Domnia lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714) marchează un punct important în evoluţia culturii şi artelor pe teritoriul Tării Româneşti. În ciuda condiţiilor vitrege de politică internă, domnia lui Brâncoveanu a fost mai lungă şi mult mai stabilă. În plus, o bună parte din imensele sume încasate dintr-o fiscalitate fără precedent au fost investite în cultură şi artă. Principala ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu – mânăstirea Hurezi, este o interpretare simplificata a bisericii episcopale de la Argeş. Arhitectura. O caracteristică a arhitecturii brâncoveneşti este predispoziţia pentru logii, foişoare, galerii şi pridvoare -  idee preluată de la arhitectura Renaşterii sau de la reşedinţele priciare de la Constantinopol.  Acestea contribuie la monumentalitatea formelor, sub o înfăţişare sofisticată şi bine-ordonată, care să se impună de la distanţă. Sistemul traditional al decorarii cu arcaturi de ciubuce mai este inca aplicat, dar ornamentica bogata a incadramnetelor, a coloanelor si a baustradelor trateaza prin motivele vegetale cuprinse in vrejuri influenta baroca. Proportiile devin mai zvelte si mai armonioase, ele dovedesc o mai grijulie elaborare a planurilor.

Constantin Brancoveanu se numara printre marii ctitori de lacasuri sfinte din trecutul nostru. Inca inainte de a ajunge domn a ridicat doua biserici, una la Potlogi si alta la Mogosoaia, langa Bucuresti fiind cele mai importante monumente contruite din voinţa lui. Cel mai reprezentativ monument civil construit in stil Brancovenesc, datand din anul 1702, este Palatul de la Mogosoaia, avand elevatia pe trei niveluri, incluzand un beci monumental, boltit, cu stalp central de sustinere. In vremea lui Constantin Brancoveanu incaperile aveau picturi murale. Loggia si foisorul, cu pietraria lor artistic lucrata, dau nota de inconfundabil stil brancovenesc.

 Cel de al doilea palat brancovenesc, cel de la la Potlogi, jud. Dambovita a fost construit de Constantin Brancoveanu in 1698, pe locul unei curti boieresti. Fatada orientata spre un elesteu are o dubla loggie. Pe fatada opusa, spre curte, compozitia este dominata de foisorul cu scara exterioara, asemeni celui de la Mogosoaia. Decoratia palatului cuprindea motive florale de inspiratie persana.

In Bucuresti s-au pastrat cele mai multe constructii apartinand stilului brancovenesc, majoritatea fiind lacasuri de cult.

Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. În vara anului 1690 a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile sale, mănăstirea Hurezi sau Horezu, cu hramul Sfintii Împărati Constantin şi Elena, cu ziduri şi turnuri de apărare, cu numeroase clădiri în incintă. Biserica mare a fost împodobită cu fresce de către renumitul zugrav Constantinos. Brancoveanu a refăcut din temelie mănăstirea Mamul, pe locul unei biserici de lemn ctitorită de fratii Buzeşti şi Brâncoveni, veche ctitorie a boierilor Craioveşti şi a lui Matei Basarab, în care erau îngropati şi membri ai familiei Brâncoveanu. În Bucureşti a ctitorit trei biserici, tot pe locul unora mai vechi: biserica Sfântul Ioan cel Mare sau Grecesc, biserica mănăstirii Sfântul Sava şi biserica mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou. În afară de aceste mănăstiri şi biserici, ridicate în întregime de binecredinciosul domn, a mai făcut o seamă de îmbunătă iri şi refaceri la multe altele, ca mănăstirile Cozia, Arnota, Bistrita, Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Dintr-un lemn, Curtea de Argeş, Dealu, Snagov, bisericile Domnească şi Sfântul Dumitru din Târgovişte etc. În Transilvania a zidit o biserică în Făgăraş, alta în Ocna Sibiului, precum şi mănăstirea Sâmbăta de Sus, cea din urmă distrusă cu tunurile în veacul al XVIII-lea, din dispozitia autoritătilor habsburgice şi refăcută

abia în prima jumătate a secolului XX. În Constantinopol a zidit biserica Sfântul Nicolae din cartierul Galata, la mănăstirea Sfântul Pavel din Muntele Athos a făcut un paraclis şi o trapeza, iar la Ismail, pe malul stâng al Dunării, a ridicat o biserică cu hramul Sfântul Gheorghe. Toate bisericile ctitorite au fost împodobite cu frumoase picturi în frescă de către cei doi renumiti zugravi ai epocii Pârvu Mutu şi grecul Constantinos, pictorul preferat al lui Constantin Brâncoveanu.

Pictura. În pictura epocii pătrund pentru prima data subiecte laice, portretul de exemplu, reprezentat în serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Elementele decorative care abunda in ornamentica monumentala se intalnesc si in mediul picturii. Reprezentantii de seama ai stilului sunt zugravul Constantinos si Parvu Mutu.

Capodopere : Decorul bisericii Doamnei din Bucuresti(1688-1689); picturile murale ale Manastirii Horezu (1692-1694).

Sculptura. Sculptura monumentala de traditie brancoveneasca a parcurs in decursul sec al xviiiun proces continuu de bastardizare, de pilda in decorul bisericilor din Dolj, Bradesti si Baia de Fier. In sculptura in lemn preodomina ornamentul floral, de remarcat la usile bisericii Manastirii Horezu si la cele ale Bisericii Stavropoleos din Bucuresti. Artele decorative infloresc in epoca brancoveneasca. Deosebite sunt realizarile din domeniul argintariei, din cel al lemnului sculptat si cel al brodariei.

Starea de maximă înflorire bisericească şi cultural-artistică din ara Românească s-a sfârşit odată cu înlăturarea din scaun a lui Constantin Brâncoveanu.