Cuprins

1. Introducere..pag.32. Evolutia dopajului in sport..pag.3 3. Masuri impotriva dopajului in sport....pag.4 4. Clasele principale de substante si metode dopingpag.6 5. Conventii si tratate internationalepag.9 6. Cazuri de dopajpag.9 7. Legislatia romaneasca in domeniu..pag.12 8. Concluzii.pag.15

2

1. Introducere Dorinta de a realiza mari performante determina din ce in ce mai multi sportivi sa recurga la medicamente care le pun viata in pericol. "Cancerul sportului mondial", cum a fost denumit dopingul, a cuprins toate sporturile, fiind cea mai frecventa cauza de suspendare a sportivilor. Dopingul este o problema din ce in ce mai grava si la noi, avand in vedere ca steroizii sunt din ce in ce mai accesibili si multi incepatori recurg la ei, fara sa fie informati in legatura cu efectele secundare. Sunt si multi oameni care folosesc steroizii cu cap, minimizand efectele secundare. Ce-i drept, 1-2 cicluri pe an, cu substante bune si dupa un plan intelligent (nutritie, suplimente, antrenament, odihna) nu au cum sa iti faca mai mult rau decat 1 an de mancat junk-food si alcool. Asta din punct de vedere biochimic si medical. Din ce in ce mai des, se vad pe diverse coperti de revista tipi despre care in underworld se stie ca folosesc aceste substante pentru a arata bine sau a obtine rezultate cu clientii lor la sala. Dopingul reprezinta folosirea unor substante daunatoare sanatatii in scopul obtinerii de performante sportive. Doping nu inseamna numai steroizi ci exista o lunga lista de substante dopante, folosite in cele mai diverse sporturi de la tir la ciclism si de la baseball la fotbal. In culturism folosirea dopingului este doar mai evidenta(scopul fiind cresterea masei musculare), nu neaparat mai frecventa sau mai intensa. Dopingul a aparut odata cu aparitia substantelor dopante. 2. Evolutia dopajului in sport Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul to doop asa cum apare in dictionare in secolul al XVIII - lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige. Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita agresivitate. Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 - 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti (vasodilatatori coronarieni) cel de-al II - lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio - respiratorii fiind primele grupe de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori, etc.). S-au folosit metode de crestere a fortei si rezistentei la barbati, de la testicule de taur pana la miere, vin si diverse plante. Odata cu revolutia industriala s-a dezvoltat chimia organica si au inceput sa fie3

sintetizate diverse substante, de la steroizi anabolizanti pana la amfetamina. Prima utilizare a fost in scopuri militare. Evident,s-a experimentat cu aceste substante in tratamentul diverselor boli. Mai tarziu ele au fost folosite de echipele de antrenori si de medici in secret, inca de la descoperirea lor, chiar inainte de aparitia pe piata a produselor comerciale respective. Contrar unor pareri destul de comune, folosirea acestor substante nu scuteste sportivul de munca. Din contra, el va munci chiar mai mult, facand antrenamente mai dure si mai dese. 3. Masuri impotriva dopajului in sport Implicarea financiara a unor diferite organizatii in sport a dus la inasprirea luptei anti doping. De asemenea, moartea sau problemele de sanatate grave pe care unii sportivi de performanta- activi sau retrasi- le-au avut a tras un semnal de alarma in aceasta directie. In diferite state (in special in SUA) utilizarea steroizilor fara recomandarea unui medic reprezinta o infractiune pedepsita ca si consumul/traficul de droguri. Totusi, in SUA la peste 10 ani de la adoptarea acestei legi, care pune steroizii in rand cu heroina, cocaina si celelalte, sunt cei mai multi utlizatori de steroizi, in special in randul tinerilor. De ce se intampla asa? Pentru ca oamenii pun din ce in ce mai mult pret pe aparente si cel putin in culturism dopingul este foarte util in acest sens. Existenta unei astfel de legi a restrans in acelasi timp accesul oamenilor la informatie cat si posibilitatea studierii in mod organizat si stiintific a riscurilor si beneficiilor. Se pune intrebarea daca a avut adoptarea unor astfel de legi efectul scontat? Din contra, a determinat proliferearea unor practici periculoase precum utlizarea de steroizi contrafacuti sau de steroizi destinati uzului veterinar. Asta pe langa profiturile uriase ale traficantilor si celor care contrafac aceste substante. Deci se observa ca utlizand forta nu se obtin rezulate pozitive, singura metoda viabila fiind educatia si constientizarea asupra pericolelor potentiale. Inca de la inceput s-au conceput si aplicat testari antidoping, atat in competitiile sportive cat si in diferite alte situatii, cu o eficienta de asemenea scazuta, an de an depistandu-se noi cazuri de dopaj cat si decese suspecte (amintiti-va de regretatii Haldan sau Vrabioru, ale caror autopsii au fost musamalizate, sau de pe alte meleaguri Florance Griffith Joiner, celebra alergarotare americana sau Andreas Muntzer- celebrul culturist profesionist). Chiar de curand presa romana a prezentat decesul unui tanar din Suceava care a decedat, se pare, din cauza folosirii abuzive de steroizi anabolici. Deci in timp ce in sportul de performanta se poate spune ca lupta este eficienta intr-o oarecare masura- cei depistati pozitivi sunt pasibili de suspendari pe ani de zile sau chiar pe viata- pentru cei care folosesc dopingul in scopuri personale nu exista nici un fel de control din acest punct de vedere. Au fost puse la punct metode eficiente impotriva testarilor antidoping, dar apar mereu noi substante, mai greu detectabile si alte metode de mascare. Deci se pare ca in sportul profesionist si chiar amator, dopingul va ramane un lucru sigur. Deci in sportul de performanta si profesionist lucrurile sunt clare: testari antidoping si sanctiuni de diferite feluri pentru cei depistati pozitivi si cei care ii ajuta. Pentru utilizatorii amatori si in special tineri, care nu sunt testati si nu sunt pasibili4

de sanctiuni, prevenirea trebuie sa ia alte forme, abordarea de genul steroizii au numai efecte negative si acelea sunt foarte grave si pe viata, contrara realitatii, nu face decat sa submineze eforturile reale in lupta cu abuzul de substante dopante. Cine a folosit asa ceva stie ca efectele secundare nu sunt atat de grave pe cat se spune si nici nu apar la toti utilizatorii cu aceeasi intensitate. Insa potentialul lor de a produce diferite probleme de sanatate este real. Din pacate cand se expun efectele secundare se prezinta cele vizibile (acnee, ginecomastie) si mai rar efectele negative grave care apar pe termen lung: afectarea inimii si a sistemului circulator, leziuni la nivel hepatic si renal, afectarea prostatei cu cresterea semnificativa a riscului de adenom de prostata si deci de cancer. Dopingul contravine insasi ideii de sport, care ar trebui sa fie o activitate care sa imbunatateasca sanatatea celui care il practica. Probabil ca indiferent de pedepsele potentiale sau de efecte secundare unii vor decide sa foloseasca aceste substante. Este un fapt, chiar daca ne convine sau nu. Acesti oameni au insa nevoie de informatii cat mai reale despre cum sa se fereasca de efectele nedorite, informatii care in general nu sunt disponibile. Abordarea cea mai eficienta pare a fi prezentarea realista, a efectelor pozitive si a celor negative, lasand sportivul sa decida in cunostinta de cauza, in fond fiecare este stapan pe viata lui si raspunde de faptele sale. Aici intervine responsabilitatea instructorilor, antrenorilor si a celor care publica articole in revistele de sport. Un element important ar fi acela ca folosirea dopingului nu te scuteste nici de munca nici de cheltuielile cu alimentatia si suplimentele. Ba din contra, avand in vedere ca oricum efectele negative vor aparea, trebuie sa ai puse perfect la punct antrenamentul, alimentatia si odihna, pentru a obtine si maximul de castiguri odata cu aceste efecte negative. Deci inainte de a folosi substante dopante trebuie judecat daca merita, daca intradevar se vrea sa se riste sanatatea pentru cateva kilograme in plus. Pentru cei care se antreneaza natural satisfactiile vor veni, ce-i drept mai incet, insa vor fi cu mult mai mari si fara partile negative aduse de doping. In vremea aceea regulamentele antidoping erau inexistente iar lipsa unor laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33 C isi pierde viata iar la necropsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune concentrate la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage les Bains din Franta cu care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului, care pot adduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive, analeptice cardio - respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina, etc.). Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de testosteron) a carei prima utilizare s-ar parea sa fi avut loc in SUA cu punct de plecare culturistii. La inceput tehnologiile de depistare erau ineficiente (gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.). Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe - spectrometru de5

masa (Koln - Prof. M. Donicke si Londra - Prof. A. Beckett) si reactia Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti. Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale; pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase discutii, care in final vor duce la o hotarare CIO ce prevede ca rezultatele controalelor doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua zile. Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 - 1980 pe de o parte cei ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe lista antidoping si cei de partea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dupa ce afla de aceste noi substante le creceteaza si apoi le introduce pe lista antidoping. Este clar ca intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani ( cazul testosteronului, diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa triseze. Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in campania antidoping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra principalelor clase de substante si metode doping. 4. Clasele principale de substante si metode doping STIMULANTE - Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduce senzatia de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente. Dintre acestea amfetaminele au reputatia cea mai rea, putand duce chiar la decese, mai ales in conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la Roma, al ciclistului englez Sympson in Tour de France 1987 etc.). Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. -2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol, Terbutalina, bronhodilatatoare folosite current in astmul bronsic sunt admise cu notificare scrisa si certificate medical (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml urina). Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. Ginseng) care pot contine efedrina, cafeina etc. NARCOTICE - (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratory, produc narcomania. AGENTII ANABOLIZANTI - derivati de testosteron de tipul dihidro-clor-methil testosterone, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic, tumori hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete (hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene6

etc.). Atentie la nutrientii care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizante. DIURETICE - provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului surmonteaza aceasta dificultate. HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI - Hormonul de crestere hipofizar (somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc. Administrat inainte de pubertate poate induce gigantismul iar dupa pubertate acromegalie, reactii alergice, HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se prepara din hipofize de cadavre a putut induce sindromul Krentzfield - Jacob, insa azi se prepara pe cale genetica. - Gonadotropfina corionica (exemplu: Pregnyl) - hormon secretat de placenta, care stimuleaza productia de androgeni in organism (celule Leydig din testicule la barbati si corticosuprarenale la fete). Se controleaza numai la barbati. - Corticotrofinele (exemplu: ACTH) - sunt hormoni secretati de hipofiza, care stimuleaza secretia de cortizon de catre corticosuprarenale. In ceea ce priveste cortizonul: administrarea prin injectii, tablete sau supozitoare este interzisa; administrarea prin solutii oculare, auriculare, sau creme unguente dermatologice etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medical. - Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) - cresc productia de androgeni in corpul uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis) care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati. - Insuline like factori (exemplu: IGF 1) - sunt factori hormonali secretati la nivel hipotalamo - diencefalic si care induc o crestere a insulinei. Sunt folosite pentru efectele anabolizante. - Eritropoetina - hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului stimuleaza vaduva osoasa pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb un transit crescut de O2 la muschi. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe urina iar unele federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara un caz pozitiv numai atunci cand ambele probe sunt positive UCI si FIS (Federatia Internationala de Schi) determina hematocritul si daca acesta este peste 50% (normal = 42-44% ) considera cazul pozitiv interzicand participarea la competitie. Reactii adverse severe: tromboza, reactii alergice, etc. - Insulina - hormonal pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un certificat ca este diabetic insulinodependent. - Dopingul cu sange si derivate de sange (auto sau hetero) asigura un surplus de hematii, asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse: soc de incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc. - Transportori de oxigen (exemplu: RSR - 13, hemoglobina reticulate, etc) si inlocuitori de plasma (plasma expanders) induc aceleasi efecte ca mai sus. - Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte7

lichide, schimbari de flacoane, etc.), chimice (manipulari de pH: acidificari - alcalinizari) si farmacologice (agenti mascatori: Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200 ng/ml urina, etc.). - Alcool - numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii internationale sportive), exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc. - Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis) - au efecte halucinogene. Se controleaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (CIO, Federatia Internationala de Schi etc.). - Anestezice locale - cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina. Controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: Federatia Internationala de Box, Federatia Internationala de Pentatlon modern). Un certificat medical si notificarea scrisa inainte de control pentru infiltratiile locale sunt necesare numai pentru aceste doua federatii internationale (numele, proba, diagnosticul, substanta si cantitatea infiltrata, locul anatomic si data, ziua, ora). - Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol) - sunt admisi cu obligatia notificarii scrise inainte de control. - Beta-blocante (exemplu: propanol) - sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii in patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina pectorala, etc. Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente: auto-moto, tir, tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu schiurile,etc. Ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate,etc. Un moment de referinta il reprezinta Conferinta mondiala asupra dopajului, Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe guvernamentale si neguvernamentale, mass-media care prin hotararea finala (Declaratia de la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari semnalam: infintarea agentiei internationale antidoping (WADA, AMA) ca singur organism neguvernamental, independent de conducere a politice in lume; armonizarea sanctiunilor in caz de doping: doi ani pentru agenti anabolizanti desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe activitatea de educatie - informare. Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru eritropoetina) si se executa circa 700 de teste out of competition chiar la Sydney inainte, in timpul si dupa Jocurile Olimpice. Incepand cu anul 2001 WADA isi intra in drepturi iar din august 2001 are un nou sediu la Montreal. Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de milioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este greu de raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de oameni, inclusive copii mor8

zilnic prin inanitie, boli, etc.). As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de Merode, presedintele Comisiei Medicale CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul. Sunt intrutotul de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport dar nu cred in eradicarea dopajului ci numai in atenuarea acestui flage si am trei argumente: - sportul olimpic (de inalta performanta in general) a ajuns o afacere, un spectacol pentru care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si assume orice riscuri privind propria sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de vedere material; - stiinta (anumite laboratoare private bine echipate si sustinute financiar) este implicate in aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata; - nu in ultimul rand exprim o parere personala si anume ca trisajul face parte din fiinta umana. In tara noastra fiinteaza Comisia Nationala Anti-doping, infiintata in 1966 si reorganizata in 2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul national de control doping, ce apartine Ministerului Tineretului si Sportului. Activitatea se desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei (Grupul de monitorizare a Conventiei anti-doping). Directiile de activitate sunt urmatoarele: - activitate informativ -; educativa privind dopajul; controale doping preventive la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in privinta agentilor dopanti. DOPINGUL CU GENE. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, care forteaza organismul de a produce o anumita substanta sau hormon, care vor induce efectele dorite. Practic acest doping se poate realize pe trei cai: - Prin injectie - fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectand in muschi gene artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si noul ADN va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.) - Transplante prin virusi - virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand virusul in muschi noile gene vor forta muschiul sa produca EPO. Acest lucru a fost deja realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani. - Introducerea in organism de celule cu gene modificate - practic se pot extrage celule din corp, care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism. Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie moleculara. O alta metoda este aceea de a creste factorii de transcriere. In acest mod tipul de fibre musculare poate fi modificat (alterat) insa crescand volumul muscular. 5. Conventii si tratate internationale Eforturile anti-doping nu au fost niciodata mai puternice si mai unite in obiectivul de a oferi un mediu de joc echitabil si onest pentru atleti, a spus directorul general al UNESCO, Koichiro Matsuura, cu ocazia unei ceremonii organizate la Paris. Conventia Internationala Impotriva Dopajului in Sport, care promoveaza testarea atletilor in si in afara competitiei fara ca acestia sa fie anuntati in prealabil, a fost9

adoptata in unanimitate de Conferinta Generala a UNESCO in octombrie 2005 si a intrat in vigoare pe 1 Februarie 2007, dupa ce a fost inregistrata cea de-a XXX-a ratificare. Tratatul, care este cea mai de succes conventie UNESCO in ceea ce priveste viteza negocierii si a aplicarii sale, este menit sa asigure o abordare consistenta a eforturilor anti-doping, sa oblige guvernele sa ia masuri pentru a restrictiona livrarea de substante si sa gaseasca metode de imbunatatire a performantei sportive, sa reduca traficul si sa reglementeze piata suplimentelor nutritionale si a dietelor. In numai 3 ani, mai mult de jumatate din statele membre UNESCO, din toate regiunile lumii, s-au angajat sa combata dopajul in sport 6. Cazuri de dopaj Cazurile de dopaj si investigatiile extrem de mediatizate din ultimul timp au aratat cat de decisive pot fi actiunile guvernamentale, a spus directorul general al Agentiei Mondiale Anti-Doping (WADA), David Howman. In timpul Olimpiadei de la Beijing de anul acesta, prima organizata dupa intrarea in vigoare a Conventiei, a fost derulat cel mai amplu program de testare peste 4770 de controale anti-doping. Comitetul Olimpic International (IOC) se angajeaza sa faca tot posibilul pentru a elimina dopajul din sport, a afirmat presedintele forului, Jacques Rogge. WADA asteapta cu nerabdare ratificarea Conventiei si de catre celelalte 93 de state membre UNESCO, a spus la randul sau presedintele WADA, John Fahey. Cazurile de dopaj din sport au ajuns un fel de subiect de umplut coloanele de stiri ale ziarelor. Aproape ca nu exista zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu citesti ca un ciclist, atlet, inotator sau chiar fotbalist s-a servit cu vreo substanta pacatoasa. Urmeaza scenariul-tip: respectivul se jura ca nu a consumat, contraexpertiza confirma rezultatul probei A, pentru a se incheia, ca de obicei, cu suspendarea "trisorului", pe doi ani sau pe viata, dupa caz. Lupta cu dopingul devine din ce in ce mai mult un subiect banal, dar atunci cind numai intr-o saptamina sint "demascati" cistigatorul Turului Frantei si recordmanul mondial pe 100 de metri, lucrurile se schimba. Numitorul comun in cazurile Landis si Gatlin il constituie testosteronul, arhicunoscutul hormon sexual masculin, revenit la moda intr-o haina noua. Asta, dupa ce a cazut in dizgratie cea mai sofisticata metoda de dopaj, cea prin transfuzia propriului singe, metoda care a facut ravagii in ciclism. Conteaza, insa, mai putin metoda, ci faptul ca s-a ajuns la o lupta surda intre inaltele foruri sportive si laboratoarele care produc asemenea substante-minune, o lupta care seamana cu scrisnirea a doua sabii de inox. Granita dintre decentele "stimulatoare de efort" si "subsantele interzise" se schimba mereu intr-un singur sens si, de fiecare data cind un nou produs este depistat si incondeiat pe lista neagra, specialistii laboratoarelor ce produc asemenea combinatii descopera ceva nou si mai greu de gabjit... pina la proba contrarie. In consecinta, munca specialistilor in domeniu devine din ce in ce mai greu platita, iar a te dopa fara a fi prins devine un lux greu de suportat, mai ales ca - odata si odata - ulciorul se impotmoleste in drum spre fintina. In lumea marilor performeri se spune ca numai fraierii se mai cinstesc cu nandrolon sau stanazolol (chiar si juna eritropoietina s-a demonetizat) si, incet-incet, lumea ciclismului si atletismului - ca sa vorbim doar de cele mai frecvente exemple in domeniu - a devenit un fel de club al favorizatilor sortii.10

Ben Johnson si Tim Montgomery, Mihaela Melinte si Dwain Chambers, exemple care, oricit au durut la vremea lor, au devenit banale. Lumea s-a cutremurat acum citeva luni, cind flagelul dopingului a atins pina si nimbul celui mai mare ciclist al tuturor timpurilor: Lance Armstrong, de sapte ori cistigator al Marii Bucle. Si acum, Landis si Gatlin. Dupa taifunul insingerat al doctorului Fuentes, caruia i-a cazut victima toata floarea sportului pe bicicleta, in frunte cu Ullrich, amatorii evadarilor alpine au sperat ca - in sfirsit - vom avea un tur curat, desi lipsit de cele mai mari vedete. De-abia s-au stins ecourile victoriei lui Floyd Landis - vazut de toata lumea ca un nou Armstrong - si iaca bomba: Landis dopat! A urmat socul major pentru amatorii de atletism, care asteptau marele duel al verii: cursa de 100 m dintre Justin Gatlin si Asafa Powell nu va mai avea loc, fiindca primul a fost gasit cu prea mult testosteron. Cursa dementiala intre organisme si laboratoare pare sa nu mai aiba alt sfirsit decit acceptarea - cu inima strinsa - a dopingului in sport. Pare revoltator? Nu, este revoltator! Pare imposibil? Cu vreo zece ani in urma, Ben Johnson, campionul olimpic la 100 m de la Seul 1988, s-a asezat in fruntea unui Comitet International pentru Legalizarea Dopingului. Atunci, afirmatiile lui "Big Ben" au oripilat lumea sportului. Dopingul este imoral, pentru ca favorizeaza victoria prin mijloace extrasportive si creeaza diferentieri in functie de posibilitati financiare. Dar ce sport de inalta performanta se mai poate face azi fara sume exorbitante? Dopingul este nesanatos, este si acum adevarat, desi vremurile dopajului in masa grosier, gen RDG, au trecut (testosteronul era pe atunci in floare, mai ales la sportive, si acesta este principala explicatie a hegemoniei Germaniei de Est in sportul feminin). Si nu numai in RDG, daca amintim sfirsitul tragic al sportivei Florence Griffiths-Joyner. Acum nu mai exista performeri de frunte cu spectrul unor maladii ciudate la sfirsitul carierei, dar dopingul este in continuare un pericol pentru sanatate. Chiar daca la celebrele laboratoare BALCO activeaza, pe linga chimisti sau biologi, si o armata de medici. Dar - spun adeptii liberalizarii dopingului - fiecare isi alege propria soarta. Desi sint enorm de multe cazuri cind altii decid soarta sportivilor. Nu se doreste legalizarea acestor practici, dar exista temerea ca acesta va fi sfirsitul bataliei. O batalie care consuma de la un an la altul tot mai multi performeri, tot mai multe puncte de atractie in competitie si - in ultima instanta - tot mai multe investitii financiare. Cei care traiesc de pe urma sportului au nevoie de vedete si este greu de crezut ca vor renunta la ele de dragul unor principii! Principalele motive pentru care tinerii apeleaz la utilizarea acestor compui, fr a ti ns care sunt urmrile, sunt creterea masei musculare, mbuntirea aspectului fizic sau a performanelor sportive la un nivel care nu ar fi putut fi atins cu uurin prin alte mijloace. Acetia fac parte din grupul substanelor de dopaj, de aceea sunt interzise celor care particip la competiiile sportive. Severitatea efectelor adverse depinde de o varietate de factori, cum ar fi tipul de substan administrat, doza administrat, calea de administrare, durata administrrii, sexul persoanei, dar i vrsta la care se realizeaz administrarea. La scurt timp dup nceperea consumului de steroizi anabolizani androgeni, se constat creterea masei musculare. Masa muscular crete foarte repede, dar tendonul nu se poate dezvolta concomitent cu muchii, ceea ce explic apariia rupturilor musculare, deci riscul de accidentare, cu refaceri dificile dup accident. Steroizii determin o cretere disproporionat a volumului masei musculare, n special n11

jumtatea superioar a corpului (dezvoltarea muchilor de la nivelul gtului, umerilor, pieptului i braelor). Consumul ndelungat de astfel de steroizi produce, n primul rnd, schimbri ale dispoziiei, caracterizate prin creterea agresivitii i oboseal, dar are i efecte adverse mult mai grave. La tinerii aflai n perioada de cretere, consumul acestor substane furnizeaz organismului o cantitate excesiv de testosteron, ceea ce determin atrofierea prematur a cartilajelor de cretere, deci reducerea creterii n nlime. Aceste substane, n urma consumului ndelungat, pot produce scderea imunitii organismului, hipertrofie cardiac, edeme, creteri ale tensiunii arteriale, infarct miocardic (chiar la persoane sub 30 de ani), insuficien hepatic, cancer de ficat sau de prostat. Consumul de steroizi anabolizani androgeni conduce la dependen, de aceea ntreruperea administrrii acestora dup consum ndelungat determin apariia depresiei, reducerea masei musculare, cu scderea forei musculare i senzaie de oboseal. Utilizarea steroizilor anabolizani androgeni fr indicaie din partea medicului specialist poate avea consecine negative serioase asupra strii de sntate. 7. Legislatia romaneasca in domeniu Si in Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor la Art. 6. - (1) In sensul prezentei legi,prin rau tratament se intelege comportamentul brutal, abuzul in utilizarea animalelor , supunerea animalelor la eforturi inutile, precum si neasigurarea conditiilor prevazute la art. 5, alin (2) In sensul prezentei legi prin cruzime fata de animale se intelege: a) omorarea animalelor, cu intentie; b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive; c) organizare de lupte intre animale sau cu animale; d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea; e) folosirea de animale pentru expozitii, spectacole, publicitate, realizare de filme si in scopuri asemanatoare, daca aceste activitati le provoaca suferinte fizice si psihice, afectiuni sau raniri; f) abandonarea sau/si alungarea unui animal a carui existenta depinde de ingrijirea omului; g) administrarea de substante destinate stimularii capacitatii fizice ale animalelor in timpul competitiilor sportive, sub forma dopajului; h) maltratarea si schingiuirea animalelor; i) interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, sectionarea corzilor vocale, ablatia ghearelor, coltilotul ghearelor si dintilor; j) provocarea de suferinte fizice si n psihice prin orice mijloace; k) despartirea puilor de mama pana la varsta de minimum opt saptamani de viata; l) capturarea animalelor prin alte metode decat cele prevazute de lege; m) folosirea armelor cu tranchilizant in alte situatii decat pentru imobilizarea animalelor; Legea nr. 122/2009 privind aprobarea OUG nr. 150/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 227/2006 privind prevenirea si combaterea dopajului in sport.12

Art. 2. - (1) Dopajul n sport reprezint una sau mai multe nclcri ale reglementrilor anti-doping prevzute la alin. (2). (2) Constituie nclcri ale reglementrilor anti-doping urmtoarele fapte: a) prezena unei substane interzise sau a metaboliilor acesteia ori a markerilor ei n proba biologic provenit de la un sportiv; b) utilizarea sau tentativa de a utiliza o substan interzis sau o metod interzis; c) refuzul sau neprezentarea nejustificat pentru prelevarea de probe dup primirea invitaiei la controlul doping, n conformitate cu reglementrile anti-doping, sau evitarea n orice mod a prelevrii probelor; d) nclcarea reglementrilor n vigoare referitoare la disponibilitatea sportivului pentru controalele doping n afara competiiei, prin nedeclararea de ctre sportiv a informaiilor necesare despre locurile unde poate fi gsit i neparticiparea la efectuarea controalelor doping n afara competiiei planificate pe baza dispoziiilor legale n vigoare; e) falsificarea sau tentativa de a falsifica orice parte a controlului doping; f) deinerea de substane i/sau de metode interzise; g) traficarea oricrei substane i/sau metode interzise; h) administrarea sau tentativa de a administra o substan interzis oricrui sportiv sau utilizarea unei metode interzise asupra oricrui sportiv ori asistarea, instigarea sau orice form de complicitate referitoare la orice nclcare a faptelor prevzute la lit. a)-g). Art. 6. - n vederea realizrii obiectivelor prevzute la art. 5, Agenia ndeplinete urmtoarele atribuii: a) elaboreaz strategia naional anti-doping, n conformitate cu obiectivele i prevederile Codului i ale standardelor internaionale; b) iniiaz proiecte de acte normative pentru armonizarea legislaiei naionale antidoping cu reglementrile internaionale n domeniu; c) iniiaz, susine financiar i/sau promoveaz, dup caz, programe educative i de prevenire a dopajului n sport; d) asigur aplicarea de msuri concrete pentru sancionarea dopajului n sport; e) iniiaz, susine financiar i/sau ncurajeaz programe de promovare a fairplayului n sport; f) ncurajeaz structurile sportive, Agenia Naional pentru Sport i Comitetul Olimpic i Sportiv Romn n adoptarea unor programe de testare coerente i uniforme; g) colaboreaz cu autoritile i instituiile publice, cu organizaiile guvernamentale i neguvernamentale naionale i internaionale cu atribuii n domeniu; h) propune autoritilor i instituiilor publice msuri specifice, n sensul intensificrii luptei mpotriva traficului ilicit de substane i/sau metode interzise; i) aprob, public anual i revizuiete lista substanelor i a metodelor interzise, n conformitate cu lista Ageniei Mondiale Anti-Doping; j) public i reactualizeaz anual, n colaborare cu Ministerul Sntii Publice i cu Agenia Naional a Medicamentului, lista cu specialitile farmaceutice autorizate i comercializate n Romnia care au n componen substane i/sau metode interzise; k) stabilete programul naional anual anti-doping, n competiie i n afara competiiei, care cuprinde toi sportivii de nivel naional i internaional; l) ntocmete lista cu sportivii de nivel naional i internaional, adresele acestora i locurile de pregtire;13

m) organizeaz i efectueaz controalele doping att n cadrul competiiilor, ct i n afara acestora, cu excepia controalelor efectuate de federaiile internaionale n timpul competiiilor internaionale organizate pe teritoriul Romniei; n) ncurajeaz procesul de testare reciproc ntre organizaiile naionale antidoping; o) planific i asigur desfurarea audierilor sportivilor i ale altor persoane susceptibile de dopaj, ntr-un cadru corect i echitabil, n conformitate cu legislaia n vigoare i cu standardele internaionale; p) aprob scutirile de uz terapeutic pentru sportivii de nivel naional, la solicitarea scris a comisiilor anti-doping din federaiile sportive naionale i/sau ligi. Pentru sportivii de nivel internaional avizeaz i trimite dosarele depuse, spre aprobare, federaiei internaionale responsabile i Ageniei Mondiale Anti-Doping; q) comunic Ageniei Mondiale Anti-Doping cazurile de dopaj depistate n rndul sportivilor romni, pe plan naional i/sau internaional; r) elaboreaz normele metodologice privind organizarea i desfurarea controlului doping; s) asigur instruirea i perfecionarea ofierilor de control doping, precum i eliberarea unui atestat n acest sens; t) prezint anual un raport de activitate Guvernului i Parlamentului; u) organizeaz periodic aciuni privind informarea, prevenirea i combaterea fenomenului de dopaj n sport; v) iniiaz, promoveaz i desfoar activiti de cercetare pentru eradicarea dopajului n sport. Art. 7. - Posturile publice de radio i de televiziune pun la dispoziie Ageniei un spaiu de emisie de minimum 30 de minute sptmnal, din care 50% la ore de maxim audien, pentru difuzarea de materiale promoionale de prevenire i combatere a dopajului n sport. Art. 8. - (1) Pe lng Agenie funcioneaz Consiliul director, ca organ consultativ. (2) Conducerea Ageniei este asigurat de un preedinte, numit pe o perioad de 5 ani, prin decizie a primului-ministru, din rndul specialitilor n domeniu, pe baza ndeplinirii cerinelor de competene profesionale i manageriale, precum i a criteriului de independen politic i de independen fa de structurile sportive. Art. 9. - (1) Consiliul director al Ageniei are n componen 9 membri, dup cum urmeaz: a) preedinte; b) 2 reprezentani ai Cancelariei Primului-Ministru, desemnai de eful Cancelariei; c) un reprezentant al Ageniei Naionale pentru Sport, desemnat de preedintele acesteia din rndul angajailor si; d) un reprezentant al Comitetului Olimpic i Sportiv Romn; e) un reprezentant din domeniul farmacologiei sau toxicologiei, desemnat de Ministerul Sntii; f) un reprezentant din domeniul medicinei sportive, desemnat de Ministerul Sntii; g) un reprezentant al sportivilor de performan, desemnat de Comitetul Olimpic i Sportiv Romn;14

h) un reprezentant al federaiilor sportive naionale, desemnat de Comitetul Olimpic i Sportiv Romn. (2) Competenele Consiliului director se stabilesc prin hotrre a Guvernului. (3) Activitatea Consiliului director este condus de un preedinte care este i preedintele Ageniei. (4) Mandatul membrilor Consiliului director este de 5 ani. (5) Membrii Consiliului director sunt obligai s respecte secretul profesional i vor semna declaraii de confidenialitate i conflict de interese. (6) Consiliul director se ntrunete n edine ordinare lunare i n edine extraordinare ori de cte ori este nevoie, la solicitarea preedintelui sau a cel puin dou treimi din numrul membrilor si. (7) Convocarea edinelor de Consiliu director se face cu cel puin 5 zile lucrtoare nainte i va cuprinde n mod obligatoriu ordinea de zi ce urmeaz a fi dezbtut i documentaia necesar. (8) Deciziile Consiliului director sunt adoptate cu votul a cel puin dou treimi din numrul membrilor si. (9) Membrii Consiliului director, care particip la edine, cu excepia preedintelui, beneficiaz de indemnizaie de edin de 20% din indemnizaia lunar a preedintelui. Totalul sumelor cuvenite unui membru al Consiliului director, ca urmare a participrii la edine, nu poate depi ntr-o lun 20% din indemnizaia lunar a preedintelui. 8. Concluzii n obiectivul unei lupte antidopaj eficace apare o lips de coeren, obiectivele fiecreia nefiind aceleai. Scopul lumii sportive este nainte de toate ameliorarea performanei, iar farmacopeea (legal i ilegal) intr n aceast logic. Industria farmaceutic i cea a suplimentelor alimentare au drept obiectiv optimizarea beneficiilor proprii. Lumea sportului reprezint doar o parte din comerul acestora, iar gestionarea proast a vnzrilor de produse avnd caliti dopante rezult n numeroase cazuri mai mult dintr-o informare slab a cererilor autoritilor antidopaj dect din intenii de a face ru. Astfel, pentru cele trei grupuri de actori, chiar dac sunt sensibile la lupta antidopaj, aceasta nu constituie o prioritate. Pe de alt parte, misiunea forelor de poliie i vamale este de a mpiedica orice atingere adus ordinii publice. Or, dopajul nu intr n aceast categorie, iar combaterea sa are un cost relativ ridicat pentru sanciuni relative uoare. Lurile de produse dopante sunt deci mai mult fructul hazardului dect al unei politici deterministe. La aceast constatare trebuie s adugm absena unui organism care s coordoneze aciunea diferiilor actori care pot opera n lupta antidopaj.

15

Bibliografie 1. Voicu, A.V., Rspunderea civil delictual cu privire special la activitatea sportiv Editura Lumina Lex, Bucureti, 1999; 2. Ioan Dragan ? Medicina Sportiva Editura Medicala, Bucuresti, 2002

3. Vojtech Zamarovsky - Renaterea Olympiei Editura Sport- Turism, Bucureti1988 4. Paul Cercel - Organizaii Sportive Internaionale Facultatea de Educaie Fizic i Sport - Iai 2002 * * * - LEGE nr.227 din 7 iunie 2006 privind prevenirea i combaterea dopajului n sport * * * - Legea nr. 205/2004 privind protectia animalelor

16