Anul XII.—No. 21. EXEMPLARUL 10 ДДДІ IN TOTA ŢARA Lunî, 23 Maiü (4 Iunie) 1894.

D o u e t ipuri lie frumuseţe , - (Vezi explicaţia).

~~"Tjnïvergul Literar No. 21. Lunî, 23 Maiu 1894.

C a l e n d a r p e 1 8 9 4 f-A Ortodox :

Duminecă^ 22 Maiä.— Mart. Vasilisç. Catolic

Duminecă, Л Iunie.—Clotilda. Soarele ' resare la 4.19; apune la 7.33.

SEPT AMÂN A-Septămâna manifestaţiilor, nu numaî

zgomotoase, dar şi bine simţite. In urma articolului «/.deverului», în

care studenţii universitari eraü acuzaţi, în chestia ruperii steagului unei socie­tăţi filarmonice ungureşti', armonia în­tre studenţi .şi socialişti s'a stricat cu desăvârşire.

Indignaţi de învinuirile ce li se fă­ceau, studenţii au spart geamurile de la redacţia «Adevëruluï», aü rupt re­gistrele şi aü risipit literile prin tipo­grafia ziarului.

Ziarul n 'a putut să fie citit o zi în­treagă în Bucureşti, de oare-ce mani­festanţii le luaü din mâinile vênzëtori-tor şi le rupeau.

Altă manifestaţie a Ligeî pe la ose­bite ziare, cari ati luat apërarea cauzei românilor condamnaţi la Cluj. Pe l a a -cestêa studenţii n 'au manifestat cu sen­timent de ură, ci din potrivă cu stri­găte de «Urah

De condamnarea de la Cluj -s'aü e-moţionat şi profesorii noştri universi­tari, în t r 'o adunare, ei aü hotărît să redacteze o declaraţie, prin care să 'şi exprime admiraţia pentru eroii, din co­mitetul naţional din Ardeal şi s ă ' de­nunţe Europei civilizate nedreptatea să­vârşită de unguri. • . f

Această nedreptate are urmări foarte triste. ... .;• '•'

In mai multe părţi ale ţerei Transil­vaniei s'aü întêtnj>lat cioeiiirï între un­guri şi români. Là лАІЬа- ІиІ і а a fost o încăerare foarte „serioasă" cu poliţia, serioasă mai ales pentru români, căci patru dintre ei ati fost răniţi. •

Aceasta pentru că bieţii oameni au făcut o mică manifestaţie de simpatie osînditului de la Cluj, Patiţa.

Urmarea aceşteî. întâmplări e origi­nală. Tot d. Patiţa a fost dat din noii în judecată, pentru că pentru el s'ati făcut turburări .

Jocul de cărţi e lucru urîcios, de si­gur. Cu toate acestea, orï-ce reit îşi are şi partea sa cea bună.

«Clubmanii» din Bucureşti au înfiin­ţat «cagnote» pentru subscrierea în fo­losul românilor din Transilvania.

Jucătorii noştri se întrec să depue sume mari, crezând că jocul va fi cu noroc.

Peste trei-zecî de acsizari din Bucu-resci aü căpătat diploma de ingineri de poduri. ' Aceşti acsizari se • distinseseră prin faptul că'şî căpătaseră multe simpatii printre contrabandişti, cari introduceau în capitală spirt şi alte bëuturï, fără ca să plătească taxe.

Aceşti acsizari, în lipsă de lucru, vor putea să contribue la facerea planului Bucureştilor, pentru care Se-lucrează de atâta vreme, fără nicï un spor.

Având cunoştinţă cu contrabandiştii, vor putea fi în stare să facă să se in­dice pe charta şi cărăruşile ascunse pe care se pot introduce mărfuri în oraş fără de a fi jenat cine-va de acsizari.

Cu gara de-jla Obor... s'a isprăvit. Guvernul a hotărât ca să constru­

iască neapărat această gară, atât de necesară comerciuluî nostru.

Asemenea hotărâre s'a maî luat de ocârmuire de maî multe orî şi de mulţi anî, dar a rëmas tot în stare de proect.

Poate că acum, oboreniî vor fi maî norocoşi. . '

In orî-ce caz eî se pot mângâia eu proverbul : «Nu ese fum fără de foc.»

Criză în Bulgaria. Ministerul Stam-buloff a demisionat. Energicul prim-ministru de atâţia anî al Bulgariei zice că e obosit şi că de asta se retrage. Alţiî zic că retragerea e făcută pen­tru o împăcare cu Rusia, care să re­cunoască ca legală s tarea de lucrurî din Bulgaria.

Partizanï d'aï d-luî Stambuloff s'aü încăerat, la Sofia, cu duşmani de aï acestuia.

Caracteristica sëptëmâneï.—Greva prea sfinţilor membriï aï sfântuluî sinod a mers până la sfârşit. Sesiunea a fost închisă de ministru, fără să se poată lucra nimic, din causa lipsei de la şe­dinţe a câtor-va prelaţi .

Ca pedeapsă, iministrul a oprit ab­senţilor diurna.

Până acum. nu ştiam că prelaţii prîmiati diurna chiar fiind absenţi.

Viaţa la mahala Inimă seacă

Brava ! Aiurusum să 'mi fie !.... Să'mî trăiască că merit aşa ceva !

Şi toate astea, iacă pen'ce... Pen'că mi-am adus aminte de draga mea maala în care mi-am petrecut tinereţea, în care am trăit fericit.

Ştiu foarte bine că preţenă şi prete­nţie mele din maala sünt foc şi pară pe mine că 'i-am tratat în favor cu o. asemenea necinste...'.

Am fost un necioplit, măr tu r i sesc . . . D'aicea cer la toţi şi la toate escuzîi

şi pardon, cum se cuvine să cer ca un om de famelic şi. cu educaţie ce sunt.i.

Toată pricina uituceleî mele este că më boerisem, par*ol, aşa... Fugisem la santru, unde credeam şi eü c'O să më pricopsesc. Ei, aşi; pricopseală pe dracu !.. L'am tras pe aghiuţă de coadă într 'una până când, î h t r o bună dimineaţă, mi-am ' adus aminte cântecul : . •

Fie pâinea căt de rea Tot mai bună în ţara mea

Ş'atuncî, hait fuga tot la maala în­tre . cumetrele şi cumetrii mei, cărora încă o dată le cer escuzii şi pardon.

Ş'acum cu bonjour !

Care va's zică iată-me la, maala... Nicï intrai cu nasul bine şi dăduî de co­medie... Şi ce comedie, giugiuc !...

Numa ascultaţi ce am aflat şi vë rog să 'mi daţî băgare de seamă că mie 'mî place aşa ceva...

Unul din pretenii meî de odinioară, cumătrul Pritoacă zis şi Inimă seacă s'a'nsurat.... . :

, Da, s 'a 'nsurat şi şi-a luat o nevăs-tuică după pofta inimeî, cu picăţele şi cu nuri...

Nostimada e că însurătoarea asta, s'a făcut din dragoste...

Auzi d-ta, lnimă-seacă să iubească ! N'aşî. fi crezut una ca asta în ruptul capului !...,

D'aia îî şi zicea 'mnealui lnimă-seacă, pen'că nimeni nu se lipia de inima cu-mătruluî Pritocilă... Fetele îl porecli seră aşa, ele, juratele, cari nu putuseră, cu toată cazna ce'şi dăduseră, să'i facă măcar- să zîmbiască...

Şi, poftim, că afurisita de Măndica, făcu ce făcu şi căzu cu tronc lui Prito­cilă, care avea o inimă atât de plină, pe cât părea de seacă...

Şi p'ormă ţin'te dragoste în draci, că se secase lnimă-seacă, d'ajunsese scân­dură... Să mor daca spui minciuni...

Ca să nu crape creştinul, s'a legat la cap într'o Duminică dupe prânz. Şi iată cum cumetrii Pritocilă a ajuns bărbă-ţelul cumetreî Manda, cea maî frumoasă fată din maala. da şi cea maî...

Hi !... ce era să spuî !... Să më bat cu mâna peste gură ca să tac., că p'ormă nu mai are nici un haz...

* Se pare însă cică :

Cât îî mërul de frumos!.. Ce pëcat, că'î găunos...

e foarte adevërat... Pen'că pe cât era cumëtra Măndica de nurlie, pe atât era de guralié... A dracului, foc, nu aşa şi pe dincolo !... Cicălitoare, gâlcevitoare, par 'că strănutase dracul când o făcuse mă-sa...

Luna de miere ó dusese lnimă-seacă cum o dusese... Da pe urmă ţine-te Pri­tocilă pritoceală să te ia muma dra­cului!...

I n t r o ocară îl ducea din zori de zi până târziu în noapte, de'şi blestema creştinul şi ţîţa care a supt'o...

Când o apuca pandaliile, nu 'şi maî găsea creştinul loc nicï în gaură de şarpe...

Ajunseseră de poveste'n maala.. In tote zilele făceau comediuni ca la Moşî...

Bietul Pritocilă de inimă r e a a 'nce-put să se ia de darul bëutureï Şi p'ormă să te ţii colţî p'amândoî când venia acasă...

Curat traiü ca şoarecile cu pisica .Ceartă, gâlceava, burduşeală pe'nfun-date şi câte şi maî câte ştiute şi ne­ştiute...

Toată maalaua t răncănea pe socoteala 'mnealor şi nu era suflet de creştin care să nu zică de câte ori venia vorba de­spre ei :

— Să'i legi d'o mână şi să'i dai ' pe gârlă...

. Şi toate astea până maî acum câte­va zile când dracul îşî sparse opincile.

Cumëtrul Pritocilă veni seara cam dîrj acasă...

Cumëtra Măndica îl primi la pont cu ocările 'mneaei...

- - Taci !..'.'' îî strigă nea Pritocilă..... Taci că intru în pëcate...

Ce să tacă !... Asta o îughimpa şi o întărită şi maî mult...

— Să tac, hai, beţivule? striga 'mneaei, să tac, ai"?... Păi bărbat eştî tu, pecătosule şi janghinosule ? Om eştî tu ?

— Tacî !... îi strigă el puind mâna pe un pahar de pe masă. Taci că te fac fărîmele cu paarul esta...

Şi nea Pritoacă înfuriat trînti paha­ru l , de scânduri şiT făcu ţăndări...

— A !... aşa ţi-e vorba !... răcni cumë­tra Măndica... Ei, stai că ţi arăt eti ţie...

Şi ptjind mâna pe alt pahar, îl făcu şi ea ţăndări pe scânduri, strigând :

— Ce crëzï tu că mi-e frică de tine... Nea Pritoacă furios înhaţă un alt pa­

ha r şi 'l plezni şi p'ëla... Cumëtra Măn­dica nu se lăsă maî pe jos şi sparse şi ea altul...

Şi pe când se ocäraü spărgeau în­t r 'una sticle, pahare, tot ce aveau de sticlă în casă...

La urmă ne-având ce maî sparge, t recură la mobele...

începură să arunce furioşi în stradă unul câte unul scaunele, mesele, oglin­zile, tot ce aveau, pe rînd şi c'o furie din ce în ce mai mare...

Lăsară casa toacă... In stradă nu era de cât mobele şi gură-cască çât pofteşti...

Nea Pritoacă, -năbădăios şi necăjit că n 'are ce să maî arunce, se'ntorcea prin casă ca un lèu în cuşcă pe când cu­mătră Măndica, cu mâinile în şolduri, striga mereu ;

— Ce credeai, më, că ini-e frică de tine.

— Tacî !... răcni nea Pritocilă în cul­mea furiei.

— Nu tac, më, nu!. . . — Nu t ac i ? — Nu!... ,— Ei, na !... dacă e aşa... Şi cât aï clipi la un ochiü, nea Pri­

tocilă o înhaţă şi o aruncă pe fereastră. Un ţipet de groază s'auzi, urmat de

alte ţipete ale m ultimei grămădite în stradă...

Credeţi că a murit cumătră Măndica ?.. Eî, aşi, 'ţi-aî găsit, drac mort.. A turti t numai jobinul unui trecëtor care căsca gura la comedie şi i a zgîriat puţin na­sul, un nas cât toate zilele de mare...

Ş'acu cumetrit Pritoacă are doue procesturi pe spinare... Unul de devorf, cu nevastă-sa şi alta pentru jobinul şi nasul trecëtoruluï, care a lăcrămat la poliţie.

Pritocilă însă e mulţumit c'a scăpat de Neaga din casă şi n'o să maî zică însurătoare câte zile o maî' avea.

Marion.

A se citi pe pag; 5 începutul nou­lui roman de mare senzaţie Dreptatea oa­menilor sau Condamnatul nevinovat.

U N E I S T E L E Prin lumile fără de margini Mii de luceferi rătăcesc, Apoi o clipă 'n lumea noastră, Ca o minune strălucesc, Şi apoi dispar pentru vecie,— Iar soarele în urma lor,— El care a vrut să le reţie,— Suspină, plânge c'un lung dor.

Tu eştî o stea rătăcitoare. Luceafăr cum n'a mai trecut Pe ceru 'nchis al vieţei mele ! O clipă doar mi-aï apărut ;— Şi acum dispari pentru vecie! In urma ta, plângând, rămân, Că n'am putut avea norocul Să te opresc lângă al meu sân.

CAROL SCROB. Roma», Main, 1H94.

Ş T I I N Ţ A (Tutunul si acţiunea luî. -- Roţile de hârtie.—

Temperatura solului in Sahara).

S'a scris mult în ce priveşte primej­diile sati foloasele uzului tutunului.

Iată, pe scurt, istoria introducerii a-

cesteî plante şi acţiunea pe care o ar*, asupra fumătorilor.

Tutunul e originar din America de Sud. El a fost introdus în Franţa de Jean Nicot, la 1560, şi i s'a dat numele de Nicotiana tabac um.

înainte de a fi dat în consumaţie, tutunul e prepara t ast fel ca să i se ia în cea maî mare parte posibilă sub­stanţa stricătoare «nicotină».

Tutunul de fumat conţine o sumă de substanţe otrăvitoare şi se află în саи titate maî mare în tutunurile de lux de cât în calităţile inferioare care sunt maî inofensive. Tn tutun e acid buty-ric, acid carbonic, amoniac, parafină, acid acetic, etc.

Principalul element e, însă, nicotină, prezenţa căreia în tutun s'a semnalat de Vanquelin, la 1809.

Nicotina e o otravă foarte activă. • picătură din această substanţă omoară un epure de casă în treî minute. Ia doze micî, asupra omului, nicotină are efect mai ales asupra, inimeî, căreia îi accelerează mişcări le; în doze maî marî, produce un fel de înăbuşeală şt poate cauza şi moartea.

Zece centigrame de nicotină pot u-cide un câne cât de mare. Ceea-ce ca­racterizează nicotină e o acţiune de­presivă asupra sistemului nervos şi, în special, asupra circulaţiei sângelui.

Mirosul nicotinei se simte distinct în cadavrele otrăvite de această- substanţă. Se află urme de nicotină în sânge, îa créer, plămâni şi ficat.

în t rebuinţarea tutunului n.u scurtea­ză viaţa, căci se vëd zilnic bëtrânï fu­mători mari.

Totuşi, fumatul peste mesura a avut adese-ori consecinţe funeste. Helwig a vëzut murind doi îraţî, dintre cari unul fumase şapte-spre-zece pipe mari fără întrerupere şi altul opt-spre-zece, aceasta la un pariu.

Se fac şi sinucideri cu tutunul. Sunt cazuri în care doue grame de tutun provoacă moartea şi altele în care nici treî-zeci nu sunt de ajuns.

La cei carî fumează prea mult. se produc deosebite boale : Coloraţia neagră gălbue a dinţilor, ulceraţii la gură, *to-matita provocată de substanţele acre din tutun, ba chiar şi cancer la buze.

Nicotina produce diaree la aceia ne-deprinşî cu uzul acestei substanţe.

In schimb, uzul tutunului e foarte fo­lositor în cazuri de epidemii ; e de re­comandat, pe vreme de molimă, să iasă pe stradă o r i c ine cu o ţigară în gură.

* In vecinătatea oraşului' Chicago e o fabrică mare de roţî pentru locomo­tive şi vagoane.

Roţile acestea, maî rezistente de cât fierul, se fac din hârtie comprimată.

Roţile acestea pot parcurge 800.000 până la 1,300,000 de kilometri fără ca să se strice.

Un avantagiti mare al roţilor de hârtie e că întrebuinţându-se se suprimă vi-braţiunile şi se micşorează uzarea tra­verselor.

* D. G. Roland a făcut cercetări forte savante asupra creşterii température! scoarţei pământeşti cu cât se seoboară cine-va în jos.

In Sahara, numai la o adâncime de, 75 metri e o tempera tură potrivită ca să existe cursuri de apă. De la aceste cursuri mai jos, temperatura , treptat, creşte, — dar în proporţie mai mică de cât în ţerile cu climă temperată.

Sapiens.

In visurile mele Măriri n 'am urmărit;

Eü, maî presus de ele, Un suflet a m slăvit :

In clipe marî şi tainici, Un suflet dacă aï,

Cu relele titanici Tu peptul poţî să daî !

Şi-o inimă frumoasă, De aï drept ajutor,

Durerea fioroasă îşî perde-al eî fior L.

In loc de-or ce plăcere, Atâta, dar, aş vrea :

Un suflet cu durere La suferinţa mea !

Şi o inimă ce plânge, Când plâng în lume ett

Şi fruntea 'n florî 'şî 'nciuge Când simte-avêntul meu !

1894, Mai ii. A l . 1. Sont*.

Universul Literar No. 21. Luni, 23 Maitt, 1894.

Curier judiciar Răbdări prăjite

Kir lani Sotiropulo, brutar într 'una im mahalalele noastre, a. tras în jude-«ată pe conu Nicu, pensienar, din a-eeeaşî mahala pentru datorie...

Procesul a venit înaintea judecăto­rului de ocol maî zilele trecute... Atât reclamantul cât şi pîrîtul aü fost faţă...

Reclamantul e rëcit reü... Strănută şi tuşeşte... Ş i nicï conu Nicu nu e toc­mai' sănetos, sughiţă 'n t runa. . .

Judecătorul, conului Nicu.—De ce nu plăteşti datoria omului?... Pentru zece leî maî facî atâta tărăboî...

Conu Nicu, sughiţând.—Ic!... tBătân-іы-se cu mâna în piept).—Aici!...

Judecătorul.—Ce aici... Coiiu Nicu, sughiţând iarăşi.—Ic!...

Më pomeneşte.. Judecătorul.— -Cine te pomeneşte ' Conu Nicu, sughiţând şi maî tare.—

Icf.'.. Dracul să'l ia... Judecătorul. -Conu Nicu,

fhiţu-esta... Iani, tuşind

Cîliâ... Aptiii !...

-Pe cine ?. sughiţând. Ic Su­

s i s trănutând. — Cîhâ... Asa faţi la ego în tot-

á'a-una... De câte ori merge la ego apo ton casa de la dimialui ca să 'mi pla-tesca daturia, dimialui sughiţe... Cîhâ!... Aptitt !... Carnacsi...

Conu Nicu.—te !... (luî Iani) Să 'ţi fle ie bine !...

Iani. — Mulţumescu... In tot-d'a-una dimialui ma heretiseste, ma paraluţo nu le vedo nici odată de la ochii...

Conu Nicu, sughiţând. — Ic !... Dacă ш eşit politicos....

Iane, tuşind. — Cîhâ... Kirios zude-«atoris să n 'amu parte de la Maruluţa lie la ego, daca nu sinto de politeţa Kemplaris... Ma rogu se spue dimia-M, daca la ego... n'a... Cîhâ... Aptiü.... Garnacsi....

Conu Nicu.— Vezi că ai spus min­ciuni...

Iani, furios.—Manţiunî la ego... Niţî I data... Ma cum ma duca la .cuconis, pentru puinea care muncato la dimialui. ©imialuï mi ridi la nazo si spune la «go : «Muine Kir Ianis, că astăzi nu am părăluţe !» Chind ine duco muine, iar s*ghite la nazo si spune iar la ego, muine ! .. Çîhâ !... Aptiü ! Carnacsi....

Conu Nicu, sughi ţând .— îc!. . . Vezi Kir Ianis că spui minciuni...

Iani.— Manţiunî spui la dimiata Cum vedo pa usa trateza la ego cu eşfeluţa che ţigaris... La ego spune mersi, plăteşte daturia... Ma dimialui iiţe mereu : «Muine»... La ego rabdă pună muine si tot cu rabdaris o duc într'un a.

Conu Nicu, rîzênd.—Răbdări prăjite, peciile... : Judecătorul.—Va să zică nu vreî să'i plăteşti...

Conu Nicu.— Cum nu... Nu mai vezi t& (sughiţând)... Ic !... Aici....

Judecătorul.- - Ce aici? Oonu Nicu.— Ic !... Më pomeneşte... Judecătorul.— Cine ? Conu Nicu, luându'l gura pe d'ina

ite.—Vr'un creditor. Iani, cu bucurie.—Vezi si la dimiata,

zudicătoris, are maî mulţi credito-de cât ego...

Conu Nicu.—Păi dacă n'aşi avea cre-itorî, n'aşi avea prieteni cari să'şî a-ttcă aminte de mine... Judecătorul.—Poate că ai dreptate.. . apäciuitor).—Plăteşte mai bine dato-a şi te scapă... Conu Nicu. -Plătesc, d-le judecător, im nu... Se poate una ca asta ?... Iani, neîncrezëtor.—Plăteşti cu rab-iris prazitis... Conu Nicu.—Ba cu parale... Iani.—Cundo, mi rogo?... Conu Nicu.—Mâine... Iani, sărind în sus.—Cundo am spus'o ego che muine... Conu Nicu.—Să pleznesc că mâine... unai vezi că (sughiţând).—Ic !... Judecătorul.—Ce ? Conu Nicu.—Să maî lase doi' franci' i datorie că atât am să'î dau... Iani, neîncrezëtor.—Laso si trei, nu-I piateste la ego datoria amu... Conu Nicu, bucuros, numërând bru-rului şeapte lei.—Poftim. Iani, vëzêndu-se păcălit, nu vrea să Imească.—Nu, lasă să vedemo ţe zice ï zudecătoris... Judecătorul. — Te-aî învoit să'i laşi Şa franci şi prin urmare iai... iConu Nicu, făcend semn că'şi pune Ш în buzunar. —Dacă nu vrei, mai le... Ic !... feni, repezindu se la el şi luându'i

baniî. — Ţe e'n mima, nii'î mintuna... Oâhft! Aptiü!...

Judecătorul.—Să vë fle de bine... lani.—Carnacsi ! Pardon... Mersi... Şi cei' doi adversari ies la braţ şi se

duc la cârciuma unde kir Iani face un flecuţo de ţinste pentru că dimialui a luat părăluţe.

Miticuţă.

CARTEA ѴІЕТЕІ Justiţia fără putere

cioasă : puterea fără ranică.

*

este neputin-justiţie este ti-

A voi să gândi la el.

uiţi pe cine-va, este a te

A lăuda o acţiune participa la ea.

frumoasă este a

ln tablou se reprezintă momentul, când cele doue fete îşi scot măşti le şi apar figurile lor încântătoare, dră­guţe şi subjugătoare.

Tabloul e artistic executat şi de o valoare mare.

Ilustraţia de pe pag. I e copia aess-stuî tablou. Ea e executată în atelierul zinco-grafic al «Universului» şi tipărită cu maşina noastră Specială de colori.

OAMENI ILUŞTRI

Vei convinge pe oameni despre ori­ce vei voi, fiind-că înţelepciunea lor e s labă; nu vel putea să'î faci să tră­iască cum vei voi, fiind-că temperamen­tul lor e tare.

Acel care are n'are nici unul.

prea mulţi prieteni,

В ф ~ A se citi pe pag. 5 începutul nou­lui roman de mare senzaţie Dreptatea oa­menilor sau Condamnatul nevinovat .

C R O N I C A La Moşi

Lăsaţi lenea la o parte, Că, zëu, sunteţi caraghioşi Ş'ai cu toţii, hai năvală Jsă petrecem pe la Moşi...

Hai la ţuică, da de munte, Şi la mititei gustoşi. Haï la vin, şi haï la bere Hai cu toţii' drept la Moşi...

Hai, în tîrg la panorame, Staţi şi cumpăraţi gogoşi, Hai să cumperăm baloane Cum se cumperă la Moşi...

Staţi să luăm şi turtă dulce Şi cercei de cei frumoşi, 01) ! să bem şi-o limonada Cum se bea în tîrg la Moşi...

Ba zëu, hai şi la paiete, Nu vë faceţi năzuroşî, Că acolo se petrece Când te duci în tîrg la Moşi.,

Më, dar, uite, Vasilache Şi 'mprejur la curioşi, Hei, cum rîde toată lumea Par ' c'ar fi în tîrg la Moşi...

Nu de mult a murit cel maî popular [colonel al Elveţiei : Hans Heinrich Wieland. El s'a născut la 1822 în Ba­sel; a intrat ca locotenent în ar­mată la anul 1848 cu ocazia ocu­pării graniţelor renane. Cu toate că se apucase de comerciü, el s'a lăsat de meseria asta şi a intrat în armată. O-fiţerii din Basel aü format la 1850 în Neapol batalionul U-3 de venători elve­ţieni. In acesta a intrat Wieland.

La 1859 a luat parte la mai multe lupte în Italia. După terminarea rës-boiuluï s'a reîntors în patrie unde mai târziu a fost numit comandant de in­fanterie. El a organizat armata elveţiană.

Wieland a fost decorat de mai mulţi suverani atât pentru bravurile sale mi­litare cât şi pentru diferitele scrieri de strategie, din cari se vede că dênsul era un om foarte cult.

0 mamă care 'şî arde copii Doue vecine ale femeei Gufl'epy, do­

miciliată laTrétoy-le-Château, în Franţa , simţind un miros de carne arsă în lo­cuinţa de alături, dădură de veste pri­marului comunei.

Păt runseră în casa femeii şi, după descoperirea unor indicii suspecte, par­chetul din Compiégne fu prevenit.

Se făcu o descindere judecătorească după care se descoperiră, îngropate în grădină doue căpăţâni de copii mici şi o secure plină de sânge.

După examinarea medicală, se con­stată că femeea născuse de curând.

Criminala, făcend doui copii gemeni, le-a tăiat capetele pe care le-a îngro­pat, iar trupurile le-a ars.

Arestată, a declarat, cu mare linişte că n 'ar fi avut cu ce să hrănească pe copii şi că aşa, ei sunt ferictţî, de óre-ce sufletele li s'au dus în raî de-adreptul.

D o u e n e n o r o c i r i î n j u d e ţ u l TutOYa

Ş'apoi, uite, şi maimuţe Şi ursari din cei găgioşi, Cum mai joacă pe Mariţa Di, haï !.. Di, haï... ca la Moşi...

Uite lăutari, cimpoae, Luminaţii de galoşi, Căluşei cum se 'nvîrteşte, Zgomot mare, ea la Moşi...

Uite şi la Iliade Ce de oameni tacticoşi, Cum beau vin pe iarbă verde Şi petrece ca la Moşi...

Uite. uite şi mai uite Căţî' cheflii gălăgioşi, Ba bătăi, ba vorbă lungă, îmbrânceli ca 'n tîrg la Moşi...

Lăsaţi lenea dar de-o parte Că, zëu, sunteţi caraghioşi, Ş'ai cu toţii, hai năvală, Să petrecem pe la Moşi...

Nicodem.

Ilustraţia noastră Doné tipuri de frumuseţe

Pe pag. I a numëruluï nostru de azî dăm ün splendid tablou datorit talenta­tului pictor Gamba.

Tabloul represintă doue tipuri de fru­museţe clasică. Sunt doue fete, una blon­dă şi cea 1'altă brună. Amêndouë sunt îmbrăcate în costume splendide de bal mascat.

LUCRURI DIN TOATl LUMEA Un incendiu îu America.—Ziarele

din New-Yok anunţă că faimosul Ta­bernacol al reverendului dr. Talmage, la Brooklyn, a fost distrus de un mare incendiu care a izbucnit în momentul în care celebrul fondator sfîrşia o pre­dică.

Credincioşii în numër de 5000 s'au retras fără să se producă nici o pa nică.

Nici un accident de persoane nu s a produs, dar n'a mai rëmas nimica din faimosul Tabernacol, unul din cele mai frumoase locuri de închinat existând în America. Zidirea lui costase doue milioane de franci.

Flăcările au distrus reliquele aduse de d. Talmage din Pămîntul sfânt.

Aü fost prefăcute în cenuşă un mare hotel şi mai multe case din vecinătate

Pagubele se urcă la 5 milioane de francî.

O Geografia regiunilor Venezuelel .

Iată câte-va detaliî geografice asupra regiunilor Venezueleî, care aü fost a tâ t de mult încercate de cutremurile de pămînt despre care am vorbit de cu rând.

Merida, capitala Statului Anzilor, a-vea, după recensëmîntul din 1891, o po-pulaţiune de 15.000 locuitori.

Ea a fost reconstituită după ce fu­sese distrusă cu totul de marele cutre mur din 1812.

Ca monument, ea are palatul guver­nului statului, catedrala, o mare uni­versitate şi statuele generalilor Boliva şi Paez.

Ea este situată la 1.600 de metri d'a-supra nivelului măreî în faţa munţilor Siera-Nevada.

Egido este situat la o depărtare de o poştă şi jumëtate de Merida. Este un orăşel cu 5.000 de locuitori în care se cultivă foarte multă trestie de zahăr şi cafea.

Lagounilla este un alt orăşel cu 1.000 de locuitori şi care este aşezat pe ţer-murii unul lac în care se află în mare cantitate bicarbonat de sodă.

Niculae Mihoride, din comuna Schi-nenî, iubia foarte mult pe legendarul tata Noe, căci foarte adese-orï se «par-fona,» «lua pisica^de coadă,» «fura lu­leaua neamţului,» «se inglindisea,» saü cum îi mal zice. *

In sfârşit îi plăcea omului cheful şi când era în toanele cele mai bune nu mai ce 1 auziai :

T a t a Noe cel bet rân Fost-a fost puî do Român El а niiscut veselia Căcî a descoperit via

Să-1 s lăvim Sit'l cinstim Tot cu vin şi cu pelin Bând voios Bucuros. . . .

Mihoride era îu vîrstă de 54 de ani şi om de altmintrelea voinic.

în t r 'una , din zilele trecute s'a dus la cârciuma din sat şi a beut până pe la orele 5 şi jumëtate p. m. Imbătându-se bine a pornit o spre casă.

Pe când trecea pe lângă o rîpă unde locul era foarte alunecos din cauza ploiei, a căzut în rîpă, unde a fost găsit mort.

Nenorocitul om suferea şi de boala pe­lagra.

— O altă nenorocire în t r 'una din dimineţile Bârlad.

Fanarul Mihaiu Anghelescu, din acest oraş, în etate de 18 ani mergând pe imaşul oraşului cu nişte viţel ca să-I dea lapăşunat , la reîntoarcere, pe câmp, s'a apucat să sloboadă un pistol cu 2 ţevi, c e l avea la dânsul.

Cum o fi umblat cu arma, cum destul că pistolul descărcându-se, rănit grav la mâna stângă.

s'a întâmplat trecute lângă

nu, l 'a

Execuţia unui urs Directorul unuî circ. din Viena avea

între alte dobitoace şi .un urs frumos şi "tênër, din pădurile Uralului.

Ursul acesta însă era năzdrăvan de tot. Mârâia într 'una, rupea tot ce apuca cu labele şi nu voia să asculte odată cu capul de dresor. Oamenii s'au căs-nit foarte mult cu ursul acela, până ce vëzênd, că tot reü şi îndărătnic e, di­rectorul s'a hotărît să'l omoare.

După câte-va sfaturi cu subalternii sei au pronunţat sentinţa de moarte a-supra ursului. Ce făcuse el să fie con­damnat la moar te? Aruncase bombe cu dinamita ca Ravachol, a sugrumat pe cine-va, a furat, etc? De loc. El s'a pur ta t bine de cât că nu voia să în­veţe la şcoală, adică nu voia să înveţe să călărească, să sară, să se suie pe scări şi să rază lumea de el.

Ce să-i faci însă, lumea-i rea şi exe­cuţia sërmanuluï urs a avut loc a doua zi cu mare pompă.

Ursul a fost scos într 'un loc anumit, unde i s'a dat o mare bucată de pâi­ne unsă cu miere.

S'o fi minunat şi ursul în gândul lui de atâta cinste, dar pe când mânca mal bine, un servitor i-a tras un glonţ de puşcă într 'o ureche.

Moartea condamnatului a fost in­stantanee.

U N P R O V E R B La olog să nu te lauzi cu cişmele.

(Turcesc).

Universul Literar No. 21. — 4 — Lunï, 23 Maiü, 1894.

Castelul Fermecat R O M A N D E P I E R R E S A L E S

XVII — - Sfîntă nascëtoare ! l 'aü bătut. Şi de data asta era cât pe aci să se

scoboare, uitându'şi toate planurile, ne avênd de cât o dorinţă : să ia pe miti­tel în braţe, să ' l apere contra tuturor.

Nu era dênsa mama lui ? Insă d-şoara Emiliana de Preuilly so-

sia asemenea în curte ; era foarte gal­benă şi zise cu violenţă servitorului :

— Am dat ordin să nu s'atingâ ni­meni de copilul acesta.

— D-şoară, să nu'ţî fie cu supërare, cu băiatul esta nu e de scos la capët ; nu ascultă de» nimeni ; deunăzi a fu­git cu ciobanul, şi e o curată minune că n 'a căzut de la Guildo, ca mă-sa. Alaltă-ierî a intrat în iaz aşa îmbrăcat cum era ca să culeagă flori ; atunci i s'a dat o calcavură. Iţi spun drept, d-şoară, că băiatul esta eo neghină pe care al fi făcut foarts bine s'o laşi la Paris .

«In sfârşit ştiu eü că al făcut asta din prietenie pii i tru biata Naic, to­tuşî...

Emiliana îşi şterse pe Yuriş o lacri­mă şi zise cu destulă linişte :

— Eü nu zic că copilul n'o fi nebu­natic însă vreau să fie îndreptat prin blândeţe iar nu prin bătăi. M'am în­sărcinat cu el, sunt rëspunzëtoare de el, şi vreau să fiu ascultată când dau ordine în privinţa luî. Hal, dute...

Făcu servitorului un gest foarte au­toritar ca să plece ; apoî chiemă pe Marc.

— Vino de më îmbrăţişează, micul meü prieten.

— Nu vreau. — Nu v r e î ? Dar ştiî bine că eu nu'ţî

fac nicî un rëu. Haï, vino... Se ruga astfel de copil în vreme ce

Arnold, stând la o parte, zîmbia de ea cu ironie.

Iar Naic înţelegea ce comedie dure­roasă juca dênsa.

Marc stătea cu coatele pe ghizd urile puţului, şi făcea semn cu capul că : nu, va veni.

— Dacă n 'aî azî vreme de perdut, zise Arnold aprinzendu'şî o ţigară, më întreb serios de ce te interesezi atâta de broscoiul esta. Eü unul l 'aş fi lăsat acolo la Paris unde se afla...

«In sfîrşit, dacă vreî, më duc să ţi ' l aduc eu.

Se repezi d 'odată şi'şî lăsă mâna greoaie pe umorul luî Marc. Insă a-cesta prevëzuse atacul ; se plecă, scăpă şi o croi de fugă pufnind de rîs într '­un chip triumfător.

— N'o să më aibă în palmă domni­şorul, şi nicî doamna, exclamă copilul.

Arnold se întoarse spre sora sa. — Iată rësplata pentru devotamentul

tëu, nu' î aşa că'î frumoasă... Şi când më gândesc că seara 'ntîiu l 'aï pus la masă cu noî !...

Emiliana, cu trăsăturile feţeî sbârcite, cu ochiï în păment, făcea sforţări vë-dite pentru a'şî stăpîni emoţiunea, pen­tru a nu vorbi, de oarece nu putea să spună adevërul .

— Şi toate astea pentru ce më rog ? bombănia Arnold, pentru că nebuna a-ceea de Naic, te-a făcut să crezi în dragostea eî.

— Uiţî că Naic e sora de lapte a viitorului meu bărbat.

— Atuncï Raymond n 'avea de cât să ia la dânsul pe broscoiu.

— Era cu putinţă asta, când baro­neasa de Kermeric avea groază de sër­mana Naic ? Copilul n 'a r fi fost bine t ratat pe lângă dênsa. Şi cu toate astea datoria noastră era să'î ' ţinem loc de părinţi. Fac plăcere luî Raymond ocu­pând u-më de această mică fiinţă, şi sunt foarte fericită de asta... Şi te rog Arnold să nu më mal critici în această privinţă.

—- Fie şi aşa, buna mea prietenă, zise Arnold, cu atât mal mult că n'o să mal treacă mult până să te numeştî baronoasa de Kermeric.

«Şi atuncï nu va maî avea nimenî dreptul să ' ţ i facă critici, de cât bărba­tul teu. Şi dacă vë veţî putea înţelege asupra acestui punct, cu atât mal bine. Insă crede-më, sora mea, ţeranul esta ţî-a vorbit vorbe de aur. Nu se creşte ca un fiu de prinţ fiul Naicei ; el e un ţeran şi câte-va lovituri sdravene cu beţul a fost în tot-d'a-una cel maî bun sistem de educaţiune pentru un Çëran.

«Tu zicî că soacră-ta n'o să ' l pri­mească în casa eî : vezî bine că aci nu e de suferit de cât din consideraţie

pentru t ine ; decî trimiti-1 îndărăt la Paris ; plăteşti pe fiece an o sumă de bani şi iată-te scăpată de o grijă, iată-vë achitaţi, tu şi Raymond, de o dato­rie pe care credeţi că o aveţi către o servitoare.

«Stircina o să fie foarte grea dacă de-peşilo acelea din Paris sunt adevërate.

— Doamne ! exclamă Emiliana cu durere, dar depeşile acelea n 'au fost confirmate...

— Ba da... — Ar fi trebuit să 'mi spui de cum

te-aî întors. — Am intrat în camera ta ; dormiuî

adânc şi pre legea mea eraî foarte fru­moasă, visai de sigur de fericirea ta atât de apropiată, n ' am voit să te deş­tept. Pentru ca c ineva să afle ştiri ne­plăcute, e tot-d'a-una prea curênd.

— In sfîrşit, dênsa o fi cu adevërât în viaţă?

— Mai bine ar fi de o sută de ori, pentru ea şi pentru noi, să fi părăsit pentru tot-da-una această vale de la­crimi. Totuşî eü şi Raymond n e a m dus aseară la Saint-Malo şi am vorbit cu comisarul de poliţie. Depeşa d'întîitt e foarte lămurită ; se zice acolo că Naic s 'ar fi prezentat în puterea nopţeî la institutul luî Marc pe strada Nollet ; era cu capul gol, cu hainele rupte, su­fla repede şi ochiï îi eraü rătăciţi.

— Ce a zis dênsa? — Nimic ; n a dat nici o explicaţie ;

n 'a voit să respundă la nici o între­bare. Ce-a făcut de când a dispărut ? Unde-a t r ă i t ? In mâinile cuï a căzu t? Më înfior gândindu më la soarta ce o fi avut...

— Sërmana fată ! Ah, asta 'mî întu­necă aproape toată fericirea. Dar ce s'a făcut dênsa în urmă ; domnişoarele acelea ar fi trebuit să n 'o lase să plece.

— N'au îndrăznit... înţelegi o nebu­nă .. Densele s'aü gândit că o să se în­toarcă acasă la ea şi că atunci va li mai lesne să pună mâna pe densa. Insă nu se ştie nicî odată partea de cuminţenie şi de nebunie ce se află în­t r ' un créer desechilibrat. Naic, în mo mentül de a intra acasă la dênsa şî-a schimbat părerea. O fi ghicit oare că aveau să vie oamenii să pună mâna рз dênsa ? Nu se ştie, adevërul e că a fugit.

.— Unde o fi dênsa acum, Dumnezeule! — Ce-aï zice tu, vëzênd-o d'o dată

apărând în mijlocul ceremoniei şi în-cepênd a face vr'o extravaganţă ?

— E ac i? — Nu se ştie bine ; însă după o scurtă

ancheta făcută la Paris , s 'ar fi vëzut de către maî mulţî oameni, în sala pa­şilor perduţî, de la gara Saint Lazar, o femee foarte sdrenţuită, ale căreî sem­nalmente corespund cu ale Naicei pre­cum şi cu ale unei femei care s'ar fi scoborît aseară la Saint-Malo din trenul din Paris...

— Sërmana mea Naic. — Maî la urmă, asta se explică foarte

natural , cum vorbiam erî cu Raymond. Dupe cine ştie ce aventuri , Naic vine la Paris, se prezintă la instituţia unde şi-a lăsat copilul şi i se spune că Ray­mond a venit şi Га luat. Atunci ia, în­tr 'o lucire de raţiune, pleacă din Paris spre Saint Malo. Acum întrebarea e o fl dormit în orăşel sau în Guildo? In tot cazul eu më tem, că de ziua de azî n'o să scăpăm fără de încurcătură.

«Din fericire autorităţile sunt vestite. — Autorităţile ! esclamă Emiliana cu

groază. — O, linişteşte-te, autorităţile proce­

dează cu mare băgare de seamă, fără sgomot...

«Inţelegî că e de neapărată trebuinţă ca nenorocita să fie închisă într 'o casă de sănătate.

Vëzênd pe sora sa plângênd, Arnold adaogă repede :

— Suntem pe deplin înţeleşi în pri­vinţa asta, eu şi Raimond ; am vorbit îndelung ieri, relativ la asta ; suntem de părere ca şi tine că trebuie să ne însărcinăm cu această nenorocită. Insă, în interesul ei chiar, nu trebuie s'o lă­săm maî mult în libertate; se poate să atenteze la propria sa viaţă, să cadă în mâinele vr 'unor mizerabili.

«Ce tristeţe !..acum vëd şi eü că nu e fericire fără umbră.

— Ce vrei, zise Arnold cu un gest de­gajat. Insă eü vëd că nici te gândeşti să te îmbraci....

— Ba da, ba da, am destulă vreme. Emiliana se despărţi de fratele sëu

care se'ntoarse în castel ; dênsa porni spre locul unde se afla micul Marc. A-cesta se pusese jos, pe păment; şi făcea grămezi din noroiul ce se afla în jurul puţului.

Nu se mişcă de loc ; se lăsă să fie sărutat pe për, fără să'şi ridice ochii măcar spre aceia care ' î mângâia. Şi pe urmă Emiliana porni împleticindu-se să se întroarcă îndărăt, în castel când o chemare sfioasă o făcu să ridice ca pul.

— Domnişoară. — D-zeule !... Naic!... II zări capul cu perul îrr desordine,

plin de fire de fân, cu ochii arzători. — D-şoară, vino aci, vre.tü sa'ţi vor­

besc să nu audă nimeni. O, vino, te rog !...

Emiliana o privea cu o uimire dure­roasă şi murmură instinctiv:

— Cu aûëvërat are u.i aer de nebună! Stăpânită de un sentiment de mare

temere, voia să strige ajutor; însă gla­sul Naicei deveni a ja de rugător...

— O, domnişoară, te conjur... o, pen­tru dragostea ce avem amêndouë pentru micul Marc, vino de ascultă ce ani a'ţi spune, mal înainte ca cineva. . . E aşa de falş, aşa de ticăloşesc luoru tot ce ţi s'a spus despre mine

Emiliana se hotărî. Aruncă o privire împrejur spre a fi sigură că nimenî n'o vedea şi se aproprie de Naic cu gând s'o cruţe de brutalităţile poliţiei, s'o li­niştească prin blândeţe.

Naic, vëzênd-o lângă dênsa, isbucni în plâns. Apoi să ru tăndul mâinile, zise:

— O, ce bine mi-a făcut să te aud vorbind ast-fel de mine. Asta m a mân­gâiat aproape do toate reutăţile ce ex­prima fratele d-talé... eşti aşa de bună.

— In sfîrşit o să 'mi explici mie acum ce ai făcut în 5 septămâni...

— Da, d-tale, o să'ţ i spun tot, tre­buie să ' ţ i spun tot. Dar jură-mi mai întêï că nu më crezi nebună...

Emiliana stătu la îndoială ; Naic făcu cea d ' intâiu mişcare de mânie.

— Ah, d-ta 'î crezi pe denşiî, şi nu­mai de milă poate te-ai învoit să më asculţi pe mine...

— Din dragoste, Naic, ştii prea bine asta. Dupe ceea ce al făcut pentru mine nu 'ml eşti aproape ca şi o soră? Şi nu eşti sora logodnicului meü?

— A logodnicului d-tale? zise Naic cu un ton rëu.

Şi rînji cu amëriciune. — Vom vorbi îndată şi despre den­

sul. Dar mai întêiu, d-şoară, explică-mi cum e cu putinţă ca micul nostru Marc să fie crescut intr'o fermă, că cine-va a îndrăznit să'l bată, fie şi o singură dată?. . . Eü, de când se află el în lume nu l-am certat de cât în sărutări ; şi maî adineaurea, fără intervenirea d tale dobitocul acela de servitor era să '1 lovească cu ţăpoiul.

La vorbele astea, care nu păreau de loc ale uneî nebune, Emiliana se apără foarte moale, ca şi o vinovată.

— De oa rece tu aï fost de faţă la scenă, aï putut să vezî în ce chipi-am luat apărarea.

— Ei bine, d-şoară, eu găsesc că e ceva neînţeles ca d ta să fi avut trebu­inţă a'î lua apărarea !?..

— Tacî, te rog, o, tacî ! Naic cam ridicase glasul şi Emiliana

'I punea aproape mână pe gură pentru a o sili să tacă.

— Nu sunt încă măritată, Naic. Naic aruncă Emilianel o privire de

imens dispreţ. Nu era încă mări tată . Cu asta voia dânsa să explice tot, pă­răsirea copilului, creşterea lui la fermă, bătăile. Nu era încă măritată ! şi pen­tru ca să fie măritata, pentru ca nimic să nu ' î împedice dragostea, d-şoara de Preuilly uita aproape că era mamă.

— Dacă'î aşa, zise Naic cu brutali­tate, era maî bine să'l laşî încă la Paris.

•—• Asta era şi părerea lui Raymond. — Ah, esclamă fata rînjind din noü,

asta era părerea lui... — Da, însă eü nu mi-am putut bi­

rui dorinţa de a'l îmbrăţişa. — Ca şi mai adineaorea, când eraî

cu totul sigură că nimenî nu te vede !... Asta e tot ce-aï găsit în inima d-tale pentru drăguţul esta?

— Dar tu trebuie să 'nţelegî, Naic. — Da, da, înţeleg, d-şoară că te gân­

deşti mal întâia la d-ta, şi la mititelul ëla numaî maî pe urmă, când al vreme...

— Cu adevërât, Naic, zise d şoara de Preuilly care începea să se supere, më întreb dacă nu cumva. . .

— Dacă nu cum-va sunt nebună, nu' î aşa?. . . Nu, d-şoară, sunt în toate minţile. Şi nu înţeleg cum d. de Ker­meric suferă să se trateze astfel un copil care în curând o să poarte nu­mele sëu, căcî crez că aï de gând să ' l legitimezi prin contractul de căsătorie.

Emiliana plecă capul şi zise cu u-milinţă :

— Ce rea eştî să më torturezi astfel !...

E adevërât că tu vorbeşti fără să ştiî... D na de Kermeric s'a învoit la căsăto­ria noastră. Raymond a înlăturat toate pedicele. Crezi tu, care cunoşti aşa de bine pe d n a de Kermeric , că dênsa ar fi permis fiului seü să se însoare cu amanta luî ? A fi spus baroneseï ade­vërul, era a ne fi despărţit pentru tot-d'a-uiia. Atunci ar fi trebuit să aştep­tăm moartea acestei femei.

— Şi în scopul cununiei, micul Marc e sacrificat..

— Nu, o să ' l apropiem de noi cu încetul; densul va fi crescut ca şi cel-l 'aţi copii ai noştrii şi mai târziu vom putea să'l adoptăm...

Se scuza cu un glas ruşinat sim­ţind bine că în privinţa asta fusese vino­vată, că un copil are drepturi nepre­scriptibile pe care e criminal a nu i le ţinea în seamă.

— şi pe urmă, adaogă densa în vreme ce un val de sânge îi năvăli în faţă, nu e vorba acum numai de micul nos­tru Marc ci şi... ci şi... dacă un alt copil...

— Ce spui? Un altul? — Da, şi dacă n 'am ti încă căsăto­

riţi... Vezi bine, Naic, că ar fi fost o nebunie să nu ne folosim îndată de bunele dispositif, ale d-nei de Kermeric, de înduioşarea pricinuită în sufletul ei întoarcerea nesperată a fiului sëu... Póté că peste c â t e v a lunî ar fl fost prea târziu.

— O, o ! esclamă Naic acoperindu'şi faţa cu mâinile, o, d-şoară Etniliano !...

Şi dênsa se întreba cum se făcea ca acea fată de rasă unire să fle aşa slabă în faţa dragostei, în vreme ce dênsa, o simplă ţerancă, fusese tot-d'a-una atât de castă, de curată fără o singura do­rinţă!...

Şi ce să facă în faţa unei aşa com­plicaţii, a unei aşa uitări de sine însăşî din partea Emilianel, a unei aşa în­drăzneli, al unui aşa triumf deplin din partea groaznicului bandit pe care'î demascase.

— O ! ticălosul, ticălosul !! Cuvintele astea le pronunţă cu un

ton din ce în ce mai ridicat. Iar Emi­liana, uimită, îî rëspundea:

— Ce aï, Naic ? Ce aï ? De cine vor-beşt i? Şi te rog să nu strigi aşa.

— Ba da, ba da, trebuie ca adevërul să iasă la lumina; şarlatania nu poate să dureze maî mult !...

Din ce în ce se exalta, făcea gesturî mari şi respingea cu violenţă pe d-şora de Preuilly caro voia s'o coprindă cu braţele, s'o liniştească.

— Nu, nu, căsătoria asta n'o să se facă, e cu neputinţă să se facă ! Ah, cât te plâng, cât te plâng, d-şoară; rës-punde 'ml repede, când se face cunu­nia, de oare ce sunteţi aşa grăbiţi ca să terminaţi odată ?...

In momentul acesta, glasul d luî conte de Preuilly resună jos :

- - Dar unde e sora ta, Arnold? Ra­ymond o să sosească peste un moment şi ea n'o su fie gata; şi aşa vom face pe bëtrânul preot de Guildo să aştepte aci maî mult de cât trebuie, ceea ce ar fi o adeverată necuviinţă.

— Dar, tată, rëspunse Arnold, nu ştiu unde e sora mea ; maî adineaorea era aci în curte.

— Poate că broscoiul ëla o să ne spună.

Contele se adresă cu resteală miculuî Marc care urma a face movili de noroî:

— Ia spune tu, al vëzut pe d-şoara Emiliana.

Tonul întrebare! displăcu băiatului; şi pe urmă, dacă d-şoara Emiliana, sin­gura persoană care ' î .arăta dragoste, voia să se ţină ascunsă, nu densul avea să o trădeze.

Se uită la conte câte-va clipe şi pen­tru ca să nu prea mintă, dete din umerî.

— Ştrengar blestemat ! pronunţă d. de Preuilly printre dinţî. In sfîrşit mâne fiică-mea va fi mări tată şi bărbatul el îl va băga minţile în cap în privinţa acestui băiat. Hal, vino încoace; póté că Emiliana s'a întors în casă prin faţă în vreme ce noi eram aci; dar du te şi 'i spune să se grăbească, îmi place să fiu exact.

In cursul acestei conversaţii, Naic stătuse nemişcată, uimită.

Emiliana tremura groaznic de când tatăl söü îşî exprimase într 'un chip aşa lămurit părerea asupra micului Marc.

Când tăcerea se restabili din noü sub dânsele, ţeranca înainta d'o dată spre stăpâna sa.

— Aşa dar cununia e hotărîtă pen­tru azî ?

A se cit i urmarea în «Universul Literar» de Dumineca viitoare.

Universul Literar No. 21. — 5 — Lunî, 23 Mai ti 1894.

SAU

CONDAMNATUL NEVINOVAT de * '

A L E X I S B O U V I E R

EŞAFODUL DATORNIC

I» HO 1> 4» <-I

Ce se petrecea în piaţa Rachetei într'o noapte de l'äpciune

Bătuseră ceasurile doue d'inspre di­mineaţa.

Era frig, umezeală, motirlä : î n c e a t ă deasă care se întindea, se auzia zgo­motul mulţime! îmbulzite pe piaţa Ro-cheteï. D'abia se putea vedea lămurit la trei pai;!. Agenţi şi sergenţi de oraş înfrônau pe curioşi şi'î opreaţi de a se apropia de centrul pieţei unde lucraţi şease oameni.

Acei oameni clădeau eşatodul pe care, în zori, avea să cadă capul ucigaşului Cornilă Lebrun.

Se auzia zgomotul ciocanului care lo-via asupra penelor de lemn, rësunetul scândurilor şî al bârnelor ce se isbeatt, se vedea, prin ceaţă, felinarele roşii ale lucrătorilor.

In noaptea aceea, în acea ceaţă, acel vuet al mulţimeî, acel zgomot al lucră-rei, umezeala ce cădea îngheţată, totul era înfricoşător şi jalnic.

Simţiaî sângele rëcind în artere, tre­murai de frig şi de spaimă, şi, chiar subt cele mai calde veştminte se zbâr­lea porul pe piele.

Era acolo toată lumea scârboasă a execuţiilor, tot-d'a-una aceeaşi ! Feţe vinete, cu obraji scofâlciţi, cu ochi a-prinşi de flacârî grozave, cu buze sub­ţirele... t rupuri slăbănoage peste carî, fără să fi t remurat , se lipeau bluzele de pânză muiate de umezeala nopţeî.

Glasurile ce se auziau eraü răguşite de zeamă (aşa ziceau ei rachiuluî'i.

Femei! . . . feţişoare!... mame eraţi a-colo, cu pruncul, verde de frig, atâr nat de peptul lăptos.

Cei mai mulţi dintre aceşti oameni veniseră de zece ori la ceasul acela, aşteptând să vază dacă nu avea sä se îndeplinească odată desfrêul de sânge ce le făgăduise justiţia.

Toată lumea aceea grohăia, se ducea, se întorcea, bătea cişmele ca să'şi în­călzească picioarele, schimbând vorbe neruşinate.

Acei oameni par 'că se cunoşteau în­tre ei.

Neguţători de tot felul treceau prin­tre cete strigând :

— Ţigări şi foc! — Cogniac, anisetă şi casis ! numai

-Zece bani paharul ! — Calde ! calde !... lipiile cu cartofi ! Obicinuiţii îşî dau cunoştinţă a s t f e l : — Uite ! d-ta eşti ! bună ziua... Par 'că

te-am vëzut şi la a lui Laporaeraye. — Da, nu lipsesc de la nici o exe­

cuţ ie . — Ca şi mine ! — Mi-aduc aminte de d-ta eram

colo a tunc î . . — Da, vom fi mai aproape astă-zi. — Oh ! n'o să fie aşa mare îmbul­

zeală. — Nu ! Dacă nu aş fi deprins cu aşa

ceva. . nici c'aş fi venit. Se zice că ăsta e un papä-lapte care miorlaeşte.

— Ah ! a l t ceva era Lapomeraye, ăla era zdravën.

— Ah ! rar de se vede ca acela. Un negustor le tăie vorba strigând : — Ţigări şi foc, că ţine de cald ! Un piciii scârbos, parte Gavreş parte

Totiard, cocoţat de cu seara în t r 'un co­pac, zicea unui ucenic... aşezat pe o cracă din apropiere :

— Bine stau ett acilea. Cum s'o duce ceaţa, nu perz nici o îmbucătură, eu voiu prinde surîsul luî de pe urmă.

— Şi ce câştigi cu as ta? — Câştig... Asta'mî face poftă. — Eî bine ! Dar mi r te eu ! Aş merge

fudul, aş vrea o frumoasă execuţie. •— Unde puî că nu ' i suferinţă mare !

Treaba ţine cât clipeşti din ochi, pu­ţină rëcoare pe gât, şi pe urmă ce maî este V...

Un negustor zgudui copacul strigând : — Mă de sus !... calde ! calde !... li­

piile cu cartofi ! Intr 'a l tă parte, o fetiţă cu ochi al­

baştri, cu fruntea senină, cu obrajii rumeni, zicea uneî mame care ţinea un copil dé mână :

— Draga mea, mult m i e fiică. — De ce ? — Să nu fie graţiat. — Oh ! dar el nici recurs la casaţie

n ' a v ru t ca să facă... Zice că'î nevi­novat.

— Toţi spun asta !... — Mişei, drace !... Ca toţi bărbaţii.

Aï vëzut ? Biata femeie ! cum mi ţi-a măcelări t'o...

— Oh ! spurcatul !.'.. să'î vëz mutra. Copilul, pe care mama '1 ţinea de

mână, începu să ţipe ; mama 'Í zise : — Maî şi ţipi Bagă de seamă, dacă

nu eştî cuminte, n 'ai să vezi cum se ghilotinează.

Un negustor despărţi pe drăgălaşele fiinţe, strigând :

— Aniseta ! Cogniac ! Zece bani pa­harul...

Un curios, agăţat de zid, zicea unui vecin de pe o bârnă de mai sus :

— Ştii că ăsta face pe şiretul ; el a zis judecători lor: voitt îndura hocărîrea voastră cu aceiaşi linişte cu care o as cul t ; numai vinovaţii tremură în faţa. veciniciei.

— Urgia ! vorbe ! De pe vremea Cu­rierului de Lyon, toţi zic aşa. Iacă o piesă care a stricat pe toţi osândiţii la moarte... L'om vedea noi pe cumpenă, dacă face tot pe Lefux.

— Eo, o spui de mai îna inte : dacă crâcneşte, îl Muer.

— Dar mi te eu... Deodată o larmă mare zgudui mul­

ţimea ; Lăeţiî s t r igau : — Municipalii ! municipalii !... Un pâlc de gardişti ai Parisului go­

liră piaţa... apoi geandarmii încongiu-rară eşafodul, încă înfăşuiat de ceaţă. Nu se auziră, câte-va minute, de cât strigăte, urlete, înjurături, huiduelî cari puteau să deştepte pe osândit din ce­lula lui.

Apoî se făcu tăcere, turburată numaî de murmurul obicinuit al mulţimeî îm­bulzite.

In colţul pieţei, la poarta de intrare a temniţei Rocheteï, dupe întâiul rînd de soldaţi, maî subt picioarele cailor, doî oameni stau rezemaţi de zid, îm­brăcaţi în haine groase, cu gulerile ri dicate, maî mult pentru curioşi de cât pentru frig, unul lângă altul, muţi, ţi-nêndu-se de mână.

De opt zile, în f iecare seară, veni­seră aceştî doî oamenî la cârciumarul din colţul uliţeî Foli-Renolt, întrebând dacă nu se arătaseră lucrătorii Rocheţeî.

In seara aceea li se rëspunsese : — Da. Ei se îngălbeniseră, se uitaseră o clipă

unul la altul, apoi, strîngendu'şi mâna ca şi cum ar fi vrut să se îndemneze, unul făcuse o sforţare pentru ca să zică cârciumarului :

— Foarte mulţumim, d-le. Tăcuţî, ei ieşiseră, se duseseră până

la jumëtatea uliţei Foli-Renolt, lângă fundătura Lonei, şi se ghemuiseră îna intea uneî căsuţe ciudate.

O căsuţă singuratecă, fără numër, ciudat clădită, cu jalnică înfăţişare : patru zidurî crăpate, spălate saü maî bine învineţite de vênturï şi de ploî ; un acoperiş roşiu ca sângele...

Sub straşina aceleï casé şi d 'asupra uşei, o singură fereastră rotundă ca o-chiul uneî fiare năpraznice. Acel ochi ü era luminat.

In faţa porţeî aştepta o căruţă, în care nişte oamenî cărau bârne, scân­duri şi table.

După ce se încarcă căruţa, caii o duseră !n piaţa Rocheteï ; ceî douî oa­meni se sculară şi mei seră după densa.

Erau ceasurile unul d'inspre ziuă. Lin acel minut ceî douî oamenî eraü

acolo rezemaţi de zidul umed, cu pi­cioarele în noroiü, mână în mână, fără ca să se schimbe o vorbă, tăcuţi, ne­mişcaţi.

La ceasurile patru, unul dintre lu­crătorii eşafodului se apropie de denşiî.

— Domnule Vicenţiu ? zise el cu glas încet.

Ceî djui oamenî se îndreptară pe pi­cioare.

Cel care părea maî în verstă zise încetişor :

— Ea sunt ! eî bine "?... Ajutorul căleuluî ic-spunse şoptind: — Vin din partea cui ştiţi, ca să

vë spun că treaba s'a făcut : aţî dobân­dit voia cerută.

— Mulţumesc! zise cel care intrase în vorbă ; vom merge.

Ajutorul se întoarse pc dată la eşa­fod ; acela cuî el îi zisese Vincenţiu strânse mâna tovarăşului sëtt zicêndu'ï:

— Aide, Scarlate, totul s'a sfîrşit... acuma curagiu ne trebue.

— Voiü avea. — Vezi tu, eu sunt tare. — Şi eü voiü fi tare, Vincenţiu. Cei douî oamenî se întoarseră la lo­

cul lor pe pavagiul mocirlos. Această grupă era ciudată în negură

în ceaţă..., nemişcaţi atunci când lu­mea d'imprejur sufla în palme ca să se desgheţe degetele, eî stau nemişcaţi la vremea rea, de şi frunţile lor abu­reau şi mâinile 1з eraü ţepene. Mulţi­mea grohăia, ei nu o auzeau ; lumea se îmbrâncea ei nu se clinteau... Lipiţi strînşi unul lângă altul, în ceaţa acea în acea noapte, eî păreau o cocoaşe uriaşă răsărită din zid, între bârnă, şi noroiü.

Când începu să bată şapte ceasuri, tresărind, eî se sculară în picioare.

Zorile erneî, neguroase, triste, întin­deau lumina lor îndoioasă d 'asupra co pacilor din cimitirul Pere-Lachaise ceaţa aproape de tot se risipise, puteaî vedea înainte'ţi.

— Cerule ! zise unul dintre ceî doi oa­menî câzênd spăitneatat peste tovară­şul seu.

Cel l 'ait se uită înainte'î şi la rêndul luî simţindu se slăbind, se opinti să se întărească... vëzuse piaţa.

Ş i era jalnică priveliştea pieţei Ro­cheteï, în acea dimineaţa de Răpciune, în acea zi întunecată, în acea mare de capete învineţite care se 'ntindea de parte cât putea ochiul ca să vază... In marea acea pâlcul soldaţilor alcătuiau o insulă posomorită în mijlocul căreia se înălţau cele doue braţe ale eşafo­dului.

Stăpânindu'şi slăbiciunea, cel maî în verstă dintre cei doi oamenî Vincenţiu luă în braţe pe tovarăşul sëu şi săru-tându ' l îi zise la urechiă :

— Aide ! aide ! Scarlate, în picioare curagiü ! o să vie !

Scarlat îşi scutură fruntea ca şi cum ar fi vrut să gonească norii ce'i încon­jurau creerul, el se 'ndreptă în piciore cu braţul petrecut după umërul luî Vincenţiu.

Poarta Rocheteï se deschise... o larmă năpraznică umplu piaţaj urmată numai de cât de o tăcere ca de plumb.

In zadar încercară ceî douî oamenî să înăbuşască planşetele ce lehorcaeaü în p iept ; apoî îmbrăţişaţi 'şî descope­r i ră capetele şi îngenuchiară.

De pe poartă, gaură neagră ca_ o prăpastie în acea zi născândă, ieşiră maî întftiu douî oameriî ţinend fie-care un felinar apr ins ; după eî mergea o-sânditul, rezemat de umărul duhovni culi'î şi sprijinit de un temniţer din pricina lanţurilor carî îî legau picioa­rele şi mâinele ş i ' l împiedicau ca să umble.

Nenorocitul, zise celui care '1 spri­j inea :

— Nu aşa de repede. El se opri. Şi întorcând capul spre locul de pe

piaţă unde se aflau Scarlat şi Vincen ţ i u , el zise cu glas tare-:

— Adio şi nu më uitaţi!.. Ceî douî oameni respunseră cu glas

sfîşietor: — Adio !... adio !... Omul temniţeî tîrî pe osândit, care

punênd piciorul pe întâia treaptă a e-şafodului, îmbrăţişa pe pr^ot şi'î z ise:

— Părinte, mulţumesc, pentru mila voastră... D-tale'ţî încredinţez voinţele mele de pe urmă !... Mî-aţt făgăduit ca să' î vedeţi până nu seînapoieză... Adio părinte, roagă-te pentru mine şi mân­gâia'!... • — Se va face voia ta!.. . Oh! fiule, cugetă la Dumnezeu!...

— Adio! Intorcându-se către ajutorul călâului

caie ' l sprijinea: — Ajutä-тё prietene, ca să isprăvim

curând. El urcă treptele eşafodului, liniştit

dar înfigurat şi ca şi cum s'ar fi în­doit de sine însuşî, cu o mişcare re­pede se aruncă sub cuţit...

Ajutoarele'l legară... Tăcerea nu era turburată de cât de glasul duhovnicului care în genunchi pe treptele guilotineî se ruga.

Requiem aeternam, dona ei, Domine, et lux perpetua luceat ei. Offerentes meum in conspecta altissimi, Kyrie eleison ; Christ e eleison ; Kyrie eleison.

Bascula se clătină... In ceaţă în lu­cirea zorilor, sub soarele care vrea să rezbească negura, un fulger ţîşni între cele doue grinzi roşii ale eşafodului.

Se auzi jalnicul ţipet 'năbuşit. Capul luî Cornilă Lebrun, ucigaşul

d-neî Mazel, căzuse. Societatea fusese rezbunată ! Repre

sintanţiî eî pedepsiseră.

Un gemet năbuşit porni din miî de piepturi.

Doî geandarmî călărî înaintară prin mulţime, deschizând cale unei căruţe scunde pe care ajutoarele căleuluî ur­caseră un paner roşu... maî roşu de cât sângele care se scurgea printre îm­pletiturile luî... Căruţa asta era urmată de o t răsură în care se suise duhov­nicul.

Vëzênd jalnicul alaiü d'inaintea cuî mulţimea se da la oparte, ceî douî oa­meni de la colţul pieţei se sculară: cu mâinile, cu coatele şi cu umerii, ei 'şî făcură loc printre lume şi cu capetele descoperite alergară în urma căruţei...

Ajunşî aproape de mahalaua Saint-Anton, un geandarm voi ca să'î go nească. Ajutorul căleuluî '1 opri spu-nêndu'ï că eî aveau voie să însoţească cadavrul. El opri trăsura preotului şi apoî apropiindu-se respectos de ceî doî oamenî le zise :

— Vë poftesc în numele părintelui duhovnic să vë urcaţi în trăsura sa, dacă voiţi.

— Nu, zise Vincenţiu, vom merge tot pe jos.

— O să mergem cam repede. — Noî vom alerga a tuncî ! Ajutorul salută şi, luându'şi locul

pe capra căruţă, zise brigadierului de geandarmî :

— Să mergem maî înce t ; eî nu vor să se urce în trăsură, merg pe jos după cadavru.

— Dar cine sunt oamenii' eştia ? în­treabă brigadierul.

— Sunt fii osândituluî !..

! I I

Câmpul Napilor

După cererea duhovnicului, vizitiul domolise t reapătul cailor, ast fel că ceî doî fiî puteau urma alaiul cu paşîceva maî deşî. Alaiul străbătu astfel piaţa Bastilieî, luă de-alungul bulevardului', trecu puntea Austerliţuluî, bulevardul Spitalului, piaţa Italieî şi drumul către Choisy.

In sfîrşit, ajunseră la cimitirul de la Ivry... Poarta era deschisă.

Căruţa, t răsura şi geandarmiî intrară în treapät ; poarta era sä se închidă ; însă la vederea biletuluî de voie, pă­zitorii lăsară ca să intre şi ceî doî fiî aï osêndituluï ; apoï cimitirul se închise în ciuda câtor-va curioşi remaşî afară şi care 'şî făcuseră cruce la trecerea a-laiuluî.

La pas străbătu alaiul prin micul ci­mi t i r ; apoî intră în coprinsul rezervat pentru cadavrele osendiţilor, în Câmpul Napilor.

Pe acel pâment blestemat, ultima pedeapsă pe care societatea dă acelora pe care ' î osândeşte ia moarte, nicî morminte, nicî crucî, nicî coroane, nicî floiî !... nimic care să spuie celor ce rëmên.

«Aci odihneşte acela pe care l 'aţî iubit !».

Nimic, nimic de cât ştirul şi urzica gata ca să muşce. picioarele celor carî îndrăzni 93 să viziteze Colţul blestemat.

Se făcuse ziuă cum se cade, o mare linie albă se întindea în zare, negura se risipise, şi laşurile copacilor'şî arä-

j tau siluetele în spaţiu. Totul era trist, i tetcut, jalnic în acel c imit i r ; nu s'au-[ zea de cât tropăitul cailor şi scârţâitul ! roatelor căruţei înglobate în noroiü. J Trăsurile se opriră înaintea groapeî căscate.

Ceî doî fraţî steteră pe marginea groapeî ; perul lor aburea de sudoarea pe care vêntul dimineţeî o îngheţa pe fruntea lor.

Duhovnicul se dete jos. Vëzênd cä era să se deschidă furgonul şi să se dea jos coşciugul, el făcu semn oame­nilor să aştepte puţintel.

înaintând atuncî spre nenorociţiî ti­neri fraţi el le zise :

— Domnilor Vincenţiu şi Scarlat Le-brun, trebuie să vë înmânez aicea a-ceastä scrisoare care coprinde voinţa de pe urmă a tatălui d-voastră, Cornilă Lebrun... El a dorit ca să luaţi ştire de densa înaintea remăşiţelor sale mor­tuare, pe carî să jura ţ i de a'î înde­plini voinţele.

Cel mare dintre fraţî luă scrisoarea din mâinile preotului şi, după ce o să­rută, rupse pecetea.

A se citi urmarea în fascicula care va apare mâine dimineaţă Luni, 23 Маій curent. Va apare o fasciculă de 8 pagini pe fie-care zi şi se va vinde ő Bani fas cicula în toată ţara.

"Ueiversul L h e r a r No. 21 _ 6 — ьиш, іго мши i o » * .

STIEI PRIN POSTA Franţa. — Lângă Brest, a naufragiat

barca Deux-Frères. Cinci oameni cari se aflau în barcă s'aü înecat. Scufun­darea bărcii a fost provocată de chiar i n u l din cei înecaţi care a voit sil se înece în companie şi cu alţii.

— Viitorul congres pentru alegerea preşedintelui republice! se va ooupa de • propunere prin care s'ar desfiinţa Se­natul, aşa cum e .el alcătuit acum, în-

'.loeuindu-se cu un corp. legiuitor ales «ie membrii camerei deputaţilor.

* I t a l i a . Pr imarul Romei Ruspoli, s'a

©ónsfatuit la cameră cu deputaţii Bac-•eli Guildo şi Gaetani de Sermoneta spre a forma un comitet patriotic în scopul celebrare! celei de X.XV-a ani­versare a anexărei Romei la Italia. .

— Cele din urmă ştiri asupra săne-tăţei d-lui Nicotera, fost ministru, sunt. îmbucurătoare.

Bolnavul conservă conştiinţa de sine si se speră într 'o însănătoşire.

• * * Germania. Lângă Spandau s'a in­

tern plat o ciocnire între 2 trenuri de marfa : 3 oameni din personalul trenu­rilor şi 2 pasageri aü fost greü răniţi. Cauza acestei ciocniri nu s'a putut stabili bine. Un macagiü însă a fost a-restat . .

— Din Freiburg se anunţa, că în tot ţ inutul Schwarzwald a nins puter-ніс 2 zile de-a rîndul. Zăpada a împe-decat comunicaţiile pe mai multe zile. Tempera tura e cu multe grade sub zero,

• * * Ausü 'O-Ungaria.—La Gratz, s'a gă­

sit lângă o fabrică de stofe, din mar­ginea oraşului o cutie mare, conţinend 12 cartuşe cu dinamită, avênd fiecare cartuş fitiluri egale, da r neaprinse. Po­liţia a făcut numeroase perchiziţii, dar până acum n'a dovedit pe nimenea.

Dacă nu s'ar fi găsit bombele la timp iabrica aceea a r fi fost aruncată în aer şi un dezastru enorm s'ar fi .produs.

— Ministrul ungar de lucrări publice a redactat uh proiet de lege pentru taxarea «pariurilor mutuale».

* * *

Anglia.—Se scrie în Londra despre e mare inundaţie în India, Fluviul Ho-oghly s'a reversât şi a devastat provin­cia" Kulu. 200 de persoane aü pierit.

— Guvernul englez a propus un pro­iect de lege prin care proiectele gu­vernului să. fie luate în discuţie îna­inte de orî-ce propunere din iniţiativă parlamentară.

Rusia .— Conform uzului statului ma­jor general .rusesc, trupele însărcinate cu apărarea fruntariei de apus vor fi sporite considerabil. Regimentele de fruntarie vor forma un corp de a rmată deosebit.

— Ţarul, după raportul ministrului, sëu de' interne, a autorizat s ă . s e des­chidă o subscriere publică în imperiu, în folosul victimelor cutremurelor de pă mént din Grecia.

Turcia. — Se proiectează de înalta poartă o mare reformă militară, după care şi poporaţiile creştine să facă o-bligatoriu serviciul militar, pe timp de douî ani.

NOTA SATIRICA La expoziţia artistică :

— Asta'î curios" de tot : ca să vezi expoziţia de tablouri a lui Mâzgălici trebue să plăteşti • un franc, iar ca să vezi pe ale lui Rafael numai 50 bani.

— De, d-le, Rafael nu mai are tre-bainţăjsă încuragiaze !

H ж z — Va fi pace, şi de geaba vorbeşti

că lucrurile se încurcă!... — Şi de unde deduci asta ? —- De unde'?... M'am uitat la baro­

metrul meü politic. — Nu "nţeleg zëu! — Barometrul uieií politic e colone­

lul X... De câte ori îl vëz îmbrăcat ci­vil, semn de resboiü; de câte ori se îm­bracă militar, semn de pace !

Instrucţia bandiţilor Zdre­lea şi Cimpoieru

Ü. jude instructor Lilovicï, a fost a laită-ierî la Văcăreşti ca să. ia din nou interogatorul bandiţilor Zdrelea şi Cim­poieru. Aceştia după spusele păzitorilor, aü început să sufere teribil din cauza lipsei de libertate. •'

Cimpoieru plânge . chiar câte odată când privind prin fereastră-i, vede ţe-raniî cum se depărtează prin câmpuri. Zdrelea foarte tăcut face planuri şi în­treabă pe toţi tovarăşii care ar fi mij­locul să poată fugi ; garda care 'Ï pă zeşte a fost îndoită. . Bandiţii acum dupe ce aü mărturisit

toate faptele lor criminale, au început să denunţe gazdele din fie-care sat la снгі se adăposteau când bănuiau că ar fi în pericol de a fi prinşi, ceva mai mult dupe cercetările făcute de judele instructor s'a găsit că pe lângă multe gazde denunţate, se afiaü şi persoane cari eraü nevinovate s i c a r i nu sunt a cuzate de bandiţi de cât din cauza urei vechi ce aceşti bandiţi o aveau asupră-le din diferite pricini, găsind în această denunţare o rezbunare.

Până acum bandiţilor dupe prqpiele lor denunţări li se impută 24 de tâlhă­rii dintre cari 10 au fost şi cu omoruri.

I N S F A T Un igienist german face următorele

recomandaţii celor ce se îmbăiază : Nu te îmbăia după ori-ce fel de e-

moţiune violentă; 2. Nu te îmbăia după ori-ce fel de boală neprevezută; 3. Nu te îmbăia după o noapte de nesomn; 4. Nu te îmbăia imediat după masă; 5. Nu umbla repedecênd te duci în baie; 6. Să: cunoşti în tot-d'a-una exact adân­cimea apei în care vrei să iaci baie; 7. Nu sta desbrăcat de loc, imediat Ce te despoi să intri în apă; 8. Udă'ţi în-tâiu capul, apoi udă'ţi tot corpul de o-dată; 9. Nu sta mult în apă, mai ales dacă eşti nervos; 10. După baie, şter-de-te'bine, îmbracă-te' în veştminte căl­duroase şi să te pliinbî cât poţi mai mult.

Un proces curios la Iaşi Citim în «Evenimentul» : Secţia I-a Curţei de apel din Iaşi a

avut să judece alal tăieri procesul te­norului Gheorghiu, elev în clasa IV la liceul din Pomârla (Dorohoiu), condam­nat de tribumilul Dorohoiu ia un an şi jum. închisoare, pentru tâlhărie la drumul mare.

Iată faptele : Numitul fusese la o nuntă ovreiască

în Herţa. In ziuă, eşjnd cam ameţit de. la petrecere, porneşte acasă. Pe drum întâlneşte pe un bătrân, pe care îl lo­veşte cu un ciomag, somându 1 s ă i dea bani, «de oarece el e haiduc». «Dacă nu dai punga, îţi iau zilele» adaogă a-cest nou Mărunţeiu de 17 ani.

Moşneagul, vëzênd că tênarul hai­duc nu. glumeşte, o ia la fugă peste cârn pi. Acesta. îl urmăreşte până la un pSrău, pe care hu ѵгеа . за і treacă, de teamă de a nu'şi murdări pantofii de bal cu care era încălţat. Bëtrânul scă­pat de haiducul improvizat se plânge parchetului şi cazul a fost judecat de tribunalul Dorohoiu, care ä calificat fap­tul, dé tâlhărie la drumul mare, con­damnând la 1 an şi jüm. închisoare pe elevul Gheorghiu.

Curtea apreciând pedeapsa ca prea grea, a redus-o la 15 zile închisoare, pentru lovire.

Undoctor ameninţat cu mórtea La Berck-sur-Mer (Franţa) lumea e

emoţionată de o afacere foarte ciudată. Doctorul Ménard îngrija de copilul

unui comis-voiaj or, Pet re Darre . Dupe ultima vizită, Darre rugă pe

doctor să'i facă socoteala. Doctorul se supuse. De-odatä, Darre

luă hârtia, o băgă în buzunar şi sco-ţend un revolver, îl îndreptă asupra doctorului, strigând :

— Acuma eşti plătit, căci de multă vreme ţii. relaţii criminale cu femeia mea.

Medicul protestă, însă Darre urmă : — O. să'mi iscăleşti trei bilete, la or­

din de 5000 de franci. Alt-fel te omor ! .-E-aţa cu aceestä ameninţare, decto-

rul iscăli doue dintre bilete, dar la al treilea se repezi la adversarul sëu, îi zmulse revolverul şi fugi.

El făcu imediat plângere pentru în­cercare de omor şi de şantaj. Darre a fost arestat imediat.

0 încercare de omor în Tele­orman

Septămâna trecută o tentativă de o-mor s'a întâmplat pe moşia Drăgăşanî, judeţul Teleorman, proprietatea Eforiei spitalelor civile.

Un oare care Mihale Ianolidi, omul arendaşului Nicholache Papazolu, a zărit prin semănături nişte ţerant ; şi bănuind că ţeranii sunt pe moşia aren­daşului, Ianolidi, un grec foarte cu­noscut pentru brutalităţile sale, a t r a s , fără nici o somaţiune, asupra ţeranilor, rănind grav pe unul din ei la piciorul stâng. . Justiţia a fost sezisată.

Ş T I R I Duminică.

Clasa У Comercială a pleacat, ieri, Sâmbătă în a doua escursiune ştiinţi­fică, către Sascut-.Galaţi-Brăila.

O . Miercuri, 25 curerit, vor pleca în

Iaşi d-nii architecţi Sterian şi Dobrescu care au fost însărcinaţi de. ministerul instrucţiune! publice • ca să instaleze şcoala de bele arte şi muzeul din a-cest oraş.

O Septămâna viitoare consiliul de mi­

niştrii se va ocupa cu înaintările la gradul de general, care se vor f i ice dupé întoarcerea M. S. Regelui.

O In consiliul de miniştri de alaltă-eri d.

ministru de finance a expus rezultatele subscriptiuneide 5 milioane pentru banca agricolă.

O D. Inspector sanitar Blasian, ş'a

întors de la Sinaia, unde s'a dus să vază dacă mësurile higienice prescrise de consiliul sanitar au fost executate de administraţia locală.

D. Blasian a dispus să s e mai înde­plinească unele mësuri cari aü fost pe deplin executate.

O In urma incidentelor de Joui de

la ziarul «Adevërul», aü fost ares­taţi d :niï C. Miile, avocat, Alexandru Ionesriii , tipograf, Panaitescu, patro nul tipografiei şi 20 de lucrători tipo .grafi.

S'a lansat un mandat de arestare în contra d lui. Anton Bacalbaşa, dar d sa n/a fost găsit în Capitală.

D. jude instructor Şărăţeanu a înce­put instrucţia celor arestaţi.

Din 23 de indivizi arestaţi, 11 sunt străini.

Intre studenţi sunt 8 răniţi, între cari 5 în mod destul de grav.

Lucrătorii din tipografia d-lui Pa­naitescu, arestaţi Joui seară,, aü fost li­beraţi alaltă-eri.

D-niï Mille, Gr. Panaitescu, Ab Io­nescu, au fost asemenea liberaţi eri la orele o p. m.

O Examenele şcoaleldr secundare vor

începe la 5 Iunie şi vor dura până la 23 aceiaşi luni.

Ministrul.' instrucţiune! publice a de­legat pe inspectori caii vor prezida a-cesté examene.

O Un concediu de 20 de zile s'a a-

cordat d lui general Dona, comandan­tul corpului I de armată.

D. general Cruţescu va comanda a-cest corp până la întoarcerea genera­lului Dona.

O D. de Coutouly, ministrul EYanţei,

va prezinte scrisorile sale de reche­mare îndată după reîntoarcerea regelui în ţară.

D. marchiz d'Aubîgny, succesorul sëu, e aşteptat să sosească in curênd.

O S'a arestat la Craiova un individ

Lazăr Bandu, alias Matheiü Petru, cara fugise din penitenciarul Orşova, ande

a fost închis pentru că omorîse pe ta­tăl sëu la Barfi-Hamadin (Transivaniai.

Acest paricid va fi extrădat îndată ce guvernul austro-ungar va face cerere.

O Numirile de judecători de pace se-

vor face în primile zile ale septă-mânei viitoare, ast fel ca la 1 Iunie nouii magistraţi să poată intra în func­ţiuni.

O La şosea aü început deja a se-

face preparativele pentru meetingul ce va avea loc mâine.

Meetingul se va ţine aproape de sfâr­şitul rondului I pe locul viran care este lângă vila Nouă.

O A apărut «Didi»," polcă mazurcă de-

d. Ionică D. Burlan.

întâmplări din capitala Nenorocirea de la gara de Nord 0 scenă sfâşietoare s'a desfăşurat Ja

gara de Nord. Pe la orele patru fără un sfert, ma­

nevrau nişte vagoane la rampa mili­tară. Lucrătorul Gbeorghe Cristescu, voind să le lege, a fost apucat între tampoane.

Un singur ţipăt desperat. Nenorocitul a fost literalminte zdrobit. Moartea a fost instantanee.

Cadavrul a fost dus la Morgă. Dar familia ce să face ? II va veni

c ineva în ajutor V încercare de sinucidere

Soldatul Ionescu Valérián, din al 4-lea regiment Ilfov No. 21, aflâudu se la gheţăria din dosul spitalului militar, fu observat pe când ducea o sticluţă la gură şi bea dintr ' însa.

Cei de faţă săriră, bănuind că nu e lucru curat. . In adevër, el băuse o soluţie de chi­

brituri. 1 s'au dat ajutoare imediat, ast-fel că

Valérián e în afară de primejdie. Pungăş ie

Costache Ion, zis şi Marin Ghecrghe, zis şi Pungaşu, a furat de la un băiat de prăvălie, Ion Munteanu, 240 de lot, cu cari stăpânul acestuia îl trimisese la regie să cumpere tutun.

La strigătele băiatului, poliţia inter­veni şi «Pungasu» a fost arestat.

D K P E S I Conflict sîzig-eros la. • graniţa

sêrtoo-toosn.iaqà

Budapesta 20 Maiii. La graniţa bosniaco-sêrba s'a întêm-

plat un conflict sîngeros între locutorii mărginaşi sêrbï şi bosniaci (de naţiona­litate turci). Cauza sunt nişte neînţe­legeri pentru un hotar de păşunat. Sunt vre-o 6 morţi de ambele părţi. S'a deschis o anchetă.

X5eraiarea -cua/u.ï tren. Berlin, 20 Main.

La staţia Sthlhorm un tren ce venia dinspre Bechta, din cauza unei mane­v r e greşite, a deraiat. Locomotiva, a fos aruncată de pe linie şi sfărîmată cu totul. Vagonul de poştă s'a sfarîtnat cu desăverşire. Mecanicul şi fochistul aü fost grav răniţi. C â ţ i v a pasageri s'aü. ales cu contusiuni mai uşoare.

Operaţie fa .c-o . ta imjîirat-u.lia.i ЛЛ7"х11і.е1г».

Berlin, 20 M a i n . «Monitorul» publică un buletin iscălit

de doctorii Bergmann, Leuthalef şi Se" lange purtând- că în urma unui ordin imperial au extras o mică tumoare care se formase la obrazul stâng al împe-ratului. Operaţia s'a efectuat în câ t eva minute şi fără a se recurge la un nar­cotic.

Arestarea •o.n.-o.i falsificator ele xnorxeóle

Londra . 20 Maiii. Ieri s'a arestat în foburgul Celtea un

falsificator de monede numit Fritz Brall : s'a descoperit la domiciliul sëtt un ate­lier pentru fabricarea de bani falşi: s'a mai găsit de asemenea broşuri anar­chiste, explosive, acid sulfuric şi o ba­terie electrică.

Condamnare Viena, 20 Maifi.

Tribunalul a condamnat pe numitul Pollitzer, care ameninţase pe deputatul. Kaiser, la 4 luni de închisoare.

Universul Li terar No. 21. Luni; 23 M.aî.tt 1894.

Situaţia în Bulgaria Viee-preşedinte le c a m e r e i b ă t u t de m o a r t e . — l*n p rocu ro r m a l t r a t a t . — P o l i ţ i a t r a g e a s u p r a mul ţ ime! . — Mit ropol i tu l Clement i n s t a l a t în funcţii le s a l e . — P o r t r e t e l e d-lor S tambnlof ş i Petcof a r s e . — T o a t e pos tu r i l e de poli ţ ie înlo-fiút-e cu t rupe.—D. Stambulof ş i colegi i sëï p r i z o n i e r i . — L u p t ă î n t r e t r u p e l e c a r î s'áu de­c l a r a t p e n t r u d. S tambnlof si t r u p e l e g u v e r ­

n u l u i : m a l mul ţ i m o r ţ i şi- r ă n i ţ i .

Sofia. 21 Maiü. Noul cabinet a ţ inut un consiliu. A

notificat constituirea sa tuturor agenţi ilor diplomatice. Instrucţiile cele mai severe att fost date pentru menţ inerea ordinei. Prefecţii sunt responsabili; co ". mandanţii trupelor vor da ajutor au­torităţilor civile. Pretut indeni poliţia a fost înlocuită cu trupe> Toate cartie­rele din Sofia sunt ocupate milităreşte. Liniştea constatată în spre seară, n 'a continuat noaptea care . a fost' tumul­toasă. Mulţimea a pus mâna pe vice­preşedintele Camerii, d. Milqff, pe care -a voit să'l spînzure înaintea palatului şi pe care l'a omorît aproape. — Procurorul Dramoft'a fost maltratat. D. Petroff care trecea în trăsură a fost insultat de mul­ţime. In timpul nopţei poliţia a dat.iarăşi focuri asupra publicului : a fost înlătu­ra tă de cavalerie. Populaţia este foarte excitată în contra p o l i ţ i e i p a t r u agenţi lipseau azi dimineaţă la apel.

In restaurante şi cafenele se ard por­tretele d-lor Stambuloff şi Petkoff. Se asigură că d. Stambuloff ar fi exprimat dorinţa de a pleca îh streinătate.

Mitropolitul Clement a sosit azi la Tâ rnova ; va fi instalat oficial în func­ţiunile sale. Guvernul a dat ordin să i se înapoiască cheile catedralei.

-Sofia, 21 Maiü. Spiritele deja agitate din noaptea

trecută încep să se calmeze. Populaţia purtând o mare ură poliţiei, jandarme­riei şi întregului guvern al lui Stam­buloff, noul minister a trebuit să înlo­cuiască toate posturile de poliţie cu detaşamente de trupe. Se poate 'asi­gura că ordinea se va restabili în cu-rênd pentru că cauza principală a.sur-excitarei spiritelor, anume poliţia, e înlăturată şi pentru că persoanele vechiului regim, membrii guvernului -şi ai primăriei pe care îi ureşte popu­laţia aü fugit saü se ascund.

Casele lor sunt apărate milităreşte p r i n îngrijirea guvernului . O procla­mare a ministerului invită populaţia să renunţe la demonstraţia proiectată în favoarea guvernului şi să evite orî-ce

demonstraţ ie . Un avis al comandantului pieţeî o-

preşte atrupamentele. Numeroase depeşi sosesc din interi­

orul ţerei pentru prinţul şi guvern, exprimînd satisfacţia populaţiei de schim­barea regimului şi sentimentele ei de­votate. . •

Se constata că asemenea depeşi so -sesc de la personagii cari se credea că sunt partisan! ai d-lui Stambuloff, de .asemenea şi de la locuitorii din Tirnova, oraşul natal al fostului prim-ministru. D. Stoiloff a iscălit o ordonanţă, punênd imediat în libertate pe toţi internaţii pe cale administrativă. Se asigură că un decret care anulează toate procesele de presă este iminent.

Vieiia, 21 'Main. «Noua presă» reproduce o depeşă a

lui «Videlo», ziar din Belgrad, căruia i se telegrafiază din Sofia că d. Stam­

buloff şi colegii sei din minister, şunţ prisonierl în casele lor, care sunt pă­zite de politie. Doue batalioane de in­fanterie pe care d-nu Stambuloff le-a adus la Sofia subt pretext de manevre şi geăndarmeria s 'ar fi declarat pentru fostul prim-ministru şi s 'ar fi lua t l a luptă cu cele-l'alte trupe. Sunt mulţi morţi şi răniţi , • dintre cari şi studenţi ostili d-lui Stambuloff, carf ar fi luat parte la luptă.

Demisiunea ministerului maghiar % Viéna, 21 Maitt...

împăratul a primit demişi unea cabi­netului Wekerle ş i a însărcinat рѳcon­

f i e Kbuen Hedervary cu formarea'' ca­binetului ungar. După «BudapesterCor-respondenz», d.' Khuen a primit această misiune cu condiţie ca întregul pro­gram al ministerului actual să rëmâe intact ' ş i ca reformele eclesiastice să fie imediat realizate. Miniştrii unguri vor pleca seara la Budapesta.

Budapesta, 21 Maiti. «Budapester Corespondenz» anunţă

că d. Wekérle vá gira preşedinţia con siliului şi ministerul de finanţe, până la numirea succesorului sëu.

D-nu.. Khuën Hedervary, banul Croa­ţiei a primit misiunea de a forma noul cabinet cu presupunerea expresă căfva avea sprijinul d-luî Wekerle şi a întregu­lui partid liberal; el are de gând de a nu admjte în ministerul sëu nici un. ele­ment care nu ar fi liberal.

După o lungă conferinţă cu aceia din colegii sei cari se aflau la Viena, d-nu Wekerle s 'a întors la Budapesta, pentru a se înţelege cu personagele politice ale partidului aëti.

Toţi membrii cabinetului Wekerle sunt solidari.

Budapesta, 21 Maiii. D. Wekerle precum şi toţi foştii mi­

niştri cari se aflau la Viena s'au întors în timpul serii ; populaţia i-a primit cu ovaţiuni entusiaste şi i-a condus îu triumf până la clubul liberal. D. We­kerle a rostit acolo un discurs decla­rând, că si-a dat demisia de oarece tai -përatul nu a acordat toate garanţiile necesare pentru a .asigura votarea pro­iectului căsătoriei civile la Căni era mag naţilor ; a adăogat că împëratuï dă duse asigurarea că proiectul va obţine putere de lege într 'o formă care nu va suferi modificări, esenţiale (aplauze o vaţiunî entusiaste care s'aü reînoit î-naintea- palatului).

Camera magnaţilor a .ho tarît să a mâne discuţia asupra mesagiului Ca­merei deputaţilor privitoare la căsătoria civilă, şi a însărcinat pe preşedintele sëu de a trimite acest mesagiu la ordi­nea zilei la p epocă mai oportună.

Celebrul doctor-igienist Monteg-azza. и іее .с а

cea ma î . bună apă pent ru masă este Âpa Nocer a

Umbra, sorg in te îngerească ca ree cliimicameiite pură (fără microbi). — Se vinde numai cu 60 bani sticla de 1 litru la adminis t i .u ia z ia ru lu i U N I V E R S U L , ştr . B r e z o i a n u X o . \ \ \ BucureşW.

REPARAŢIUNE de CEASOARNICE —. cu 50 l a s u t ă m a l ieftin de câ t or î unde

Depozitul de ceasoarnice de la adminis t ra ţ ia z ia ru lu i U N I V E R S U L , luând un avênt foarte mare şi în u r m a dorinţeî expr imate de maî mul ţ î cititori, am adus d in Geneva (Elveţia) doui lucrător i speciali pen t ru r epa ra rea cea-soarnicelor.

Pen t ru a satisface publicul şi mal ales pe ci­titorii noştri , orî-ce repara ţ ie de ceasoarnice se va face cu 50 ia su tă mal ieftin de cât orî unde .

Ä se adresa Ia adminis t ra ţ ia z ia ru lu i UNI­V E R S U L s t rada Brezoianu .Xo 11, Bucureş t i .

Jocuri şi petreceri ŞARADA

1 Je d-nii ('. I. Mandea {loco) în t reg cuvêntul sünt. un n u m e Dar nu sunt nume de bärbat, Ci sunt un nume de femee Iubit cu drag şi "adorat. In doue părţ i më despărfeste Şi 'ntêia par te ia frumos,

; Că ea i-atuncea când te joacă Şi'ţî trage renghiul 'prea frumos. A doua parte iar sunt' nume

• Şi tot de fată. zeu, aşa, ; $i el se află "n tot-d'a-una Cu mult mai mult în mahala...

Örl-ce persoană ce ne va trimite deslegarea è-xactă a acestei şarade cel mult până lä 20 Маій ouvrent, t a participa la tragerea ï i sorţ a unftî frumos roman.

, Constatând că multe persoane ne trimit des-legări la ghicUorile noastre fără să citească-măcar ziarulj ci numai din simplu auzite, an hotărât ii'aci înainte a nu mai publica numele de cât al acelor deslegätori cari ne cor trimite, dimpreună cu desle.ţ/areacuponul tăiai de pe pag. 7 a ziarului.

Deslegarea şaradei din «Universul Li terar» Nó. 19 es te :

I T A L I A Aii deslegat :

• Bucureşti : d-rele! Ane'ta. Leontescn. Matilda Triandafil, Iulieta ' Polac, Iana Păunescu, hiena Bojinca, Sofia Teitel ; d-na Maria St. Grigorescu ; d-nií I. M. Stoicescu, Vasile. P. Popescu, Aureliu Marinescu, Dimitrie I. Vèrbïceanu, -Niculae N. Panou, Tanase PiedeiCU, Iliescu Emilian, Bene­dict Froimescu, Nicúlae 1. Mandea, Hie I. Sinaer, Alexandru I. Verbiceanu, C. I. Mandea, Міпац Orăscu, Popescu N. Ioan, Petre Iamandescu, c. Prüteanu, Isac M. Grumbèrg, Herman Lazarovieî, Niculae P. Voinescu, V Săndulescu, .Nicu Stefă-nescu, Nae Ionescu, Grigore T. Odobescu, Eu-geniu Mihailide, Moritz Teitel, C- Buteică, Arthur. Benóvicl.

Alexandria : d-nu Nae I. Moldo veanu, Bazeű : d-на Prosa G. Petrescii. Bacău -. d-na Pulcheria Iamandy. Bădeul (Iaşi) : d-uu C. A. Iamandi. Bêrlad : d-nií N. Pândele, George Ghiorghiu. Bibest! : d-nu loniţă ' Băbeanu. Basarabi (gară) d-na Eufrosina Claiş. Brăila : d-rele Elena M. Orăşeanu, Elisabeta

Dănescu, Fanny Dănescu; d nil Tomiţa I . Teodo-rianu, Ioan. Stelea, Carol Hirsch, Kosti Atanasiu, Gheorghe T. Petrii, l l ie V. Dimcescu.

Craiova: d-nu Demetru S. Petrescu, Dimitrie D. Stoeneseu.

Cepieniţa (Iaşi): d-nu Oostică V. Gheorghiu. C.-Lung: d-niî Costică V. Popescu, Costică Geor-

gescu, Al. Th. Dimache. • Calafat: d-na Elena S. Rădulescu.-DrăghicI (Muscel): d-şoara Elena Geor^escii. Fălticeni: d-şoarele Tinculiţa Eberwein, Elvira

Săveanu; d-na Eugenia Lăpuşneanu. Focşani: d-şoarele Nicuţa Alexandrescn, Emilia

I. Muntenescu; d-nu C Theodorescu, Jean Grigóriu. Galaţî : d soarele Paraschiva Damian, Suzana

Rădulescu, Kcaterina Pascu, Elena Davidescu ; d-nele Doranica W. Hrist, Victoria G. Ioan; d-uil P. Damian, Christian G. Goiçiu, Maurice Schaeffer, Const. I. Penciu, Niculae G. Ţancu, N. Grăurescu, Cruin Şnpof, l o m Rădulescu

Giurgiu: d-niî Niculae S. Bădescu, A. Drigo-mirescu.

Huşi: drşoara Debora M. Vexier. Bivolari (com.) d-şoara Agiaida Vrănceanu. Cepieniţa (com.): d-iia Sevasta Scutari. Moiueşti: d-nu Adolf Ascher. Mihaiţa (Dolj): d-şoara Maria À'exandrescu. Murgeşti (com.) : d-na Marioara T. Cap . Pre-

descu. Odebeştl : d nu C- Ionescu. Pi teş t i : d-ra Elena N. Mincu; d-na Aurelia

Teodor. •Urlaţi (com ) : d-nu M. Cârlăneseu. Ploeştî : d-na Natália Mihăescu. Pârscov (com.) : d-nu Niculae Vasilescu. Roman : d-ta Elena Samoil. Slatina : d-nu Mitică P. Pârvan. Tecuci-: d-nu Marcovici A. Moise. T.-Jiu : d-nu Al. C. Costescu. Tergoviş'te : d-ra Maria N. Vasilorosehi. Doiceştl (gară) : d-uu George G. Costescu. Premiul a fost câştigat prin tragere la sorţi de

drntf P. Florescu, din com. Cepieniţa (jud. Iaşi).

Calea Victoriei m fata Palatului (Fost Petraclie Ion)

jţuiitai iiicâ pentru câte­va "zile .•'

M a r e s u c c e s ! ! Sala |».іий la lie-care repre-

zentaţi«iu.e.

aze Coa 'to'aî щісй femee din lume în yêvstft de 16 anî şi avênd nu­

mai 67 cent. înălţime.

OMUL MASCAT BlaiiturK Cânteee, Pres -

tidi^itaţiuiii

Dansul Serpentin Reprezentaţii în fie-care zi ; dupe a-

miăzî de la 2—6 şi seara de lă 8—10.

Preţul intrăreî 1 LEU de persoană şi pentru copil 50 bani

Consultaţiuni speciale Bólé nervöse şi Boale de ochi Ехатьп atentif şi îngrijire conştiinciosă Doctorul ALEXANDRU ATHANASIU

de ia Facultatea din .Paris Consult, de la '3—6 p. m. Calea. Văcăreşt i 102

A V I S -Se d a u h a n i c u î m p r u m u t pe ipotecă în primul rang şi dupe cre­dit următo.irele sume : Leî 3 0 0 0 0 0 , 2 0 0 . 0 0 0 , 0 0 0 0 0 8 0 . 0 0 0 , 6 0 0 0 0 , 5 0 0 0 0 4 0 . 0 0 0 , 2 0 0 0 0 1 4 0 0 0 , 1 2 . 0 0 0 şi 1 0 . 0 0 0 Lei, în. condiţiuni avantagioase. A se adresa pentru des luşiri la Agenţia Generală a «Uiiiyer-sulul», Str. Brezoianu No.- l î , Bucuresef.

— DENTIST

s'a mutat din PiaţaTeatriilnl

în

Strada Noua \ o . ii

(Casa propr ie ) Vis a-vis de ho­

tel ("apşa alături cu far

шасіа Brus.

[ Щ 8 П Ь - Ш Ш В "

Ac(kst cupon se tuia şi se v a trimite itnpceun^v cu <leiiegarea, in cas contrar nu se va publica numele (lft-slegătorului. . ' '•

Г ; ; І

Roman de Emile Richebourg

PARTEA II

Negustoreasa de toa le te

XVI Păzitoar.ea de capre

— In scurt trebue să mal fac ceva pentru d-ta.

— Vai, da, d-nă. — EI bine, nu zic ba, însă cu o con­

diţie. — Care ?

Am să 'ţi o spui ; vino cu mine. II conduse în odaie din fund. Forestier şezu pe scaunl ce'I arăta

negustoreasa. — Forestier, zise Leonia, o să mai

vorbim acum o dată şi foarte serios, despre hârtiele acelea pe care le ai furat de la doctorul Villarceau.

— Ah ! exlamă dânsul. Şi ta sine îşi zise : • —Ce o fi vrând să mai ştie? t rebue

să më păzesc. — Forestier, urmă^ d-na Prudenţa,

dacă vrei să 'ml fie încă milă de soarta d-tale o să 'ţi cer să ai mai multă' în­credere în mine ; sunt lucruri pe care mi le ascunzi...

Aşi ! ţî-am spus tot 'ţi am mărtu­risit tot...

— Nu, am să 'ţi dovedesc contrarul. — O sä 'ţi fie g reü . . .

' — Ba foarte lesne ; am aţi face câte­va întrebări.

— Ah ! — O să rëspunzï deschis, limpede,

d rep t? — De o să. încerc. — Forestier, d-ta nu mi ai spus pen­

tru ce ai furat hârtiele de la doctorul Villarceau.

«Vrei să îmi spui a c u m ? — Da, am luat hârtiele ca să vëz

зе scrie în ele. — Cum ai aflat că eraţi în păstrarea

doctorului ? — Printr 'o întâmplare.

— Nu'mï rëspunzï sincer. . — Un alt rëspuns nu pot să'ţî dau.

— Furând hârtiele, erai călăuzit de un interes cu tótul altul de cât acela al curiosităţeî.

Nu zic ba. — Ştiai că acele hârti i priveau pe

o fată încredinţată unei persoane care se însărcinase s'o crească.

— Da ştiam as ta ; dar d-ta d n a Pru­denţă, cum al aflat?

— Nu ' I nevoe să'ţî spun, cel puţin pentru un moment. Ascultă, Forestier, tot ce ai făcut pentru ca să ei hârtiele arată marele interes cè aveai d'a cu­noaşte coprinsul lor. Mărturiseşte dar că ştiai ceya şi despre fată.

— Da, ştiam. — Uite Forestier, reluă d-na Pru­

denţa privindu'l ţintă în ochi, e u më prind că ştiai unde se afla copila.

— Nu cunoşteam persoana căreia spa :

niolul încredinţase copila. Orf-cât de stăpână era pe sineşl, ne­

gustoreasa nu'şi putea stăpâni eraoţi-unea.

— Forestier, esclamă densa cu ochii scînteetorl de bucurie, d-ta ştii ce s'a

făcut copila care azi trebuie să fie-fată mare.

' Nu, d-nă Prudenţa, nu ştiiî asta, dar chiar să ştiu, la ce mi ar servi asta acum când hârtiele sunt perdute.

— Să presupunem că hârtiile se vor regăsi.

— Nu se vor regăsi nici odată. — Ah, aşa crezi? Dar dacă ţi-aşi

spune că sunt deja regăsi te? —• N'aşi credei — .Ei bine, de vel crede satt nu, î ţ i

spun că hârtiile sunt regăsite. — De către cine? — De către mine, —- Haida d e ! — Vorbesc foarte serios, Forestier,

şi eu, uite, vreau să fiu în toate sin­ceră cu d-ta. Am căutat şi am regăsit scrinul d t a l e ; hârtiele erau în ascuu-zëtoare.; Іе-am luat, sunt acum în stă­pânirea mea. .

— Adevëra t? — De ce-aşl minţ i? . — Şi ştii ce se 'ser ie în hâr t i i?

(A se citi urmarea în «Universtd» po­litic de mâine dimineaţă, huni.

U n i v e r s u l L i t e r a r No . 21. — 8 —

CASA DE SCHIMB

Naclimms & Fintels No. 8 in nonl palat Dacia-Románia, strada Lip­

scani, in aţa palatului băncel Naţionale C u m p e r ă ş i v i n d e t o t f e lu l d e e f e c t e

p u b l i c e , b o n u r i , a c ţ i u n i , s c o n t e a z ă c u -p ó n e ş i f a c e or î - c e s c h i m b d e m o n e z i .

S A L V A D E N T

REMEDIU SIGUR pentrn înlăturarea durerilor ie măsele şi de dinţi stricaţi, precnm şi a boale-lor de gingii, gură şi gât, vindecând chiar nesu feritul miros de gură şi guturaiul : (troahnă, ră-guşală, gâlcile, anghina, abubă, orbalţi, fişturî, roşeaţă, gingiile mâncate, umflături în fălci, năjid, piatra şi putrigaiul dinţilor găunoşi).

SALVADENTUL se mal poate întrebuinţa cu •ncces şi în contra scurgerilor de urechi şi de nas înlocuind nesuferitul „Iodoform" în toate ranele şi. rănirile, ca pansament.

Pentru salvarea dentureî, vindecarea boalelor aci arătate şi desinfectareahigienică agurei,s'a găsit numai acest remediu sigur numit SALV -. DENT,aprobat de consiliu sanitar superior civil

?ii mil itar, precum şi de înaltele autorităţi ştiinţifice, n urma experimentărilor bine apreciate prin spitale,

Laboratorii universitare şi Cabinete ale dentiştilor, precum şi prin numeroasa clientelă a mal multor medici cu repntaţiune distinsă, asigurând prin cer­tificate, buletine, scrisori de felicitări şi mulţumiri multe pentru preţioasa descoperire a SALVADEN-TULUI, inventat de d-nu 8. P o p l n l , vechiul far­macist şef al spitalelor civile din capitală, care a Ubutit să prepare acest medicament sub formă de pulvere antiseptică, analgesică, calmantă, topică, reeolutivă, desconcestionând membrana mucoasă şi desinfectând energic gura, fără nici un pericol de otrăvire ; înghiţindu-se chiar şi de un copil, de óre-oe la unele din boalele arătate SALVADENTUL te suflă în gât. Gustul şi mirosul medicamentului •unt destul de plăcute.

„SALVADENTUL" se găseşte la toate farmaci­ile (Depozite la drogueriile din Bucureşti pre-eum şi la Administraţia ziarului ,,Universul"), şi la inventator. Cutia 1 Leu.

POMĂDA ITALIANA Contra cheliei găs im în fie-care zi în ziare, proc lamate ca remedii s igure , nişte specia ută ţ î neeficace şi chiar pericoloase . P o m a da p e care noi o presentăm publicului nu trebue de s igur pusă in rêndul aces tor falşe remedi i ş i mii de v indecări obţinute atestă ef icacitatea şi in faibili ta t ea e i .

Pomăda Italiană e un produs ser ios stu­diat, s t imulant şi nutritor, un regenerator foarte puternic al perului şi infailibil, ale că are proprietăţ i balsamice , întroducêndu s e prin pori i pielei , în tăresc rădăcina pë rului, împedică atrofiarea bulb l o r şi face să crească în câ te -va s ëptamânï perul şi barba, dacă v i ta l i ta tea tubului capi lar nu e de t o t s t insă .

Pomăda Italiană, afară de aceea că o-preşte căderea perului şi curăţă perul de toa te murdări i le ca : mătreaţa şi altele , ţi-nêndu'l tot-d'a-una sănătos , moa le şi lu­cios , m a i are şi incontestabi la proprietate de a preveni albirea perului .

Tornada Italiană redă perului lucirea sa şi e foarte folosi toare pentru copi i mici, de oare-ce, pe lângă că ea curăţă perfect perul, î l face să dev ie des şi creţ .

R e c o m a n d ă m aceas tă pomadă, care po­sedă cel m a i p lăcut miros, pentru întrebu­inţarea z i lnică ca s ă e v i t e cosmeticurile ve tămătoare pentru fixarea perului , cari sunt causa principală pentru care s e strică ţesetura cap i lară .—Flaconu l l e i 4 . 5 0 .

N . B . — A m cons ta ta t că niş te speculanţi au falsificat aceas tă pomadă imitând eti­cheta şi a l te le . P e n t r u ca publicul să nu fie înşelat , înşt i inţăm că adevërata pomadă i tal iană se v inde în Bucureş t i numai la administraţ ia ziarului „Universu l" , strada Brezo ianu N o . 1 1 , şi la Biuroul caiculator Calea Victor ie i No . 1 5 0 .

Se mai găseşte şi în următoarele oraşe principale : In Galaţ i : la corespondentul nostru, s trada Domnească , sub hotel Con­cordia, v i s -a-v is de noua cofetărie Centrală. — I n I a ş i : la d. E . I . Brumer, depoz i t de ziare, str . Gol ia N o . 4 6 , foste dughenele bănci i . — I n Bră i la : la d. Constantin P o -pescu, librar, ca lea R e g a l ă N o . 3 1 . — In C r a i o v a : la d. I . G. Coşoveanu, l ibrar şi depozit de ziare, s trada Unireî . — I n R o ­m a n : la l ibrăria K. Rot temberg , strada Ştefan-cel -Mare şi s trada Pr imărie i . — Ів T.-OcnaQ'ud. Bacău) : la d. I . Aposto l .

S T A Ţ I U N E A C L I M A T I C A „ S O L C A "

_ U T В Г Г С О Ѵ И Т А m

Deja de mul t cunoscută publ icului român , s i tuată la o poziţ iune na tu ra l ă admira­bilă, încoug iura tă de pădur î d« brad şi molid, cu aer foarte ozonifer şi lipsit de colb, cu doue stabi l imente de hydrothérapie , înzest ra te cu cele mal nouî şi bune apara te hydro şi e lectrotherapeut ice, cu isvoare minera le na tu ra l e de tot felul, precum băî de s lat ină na tu ra l ă din isvoare din Solea, băî din ex t rac t de frunze de brad, molid, etc. , băî de săpun , malt , etc. , cu o a l tă secţ iune de electrotheraple, masag iu şi cură de inha la ţ iune .

«Cure pneumat ice după modelăr i le d in Gle ichenberg şi Reichen h a l b . Cure cu zer de oae (jîntiţă), lapte dulce şi kei'yr. — L a s ta ţ iunea climatică Solea,

se află locuinţe frumoase, confortabile şi eftine, o bucă tă r ie excelentă şi camere complect a rang ia te .—Pre ţu r i l e foarte modera te .

S e z o n u l î n c e p e l a 15 M a i i i ş i d u r e a z ă p â n ă l a 15 S e p t e m b r e *фб I n t impul sezonului se află la Solea o muzică foarte bună , t ea t ru , r eun iun i , etc.

Douï medici, farmacie şi un biurou telegrafo-poştal, se află la dispoziţia vizitatorilor.-Din România calea cea mal apropiată este prin Bnrdnjenî, Iţcanî, Ha diktálva, Rădăuţi. Informaţ iunî precum şi prospecte se dau de «

Preşedinte le comisiunei de cură . 1660,—(16) . • D r . H . P O B A S .

Mare deposit de ceasoarnice

b N E M A I P O M E N I T D E E F T I N i L. B.

Ceasornic de bu zunar, de nichel (remontoir) 6.60 Frumóse ceasornice de masă, cu deşteptător 6.40 Ceasornice de masă cu deşteptător, de lemn

sculptat, înălţime 36 centimetri. Aceste ceasornice sunt o adevărată podoabă pen­tru un salon. Nici cu 40 lei nu se pot cumpăra în România asemenea ceasor­nice. Noi le vindem numai cn . . . . 16.60

Ceasornice de masă cu deşteptător, formă pătrată de aluminium şi metal galben aşa zise Mercur, de o frumuseţe şi eleganţă rară. Le vindem cu preţul fabricel . . 14—

Ceasornice de masă cu deşteptător, de me­tal, aşa zise Student. Foarte frumoase şi solide : 10.5o

Ceasornice remontoir de nichel . . . . 9.— Ceasornice remontoir cu 2 capace frumos

gravate de metal soleil aurite cu aur cel mal fin, pentru bărbaţi, care nu se poate deosebi de un ceasornic de aur veritabil lb.60

Acelaş ceasornic cu un capac, pentru dame 17— Ceasoarnice de a r g i n t cu 2 capace fru

mos g rava t e şi aur i t e cu a u r cel maî fin pen t ru dame. Nicî o deosebire cu u n ceasornic care se v inde cu 160 leî.— Bucata n u m a î 21.—

Ceasornic de metal oxidat cu un capac (remontoir-encre), pentru bărbaţi . . 14.60

Acelaşi ceasornic pentru damă . . . . 16.60 Ceasornic remontoir de metal oxidat zu­

grăvit cu flori (noutate) pentru bărbaţi 16.60 Ceasornic remontoir de argint cu doue ca­

pace frumos gravate, pentru bărbaţi. . 19.60 Acelaşi ceasornic cu un capac pentru

dame lei 19 şi cu doué capace . . . 20.— Ceasornic de precisinne remontoir (obser.

Watch), superior ancrei, de nichel oxi­dat şi de metal alb extra, pentru bărbaţi 29 60

Frumoase ceasoarnice de metal oxidat (Calendar-encre) indicând orele, minu­tele, secundele, zilele, lunile, cât avem ale lunel şi fasele lunare, bucata numai 82.—

Ceasornic remontoir de aur 14 carate cu un capac frumos gravat, pentru dame 34.60

Frumoase lanţuri de oţel pentru ceasornice —70 Aceleaşi lanţuri aurite sau argintate . . —90

Alte lanţuri mai fine cu lei 1 20, 1.60 şi 2 lei bucata.

De vênzare la administraţia ziarului „Univer­sul", str. Brezoianu No. 11, Bucureşti.

N.B.—Toate ceasoarnicele noastre îna in te de a fi puse în vênzare , sun t repara te de u n u l din ceî ma i b u n i ceasornicari aduşî de noi în­t r ' ad ins din Geneva (Elveţia) ; pr in u r m a r e pu­tem g a r a n t a de mersul lor foarte r egu la t .

S p e c i a l i t a t e de Gritajurî de re ţea de ori-ce dimensiuni pentru gardurîf şi co l i v i i pentru paseri de curte. R e ţ e a pentrn a a p era g e a ­muri le de piatră şi alte. Tot f>-lul ile («seturi «le sînuă de fer, aramă, oţel, zingat pentru s i t e de eernui făina, c iure pentrn ales grîu, orz şi alte, se efectuează în Fabrica de ţesetnri de sirmă a lui

LUIGI CĂPRARI Calea Griviţeî 110 Bucurescï A c i de a s e m e n e a e s t e fabri­

c a s p e c i a l ă de re ţe l e pentru s i te de batose .

Conserve Franceze Mazăre fină lei 1, cutia.—Ciuperci albe lei 1.60

cutia.—Fasole fină lei 1.60. De vânzare la Administraţia ziarului UNIVER­

SUL, strada Brezoianu. No. 11 Bucureşti.

Apa de Genova O nouă descoperire deja premiată cu 23 medalii la expoziţiile naţionale şi inter

naţionale. P u t e m as igura că nici o apă cunoscută

până acum nu are cal i tăţ i le aces te ia . D o u e s a u tre i picături turnate pe o ba­

t istă dă un miros foarte p lăcut şi foarte suav . Cu opt sau zece picături într'o ju­mëta te pahar de apă, spălându-se gura , ri­sipeşte mirosul urît, curăţă dinţi i ş i întă reşte g ingi i le . Cu doue l inguriţe , în doue" pahare de apă, spălându-se c ine -va de doué ori pe zi, întăreşte vederea , conservă , în tăreşte şi reînfloreşte esenţial cărnuri le şi curăţă pielea, face să dispară bube le acci­dentale şi ori-ce pete , precum şi încreţitu­rile feţei. P e n t r u băi , o s t ic luţă din acesta apă întăreşte corpul, face să dispară ar­doarea şi ar idi tatea pielei , mâncărimea, d is truge ori-ce miros urât al năduşele i şi procură o s tare de bine neexpl icabi lă . Câte­v a picături turnate pe un fer roşiu, rês pândeşte un miros din ce le mai p lăcute curâţind aerul s tr icat al odăilor. O lingu­riţă ordinară într'un pahar cu apă depă" tează de ordinar mâncăr imea ji durerea când c ine-va 'şi rade barba. Mirosind'o des depărtează frigurile intermitente aşa de des* prin locurile băltoase sau nesănătoase şi este un preservat iv escelent contra boale­lor molipsi toare şi epidemice.

F laconul mic, lei 1.60,— flaconul mijlo chi, lei 2,65,—flaconul mare, 5 lei.

Se mai găseşte şi în următoarele oraşt principale: In G a l a ţ i : la corespondentu' nostru, s trada Domnească , sub hotel Con cordia, v i s -a-v is de noua cofetărie Cen­t ra lă .—In Iaşi : la d. E . I . Brumer , de­pozit de ziare, str . Gol ia N o . 46, fost* dughene le B ă n c i i . — I n B r ă i l a : la d. Con stant in Popescu , ca lea R e g a l ă N o . 31. — In C r a i o v a : la d. I . G. Coşoveanu, l ibrai şi depozit de ziare, str . Unireî . — I n Ro­man : la l ibrăria K. Rot temberg , str . Şte-fan-cel-mare şi s tr . Primărie i . — I n T . Ocna (jud. B a c ă u ) : la d. I. Aposto l .

Eliseum „LUTHER" I N T O A T E Z I L E L E

CONCERT MUZICAL Dirigeât personal de d. Capel-maistru

™ Œ2Z E A T O H ' W I b •

B E R E E X C E L E M T A P F * M Â N C Ă R I R E G I ~ ф і

T r a m - c a r e l a d i s p o z i ţ i a p u b l i c u l u i

Cura d e Priiiiă-vară C e l e d ' t n t â i u s ë p t a m â n ï d e p r i m ă v a r ă

s u n t d e o b i c e i t i m p u l î n c a r e a v e a m t r e ­b u i n ţ ă d e u n c o r e c t i v a l f u n c ţ i u n i l o r cor­p o r a l e a d e s e o r i a l t e r a t e p r i n v i a ţ a d e i a r n ă . P e n t r u a c e s t s c o p .

MATTONE

Z . O T T O Am onoare a anunţa onoi. public şi in

special onor. mea clientelă c i m'am mutat Calea Victo rieî No. 111 (podul Mogo-ţoaer), unde dau eonnltaţil medicale pentm •ri-ee fel de boale de la 8—10 ore dimineaţa de la S—4 ore după prânz şi de la «—8 ore seara.—Tot odată îmi permit a atrage atenţia suferinzilor că, cunoscând de aproape toate medicamentele răposatului Doctor Drasch, precum şi metoda sa de tratament, pătimaşii cari doresc a fi trataţi dupe metoda demnu­lui D-r Draech, vor fi trataţi ast-fel.

Bólele secrete la bărbaţi şi femei smnt tra­tate cu succes s igur după metoda mea.

Tuberculos» (oft ici , atac), la începutul el, daci nn va fi prea avansată, garantez com­plectă vindecare; o mulţime de acte de mul­ţumiri stau la dispoziţia bolnavilor.

86 O

A P A M I N E R A L A a p r o b a t ă d e A c a d e m i a s u p e r i o a r ă d e m e ­d i c i n ă d i n P a r i s , e s t e r e c o m a n d a t ă în s p e c i a l d i n p a r t e a m e d i c i l o r .

P e n t r u c u r ă d e c a s ă ş i a n u m e ş i Cură anterioară a b ă i l o r : Karlsbad, Marien­bad, Franzensbad ş i a l t e l o c u r i d e c u r ă .

Heinrich Mattonni, Karlsbad şi Viena.

Anunciii forte important P R E Ţ U R I L E R E D U S E , E f t i n d e t o t .

—Pentru sezonul vereî, Serbători şi vizite— Dulce ţur i toate fructele cu vani l ie foarte ef­

t ine; şerbetur i toate gus tu r i l e . . . kilo 1.6* Sirop smeuril , lămâe, vişine, coacăze 2.— Licherur î Ananas , ijartroze, Bene-

dectine, Chiuraso. P ipe rment . . . » 2.80 Alaş Cumel veri tabil « 2.40 Liener Napoleon « 2.—

« , Cacao a la vani l ie . . . . « 3.50 Rhumi i r î ş i L i c h e r u r î de f ructe ş i v i ş ina te . Romur i Englezeşt i ' . kilo 1.50

« J ama ica « 2.40 « Vanilie şi Ananas . . . . « 3.20 » St. Georges • 4.— » St. Helenes « 5.50

MARE DEPOSIT de SPIRT RAFINAT Spirt dub lu rafinat L i t ru 1.80 Spirt de vin pe fructe » 1.50 Alcohol absolut 96 la 100. . . . » 2.— Spirt de lus t ru şi maşină . . . » 1.80 Ţu ică veri tabi lă be t rână L i t ru 1.20, 1 şi 90 b . Pră j i tu r i proaspete în fie-care zi 10 b. bucata . Rach iu r i cu b u n e g u s t u r i pen t ru m e n a g i u

caseï de la 1 fr. l i t ru în sus. Bomboane, şampanie , l i cherur î s t re ine , pen­

t ru nun ţ î şi botezurî , foarte ef t ine. Toate mărfuri le de cofetărie cu p re ţu r i ad­

mirabi l de eftine. P e n t r u d-niî cafegii şi comercianţ i se fae«

reducer i din acestea. Cofetăria, T. D. Cre ţu lescu .

— L a î n g e r — 1590.—(10) St r . Carol I No. 47.

MARE DEPOZIT

P Ă L Ă R I I — Pentru Bărbaţi şi Copii —

d e l a l e î 1.70 p â n ă l a l e î 5 .50 b u c a t a

Orî-ce Bătătură DISPARE IN CATE-VA ZILE — întrebuinţând premiatul „CALIFUG LASZ" —

Efect sigur garantat. Un flacon Lei 1.60.— Se află de vênzare la ad­

ministraţia ziarului „Universul" şi la depozitele de ziare din Craiova, Galaţi Brăila şi laşi.

L a a d m i n i s t r a ţ i a z i a r u l u i « U n i v e r s u l » S t r a d a B r e z o i a n u N o . 11, a s o s i t u n t r a n s p o r t d e p ă l ă r i i , f a s o n u l t i m a m o d ă , car i s e v e n d c u u r m ă t o a r e l e p r e ţ u r i : P ă l ă r i i m o l p e n t r u v a r ă . . L e i 1.70 P ă l ă r i i m o l u l t i m a m o d ă . . » 3.— P ă l ă r i i t ar i u l t i m a m o d ă . . » 4.80 P ă l ă r i i tar i u l t i m a m o d ă . . » 5.50 P ă l ă r i i ro ş i î , v e r z ï ş i a l b a s ­

tre , p e n t r u c o p i i . . . . » 2.50 P ă l ă r i i m a r i n a r p o n t r u c o p i i » 3.—

P ă l ă r i i l e s u n t d e c u l o a r e n e a g r ă , ma­ron g r i , b e i g e ş i t a b a c .

N i c i c u 40 l a s u t ă m a l s c u m p n u se pot g ă s i a s e m e n e a p ă l ă r i i î n t o a t ă ţara.

V i n d e m e f t in c a s ă a d u c e m s e r v i c i u p u b l i c u l u i n o s t r u c i t i t o r .

116.500 CEASOARNICE! A. Wasmuth & Cmp-C U I N E L E C O N T R A B Ă T Ă T U R I L O R

ЮТ s'aîi vêmliit in timp «le O luni in România "ФВ Dovadă că aceste inele consti tuesc a s t ă z i CEL MAI SIGUR REMEDIU în contra bătătorilor,

depăr tându- le , fie ele cât de în rădăc ina te , în t imp de 3 până la 4 zile. Costul Ceasornicului Ln. 1.25. — De vênzare la toate farmaciile şi droguer i i le din ţară.

Depoul gene ra l pen t ru toată România la VICTOR THÜRINGER, farmacist, Bucurescï, Calen Victoriei 154, de u n d e se t r imete contra L n . 1..60 franco în ori-ce localitatea ţerei.

Edi tura T y p . «UNIVERSUL», L . Cazzavillan, S t rada Brezoianu No, 11.—Bucureşti Tipăr i t cu maşina k o n i g şi baue r^ü iu Würz burg-, un ica în ţară Girant G. Minculescu.