva aeronavelor şi personalului acestora au avut loc lainceputul secolului XX, insă ele erau calificate ca acte criminale şi erau reglementate de legislaţiapenală a statelor.Noţiunea de „act ilicit de amestec in activităţile aviaţiei civile” s-a format in anii 70 ai secoluluiXX.788 Vezi: Raluca Miga-Beşteliu, Drept internaţional. Introducere оn dreptul internaţional public, Bucureşti, EdituraALL, 1997, pag. 250.789 Ibidem, pag. 250-251.DIP_3.indd 396 10/13/2009 11:31:01Capitolul XV. DREPTUL INTERNAŢIONAL AERIAN 397In 1963, la Tokio, a fost adoptată Convenţia referitoare la infracţiuni şi alte acte săvarşitela bordul aeronavelor. In această Convenţie pentru prima dată a fost determinată noţiunea decapturare a aeronavei civile. Capturarea aeronavei civile este situaţia „cand persoana, care se află labordul aeronavei, prin intermediul forţei sau ameninţării cu forţa, a săvarşit un act de amestec,capturare sau alt tip de acţiune ilicită cu scopul de a efectua controlul aeronavei in timpul zborului”.

790 Concomitent, Convenţia reglementează şi alte infracţiuni penale, care pot avea loc labordul aeronavelor: furtul, omorul, transportarea drogurilor etc.Menţionăm, că Convenţia, totuşi, nu califică capturarea aeronavei ca o crimă şi, in legăturacu aceasta, rolul ei in combaterea terorismului aerian a fost limitat.Sfarşitul anilor 60 s-a soldat cu o creştere considerabilă a numărului actelor ilicite in aviaţiacivilă internaţională. Aceasta a dus la o activizare a Comunităţii internaţionale in lupta cu terorismulaerian. Astfel, Adunarea Generală a ONU prin hotărarile sale 2551 (XXIV) din 12 decembrie1969 şi 2645 (XXV) din 25 noiembrie 1970 a chemat statele lumii să intreprindă măsurile necesarein scopul de a nu permite actele ilicite de amestec in activităţile aviaţiei civile şi de a persecutapersoanele care săvarşesc aceste acte.In 1970, la Haga, a fost adoptată Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite a aeronavelor,791 iar in 1971, la Montreal, Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate contrasecurităţi aviaţei civile.792Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Haga din 1970 privind reprimarea capturăriiilicite a aeronavelor, „Orice persoană, aflată la bordul aeronavei in zbor, care:a) ilicit, prin aplicarea forţei sau ameninţarea cu forţa, sau prin oricare altă formă deameninţare, capturează această aeronavă sau efectuează controlul asupra ei, sau intenţionează săsăvarşească asemenea acţiuni, saub) este complice a persoanei, care a săvarşit sau intenţionează să săvarşească asemeneaacţiuni,comite un delict (infracţiune de drept comun)”.Art. 2 al Convenţiei menţionate obligă statele-contractante să aplice pentru infracţiunileindicate cele mai severe sancţiuni.Conform prevederilor art. 1 al Convenţiei de la Montreal din 1971 privind reprimarea actelorilicite indreptate contra securităţi aviaţiei civile, „orice persoană comite delict, in caz dacă eain mod ilicit şi premeditat:a) comite un act de violenţă faţă de o persoană care se află la bordul aeronavei in zbor, incazurile cand acest act poate prezenta pericol pentru securitatea aeronavei; saub) distruge aeronava, care se află in exploatare, sau cauzează deteriorări aeronavei, care o scotdin uz sau care pot prezenta pericol pentru ea in zbor; sauc) plasează, sau comite acţiuni care duc la plasarea pe aeronava aflată in exploatare, sau prinoricare alt tip de acţiuni, dispozitive sau substanţe, care pot distruge această aeronavă sau i-i potprovoca deteriorări, sau cauzează deteriorări care o scot din uz, sau cauzează deteriorări care potprezenta pericol pentru aeronavă in timpul zborului; saud) distruge şi deteriorează utilajul aeronavigaţional sau se amestecă in procesul de exploatarea acestui utilaj, dacă aceste acte pot prezenta pericol pentru securitatea aeronavelor in zbor; sau790 Doc. ICAO, 8665, Art. XI.791 Doc. ICAO, 8920.792 Doc. ICAO, 8966.DIP_3.indd 397 10/13/2009 11:31:02398 Drept Internaţional publice) comunică date minciunoase invederate, creand prin aceasta pericol pentru securitateaacestei aeronave in zbor.”Art. 3 al acestei Convenţii obligă statele-contractante să sancţioneze in cel mai sever modpersoanele care vor comite infracţiunile menţionate.De menţionat, că un rol important in lupta cu combaterea terorismului aerian il joacăconvenţiile bilaterale.§ 5. Organizaţiile internaţionale în domeniul aviaţiei civileIn dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional aerian un rol important il joacăorganizaţiile internaţionale in domeniul aviaţiei civile, numărul cărora este aproximativ de 40instituţii interguvernamentale.793Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (ICAO) a fost constituită prin Partea a II-a aConvenţiei de la Chicago din 1944 privind aviaţia civilă internaţională. Ea şi-a inceput activitateain 1947, an in саге а dobandit şi statutul de instituţie specializată a O.N.U. ICAO are о seriede importante atribuţii urmărind dezvoltarea continuă a transporturilor aeriene internaţionale,in special, prin uniformizarea normelor şi procedurilor care să asigure securitatea navigaţieiaeriene.Din punct de vedere instituţional, ICAO este organizată după structura clasică a organizaţiilorinternaţionale, avand trei organe principale: Adunarea, care reuneşte reprezentanţii tuturor statelormembre, cu atribuţii administrative şi instituţionale; Consiliul, format din 30 de membri, aleşi pe

perioade de cate trei ani, care asigură reprezentarea in acest organ a statelor cu cel mai intinstrafic aerian, a celor mai active in acordarea de facilităţi pentru navigaţia aeriană, precum şi aprincipalelor regiuni geografice. ICAO dispune şi de un Secretariat, cu sediul actual la Ottawa.OACI cuprinde 183 de state membre şi işi are sediul la Montreal (Canada), dispunand şi de7 oficii regionale.In articolul 44 al Convenţiei de la Chicago se stipulează că ICAO are ca obiective esenţialedezvoltarea principiilor şi a tehnicii navigaţiei aeriene internaţionale, precum şi siguranţa şiextinderea transporturilor aeriene internaţionale. Pentru realizarea acestor obiective, ICAOtrebuie:- să asigure dezvoltarea ordonată şi sigură a aviaţiei civile internaţionale in lumea intreagă;- să incurajeze in scopuri paşnice tehnica construcţiei şi exploatării aeronavelor;- să incurajeze dezvoltarea căilor aeriene, aeroporturilor şi instalaţiilor de navigaţie aerianăpentru folosirea aviaţiei civile internaţionale;- să pună la dispoziţie popoarelor lumii transporturile aeriene sigure, regulate, eficace şieconomice de care au nevoie acestea;- să asigure ca drepturile statelor contractante să fie integral respectate şi ca fiесаге statcontractant să aibă о posibilitate echitabilă de a exploata intreprinderi de transport aerianinternaţional;- să evite orice discriminare intre statele contractante;- să amelioreze siguranţa zborului in navigaţia aeriană internaţională;793 Vezi: Курс международного права. В 7 т. Т. 5. Отрасли международного права/В.С.Верещетин, С.В.Виноградов,Г.М.Даниленко, Москва, ≪Наука≫, 1992, pag. 159.DIP_3.indd 398 10/13/2009 11:31:03Capitolul XV. DREPTUL INTERNAŢIONAL AERIAN 399- să favorizeze, in general, dezvoltarea aeronauticii civile internaţionale sub toate aspectelesale.In ansamblul activităţilor ICAO, rolul cel mai activ revine Consiliului intrucat acesta: arecompetenţa de a incheia acorduri, cu state sau alte organizaţii internaţionale, pentru gestiuneaunor servicii sau a unor instalaţii necesare asigurării securităţii zborurilor internaţionale. Concomitent,Consiliul are largi atributii de tip jurisdicţional, pentru soluţionarea diferendelor ce potapare intre statele membre ale ICAO. Consiliul, in afară de aceasta, elaborează şi controlează aplicareaa numeroase “stan-darde” şi “metode”, саге, prin continua actualizare a Anexelor Convenţieide la Chicago, vizează să asigure uniformizarea şi optimizarea regulilor după care se desfăşoarătransporturile aeriene internaţionale.794In anul 1955, din iniţativa Consiliului Europei şi cu sprijinul activ al ICAO, а fost organizatăConferinţa Europeană a Aviaţiei Civile, care are drept scop abordarea complexă a problemeloraviaţiei civile internaţionale. Sediul organizaţiei este oraşul Strasbourg. Organele principale aleConferinţei Europene a Aviaţiei Civile sunt: Comisia plenară, Consiliul coordonator şi Comitetelepermanente. Comisia plenară se adună in sesiune o dată in an şi aprobă programul deactivitate şi bugetul organizaţiei, alege preşedintele Conferinţei (pentru o perioadă de trei ani),vicepreşedintele şi preşedinţii comitetelor permanente.In 1960, in baza Conventiei internaţionale EUROCONTROL privind cooperarea pentrusiguranţa navigaţiei aeriene, a fost creată Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene(EUROCONTROL). Sediul organizaţiei este la Bruxelles. Principalul obiectiv al acestei organizaţiieste realizarea unui sistem european sigur şi ordonat de control al traficului aerian.Organul suprem al Organizaţia Europeană pentru Siguranţa Navigaţiei Aeriene este Comisiapermanentă pentru asigurarea securităţii navigaţiei aeriene din care fac parte miniştrii aviaţieicivile şi miniştrii apărării ale statelor membre la EUROCONTROL.In Africa există Comisia Africană pentru Aviaţia Civilă (CAAC), constituită in 1969, la Adis-Abeba, de către 32 de state membre a Organizaţiei Unităţii Africane şi Agenţia pentru SiguranţaNavigaţiei Aeriene оn Africa şi Madagascar (ASNAAM), constituită in 1959, la San-Lui (Senegal), decătre 12 state membre a Uniunii Franceze.Sediul CAAC este la Adis-Abeba (Etiopia). Organul suprem al organizaţiei este Sesiuneaplenară, care se reuneşte o dată in doi ani. Sesiunea alege preşedintele şi vicepreşedintele CAACşi adoptă programul de activitate şi bugetul organizaţiei.Sediul ASNAAM este la Dacar (Senegal). Organul suprem al Agenţiei este Consiliul administrativ,care se reuneşte odată in trei luni. Hotăririle Consiliului administrativ sunt obligatoriipentru toţii membrii Agenţiei şi sunt adoptate cu o majoritate simplă de voturi, cu excepţiahotăririlor pe probleme speciale, care se adoptă cu două treimi de voturi.

In America Latină există două organizaţii regionale in domeniul aviaţiei civile: ComisiaLatinoamericană pentru Aviaţia Civilă (CLAAC) şi Corporaţia Central-Americană pentru deservireaNavigaţiei Aeriene (CCANA).CLAAC a fost fondată in 1973, sediul avandu-l la Mexico (Mexico). Membri ai organizaţieisunt toate statele Americii de Sud şi din Zona Caraibilor. Organul suprem al CLAAC este Assambleia,care se reuneşte odată in doi ani şi Comitetul executiv, care dirigează activitatea cotidianăa organizaţiei.CCANA a fost fondată in 1960, sediul avandu-l la Tegusigalpa (Honduras). Membri ai CCANAsunt cinci state: Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Salvador. Organul suprem794 Vezi: Raluca Miga-Beşteliu, op. cit., pag. 252.DIP_3.indd 399 10/13/2009 11:31:04400 Drept Internaţional publical CCANA este Consiliul administrativ. Este unica organizaţie internaţională care efectuiazăactivităţi de deservire a navigaţiei aeriene.In Orientul Mijlociu există Consiliul pentru Aviaţia Civilă a Statelor Arabe (CACSA), fondat in1967 in baza rezoluţiei Ligii Statelor Arabe din 21 martie 1965.Un rol important in dezvoltarea aviaţiei civile şi stabilirii regimului juridic al aviaţiei civileil joacă organizaţiile internaţionale neguvernamentale, cum ar fi: Asociaţia Internaţională aTransportatorilor Aerieni (IATA), Organizaţia Internaţională a Aeroporturilor Civile (OIAC),Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Dispecerilor Navigaţiei Aeriene (FIADNA), FederaţiaInternaţională a Asociaţiilor Piloţilor (FIAP), Federaţia Internaţională a Astronauticii (FIA),Federaţia Internaţională a Transportului Aerian Privat (FITAP).