Tema 1Cauzele care inlatura caracterul penal al fapte.1. Notiuni generale cu privire la cauzele care inlatura caracterul penal al faptei.2. Legitima aparare.3. Starea de extrema necessitate.4. Deosebirile dintre legitima aparare si starea de extrema necessitate.5. Retinirea infractorului.6. Constringerea fizica sau psihica.7. Riscul intemeiat.8. Executarea ordinului sau dispozitiei superiorului.1.Pentru ca o fapta savirsita de o persoana sa antreneze raspunderea penala aceasta trebuie sa constituie o infractiune adica sa corespunda reglementarii cuprinse in al.1 al art.14, lipsa oricareia dintre trasaturile esentiale ce definesc infractiunea inlatura caracterul penal al faptei. Legitima aparare starea de extrema necessitate, retinerea infractorului constringerea fizica sau psihica, riscul intemeiat si executarea ordinului sau dispozitiei superiorului reprezinta cause care inlatura caracterul penal al faptei. In asemenea situatii fapta desi este prevazuta de legea penala nu intruneste trasatura vinovatiei ceea ce are drept urmare faptul ca actiunea sau inactiunea respectiva nu va constitui o infractiune . Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt prevazute intr-un capitol separat in continutul partii generale al codului penal capitolul 3 care contine art.35-40 cu indece 1.

2.Legitima aparare potrivit al.1 art.36 nu constituie o infractiune fapta care fiind prevazuta de legea penala este savirsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct imediat, material si real indreptat impotriva sa a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. (al2. Art.36).Din punct de vedere juridic legitima aparare reprezinta o actiune legala adica o actiune care este permisa si stimulate de lege precum si de constitutia RM. Din punct de vedere social legitima aparare este lipsita de pericol social deoarece constituie un mijloc de aparare a drepturilor si intereselor persoanei un mijloc de lupta cu criminalitatea si indeosebi cu cea violenta si indreptata impotriva vietii sanatatii si patrimoniului persoanei.Mai mult ca atit legitima aparare joaca si rolul de instrument de prevenire a infractiunilor din reglementarea legitimei aparari rezulta ca acesteia ii sunt caracteristice 2 laturi si anume1) Atacul2) AparareaLegea penala instituie anumite conventii atit pentru atac cit si pentru aparare in lipsa carora legitima aparare devine inexistenta. Legitima aparare presupune in primul rind un atac, o actiune agresiva care justifica apararea prin mijlocirea carora se inlatura atacul.Prin atac se intelege o actiune savirsita cu intentia de a vatama valorile sociale enumerate in continutul al.2 art.36.Prin atac in sensul legii penale se intelege fapta unei persoane care se indreapta asupra altei persoane cu intentia de a o vatama sau omori sau cu intentia de a distruge sustrage, delapida patrimonial acesteia utilizind forta proprie precum si alte instrumente si mijloace capabile de a produce rezultatul urmarit.

Atacul trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:1) Sa fie material2) Sa fie direct3) Sa fie imediat4) Sa fie real5) Sa fie indreptat inpotriva persoanei a unui tert sau impotriva unui interes public6) Sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul public.Atacul trebuie sa fie material adica trebuie sa se realizeze prin fapte de natura sa provoace modificari materiale sau fizice valorilor sociale impotriva carora se indreapta. De regula atacul se produce prin folosirea fortei fizice sau a acesteia asociata cu anumite instrumente si mijloace capabile sa produca urmarea dorita de atacant. Atacul trebuie sa constea intr-o manifestare concreta din partea atacantului, atacul savirsit prin violente verbale sau prin amenintari nu constituie un atac material si deaceea impotriva acestuia nu trebuie sa se reactioneze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Atacul trebuie sa fie direct atunci cind prin acesta se creaza un pericol ce ameninta direct valorile ce pot forma obiectul legitimii aparari. Atacul este direct atunci cind intre actiunea atacantului si victima exista un contact fizic nemijlocit dar in sensul legii penale va exista un atac direct si atunci cind sub aspect fizic nu exista un contact nemijlocit cu o valoare pusa in pericol insa in felul in care se actioneaza aceasta este direct amenintata. Caracterul imediat al atacului fixeaza in timp desfasurarea acestuia incadrindul intr-un anumit interval in care poate interveni o aparare legitima, atacul este considerat imediat atunci cind actiunea lui a inceput sau este gata sa inceapa tinind cont de toate imprejurarile concrete ale cauzei. (ex: in cazul in care atacantul indreapta mina in buzunar pentru a lua arma, in acest interval de timp apararea poate intervene pentru a respinge atacul, nu se admite o legitima aparare dup ace atacul sa consumat). Atacul este real sau atacul trebuie sa fie real adica in mod obligator trebuie sa ameninte real o valoare sociala aparata de legea penala, nu se admite legitima aparare contra unui atac care este doar presupus contra acestuia trebuie sa fie luata masuri de precautie care sa nu constea in fapta prevazuta de legea penala. Legitima aparare este permisa numai impotriva infractiunii intentionate savirsite cu intentie directa sau indirecta si este inadmisibila sau ilegala legitima aparare indreptata contra unei infractiuni imprudente. Nmai un pericol grav creaza celui ce se apara o stare speciala de constringere sub imperiul caruia se reactioneaza, caracterul grav al pericolului rezulta din urmarile grave pe care acesta lea-r putea produce daca nu sar intervene urmari care ar putea consta in pierderea vietii, vatamarii corporale sau in distrugerea unui bun. Gravitatea pericolului trebuie apreciata in situatii concrete nu numai in raport cu importanta valorii atacate ci si cu conditiile de loc, timp in care sa produs atacul si toate circumstantele cauzei prin a caror interventie se poate spori gravitatea sa. Prin aparare se intelege actul prin care cel atacat sau persoana ii vine in ajutor incearca sa inlature atacul cu toate caracteristicile sale, apararea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:1) Sa fie realizata printr-o fapta prevazuta de legea penala ca infractiune2) Apararea trebuie sa fie indreptata numai impotriva atacantului3) Apararea este admisa pentru a respinge un atac indreptat atit impotriva intereselor personale cit si impotriva unui interes public4) Fapta savirsita in aparare trebuie sa fie proportionala cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care sa produs atacul.Pentru a se pune problema legitimii aparari se cere ca apararea prin care se inlatura atacul sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Daca atacul este respins prin savirsirea unei fapte neprevazute de codul penal nu se mai pune problema legitimii aparari in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Numai cel care ataca prin actiunile sale poate deveni obiect al actelor de aparare, cauzarea de daune altor persoane (sotului, sotiei, rudelor, copiilor), atacantului nu poate constitui un act de aparare legitima persoanei atacante in procesul legitimii aparari I se pot cauza atit daune fizice cit si material iar dreptul la legitima aparare il are nu numai cel atacat dar si un tert.Dreptul la legitima aparare este determinat si in constitutia RM si poate fi realizat numai prin actiuni active atit din partea victimei cit si din partea altor persoane, contraatacul se admite nu numai atunci cind reprezinta unicul mijloc de aparare dar si atunci cind persoana atacata ar fi putut scapa de sub amenintare utilizind alte posibilitati cum ar fi: fuga, alarma etc. Legitima aparare trebuie in mod obligator sa fie incadrata in limitile acesteia pentru a deveni cauza care inlatura caracterul penal al faptei, pentru ca apararea sa fie legitima trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre fapta savirsita in aparare si atacul care a determinate. De fapt legitima va fi considerate apararea care vadit nu a depasit caracterul si pericolul atacului, va fi legitima acea aparare in rezultatul careea atacantului ia fost provocata o dauna nu numai mai mica sau egala dar si mai mare in raport cu cea evitata. In procesul aprecierii proportionalitatii intre fapta savirsita in aparare si atac organelle judecatoresti trebuie sa ia in vedere toate imprejurarile obiective si subiective ale savirsirii faptei, intensitatea atacului, obiectul asupra caruia acesta sa indreptat, instrumental utilizat de atacant si modul lui de aplicare forta si posibilitatile atacantului si aparatorului ( virsta, sexul, starea santasii si altele), precum si timpul si locul comiterii faptei.Teoria dreptului penal releva existent urmatoarelor forme ale depasirii limitilor legitimii aparari:1) Necorespunderea vadita dintre instrumental atacului si apararii.2) Necorespunderea vadita dintre intensitatea atacului si apararii.3) Necorespunderea vadita dintre metodele atacului si apararii.4) Apararea cu mijloace si metode ce prezinta pericol pentru viata si sanatatea mai multor pesoane.5) Apararea dupa momentul consumarii atacului.(daca celui ce se apara ii este clar acest moment).Este in drept sa recurga la legitima aparare sic el care este atacat de catre o persoana iresponsabila sau de catre un minor insa daca cel atacat este in cunostinta de cauza asupra acestor semene ale atacantului dreptul la aparare apare numai atunci cind nu a fost prezenta o alta posibilitate pentru lichidarea pericolului.

Starea de extrema necessitate: art.38 CP RM.Viata a demonstrate ca in realitatea obiectiva exista situatii in cadrul carora anumite valori sociale ocrotite de legea penala sunt puse in pericol iar salvarea acestora este posibila numai prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Ca si legitima aparare starea de extrema necessitate reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, comform dispozitiilor al(2), art 38, este in stare de extrema necessitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei pesoane ori un interes public de la un percol ininent care nu poate fi inlaturat altfel. Potrivit legii prin stare de extrema necessitate se are in vedere situatia in care inlaturarea unui pericol ce ameninta interesele personale ale societatii si statului e posibila numai prin cauzarea unui prejudiciu mai mic altor relatii si valori sociale ocrotite de lege penala. Din punct de vedere juridic actiunea savirsita in stare de extrema necessitate este nondeligventa, din punct de vedere social actiunea savirsita in starea de extrema necessitate este reglementata in literature de specialitate sub un dublu aspect, unii autori considera ca aceasta este lipsita de pericol social altii insa sunt de parerea ca la extrema necessitate exista un anumit pericol social intrucit in cadrul acesteaia se ciocnesc doua interese ambele aparate de legea penala iar salvarea unuia dintre acestea uneori se poate face numai provocind vatamari, prejudicii unui alt obiect al apararii penale.

12.02.2015 (prelegere)Data de 18.02.2015 inlocuire in loc de dr.familiei prelegere la dr.penal.Data de 26.02.2015 inlocuire dr.familieiData de 04.03.2015 dr.penalDreptul la extrema necessitate il au toti cet. Insa exista categorii de personae de pilda : politistii angajatii serviciului antiincendiar care sunt obligati sa indeplineasca actiuni pentru inlaturarea unui pericol, neindeplinirea carora atrage dupa sine aparitia unei raspunderi juridice itrucit actiunile legate de inlaturarea unui pericol cauzeaza anumite daune unor relatii sociale aparate de legea penala ele pot fi considerate social utile sau nondelegvente numai daca se va constata prezenta unui sir de conditii ce caracterizeaza isasi pericolul si actiunile indreptate spre inlaturarea acestuia. Temei pentru stari de extrema necessitate pot servi: cutremurul de pamint, incendiile devastatoare, inundatiile, starea sanatatii, defectele unor mecanisme lucratoare, comportamentul neadecvat al animalelor domestic cit si salbatice etc.Infractiunea ca izvor de aparitie a pericolului social in cazul starii de extrema necesitate poate fi atit intentionata cit si imprudenta, de pilda: incendiul care provoaca aparitia unei stari de extrema necesitate poate fi aparea atit din intentie cit si poate fi rezultatul unui comportament neglijent cu focul. Condtitiile de extrema necesitate sunt urmatoarele:1) Existenta unui pericol ininent2) Pericolul dat trebuie sa ameninte interesele persoanei ale statului, societatii.3) Actul de salvare trebuie sa constituie singurul mijloc de inlaturare a pericolului.4) Dauna cauzata in mod obligator trebuie sa fie mai mica decit cea evitata.5) Actul de salvare trebuie sa se realizeze prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.1.Pericolul este ininent atunci cind ameninta cu producerea sa si este in imediata apropiere a declansatii sale fara sa mai fie posibila luarea unor altor masuri indreptate spre prevenirea acestuia, pericolul dat trebuie sa fie real si vadit, osimpla banuiala a declansarii unui pericol nu poate justifica actul de salvare. 2.Pericolul trebuie sa ameninte viata si sanatatea persoanei, drepturile si libertatile acesteia, societatea si statul. Evident ca actiunile care sunt realizate prin fapte de extrema necesitate sunt indreptate sprea apararea acestor valori. Apararea prin extreama necesitate a altor valori sociale care nu sunt ocrotite de legea penala nu pot fi considerate temei pentru aparitia starii de extrema necesitate si evident nu sunt savirsite in conditiile acesteaia.3.Actul de salvare trebuie sa reprezinte unica posibilitate de inlaturare a pericolului, legea impune conditia ca inlaturarea pericolului sa nu fi fost posibila prin alt mijloc, prin folosirea unui alt mod decit acela la care a recurs faptuitorul. Pentru a se constata daca persoana a avut si alte posibilati si ca si a dat seama de ele va fi necesar sa se examineze o serie de imprejurari si conditii care se refera la persoana faptuitorului, la starea sa psiho-fizica fiind necesar totodata sa se determine conditiile in care a aparut pericolul.4.Extrema necesitate exista atunci cind dauna provocata este mai mica sau in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata. (al.3 art.38).5.Actiunea savirsita in stare de extrema necesitate trebuie sa fie sub aspect normal similara cu o componenta de infractiune prevazuta in partea speciala a CP RM, daca fapta realizata in conditiile starii de extrema necesitate nu este prevazuta de CP in calitate de infractiune nu se mai pune problema existentei starii de extrema necesitate in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

Deosebiri dintre starea de extrema necesitate si Cunoscind cele doua cauze si conditiile ce le contureaza putem constata prezenta unor asemanari si deosebiri intre ele, in ambele cazuri faptele sunt savirsite pentru inlaturarea unui pericol ce ameninta persoana proprie, o alta persoana sau un interes public. Si legitima aparare si starea de extrema necesitate reprezinta cauze care inlatura caracterul penal al faptei co toate ca in ambele situatii actiunile savirsite sub imperiul acestora reprezinta infractiuni pedepsite de partea speciala a CP, cu toate acestea ambele institutii se deosebesc esential una de cea lalta prin urmatoarele.L.AStarea de extrema necesitate

Izvor de aparitie a pericolului social1.Atit actiunile ilegale ale persoanei cit si calamitatile naturale, sociale, defectele unor mecanisme lucratoare comportamentul animalelor etc.

Dauna cauzata

Poate fi mai mica egala sau mai mare in raport cu dauna evitataPoate fi mai mica, in cazuri exceptionale egala cu dauna evitata

Actiunea de salvare

Este legala chiar si atunci cind cel atacat a acut si alte posibilati pentru a evita pericolul .Este unica posibilitate pentru inlaturarea pericolului

Prejudiciul cauzat

Nu este recuperat potrivit art.1401 CCEste recuperat in conformitate cu prevederile art.1402 CC

Regulamentul cu privire la situatiile exceptionale si la modul de acumulare si prezentare a informatiei in domeniul .. in caz de situatii exceptionale publicat in MF 19 noiembrie 2010.

Retinerea infractorului.In conformitate cu dispozitiile art.37 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savirsita in scopul retinerii persoanei care a comis o infractiune si al predarii ei organelor de drept. Teoria si practica DP sustin ca actiunile cetatenilor care sunt indreptate spre combaterea actelor criminale sunt legitime si nu atrag dupa sine raspunderea penala chiar daca prin asemenea actiuni acestia au provocat infractorilor careva daune, daca actiunile realizate in scopul retinerii infractorului corespund pericolului atentatului criminal si circumstantelor in care a fost efectuata retinerea. Savirsirea actiunilor criminale de catre un faptuitor da nastere obligatiei acestuia de a raspunde penal, de aceea din punct de vedere juridic retinerea infractorului reprezinta o actiune legala. Dreptul de a retine infractorul reprezinta un drept subiectiv al tuturor cetatenilor pentru politisti insa si persoanele care au statut special de acest gen aceasta reprezinta o obligatie de serviciu intrucit retinerea infractorului de cele mai dese ori este legata de provocarea unui anumit prejudiciu se pune problema care sunt conditiile retinerii in cadrul carora retinerea poate fi considerata legitima. O prima conditie se refera la comportamentul infractorului si anume este prezenta unei infractiuni savirsite de cel asupra caruia se indreapta actiunile de retinere. In unele cazuri acest fapt nu necesita de a fi dovedit intrucit de pilda: suntem in prezenta suntem in prezenta unei sentinte de condamnarea intrata in vigoare. Cetatenii de rind de obicei pot recurge la actiuni de retinere nemijlocit in procesul comiterii infractiunii sau imediat dupa consumarea acesteaia. Retinerea penala nu poate fi aplicata fata de persoanele care au comis un delict contraventional, care nau implinit virsta raspunderii penale precum si fata de cele iresponsabile. Temei pentru retinere serveste o fapta prevazuta de partea speciala a codului penal.

17.02.2015 (prelegere continuare)Al 2-lea semn constitutiv al retinerii infractorului: cea dea doua conditie ce se refera la comportamentul persoanei se refera la faptul ca cel care urmeaza sa fie retinut in cazul in care primeste cererea, rugamintea persoanei ce urmeaza sa realizeze retinerea fuge adica se eschiveaza de la procedura retinerii infractorului. In conformitate cu dispozitiile art.168 cod de procedura penala al RM orcine este in drept sa prinda si sa aduca fortat la politie sau la o alta autoritate publica persoana prinsa asupra faptului savirsirii unei infractiuni sau care a incercat sa se ascunda sau sa fuga imediat dupa savirsirea infractiune, in conformitate cu al.2 aceluiasi articol persoana prinsa in conformitate cu al.1 persoana poate fi legata in cazul opunerii rezistentei retinerii daca sunt temeiuri rezonabile de a presupune ca persoana prinsa are asupra sa arma ori alte obiecte periculoase sau obiecte care prezinta interes pentru cauza penala persoana care a prinso poate sai controleze hainele si sa ea obiectele respective pentru a le treansmite organului de urmarire penala. In conformitate cu art.166 CPP organul de urmarire penala (OUP), are dreptul sa retina persoana in unul din urmatoarele situatii:1. Daca aceasta a fost prinsa in flagrant delict2. Daca martorul ocular inclusiv victima indica direct ca anume acesta persoana a savirsit infractiunea.3. Daca pe corpul sau hainele persoanei la domiciliul ei sau in unitatea de transport sunt descoperite urme evidente ale infractiunii.O cerinta esentiala a retinerii consta in retinerea anume acelei persoane care a comis infractiunea. Greseala admisa in identitatea retinutului exclude dreptul la retinerea acestuia care in prezenta vinovatiei si a unui subiect special atrage dupa sine raspunderea penala in conformitate cu dispozitiile art.308 CP O alta conditie a retinerii se refera la dauna care este realizata in procesul comiterii actelor de retinere, aceasta poate fi de origine fizica sau materiala si este provocata in mod fortat. Dauna fizica se exptima in provocarea daunelor corporale, iar cea materiala in deteriorarea mijlocului de transport distrugera unui bun etc. In timpul comiterii unei infractiuni retinerea este posibila numai in cazul cind persoana descoperita asupra faptului drept raspuns la cerinta de a merge la organul de drept corespunzator fuge de la executarea acestei rugaminti, dupa consumarea infractiunii dupa finalizarea tuturor etapelor acesteaia retinera este legitima daca este realizata imediat dupa consumarea infractiunii. Dauana cauzata infractorului in procesul retinerii trebuie sa fie in corespundere cu gradul prejudiciabil al infractiunii realizate de cel retinut precum si cu circumstantele in care a fost realizata retinerea, daca reesim din faptul ca infractiunea reprezinta fapta prin care se provoaca un prejudiciu obiectului ocrotirii penale iar retinerea reprezinta o actiune exprimata in provocarea unei daune persoanei care a comis infractiunea atunci proportionala va fi retinearea in cazul in care prejudiciul cauzat infractorului nu depaseste vadit dauna pe care el personal a cauzato. Cu alte cuvinte retinerea va fi considerata legitima atunci cind infractorului i se va provoca o dauna mai mica egala sau putin mai mare in raport cu dauna provocata de acesta. Scopul retinerii consta in aducerea persoanei care a comis o infractiune la organul abilitat ca mijloc de realizare a sarcinilor justitiei, depasirea masurilor realizate in scopul retinerii constau in : Necorespunderea vadita a acestora caracterului si daunelor provocate de infractiune, precum si in raport cu circumstantele retinerii.Deasemenea se va considera o depasire a limitelor retinerii atunci cind infractorului ea fost provocata o dauna in conditiile in care aceasta din urma nu reprezenta unica posibilitate de realizare a retinerii. In conformitate cu al.1 lit( j ) art.76.Intre legitima aparare si retinerea infractorului exista multe asemanari ambele provoaca persoanei daune fizice si materiale, temeiul realizarii acestora consta in actiuni ilegale, ambele contin aceeasi esenta juridica precum si aceeasi caracteristica a proportionalitatii dintre actiune si depasirea acesteia. Se deosebesc aceste 2 institutii prin urmatorele :1. Legitima aparare in calitate de temei prevede savirsirea de catre o persoana a unei fapte prejudiciabile. La retinere pe linga acest temei apare si incercarea infractorului de a se eschiva de la retinere.2. In cazul legitimii aparari actiunile realizate in scopul apararii pot fi savirsite atit impotriva minorilor cit si iresponsabililor. Retinerea acestora insa este absolut interzisa deoarece acestea nu reprezinta subiecti.3. Legitima aparare are loc in procesul tentativei. Retinerea insa este posibila in etapa tentativei cit si cum este de cele mai dese ori la etapa infractiunii consumate.4. La legitima aparare avind in vedere caracterul si gradul de pericol social al atentatului este permisa provocarea sau cauzarea oricarei daune atacantului. La retinere insa omorirea persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni este inadmisibila.5. Scopul legitimii aparari consta in apararea intereselor persoanei, societatii, statului de orice atentat criminal. La retinere scopul acesteia consta in aducerea infractorului in fata organelor de drept.Omorirea infractorului in scopul retinerii reprezinta un caz exceptie care se admite numai in situatia retinerii infractorilor deosebit de periculosi si care opun rezistenta armata.

Subiectul: Constringerea fizica sau psihicaConstringerea fizica cunoscuta si sub denumirea forta majora exista atunci cind o persoana este determinata de o energie straina umana sau de alta natura, irizistibila sa savirseasca o fapta prevazuta de legea penala. In conditiile constringerii fizice faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza ca un simplu instrument sub influenta unei energii straine savirsind o fapta prevazuta de legea penala dar nefiind in stare sa opuna rezistenta energiei care il oprima adopta conduita care ii este impusa. In conformitate cu al.1 art.39 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constringerii fizice sau psihice daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sasi dirijeze actiunile. Cauzarea de daune in conditiile constringerii fizice sau psihice are multe puncte de tangenta cu celelalte cauze care inlatura caracterul penal al faptei si in primul rind cu starea de extrema necesitate. In ambele situatii este prezenta o circumstanta exceptionala sub imperiul careea persoana este impusa sa actioneze, autonomia institutiei date prevazute la art.39 reese din conditiile acesteia care sunt:1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura fizica. aceasta inseamna ca forta straina care exercita constringerea trebuie sa actioneze direct in momentul savirsirii faptei asupra fizicului persoanei care comite acea fapta, aceasta care il impiedica pe cel constrins sa-si dirijeze in mod liber constiina poate consta in energia unei persoane, de pilda: o persoana forteaza mina unui finctionar pentru ca acesta sa semneze un act fals.2. Constringerea trebuie sa fie irezistibila 3. Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala.

Constringerea fizica poate constata si intron fenomen natural de exemplu inzapezirea, vint puternic.Sau intron process fiziologic care impiedica persoana constrinsa sa actioneze conform obligatiilor sale de pilda mediccul care sufera un atac de cord.De alt fel pentru inlaturarea caracterului penal al faptei nu reprezinta nici o importanta faptul daca persoanele care au efectuat constringerea erau sau nu responsabile.Constringerea trebuie sa fie irezistibila adica persoana constrinsa sa nu fi putut actiona in scopul acordarii rezistentei actiunilor de constringere. Pentru existenta constringerii fizice nu este suficient ca persoana constrinsa sa fi savirsit sub imperiul presiunii exercitate asupra sa o fapta prevazuta de legea penala ci mai este necesar ca acea persoana sa nu fi putut opuna rezistenta fara vri-un pericol pentru ea. Daca persoana constrinsa are posibilitatea de a anihila cu mijloacele proprii ce pot fi utilizate fara pericol presiunea exercitata asupra energiei sale fizice atunci caracterul penal al faptei savirsite in aceste conditii nu va fi inlaturat si respectivul cetatean va raspunde penal pentru faptele sale deoarece a avut posibilitatea de asi determina si dirija in mod liber vointa. In acest context mentionam prevederile al.2 art.39.Pentru a stabili daca persoana intradevar a fost supusa constringerii fizice obligator este necesar sa analizam posibilitatea concreta pe care a avuto cel constrins de a inlatura efectele constringerii acesta posibilitate urmind a fi evaluata in raport cu itensitatea energiei straine precum si cu circumstantele acelei cauze cu puterea si cu mijloacele de opunere de care dispunea cel constrins.

18.02.2015 (prelegere)3.(de la constringerea fizica), Fapta savirsita sub imperiul constringerii trebuie sa fie prevazuta de legea penala, pentru a deveni incidenta institutia constringerii fizice este necesar ca fapta savirsita din cauza ei sa fie prevazuta de legea penala deoarece numai in astfel de situatii se poate pune problema inlaturarii caracterului penal al faptei sub imperiul constringerii fizice se pot savirsi mai ales fapte de omor, de vatamare, distrugere, de incalcare a regulilor circulatiei rutiere, in cele mai multe cazuri asemenea fapte sunt realizate prin impiedicarea faptuitorului de asi indeplini anumite obligatii legale, pentru existenta acestei conditii nu prezinta nici o importanta daca fapta a fost consumata sau a ramas la etapa tentativei, daca este un coautorat sau participatie. Faptele savirsite in conditiile constringerii fizice pot sa constea fie: intr-o actiune (de ex: in cazul falsului savirsit prin fortarea miinii unei persoane), fie printr-o inactiune, atunci cind persoana constrinsa se afla intr-o imposibilitate de asi indeplini la timp obligatia legala, de pilda: un militar nu se reintoarce din concediu in timpul stabilit din cauza inzepazirii trenurilor sau un gardian imobilizat de citeva detinuti nu poate impiedica evadarea altor detinuti.Constringerea fizica sau morala. cu toate ca nu este definita legal separat in continutul CP a RM in teoriile penale occidentale aceasta este definita ca fiind situatia cind o persoana comite o fapta prevazuta de legea penala datorita unei amenintari cu un pericol grav pentru persoana sa ori a alteia pericol care nu putea fi inlaturat in alt mod. Constringerea psihica consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin diferite mijloace asupra psihicului altei persoane, presiune care este soldata cu faptul ca cel constrins nusi mai poate determina in mod liber vointa si este impus de fapt sa comita o infractiune. De fapt in cazul constringerii psihice ca si in situatia celei fizice faptuitorul isi da perfect seama ca actioneaza sub presiunea unei constringeri de natura psihica prin, amenintarea sa sau a altei persoane cu un pericol grav dar nefiind in stare sa inlature pericolul cel ameninta adopta conduita care este impusa si comite astfel o infractiune.Conditiile constringerii fizice sunt:1. Faptuitorul trebuie sa fie supus unei constringeri de natura psihica printr-o amenintare.2. Cel amenintat trebuie sa fie expus unui pericol grav3. Pericolul sa nu poata fi inlaturat decit prin savirsirea unei fapte prevazute de legea penala.Ca si in cazul constringerii fizice constringerea psihica este generata de o forta in cazul celei de a doua aceasta este de natura psihica, anterior cind constringerea psihica nu era prevazuta in CP in situatiile practice aceasta era atribuita starii de extrema necesitate insa actualmente trebuie sa se faca o distinctie dintre acestea doua, deoarece: constringerea psihica este generata ca si starea de extrema necesitate de existenta unui pericol insa de data aceasta pericolul trebuie sa izvorasca numai dintr-o fapta a persoanei mai precis dintr-o amenintare a acesteia asociata unei cereri de a comite o anumita fapta prevazuta de legea penala.Amenintarea vine de la persoana care urmareste realizarea faptei prevazute de legea penala prin intermediul celui amenintat, acesta poate fi verbala sau scrisa uneori unei amenintari verbale i se poate asocia o amenintare materiala, de pilda: descarcarea unui foc de arma in aer.Numai in pericol grav naste urmarea aparitiei unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, daca acesta nu este grav inseamna ca amenintarea nu a fost susceptibila sa produca acea presiune psihica ce caracterizeaza constringerea psihica.Pentru ca fapta savirsita sub imperiul amenintarii sa nu constituie o infractiune este necesar ca in conditiile concrete date ea sa fi fost indispensabila pentru inlaturarea pericolului si totodata sa fi reprezentat singura cale pentru evitarea acesutia, daca pericolul putea fi inlaturat in alt mod de pilda: prin chemarea in ajutor a unei alte persoane, prin denuntare din timp inseamna ca faptuitorul avea sau a avut posibilitatea de a se sustrage presiunii la care a fost supus, folosind aceasta alta cale astfel evitind incalcarea legii penale. Inevitabilitatea pericolului presupune ininenta lui, existenta reala a acestuia. ( constringerea psihica ca si cea fizica legal constatata au ca efect excluderea vinovatiei si odata cu aceasta a caracterului penal al faptei, raspunderea penala pentru fapte comise in stare de constringere fizica sau psihica este inlaturata, deasemenea in principiu este inlaturata si raspunderea civila cu exceptia cazurilor cind este constata existenta unei erori de fapt admisa in comportamentul faptuitorului).Cu toate ca ambele forme de manifestare ale constringerii prevazute la art.39 CP RM au multe puncte de tangenta acestea se deosebesc prin urmatoarele: in timp ce in cazul constringerii fizice faptuitorul este determinat fizic sa comita o infractiune comportinduse ca un simplu instrument la comanda energiei straine, in cazul constringerii psihice faptuitorul este determinat pe cale psihica sa comita o asemenea fapta libertatea sa de vointa si actiune fiind complet anihilata de amenintarea la care este supus el sau alta persoana la un pericol grav care nu putea fi inlaturat altfel.

Riscul intemeiat.In conformitate cu dispozitiile al.1 art.40, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile, pentru atingerea unor anumite scopuri social utile, pentru perfectionarea rezultatelor in producere, in stiinta, in multiple activitati ale omului uneori sunt necesare efectuarea unor anumitor experimente insotite de regula de incalcarea regulilor securitatii si evident admiterea unui risc oarecare. Actiunile insotite de un anumit risc in care nu exista siguranta ca nu va fi cauzata o anumita dauna sunt capabile sa asigure atingerea scopului urmarit, dar pot avea drept urmare comiterea unor fapte care atenteaza la interesele personale sau publice ocrotite de legea penala. In continutul al.2 art.40 sunt determinate conditiile unui risc intemeiat si anume:1. Existenta unui scop social util ceea ce inseamna ca faptuitorul actioneaza in conditiile unui risc nu pentru atingerea unui oarecare scop, de pilda: (imbogatire proprie), dar in vederea faptului ca riscul dat sa aduca un beneficiu, un folos intregii societat, de exemplu: obtinerea unui medicament sau vaccin contra unei maladii.2. Riscul trebuie sa fie insotit de intreprinderea unor actiuni fortate pentru atingerea scopului social-util urmarit riscul a fost o fapta fortata intrucit in alt mod nu sa putut actiona persoana in cauza trebuie sa-si dea seama ca atingerea scopului urmarit este imposibil in alt mod. Daca faptuitorul isi da seama ca poate ajunge sau obtine ceea ce doreste si prin alte metode ce nu reprezinta un risc intemeiat atunci in cazul in care vor fi provocate daune persoana respectiva va raspunde penal. 3. Realizarea actiunilor cu scopul prevenirii aparitiei unor daune consta in faptul ca aceasta persoana este obligata in primul rind sa intreprinda masuri de prevenire a aparitiei daunei si in al doilea rind acestea trebuie sa fiei suficiente, de pilda: atunci cind un colaborator stiintific incepe lucrarile asupra unui experiment acesta este obligat sa respecte si sa execute toate regulile ce tin de tehnica securitatii in acel caz, precum si diferite instructiuni din domeniul dat, sa obtina permisiunea respectiva, precum si sa atentioneze asupra eventualelor posibilitati de aparitie a carorva daune in cazului insuccesului experimentului dat. Nemijlocit in al.3 art.40, sunt stabilite conditiile riscului considerat neitemeiat si anume: Daca era cu buna-stiina, imbinat cu pericolul pentru veata persoanei Exista pericolul provocarii unui dezastru ecologic Exista pericolul provocarii unui dezastru social.1.Exista atunci cind faptuitorul coinsteintizeaza pericolul aparitiei daunelor si inlaturarea aparitiei acestora printr-o incredere exagerata in sine.2.Legea nu indica continutul si parametrii unui dezastru ecologic dar probabil ca prin acesta trebuie sa intelegem cauzarea de daune naturii pe un teritoriu mare atunci cind aceasta dauna ameninta existenta biologica a omului pe un anumit teritoriu.( catastrofa de la cernobil).3.Prin pericolul provocarii unui dezastru social trebuie sa intelegem acele consecinte care se refera la multiple persoane creindule anumite incomoditati. (ex: o avariere a centralei electrotermice a mun.Chisinau pe jumatate de iarna in rezultatul unui experiment).Trebuie sa facem o distinctie dintre risc si extrema necesitate in cazul riscului intemeiat niciodata nu exista forta a treia in calitate de temei de aparatie a acestuia ca in cazul starii de extrema necesitate, si mai mult ca atit dreptul la executarea actiunelor de risc intemeiat il au numai persoanele reesind din obligatiile de serviciu pe care le au, pe cind la starea de extrema necesitate poate apela orcine.

Executarea ordinului sau a superiorului art.40 indice 1.In conformitatea cu al.1 art.40 indice 1, orice functionar public este obligat sa execute dispozitiile si ordinile primite de la superiorii ierarhici insa este in drept sa refuze in scris si motivat indeplinirea dispozitiilor daca le considera ilegale, acest lucru are si suport legislativ intrucit potrivit al.2 al art.40 indice 1 neexecutarea ordinului sau dispozitiei vadit ilegale exclude raspunderea penala, iar persoana care a comis intentionat infractiunea in vederea executarii ordinului sau dispozitie vadit ilegale ale superiorului raspunde penal in temeiuri generale, daca cel care a emis ordinul sau dispozitia le formuleaza in scris atunci functionarul este obligat sa o execute cu exceptia cazului cind aceasta este vadit ilegala. Functionarul care in asemenea conditii a refuzat executarea ordinului este obligat sa aduca la cunostina superiorului ierarhic al persoanei care a emis ordinul ilegal situatia respectiva, raspunderii penale pentru fapta savirsita va fi persoana care a emis ordinul sau dispozitia ilegala. Din punct de vedere subiectiv executarea dispozitiei superiorului care inlatura vinovatia faptuitorului, din punct de vedere obiectiv aceasta este o cauza ce inlatura caracterul penal al faptei. In cazul executarii ordinului sau dispozitiei superiorului fundamentul recunoasterii acesteia in calitate de cauza care inlatura caracterul penal al faptei se bazeaza pe aceea ca executantul(faptuitorul), crede gresit sau eronat ca activitatea lui este conform legii. Regulile mentionate anterior nu pot fi atribuite situatiei cind ordinul sau dispozitiile superiorului se refera la comiterea unui genocid sau a unei infractiuni impotriva umanitatii care apsolut in toate cazurile sunt vadit ilegale sub diferite denumir si anume: ordinul legii sau autoritatii legitime, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, aceste cauze sunt prevazute in CP model francez, in CP model american, precum si in CP al federatiei russe.