Costume din Viflaim: moși, draci, jizi

de specificul local. Viflaimul apare în Maramureş, la sfârşitul secolului XVIII, introdus de saşi, după modelul celui din Germania. Mitologia acestei zone păstrează o esență germanică în sfera spiritualității, unele din motivele epice, elementele de spiritualitate şi cultură populară regăsindu-se în inventarul de legende germanice vechi. Elemetele locale, româneşti țin de aspectele fizice ale locului- în cazul acesta, zona de pădure şi proximitatea habitatului de aceasta. Trecerea între cele două spații este nemijlocită; de aici întrepătrunderea celor două lumi, extinderea mythosului din arealul pădurii în cel locuit, favorizând în imaginaţia colectivă, apariția spiritelor rele. Am mers la Vişeu marți, după Craciun. Am început prin a întreba local-nicii dacă ştiu oameni în împrejurimi care au asemenea costume şi am cerut adresele lor. Pe unii dintre ei i-am găsit uşor, pe alţii a trebuit să-i aşteptăm sau să-i căutăm la cârciuma din oraş. Cu o săptămână înainte, în seara de Ajun, când se jucase Viflaimul, plouase şi oamenii şi-au pus la uscat, blănurile gigantice iar acum că s-a răcit, au îngheţat, devenind greu de imbrăcat. Careva a trebuit să dea costumul jos din pod, fiindcă anul ăsta nu participase nicăieri cu el. I-am fotografiat afară şi în casele lor, în funcţie de circumstanţele de la faţa locului. Ni s-a spus că Viflaimul ilustreazămitul naşterii lui Iisus Hristos.

Ne-am hotărât să facem acest proiect despre participanţii Viflaimului din Vişeu de Sus şi costumele lor, când Gabi mi-a povestit despre personajele care, în urmă cu douăzeci de ani, îi păreau uriaşe şi infricoşatoare, îmbrăcate în costume şi purtând măşti din lâna de oaie. Îmi zicea că făceau mult zgomot şi îi era teribil de frică de ei. Ne-au interesat în mod special veşmintele acestor personaje și pentru a surprinde cât mai bine detaliile lor, am executat fotografiile în posturi statice,de poză. Ca şi creații artistice, impresionează prin grotescul lor, prin fantezia cu care au fost făcute şi diversi-tatea materialelor din compoziție. Nu ne-am propus să cuprindem aspecte ritu-alice, ele aparţinând mai mult contextului care le generează, ci pe acelea care descriu expresivitatea lor intrinsecă, decoraţiunea și cromatica. Măştile-costum, la origine sunt de factură pagână, în timp însă aucăpătat noi caractere, pierzându-şi reminiscențele laice, conținutul simbolic și arhaic. Acum, au un rol mai degrabă spectacular, dând o notă tonifiantă, ele aduc veselie, deconectare spectatorului prin diversitatea formelor de joc şi prin grotescul măştii propriu-zise. Numele personajelor draci, moşi, jizi şi faptul că ele reprezintă spirite rele şi bune e mult mai amplu decât caracterul sărbătoresc al Craciunului, aşa cum îl ştiam noi; această chestiune ține

o serie de accesorii ca: prelungiri din smocuri de cânepă sau câlţi, clopoţei și talăngi. Mai nou, aceste costume sunt aproape integral acoperite cu jucării, păpuşi din pluş sau alte materiale, dete-riorate şi ataşate haotic sau nu, în funcţie de creativitatea fiecăruia. Personajele purtând aceste costume cu păpuşi poartă denumirea de “jizi”. Ne-a plăcut interacţiunea cu oamenii din spatele măştilor şi găsind în ei dorinţa de a-şi spune povestea, atât legata de Viflaim, cât și cea personală, am creat un mod optim de comunicare pe care ni-l dorim mereu prezent în proiectele noastre fotografice.

Proiect de Gabriel Saplonțai şi Lucian Hotoiu

Mai demult, se desfăsura pe o scena improvizată din scândură, în sat, însă acum, spectacolul se joacă pe la curţile ţăranilor înstăriţi, gospodari, în curtea bisericii şi pe străzile orașului. Viflaimul se deplasează în alai, pe mijlocul uliţei iar ocazional unele personaje fac incursiuni laterale, cu tot felul de performanţe şi de isprăvi, spre exemplu căţararea pe un stâlp de telegraf, etc. Personajele Viflaimului apar în toate jocurile cu măşti practicate în Maramureş cu ocazia sărbătorilor de iarnă, inclusiv în teatrul popular, cum ar fi jocul caprei sau ursului. Ştim din istoria religioasă că, la nașterea lui Iisus, Irod a ordonat, din teama de a nu fi uzurpat, ca toţi pruncii sub doi ani să fie ucişi. Ca şi personaje ale Viflaimului, dracii sunt cei care alungă spiritele bune din jurul pruncului sfânt, astfel încât crima să se poată înfăptui, iar de cealaltă parte, moşii, sunt cei care-l protejează. Moşii sunt redați prin măşti umane, iar dracii prin măşti demoniace. Ca accesorii, dracii au bice, talăngi, corn pentru a da semnale sonore, măciuci etc şi le folosesc pentru a speria spectatorii şi pentru a crea atmosfera de haz şi veselie. Deasemenea, ei pot fi machiaţi prin ungerea feţei cu funingine şi smoală. Aceste măşti-costum deghizează întreg corpul purtătorului şi şterg orice urmă din personalitatea aces-tuia. Ele pot fi confecţionate în mod special pentru joc, dar deasemenea, există proce-dee de refolosire a cojoacelor tradiţionale prin intoarcerea lor pe dos şi utilizarea ca şi costum de teatru. Un alt procedeu este cel al folosirii hainelor uzate, piese de îmbrăcăminte luate izolat, deteriorate în mod intentionat, la care se adaugă