Domnia cantităţii şi semnele vremurilor - René Guenon

download Domnia cantităţii şi semnele vremurilor - René Guenon

of 58

Transcript of Domnia cantităţii şi semnele vremurilor - René Guenon

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    1/58

    1

    Domnia cantitii i semnelevremurilor

    Ren Guenon

    Humanitas 1995

    Cuvnt nainte

    Printre trsturile caracteristice mentalitii moderne, vomlua mai nti, ca punct central al studiului nostru, tendin ade a reduce totul la punctul de vedere cantitativ, tendin att de marcat n concepiile tiinifice ale ultimelorsecole i care se observde altfel aproape la fel de precisn alte domenii, mai ales n cel a1 organizrii sociale,astfel nct, n afara unei restricii ale crei natur inecesitate vor aprea n continuare, epoca noastrar puteafi definit ca fiind n mod esenial i nainte de toate

    domnia cantitii. Astfel, dac alegem aceastcaracteristicnaintea oricrei alteia nu este numai, i nicin principal, pentru c e una din cele mai vizibile i mai

    puin contestabile; este mai ales pentru cea ni se prezintca ntr-adevr fundamentalprin faptul caceastreducerela cantitativ traduce n mod riguros condiiile fazei ciclicela care umanitatea a ajuns n timpurile moderne, i ctendina de care e vorba nu e alta, n definitiv, dect aceeacare conduce n mod logic chiar la captul coborrii carese face, cu vitezmereu mai accelerat, de la nceputul lasfritul unui Manvantara, adic n timpul ntregii duratede manifestare a unei umaniti cum este a noastr.Aceast coborre nu este n fond, cum am mai avut

    adesea prilejul s-o spunem, dect ndeprtare treptat deprincipiu, inerent n mod necesar oricrui proces demanifestare; n lumea noastr, datoritcondiiilor specialede existen la care ea e supus, punctul cel mai de josmbrac aspectul cantitii pure, lipsit de orice distinciecalitativ; e de la sine neles, de altfel, c aceasta nu edect o limiti, de aceea, n fapt, nu putem vorbi dect detendin, cci, chiar pe parcursul ciclului, limita nu poatefi niciodatatins, ea fiind ntr-un fel n afari sub oriceexistenrealizati chiar realizabil.

    Acum, ceea ce e important de notat n mod deosebit ide la nceput, att pentru a evita orice echivoc, ct i

    pentru a ne da seama de ceea ce poate da loc la unele

    iluzii, este faptul c, n virtutea legii analogiei, punctul celmai de jos este ca un reflex obscur sau ca o imagineinversat a punctului celui mai de sus, de unde rezultaceast consecin, paradoxal numai n aparen, cabsena cea mai completoricrui principiu implicun felde contrafacere a principiului nsui, ceea ce unii auexprimat, sub o formteologic, spunnd cSatan estemaimua lui Dumnezeu. Aceast remarc ne poate ajutafoarte mult s nelegem cteva din cele mai ntunecateenigme ale lumii moderne, enigme pe care ea nsi leneag de altfel pentru c nu tie s le observe, dei le

    poart n ea, i pentru c aceast negaie este o condiieindispensabil n pstrarea mentalitii speciale prin care

    ea exist; daccontemporanii notri, n ansamblu, ar puteasvadce i conduce i ctre ce se ndreaptn mod real,lumea modernar nceta de ndatsexiste ca atare, cciredresarea la care am fcut aluzie adesea n-ar putea

    ntrzia s se produc prin chiar acest fapt; dar, cumaceast redresare presupune de alt parte, atingerea

    punctului de oprire n care coborrea este n ntregimeterminat i m care roata nceteaz s semainvrteasc, cel puin pentru momentul caremarcheaz trecerea de la un ciclu la altul, trebuie sconchidem c, pn la atingerea efectiv a acestui punct,aceste lucruri nu vor putea fi nelese de toatomenirea, cinumai de acei puini care vor fi destinai s pregteasc,ntr-o msursau alta, germenii ciclului viitor. Abia dacmai e nevoie sspunem c, n tot ceea ce prezentm, ne-am adresat totdeauna acestora din urm n mod exclusiv,fr s ne preocupm de nenelegerea inevitabil acelorlali; este adevrat caceti alii sunt i trebuie sfie,

    pentru un anumit timp nc, imensa majoritate, dar, tocmain domnia cantitii, opinia majoritii poate avea

    pretenia sfie luatn considerare.n studiul de fa, ne vom strdui s artm ntr-o

    manier general i mai cuprinztoare care e adevratanatura acestor tiine tradiionale i, prin aceasta, ce abisle separde tiinele profane, care sunt ca o caricatursauca o parodie a sa, ceea ce va permite s se msoaredecderea suferitde mentalitatea umann trecerea de launa la alta, dar i s se vad, prin situarea respectiv aobiectelor lor, cum aceastdecdere urmeazn mod strictmersul descendent al ciclului nsui parcurs de umanitateanoastr.

    Dac sunt aici consideraii pe care unii le vor gsipoate, cu toate acestea, obscure, aceasta se datorete numaifaptului c ele sunt prea deprtate de obinuinele lormentale, prea strine de tot ceea ce le-a fost insuflat deeducaia pe care au primit-o i de mediul n care triesc; n

    privina aceasta nu putem face nimic, cci sunt lucruripentru care singurul mod de exprimare posibil este celsimbolic i care, n consecin, nu vor fi nelese niciodatde aceia pentru care simbolismul este liter moart.Reamintim, de altfel, c acest mod de expresie estevehiculul indispensabil al oricrui nvmnt de ordininiiatic.

    Diferena dintre spiritul oriental i spiritul occidental esten fond acelai lucru ca diferena dintre spiritul tradiionali spiritul modern, cci este prea evident c, n msura ncare un om se occidentalizeaz, oricare ar fi rasa sau arasa, el nceteaz chiar prin aceasta s fie un oriental,spiritual i intelectual, adicdin singurul punct de vederecare este important n realitate. Nu e vorba aici de o simpl

    problemde geografie, afardoar dacn-o nelegem cu

    totul altfel dect modernii, cci exist i o geografiesimbolic; i, n legturcu aceasta, actuala supremaie aOccidentului prezint de altfel o coresponden foartesemnificativcu sfritul unui ciclu, pentru cOccidentuleste tocmai punctul n care apune soarele, adic undeatinge extremitatea mersului su diurn i unde, dupsimbolismul chinez, fructul copt cade la rdcinacopacului. Ct despre mijloacele prin care Occidentul aajuns s stabileasc aceast dominaie, din caremodernizarea unei pri mai mult sau mai puinconsiderabile a orientalilor nu este dect ultima i cea maisuprtoare consecin, va fi de ajuns sne referim la ceeace am spus n alte lucrri pentru a ne convinge caceste

    mijloace nu se sprijinn definitiv dect pe fora material,ceea ce nseamn, n ali termeni, cdominaia occidentalnsi nu este dect o expresie a domniei cantitii.

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    2/58

    2

    Materia signata quantitate

    Scolasticii numesc n general materia ceea ce Aristotelnumise; aceastmateria, cum am mai spus, nu trebuieidentificatn nici un fel cu materia modernilor, a creinoiune complex, i chiar contradictorie pe alocuri, paresfi fost la fel de strinanticilor din Occident cum le esteorientalilor; chiar dac s-ar admite c ea poate s devin

    aceast materie n anumite cazuri particulare sau, maidegrab, ca s vorbim mai exact, dac am putea face sintre aici pn la urm aceast concepie mai recent, eanseamni multe alte lucruri n acelai timp, i trebuie savem mare grij s distingem mai nti aceste lucruridiferite; dar pentru ca s le desemnm pe toate mpreun

    printr-o denumire comunca aceea de i de materia,noi nu avem la dispoziie, n limbile occidentale actuale,un termen mai bun ca acela de substan. nainte detoate,, ca principiu universal, este potena pur, n carenu este nimic distins, nici actualizat, i care constituiesuportul pasiv al oricrei manifestri; n acest sens, eaeste Prakrti sau substana universal, i tot ce-am spus n

    altparte n legturcu aceasta se aplicde asemenea neleas astfel. Ct despre substana luat ntr-un sensrelativ, ca fiind ceea ce reprezintn mod analog principiulsubstanial i joac rolul acestuia n raport cu un anumitordin de existenmai mult sau mai puin strict delimitat,i ea este numit n secundar , mai ales n corelareaacestui termen cu pentru a desemna cele doulaturi,eseniali substanial, ale existenelor particulare.

    Scolasticii, dupAristotel, disting aceste dousensurivorbind de materia prima i materia secunda; putemspune deci c pentru ei materia prima este substanauniversal, iar materia secunda este substana n sensrelativ; dar cum, de ndat ce se intr n relativ, termenii

    devin susceptibili de aplicaii multiple n grade diferite, sentmplcceea ce este materia la un anumit nivel poatedeveni forma la un alt nivel i invers, urmnd ierarhiagradelor mai mult sau mai puin particularizate care se iaun considerare n existena manifestat. n toate cazurile, omateria secunda, dei constituie latura potenial a uneilumi i a unei fiine, nu este niciodat potent pur; nuexist potent pur n afar de substana universal, carenu se situeaznumai sub lumea noastr(substantia, de lasub stare, este literalmente ceea ce stsub, care reddeasemenea ideile de suport i de substrat), ci subansamblul tuturor lumilor sau al tuturor strilor care suntcuprinse n manifestarea universal. S adugm c, prinnsui faptul c nu e dect potenialitate absolutindistinct i nedifereniat, substana universal estesingurul principiu care poate fi numit propriu-zisininteligibil, nu pentru c noi suntem incapabili s ocunoatem, ci pentru cnu este efectiv nimic de cunoscutn ea; ct despre substanele relative, ntruct ele participla potenialitatea substanei universale, ele particip deasemenea i la ininteligibilitatea sa ntr-o msurcorespunztoare. Aadar, nu n partea substanial trebuiecutat explicaia lucrurilor, ci, dimpotriv, n parteaesenial, ceea ce s-ar putea traduce n termeni desimbolism spaial spunnd c orice explicaie trebuie s

    plece de sus n jos i nu de jos n sus; aceastremarcestedeosebit de important pentru noi, fiindc ofer imediatmotivul pentru care tiina moderneste n realitate lipsitde orice valoare explicativ.

    nainte de a merge mai departe, trebuie s spunemimediat c materia fizicienilor nu poate fi n orice cazdect o materia secunda,pentru cei o presupun dotatcuanumite proprieti asupra crora nu sunt de altfel de acordn ntregime, astfel cnu existn ea numai potenialitatei indistincie; de altminteri, cum concepiile lor nu serefer dect la lumea sensibil i nu trec dincolo deaceasta, el n-ar avea ce face cu luarea n considerare aacestei materia prima. Totui, printr-o stranie confuzie, eivorbesc n fiecare moment de materie inert fr s-idea seama c, dacar fi cu adevrat inert, ea ar fi lipsitde orice proprietate i nu s-ar manifesta n nici un fel, aanct ea n-ar fi absolut nimic din ceea ce pot percepesimurile lor, n timp ce, dimpotriv, ei declarmaterietot ce cade sub simurile lor; n realitate, ineria nu se

    poate potrivi dect cu materia prima, pentru c ea estesinonim cu pasivitatea sau potenialitatea pur. A vorbidespre proprieti ale materiei i a afirma n acelai timpc materia e inert este o contradicie insolubil; i,curioas ironie a sorii, scientismul modern, care are

    pretenia s elimine orice mister, nu recurge totui, nzadarnicele lui ncercri de explicare, dect la ceea ce estemai misterios n sensul vulgar al acestui cuvnt, adicmai obscur i mai puin inteligibil!

    Acum se poate pune ntrebarea dac, lsnd la o partepretinsa inerie a materiei care nu e n fond dect oabsurditate, nsi aceastmaterie, dotatcu caliti maimult sau mai puin bine definite care ar face-o susceptibils se manifeste simurilor noastre, este acelai lucru cumateria secunda a lumii noastre aa cum o nelegscolasticii. Putem de pe acum bnui c o astfel deasimilare ar fi inexactdacremarcm numai c, pentru a

    juca n raport cu lumea noastrun rol analog cu acela demateria prima sau de substan universal fa de oricemanifestare, materia secunda de care e vorba nu trebuienicidecum s fie manifestat n chiar aceast lume, cinumai s serveasc drept suport sau rdcin pentruceea ce se manifestn aceastlume, i c, n consecin,calitile sensibile nu-i pot fi inerente, ci purceddimpotriv din forme primite n ea nsi, ceea censeamn a spune c tot ceea ce este calitate trebuieraportat n definitiv la esen. Se observdeci capare aicio nou confuzie: fizicienii moderni, n efortul lor de areduce calitatea la cantitate, au ajuns, printr-un fel delogic a erorii, s confunde una cu alta i s atribuiedrept urmare calitatea nsi materiei lor ca atare, n careei sfresc prin a aeza astfel toatrealitatea, sau cel puin

    tot ceea ce sunt n stare srecunoascdrept realitate, ceeace constituie materialismul propriu-zis.Materia secunda a lumii noastre nu trebuie totui s

    fie lipsitde orice determinare, cci, dacar fi aa, ea s-arconfunda cu materia prima nsi n completa saindistincie; i, pe de altparte, ea nu poate fi o materiasecunda oarecare, ci trebuie sfie determinatn acord cucondiiile speciale ale acestei lumi i n aa fel nct sfieapt n mod efectiv s joace n raport cu aceasta rolul desubstan, i nu n raport cu orice altceva. Trebuie deci

    precizatnatura acestei determinri, ceea ce face Sf. Tomad'Aquino definind aceast materia secunda ca materiasignata quantitate; ceea ce i este inerent i o face sfie ce

    e nu este deci calitatea, chiar consideratnumai n ordineasensibil, ci, dimpotriv, cantitatea, care e astfel ex partemateriae. Cantitatea este una din condiiile nsei aleexistenei n lumea sensibil sau corporal; ea este chiar,

    printre aceste condiii, una din cele ce sunt cel mai

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    3/58

    3

    exclusiv proprii acesteia i astfel, cum era de altfel deateptat, definiia acestei materia secunda nu poate privialtceva dect aceast lume, dar o privete n ntregime,cci tot ce existn ea este n mod necesar supus cantitii;definiia este deci cu totul suficient, frsfie cazul s ise atribuie acestei materia secunda, cum s-a fcut pentrumateria modern, proprieti care nu pot n nici un fels-i aparin n realitate. Se poate spune c tot ceea ce ecantitate, constituind propriu-zis latura substaniala lumii

    noastre, i este, ca s spunem aa, condiia bazic saufundamental; dar trebuie s ne ferim s-i dm din acestmotiv o importan de un alt ordin dect acela pe care lare n realitate i mai ales s vrem s scoatem din eaexplicaia lumii acesteia, la fel cum trebuie sne ferim sconfundm temelia unui edificiu cu vrful su: atta timpct nu exist dect temelia, nu exist nc edificiul, deiaceast temelie i este indispensabil, i la fel, atta timpct nu exist dect cantitatea, nu exist nc manifestaresensibil, dei aceasta i are n ea rdcina. Cantitatea,redusla ea nsi, nu este dect o presupoziie necesar,dar care nu explicnimic; este desigur o baz, dar nimicaltceva, i nu trebuie suitm cbaza, prin definiie chiar,este ceea ce e situat la nivelul cel mai de jos; de altfel,reducerea calitii la cantitate nu este altceva n fond dectaceastreducere a superiorului la inferior prin care uniiau voit foarte corect s caracterizeze materialismul: a

    pretinde s faci s ias mai mult din mai puin, este,ntr-adevr, una din cele mai tipice aberaii moderne!

    Se mai pune nco ntrebare: cantitatea ni se prezintsub diferite modaliti i, mai ales, exist cantitateadiscontinu, care e propriu-zis numrul, i cantitateacontinu, care e reprezentatn principal prin mrimile deordin spaial i temporal; care este, printre acestemodaliti, aceea care constituie mai exact ceea ce se poatenumi cantitatea pur? Aceast problem are de asemeneaimportana sa, cu att mai mult cu ct Descartes, care segsete la punctul de plecare al unei bune pri dinconcepiile filozofice i tiinifice specific moderne, a voitsdefineascmateria prin ntindere i s facdin aceastdefiniie chiar principiul unei fizici cantitative care, dacnu era ncmaterialism, era cel puin mecanicism; am

    putea fi ispitii s conchidem de aici c ntinderea esteaceea care, fiind n mod direct inerentmateriei, reprezintmodalitatea fundamental a cantitii. Dimpotriv, Sf.Toma d'Aquino, spunnd c numerus stat ex partemateriae,pare ssugereze mai curnd cnumrul este celcare constituie baza substanial a acestei lumi i c, nconsecin

    , el este cel care trebuie privit cu adev

    rat ca

    fiind cantitatea pur; acest caracter bazic al numrului seacord de altfel perfect cu faptul c, n doctrina

    pitagorician, el este cel care, prin analogie invers, esteluat ca simbol al principiilor eseniale ale lucrurilor.Trebuie de altfel sremarcm cmateria lui Descartes numai este materia secunda a scolasticilor, ci este deja unexemplu, poate primul, al unei materii de fizicianmodem, dei acesta n-a pus ncn aceastnoiune ceea ceavea s introduc urmaii si puin cte puin pentru aajunge la teoriile cele mai recente asupra constituieimateriei. Aceasta ne face sbnuim cpoate sexiste, ndefiniia cartezian a materiei, vreo eroare sau vreo

    confuzie i c s-a putut strecura deja n ea, poate frtiina autorului, un element care nu e de ordin purcantitativ; i ntr-adevr, cum vom vedea n continuare,ntinderea, continund s aib n mod evident un caractercantitativ, ca de altfel tot ce aparine lumii sensibile, n-ar

    putea totui s fie privit ca pur cantitate. n plus, sepoate observa de asemenea c teoriile care merg cel maideparte n sensul reducerii la cantitativ sunt n generalatomiste, sub o form sau alta, adic introduc nnoiunea lor despre materie o discontinuitate care oapropie mai mult de natura numrului dect de aceea antinderii; i chiar faptul cmateria corporalnu poate cutoate acestea s fie conceput altfel dect ca ntindere nueste pentru orice atomism dect o sursde contradicii.O alt cauz de confuzie n toate acestea, asupra creiaavem s revenim, este obiceiul de a considera corp imaterie ca aproape sinonime; n realitate, corpurile nusunt nicidecum materia secunda, care nu se ntlnetenicieri n existenele manifestate n aceast lume, ci

    purced numai din ea ca din principiul lor substanial. ndefinitiv, numrul este cel care, nefiind nici el perceputniciodatdirect i n stare purn lumea corporal, trebuies fie considerat n primul rnd n domeniul cantitii, caformndu-i modalitatea fundamental; celelalte modalitinu sunt dect derivate, nu sunt adic ntr-un fel cantitatedect prin participarea la numr, fapt care se recunoate dealtfel implicit atunci cnd se consider, cum se ntmplntotdeauna, ctot ceea ce e cantitativ trebuie sse poatexprima numeric. n aceste alte modaliti, cantitatea,chiar dac este elementul predominant, apare mereu maimult sau mai puin amestecat cu calitatea i astfelconcepiile spaiului i timpului, n ciuda tuturoreforturilor matematicienilor moderni, nu vor putea finiciodat exclusiv cantitative, afar numai dac nu se vaconsimi sfie reduse-la noiuni cu totul goale, frnici uncontact cu o realitate oarecare; dar, la drept vorbind, tiinaactual nu e fcut oare n mare parte din aceste noiunigoale, care nu mai au dect caracterul de conven ii frcea mai mic valoare efectiv? Ne vom explica maicomplet asupra acestei ultime probleme, mai ales n ce

    privete natura spaiului, cci acest punct are o legturstrnscu principiile simbolismului geometric i ofer, nacelai timp, un exemplu excelent despre degenerarea careconduce de la concepiile tradiionale la concepiile

    profane; i vom ajunge aici cercetnd mai nti modul cumideea de msur pe care se sprijingeometria nsi este,tradiional, susceptibilde o transpunere care s-i dea o cutotul alt semnificaie dect aceea pe care o are pentrusavanii moderni, care nu vd n ea pe scurt dect mijloculde a se apropia ct mai mult de idealul lor inversat, de aopera puin cte puin reducerea tuturor lucrurilor lacantitate.

    Msuri manifestare

    Dac socotim preferabil s evitm folosirea cuvntuluimaterie ct timp nu avem de cercetat n mod specialconcepiile moderne, trebuie sfie bine neles cmotivulst n confuziile la care dnatere n mod inevitabil, ccieste imposibil ca el snu evoce nainte de toate, i aceastachiar la cei care cunosc sensul diferit pe care-1 avea pentruscolastici, ideea despre ceea ce fizicienii modernidesemneazastfel, aceastnelegere recentfiind singuracare se leagde acest cuvnt n limbajul curent. Or aceastidee, cum am mai spus, nu se ntlnete n nici o doctrintradiional, fie ea orientalsau occidental; aceasta aratcel puin c, chiar n msura n care ar fi posibil s oadmitem n mod legitim degajnd-o de unele elemente

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    4/58

    4

    heteroclite sau chiar net contradictorii, o astfel de idee nuare nimic ntr-adevr esenial i nu se refer n realitatedect la un mod foarte particular de a privi lucrurile. nacelai timp, pentru c aici nu e vorba dect de o ideefoarte recent, e de la sine neles cea nu este implicatncuvntul nsui, care i este cu totul anterior, i a cruisemnificaie originar trebuie n consecin s fie nntregime independent; trebuie s recunoatem de altfelcacest cuvnt este dintre acelea pentru care e foarte greu

    de determinat exact veritabila derivaie etimologic, ca icum o obscuritate mai mult sau mai puin de neptruns artrebui n mod hotrt s nvluie tot ceea ce se refer lamaterie, i nu este deloc posibil, n aceast privin, sfaci mai mult dect s distingi anumite idei care suntasociate rdcinii sale, ceea ce de altfel nu este lipsit de unanumit interes, chiar dac nu se poate preciza care este,

    printre aceste idei, aceea care se apropie mai mult desensul primitiv.

    Asociaia care pare s fi fost remarcat cel mai deseste aceea care leag materia de mater, i acest lucru se

    potrivete bine ntr-adevr cu substana, n msura n careaceasta este un principiu pasiv sau n mod simbolicfeminin; se poate spune cPrakrtijoacrolul maternn raport cu manifestarea, la fel cum Purua joac rolulpatern; i tot aa stau lucrurile la toate nivelele la care se

    poate lua n considerare n mod analog o corelaie deeseni de substan. Pe de altparte, este de asemenea

    posibil s se lege acelai cuvnt materia de verbul latinmetiri, a msura (i vom vedea c exist n sanscrit oformcare este i mai apropiat); dar cine spune msurspune chiar prin aceasta determinare, i acest lucru nu semai aplic la absoluta nedeterminare a substaneiuniversale sau materia prima, ci trebuie s se refere maicurnd la vreo alt semnificaie mai restrns; i acestaeste exact punctul pe care ne propunem s-1 examinmacum n mod special.

    Cum spune n legtur cu acest subiect Ananda K.Coomaraswamy, pentru tot ceea ce poate fi conceput sau

    perceput (n lumea manifestat), sanscrita are numaiexpresia nma-rupa, ai crei termeni corespundinteligibilului i sensibilului (considerai ca douaspecte complementare referindu-se la esena i respectivla substana lucrurilor). Aceti doi termeni, inteligibil isensibil, folosii astfel corelativ, aparin propriu-zislimbajului platonician; se tie clumea inteligibil este,

    pentru Platon, domeniul ideilor sau al arhetipurilor,care, aa cum am vzut, sunt n mod efectiv esenele nsensul propriu al acestui cuvnt;

    i, n raport cu aceast

    lume inteligibil, lumea sensibil, care este domeniulelementelor corporale i a ceea ce pornete dincombinaiile lor, ine de latura substaniala manifestrii.

    Este adevrat ctermenul mtr, care nseamnliteralmsur, este echivalentul etimologic pentru materia; darceea ce este astfel msurat nu e materia fizicienilor, ci

    posibilitile de manifestare care sunt inerente spiritului(Atm).Aceast idee de msur, astfel pus n legturdirectcu manifestarea nsi, este foarte importanti, dealtfel, e departe de a fi proprie n exclusivitate tradiieihinduse, pe care A.K. Coomaraswamy o are n vedere aicin mod special; n fapt, s-ar putea spune cea se regsete,

    sub o form sau alta, n toate doctrinele tradiionale, i,dei noi nu putem evident s avem pretenia s artmacum toate concordanele care s-ar putea revela n aceast

    privin, vom ncerca totui s spunem destul pentru ajustifica aceast afirmaie, lmurind, pe ct posibil, acest

    simbolism al msurii care ocup un loc important maiales n unele forme iniiatice.

    Msura, neleas n sensul ei literal, se refer nprincipal la domeniul cantitii continue, adic, n modulcel mai direct, la lucrurile care au un caracter spaial (ccitimpul nsui, dei la rndul su continuu, .nu poate fimsurat dect indirect, legndu-l ntr-un fel de spaiu prinintermediul micrii care stabilete o relaie ntre unul ialtul); aceasta nseamncmsura se referpe scurt fie lantinderea nsi, fie la ceea ce s-a admis sse numeascmateria corporal, datorit caracterului de ntindere pecare aceasta l are n mod necesar, ceea ce nu vrea sspun, de altfel, cnatura sa, cum a pretins Descartes, sereduce pur i simplu, la ntindere. n primul caz, msuraeste mai ales geometric; n al doilea, am putea-o numimai degrabfizic, n sensul obinuit al acestui cuvnt;dar, n realitate, acest al doilea caz se reduce la primul,

    pentru c, numai n msura n care se situeazn ntinderei ocup o anumit poriune definit, corpurile suntimediat msurabile, pe cnd celelalte proprieti ale lor nusunt susceptibile de msurare dect n cazul n care pot firaportate ntr-un anumit mod la ntindere. Aici suntem, aacum prevzusem, foarte departe de materia prima, care,ntr-adevr, n indistincia sa absolut, nu poate nici sfie msuratn vreun fel, nici sslujeascpentru a msuraceva; dar trebuie s ne ntrebm dac aceast noiune demsurnu se leagmai mult sau mai puin strns de ceeace constituie materia secunda a lumii noastre i, n modefectiv, aceast legtur exist prin faptul c ea estesignata quantitate.

    Cantitatea continu nu este ea nsi dect omodalitate derivat a cantitii, ea nefiind propriu-ziscantitate dect prin participarea sa la cantitatea purcare einerentpentru materia secunda a lumii corporale; i, vomaduga, deoarece continuul nu este cantitatea pur, msura

    prezinttotdeauna o anumit imperfeciune n expresia sanumeric, discontinuitatea numrului fcnd imposibilaplicarea sa adecvat la determinarea mrimilor continue.

    Numrul este cu adevrat baza oricrei msuri, dar, attatimp ct nu se ia n considerare dect numrul, nu se poatevorbi de msur, aceasta fiind aplicarea numrului laaltceva, aplicare ce e totdeauna posibil, n anumite limite,adic innd seama de inadecvarea pe care tocmai amartat-o, pentru tot ce este supus condiiei cantitative sau,n ali termeni, pentru tot ce aparine domeniuluimanifestrii corporale. Numai c, i aici revenim la ideeaexprimatde Coomaraswamy, trebuie savem grijc, n

    realitate, i n ciuda unor abuzuri ale limbajului comun,cantitatea nu este ceea ce e msurat, ci, dimpotriv, aceeaprin care lucrurile sunt msurate; i, n plus, se poatespune c msura este n raport cu numrul, n sensanalogic invers, ceea ce e manifestarea n raport cu

    principiul su esenial.Acum se nelege c, pentru a extinde ideea de msur

    dincolo de lumea corporal, este necesar so transpunemanalogic; spaiul fiind locul de manifestare al

    posibilitilor de ordin corporal, vom putea s ne servimde el pentru a reprezenta tot domeniul manifestriiuniversale, care altfel n-ar fi reprezentabil; i astfel,ideea de msur, aplicatacestuia, aparine n mod esenial

    simbolismului spaial din care vom avea adesea prilejul sdm exemple. n fond, msura este atunci o asignare sauo determinare, implicat n mod necesar de oricemanifestare, n orice ordin i sub orice modalitate ar fi;aceast determinare este evident conform cu condiiile

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    5/58

    5

    fiecrui nivel de existeni chiar, ntr-un anume sens, ease identific cu nsei aceste condiii; ea nu este, ntr-adevr, cantitativ dect n lumea noastr, deoarececantitatea nu este n definitiv, ca de altfel i spaiul itimpul, dect una din condiii speciale ale existeneicorporale. Exist ns, n toate lumile, o determinare care

    poate fi simbolizat pentru noi prin aceast determinaiecantitativ care este msura, pentru c ea i corespundeinnd seama de diferena de condiii; i se poate spune c

    tocmai prin aceastdeterminare aceste lumi, cu tot ceea ceconin, sunt realizate sau actualizate ca atare, pentru cea este una cu nsui procesul manifestrii. A.K.Coomaraswamy observ c conceptul platonician ineoplatonician de msur () concordcu conceptulindian: non-msuratul este ceea ce n-a fost ncdefinit;msuratul este coninutul definit sau finit al cosmosului,adic al universului ordonat; non-msurabilul esteinfinitul, care este izvorul n acelai timp al finitului i alindefinitului i care rmne neafectat de definirea a ceea ceeste definibil, adic de realizarea posibilitilor demanifestare pe care le poartn el

    Se vede de aici c ideea de msur este n legturintim cu aceea de ordine (n sanscrit rita), care serefer la producerea universului manifestat, aceasta fiind,dup sensul etimologic al cuvntului grec , o

    producere a ordinii plecnd de la haos; acesta dinurm este indefinitul, n sens platonician, iar cosmosuleste definitul. Aceast producere este, de asemenea,asimilatde toate tradiiile cu_o iluminare (Fiat Lux-uldin Genez), haosul fiind identificat simbolic cutenebrele: acestea reprezint potenialitatea din care seva .actualiza manifestarea, adic pe scurt laturasubstanial a lumii, care este astfel descris ca polulntunecat al existenei, n timp ce esena este polulluminos, pentru cinfluena sa este aceea care ilumineazefectiv acest haos ca sscoatdin el cosmosul; i, pede alt parte, acest lucru e n acord cu apropiereadiferitelor semnificaii implicate n sanscrit n cuvntulsri, care desemneaz producerea manifestrii i careconine n acelai timp ideile de expresie, de concepiei de radiaie luminoas. Razele solare fac s aparlucrurile pe care le lumineaz, le fac vizibile, astfel nct

    putem spune simbolic cle manifest.Ideea de msuratrage imediat dupsine pe aceea de

    geometrie, cci nu numai corice msureste n esengeometric, dar s-ar putea spune c geometria nu estealtceva dect nsi tiina msurii; dar e limpede caici evorba de q geometrie n

    eleas

    nainte de toate n sens

    simbolic i iniiatic i din care geometria profannu maieste dect un simplu vestigiu degenerat, lipsit desemnificaia profundpe care o avea la origine i care e nntregime pierdutpentru matematicienii moderni. Pe celede mai sus se ntemeiazn mod esenial toate concepiilecare aseamn activitatea divin, productoare iordonatoare a lumilor, cu geometria i, de asemenea, curmare, cu arhitectura care e inseparabilde aceasta; ise tie c aceste concepii s-au pstrat i transmis,nentrerupt, de la pitagorism (care de altfel n-a fost dect oadaptare, i nu o veritabil origine) pn la ceea cemai subzist nc din organizaiile iniiatice occidentale,

    orict de puin contiente ar fi ele n prezent n acestea dinurm. La aceste aspecte se refer mai ales Platon cndspune: Dumnezeu geometrizeaz totdeauna, cuvinte lacare rspundea inscripia pe care o aezase, se spune, laua colii sale. Nimeni s nu intre aici dac nu este

    geometru, ceea ce avea ca urmare faptul c nvtura sacel puin n aspectul su ezoteric, nu putea sfie neleasntr-adevr i n mod efectiv dect printr-o imitare aactivitii divine nsei.

    Cantitate spaiali spaiu calificat

    Am vzut, n cele de mai sus, cntinderea nu este pur isimplu o modalitate a cantitii sau, n ali termeni, c,dac se poate desigur vorbi de cantitate ntins sauspaial, ntinderea nsi nu se reduce prin aceasta numaila cantitate; dar trebuie s insistm asupra acestui punct,cu att mai mult cu ct e deosebit de important ca s sescoat n relief insuficiena mecanicismului cartezian ia altor teorii fizice care, n desfurarea timpurilormoderne, au ieit din acesta mai mult sau mai puin direct.Se poate remarca mai nti n aceastprivinc, pentru caspaiul s fie pur cantitativ, ar trebui s fie n ntregimeomogen i prile sale s nu poat fi deosebite ntre ele

    prin nici un alt caracter dect mrimile lor respective;

    aceasta ar nsemna s admitem c el nu e dect unconintor frconinut, adicceva care, n fapt, nu poateexista izolat n manifestare, unde raportul ntre conintori coninut presupune, n mod necesar, prin chiar natura sacorelativ, prezena simultana celor doi termeni ai si. Se

    poate pune, cel puin cu aparent ndreptire, ntrebareadacspaiul geometric este conceput ca prezentnd o astfelde omogenitate, dar, oricum, aceasta nu s-ar potrivispaiului fizic, adicaceluia care conine corpurile,, a crorsimpl prezen este evident suficient s determine odiferen calitativ ntre prile acestui spaiu pe care locup; or, Descartes nelege s vorbeasc tocmai desprespaiul fizic, altminteri teoria sa n-ar mai avea nici osemnificaie, pentru c ntr-adevr n-ar mai fi aplicabillumii pe care are pretenia s-o explice. Este adevrat cDescartes, n punctul de plecare al fizicii sale, pretindenumai s construiasc o lume ipotetic cu ajutorul unoranumite date, care se reduc la ntindere i la micare; darcum el se silete dupaceea sarate cfenomenele care s-ar produce ntr-o astfel de lume sunt tocmai acelea pe carele constatm n lumea noastr, este limpede c, n ciudaacestei precauii cu totul verbale, el trage de aici concluziac aceasta din urm este constituit n mod efectiv ca iaceea pe care o presupusese la nceput.

    N-ar servi la nimic s se obiecteze c n punctul deplecare al acestei teorii este un spaiu vid, pentru c, nprimul rnd, aceasta ne-ar readuce la concepia unuiconintor fr coninut, i de altfel vidul n-ar putea aveanici un loc n lumea manifestat, cci el nsui nu este o

    posibilitate de manifestare; i, n al doilea rnd, fiindcDescartes reduce ntreaga natura corpurilor la ntindere,el trebuie, n consecin, spresupun cprezena lor nuadaug efectiv nimic la ceea ce ntinderea este prin eansi i, ntr-adevr, diferitele proprieti ale corpurilor nusunt pentru el dect simple modificri ale ntinderii; atuncinsde unde pot aprea aceste proprieti, dacele nu suntinerente ntr-un fel ntinderii nsei, i cum ar putea sfiedac natura acesteia ar fi lipsit de elemente calitative?(Acest lucru este valabil i mpotriva atomismului, care,neadmind prin definiie nici o alt existent pozitivdect aceea a atomilor i a combinaiei lor, este fcut nmod necesar spresupunntre ei un vid n care acetia sse poatmica.)

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    6/58

    6

    Ar fi ceva contradictoriu i, ntr-adevr, n-am ndrznis afirmm c aceast contradicie, ca i multe altele dealtfel, nu se gsete implicit la Descartes; acesta, ca imaterialitii de dat mai recent care ar avea mai multemotive s se sprijine pe el, pare s vrea n definitiv sscoatmai mult din mai puin. n fond, a spune cuncorp nu este dect ntindere, neleascantitativi, cadicsuprafaa i volumul su, care msoarpartea din ntindere

    pe care o ocup, sunt corpul nsui cu toate proprietile

    sale, este n mod evident absurd; iar, dac vrem snelegem altfel acest lucru, trebuie s admitem cntinderea nsi este ceva cantitativ, dar atunci ea nu mai

    poate servi ca bazpentru o teorie exclusiv mecanicist.Acum, dac aceste consideraii arat c fizica

    cartezian n-ar putea fi valabil, ele nu sunt suficientetotui ca s se stabileasc precis caracterul calitativ alntinderii; ntr-adevr, s-ar putea spune c, dac nu eadevrat cnatura corpurilor se reduce la ntindere, aceastae tocmai pentru c ele nu dein de la ntindere dectelementele sale cantitative. Aici ns apare imediaturmtoarea observaie: printre determinrile corporale caresunt incontestabil de ordin pur spaial i care, nconsecin, pot fi privite n mod veritabil ca modificri alentinderii, nu exist numai mrimea corpurilor, ci isituarea lor; or, aceasta mai este ncceva pur cantitativ?Partizanii reducerii la cantitate vor spune fr ndoial csituarea diverselor corpuri este definitprin distanele lori c distana este desigur o cantitate; cantitatea dentindere este aceea care le separ, aa cum mrimea loreste cantitatea de ntindere pe care o ocup; dar esteaceast distan ntr-adevr suficient pentru a definisituarea corpurilor n spaiu? Existaltceva, de care trebuies inem seama n mod esenial, i anume direcia dupcare aceast distan trebuie socotit; dar, din punct devedere cantitativ, direcia trebuie s fie indiferentpentruc, sub acest raport, spaiul nu poate fi considerat dectomogen, ceea ce face implicit ca diferitele direcii snu sedisting cu nimic unele de altele; dac aadar direciaintervine n mod efectiv n situare, i dacea este, evident,ca i distana, un element pur spaial, aceasta nseamncexistceva calitativ n chiar natura spaiului.

    Pentru a fi i mai siguri, vom lsa de-o parte luarea nconsiderare a spaiului fizic i pe aceea a corpurilor pentrua nu privi dect spaiul propriu-zis geometric, care estedesigur, dacse poate spune aa, spaiul redus la el nsui;ca sstudieze acest spaiu, oare geometria nu face apel lanimic altceva dect la noiuni strict cantitative? De dataaceasta este vorba, binen

    eles, de geometria profan

    a

    modernilor, i, s-o spunem direct, dac exist pn i naceasta ceva ireductibil la cantitate, nu va rezulta imediatc, n domeniul tiinelor fizice, este nc i mai greu imai nelegitim spretindem s reducem totul la cantitate?i nu vom vorbi aici nici mcar de ceea ce privetesituarea, pentru c aceasta nu joac un rol suficient demarcat dect n anumite ramuri speciale ale geometriei, pecare, la rigoare, am putea probabil refuza s le privim cafcnd parte integrant din geometria pur; ns, ngeometria cea mai elementar, nu trebuie luat nconsiderare numai mrimea figurilor, ci i forma lor; or,geometrul cel mai ptruns de concepiile moderne ar

    ndrzni oare ssusinc, de exemplu, un triunghi i unptrat de suprafa egal nu sunt dect unul si acelailucru? El va spune numai c aceste dou figuri suntechivalente, subnelegnd evident sub raportulmrimii; dar va fi silit srecunoascfaptul c, sub un alt

    raport, acela al formei, existceva care le difereniazi,dac. echivalena mrimii nu aduce dup sinesimilitudinea formei, se ntmplaa pentru caceasta dinurmnu se lasredusla cantitate. Vom merge chiar maideparte: exist o ntreag parte a geometriei elementarecreia consideraiile cantitative i sunt strine, i anumeteoria figurilor asemenea; ntr-adevr, asemnarea sedefinete exclusiv prin form i este n ntregimeindependent de mrimea figurilor ceea ce nseamn ceste de ordin pur calitativ. Dacne ntrebm acum ce esten mod esenial aceastformspaial, vom observa cea

    poate fi definitprintr-un ansamblu de tendine n direcie:n fiecare punct al unei linii, tendina de care e vorba estemarcat printr-o tangent, iar ansamblul tangentelordefinete forma acestei linii; n geometria tridimensionalse ntmpl la fel cu suprafeele, nlocuind considerareadreptelor tangente prin aceea a planurilor tangente; esteevident, de altfel, c acest lucru este valabil i pentrucorpuri, ca i pentru simplele figuri geometrice, cci formaunui corp nu este altceva dect forma suprafeei nsei princare este delimitat volumul su. Ajungem deci la aceastconcluzie pe care ceea ce am spus n privina situriicorpurilor ne permitea deja s o prevedem: noiunea dedirecie reprezintn definitiv adevratul element calitativinerent naturii nsei a spaiului, aa cum noiunea demrime reprezintelementul cantitativ; i astfel spaiul, nuomogen, ci determinat i difereniat de direciile sale, esteceea ce putem numi spaiul calificat.

    Or, nu numai din punct de vedere fizic, ci chiar dinpunct de vedere geometric, cum am vzut, tocmai acestspaiu calificat este adevratul spaiu; ntr-adevr,spaiul omogen nu are la drept vorbind o existen, pentruc nu este nimic mai mult dect o simpl virtualitate.Pentru a putea fi msurat, adic, dup cum am explicatmai nainte, pentru a putea fi efectiv realizat, spaiultrebuie n mod necesar s fie raportat la un ansamblu dedirecii definite; aceste direcii apar de altfel ca razeemanate dintr-un centru, pornind de la care formeazcrucea cu trei dimensiuni, i nu mai e nevoie sreamintimnc o dat rolul considerabil pe care-l joac nsimbolismul tuturor doctrinelor tradiionale Poate s-ar

    putea chiar sugera c, restituind importana sa realconsiderrii direciilor spaiului, ar fi posibil s se redeageometriei, n mare parte cel puin, sensul profund pe care1-a pierdut; nu trebuie ns s ascundem c tocmai acestlucru ar cere o munc ce ar putea merge foarte departe,cum ne putem convinge cu uurin de ndat ce ne

    gndim la influena efectivpe care aceastconsideraie oexercit n attea privine asupra a tot ce se refer laconstituirea nsi a societilor tradiionale.

    Lumea nu e venicpentru ceste contingensau, n alitermeni, ea are un nceput, ca i un sfrit, pentru cnu-ieste propriul principiu sau nu-1 conine n ea nsi, ciacest principiu i este n mod necesar transcendent. Nu esten toate acestea nici o dificultate, i astfel o bunparte dinspeculaiile filozofilor moderni nu este fcut dect dinntrebri prost puse, i ca urmare insolubile, decisusceptibile, sdea natere la discuii infinite, dar care serisipesc n ntregime de ndatce, examinndu-le frnicio prejudecat, se reduc la ceea ce stat de n realitate, adic

    simple produse ale confuziei care caracterizeazmentalitatea actual. Lucrul cel mai curios e c nsiaceast confuzie pare s aib logica sa, pentru c timpde mai multe secole, i trecnd prin toate formele diferite

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    7/58

    7

    pe care le-a mbrcat, ea s-a ndreptat n mod constant nacelai sens; dar aceast logic nu este n fond dectconformitatea cu nsui mersul ciclului uman, comandat larndul su de condiiile cosmice nsele; i aceasta nereaduce direct la consideraii care privesc natura timpuluii ceea ce, prin opoziie cu concepia pur cantitativ pecare i-o fac mecanicitii, putem numi determinaiilesale calitative.

    Determinaiile calitative ale timpului

    Timpul apare i mai ndeprtat dect spaiul de cantitateapur: se poate vorbi de mrimi temporale ca i de mrimispaiale, i unele i altele innd de cantitatea continu(cci nu este locul s ne oprim la concepia bizar a luiDescartes, dupcare timpul ar fi constituit dintr-o serie demomente discontinue, ceea ce face necesarpresupunereaunei creaii constant rennoite frde care lumea ar pierin fiecare moment n intervalele acestui discontinuu); dartrebuie totui fcut o mare distincie ntre cele dou

    cazuri, datoritfaptului c, aa cum am mai spus, n timpce se poate msura spaiul n mod direct, nu se poatedimpotrivmsura timpul dect reducndu-1, ca sspunemaa, la spaiu. Ceea ce se msoar n realitate nu esteniciodat o durat, ci spaiul parcurs n cursul acesteidurate ntr-o anumitmicare a crei lege este cunoscut;aceast lege prezentndu-se ca o relaie ntre timp ispaiu, putem, cnd cunoatem mrimea spaiului parcurs,s o deducem pe aceea a timpului folosit pentru a-1

    parcurge; i, oricte artificii am folosi, nu exist ndefinitiv nici un alt mijloc s se determine mrimiletemporale.

    O altobservaie care tinde spre aceeai concluzie esteurmtoarea: fenomenele propriu-zis corporale suntsingurele care se situeaz att n spaiu, ct i n timp;fenomenele de ordin mental, acelea pe care le studiazpsihologia n sensul obinuit al cuvntului, n-au nici uncaracter spaial, ci dimpotriv se desfoar n timp; or,mentalul, aparinnd manifestrii subtile, este n modnecesar, n domeniul individual, mai aproape de esendect corporalul; dac natura timpului i permite s seextind pn acolo i s condiioneze manifestrilementale nsei, nseamn c aceast natur trebuie s fiecalitativ superioaraceleia a spaiului. Pentru cvorbim defenomene mentale, vom aduga c, de ndatce ele sunt de

    partea care reprezint esena n individ, este inutil scutm aici elemente cantitative i, cu att mai mult, cciunii merg pnacolo, svrem s le reducem la cantitate;ceea ce psihofiziologii determin cantitativ nu sunt nrealitate fenomenele mentale nsele, aa cum iimagineaz, ci numai anumite fenomene corporalensoitoare; i nu existnimic aici care sating n vreunfel natura proprie a mentalului, nici care s poat, nconsecin, servi s o explice n cea mai mic msur;ideea absurda unei psihologii cantitative reprezint ntr-adevr gradul cel mai accentuat al aberaiei scientistemoderne!

    Dup toate acestea, dac se poate vorbi de spaiucalificat, vom putea vorbi cu att mai mult de timpcalificat; vrem s spunem astfel c trebuie s existe ntimp mai puine determinaii cantitative i mai multedeterminaii calitative dect n spaiu. Timpul vid, dealtfel, nu are mai mult existen efectiv dect spaiul

    vid, i s-ar putea n acest sens repeta tot ce-am spusvorbind despre spaiu; nu existmai mult timp dect spaiun afara lumii noastre, i, n ea, timpul realizat coninetotdeauna evenimente, la fel cum spaiul realizat coninetotdeauna corpuri, n anumite privine, exist un fel desimetrie ntre spaiu i timp, de care se poate vorbi adeseantr-un mod oarecum paralel; dar aceastsimetrie, care nuse regsete cnd e vorba de celelalte condiii aleexistenei corporale, ine poate mai mult de latura lorcalitativ dect de cea cantitativ, cum tinde s o aratediferena, pe care am indicat-o, ntre determinareamrimilor spaiale i aceea a mrimilor temporale i, deasemenea, absena, n ce privete timpul, a unei tiinecantitative la acelai nivel la care e geometria pentruspaiu. Dimpotriv, n ordinea calitativ, simetria setraduce ntr-un fel cu totul remarcabil prin corespondenacare exist ntre simbolismul spaial i simbolismultemporal, despre care am avut de altfel destul de des

    prilejul s dm exemple; atunci cnd e vorba desimbolism, ntr-adevr, e de la sine neles c luarea nconsiderare a calitii, i nu aceea a cantitii, este cea careintervine n mod esenial.

    Este evident c epocile timpului sunt difereniatecalitativ de evenimentele care se desfoar, la fel cumsunt poriunile spaiului prin corpurile pe care le conin icare nu pot fi privite nicidecum ca echivalente n mod realcu duratele cantitative egale, ci umplute cu serii deevenimente cu totul diferite; este chiar un fapt deobservaie curent c egalitatea cantitativ, n apreciereamental a duratei, dispare complet n faa difereneicalitative. Dar se va spune poate c aceast diferen nueste inerentduratei nsei, ci numai celor ce se petrec nea; trebuie deci s ne ntrebm dac, dimpotriv, maiexistn determinarea calitativa evenimentelor ceva care

    provine din timpul nsui; i la drept vorbind, nu serecunoate oare cel puin implicit c este aa cnd sevorbete de exemplu, cum se face n mod constant chiar nlimbajul obinuit, de condiiile particulare ale unei epocisau alteia? Lucrul pare n genere i mai evident pentrutimp dect pentru spaiu, dei, cum am explicat, n privinasiturii corpurilor, elementele calitative sunt departe de a fineglijabile; i chiar dac am vrea s mergem pn nmiezul lucrurilor, s-ar putea spune cun corp oarecare nu

    poate s fie situat indiferent n ce loc, aa cum uneveniment oarecare nu se poate produce n indiferent careepoc; aici nssimetria nu este totui perfect, pentru csituarea unui corp n spaiu este susceptibil de variaii

    datorit micrii, n timp ce aceea a unui eveniment ntimp este strict determinat i propriu-zis unic, aanct natura esenial a evenimentelor apare ca mult maistrict legat de timp dect aceea a corpurilor de spaiu,ceea ce confirmnco datctimpul trebuie saibn elnsui un caracter mult mai important calitativ.

    Adevrul este c timpul nu e ceva care se desfoaruniform i, ca urmare, reprezentarea sa geometricprintr-olinie dreapt, cum o consider de obicei matematicieniimoderni, nu d dect o idee complet fals prin exces desimplificare; vom vedea mai departe c tendina desimplificare abuziv este nc unul din caracterelespiritului modern, ea nsoind de altfel n mod inevitabil

    tendina de a readuce totul la cantitate. Adevratareprezentare a timpului este aceea furnizat de concepiatradiionala ciclurilor, concepie care, bineneles, este nmod esenial aceea a unui timp calificat; de altfel, dendat ce se pune problema reprezentrii geometrice, fie

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    8/58

    8

    realizat grafic, fie exprimat n terminologia folosit deobicei, este evident c e vorba de o aplicare asimbolismului spaial, i acest lucru trebuie sne sugerezecvom putea gsi aici indicaia unei anumite corelri ntredeterminaiile calitative ale timpului i ale spaiului. ichiar aa se i ntmpl; pentru spaiu, aceste determinaiirezidn mod esenial n direcii; or, reprezentarea ciclicstabilete n mod precis o coresponden ntre fazele unuiciclu temporal i direciile spaiului; e de ajuns, ca s ne

    convingem, sconsiderm un exemplu luat dintre cele maisimple i mai imediat accesibile, acela al ciclului anual,care joac, aa cum se tie, un rol foarte important nsimbolismul tradiional, i n care cele patru anotimpurisunt puse n corespondenrespectiv cu cele patru punctecardinale.

    Nu vom face aici o expunere mai mult sau mai puincomplet a doctrinei ciclurilor, dei aceasta este evidentimplicatchiar n fondul studiului de fa; ca srmnemn limitele pe care trebuie s ni le impunem, ne vommulumi pentru moment s formulm cteva remarciavnd un raport mai imediat cu subiectul nostru privit nansamblu, rezervndu-ne dreptul de a face apel ncontinuare la alte consideraii innd de aceeai doctrin.Prima dintre aceste observaii este aceea c nu numaifiecare faza unui ciclu temporal, oricare ar fi el de altfel,are calitatea sa proprie care influeneaz determinareaevenimentelor, dar c viteza nsi cu care se desfoaraceste evenimente este ceva care depinde, de asemenea, deaceste faze i care, n consecin, este de un ordin maicurnd calitativ dect cu adevrat cantitativ. Astfel, cndse vorbete de aceastviteza evenimentelor n timp, prinanalogie cu viteza unui corp ce se deplaseaz n spaiu,trebuie efectuat o anumit transpoziie a acestei noiunide vitez, care atunci nu se mai las redus la o expresiecantitativ ca aceea care se d vitezei propriu-zise nmecanic. Ceea ce vrem sspunem este c, dupdiferitelefaze ale unui ciclu, serii de evenimente comparabile ntreele nu se petrec n durate cantitativ egale; lucrul acestaapare foarte net cnd e vorba de cicluri mari, de ordincosmic i uman totodat, i unul din exemplele cele mairemarcabile se gsete n proporia descresctoare aduratelor respective ale celor patru Yuga al cror ansambluformeaz Manvantara. Tocmai din acest motivevenimentele se desfoar n prezent cu o viteznecunoscutepocilor anterioare, vitezcare se accelereaznencetat i care va continua sse accelereze astfel pnlasfritul ciclului; exist aici un fel de contracie

    progresiva duratei, a c

    rei limit

    corespunde punctului

    de oprire la care am fcut aluzie mai nainte; vom revenimai trziu n mod special asupra acestor consideraii, ca sle explicm mai complet.

    A doua observaie se refer la direcia cobortoare amersului ciclului, privit ca expresie cronologic a unui

    proces de manifestare care implic o ndeprtare treptatde principiu; dar am vorbit destul de des despre acest lucruca s nu mai fie nevoie s insistm iar. Dac totui maimenionm aici acest punct, este mai ales pentru c, nlegtur cu ceea ce am spus, el prilejuiete o analogiespaialdemnde interes: creterea vitezei evenimentelor,

    pe msur ce ne apropiem de sfritul ciclului, poate fi

    comparat cu accelerarea care exist n micarea cderiicorpurilor grele; mersul umanitii actuale seamn ntr-adevr cu acela al unui mobil pornit pe o panti mergndcu att mai repede cu ct e mai aproape de partea de jos;chiar dacunele reacii n sens contrar, n msura n care

    sunt posibile, fac lucrurile ceva mai complicate, avemtotui aici o imagine foarte exacta micrii ciclice luatn generalitatea ei.

    n sfrit, o a treia observaie este aceasta: mersuldescendent al manifestrii i, n consecin, al ciclului carei este expresia, efectundu-se de la polul pozitiv sauesenial al existenei ctre polul su negativ sausubstanial, rezultctoate lucrurile trebuie sia un aspectdin ce n ce mai puin calitativ i din ce n ce maicantitativ; i de aceea ultima perioada ciclului trebuie stindn mod deosebit sse afirme ca domnia cantitii.De altfel, cnd spunem c aa trebuie s se ntmple cutoate lucrurile, nu nelegem aceasta numai n felul n careele sunt privite din punct de vedere uman, ci vorbim i deo modificare reala mediului nsui; fiecare perioadaistoriei umanitii corespunznd propriu-zis unui momentcosmic determinat, trebuie n mod necesar s existe ocorelaie constant ntre starea lumii, sau ceea ce senumete natur n sensul cel mai obinuit al cuvntului,i ansamblul mediului terestru i al umanitii a creiexisten este evident condiionat de acest mediu. Vomaduga c necunoaterea total a acestor modificri deordin cosmic este o cauz nsemnat a lipsei decomprehensiune a tiinei profane fade tot ce se gseten afara anumitor limite; nscut ea nsi din condiiilefoarte speciale ale epocii actuale, aceast tiin e preaevident incapabil s conceap alte condiii diferite, ichiar s admit pur i simplu c ar putea exista, i astfelchiar punctul de vedere care o definete stabiletebariere n timp pe care i e la fel de imposibil sle treac

    precum unui miop svad limpede dincolo de o anumitdistan; i, n fapt, mentalitatea moderni scientist secaracterizeaz efectiv, n toate privinele, printr-overitabil miopie intelectual. Dezvoltrile la care vomajunge n continuare ne vor ngdui snelegem mai binecare sunt aceste modificri ale mediului, la care nu putemface acum dect o aluzie de ordin cu totul general; poatene vom da seama astfel cmulte lucruri care sunt priviteastzi ca fabuloase nu erau deloc aa pentru cei dinvechime i cnu sunt astfel nici pentru cei care au pstrat,mpreun cu fondul anumitor cunotine tradiionale,noiunile care permit s se reconstituie configuraia uneilumi pierdute, ca i sse prevadde altfel ce va fi, cel

    puin n linii mari, lumea viitoare, cci, datorit nseilegilor ciclice care conduc manifestarea, trecutul i viitorulei i corespund n mod analogic, aa nct, orice ar puteagndi vulgul, astfel de previziuni n-au n realitate nici cel

    mai mic caracter divinatoriu, ci se ntemeiaz nntregime pe ceea ce am numit determinaiile calitative aletimpului.

    Principiul de individuaie

    Socotim c am spus destul, avnd n vedere ceea ce nepropunem, despre natura spaiului i timpului, dar trebuiesmai revenim asupra materiei pentru a examina o alt

    problem despre care n-am spus nimic pn aici i careeste susceptibil s arunce o lumin nou asupra unoraspecte ale lumii moderne. Scolasticii consider materiaca formnd un principium individuationis, care esteraiunea acestui mod de a privi lucrurile i pnla ce puncteste ea justificat? Pentru a nelege bine despre ce estevorba, e de ajuns n fond, fr s ieim n nici un fel din

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    9/58

    9

    limitele lumii noastre (cci nu se recurge la nici unprincipiu de ordin transcendent n raport cu aceasta), sprivim relaia indivizilor cu specia: specia, n aceastrelaie, este de partea formei sau a esenei, i indivizii,sau mai exact ceea ce i distinge n interiorul speciei, suntde partea materiei sau a substanei. Nu este cazul snemirm, dat fiind ceea ce am spus mai nainte despre sensulcuvntului , care este n acelai timp form ispecie, i despre caracterul pur calitativ al acesteia din

    urm; dar este cazul s precizm nc i mai mult i, deasemenea, s risipim nainte de orice anumite echivocuricare ar putea fi provocate de terminologie.

    Am spus de ce cuvntul materie riscsdea loc lanenelegeri; cuvntul form se poate preta i mai uor lao interpretare greit, cci sensul su obinuit este cu totuldiferit de cel pe care-1 are n limbajul scolastic; n acestsens, care este acela, de exemplu, n care am vorbit mainainte despre considerarea formei n geometrie, ar trebui,dac ne-am sluji de terminologia scolastic, s spunemfigur i nu form; dar ar fi cu totul contrar folosineicurente, de care trebuie s inem seama dacvrem s fimnelei, motiv pentru care, de cte ori ntrebuinmcuvntul form fr referin special la scolastic, lnelegem n sensul su obinuit. Acesta este cazul maiales cnd spunem c, printre condiiile unei stri deexisten, forma este cea care caracterizeaz propriu-zisaceaststare ca individual; e de la sine neles, de altfel,caceastform, n general, nu trebuie deloc conceputcambrcnd un caracter spaial; ea este ca atare numai nlumea noastr, pentru caici se combincu o altcondiie,spaiul, care nu aparine propriu-zis dect domeniuluimanifestrii corporale. Atunci se pune ns ntrebareaurmtoare: printre condiiile acestei lumi, nu reprezintoare forma astfel neleas, i nu materia sau, dac se

    prefer, cantitatea, adevratul principiu deindividuaie, pentru c indivizii sunt aa cum sunt fiindcondiionai de ea? Ar nsemna snu nelegem ce vor sspun scolasticii cnd vorbesc de principiul deindividuaie; cci prin el ei nu neleg nicidecum ceea cedefinete o stare de existen ca individual, acest lucrufiind chiar legat de un ordin de consideraii pe care ei pars nu-1 fi abordat niciodat; de altfel, din acest punct devedere, specia nsi trebuie sfie privitca fiind de ordinindividual, cci ea nu este nimic transcendent n raport custarea astfel definit, i putem chiar s adugm c,urmnd reprezentarea geometrica strilor de existenpecare am expus-o n alt parte, toat ierarhia genurilortrebuie privit

    ca extinzndu-se orizontal

    i nu vertical.

    Problema principiului de individuaie este de oimportan mult mai restrns i se reduce pe scurt laaceasta: indivizii unei aceleiai specii fac parte cu toiidintr-o aceeai natur, care este propriu-zis specia nsi icare se gsete n fiecare din ei; ce face ca aceti indivizi,n ciuda comunitii de natur, s fie fiine distincte ichiar, mai bine zis, separate unele de altele? Binen eles caici nu e vorba de indivizi dect n msura n care aparinspeciei, independent de tot ce poate sexiste n ei sub alteraporturi, astfel caceast ntrebare s-ar putea formula iastfel: de ce ordin este determinaia care se adaugnaturiispecifice pentru a face din indivizi, chiar n cadrul speciei,

    fiine separate? Aceasta este determinaia pe carescolasticii o raporteaz la materie, adic n fond lacantitate, dup cum definesc ei materia secunda a lumiinoastre; i astfel materia sau cantitatea apare propriu-zisca un principiu de separativitate. Se poate spune de altfel

    c, ntr-adevr, cantitatea este o determinare care seadaug speciei, pentru c aceasta este exclusiv calitativ,deci independentde cantitate, ceea ce nu se ntmpl cuindivizii, prin chiar faptul c ei sunt ncorporai; i, nlegturcu aceasta, trebuie savem cea mai mare grijsremarcm c, mpotriva unei preri greite care e foarterspndit la moderni, specia nu trebuie n nici un felconceput ca o colectivitate, aceasta nefiind nimicaltceva dect o sum aritmetic de indivizi, deci, contrarspeciei, ceva cu totul cantitativ; confuzia ntre general icolectiv este nc o consecin a tendinei care-i mpinge

    pe moderni s nu vad n orice lucru dect cantitatea,tendinpe care o regsim n mod constant la baza tuturorconcepiilor caracteristice mentalitii lor particulare.

    Ajungem acum la aceast concluzie: n indivizi,cantitatea va predomina cu att mai mult asupra calitii cuct ei vor fi mai aproape de a fi redui la a nu fi, dacse

    poate spune aa, dect simpli indivizi, fiind astfel maiseparai unii de alii, ceea ce bineneles nu vrea s spunmai difereniai, cci exist i o difereniere calitativ, ceeste propriu-zis inversul acestei diferenieri cu totulcantitative precum separaia de care e vorba. Aceastseparaie face din indivizi tot attea uniti n sensulinferior al cuvntului, i din ansamblul lor o purmultiplicitate cantitativ; la limit, aceti indivizi nu vormai fi dect ceva comparabil cu pretinii atomi aifizicienilor, lipsii de orice determinare calitativ; i, deiaceast limit nu poate fi atins niciodat n fapt, acestaeste sensul spre care se ndreapt lumea actual. Nu aidect s arunci o privire n jurul tu pentru a constata c

    peste tot se fac eforturi din ce n ce mai mari ca s seuniformizeze totul, fie ce vorba de oamenii nii sau delucrurile n mijlocul crora triesc; i este evident c unasemenea rezultat nu poate fi obinut dect suprimnd pect posibil orice distincie calitativ; dar ceea ce mai estedemn de remarcat este faptul c, printr-o stranie iluzie,unii iau aceastuniformizare drept o unificare, pe cndea nu reprezint n realitate dect inversul unificrii, ceeace poate aprea evident de altfel de ndatce ea implicoaccentuare din ce n ce mai marcat a separativitii.Cantitatea, insistm, nu poate dect s separe, i nu suneasc; tot ceea ce pornete din materie, sub diferiteforme, nu produce dect antagonism ntre unitilefragmentare care sunt la extrema opus a adevrateiuniti, sau care cel puin tind spre aceasta cu toatgreutatea unei cantiti care nu mai e echilibrat decalitate; dar aceast uniformizare constituie un aspect

    prea important al lumii moderne i n acelai timp preasusceptibil s fie n mod fals interpretat pentru ca snu-iconsacram alte cteva dezvoltri.

    Uniformitatea mpotriva unitii

    Dac lum n considerare ansamblul acestui domeniu almanifestrii care este lumea noastr, putem sspunem cexistenele, pe msur ce se deprteaz de unitatea

    principial, devin cu att mai puin calitative i cu att maicantitative; ntr-adevr, aceast unitate, care coninesintetic n ea nsi toate determinaiile calitative ale

    posibilitilor acestui domeniu, este polul esenial, n timpce polul substanial, de care ne apropiem evident naceeai msur n care ne ndeprtm de cellalt, estereprezentat de cantitatea pur, cu indefinita multiplicitate

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    10/58

    10

    atomic pe care o implic, cu excluderea oricrei altediferene ntre elementele sale dect cea numeric. Aceastndeprtare treptatde unitatea esenialpoate de altfel sfie privitdintr-un dublu punct de vedere, n simultaneitatei n succesiune; vrem sspunem co putem considera, pede o parte, n alctuirea fiinelor manifestate, n care acestegrade determin, pentru elementele componente saumodalitile care le corespund, un fel de ierarhie, i, pe dealtparte, n mersul nsui al ansamblului manifestrii de

    la nceputul la sfritul unui ciclu; este de la sine nelesc, aici, trebuie s ne referim mai ales la al doilea dinaceste puncte de vedere. n toate cazurile, s-ar puteareprezenta geometric domeniul de care e vorba printr-untriunghi al crui vrf este polul esenial, care e calitate

    pur, n timp ce baza este polul substanial, adic, referitorla lumea noastr, cantitatea pur, figurat demultiplicitatea punctelor acestei baze, n opoziie cu

    punctul unic al vrfului; dacse traseazparalele la bazpentru a reprezenta diferitele grade de ndeprtare de caream vorbit, este evident cmultiplicitatea care simbolizeazcantitativul va fi cu att mai subliniat cu ct ne vomndeprta mai mult de vrf pentru a ne apropia de baz.

    Numai c, pentru ca simbolul sfie pe ct posibil exact, artrebui presupus c baza este indefinit deprtat de vrf,mai nti deoarece acest domeniu de manifestare este cuadevrat indefinit el nsui, i apoi pentru camultiplicitatea punctelor bazei s fie, ca s spunem aa,dusla maximum; n plus, s-ar arta astfel caceastbaz,deci cantitatea pur, nu poate fi niciodatatins n cursul

    procesului de manifestare, dei acesta tinde fr ncetarentr-acolo din ce n ce mai mult, i c, de la un anumitnivel, vrful, adic unitatea esenial sau calitatea pur,este ntr-un fel pierdut din vedere, ceea ce corespundetocmai strii actuale a lumii noastre.

    Spuneam adineauri c, n cantitatea pur, unitilenu se disting ntre ele dect numeric, i ntr-adevr nu estenici un alt raport sub care spoatexista, dar acest lucruarat n mod efectiv c aceast cantitate pur este cuadevrat i n mod necesar sub orice existenmanifestat.Este locul s recurgem aici la ceea ce Leibniz a numitprincipiul indiscernabilelor, n virtutea cruia nu pot sexiste nicieri dou fiine identice, adic asemntoarentre ele sub toate aspectele; aa cum am artat n alt

    parte, aceasta e o consecin imediat a nelimitriiposibilitii universale, care atrage dup sine absenaoricrei repetiii n posibilitile particulare; i se mai poatespune cdoufiine presupuse identice nu ar fi cu adevratdou

    , iar dac

    ar coincide n toate n-ar fi n realitate dect

    una i aceeai fiin; dar, tocmai pentru ca fiinele snu fieidentice sau indiscernabile, trebuie s existe totdeaunantre ele o diferencalitativ, deci determinaiile lor snufie niciodat pur cantitative. Leibniz exprim acest lucruspunnd cnu e niciodat adevrat cdoufiine, oricarear fi, nu difer dect solo numero, i aceasta, aplicat lacorpuri, se nscrie mpotriva unor concepii mecanicisteca aceea a lui Descartes; i el mai spune c, dac n-ar fidiferite calitativ, nici n-ar fi mcar fiine, ci cevacomparabil cu poriunile, cu totul asemntoare ntre ele,ale spaiului i timpului omogene, care n-au nici oexisten real, ci sunt numai ceea ce scolasticii numeau

    entia rationis. S remarcm de altfel, n aceast privin,c el nsui nu pare s aib o idee suficient despreadevrata natura spaiului i timpului, cci, atunci cnd ldefinete pe primul ca un ordin de coexisten i pe aldoilea ca un ordin de succesiune, el nu le privete dect

    dintr-un punct de vedere pur logic, care le reduce exact lanite conintori omogeni frnici o calitate, i ca urmarefrnici o existenefectiv; i care astfel nu dau n niciun fel seama de natura lor ontologic, adicde natura reala spaiului i timpului manifestate n lumea noastr, deciexistnd cu adevrat, ca nite condiii determinate aleacestui mod special de existen care este propriu-zisexistena corporal.

    Concluzia care se desprinde limpede din cele spuseeste c uniformitatea, pentru a fi posibil, ar presupunefiine lipsite de orice caliti i reduse la simple unitinumerice; i, de asemenea, co astfel de uniformitate nuse poate realiza niciodat n fapt, ci c toate eforturilefcute pentru a o realiza, mai ales n domeniul uman, nu

    pot avea ca rezultat dect sdezbrace fiinele mai mult saumai puin de calitile proprii i sfacastfel din ele cevacare s semene pe ct posibil cu simple maini, ccimaina, ca produs tipic al lumii moderne, este ceea cereprezint, n cel mai nalt grad atins pn acum,

    predominana cantitii asupra calitii. Spre aceasta tind,din punct de vedere social, concepiile democratice iegalitariste, pentru care toi indivizii sunt echivalenintre ei, ceea ce duce la presupunerea absurd c toitrebuie s fie n mod egal api pentru orice; aceastegalitate este un lucru din care natura nu d nici unexemplu, din motivele pe care le-am artat, pentru cn-armai fi altceva dect o complet asemnare ntre indivizi;dar e evident c, n numele acestei pretinse egaliti careeste unul din idealurile rsturnate cele mai dragi lumiimoderne, indivizii sunt fcui efectiv asemntori ntre eiatt ct permite natura lor, i aceasta, nainte de toate, prin

    pretenia de a le impune o educaie uniform. Este de lasine neles c, deoarece n nici un caz nu se poate supriman ntregime diferena de aptitudini, educaia nu va da

    pentru toi exact aceleai rezultate; dar e totui foarteadevrat c, dac ea este incapabil s dea unor indivizicalitile pe care nu le au, este n schimb foartesusceptibil s sufoce la ceilali toate posibilitile caredepesc nivelul comun; aa se produce totdeauna onivelare n jos, care de altfel nu se poate produce n altmod, pentru caceastnivelare nu este ea nsi dect oexpresie a tendinei descendente, adicspre cantitatea purcare se situeazmai jos dect orice manifestare corporal,nu numai sub nivelul ocupat de cele mai rudimentare fiinevii, ci i sub ceea ce contemporanii notri au convenit snumeasc materie brut, i care totui, pentru c semanifest simurilor, este nc departe de a fi cu totul

    lipsitde orice calitate.Occidentalul modern nu se mulumete de altfel simpunla el acaso astfel de educaie; el vrea so impuni celorlali, cu tot ansamblul de obinuine mentale icorporale, pentru ca suniformizeze lumea ntreag, creiai uniformizeaz, n acelai timp, pni aspectul exterior

    prin rspndirea produselor industriei sale. Consecina,paradoxalnumai n aparen, este clumea e cu att maipuin unificat, n sensul real al cuvntului, cu ctdevine astfel mai uniformizat; lucrul este foarte natural nfond, pentru csensul spre care este traslumea, aa cumam mai spus, este acela n care separativitatea seaccentueazdin ce n ce mai mult; i aici vedem aprnd

    caracterul parodic care se ntlnete att de des n totceea ce este specific modern. ntr-adevr, mergnd directmpotriva adevratei uniti, pentru c tinde s realizezetot ce este mai deprtat de ea, uniformizarea este ca un felde caricatur a celei dinti, datorit raportului analogic

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    11/58

    11

    prin care, aa cum am artat de la nceput, unitatea nsise reflect n mod invers n unitile care constituiecantitatea pur. Chiar aceastinversare ne ddea dreptul svorbim mai nainte de un ideal rsturnat, i vedem acumctrebuie s-1 nelegem n mod efectiv ntr-un sens foarte

    precis; de altfel, nu simim ctui de puin nevoia sreabilitm acest cuvnt ideal, care servete aproape frdeosebire la toate pentru moderni, mai ales s maschezeabsena oricrui principiu adevrat, i de care se abuzeaz

    n aa msurnct a sfrit prin a se goli complet de sens;dar cel puin nu putem snu remarcm c, urmnd chiarderivarea sa, cuvntul ar trebui sarate o anumittendinspre idee, neleas ntr-o accepie mai mult sau mai

    puin platonician, adic n fond spre esen i sprecalitativ, orict de vag le-am nelege, pe cnd cel maiadesea, ca n cazul de care e vorba aici, el este luat n fapt

    pentru a desemna exact contrariul.Spuneam c exist tendina s se uniformizeze nu

    numai indivizii umani, ci i lucrurile; dacoamenii epociiactuale se laudcmodificlumea ntr-o msurdin ce nce mai mare i dac n mod efectiv totul devine din ce nce mai artificial, ei neleg s-o modifice mai ales n acestsens, ndreptndu-i activitatea spre un domeniu ct maistrict cantitativ posibil. De altfel, dacs-a voit constituireaunei tiine cu totul cantitative, este inevitabil ca aplicaiile

    practice rezultate din aceast tiin s mbrace i eleacelai caracter; e vorba de aplicaiile al cror ansamblueste desemnat, n mod general, prin numele de industrie;i se poate spune cindustria modernreprezint, n toate

    privinele, triumful cantitii, nu numai pentru cprocedeele sale nu fac apel dect la cunotine de ordincantitativ i pentru c instrumentele de care se folosete,adic propriu-zis mainile, sunt astfel nct consideraiilecalitative intervin ct mai puin posibil, iar oamenii care le

    pun n lucru sunt redui ei nii la o activitate cu totulmecanic, ci i pentru c, n chiar produsele acesteiindustrii, calitatea este cu totul sacrificatcantitii.

    Cteva observaii complementare asupra acestuisubiect nu vor fi fr ndoial inutile; dar, nainte de aajunge aici, vom mai pune nco problemasupra creiavom reveni n continuare: orice s-ar gndi despre valoarearezultatelor aciunii pe care omul modern o exercitasupralumii, este un fapt, independent de orice apreciere, caceast aciune reuete i c, cel puin ntr-o oarecaremsur, ea i atinge scopurile propuse; dac oameniidintr-o altepocar fi acionat n acelai fel (presupunerecu totul teoretic, de altfel, i neverosimil n fapt, datefiind diferen

    ele mentale existente ntre acei oameni

    i cei

    de astzi), rezultatele obinute ar fi fost oare aceleai? nali termeni, pentru ca mediul terestru s se preteze la oastfel de aciune, n-ar trebui sfie predispus ntr-un fel dectre condiiile cosmice ale perioadei ciclice n care negsim acum, adic s fie ceva schimbat n natura acestuimediu, n raport cu epocile anterioare.? n punctul n carene gsim cu expunerea noastr, ar fi nc prea devreme

    pentru a preciza natura acestei schimbri i pentru a ocaracteriza altfel dect ca trebuind smanifeste un fel desrcie calitativ, dnd mai mare putinde aderenla totce ine de cantitativ; dar ceea ce am spus despredeterminaiile calitative ale timpului ne permite cel puin

    s concepem de pe acum posibilitatea lor i s nelegemc modificrile artificiale ale lumii, pentru a se putearealiza, trebuie spresupunmodificri naturale crora eledoar le corespund i li se conformeaz ntr-un fel. n

    virtutea corelaiei care exist n mod constant, n mersulciclic al timpului, ntre ordinea cosmici ordinea uman.

    Meserii vechi i industrie modern

    Opoziia care exist ntre ceea ce erau vechile meserii iceea ce este industria modernreprezint, n fond, ncun

    caz particular i o aplicare a opoziiei celor doupuncte devedere, calitativ i cantitativ, predominante respectiv nunele i n cealalt. Pentru a ne da seama de acest lucru, nueste inutil s notm mai nti c distincia ntre arte imeserii, sau ntre artist i artizan, este ea nsi unlucru specific modern, ca i cum s-ar fi nscut din deviereai din degenerarea care au substituit, peste tot, concep ia

    profan concepiei tradiionale. Artifex-ul, pentru ceivechi, este, frdeosebire, omul care exercito artsau omeserie; dar, la drept vorbind, nu este nici artistul, niciartizanul n sensul pe care aceste cuvinte l au astzi (inc termenul de artizan tinde din ce n ce mai mult sdispardin limbajul contemporan); este ceva mai mult i

    dect unul, i dect altul pentru c, la origine cel puin,activitatea sa este legatde principii de un ordin mult mai

    profund. Dac meseriile cuprindeau ntr-un fel artelepropriu-zise, care nu se distingeau prin nici un caracteresenial, nsemna cerau de naturcu adevrat calitativ,cci nimeni n-ar fi putut srefuze srecunoasco astfel denatura artei, prin definiie ntr-un fel; numai c, din chiaracest motiv, modernii, n concepia diminuatpe care i-ofac despre art, o izoleaz ntr-un soi de domeniu nchis,care nu mai are nici o legtur cu restul activitiiomeneti, altfel spus cu tot ceea ce ei privesc ca formndrealul, n sensul foarte grosier pe care acest termen l are

    pentru ei; i ei merg pn la a califica aceast art, astfeldezbrcat de orice valoare practic, drept activitate delux, expresie care e cu adevrat caracteristicpentru ceeace s-ar putea numi, frnici o exagerare, prostia epociinoastre.

    n orice civilizaie tradiional, cum am mai spusadesea, orice activitate omeneasc, oricare ar fi ea, esteconsiderat totdeauna ca derivnd n mod esenial din

    principii; acest lucru, care este adevrat mai ales pentrutiine, este n aceeai msur adevrat pentru arte i

    pentru meserii, i exist de altfel o strns legtur ntreunele i altele, cci, dup formula luat ca axiomfundamentalde constructorii medievali, ars sine scientianihil, prin care trebuie s nelegem evident tiinatradiional, i nu tiina profan, a crei aplicare nu poatesdea natere la nimic altceva dect la industria modern.Prin aceastcorelare cu principiile, activitatea umanesteca transformat, s-ar putea spune, i, n loc sfie redusla ceea ce este ca simplmanifestare exterioar(care este

    punctul de vedere profan), ea este integrat tradiiei iconstituie, pentru cel care o ndeplinete, un mijloc de

    participare efectiv, ceea ce nseamn c mbrac uncaracter propriu-zis sacru i ritual. De aceea s-a pututspune c, ntr-o astfel de civilizaie, fiecare ocupaie esteun sacerdoiu; ca s evitm s dm ultimului cuvnt oextensiune oarecum improprie, dac nu cu totul abuziv,vom spune mai degrab cposed n ea nsi caracterulcare, atunci cnd s-a fcut distincia ntre sacru iprofan care nu exista la origine, n-a fost pstrat dect defunciunile sacerdotale.

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    12/58

    12

    Pentru a ne da seama de acest caracter sacru alactivitii omeneti n totalitate, chiar dintr-un simplu

    punct de vedere exterior, sau dac vrem, exoteric, daclum n considerare, de exemplu, o civilizaie cum estecivilizaia islamicsau civilizaia cretindin Evul Mediu,nu e nimic mai uor dect sconstatm cactele cele maiobinuite ale existenei au totdeauna ceva religios. iaceasta pentru creligia nu este un lucru restrns i limitatcare ocup un loc aparte, fr nici o influen efectiv

    asupra restului, cum este pentru occidentalii moderni (celpuin pentru acei care consimt nc s admit o religie);dimpotriv, ea ptrunde toat existena fiinei umane sau,mai bine spus, tot ceea ce constituie aceast existen, nspecial viaa socialpropriu-zis, se gsete ca i cuprinsn domeniul su, aa nct, n astfel de condiii, nu poateexista n realitate nimic profan, n afar de cei care

    pentru un motiv sau altul sunt n afara tradiiei i care nureprezint atunci dect o simpl anomalie. n alte pri,unde numele de religie nu se poate aplica propriu-zis laforma de civilizaie considerat, exist o legislaietradiional i sacr care, dei avnd caractere diferite,ndeplinete exact acelai rol; aceste consideraii se potdeci aplica la orice civilizaie tradiional fr excepie.Mai exist nsi altceva: dac trecem de la exoterism laezoterism (folosim aici aceste cuvinte din comoditate, deinu se potrivesc cu o egal rigoare n toate cazurile),constatm, n general, existena unei iniieri legat demeserii i lundu-le ca bazsau ca suport; trebuie decica aceste meserii s fie susceptibile de o semnificaiesuperioari mai profundpentru a putea sofere n modefectiv o cale de acces n domeniul iniiatic, i evidentacest lucru este posibil numai datorit caracterului lor nmod esenial calitativ.

    Ceea ce permite cel mai bine nelegerea unuiasemenea fapt este noiunea a ceea ce doctrina hindusnumete svadharma, noiune cu totul calitativ ea nsi,

    pentru ceste aceea a ndeplinirii de ctre fiecare fiinaunei activiti conforme cu esena sa sau cu natura sa

    proprie, i prin aceasta conform n cel mai nalt grad cuordinea (rita) n sensul pe care l-am explicat deja; i tot

    prin aceastnoiune, sau mai degrabprin absena ei, estenet marcat efectul concepiei profane sau moderne. naceasta din urm, ntr-adevr, un om poate s-i nsueasco profesiune oarecare i poate chiar s-o schimbe dupplac,ca i cnd profesiunea i-ar fi ceva pur exterior, frnici olegturrealcu ceea ce este el n realitate, cu ceea ce faceca el s fie el nsui i nu un altul. n concepiatradi

    ional

    , dimpotriv

    , fiecare trebuie s

    -i ndeplineasc

    n mod normal funciunea pentru care este destinat prinnsi natura sa, cu aptitudinile specifice pe care le implicn mod esenial; i el nu poate sndeplineasco alta frs nu apar o gravdezordine, care va avea repercusiuniasupra ntregii organizaii sociale din care face parte; maimult, daco astfel de dezordine s-ar generaliza, s-ar puteantmpla s aib efecte asupra mediului cosmic nsui,toate lucrurile fiind legate ntre ele prin corespondeneriguroase. Frsmai insistm acum asupra acestui ultim

    punct, care ar mai putea s-i gseasc aplicaii lacondiiile epocii actuale, vom rezuma astfel ceea ce s-aspus: n concepia tradiional, calitile eseniale ale

    fiinelor sunt acelea care hotrsc activitatea lor; nconcepia profan, dimpotriv, nu se mai ine seama deaceste caliti, indivizii nemaifiind considerai dect canite uniti numerice, care pot fi schimbate ntre ele.Aceast ultim concepie nu poate ajunge n mod logic

    dect la exercitarea unei activiti mecanice, n care numai rmne nimic cu adevrat omenesc, i, ntr-adevr,acest lucru l putem constata n zilele noastre; e de la sineneles caceste meserii mecanice ale modernilor, careconstituie toatindustria propriu-zisi care nu sunt dectun produs al devierii profane, n-ar putea s ofere nici o

    posibilitate de ordin iniiatic, i chiar nu pot s fie dectpiedici n dezvoltarea oricrei spiritualiti; la dreptvorbind, de altfel, ele nici mcar nu pot fi socotite dreptmeserii autentice, dac vrem s pstrm acestui cuvntvaloarea pe care i-o dsensul su tradiional.

    Dac meseria este ceva din omul nsui, ca omanifestare sau o expansiune a propriei sale naturi, e uorde neles cpoate servi ca temei pentru o iniiere i chiarceste, n general, lucrul cel mai bine adaptat acestui scop.ntr-adevr, dac iniierea are n mod esenial ca scop sdepeascposibilitile individului uman, nu e mai puinadevrat c ea nu poate lua ca punct de plecare dect peacest individ aa cum este el, dar, bineneles, lundu-1ntr-un fel prin latura sa superioar, sprijinindu-se adicpeceea ce este el propriu-zis calitativ; de aici diversitateacilor iniiatice, adic, n fond, a mijloacelor folosite dreptsuporturi, n conformitate cu deosebirea naturilorindividuale, aceast deosebire intervenind de altfel, ncontinuare, cu att mai puin cu ct fiina va nainta maimult pe calea sa, apropiindu-se astfel de scopul care esteacelai pentru toi. Mijloacele astfel folosite nu pot aveaeficacitate dect dac ele corespund n mod real chiarnaturii fiinelor crora li se aplic; i, cum trebuie n modnecesar sse porneascde la ceea ce este mai accesibil laceea ce este mai puin accesibil, de la exterior la interior,este normal s lum aceste mijloace din activitatea princare aceastnaturse manifest n afar. Dar e de la sineneles caceastactivitate nu poate juca un asemenea roldect n msura n care ea reprezint efectiv naturainterioar; exist aici aadar o adevrat problem decalificare, n sensul iniiatic al termenului; i, n condiiinormale, aceast calificare ar trebui s fie cerut chiar

    pentru practicarea meseriei. Faptul acesta privete nacelai timp diferena fundamental care separnvmntul iniiatic i, n general, orice nvmnttradiional, de nvmntul profan: ceea ce este numainvat din exterior este n acest domeniu fr nici ovaloare, oricare ar fi de altfel cantitatea de noiuni astfelacumulat (cci, i aici, apare clar caracterul cantitativ alcunoaterii profane); ceea ce trebuie este trezirea

    posibilitilor latente pe care le are fiina n ea nsi (i, n

    fond, aceasta este adevrata semnificaie a reminisceneiplatoniciene).Se mai poate nelege din aceste ultime consideraii

    cum iniierea, lund meseria ca suport, va avea n acelaitimp, i oarecum invers, o repercusiune asupra practicriiacestei meserii. Fiina, ntr-adevr, realizndu-i deplin

    posibilitile n care activitatea sa profesional nu estedect o expresie exterioari posednd astfel cunoatereaefectiv a principiului nsui al acestei activiti, i vamplini n mod contient ceea ce nu era la nceput dect oconsecincu totul instinctiv a naturii sale; astfel, dac

    pentru el cunoaterea iniiatic s-a nscut din meserie,aceasta, la rndul ei, va deveni cmpul de aplicare al

    acestei cunoateri de care nu va mai putea fi desprit.Atunci va fi o coresponden perfect ntre interior iexterior, iar opera produsva putea fi nu numai expresiantr-un grad oarecare i ntr-un mod mai mult sau mai

    puin superficial, ci expresia ntr-adevr adecvat a celui

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    13/58

    13

    care o va fi conceput i executat, ceea ce va constituicapodopera n adevratul sens al acestui cuvnt.

    Se vede astfel fr greutate ct de departe esteadevrata meserie de industria modern, pnla punctul ncare sunt, ca sspunem aa, doucontrarii, i ct este deadevrat din nefericire, n domnia cantitii, cmeseriaeste, cum spun partizanii progresului, care evident se ifelicit, un lucru al trecutului. n munca industrial,lucrtorul nu pune nimic din el nsui, i cineva ar avea

    chiar grij s-1 mpiedice dac el ar arta cea mai micveleitate; dar acest lucru e imposibil, pentru c toatactivitatea sa nu constdect n a face sse mite o maini pentru c de altfel el este fcut total incapabil deiniiativprin formaia sau mai degrabprin deformaia

    profesional pe care a primit-o, care este antiteza vechiiucenicii i care n-are ca scop dect s-l nvee sexecuteanumite micri n mod mecanic i mereu la fel, fr strebuiasc s le neleag raiunea, nici sse preocupe derezultat, cci nu el, ci maina va fabrica n realitateobiectul; slujitor al mainii, omul trebuie sdevinmainel nsui, iar lucrul su nu mai are nimic cu adevratomenesc, pentru c nu mai implic contribuia nici uneicaliti din cele care constituie propriu-zis natura uman.Se poate observa c maina este, ntr-un anumit sens,contrariul uneltei, i nu o unealt perfecionat, cum iimagineaz muli, cci unealta este ntr-un fel oprelungire a omului nsui, n timp ce maina l reduce laa nu mai fi dect servitorul su; i dacs-a putut spune cunealta a fcut s se nasc meseria, nu e mai puinadevrat c maina o ucide; reaciile instinctive alemeteugarilor mpotriva primelor maini se explicastfelde la sine.

    Toate acestea duc la ceea ce s-a convenit s senumeasc, n jargonul actual, fabricarea n serie, al creiscop nu este dect s produc cea mai mare cantitate

    posibilde obiecte, i anume obiecte pe cit posibil perfectasemntoare ntre ele i destinate unor oameni presupuia fi la rndul lor, cu toii, asemntori; acesta este triumfulcantitii, cum spuneam mai sus, precum i, implicit, acelaal uniformitii. Pe aceti oameni redui la simple unitinumerice vrem s-i facem s locuiasc, nu vom spune ncase, cci cuvntul ar fi impropriu, ci n stupi ale crorcompartimente vor fi proiectate dup acelai model imobilate cu aceste obiecte fabricate n serie, pentru aface sdispar, din mediul n care vor tri, orice diferencalitativ; este suficient sprivim proiectele unor arhitecicontemporani (care calific ei nii aceste locuine dreptma

    ini de locuit) pentru a vedea c

    nu exager

    m cu

    nimic; ce au devenit n toate acestea arta i tiinatradiionale ale vechilor constructori i regulile rituale care

    privegheau la ntemeierea cetilor i edificiilor ncivilizaiile normale? Ar fi inutil smai insistm, cci artrebui s fii orb pentru ca snu-i dai seama de prpastiacare le separ de civilizaia modern, i toat lumea varecunoate frndoialct de mare e diferena; numai ctot ceea ce imensa majoritate a oamenilor actuali laudcafiind un progres ne apare, dimpotriv, ca o decdere

    profund, pentru cnu sunt n mod evident dect efectelemicrii de cdere, nencetat accelerat, care duceumanitatea modern ctre adncurile n care domnete

    cantitatea pur.

    Dublul sens al anonimatului

    n legtur cu concepia tradiional a meseriilor, careconstituie o unitate cu aceea a artelor, trebuie s maisemnalm i o alt problem important: operele arteitradiionale, cele ale artei medievale, de exemplu, sunt ngeneral anonime, i numai foarte recent, ca un efect alindividualismului modern, s-a cutat s se lege cele

    cteva nume pstrate de istorie cu capodopere cunoscute,aa nct aceste atribuiri sunt adesea foarte ipotetice.Acest anonimat este cu totul opus preocuprii constante pecare o au artitii moderni de a-i afirma i de a-i facecunoscutindividualitatea nainte de orice; dimpotriv, unobservator superficial ar putea gndi ceste comparabil cucaracterul de asemenea anonim al produselor industrieiactuale, dei acestea nu sunt nicidecum opere de art;dar adevrul este cu totul altul, cci, dacexistefectiv unanonimat n cele dou cazuri, este din motive exactcontrarii. Se ntmpl cu anonimatul ca i cu multe altelucruri care, datorit analogiei inverse, pot fi luate nacelai timp ntr-un sens superior i ntr-unui inferior;

    astfel, de exemplu, ntr-o organizaie socialtradiional, ofiin poate s fie n afara castelor n dou moduri, fie

    pentru c este deasupra lor (ativarna), fie pentru c estesub ele (avarna), i este evident c e vorba de douextreme opuse. n mod asemntor, aceia dintre modernicare se consider n afara oricrei religii sunt la extremaopus a oamenilor care, ptrunznd unitatea principial atuturor tradiiilor, nu mai sunt legai exclusiv de o formtradiional particular. n raport cu condiiile umanitiinormale i ntr-un fel mijlocii, unii sunt dincoace, ntimp ce alii sunt dincolo; s-ar putea spune cunii au czutn infrauman, n timp ce alii s-au ridicat lasuprauman. Or, anonimatul poate de asemenea

    caracteriza n acelai timp infraumanul isupraumanul: primul caz este cel al anonimatuluimodern, anonimatul mulimii sau al masei n sensul ncare se nelege astzi (i acest termen cu totul cantitativde mas este destul de semnificativ), iar al doilea cazeste cel al anonimatului tradiional n diferitele saleaplicaii, inclusiv aceea care privete operele de art.

    Pentru a nelege bine acest lucru, trebuie recurs laprincipiile doctrinale care sunt comune tuturor tradiiilor:fiina care a atins o stare supra-individualeste, chiar prinaceasta, desfcut de toate condiiile limitative aleindividualitii, este adic dincolo de deteminaiile denume i form (nma-rupa) care constituie esena isubstana acestei individualiti; ea este deci cu adevratanonim, pentru c n ea eu-l s-a ters i a disprutcomplet n faa Sinelui. Cei care n-au atins efectiv oastfel de stare trebuie cel puin, pe msura posibilitilorlor, s se sileasc s o ajung, i ca urmare, n aceeaimsur, activitatea lor va trebui simite acest anonimat i,am putea spune, sparticipe la el ntr-un fel, ceea ce va dade altfel un suport realizrii lor spirituale viitoare.Lucrul acesta este cu deosebire vizibil n instituiilemonastice, fie c e vorba de cretinism sau de budism,unde ceea ce s-ar putea numi practica anonimatului semenine nc, chiar dac sensul lui profund este preaadesea uitat; dar n-ar trebui sse creadcreflexul acestuianonimat n ordine social se limiteaz doar la acest caz

    particular, cci ar nsemna c ne lsm iluzionai deobinuina de a face o distincie ntre sacru i profan,distincie care, so spunem din nou, nu existi n-are nici

  • 7/21/2019 Domnia cantitii i semnele vremurilor - Ren Guenon

    14/58

    14

    un sens n societile strict tradiionale. Ceea ce am spusdespre caracterul ritual pe care-1 mbrac n acesteantreaga activitate umaneste suficient de explicit i, maiales n privina meseriilor, am vzut cacest caracter estede aa natur nct s-a putut vorbi de sacerdoiu; nu edeci de mirare c anonimatul este aici norma, pentru creprezint adevrata conformitate cu ordinea, pe careartifex-ul trebuie s ncerce so realizeze ct mai perfect

    posibil n tot ce face.

    S-ar putea ridica aici o obiecie: deoarece meseriatrebuie s fie conform cu natura proprie a celui care o

    practic, opera produs, dupcum spuneam, va exprima nmod necesar aceast natur i va putea fi privit ca

    perfect n genul su, sau ca formnd o capodoper,cnd va exprima adecvat aceastnatur; or natura desprecare e vorba este aspectul esenial al individualitii, careeste definit de ctre nume; nu existoare aici ceva care

    pare s mearg direct mpotriva anonimatului? Pentru arspunde, trebuie mai nti s remarcm c, n ciudatuturor falselor interpretri occidentale ale unor noiuni caMoka i Nirvana, extincia eu-lui nu este deloc oanihilare a fiinei, ci implic, dimpotriv, un fel desublimare a posibilitilor sale (frde care, so spunemn treact, chiar ideea de nviere n-ar avea nici un sens);nendoielnic, artifex-ul, care este ncn starea individualuman, nu poate dect s tind ctre o astfel desublimare, dar pstrarea anonimatului va fi pentru elexact semnul acestei tendine trasformante. Pe de alt

    parte, se mai poate spune c, n raport cu societatea nsi,artifex-ul produce opera sa nu n msura n care estecutare individ, ci n msura n care ndeplinete oanumitfunciune, de ordin propriu-zis organic, i numecanic (acest fapt marcnd diferena fundamentalfade industria modern), cu care trebuie, n munca sa, sseidentifice pe ct posibil; i aceast identificare, chiar ntimp ce este mijlocul propriei sale asceze,


UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ … · doar creşterea calităţii şi cantităţii producţiei ci şi crearea în sol a unui regim hidric favorabil plantelor, cu

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ … · doar creşterea calităţii şi cantităţii producţiei ci şi crearea în sol a unui regim hidric favorabil plantelor, cu

Se constată o evoluţie ascendentă a cantităţii … · Web viewreprezintă prima manifestare de atitudine a Comunităţii Mondiale în ansamblul său, prin care s-a luat act de

Se constată o evoluţie ascendentă a cantităţii … · Web viewreprezintă prima manifestare de atitudine a Comunităţii Mondiale în ansamblul său, prin care s-a luat act de

Rene Guenon - Omul si devenirea sa dupa Vedanta.pdf

Rene Guenon - Omul si devenirea sa dupa Vedanta.pdf

Alain-René Lesage - Diavolul schiop

Alain-René Lesage - Diavolul schiop

Guenon Criza Si Domnia Cantitatii

Guenon Criza Si Domnia Cantitatii

23974002 Domnia Cantitatii Si Semnele Vremurilor Rene Guenon

23974002 Domnia Cantitatii Si Semnele Vremurilor Rene Guenon

Proiect René Guénon

Proiect René Guénon

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA · Metoda de prelevare a probelor de aer pentru determinarea conţinutului oxidului de ... Metode chimice: determinarea cantităţii

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA · Metoda de prelevare a probelor de aer pentru determinarea conţinutului oxidului de ... Metode chimice: determinarea cantităţii

50214931 39985118 Omul Si Devenirea Sa Dupa Vedanta Rene Guenon

50214931 39985118 Omul Si Devenirea Sa Dupa Vedanta Rene Guenon

Rene Guenon-Criza Lumii Moderne-Humanitas (2008)

Rene Guenon-Criza Lumii Moderne-Humanitas (2008)

 · Arta presa, Formarea criticului de artä, Reforma expozi!iilor bienale internationale S}.a. Noul prey2dinte, René Berger, a venit cu propunerea ca pînä la viitoarele congrese

 · Arta presa, Formarea criticului de artä, Reforma expozi!iilor bienale internationale S}.a. Noul prey2dinte, René Berger, a venit cu propunerea ca pînä la viitoarele congrese

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · Joc, suprarealismul ºi istoria cataclis-melorl3 René DAUMAL: Muntele analog ...

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · Joc, suprarealismul ºi istoria cataclis-melorl3 René DAUMAL: Muntele analog ...

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a Românieicdn4.libris.ro/userdocspdf/433/Marele Tu.pdf · 2014-05-10 · Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României LASSUS, RENÉ

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a Românieicdn4.libris.ro/userdocspdf/433/Marele Tu.pdf · 2014-05-10 · Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României LASSUS, RENÉ

René Guénon

René Guénon

ANUL IV COLABOREAZA: geo bogza victor brauner rené daumal ..._nr._4(34),_martie_1931.pdfREABILITAREA VISULUI Dorm mult domnisoarii, fiincil din cele douzeci i patru de ore ale fie-crei

ANUL IV COLABOREAZA: geo bogza victor brauner rené daumal ..._nr._4(34),_martie_1931.pdfREABILITAREA VISULUI Dorm mult domnisoarii, fiincil din cele douzeci i patru de ore ale fie-crei

(MX* LUCmVMLE AţA CUM LE VEDEM CU OCHII)dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47140/1/BCUCLUJ_FP_279742_1928...Citiţi romanul negrului René Ma- şi animale". — şi poate vă veţi

(MX* LUCmVMLE AţA CUM LE VEDEM CU OCHII)dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/47140/1/BCUCLUJ_FP_279742_1928...Citiţi romanul negrului René Ma- şi animale". — şi poate vă veţi

Raport Anual 2006 - frccf.org.ro · Raport Anual 2006 Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie Contact Biroul Cluj-Napoca Str. René Descartes, nr. 6, 400486, Cluj-Napoca

Raport Anual 2006 - frccf.org.ro · Raport Anual 2006 Fundaţia Română pentru Copii, Comunitate şi Familie Contact Biroul Cluj-Napoca Str. René Descartes, nr. 6, 400486, Cluj-Napoca

În onoarea Domnului Profesor Thierry René Henri Magloire ... · plan) în calitate de Însărcinat special (Chargé de mission). Cariera universitară se consolidează, însă,

În onoarea Domnului Profesor Thierry René Henri Magloire ... · plan) în calitate de Însărcinat special (Chargé de mission). Cariera universitară se consolidează, însă,

Portretul poemului la tinerețe - Editura Herg Benet · Roberto Juarroz și poezia verticală / 189 René Daumal și ascensiunea de sine / 192 Dharma de poet a lui René Daumal

Portretul poemului la tinerețe - Editura Herg Benet · Roberto Juarroz și poezia verticală / 189 René Daumal și ascensiunea de sine / 192 Dharma de poet a lui René Daumal

René Descartes - Reguli utile şi clare pentru îndrumarea minţii în cercetarea adevărului

René Descartes - Reguli utile şi clare pentru îndrumarea minţii în cercetarea adevărului