1

Dosarul nr.4-1 re-3/12

Opinie separată

în cauza penală în privinţa lui Baxan Vladimir Gheorghe

Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 20 februarie 2012, a fost

admis recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct Igor Serbinov,

casată decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie

2011 în cauza penală în privinţa lui Baxan Vladimir Gheorghe, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de recurs ordinar, pentru

examinarea recursului declarat de către procuror împotriva deciziei Curţii de Apel

Bălţi din 14 aprilie 2010.

Vis-a-vis de hotărîrea nominalizată, manifestînd respectul colegial, totuşi,

exprimăm dezacordul cu opinia majoritară a judecătorilor Plenului şi optăm pentru

următoarea soluţie:

Respingerea, ca inadmisibil, a recursului în anulare declarat de către adjunctul

Procurorului General Igor Serbinov împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii

Supreme de Justiţie din 22 februarie 2011 în cauza penală în privinţa lui Baxan

Vladimir Gheorghe, cu menţinerea hotărîrii atacate.

Soluţia pentru care optăm se impune din următoarele considerente:

Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 18 martie 2008, Baxan Vladimir Gheorghe

corect a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art.213

lit.b) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existenţa faptei infracţiunii, soluţie

menţinută prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 14 aprilie 2010 şi a deciziei Colegiului

penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 22 februarie 2011.

Instanţele ierarhic inferioare just au concluzionat că învinuirea adusă lui Baxan

Vladimir nu conţine care reguli, metode, instrucţiuni au fost neglijate de inculpat,

astfel lipseşte confirmarea laturii obiective a infracţiunii imputate.

Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 213 Cod penal include:

1) fapta prejudiciabilă (elementul material), care ia forma acţiunii sau

inacţiunii de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei

medicale;

2) urmările prejudiciabile care se prezintă, în mod alternativ, ca vătămarea

gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii sau ca decesul victimei;

3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.

Elementul material al infracţiunii este descris prin prisma unei dispoziţii de

blanchetă, care face trimitere la actele normative în care sunt prescrise regulile şi

metodele a căror respectare este obligatorie la acordarea asistenţei medicale (legi,

hotărîri, ordine, regulamente precum şi standardele elaborate de către Ministerul

Sănătăţii).

Fiind o normă ce reclamă completare, art. 213 Cod penal poate fi în legătură

numai cu elemente complinitoare, avînd caracter de norme.

De aceea, este de menţionat că regulile sau metodele de acordare a asistenţei

medicale, încălcate de către făptuitor trebuie să aibă un caracter normativ , deci, să fie

cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de organul eminent (Parlamentul,

Guvernul, Ministerul Sănătăţii, etc).

2

La calificarea faptei în baza art. 213 Cod penal, este obligatorie stabilirea

concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor normative, care conţin regulile

sau metodele de acordare a asistenţei medicale ce au fost încălcate.

Altfel-zis, este necesar ca făptuitorul să aibă o datorie de îngrijire profesională

faţă de victimă, în a cărei exercitare a manifestat deficienţe ce au condus la

neîndeplinirea acestei datorii.

Învinuirea adusă lui Baxan Vladimir Gheorghe este neclară, din motiv că în

rechizitoriu, acuzatorul de stat nu a făcut referire la un careva act cu caracter normativ

care conţine regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale ce a fost încălcat.

Mai mult ca atît, din raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.98 din 03

iulie 2007 (f.d. 31.35, vol.II) rezultă că norme speciale pentru asemenea situaţie

survenită la L. Lupuşor nu sunt, însă există o practică clinică care este recunoscută

în domeniu şi care recomandă cum trebuie să se procedeze în situaţia dată.

La calificarea faptelor în baza art. 213 Cod penal, nu pot fi luate în consideraţie

regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale care reiese din practica

clinică deoarece ele au un caracter doar de recomandare (de exemplu, care se conţin

în publicaţii ştiinţifice de specialitate), chiar dacă acestea dispun de o autoritate

teoretică consemnabilă.

Astfel de reguli sau metode nu emană de la reprezentanţii voinţei poporului,

deci nu pot fi impuse spre respectare.

De asemenea, respectivele reguli sau metode pot fi caracterizate prin

variabilitate şi lipsa de previzibilitate, ceea ce constituie un obstacol important în

aplicarea unitară a legii penale.

Toate acestea demonstrează că o normă penală, care face referire la reguli sau

metode de acordare a asistenţei medicale avînd caracter doar de recomandare, ar

deschide calea unor abuzuri şi soluţii controversate, implicînd grave încălcări ale

principiului legalităţii.

Aceste concluzii îşi au suportul în principiul legalităţii care constă în aceea că

actul medical trebuie să se desfăşoare numai în condiţiile reglementărilor legale şi ale

evoluţiei ştiinţei, sub rezerva că şi această evoluţie să se circumscrie cadrului legal.

În astfel de ipoteze, atunci cînd, din imprudenţă, se cauzează vătămarea gravă a

integrităţii corporale sau a sănătăţii sau decesul victimei, se va aplica nu art. 213 Cod

penal, dar art. 149 sau art. 157 Cod penal.

La fel, dacă regula sau metoda încălcată o stabileşte un act normativ care nu a

fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, aplicabil este art. 149 sau

art. 157 Cod penal.

Nu putem fi de acord cu hotărîrea majorităţii judecătorilor privind remiterea

cauzei la rejudecare şi din următoarele argumente.

Articolul 4 din Protocolul 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale garantează persoanei dreptul

de a nu fi judecată sau pedepsită de 2 ori pentru săvârşirea unei infracţiuni, pentru

care ea a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă. La această

regulă generală alin. (2) din articolul menţionat prevede excepţii în trei cazuri de

redeschidere a procesului, dacă a fost adoptată o hotărâre irevocabilă.

3

Redeschiderea procesului poate avea loc, dacă fapte noi ori recent descoperite

sau un viciu fundamental au afectat hotărîrea pronunţată în cadrul procedurii

precedente.

Conform explicaţiilor date de către Plenul Curţii Supreme de Justiţie în

Hotărîrea sa nr. 17 din 19 iunie 2000 “ Privind aplicarea în practica judiciară de către

instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei Europene pentru apărarea

Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale” ca “ viciu fundamental” în cadrul

procedurii precedente care a afectat hotărîrea pronunţată poate fi considerat

încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor persoanei garantate de CEDO şi

reglementate de legislaţia naţională prin lege procesuală sau prin lege materială.

După cum reiese din materialele dosarului, hotărîrile judecătoreşti în cauza dată

în privinţa lui Baxan Vladimir au devenit irevocabile.

Argumentele invocate de către autorul recursului în anulare precum că

instanţele judecătoreşti de apel şi de recurs „nu au cercetat sub toate aspectele,

complet şi obiectiv probele aduse în sprijinul învinuirii”, dîndu-le o apreciere juridică

incorectă, nu ţin de încălcări esenţiale ale drepturilor omului garantate de CEDO de

aceea ele nu pot fi considerate drept “viciu fundamental” în cadrul procedurii

precedente care au afectat hotărîrile pronunţate devenite irevocabile şi care ar da

temei pentru redeschiderea procesului în cauza dată.

Mai mult decît atît, autorul recursului nu a indicat care încălcări esenţiale ale

drepturilor omului garantate de CEDO şi reglementate de legea materială sau

procesuală naţională au fost încălcate în cadrul procedurii precedente care ar putea fi

apreciat drept “viciu fundamental” şi care ar da posibilitate de a redeschide procesul

în cauza dată.

Recursul în anulare, care a fost declarat de către procuror pe cauza dată, nu este

bazat nici pe fapte noi şi nici pe serioase erori de procedură, ci pe dezacordul

acuzatorului de stat cu aprecierea faptelor şi calificării acţiunilor inculpaţilor de către

instanţele ierarhic inferioare.

Curtea Europeană în cauza Bujeniţa contra Moldovei a constatat că dreptul la

un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie enunţă preeminenţa

principiului supremaţiei dreptului. Unul dintre elementele fundamentale ale

preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care înseamnă,

printre altele, că o soluţie definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept

să solicite revizuirea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi executorii, chiar şi în

scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cazului.

Competenţa de revizuire a instanţelor supreme trebuie exercitată pentru a

corecta erorile de drept şi greşelile justiţiei, şi nu pentru a efectua o reexaminare a

cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat, şi nici existenţa a două

păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare.

La fel, considerăm necesar de menţionat că potrivit art. 325 alin. (1) CPP

judecarea cauzei se efectuează numai în privinţa persoanei puse sub învinuire şi numai

în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

4

Din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că instanţa de judecată este

valabil sesizată şi, respectiv, este în drept să judece cauza, cu condiţia ca rechizitoriu

să cuprindă date cu privire la persoana învinuitului şi o învinuire concretă şi precisă.

Învinuirea adusă lui Baxan Vladimir Gheorghe este neclară, din motiv că în

rechizitoriu, acuzatorul de stat nu a făcut referire la un careva act cu caracter normativ

care conţine regulile sau metodele de acordare a asistenţei medicale ce a fost încălcat,

necătînd la faptul că dispoziţia articolului 213 din Codul penal este de blanchetă, prin

ce a încălcat prevederile art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală.

Cu toate că Plenul a constatat, că decizia Colegiului penal lărgit al Curţii

Supreme de Justiţie din 22 februarie 2011 este viciată şi a fost casată, considerăm că

soluţia de a remite cauza la rejudecare este contrară jurisprudenţei Curţii Europene

pentru Drepturile Omului, fiindcă încălcările legislaţiei procesual penale comise de

către acuzatorul de stat la examinarea cauzei date, nu pot fi imputate în cazul dat

acuzatului şi nu ar trebui să-l plaseze pe acesta într-o situaţie defavorabilă.

Astfel, în hotărîrea sa Ştefan vs România din 6 aprilie 2010, CEDO a menţionat

că procurorul avea obligaţia de a reflecta pretinsele erori înainte de pronunţarea unei

hotărîri definitive, CEDO consideră că Statul este cel care trebuie să îşi asume erorile

comise de parchet sau de instanţa de judecată şi că acele erori nu trebuie reparate în

detrimentul persoanei vizate în procedura în cauză.

Pe această linie de analiză, exprimăm dezacordul cu colegii pe marginea

judecării cauzei în ordine de recurs în anulare.

În temeiul art. 339 alin. (7) Cod de procedură penală, expunem şi semnăm

prezenta opinie separată în cauza penală în privinţa lui Baxan Vladimir.

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Ursache

Ion Arhiliuc

Vladimir Timofti

Constantin Alerguş

Nicolae Gordila

Valentin Barbă

Vasile Cherdivară