JulesVerne

Douhzec. de mii deleghe

submilri

REGIS

GRAWRI DE HILDEBRANDILUSTRATII DE NEWILLE 9i RIOU

Editura REGISwww.regiseditura.ro

Tel./Fax: 021.222.26.16; 07 M.7 5.65.86

Anul 1866 fusese insemnat printr-un eveniment ciudat,un fenomen nelimurit gi de nellmurit, pe care, desigur,nimeni nu l-a uitat. Firi a vorbi de zgomotul care tulburapopulaliile porturilor gi care a{i{a spiritul public dinluntrulcontinentelor, oamenii de la mare au fost mai cu seamimigca{i. Negustorii, armatorii, cipitanii de vagoane, skipper-ii gi masterii Europei qi ai Americii, ofileri de marini, militaridin toate firile gi, dupi dangii, guvernele diferitelor state aleambelor continente, se preocupaser[ in cel mai inalt grad deacest fapt.

intr-adevir, de cltva timp, mai multe vapoare se

intAlniseri pe mare cu ,,un obiect enornt'l lung, in formi de

fus, citeodati fosforescent, mult mai mare gi mai iute decAt o

baleni.Faptele relative la aceastl aparifie, insemnate in diferitele

cirli de bord, se potriveau destul de exact cu structuraobiectului sau a fiinlei in discu{ie, cu iuleala foarte mare amigcirilor sale, cu puterea-i surprinzitoare de locomofie, cuvia{a deosebiti cu care pirea inzestrati. Daci era un cetaceu,

intrecea ca mirime pe toli aceia pe care gtiinla ii clasase pinlatunci. Nici Cuvier, nici Lac6p6de, nici domnul Dumerii, nicidomnul de Quatrefages n-ar fi admis existenla unui asemenea

monstru, numai de l-ar fi vizut, cu ochii lor de savanfi.

|udecind dupi observaliile frcute in diferite rinduri,inliturind valorificlrile timide care atribuiau acestei

vieluitoare o lungime de doui sute de picioare, respingdndpirerile exagerate c6-i lati de o leghe gi lungi de trei, se putea,

totugi, afirma ci aceasti 6in!i fenomenali intrecea cu multtoate dimensiunile admise pinl atunci de citre ihtiologi, daclexista, totugi.

ins[, el exista, faptul in sine nu mai putea fi tdgiduit qi, cuaceasti pornire care impinge creierul omenesc spre uimire,vom infelege emolia produsi in lumea intreagi prin aceastiaparilie suprafireascl.

intr-adevir, la 20 iulie 1866 steamer-ul GovernorHiggisnon al Calcutta and Burnach Steam NavigationCompany intilnise acest morman migcitor la cinci mii deleghe in estul coastelor Australiei. Cipitanul Backer crezuse lainceput cl se afli in fala unei stinci necunoscute. Se pregiteatocmai si afle situa{ia exacti a locurilor, cind doul coloanede api azvidlte de citre nelimurita vietate liqniri quierindla o inillime de o suti cincizeci de picioare. Deci, numai daciaceasti stAncl nu era supusi expansiunilor intermitente ale

unui gheiser, Govemor Higginson avea de-a face de-a binelea

cu weun mamifer de api, necunoscut pini atunci, careazvdrleaprin rdsuflitoarele lui coloane de api amestecate cuaer gi cu vapori.

Un asemenea fapt fusese observat gi la 23 iulie acelagi an,

in mdrile Pacificului, de citre Cristobal Colon al West Indiaand Pacific Steam Navigation Company. Agadar, acest cetaceuextraordinar se putea transporta dintr-un loc intr-altul cu oiu{eali surprinzltoare, deoarece, la un interval de trei zile,Governor Higginson gi Cristobal Colon l-au observat ln douipuncte ale hlrfii, despirfite printr-o distanll de mai bine degapte sute de leghe marine.

Peste doui siptdmini, la dou[ mii de leghe de acolo,Helvetia al Compagnie Nalionale gi Shannon al Royal Mail,mergind in sens opus, in acea porliune a Atlanticului, dintreStatele Unite gi Europa, igi semnalari unul altuia monstrul la42"15'latitudine nordici gi 60"35'longitudine vestici fa{i demeridianul din Greenwich. in aceasti observare simultani se

evalua lungimea miniml a mamiferului la mai bine de treisute cincizeci de picioare englezegti*, deoarece Shdnnon gi

Helvetia aveau o dimensiune inferioari lui, cu toate ci aveau osuti de metri de la prorl la cArm6. insi, cele mai mari balene,acelea care trliesc prin imprejurimile insulelor Aleutiene,Kulammok qi Umgulil, n-au tntrecut niciodati lungimea de

cincizecide metri, daci au atins cumva aceasti lungime.Aceste rapoarte sosite unul dupi altul, alte observlri

flcute dupl transatlanticul le Pereire, o ciocnire intre Etnadin Inman gi monstru, un proces verbal al ofilerilor fregateifranceze la Normandie, o destiinuire foarte serioasi oblinutlde citre statul major de la comandorul Fitz |ames la bordullui Lord Clyd. miEcard adtnc opinia publicl. in lirile cu fireuguraticd se glumi asupra fenomenului; dar lirile serioase qi

practice, Anglia, America, Germania se ocupari serios de el.

* Aproape 106 metri. Piciorul englezesc nu este decdt de 30,40centimetri

in toate centrele mari, monstrul deveni la modi. IIcAntari prin cafenele, 1l batjocorird prin ziare, il. rcprezentard,pe scenele teatrelor. Mincinogii au avut astfel ocazia de a turnaverzi 9i uscate. Apiruri prin ziare tot felul de fiinle inchipuitegi gigantice, incepind cu balena alb[, teribila ,,Moby Dick I dinfinuturile hiperboreene, pini la kraken, o fiinfi peste misuride mare, ale cdrei tentacule pot imbrifiga un vas de cinci sutede tone trigindu-l in adAncimile oceanului. Atunci izbucninesfirgita polemicl a credulilor gi a scepticilor in societifilesavante gi in ziarele gtiinfifice. ,Chestia monstrului" aprinsespiritele. |urnaligtii care profeseazi spiritul virsari valuri decerneali in timpul acestei campanii memorabile.

Timp de gase luni, rdzboiul continul cu qanse deosebite.Mica presi rispundea cu o vervi nesecati articolelor de fondale Institutului Geografic din Brasil, ale Academiei Regalede $tiinfe din Berlin, ale Asocia{iei Britanice, ale InstitutuluiSmithsonian din Washington, disculiilor IndianuluiArhipelago, ale Cosmos-ului, ale preotului Moingo, aleMittheilungen de Petermann gi cronicilor gtiinlifice alemarilor ziare din Franla gi din striinitate.

Spiritualii scriitori ai micii prese, parodiind o vorb6 dea lui Linne, spusi de adversarii monstrului, sus(inuri intr-adevir ci,,natura nu face progti" gi somari pe contemporanisl nu dezmintd natura admi{ind existen{a kraken-ilor, agerpilor de mare, a lui ,,Moby Dick" gi a altor bazaconii. insfArgit, intr-un articol de ziar satiric foarte temut, cel maiiubit dintre redactorii lui dddu o ultimi loviturl monstrului

.^igi il rlpuse in mijlocul unui hohot de ris universal. Spiritulinvinsese gtiin{a.

in timpul primelor luni ale anului 1867, chestia p6reauitati si nimeni nu se mai gindeala ea, cind alte fapte aufost aduse la cunogtinfa publici. Nu mai era atunci vorba dea dezlega o problemi gtiinfifici, ci de a inlitura o primejdieadevirati gi serioasl. Problema luI o cu totul alti intorsituri.

Monstrul deveni o insuli, o stdnci, dar o stincd fugari, ce nuputea fi determinati, ce nu putea fi prinsi.

La 5 martie 1867, Moravian al lui Montreal OceanCompany, aflAndu-se ln timpul noplii la 27o30'latitudine gi72" 15'longitudine, igi lovi coasta tribordului de o stAnci carenu era insemnat[ pe nici o harti. Sub presiunea combinati avintului gi a celor patru sute de cai putere, vasul mergea cu oiuleali de treisprezece mile. Desigur, flrl calitatea superioaria cherestelei lui, Moravian, la aceast[ izbiturd, s-ar fi scufundatcu cei doui sute treizeci gi gapte de cilitori pe care-i aduceadin Canada.

Accidentul se intimplase pe la ora cinci de diminea!il,cind incepuse si se lumineze deziuit. Ofi{erii din serviciul depazd, se nipustiri pe partea de dinapoi a vasului. Ei cercetarloceanul cu ceamai marebigare de seami, darnuvizurdnimicin afari de un vArtej puternic care se spirgea la o distanli degase sute de metri, ca gi cdnd suprafafa lichidi ar fi fost lovit[cu putere. igi insemnari exact locul intimplirii gi Moravianiqi urmi calea sa fbri striclciun! vizibile. Se lovise el, oare,de vreo stAnci submarini sau de vreo rimigili enormi avreunui naufragiu? Nu se putea gti. Dar, dupl ce cercetardcarena in bazinele de reparafii, ei au vdzutcd o parte a tiiguluis[u fusese sftrimati.

Acest fapt, extrem de grav pentru sine, ar fi fost uitat poateca atitea altele, daci, dupd trei sdptimAni, nu s-ar fi repetat inimprejuriri identice. lnsd, datoritl provenienlei vasului, victi-mi a acestei noi ciocniri, datoriti renumelui companiei cireiaaparfinea acest vapor, evenimentul avu un risunet imens.

Fiecare cunogtea numele celebrului armator englezCunard. Acest industriag inteligent intemeiase in anul 1840un serviciu pogtal intre Liverpool gi Halifax, cu trei vapoarede lemn gi cu roli cu o putere de patru sute de cai gi cu o cotide o mie o suti qaizeci gi doui de tone. Peste opt ani dotareacompaniei crescu cu patru vase de cite gase sute cincizeci de

cai putere $i cu o mie opt sute douizeci de tone gi peste doi anicu inci doui vase superioare in putere qi in tonaj. in anul 1853,Compania Cunard, al cirui privilegiu pentru transportuldepegelor fusese reinnoit, adiugi succesiv la materialul siuvasele Arabia, China, Sco{ia, Java, Rusia, toate vapoare deprimi marci gi cele mai mari care dupi Great Eastern aubrdzdatweodati mlrile. Aqadar, in anul 1867, compania aveadoudsprezece vapoare, dintre care opt cu rofi gi patru cu elice.

Dacd dau toate aceste limuriri, e pentru ca fiecare sigtie care este insemnitatea acestei companii de transporturimaritime, cunoscuti in lumea lntreagi prin conducerea eiinteligenti. Nici o altl intreprindere de navigafie transocea-nici n-a fost condusi cu mai multi pricepere; nici o altiafacere n-a fost incoronati de mai *rlit r.r...s. De douizecigi gase de ani vapoarele Cunard au traversat de doui mii deori Atlanticul gi niciodati n-au avut o cilitorie neizbutiti, ointArziere, niciodati nu s-a pierdut o scrisoare, un om sau unvas. De aceea aleg cildtorii, cu toati concurenfa puternici a

Franfei,linia Cunard, dupd cum s-a constatat de pe documen-tele oficiale din ultimii anl Dupi cev-am spus aceasta, nimeninu se va uimi de risunetul pe care-l provoci accidentulintdmplat unuia dintre cele mai frumoase steamer-e ale ei.

La L3 aprilie 1867, marea fiind frumoasi, vintul linigtit,Scofia se afla la 15" 12'longitudine gi45"37'latitudine. Mergeacu o vitezi de treisprezece mile gi patruzeci gi trei de sutimisub presiunea a o mie de cai putere. Rofile loveau apa cu oregularitate perfecti.

La ora patru gi gaptesprezece minute spre seari, in timpullunch-ului cilitorilor intrunifi in salonul mare, se intimplio izbituri, de altfel pulin simfiti pe cheresteaua Scoliei princoasta ei qi pufin in dosul ro{ii de la babord.

Sco{ia nu lovise, ci fusese loviti gi mai curind printr-uninstrument tiios sau ascufit decdt strivitor. Ciocnirea fuseseat1t de ugoari ci nimeni nu s-ar fi ingrijit pe bord, frri

8

strigltele supraveghetorilor care se urcari pe punte spunAnd:

,,Ne scufundim! Ne scufundim!"Mai intii, cilitorii au fost foarte speriati, dar cipitanul

Anderson se gribi si-i liniqteasci. Intr-adevir, primejdia nuputea fi amenin{itoare. Scolia, impdrliti in gapte compar-timente prin niqte pereli prin care nu putea pitrunde apa,trebuia sl se impotriveasci unei niviliri de api.

Cipitanul Anderson se duse repede pe fundul vasului. Elrecunoscu imediat ci al cincilea compartiment fusese inundat,iar iufeala cu care pltrundea apa dovedea cd gatra era mare.Din fericire, acest compartiment nu conlinea cazanele, clcifocurile s-ar fi stins indati.

Cipitanul Anderson opri indati vasul gi unul dintre mari-nari se scufundi pentru a cerceta striciciunea. Peste citevaclipe se constati existenla unei giuri late de doi metri, incarena steamer-ului. O asemenea gauri nu putea fi astupatigi Scolia, cu ro{ilepe jumitate inecate,trebuia sd-gi urmeze,astfel, cilitoria. Else afla atunci la treisute de leghe de

Capul Clear gi dupitrei zile de intlrziere,care nelinigti foartemult populalia dinLiverpool, intrd inbazinele companiei.

Inginerii cercetariatunci Sco{ia, care

fusese trasi pe uscat cufundul in sus. Ei nu au

putut crede ochilor. Ladoi metri gi jumitate

sub nivelul apei, era o deschizituri regulati in formi detriunghi isoscel. Spirtura tablei era de o netezime perfectl.Trebuia, agadar, ca unealta care a produs-o si fie de un soipufin obignuit gi dupi ce fusese impins cu o putere uimitoare,giurind astfel o tabll de patru centimetri, trebuia si se firetras de la sine printr-o miscare retrogradi gi intr-adevir denelimurit.

Aceasta a fost ultima intAmplare care a avut ca rezaltatsi pasioneze din nou opinia publicl. Din aceast[ clipi toateintimplirile maritime care n-aveau o cauzd determinati aufost puse pe socoteala monstrului. Acest animal fantastic luiasupra lui toate acele naufragii al ciror numir, din nenorocire,era foarte mare; cici, din trei mii de vase, a ciror pierdere esteinregistratl in fiecare an la Biroul Veritas, numirul vaselor cuaburi gi cu pinze, presupuse pierdute din motive necunoscute,se ridici la nu mai pu{in de doui sute.

,,Monstrul" a fost, deci, invinovilit, pe drept sau penedrept, de dispari{ia lor. Comunicarea lntre diferitelecontinente devenind din ce ln ce mai primejdioasi, publiculse declari gi ceru categoric ca mirile s[ fie, in sfirgit, curilatecu orice pre( de acest lngrozitor cetaceu.

ilPENTRU$r CONTRA

Pe timpul cdnd se petreceau aceste evenimente, miintorceam de la o explorare gtiinlifici intreprinsl pepiminturile rele din Nebraska in Statele Unite. in calitateamea de profesor suplinitor la Muzeul de Istorie Naturalldin Paris, guvernul francez m-a numit qi pe mine in aceastiexpedilie.

Dupi gase luni petrecute in Nebraska, de unde am adu'scolecfii de pref, am sosit la New York pe la sfdrqitul lui martie.Plecarea mea spre Franla era hotiriti pe la inceputul lui mai.in agteptare, mi indeletniceam cu clasarea bogifiilor mine-

t0 11

ralogice, botanice gi zoologice, cind se intdmpla accidentulScofiei.

Eram cu totul la curent qi cum s[ nu fi fost, oare? Am cititgi recitit toate ziarele americane gi europene, fbri sl fiu mailimurit. Acest mister imi didea de gindit. In neputinfa dea-mi forma vreo p[rere, cideam dintr-o extremi in alta.

La sosirea mea la New York nu se vorbea decdt de asta.

Ipoteza insulei plutitoare, a stAncii ce nu putea fi prinsi,suslinuti de citeva spirite necompetente, fusese cu desivArgirerespinsi. $i, intr-adevir, acea stinci si fi avut o magini inpAntece, altfel cum se putea deplasa cu o repeziciune atit deuimitoare?

A fost respinsi, de asemenea,ipotezaunei cherestele plu-titoare, a unor sfirAmituri uriage ale vreunui naufragiu, totdin caaza repeziciunii deplasirii.

Nu mai rimAireau, agadar, decAt doui rezolvlri cu putin!6care alcituiau doui grupe foarte deosebite de partizani: pe deo parte cei care erau pentru un monstru de o putere colosal[,pe de alti parte cei ce erau pentru un vas ,,submarin" de oputere motrice extrem6.

insi, aceasti din urmd ipotezd, care putea oricum fi ad-misd., nu a putut rezista anchetelor care au fost fbcute de

citre ambele continente. Era foarte pu{in probabil ca unsimplu particular si aibi la dispozilia lui o asemenea maginimecanici. Unde gi cAnd ar fi putut-o construi qi cum ar fi flnutin secret aceasti construc{ie?

Numai un guvern putea avea o asemenea magin[ distrugi-toare gi in aceste timpuri dezastruoase, cind omul se stri-duiegte si inmuleascl puterea armelor de rizboi, se putea ca

un stat si incerce in dauna altora aceasti unealti formidabili.Dar ipoteza unei magini de rizboi cizu iarigi in fala

declaraliile guvernelor. Fiindcl era vorba de un interespublic, deoarece comunicaliile transoceanice erau periclitate,sinceritatea guvernelor era neindoioasd. De altfel, cum se

putea admite ca construcfia acestui vas submarin si fi sclpatde ochii publicului? E foarte greu pentru un particular de apdstra taina in asemenea imprejuriri qi, desigur, ci pentru unstat era cu totul cu neputinfi, deoarece toate faptele ii suntsupravegheate de citre puterile rivale.

Deci, dupi ce se frcurd anchete in Anglia, in Franfa, inRusia, in Prusia, in Spania, in ltalia, in America, chiar qi inTurcia, ipoteza unui monitor submarin a fost cu totul respinsi.

Monstrul reveni, agadar, din nou pe tapet, cu toateironiile neincetate cu care-l lovea mica presi gi odati pornitepe aceastl cale, spiritele se lisau tirite de cele mai absurdevisuri ale unei ihtiologii fantastice.

La sosirea mea la New York mai multe persoane imifbcuseri onoarea si md consulte asupra fenomenului multdiscutat. Publicasem in Franfa o lucrare, in-quarto in doulvolume, intitulati Misterele marilor funduri submarine.Aceastl carte, gustati cu deosebire de cltre lumea savanti,{bcea din mine un specialist in aceasti parte destul deintunecati a gtiinlelor naturale. Mi se ceru pirerea. Atit timpcit puteam nega realitatea faptului, il negam cu desdvArgire.Dar, in curdnd, am fost silit si mi llmuresc categoric. $i chiar,,onorabilul Peter Aronnax, profesor la Muzeul din Paris, afost provocat de citre New York Herald si-gi formuleze ooarecare pirere.

M-am supus deoarece nu mai puteam tdcea. Am discutatfenomenul sub toate formele posibile din punct de vederepolitic, qtiinlific gi dau aici concluzia unui articol pe care l-ampublicat in numirul din 30 aprilie:

,,Astfel, zicearrt eu, dupi ce am cercetat pe rind toateipotezele, inllturind orice alti presupunere, trebuie neapiratsi admitem existen{a unei viefuitoare marine, deosebit demare gi de o putere iegiti din comun.

Marile adincimi ale oceanelor ne sunt cu totul necu-noscute. Sonda nu le-a putut inci atinge. Ce se petrece in

T2 T3

adincuri? Ce fel de fiinte locuiesc Ai pot locui la douisprezecesau cincisprezeceleghe sub nivelul apei? Care este construcliabiologicl a acestor animale? Cu greu ne-o putem inchipui.

insd, solulia problemei ce mi s-a dat mi poate pune inincurcdturi.

Sau cunoagtem toate varieti{ile fiinlelor care populeazlplaneta noastrl sau nu le cunoagtem.

Dacd nu le cunoagtem pe toate, inci, daci natura mai arepentru noi taine in ihtiologie, nimic nu este mai logic decitsi admitem existen{a unor specii de pegti sau cetacee cu totulnoi, care locuiesc in piturile nepitrunse de sondd si pe care

un eveniment oarecare, o fantezie, un capriciu,le duce, dup[lungi intervale, spre nivelul superior al oceanului.

Daci, dimpotrivi, cunoagtem toate speciile vii, trebuierreapirat sd ciutim animalul in discufie printre fiinlele de

rrrare de acum catalogate si, in acest caz,voifi dispus si admitcxisten{a unui narval uriag.

Narvalul obiqnuit atinge, adesea,lungimea de gaizeci de

picioare. Mlrifi de cinci ori, inzeci{i chiar aceasti dimensiune,clafi acestui cetaceu o putere proporfionali cu mdrimea lui,rniri{i-i organele de atac gi veli obline animalul dorit. El vaavea propor{iile determinate de citre ofilerii Shannon-ului,instrumentul cerut pentru glurirea vasului Scolia gi putereanecesarl pentru a sfbrdma un steamer.

intr-adevir narvalul este inarmat cu o sabie de fildeg, cuo halebardi, dupi expresia unor naturaligti. Acesta e un dinteprincipal care are tlria olelului. S-au gisit c1fiva dintre din{iiacegtia infip{i in trupurile balenelor pe care narvalul le atacltotdeauna cu succes. Allii au fost smulgi, nu frri greutate, dincarenele vaselor pe care le-a stribitut dintr-o parte intr-altaa$a cum un burghiu gluregte un butoi. Muzeul de la Facul-tatea de Medicini din Paris are un asemenea co$ lung de doimetri gi douizeci gi cinci de centimetri gi lat de patruzeci gi

opt de centimetri la baza lui!