(MX* LUCmVMLE AţA CUM LE VEDEM CU OCHII)

Preludiul Primăverei

ABONAMENTE: Pe un an 350 lei; APARE TOTDEAUNA DUMINECA

|l ‘/a an 180 lai; pe 3 lnni 100 lei. Snb Direcţia unui Comitet

■ H K Ü ttB e ©>©■©■©■© ©'’3 Q© ©■©«?© Q ©'S1©-©.©. © « ŰÜQQÜ S9Q® © ©. © © * WCBI

Redacţia f i Admiatitia|la:

Cin), Sti. Regina Maria, 38.

ANUL II. No. 7 . - 4 MARTIE 192*. £ © f t * & ţ £ l l l î PREŢUL g M X

„REALITATEA ILU STRATĂ" — No. 7 . - 4 Martie, 19; 8

„REALITATEA ILU S T R A T Ă " revistă săptăm ânală

REDACŢIA §1 ADMINISTRAŢIA

Cluj— «tt. Renina Maria Nr. 36— Cluj Telnion 4-46

Pfinlm Rtirnimti: Calea Victoriei 39. Taleinn 63-92

PREŢUL APONAMENTULUI:

Pe un ao întreg . . . Lei 350 Pe o jumătate de an . „ 180 Pe trei Ioni . . . . „ 100

>»—PENTRU STRĂINĂTATE:

Pentru A m e r ic a ........................$5Jmposlavia ţi Cehoslovacia . lei 500

Sub direcţiunea unui comitet Secretar da redacţie: N. Constantin

ferit din partea albilor; in ferme marile oraşe americane stârnesc şişi'n uzine ei au purtat lanţurile, la acum piacaidé la tramvae pe cariproprim şi la figurat. stă scris: „Nu e voe pentru negri

Citiţi romanul negrului René Ma- şi animale". — şi poate vă veţiran, în care sunt oglindite suferin- explic5, pricinile exodului, tele şi revolta lor amintiţi-vă că în Ion Pas

INDUSTRIE ţ i COMERŢ

Refugiul negrilorS E vorbeşte de un exod al ne­

grilor din America şi din In- diile occidentale în regiunea Nussa- land din Africa. Doctorul negru A l­bert Thorne a alcătuit un plan de bejenie pe sub irână se zice spri­jinit de guvernul englez sub pro­tectoratul căruia se află regiunea amintită mai sus.

Cum să ne lămurim faptul că miile de fiinţe de o altă culoare, pornesc din centrele civilizate in ţi­nuturi virgine unde sunetul răguşit al fiarei nu a fost întrecut de si­rena stridentă din şantiere?

Să dăm oare dreptate celor cari, afirmând inferioritatea organică a acestei rase, pretindeau de acord cu lacomii neguţători de sclavi, că ne­grul nu se poate adapta culturii şi •ă locul lui e, ori in pădurile opa- •e, ori în târgurile unde comerţul de carne vie se practică rentabil?

Dar în universităţile din New- York şi Londra, în bănci şi pe ca­tedre, găsim specimene dotate cu a- celeaşi însuşiri, ca şi confraţii albi. In industrie, în comerţ şi în artă am auzit de negri admirabili prin hărnicia, prin priceperea şi talentul lor. Nu a fost oare premiat la Pa­ris negrul René Mar an, pentru un roman ce stârnise discuţii? Nu stâr­neşte ravagii pe continentul euro­pean Josephine Baker?

Dar dacă explicaţia aversiunei negrilor pentru civilizaţie, — pen­tru civilizaţia de aci şi de dincolo de Ocean, — rezidă ’n altceva?

Progresele realizate de albi sunt mai mult in înitndere decât în a- dâncime. Am înfăptuit minuni în toate direcţiile acţiunii nmane dar nu am izbutit să infiltrăm nobleţă făpturii omeneşti. Din acest punct de vedere stăm pe acelaş plan cu celelalte rase.

In negri s'a trezit, însă, conşti­inţa demnităţii umane. Jigniţi de loviturile fizice şi morale pe cari le-au suferit, ei Sşi încarcă în va­poare capitalul cunoştinţelor căpă­tate transplantându-l în ţările v ir­gine unde nădăjduiesc probabil să pună bazele unei comunităţi, fără formele noastre strălucitoare dar cn un mai dezvoltat respect al demni­tăţii omului.

Căci negri n’au avut decât de su-

IN politica internă avem şi astăzi aproape aceeaşi situaţie. Parti

dele în loc să se înţeleagă, se ceai tă şi acum, vorba românului, ca la uşa cortului.

Situaţia s’a mai înrăutăţit, pen tru guvern prin faptul că şi-a gâşti- gat un duşman puternic în plus în credincioşii greco-catolici din Ar­deal, cari nefiind mulţumiţi cu le­gea cultelor, au proectat procesiuni pe străzi în toate centrele mai mari.

Aceste procesiuni au fost contra­mandate numai dupăce li-s’au pro­mis urgente schimbări înspre bine. !

Adunările opoziţiei se lin lan(. Mai nou avut loc o mare adunare a partidului naţiona l-ţărănesc la Cernăuţi, unde s’au prezentat în mare număr ţărani din întreagă Bu­covina dornici de a asculta cuvân­tul dlui Maniu. Guvernul se crede însă tot stăpân pe situaţie şi la suprafaţă prea puţin impresionat de acţiunea, uriaşe a opoziţiei.

I). Titulescu încă nu s’a în­tors din străinătate şi după toate probabilităţile va rămâne la proce­sul optanţilor, care se va desbate în curând.

Un fapt interesant şi demn de re­marcat totodată este şi gestul gu­vernului care în sfârşit a hotărât să achite despăgubirile evreilor cari au suferit pagube in urma întâm­plărilor în legătură cu congresul studenţesc dela Oradea.

O stare îngrijorătoare pentru gu­vern mai este creşterea şomajului în mod neobişnuit în ţara noastră. Conform statisticelor sunt zeci de mii muncitori în şomaj în întreagă tara. Deşi autorităţile din diferite localităţi au luat măsuri pentru aju­torarea muncitorilor, t.otuş sunt în­că mulţi nenorociţi mentori de foame.

* * *

Z 1ABE1 E din Sofia, anunţă că la întoarcerea dlui Titulescu în

patrie, dupăce se va opri la Bel­grad, va pleca la Sofia, pentru a sta de vorbă şi acolo cu oamenii politici şi se va reîntoarce la Bu­cureşti prin Busciuc.

Ha * s|s

IN chestiunea afacerii cu armele dela St. Gothard situaţia e foar­

te încurcată. Presa mondială conti­nuă a ataca în mod violent Unga­ria. pentru încălcarea dispoziţiunilor internaţionale şi pentru înarmarea în mod secret.

Interesant este faptul că însăşi presa democrată germană a înce­put a lua o atitudine potrivnică Ungariei, iar Mussolini pentru aco­peririi complicităţii italiene în­cearcă o diversiune.

Tot pe această chestiune s’au fă­cut manifestaţii ostile la Viena îm­potriva Ttaliei, din care cauză se vor face interpelări în parlamentul italian.

Guvernele la noi şi în toate ţărilei e F. Guncser

FINANŢELE

n r . VJ3EXTERNELE

ftiotto: Avânt comerţului

JUSTIŢIA

Motto: Dreptatea e’n avera

RĂZBOIU

Motto: Victoria şi apoi paca* INTERNELE

Motto: Echilibristică de oire COMUNICAŢII

Motto: Banii n’au miros.M o tto : Tot ce e prea mult mu-i

sănătos Motto: încet, înoet, departe-ajn^

„REALITATEA ILU STRATA" — No. 7. — 4 Martie, 1928 8

Lumea care râde si dansează

DE iiecaie om care ştie că suma unghiurilor dintrun triunghiu

este egală cu două unghiuri drepte, se găsesc cel puţin o sută care să cunoască in cel? mai mici amănun­te charlestonul şi black-bottonul.

De fiecare om, care se gândeşte in mod serios la probleme de bună conducere a tării, sau la viitorul ei şi la mersul normal al lucrurilor, se găsesc cel pufin o mie care să-şi frământe mintea cu moda de iarnă, sau cu cea mai potrivită pălărie de primăvară.

De fiecare om, care coutemplează frumuseţea cerului, într'o noapte se­nină, există u" milion, care să contempleze cu pasiune filmele de aventuri rulate pe pânza albă.

*ífc *

De bună seamă că cineva ne-ar putea întreba cu oarecare dojană: „Oare râsul, dansul, plăcerile dis­tractive, cinematograful, grija de a te îmbrăca frumos şi gingaş, sunt nelalocul lor? E dator omul să se afunda in plicticosul studiu al geo­metriei şi astronomiei? Suntem ob ligaţi să admirăm fără încetare nu­mai frumuseţea naturii?

Nn, aceasta e părerea noastră iu­biţi cititori căci noi ştim prea bine că viaţa e scurtă, în vreme ce su­ferinţele şi necazurile sunt mari. Deaceea socotim drept o adevărată blagoslovire darul de a râde şi de a uita.

Dar nu trebuie să pierdem din ve­dere că omul, în primul rând, esteo fiinţă gândituare. El nu este ase­menea paseri din văzduh care nu mai are nici o obligaţie, după ce şi-a pus ouăle, în cuibul altei pa­seri.

■st­íl: N£

Omul este născut pe pământ pen­tru o muncă serioasă, pentru înăl­ţarea geniului «ău, pentru infrumu- teţarea pământului, care este grădi­na lui si cea mai preţioasă avere pe care o are.

Din aceasta rezultă că nu dansul, mSnaares împodobirea exagerată a

llu stratia noastră , în ca re Sunaşi So-j ' iarele străbat d rum ul lo r răzând , în fă ţi­şează veselia şi lipsa de griji a ce lo r ca ri au m oştenit păm ântul.

Râsul la tim pul său este foarte fo lo ­sito r, căc i este sănătos, da r nu în seam nă că trebu ie exagerat.

C ugetarea se rio asă şi m ed itarea în s ingrătatea sunt mult mai im portante. C iv iliza ţia se în tem eiază p e 'cugetare .

Mulţi cam eni co nsum ă cea mai m are parte a energ iei lo r cu p ic ioare le şi cu c ree ru l.

nu

chemarea de seamă a unei fiinţe omeneşti, cáré îşi înţelege rostul pe pământ, ci CUGETAREA.

Izbânda in viaţă( singurul lucru, care merită atenţiune, iese în caisa acelora cari cugetă şi nu a acelora cari se odihnesc, în orele de după amiază, pentruca seara să fie pre­gătiţi spre a reîncepe iar dansurile ;i petrecerile.

*

Froude a scris: „Intrăm în lume iinguri şi tot singuri o părăsim.” tfimeni nu poate spune câtă vreme un fost singuri, înainte de a veni pe pământ şi câtă vrem va dura această singurătate, după ce vom părăsi planeta. Dr. Cadman e de pă­rere că pământul va mai trăi încă un milion de ani, înainte de a sosi ziua judecăţii. Aceasta e un timp prea lung, spre a sta singuri în mor­mânt şi trebuie să ne îngrijim din vreme pentru această solitudine.

Să ne amintim de cuvintele lui Cicero care a spus: „Nimeni nu este odihnit de cât atunci când se odih­neşte pentru totdeauna, sau nimeni nu este în singurătate, decât atunci când ese singor cu el însuşi.” Omul în repaus are vreme să cugete şi când e lăsat singur gândurile sal® curg în linişte.

Mulţimea oara râde, se imbuizeşis

prin sălile de charleston, ar tre­bui să înţeleagă că această petre­cere nebunească, opreşte cugetarea şi că localurile pline de veselie nu stimulează decât gânduri inferioare, căci şi mumiile mânate de electri­citate, ar putea dansa charlestonul.

îjC îfe

Suntem la începutul anului 1928 şi e bine să ne amintim că omul nu trebuie să-şi înceapă viaţa în pe­treceri. Nimic nu este mai solemn decât faţa unui nou născut, care pare că-şi dă seama de ceeace îl aşteaptă, in viata sa.

Fliniu scrie: „Râsul, chiar şi deo clipă, nu i se dă omului decât după a patruzecia zi, dela naşterea s,a.“

Multe mame socot că copilul râde după o săptămână. Se înşeală, de­oarece consideră unele încreţituri ala feţei, drept o formă de râs. Fie­care copil îşi petrece cele dintâi pa­truzeci de zile, într'o seriozitate de­plină. Deaceea fiecare om ar trebui să-şi petreacă patruzeci la sută din viaţa sa, în solitudine şi în cuge­tare.

Râsul îşi are şi el însemnătatea sa în viaţă. Dante, în PARADISUL său, vorbeşte despre „Zimbetul Uni­versului," Pământul pe care ne gă­sim nu este însă un paradis. Există

„liâsu l nebunilor este ca foşnetul spinilor sub călcâi.*

pe dânsui mai multă sărăcie de cât bogăţie, mai multă ignoranţă ds cât adevăruri cunoscute, mai multe griji decât bucurii.

Omul, care are valoare, nu-şi pe­trece viaţa în râs, nu-şi petrece via­ţa în dansuri nebuneşti, în plăceri, în desfătări deţarte, sau în alte pre­ocupări fără rost. Este timp ţ i pen­tru râs, este timp şi pentru plâng, în această scurtă vreme ce trăim, dar majoritatea timpului treime s? ni-o petrecem în seriositate.

Nimic nu este mai înveselitor de cât râsul inimos. Şi deşi Chester- field a scris fiului său: „Numai cei vulgari râd, pe când oamenii bine crescuţi zimbesc doar“ , noi suntem de părere că râsul are ceva sănă­tos într'însul

Dar râsul necugetat este mai mult a! tinerilor. Fericit cu adevărat e acela, care-şi poate păstra râsul pentru sfârşitul s iilor sale. Râsul iluminează spiritul şi omoară ger­menii răi, cari mănâncă trupul. Dar în viaţa modernă să exagexeaaă prea mult râsul şi importanţa lui f i mulţi ajung să-l facă repulsiv. Cât de caraghios este câd, intâlnindu-sa două femei, i/bucnesc în râs, fără nici un motiv. Şi cât de nelacolul lor par oamenii, cari râd cu hohote, când li se spun lucruri fără însem­nătate.

Oaspeţii la masă dacă nu au râs destul, gazda casei nu şi-a făcut datoria!

* *Un proverb vechiu, cunoscut a-

proape îu toae limbile, spune: „Sal caro râde mai puţin, râd» maibine.“

In toate limbile se spune că cel care râde la urmă, râde mai bine.

Gei care-şi pierd toată ziua aştep­tând mereu orele de petrecere şi de haz să nu uite că acela care nu râde prea mult şi care-şi ciselinteşte timpul, atunci când e tfsnăi, ca##* tând, la sfârşit va râde mal bine de cât foţi.

4 „REALITATEA ILU STRATA" — No. 1. — Í Martie, 1928

L A 'St. Moritz .s’au întrunit la calele favorizând pe unii coneu- ! Trenorul englezilor n’are alt gând 11 Februarie, spre a participa renti în dauna altora. • decftt să-şi observe oamenii şi să-i

la Olimpiada de iarnă spOrtsmani Bineînţeles că Suedia, Norvegia! tot dăscălească — un străin l-a In­dia toate ţările. Rezultatele n’au co- şi Finlanda au fost tarile clasificate j trebat: „How do you like tlie Piz- respuns aşteptărilor şi pronosticuri- întâi pentru că de acolo ne-au ve- Palu“ ? Cum vă place Piz-Pa!u-ul'! lor' Be vină a fost timpul care toc- nit patinele şi sky-uri. Atunci acesta ripostă, fără să se mai în ziua aceea a fost mai căi- Echipa noastră, formată la insti- uite la convorbitorul său: „I never duros decât trebuia. De asemenea tulul National do educaţie fizică, s<jw him p la y in g !", (Nu l-am văzut un vânt puternic a stricat toate cal- , deşi tânără încă s’a prezentat destul niciodată jucându-se).

Mulţimea urmărind între cerile sportive ale olimpiadei

Orice luciu trebuie să-şi aibe ro­stul, motivarea, toate trebuiesc fă­cute la timpul lor, copilăria să fie plină de râs, tinereţea să fie ve­selă, maturitatea trebuie să fie se­rioasă, iar bătrâneţea — când mun­ca s’a isprăvit şi viforul vieţii a trecut — zimbitoare.

** *„Singurătatea este tot atât de ne­

cesară imaginaţiei ,după cum socie­tatea e trebuincioasă bunei creşteri." Spune Lowell. Iar Goethe spune: „Talentul sporeşte în singurătate, iar caracterul în vălmăşaful vieţii." In vălmăşagul vieţii însă, tinerii se bucură, dansează, râd, cântă şi nu fac decât să petreacă şi astfel n’au vremo să-şi formeze caracterul. Cu atâi mai mult simţim cu toţii lipsa reculegerii şi a concentrării gânduri­lor.

Nu uita niciodată cugetarea, lec­tura şi meditarea. IN SINGURATA TE- dacă vrei ca la sfârşitul vieţii să te găseşti într’o situaţie mai bu­nă, decât acei care-şi pierd toată vremea dansând, schimonosindu-se şi petrecând fără rost.

de onorabil şi am avut eoncurnti români cari au figurat în rândul tal patrulea.

Din punctul de vede;o al revistei] noastre deosebii de interesant este descrierea însoţită de caricaturi pe j care o face desen;itorul Derso.

„In hotelul de presa St. Moritz, unde s’au adunat peste 300 de re- partri sportivi d.n toate ţările, j

s'a ridicat, drept simbol, un steag comic, având pe dânsul desenat o rată. Se pare că acest simbol a fost nenorocos căci rata voia să înnoate şi atunci au venit apele, zăpada şi Í ghiaţa s’au top it. .

St, Moritz e pentru milionari! Se pare că aceasta a fost parola, căci altfel nu ne putem închipui rostul acestor preţuri enorme! Unul dintre membrii echipei canadiene de ho- ckey, pe ghiaţă, a văzut uu măr într’o vitrină. Şi a intrat în maga­zin ca să-l cumpere. 60 de cents! (80 de lei). Nu, spuse 'acesta, pentru preţul ăsta, acasă capăt un sac mare p lin !

•♦ •

învingătoare în patinajul artistic, la jocurile olimpice, Sonja Henie,

Norvegia

Moda. Doamnele d a bea se pot deosehi de domni. Ele poartă cos­tume de d< mni cu pantaloni călcaţi pe dungă, şi pe lângă asta bocanci grei şi cache-neun potrivite cu cio­rapii groşi de lână. 'Pot atât de şic sunt şi tricourile de destul)tu 1 că­reia doamnele pontă haine de mă tasă cu desene pestriţe, iar ca în căltăminte jumătăţi de cisme sau ghete lungi de gumă. La acestea o pălărioară rotundă de feutru stă ob-

| lir. pe cap."Caricaturistul Kellen vede astfel

Olimpiada:

..Vara: Deauviile — iarna: St. Moritz! Moito: Cine n’a.re bani să rămână acasă!

t Exclusivitatea se poate însă asi­gura numai prin aceea că se cer preturi ridicate, chorente. Şi în acest sens St, Moritz este deosebit de ex

Cillis Gratstroem, Suedia, campion clusiv.olimpic în patina’ul artistic pentru Bineînţeles că oamenii au perfe •

doirni tă dreptate acolo. Prinţul Henri- 1

Echipa americană de bobsleigh, înv ingătoaro la jocurde olimpice, în timpul trecerei la curbă

I T O A l V I T I I I f a b r ic a de tocuri de s c r isI j D v r l l i 1 U J u BucureştiBdulElisabetaN‘= 57Secţiune speciali pentru reparat orice sistem de k

„REALITATEA ILU STRATA" — No. 7 . - 4 Maitie, 1928

Olandei poate şă plăliască, Rotschild tle asemenea, Contele de Alba nu­mai puţin, în acelaş fel ’directonil general al lui Royal Dutch şi lot asemenea IJritz Oper. Ceilalţi: v i rog, n’au decât să citească maxima de mai sus

De aceea se poate vedea la start J■ şi la sosire adunate capete intere- J sânte şi câtuş de puţin banale: Reemtsma din cunoscuta fabrică de \

I ţigarete, Citroen, lîennessy, care lot- j

odtă e fabricant de coniac şi amba-1 tdor francez în Elveţia, toţi oame-

Thulin Thoms face un salt cu skţ-ul de 70 m.

Norvegianul Ballangrud învingător în cursa de 5000 metri pe ghiafă parcnrşi în 8 minute 50,5 secunde

mareşalul Pau- şie şi după părerea mea modestă se potriveşte foarte bine titlului do ,,şo{ princiar".

nii Ligei Naţiunii, şi lucci di Calboli, ochiul lui Muss'j lini la Geneva.

Cel mai frumoj de bună seamă este Prinţul Nicolae al României. î Dânsul şi aghiotantul său sunt îm­brăcaţi în haine de sky albastre ca cerul, adevăraţi maiştri ai furnizori­lor Curţii Regale. Dela distanţă se poate vedea că acolo se găseşte .un prinţ de sânge. Se spune că acesta- e şi scopul acelei haine albasfre -a cerul.

Pe câtă vreme soţul princiar Heinrich aie mustaţa şi barba ro-

Umblă pe aci şi o mulţime de 3tele de cinematograf.

Stele ale ecranului se găsesc pre­tutindeni unde se adună luxul şi mişcarea. Ele formează a doua garni tură în confecţionarea „lumii man“ . Prezenţa lor este în oarecare mă­sură plasturel democratic de "are are nevoie astăzi aristocraţia de naştere, de rang şi .de avere.

I Bineînţeles că atâtea mărimi ,co-

John Grijttunshraaten (Norvegia) învingător pe trecând la sosire

Per Hedlund (Suedia) învingător în alergarea de durată pe distantă de

50 km.distanta de 18 km,

Norvegianul Sigmund Rud cham pionul in saltul cu sky

6 „REALITATEA ILU STRATA" — No. 7. — i Martie, 1828

Oam eni renumiţi la St. Moritz şi pă lăriile lo r

Antrenorul Canadienilor, care poarta pălărie rotundă spre a

fi deosebit de ceilalţi

S t Moiitz al milionarilor I * ala* ii* desohidera an Uc ia tribnna costa 1600 Ui dar. . . existau ţi looori mai iei tina

Lordul Northek renumitul Santos Dumond avia- Lord Seabrocke vrea sa skeletonist, ca un cava- torul cu şapca fie luat drept samoez

Ier din Evul Mediu basca

lorează" frumos zăpada: o tnabi- Í rea BlisaJjctei Beigner cea mare, in lează în mod evident. Am şi adus ' zăpadă. Din nenorocire în odua. în camera mea un negativ ăcut 5n mea s’a topit — ! această materie plastică prin cade

Doctor Diem, conducăto­rul grupului german poar­

tă şapcă de sky

Santos Dumond, primul sburator in Europa, şi-a rupt braţul — bine­

înţeles in sporturile de iarnă

Prinful Nicolae al României cu ski-urile, la St. Moritz

Soţul princiar Heinrich al Olandei Baronul James Rotschild, cunos joacă Knrling cu multă pasiune cutul bancher este un patineur

neobosit

„REALITATEA ILU STR ATĂ" — No. 7 — 4 Martie 1928. 7

(15) J . H. R o s n y

Roman din timpurile preistorice tradus de N. C.

P A R T E A I I .

C A P I T O L U L VI.

In cântarea lai 6awAlergării multă vreme, când pe

pamâmtiui răsunător, când prim mlaştină sau prin ierburile şue- ratoare, când prin mărăcimişuri sau turbării, când urcând coaste când oabomînd cu toată iuţeala. Cu mult înainte ca soarele sa ajungă in mijlocul cerului, dânşii câştigaseră o înaintare de şase mii (te coti. Adesea nădăjduiau că duş­manul va înceta, urmărirea, dar când ajungeau pe cuhne, vedeau mereu haita (îndârjită a Mâncăto­rilor de Oameni.

Dar Gaw silăbi. Rama sa. nai în­cetase să, picure sânge. Uneori nu era decât, un firişor subţire: se părea că ori cât de mare goana, rana, s’a încihis; dar mai apoi, după cât« o sforţare mai ma,re, sau vr'un pas greşit în v r ’un hop, lic­hidul roşu începea să ţilşmiască. întâlnind în cale plopi tineri, Naoh alcătui un gomotoc de frunze; dar rana, sub oblojialâ continiua să sângereze; încetul cu încetei, iuţe­ala lui Giaw sa micşoră, ea se făcu egală apoi mai mică decât aceea a Kzamunilor. De fiecare dată atcum când fugarii priviau îndărăt, vede­au că înaintaşii Kzammilor câş­tigau teren. Şi fiiul Leopardului, se gândia plin de mânie, că dacă Gaw mu se va, întări, vor fi ajunşi mai înainte ca ei să poată sosi la turcna Mamuţilor. Dar Gaw nu prindea puteri; întâlnire o colină, pe «are el o sui ou multă- greutate; iar in vârf, ou picioarele tremură­toare. cu faţa de culoarea cenuşie, cu inima sfârşiă, e l şovăi. Şi Naoh totorcându-şi) ochii către ceata sălbatică, oare începea să suie coasta, văziu cât de mult depăr­tarea ise scurtase.

— Dacă Gaw niu mai poate să alerge, spuse dânsul cu voce aspră, Mâncătorii de Oameni ne vor ajunge mai înainte de a sosi în fata Fluviului.

— Ochii lui Gaw s’au întunecat, urechile sate ţiiuiesc ea greerii! muirmiură tânărul războinic. Fiul Leopardului să-şi continue singur fuga, Gaw vrea să moară pentru Foc şi pentru Voivodul său.

— Gaw nai va muri încă!Şi înitorcându-se către Kzammi,

Naoh scoase um strigăt puternic de războiu, apoi luând pe Gaw în spinare, reluă goana. L a înce­put indrăsneala Ini mare şi mniişeihiulatuia sa puternică îi in- găudiră să-şi păst:eze distanţa. Pe pâmăntul povâm lt saria, dus de greutatea lui. P icioaiele sale, m lă­dios© ca ramurile de frasin, puteau să .susţină această prăvălire ne­curmată. In josul calinei însă, răsuifllarea i se iuţi, piiciorele i se 'ingreuiară. Fără de rama care-1 airdea încă in adânc, fară lovitura de măciucă în cap, care-i făceau urechile să-i ţiuie, air fi putut, chiar du Gaw în spinare, să între­acă pe Mâncătorii de Oameni, cei cu picioarele senate şi obosiţi de cursa lungă. Dar el îşi întrecu se forţele; nici um animal pe întreaga câmpie, sau printre ierburi, n’ar fi putut duice o povară atât de grea şi atât de obositoare. . . Acum, mefinicetat distanţa care-1 despărţia de Kzfimimi descreştea. Auziia paşii lor sgâriind pământul şi sărind; ,în fiecare clipă ştia ou cât, se apropiau: se găsiau la 500 de coti, apoi la 400, apoi la 200. Atunci, fiul Leopardailui puse pe Gaw jos pe pământ, şi coi ochii rătăciţi, avu o ultimă şovăire.

— Gaw, Fiul Saigei, spuise dân­sul în cele din unnia, Naoh nu te mai poate duce dinaintea mâncă­torilor de oameni!

Gaw se ridicase. Dânsul spuse:— Naoh treibiuie sa. pairăsiască pe

Gaw şi să salveze Focul.Ameţit cum ea a, căci, cu toata

sm.ucitura, dânsiul dormise pe u- mărul Voivodului, se scutură -n- tdmse l>raţele şi Kzaimmii, ajunşi la 60 de coţi, ridicau suliţele spre a începe lupta. Naoh, hotărît să nu fugă decât în ultima clipă, le stătu împotrivă. Cele dintâi pro- eotile sbâmiairă; Aruncate de prea departe, cele mai multe cădeau la pământ, fară să ajungă până la Ulhamrii; una singură, atingând pe Gaw la pilcior, îi făcu o rauă to t atât de uşoară ca şi un ghimpe i

ie m-ăcieş. Răs; ::uzâml. Naoh atinse pe cel mai piopiat dintre Mâncătorii de oameni; apoi, stră- p i.*e pântecele unui luptător care înainta, ou salturi repezi. Această

| ispravă îndoită, p. oduse t arh orare p intre vrăjmaşii înaintaşi. Scoa- sera răcnete înspăimântătoare, apoi se opriră spre a aştepta întăriri.

Acest, răgaz fu prielnic Ulham- îilo t. înţepătură părea că a redeş­teptat pe Gaw. C u o mână încă slabă, apucase o ţeapă şi o ro ti» deasupra capului aşteptând ca duşmanii să fie la o depărtare pot­rivită. Naoh, văzând acest gest, întreba:

— Gaw a recâşigat puteri? Să fugă atunci. . . Naoh va întârzia urmărirea. . .

Tânărul luptător şovăia, dai' Voivodul spuse iar cu o voce po­runcitoare:

— Pleacă!Gaw începu sa fugă, .cu paşi la

inceput greoi şi şovăitori, dar mai apoi to t mai puternicii Naoh se dădea îndărăt, domol şi înfri­coşător, ţinând în fiecare mână cit* ' o l.ui.e. aşa inc it Kza.iwr.il şovăiau. In cele din urmii condu­cătorul lor hotări atacul. Suliţele şuierau, oamenii săriră. Naoh mai cpri în poama 'loc doi războinici şi câştigă teren.

Apoi urmărirea reîncepu. Gaw, uneori îşi regăsia puterile, uneori tamcezia, cu muşchii muiaţi eu suflarea aspră. Naoh îl târa, de mână. Cu toate acestea Kzammii se ţineau mereu de ei. I i urmăriau într’o goană. înteţită, fără grabă, încirezători în rezistenţa lor. Iar Naoh nu-şi mai putea daice tova­răşul. Oboseala mare şi frigurile îi făcea nana mai apăsătoare; capul său era. plin de zumzet; şi pe deasupra îşi mai şi sdrelise piciorul de o peatră.

— Gaw trebuie să m oaiă! Repeta mereu tânărul războinic . Naoh va spune că s’a luptat cum tre­buie.

întunecat, Voivodul nu răspun­dea. Asculta paşii duşmanilor. Din nou aceştia ajunseră la două sute de coţi, apoi la o sută, în timp ce fugarii uneau o colină. Atunci Fiul Leopardului, strângându-şi toată energia, menţinu de pararea, până în vârful ridieătu; ii. Şi acolo, arun­când o privire către apus, cu pieptul palpitând şi de-nădejde, »1 strigă:

— Fluviul cel Mare . . . Mamuţii!

Apa cea întinsă era acolo, ogilitndindu-se printre plopi, sadei, frasini şi arini; tur­ma era şi ea acolo, la patru mii de coţi, păscând rădâ- cinele şi copacii tineri. Naoh se prăvăli, târfmd după sine pe Gaw, intr’un avânt, care-i făcură să câştige peste o sută de coţi. Era ultima sforţare. Pierdură această silabă înaintare, căci. Kzaimmii scoaseră strigătele lor de răz bo iu . . .

Gând două mii coţi separau pe Naoh şi pe Gaw de vârful m ov ile i Kzammii erau destul de paroape ca să poată .să-i atingă ou suliţa. îş i păstrau pasul lor egal şi scurt, cu atât mai siguri de a ajunge pe Ulisamriif, dacăni vo r împinge lîn turma de mamuţi. E i ştiau că aceştia, cu toată nepăsarea lor paşnică, nu îndurau nici o prezenţă străină; aşa dar ii vo r strivi pe fugari.

Totuş urmăritorii aveau grije să se ,apropie; se a.uzia acum-suflarea lor, şi mai erau o mie coţi de străbătut! . . . Atunci, Naoh scoase un geamăt lung şi se văzu unom eşond din pădaiirea de platani; apoi unul dintre animalele uriaşe îşi ridi­că trompa, sbierând strident. El se repezi, urmat de alţi trei, drept către Fiul Leopardului. Kzammii, zăpăciţi şi mulţumiţi, se opriră: era destui să aştepte retragerea. Ulhaimrilor, să-i înconjoare şi să-i nimicească.

Intre 'acestea Naoh continuă să alerge cam vre-o sută de coţi, apoi, întorcând către K zainmi faţa lui trasă de oboseală şi ochii săi stră­lucitori:

— Ulhamrii au făcut alianţă cu mamuţii. Naoh -îşi bate joc de Mâncătorii de Oameni.

Pe când voirbia, Mamuţii so­siră; spre mirarea nesfârşită a Kzammilor, cel mai mare îşi puse trompa pe umărul Ulhamrullui. Ia® Naoh continuă:

—Naoh a luat. ‘Focul. A doborît pat ru războinici în tabară; a dobo- îflt a lţi .patru în timpul urmăririi...

Kzammii răspunseră primtr’un uifet de furie, dar fiindcă Mamuţii înaintau înică, se dădură înapoi în graibă, căci, ca şi Ulîhamirilor, nai le trecuse prin minte că omul ar putea lupta cu aceste oarde năprasnice.

(Urmarea în numărul v iitor)

H A Z U R I

LOGIC

Domnul profesor îşi face siesta, după munca obositoare dinaintea

j amiezii. Copilul lui de 6 ani il tul­bură: „Spune-mi tată din ce pri-

I cină a murit Marea Moartă?"„Nn ştiu băiete." Cinci minute

j pauză. — „Tăticule, spune-mi unde pleacă toate visele, când te de­ştepţi?"

„Nn ştiu copilule."„Figură dezamăgită din partea

băietului şi o scurtă tăcere...„Tată, dece peştii au aşa mulţi

solzi?"„Nu mă întreba aşa de multe,

îti spun că nn ştiu."„Ei, tăticnle, cine te-a făcut pe

tine profesor?"

8 „REALITATEA ILU STRATĂ" — No. 7 . - 4 Martie, 1928.

Dib DooD la lucruM'YRY Langdon, fica unui milio­

nar din Chicago, eşia din baie. S’a acoperit repede cu halatul japonez, cusut din mătase, şi a apăsat pe butonul soneriei.

A aşteptat, dar n’a venit nimeni. „Ce înseamnă asta?“ — se în­

trebă Mary Langdon. „A ltă dată când sunam năvăliau în catnera de bae toate cameristele, cu ploconeli până la pământ, şi acum nimeni!"

Mary şi-a băgat picioruşele roz în pantofiori şi a eşit din bae. O tă­cere de moarte domnia în tot pala­tul. Nici o umbră, nici o şoaptă

Enervată, şi chiar speriată, Mary

— Vă rog să-mi spuneţi cine sunteji?

Tânărul, îmbrăcat cât se poate de corect, cu o înfăţişare din care ra­dia energia, s’a ridicat în fata tine­rei fete şi înclinând capul, spuse:

—- Sunt Mike Brown.— Detectivul? întrebă Mary sur-

surprinsă.— Chiar el, — răspunse zâmbind

tânărul.-r* Şi ce prilej, vă aduce la noi?— Vreau să v; apăr. Sunteţi în

pericol.— Din partea cui?— AU auzit vr'odată domnişoară,

S'a acoperit cu ‘ halatul japonez şi a apăsa'; ne butonul soneriei

se gândia ce poate să însemne aceasta.

A intrat în dormitor: nici aici nu era ţipenie de om.

In sfârşit,' în salon, tolănit într’un fotoliu a observat că se afla un domn străin, care pufăia-, foarte li­niştit, dintr’o lulea.

Mary a dat să se apropie de străin, dar amintindu-şi că, in afară de halatul de baie, nu mai are nici o haină pe dânsa, s’a re­tras grăbită înapoi:

■— „îmbrăcaţi-vă vă rog repede, şi reîntoarceţi-vă a ic i!" \ ' spus domnul cel străin.

Mary a răspuns cu oarecare in­dignare în voce: ■

—- „Nu vi se pare că sunteţi prea tndrăsneţ?"

—- Să lăsăm deoparte excesul de politeţe — a răspuns tânărul — căci e vorba de lucruri de mare im­portantă. In propriul dumilale in­teres, te rog să-mi asculţi sfatu­rile!

— Sfaturile ? . . .Mary, neobişnuită *cu asemenea

apostrofări, se îndreaptă brusc spre străin şi cu tonul cel mai energic îl înfruntă cu vorbele:

de B ig. Boob.?—• Da, răspunse Mary pălind'uşor.

E vorba de acel mulatru barbar, ;:are terorizează întregul Chicago?

— Da . domnişoară, vreau ....să vă apăr împotriva acestui sălbatic ră­pitor de femei. Regele negustorilor d<; carne ■ vie, vă urmăreşte.

— D > unde .ştiţi :i e:is;a? întrebă Mary, tot mai îngi o;ită.

- Priviţi in jur: Hi" ISoob a şliut să înşele părinţii Dv . şi sttb pre­textul unei întâlniii cu un vechi prieten, să-i îndepfi:•>;'<* de' acasă. A falsificat apoi o scrisoare, ca fă­cută în numele tată’u L dumiţale, or­donând personalului de serviciu, să se prezint la vizita medicală. Au plecat toţi. Dumneaic ai rămas sin­gură în baie. Aşa este?

— Adevărat!.— Aţi sunat zadarnic?—- Da, dar de unde ştiţi toate

acestea?

— Datorită numai întâmplării: ;:m urmărit nişte străini, ani auzit câteva cuvinte /şoptite în limbagiul lor, şi am înţeles totul. Acum sun­teţi în apărarea mea, îmi convine chiar faptul că lipsesc loţi de acasă.

— De ce aceasta?i— Pentrucă sunt sigur că Big

Bpob, va veni după dumneata.— Şi ce trebuie să fac?—-'îmbrăcaţi-vă şi lăsaţi-vă fu­

rată. Să nu aveţi nici o teamă. Voiu fi mereu în apropierea Dv. Nu vi se va întâmpla nimic

— Totuş mi-e frică— Fiţi curajoasă! Astfel îmi daţi

şi mie o mână de ajutor. Nu e de­stul să prind pe Big Boob singur. Vreau să descopăr banda lui în­treagă. Dacă îmi daţi o mână de ajutor, slujiţi un interes general.

N ’au aşteptat multă vreme, ca Big să sosiască. In puţine minute fata era legată şi culcată, în automobilul care aştepta la poartă.

Dar Big Boob nici nu visa că marele detectiv Mike Brown era pe urmele sale.

Mary s’a trezit într’o cameră mică şi simplu mobilată. Pe cândo deslega, Big Boob i-a făcut un complimet, relativ la framuseţea şi cuminţenia ei.

— „Sunt Big Boob! Te bucuri?Mary, cu buzele împietrite de

spaimă, tăcea, tăcerea morţii. Far­sa lui Big Boob care se dase drept, detectivul Brown, izbutise perfect. Desigur că nimeni nu s’ar fi aştep­tat la atâta îndrăsneală, din partea unui om.Big Boob spuse:

— îm i placi, mai mult decât ori­care ală femeie. Eşti frumoasă, şi u’am să te vând. Te voiu duce în­tr’un bar să dansăm . . . vom bea împreună câteva pahare, şi apoi ne vom înapoia acasă. Te iubesc, şi te voiu păstra. . . "

Mary îl privia cu ochii plini de groază. Dar mulatrul, aţintindu-şi asupra ei privirea plină de .foc, îi înfrânse voinţa. Mary fu cuprinsă de un somn. greu. . . Nu mai avéa nicio putere . . . Big Boob hipnotizase pe tânăra fată.

* * *

El nu hipnotizase însă şi pe tâ­nărul, care urmăria.toată manevra lui Big Boob.

Din întâmplare — întâmplările

distanţă a urmărit întreaga scenă.S’a luat după automobil şi a ajuns

astfel până la etajul al II-lea al casei, unde se refugiase Big Boob. In faţa uşii de fier, îndărătul că­reia acesta dispăruse, a aşteptat :âtva timp şi apoi, cu o unealtă mică. — un passe-par-tout — a descuiat uşa.

A dat de un antreu, sărăcăcios mobilat, şi s’a ascuns aci într’un unghier întunecos, de unde a auzit toată convorbirea, urmată între fată şi barbarul mulatru.

După o pauză scurtă, glasul mu­latrului, care poruncia nenorocitei hipnotizate, se auzi din nou:

—■ Asciiltă-mă! Iţi vei aşeza pă­rul şi hainele şi vei veni cu mine, prelăcându-te că mă iubeşti! A i în­ţeles?!

Un glas, ca din vis, răspunse un „da" tremurător.

* * *

In Western Muzic Hali, din Chi­cago era veselie mare. îndeosebi s’au remarcat un mulatru puternic şi partenera sa, o fată tânără, pa­lidă, dar nespus de frumoasă: dan­sau împreună.

Nu peste mult timp, un domn în smoking a sărit ca un tigru asupra mulatrului. A urmat o luptă aprigă între ei. Femeea a căzut leşinată la pământ.

** *

Sfârşitul ?Domnul în smoking era Mike

Brown, mulatrul Big Boob, iar tâ­năra fată era Mary Langdon, pe care banditul, în stare de hipnoză,o dusese la dans.

Avea nevoie să danse-ze cu ea, in faţa lumii, pentru ca astfel, groaz­nicul comerciant fie carne vie, să poată face reclamă marfei sale Big Boob nu iubia decât banii şi în­ţelegea să facă o afacere bună din prada sa.

Mulatrul n’.a putut fi arestat. Cuo putere herculeană a dat la o par­te pe to(i agen(ii câţi i-se puseră în cale şi. eşind din local, a reuşit să se piardă ,în întunericul nopţii.

Tovarăşii săi au căzut' cu toţii în

Un domn în smoking a sărit asupra mulatrului

vieţii sunt atât de capricioase — Big Bobb dacă minţise dându-se drept detectivul Mike Brown, spu­sese, fără să ştie, un adevăr: marele detectiv american. îl urmăria cu adevărat.

Mike Brown —- îfl plimbare — trecuse prin faţa > palatului, în care locuia Miss Mary Langdon, când văzuse, oprindu-se aci, automobilul lui Boob. S’a oprit şi dânsul şi dela

gliiarele politiei şi au fost duşi, în cătuşe, la închisoare.

Câteva zile mai târziu însă, mu­latrul s’a prezentat poliţiei. Nu avea cu - cine să-şi reînceapă afacerile. Tovarăşii., săi erau arestaţi şi fără d-e bani dânsul nu putea trăi.

Astfel Chicago a scăpat de cea mai periculoasă bandă de negustori de fete, care vreme îndelungată i terorizat populaţia din acel ţinut.

„REALITATEA ILU STR ATA" — No. 7 . - 4 Martie, 19H8.

N e nPe pălăria mea de paie S’a rătăcit un biet gândac,Ce sta încremenit la soare, Sclipind în raze ca un ac . . .

„Să ştii că lighioana asta E-aducătoare de noroc!" — îmi zise un amic, pe careII cred de-atuncia „prooroc" . . .

Pustietatei.

In odăiţa mea săracăStau singur eu şi-mi deapăn gândul.Afară-i negură şi plouă —E toamnă — rece suflă vântul.

II.

Şi nu ştiu cum se lasă’n suflet0 dureroasă duioşie,Un dor de vremile frumoase Ce veşnic n’or să mai revie.

III.

Cum cade frunza de pe ramuri Şi trişti rămân copacii goi,Când ni se duce tinereţea Iot astfel rămânem şi noii

IV.

Şi când privim în urma noastră Atâţia ani de zile stinşi, —Ne pomenim cu ochii’n lacrimi,De triste ’nfiorări cuprinşi.

V.

Nn plângem vremea, dar ne doare Că vremea-ceea s’a trecut Şi n’am luat seama, că viata Avea pe-atunci un scurs plăcut.

ÎNCERCĂRI LITERARE

o r o cMă’ntind s’o iau, ea dă din aripi Şi saltă ’n câmpul parfumat. . . Avui şi eu noroc odată,Dar când să-l prind a şi sburat. . .

Neculai Gh. Mihăescu Râmnic

*) Din volumul de versuri ..Lică- riri“ , ce va apare în primăvară.

VI.

Azi când ne ştiam atât de-aproape Do cripta recelui mormânt,Zadarnic mâinile ne frângem — Gă-i stins al inimii avânt.

VII.

O floare care nu-şi desvoltă Potirul ei în primăvară,In urmă-i do prisos să’ncerce.Căci frigul iernei o doboară.

VIII.

Aşa pieriră câte unul,Frumoşii ani ai vieţii mele,Cu ochii prinşi de’ntunecare,Cu mintea rătăcită’n stele.

IX.

Trăind, m’am chinuit. Aievea Vieţii nu-i găsiam un rost — Chimera m’a atras şi veşnic In căutarea ei am fost!

X.

Azi înţeleg deşertăciunea,Dar e târziu — Şi-i trist să ştiu Că viata-mi fu o slabă punte Din leagăn până la s ic r iu !...

Paul Lişteveanu Cristian Craiova

0 serbare japoneză Sn timp de ploaie, într’un parc public din Tokio. C privelişte pitorească înfăţişează multele umbrele de hârtie, care se prezintă ca nişte ciuperci fantastice

Perechea dansatoare Karinska şi Rilher la scala din Berlin, dansul

morţii

'/.a2

Vară în timpul iernii: pe câtă vreme în Europa Centrală şi Orien­tală bântuie gerul aspru al iernii, pe strandul din Madeira (o insulă portugheză la vr’o 700 de km. de coasta Marocului), lumea iac i cu'ă de soare. Madeira e o insulă mică de 55 de kilometri lungime şţ 24 kilometri lăţime cu munţi cari ating înălţimea dci Í20C do metri. Locul e frecventat mai ales de oamenii bogaţi,

r c r ix c ă viaţa e foarte scumpă aci

Gea mai nouă senzaţie în Egipt: cursele cu cămile. Acestea se fac exact ca şi cele europene de cai

10 „REALITATEA ILU STR ATA" — No. 7 — 4 Martie 1928.

Epopee din codrii seculari ai

SiamuluL

Regisor: Căpitan Meriam C. Cooper.

Fotograf: Ernest B. Schoedsack.

Nici un nume de artist, nici o stea a ecranului nu figurează pe afişul sau în titlul care anunţă această operă cinematografică. Pen­tru că de fapt filmul „Chang“ nu este o exhibiţie de temperamente ameţitoare ale inimoaselor şi fer­mecătoarelor dive şi nici ale ulti­melor toalete artistice. Nu exista în acest film un erou sfâşietor de inimi, nioi un ideal al fetelor de [ pension.

Căpitan Meriam Cooper e cunos- ! cut în lumea cinematografică de I vre-o zece ani. Ceilalt e un ameri- j can, care dupăce a fost m arinar,! capitan de aviaţie, şi a participat în mod efectiv la diferite războaie, s’a apucat de film acuma pentru prima dată.

Şi totuş cei doui au creat filmul ; înţelegerii şi curajului omenesc, fii- j mul care are drept eroi principali pe indigenul Kru din tribul Lao, trib care trăieşte în veşnică luptă cu fiarele, în pădurile sălbatice ale Siamului.

Timpul pentru pregătirea fotogra­fiilor a ţinut un an şi jumătate.

Noi, când admirăm minunile din i acest film, nu vedem şi pe regisor, | gata cu arma la ochi, spre a ucide j tigrul dac’ar vrea să se repeadă 1 asupra eroinei. Se înţelege însă că, atunci când a fost făcut, oamenii | aveau nevoie de judecată rece şi de mână sigură, pentru că în orice moment să poată veni tn ajutor. Neglijenta unei singure clipe ar fi însemnat moartea amândorora.

Turmele de elefanţi sălbătici au fost filmate de Schoedsack dela di­stanţa de 25 de metri. In clipa ur­mătoare el trebuia să sară cu apa­ratul său într'o adâncime, unde aşe­zând deacurmezişul câteva scânduri să lucreze mai departe.

Au fost ameninţaţi, cei doui în- drăsneti, nu numai de animalele sălbatice dar şi de toate celelalte pericole ale naturii care iyi voiau sa-şi desvăluie secretele: climatul tropical, căldură, apa rea la gust, înţepăturile ţânţarilor cari produc friguri şi toate celelalte flageluri.

Şapte oameni din echipă au mu­rit de holeră.

Cea mai mare piedecă pe care au întâlnit-o însă, regisorul şi einema- tografistul, a fost bănuiala şi pro­stia oamenilor. La început indigenii fugiau înspăimântaţi de taina m i­sticei .maşini. După sforţări de câ­teva luni, s'au putut împrieteni cu ea. Apoi ei au devenit candidaţi se­rioşi ai artei mute: maliabili, lip

S c fn ă «lin f i lm u l „ C I i h i i î î “Bivolul asiatic, cel mai util an im al d o m e - l i r al S ,<

siţi de ambiţii vane şi ascultători. Şi-au jucat rolurile după cum li-s’a cerut, au plâns, au râs, după ne­voie.

Membrii tribului Lao sunt u lti­mii urmaşi ai unei culturi din a- ceasta regiune, unde Înaintea lui Cooper şi Schoedsack n ’au mai um­blat oameni albi. Câteva familii in­teligente, blfinde şi prietenoase.

Yriaţa lor e o luptă continuă cu săl­băticiunile. Pentru fiecare pas de pământ şi pentru fiecare bucată de pâine trebuie să se ostenească mult. Intre ei există o solidaritate foarte mare: dacă cineva e lipsit de mij­loace şi nu poate nici munci, ii sar cu toţi într’ajutor şi îi procură lot ce e de nevoie. In această re­giune nu s’au întâmplat nici omo-

Scenă din filmul „Chang“Interiorul casei din pădurea unde locueşte Km

„REALITATEA ILU STR ATĂ" — No. 7 — 4 Martie 1928. 11

Plătim 100,000 de Lei în schimb la 1200 Leifă r ă exam inare m edicală, ori cui. până la etatea (Ie85 ani, care s« înscrie la

Instituţia noastră:

„ A M E R I C A “Prima Soc. de Asigurai e şi Kaucă

T U R D A 'Piaţa Marc No. 29

f i r ă b ţ i cu ii ţii a vă inse. ie

Primim agenţi destoini i.

Căutăm agenţi în toată ţara ou provision mai o.

ruri şi nici furtun. Groaza locu ito­rilor e tigrul sălbatic şi de teama lui îşi fac casele deasupra unor pari înalţi, apărăndu-şi animalele de casă împotriva sălbătăciunii.

prin garduri puternice. Cu toate şi aproape nu există familie în oareacestea sunt mulţi acei cari cad vie- să nu lipsească câte unul sau douitimă tigrilor. Timp de un an de zile, membrii, mâncaţi de tigri, dintr’o sută de locuitori cel puţin Tovarăşi credincioşi ai omului,douăzeci sunt jertfa acestor bestii in aceste părţi sunt bivolii, caprele

Scenă din filmul „Chang“ După rularea scenei, fiara devenind agresivă a fost ucisă

şi maimuţele. Acestea din urmă sunt pentru negrii, ceeace sunt câinii pentru albi. Curios e faptul ca elefantul îmblânzit devine un adevărat renegat. De unde atâta vreme cât trăieşte în turmă, în m ij­locul pădurilor seculare, consideră pe om ca cel mai periculos rival al său, de îndată ce e îmblânzit, el se îndreaptă împotriva tovarăşilor săi sălbatici şi ajută la domestici­rea lor. In povestea filmului s » arată acest lucru.

Dacă locuitorii acestor păduri gă­sesc vre-un pui de elefant şi-I duc acasă, părinţii, elefanţii bătrâni, nu se pot împăca cu pierderea copilu­lui. Ei merg după el şi dacă-1 găsesc îl eliberează. In lăzbunarea lor di­strug şi casa celui ce le-a furat co­pilul, aşa încât locuitorii sunt ne-

' voiţi să se refugieze şi să-şi caute | adăpost în alte sate. Adesea se în- j tâmplă ca o turmă întreagă să sei abată asupra vre-unui cătun şi să-l

distrugă complet. Changul este stri­gătul de triumf al elefanţilor birui­tori. El răsună în văzduh, înghe­ţând sângele în bieţii locuitori ai

I acestor meleaguri.

I Puterea naturii învinge pe omul slab. Dar Kru-ul, jefuit de averea sa, o ia iar dela capăt, îşi recon­struieşte adăpostul. Şi această muncă o face încontinu, în mod stăruitor, fără să obosiască, ca şi înaintaşii lor.

Şi în cele din urmă omul iese învingător şi îşi înhamă la jug, pu­terea oarbă.

Un exemplar al filmului Chang s'a păstrat în muzeul Britanic din Londra, la secţia istoriei, spre a rămânea dovadă, pentru generaţiile viitoare, de curajul şi îndrăsniala omului din timpurile noastre.

In toate oraşele din lume, unde s’a rulat acest film până azi, spec­tatorii au rămns într’un adevărat extas. Mii de oameni s’au îmbulzit în faţa pânzei şi în special şcoa- lele, pentru ©a şi copii să înţeleagă demnitatea omului

Scenă din filmul „Cliang“ Puiul de elefant domesticit

12 „REALITATEA ILU STRATĂ" — No. 7 . - 4 Martie, 1928.

Ş C O A L A V E B I S I

Şc Janezâ j:entru fete tinere: ora de gospodărie. Şcoala modernă americană pentru surdo-muti.

Studiul radiofonic pentru tineret.

C ÂŢI dintre cititorii noştri ştiu ! zi de primăvară, sau de toamnă, pe că există vre-o 12 chipuri, spre ; la orele 5 ?

a face un nod, fiecare în altfel ş i ! Câţi dintre cititorii noştrii ştiu să potrivit cazurilor speciale? Aceste: prevadă timpul, ştiu dacă e nevoe noduri, trebuiesc să fie făcute ast- sau nu de umbrelji, dacă se pot duce fel încât să tină tot atât de strâns | în haine albe la plimbare vara, sau ca şi nodul gordian şi cu toate ace- dacă riscă să fie prinşi de furtună? stea să poată fi uşor desfăcute, ch iar} Câţi dintre aceeaşi cititori ştiu să de un copil, fără sabia lui Uexan-: se orienteze pe o şosea, unde n’au dru cel Mare. : mai fost niciodată, într'un oraş pe

Câţi dintre cititorii noştri nu s e ; care-1 vizitează pentru prima oară, găsesc adesea zăpăciţi, când în mij- într’o localitate necunoscută, locul circulaţiei animate, la încruci- In sfârşit, câţi dintre cititori ştiu şarea bulevardului Academiei cu să-şi vină singuri într’ajutor, atunci Calea Victoriei, sunt nevoiţi să trea-! clnd e nevoie, să facă în grabă foc,! •ă de pe un trotuar pe cellalt, într’o i când nu au toate la îndemână, să

Oră de muzică cu armonica do gură

dea ajijtor în caz de accident — fără Tn America, şi în urmă în Germa-j să fie medicul de faţă — să se do- nia. — s’au înfiinţat şcoli speciale,inirească în fat;1 unei maşini, sau unde copiii să înveţe lucrurile prac-

i unuia dintre multele aparate, pro- tice, de care au nevoie în viată,duse de ştiinţa modernă? In aceste şcoli există secţiuni, unde

„K2ALITATEA ILU STR ATĂ" — No. 7. — 4 Martie, > :C .

copiii învaţă să gătiasci, i'ă alea- j -coboare din tramvae şi trenuri, etc: luiască mese substanţiale şi econo- j Există secţiuni pentru rneteorolo- mice şi să cunoască valoarea nutri-1 gie — insistăm din nou, numai din tivă a fiecărui aliment. I punct de vedere practic există

In alte secţiuni copiii se obişnu- j •• •ţiutii pentru radio şi mecanică,

Principesa moştenitoare a Belgiei fericită ca mamă. Prinţesa Astrid de Suedia soţia prinţului moştenitor belgian, conduce sin­gură, însoţită de doică, căruciorul copilului ei, prin stradele ora­

şului Bruxelles

Comunicaţiile ca studiu: ora de stu­diu postai, cântărirea scrisorilor pentru Irancarea iustă şi exerciţiu

la telefon.

Copiii învaţă prevederea timpului.

! Un boxeur care devine aviator. Unu! dintre cei mai reputaţi boxeuri

i americani, în greutate mijlocie, Itribling, s'a angajat în aviaţia

americana

O ultimă fotografie a Lordului As-

-uith şi Oxford care a murit săptă­

mâna trecută la Londra

Solicitaţi de numeroşi părinţi, am amân ut alegerea celor ma frumişi copii pentru d 'ta de 8 Aprilie. — până la acea dată

mai primim *pre publicare fotografii ale. concuren ilor

încercare de salvare neutru o even- iuaTă viitoare catastrofă de subma­rin. In America se fac încercări nu­meroase pentru ca într’o eventuală cufundare a submarinelor să se

noată da ajutoarele jieceiare. Se lu­crează cu uit tanc triaş în caia se coboară scafandrieri rână pe fundul nării. La acel tans se găsesc Tegate tuburi lungi prir. circ se trimite aer

şi alibiért o

Glriar exercitând o profesiune băr­

bătească, iemee?. vrea să fie fru-

iicasă! Aceasta e părerea celor două

r.uto do şofeuze (conducătoare de

automobil) din Chicago, cea mai

nouă senzaţie a oraşului american.

Acestea nu numai că sunt mai pre-

oauto decâ'; colegii -bărbaţi, dar dat

iind concurenţa, ri? cârd femeile

unt la voian, şi V.Thaţii nţriilă cu

c a i ir.ulîă ^rîiu..p:in Chicago

Tinerii învaţă principiile technice şi fizicale ale sborulni

iese cu negoţul, învaţă .comerţul, atâta cât are nevoie să ştie fiecare, In viaţa de toate zilele. Acestea nu în mod teoretic, ci practic, cumpă rând ei singuri, vânzfmd, ţinând so­coteli, pentru trebuinţele şcoalei.

In secţia de comunicaţii, copiii 'în­vaţă în mod 'practic, să expedieze scriseri, să vorbiască la telefon, să umhle în mijlocul agloţne 1 ţilor mari, să se orienteze, să se urce şi să se I

pentru medicina uzuală, pentru croi­toria de casă, etc.. etc.

Copiii urmează toate aceste secţi- | uni practice, paralel c.u s 'u liile ieo- 1 retice "pe care le fac, în şcoalele [ obişnuite.

Cât de necesar ar li să se ,intrq- ducă.şi la noi, alături de şcoala pri- î ară sau liceu, secţiuni de acestea 1 ■ „şcoală pentru viaţă.“

Oră de comunicaţie într’o şcoală din Berlin.

14 „REALITATEA ILU STRATĂ" — No. 7 — 4 Martie 1928.

Llogd George ziaristColegul meu L. G. câştigă 18,350 de lire sterline anual

In călătoria sa spre America, Lloyd George a făcut un popas în insula Madeira. Fotografia noastră îl reprezintă aci împreună cu familia

N UMAI atunci îşi poate da sea­ma cineva cât de strălucită este

cariera da gazetar, când stă de vorbă cu un coleg atât de admira­bil, cum este L. G.

Lloyd George, pe oare chiar zia­riştii englezi îl numesc în mod cu totul familiar: colegul L. G., spu­nea unui gazetar din Lisabonna că nimic nu l-a mulţumit pe lumea aceasta, ca ziaristica. Şi nu e vorba numai de mulţumirea sufletească, pe care o are autorul articolelor reproduse în toată presa mondială. L. G. făcându-şi bilanţul pe ulti­mii patru ani, arată că, în acest timp, a câştigat mai mult, decât tot ce câştigase în viata sa trecută, într’o activitate de 16 ani. In me­diu, într’un an de zile, în acest ultim timp, venitul său a fost de 18350 lire sterline (peste 10 m i­lioane lei).

Intr’adevăr e de copătimit colegul L. G., caire 16 ani de zile şi i-a prăpădit într’o carieră, care nu i-a produs nici atât cât poate avea astăzi în patru. Cum de nu i-a ve­nit în minte mai curând că, în el, există talent de gazetar şi dece nu s’a apucat să scrie imediat arti­cole?

L. G. întreaga sa tinereţe a stat departe de aceasta activitate şi n’a apucat condeiul în mână, decât după ce a împlinit 60 de ani. Dacă ar fi îmbrăţişat cariera de ziarist

cu 36 ani mai înainte, el ar avea astăzi o avere fantastică. Dar Lloyd George şi-a greşit cariera, el nu-şi cunoştea aptitudinile, s’a făcut avo­cat şi s ’a străduit să intre în Par­lamentul englez.

In special e păcat de cei 16 ani din ui mă, cari nu i-au produs nici o satisacţie morală şi nu i-au adus nici un venit material atât cât ul­timii patru ani'. Ce a făcut în acei 16 ani? A făcut carieră politică. A trecut printr’o lungă serie de fo­tolii capitonate. A fost ministru de comerţ, ministru de finanţe, mini­stru al muniţiilor în războiu, în ur­mă ministru de războiu şi apoi pre­şedintele consiliului de miniştrii.

L. G., înainte de a câştiga 18,350 de lire siterline anual, era cunos­cut sub numele de Lloyd George. Şi aceasta a făcut-o numai spre a avea un nume popular.

Iscălitura de L. G. o pune numai dedesubtul articolelor, sub titlul lor dânsul îşi scrie numele complet Lloyd George. Şi astfel se explică răsunetul mare pe care-1 au artico­lele sale. Căci dacă aT scrie nu­mai L. G. atunci directorii gazetelor, în care el îşi publică articolele, n'ar şti cine le scrie şi nici Lloyd George n’ar câştiga atâta.

Colegii englezi ai gazetarului L. G. s’au ocupat de problema veni­turilor lui Lloyd George. Ziarul „Daily New s" a făcut chiar oarecari

ironii. Intr’adevăr e interesant — scrie ziarul englez -— că politica nu l-a mulţumit pe Lloyd George. La vârsta de 27 ani el a ajuns în Par­lament, ba chiar în primele bănci ale Parlamentului. Liberalii l-au însărcinat să lupte împotriva ma- reliu Chamberlain. Astăzi nu mai are nici o slujbă, partidul său e înfrânt şi totuş dânsul e cel mai cunocsut englez din lume. In ultimii patru ani prestigiul său politic, n’ar fi scăzut cu nimic, totuş el nu s’a mulţumit cu succesele avute, n’a vrut să se culce pe lauri câştigaţi, a privit şi în alte direcţii şi a de­venit L. G. ziaristul.

Aşa vorbesc despre el prietenii. Oare ce vor fi spunând duşmanii săi? Nu importă. Există o oarecare cantitate de invidie în peniţa fiecă­rui gazetar.

L. G. e un gazetar perfect. Şi chiar de n'ar f i fost cariera sa po­litică, tot ar fi pulut trăi, de pe urma articolelor sale. Poate n’ar fi câştigat 18,350 de lire sterline anual, dar venitul său ar fi fost totuş destul de frumos. Pentrucă într’însul există două talente deo­sebite: cel de gazetar şi ce! de or­ganizator; al redactorului şi al ad­ministratorului. Şi deoarece el ştie că administraţia este lucrul cel mai important, pe aceasta pune şi el mai multă bază. Dupăcum în răz­boiu a ştiut să organizeze frontul

unic, iar ca preşedinte al consiliu­lui aceea propagandă extraordinară, împotriva germanilor, tot astfel şi-a organizat acum plasarea articolelor sale. Şi-a vândut articolul şi cu două lire sterline, dacă ziarele s'au obligat să i le publice pe toate, de orice natură ar fi şi în toate lim­bile cult*'

Directorii de ziare, la început, se aşteptau să găsiască în aceste ar­ticole, senzaţii extraordinare, amin­tiri, destăinuirea multor enigme po­litice, etc. Lloyd George însă s’a ferit să împăităşiască vre-un se­cret mai mare. Mici aluzii, dar în­totdeauna a înconjurat miezul. Se pare, din citirea articolelor sale, că întotdeauna păstrează pentru sine, marele secret, pentru vremuri când eventual articolele sale ar fi mai puţin căutate. A scris despre greve, despre fascişti, despre cărţi de ru­găciune, dar niciodată n’a descope­rit taine politice, n’a amintit nimic despre culisele tratativelor de pace, deşi din trinitatea: Lloyd George, Wilson, Clemenceau, dânsul era în totdeauna mai comunicativ. Dacă se întâmplă să spună ceva în in­troducere, şi a aştepta să urmeze un final senzaţional, o bombă — cum se spune în gazetărie — des­coperi la urmă că în general n’a fost decât o simplă rachetă. Din acest punct de vedere dânsul are afinităţi cu Fier nard Shaw. După-

„REALITATEA ILUSTRATA11 — No. 1. — i Mai ti#, 1928 15

ram Shaw iri totdeauna are la baza scrierilor sale o pregătire foarte te­meinică, tot astfel Lloyd George are la baza articolelor sale de piesă cunoştinţa exactă a 'lucrurilor. De foarte multe ori Lloyd George nu înşiră faptele, penlruc.ă acestea, sunt urile, iar el este optimist .şi crede in Biblie. El şl u- să scrie cu mult gust, are imagini originale, are nxul- iă logică, şi adevăr. Dar fiindcă p şi metodist şi pnojşresist. întot­deauna e puţin patetic.

Glumeţ dar şiret, din rândurile ■ale pare că apare fruntea lată. ea un semn de spaimă pentru duş nuni.

Scrie de patru ani, adună averi, "i e tot mai populai

Oare il pasiunea?â gazetăria mai mult decât politica? Desigur. Tn urând va Ii iar preşedinte al con iliului de miniştrii Chiar faptul că i scris o lecţie în abecedarul poli tirianilor, arată cum poate să râ mânaşi pe. mai departe un om po­litic Cazul său ar putea sluji ca pildă elocventă şi ziariştilor, ară ându-le cura pol aceştia să ajungă, in toate ziarele din lume, să "âştige bani multi un om până la 37 de ani e politician. Mimp de Iii ani e mini^m. stă in 'fruntea j

unui imperiu inti:'-, şli.e totul, şi nu surie nimic'

EXPOZIŢIE DE CÂINI LA BERLIN

C căţeluşă care poate sta pe mâna stăpânii sale şi căreia îi pare de sigur râu că nu capătă pentru aceasta un premiu

La începutul lui Februarie a avut loc un concurs pentru alegerea celei mai frumoase femei cu câine: doam­na Gabbe a iost aleasă ca regină

a câinilor

SPIRIT DE PREVEDERE

Farmacistul (către temeea sa foar- grasă): „Mai ales te rog să nn

ni acuma câteva zile in prăvălie! Vrtau tă vând cele 6 sticle din pre­parata! meu pentru slăbire!"

Lon Cbaney, renumitul artist de cinematograf, cu fata cea mai mobilă, în rolul titular din filmul „Mr. Wu.“

, curiei ie gaj"

* . XArgintărie,

B iju te r ii de fine Obiecte de a r t ă C e a s o r n i c e de

preciziune

Nu faceţi cumpăraturile l)-v., pană ce n’aţi vizitat mai întâi marele magazin. — Preţuii ieftine şi fixe!

H e n r y 8. B r a n n f ^ l dCl uj . Piaţa Unirei Nr. 15. Telefon-interurban 643.

Campioana unui nou sport. D-şoara v. Mednyanski din Ungaria, a iost declarată campioană în jocul de

tennis pe masă f T T T T T T T T T T T m m T T T T

POŞTA REDACŢIEI Mai mul{i abonaţi Ploeşteni. —

In două rânduri revista — din mo­tive independente de voinţa noa­stră — în urma unor accidente în zincografie, a apărut neregulată. Am explicat însă la vreme că abona-

■ mentül la revistă se consideră de 52 I numere anul, aşa încât cititorii nu pierd nimic. Punându-se din nou în ordine zincografia revista continuă să apară regulat.

Pârjol G. Constantin, T.-Severin. — Răspunsul Dv. la concursul „Cu ce se ocupă Doamna, cu ce se ocupă Domnul" a sosit prea târziu la re­dacţie, după cc îl închisesem.

M. Ionescu, Vaslui. — Deslegă- rile la jocuri se primesc şi după fie-

I care număr şi toate deodată. Am su primat bonul de control, în urna cererii a numeroşi cititori. Dacă nu-

I mele Dv. n’a figurat printre concu- | ronti aceasta înseamnă că ati tri- I mis deslegările prea târziu.

N. C. Ciomaga, Gura-Văii St ani - j Ieşti — O piesă de teatru în ge- I neraj are o întindere mare şi spa- j tiul din revista noastră e prea re- j strâins pentru asemenea operă. N ’am

putea face cu dv. o excepţie şi Vă I închipuiţi ce ar fi dacă am publica I piesele de teatru ale tuturor solici­

tatorilor

Colii englez

Bernardin

EXPOZIŢIE DE CÂINI LA BERLIN

Câine ciobănesc german

EXPOZIŢIE DE CÂINI LA BERLIN

16 „REALITATEA ILU STRATA" — No. 7 . - 4 Martie, 1928

(10 puncte) JOC NO. 1Cuvinte încrucişate, trimis de F. Beşicariu-Bucureşti

VERTICAL:

2. Fericirea caravanei 9. Semnal

10. Copac răşinos5. Pământ6. Snb bărbie7. Aparat de războiu8. Stricat

13. Atmosferă

ORIZONTAL 1. Notă muzicală 5. Cântec de leagăn3. Căldură4. Mâncări

11. Nume femenin12. Infinit ireal

JOC No. 2. Cuvinte încrucişate III puncte) trimise de Gelu I. Ştefănescu— Tighina

ORIZONTAL:

1. Scritor janseist (1613-1684)4. Convenţional inamic al Giron­

dinilor (1750-1816)7. Locaşul fericiţilor8. Pom roditor

10. Câmp curăţit de tufe (trans).12. Copil francez celebru prin

eroismul săn13. Papagal in America

14. Imperiu In Asia16. Pictor spaniol 1588-1656)20. A desface din cătuşe21. Un fel de litere 24. Sfioasă27. Notă muzicală (invers) 29. Vânt puternic32. Poet italian (1569-1625)

VERTICAL:1. Loc închis şi acoperit2. Plantă

3. Vrăjmaş4. Dependinţe5. Locuitorii unui stat american6. Ruptnri în părţile moi ale ţe­

sutului7. Vehicul

11. Broască la uşi (transilv.)12. Oraş în Italia15. Fiica lui Atlas17. A se aşeza undeva19. Enervată22. Artă de a trage la ţintă

23. Interjecţie (mold.)

Deslegările jocurilor se primesc la redacţie până la 10 Aprilie c. Fiecare joc acordă deslegătorului un număr oarecare de puncte. Cel care obtino numărul cel mai mare de puncte., prin deslegarea celui mai mare număr de jocuri, din numerile7, 8, 9 şi 10, va primi un premiu do 1000 lei. Premiul al doilea e de 500 lei; premiul ?.' treilea 300 lei.

25. Râu în Asia26. Fiul lui Iacob29. Slăbit de boală3C. Fluviu în Europa31. însemnare scurtă32. Oraş în Spania33. Cotigă34. Pom roditor38. Domn moldovean40. Sgârcit41. Fluviu în Europa44. Pronume35. Anapoda (mold.)36. Mâhnit39. Neam turcesc din Basarabia42. Râu în Italia43. In urzeală45. Eşit46. Fluviu în Europa47. Povară de porumb48. Câmp întins cu bucate49.0roş în Japonia50. Poet persan.

Uimătorii şapte deslegători, primes câto un volum din operile autorili: renumiţi. Deasemenea vom publici numele tuturor deslegătorilor. Pul miile se vor distribui la 20 April» 1928.

In numărul viitor vom publici! deslegările jocurilor pe luna F* fciuaiie.

B e re a j

B e re a „ U B S U S -E X T U A “jB e r ea

sunt m ărc ile ce le m ai bune. j

Ursos Fabrica de Dere S. A. ]CLUJ (Mănăştur) |

VIITORULSOCIETATE ÎN COMANDITĂ PEN­

TRU AJUTORĂRI DE DOTE__C L U J ^ S T R A D A M E M O R A N D U L U I N O . 4.

Prim esc flotăDomnişoarele, doamnele şi domnii, cari voesc iă se

căsătoriască (tacă incheii contract cu institutul nostru.Plătim sau dăm: celor din clasa 1. 100.000 lei

numerar sau o garnitură completă de dormitor, soufra­derile şi bucătărie, în valoare totală de 120.000 lei.

Celor din clasa II. 70.000 lei numerar, sau o garnitură completă pentru un dormitor, soufragerie şi bucătărie, In valoare totală de 80.000 lei.

Celor din clasa III. 40.000 lei numerar, sau o gar­nitură completă pentru dormitor şi bucătărie în valoare de 50.000 lei.In >enznl condiţinnilor noastre generale, plătim in nu­merar ajutorul de dotă şi acelor persoane cari nu se voi

c&s&tori.

Cele mai avantagioase condiţiuniînscrierile te pol (ace: In Cluj, ia sediul societăţii, Str. Memorandului 4. Căutăm reprezentanţi cu salariu fix in toată ţara, cari să poseadă garanţie morală şi materială.

•x X

„REALITATEA ILU STRATA" — No. 7 . - 4 Martie, 1928 17

coristul tranşeelor de războiRĂZBOIUL a lăsat amintiri tra­

gice nenumărate, tn mai toate părţile lumii. A fost atât de groaz­nic acest războiu a l ' omenirii încât urmele sale se vor păstra tncă multă vreme. Dar două monumente ilintre cele mai curioase, atât prin forma lor tragică cât şi prin în­tâmplare aproape miraculoasă, care le-a produs, se găsesc în mult în­cercata Franţa.

l'nul dintre ele e vestita tranşee ile lângă Verdun, unde se găsesc îngropate, în poziţie de drepţi, ca­davrele a sute de infanterişti fran-, i:czi din Regimentul 137. La 12 Iu­lie 1910 aceştia au fost îngropaţi 41 vii prin prăbuşirea tranşeei care s’a scufundai. Ei se pregătiau toc­mai să iasă la câmp liber, când au fost surprinşi de moarte: tranşeea slăbită de ploaie s’a scufundat, cu i ei. Soldaţii s’au găsit, astfel Înmor­mântaţi, fără a putea face o sin­gură mişcare ca să se. libereze. Ei je «ăsesc cu baionetele fixate spre parapetul din fata tranşeului, gata să iasă la atac Împotriva inamicu­lui. Şi astăzi se găsesc, acolo acele sule de schelele. ţinând într'un mod dramatic arrha gata de atac. illíremül francez a ridicat deasupra a-estui loc tragic un monument: „Tranşeea baionetelor".

O altă amintire tristă a războiu­lui. tot în Franţa, este ceeace se uimeşte: .Chiistul tranşeelor". Este partea superioară a unei sta­tui a Mântuitorului, frântă de vio­lenta artileriei germane, de pe o biserică., din apropierea lui Neueha- lelle. Statua s’a prăbuşit la pă­mânt. dar a căzut, in picioare. Tn

această poziţie, imaginea iui Christ, j Ghristos îngrozit de scenele tragice cu mâinile ridicate, pare o înfăţi- pe care le-a văzut, şi de toată ne- şare simbolică, de adânc drama- bunia războiului, tism, de pietate şi melancolie; i Guvernul francez, într’un timp,

Christul tranşeelor aşa cum se gă~eşte doborit de o ghiulea de iun, în mijlocul vălmăşagului războinic, de pe catedrale din Neuchapelle

plănuia să înconjoare această sta­tuă a Mântuitorului, în tranşeele războiului, printr’un gard de fier. S’a renunţat apoi la acest plan, pentrucă figura, în felul cum se găseşte astăzi, fără nici un artifi­ciu, prezintă un dramatism mult mai real. Isus pare că cere oame­nilor pace şi încetarea grozăviilor.

Spatele cel mai frum osU N congres medical, ţinut de

curând în America, a hotărît să aleagă şi să premieze cel mai inimos spate din lume. Premiul a fost câştigat de domnişoara Virgi­nia Parent, din Los Angelos, du- păce o comisie de experţi a cerce­tat 400 de concurente.

într’un alt concurs sdmiliar, la care au participat un unmăr mult mai mare de femei, pesle 40.000, premiul „celui mai periect spate"a fost obţinut de către d-şoara Vir­ginia Pearson. Trebuie să obser­văm că al doilea premiu l-a obţinuto femeie de 70 de ani, devodindu- se astfel că bătrâneţea nu e un argument hotărîtor, pentru conser­varea frumuseţii.

Un spate frumos — după ra­poartele medicilor — dau dovada sănătăţii depline. El învederează că toate funcţionile organice se petrec în cea mai perfectă coordonaţi© şi astfel cercetarea spatelui are im­portanţă atât pentru sănătate cât ş ipentru etetică.

DE CÂŢI AN I E?

Serbarea la Căminul Asociaţiei cr eştine a femeilor române, în prezen ta(in mijloc).

A. S. R. Principesa Ileana

Telefonni sbârnăie noaptea la doctor. El se grăbeşte la aparat. Vo­cea turburată a unui tată:

— Veniţi repede domnule doctor, copilnl meu a înghiţit o monedă de aur de 20 de leii

— De căti ani e?— Nu ştiu sigur mi se pare c6

din 1906.

Miss Virginia Parent, femeea cu „spatele perfect" din America

%

Í8 „REALITATEA ILU STRATA" — Mo, 7 . - 4 Martie, 192B

Radio Romanţă

Ce este telegrafia şi telefonia fără fir?T e leg ra fia este tot a tâ t de ve ­

che pe păniânt, ca şi omul. be cunoaşte anecdota clasică : un c ilă to r găsind la Rom a, in pă­m ânt, o bucată de sârm ă de cu pru, a dedus că rom an ii cunoş­teau te legra fia cu fir. Povestind aceasta unui prieten , am icu l său, un glum eţ, i-a ripostat :

A i dreptate. Cu m ine a fost şi m ai curios : um blând în In d ia am căutat peste tot şi n ’am g ă ­sit n ic i un f ir de sârm ă. A n i în ­ţeles de a ic i că vech ii ind ien i cunoşteau te le g ra fia fă ră f ir !

Dacă deducţia log ică a g lu ­m eţului nostru, vo ia să fie n u ­m ai o satiră, nu e m ai pu ţin a- devă ra t că de fap t te le g ra fia fă ră fir , în în ţelesu l strict a l cu vântu lu i, a fost cea d in tâ i cu noscută. In tr adevăr nu era a '' ceva decât te legra fie fă ră f ir cu m un icaţia p rin senine, în tre doi oam eni, cari se vedeau la dis­tanţă. Când om ul p r im itiv a r i­d icat braţu l în sus, spre a face un semn tovarăşu lu i său, el îi te legra fia , l ’ r in aceasta el tr im e­tea o ştire la distanţă. Şi ie l f ; g ra fie , ch iar în sensul e tim olo­g ic a l cuvântu lu i, înseam nă toc : m a i această com unicare la dis- | tanţă. Im ag in ea braţu lu i care se r id ica , era dusă până la o chiu l tovarăşu lu i, de undele lu ­m inoase. Şi în tru câ t nu existăo conductă în legă tu ră intre

cei do i oam eni, aceasta eră te ­le g ra fie fă ră fir. .Mai m ult, .şti­in ţa de azi a doved it că intre acest sistem de te legra fie şi ra ­dio te legra fia nu există aproa­pe n ic i un fe l de deosebire, căci rad ia ţiu n ile lum inoase sunt un­de electrice, deosebirea în tre ele fiin d num ai, ca să spunem ast­fe l — m ărim ea pasu lu i pe care-1 calcă, aceste două fe lu ri de ia- d iaţiun i.

In tre te le g ra fia fă ră f ir ru­dim entară, a om ulu i p rim itiv , şi actua la noastră te legra fie fSră. fir, care în con ju ră păm ântu l, de m ai m ulte ori, există o cale u- riaşe. A fost nevoie de o m uncă extraord inară , până când omul să a ju n gă să descopere că ex is­tă fo rţe e lectrice in lum ină şi că cu a ju toru l unor asemenea forţe se pot produce m ulte fe ­lu ri de rad ia ţiun i. T oa tă opera ş tiin ţifică , de m ulte m ilen ii, stă în aceasta descoperire.

F ă ră în do ia lă că dacă am ti spus unui rom an, în antich itate, că lu m in a este o m işcare de v i­braţie el a ri fi râs şi a r fi a-

r ă ta i că razele, care străbat nourii, ven ind dela soare, sunt nişte HnH drepte. A fost nevoie

de m u ltă străduinţă din partea creeru lu i omenesc, ca să-şi poa­tă da seam a că lin ia dreaptă j

aparentă, a raze lor solare şi a I lum in ii, nu este în rea lita te de­cât o m işcare trem urătoare a | unor unde, dar a tâ t de mică, încât fiecare în parte nu poate fi deosebită. Şi ce s forţare a m in ţii trebuie încă. spre a p ri­cepe că există în spaţiu m ulte alte m işcări v ib ra torii, despre care noi, în mod direct, nu pu­tem lua cunoştinţă.

Căci aceasta este cea m ai m a­re m inune a undelor de radio, ceea ce le face să fie atât de ta in ice : că noi nu putem să le percepem direct. Nu avem nici un organ adaptat pentru aceas­ta. P en tru undele de lum ină a- vem ochii. Aceştia sunt excitaţi, când sunt lo v iţi de asemenea unde şi noi „vedem lu m in ă " . Pentru undele sonore (a le su­netu lu i) avem urechea. Când su­netul (unda sonoră) loveşte t im ­panul. noi „ auzim sunetu l" . Dar pentru undele de radio, noi ti a- vem nici un organ de simţire. T rec pe lân gă noi fă ră să ştim. Poate în m om entul când citim ; acestea, străbat cam era şi tru- j pul nostru, dar noi nu ştim.

Tehn ica şi ştiin ţa care ne au dat posib ilitatea să percepem to- tu.ş aceste unde, a făp tu it o ope­

ră uriaşe. A stăz i undele de ra ­dio sunt prinse în aparate m i­nunate, care le preschim bă în curent e lectric şi apoi acest cu rent in unde sonore ; ia r când noi auzim un sunet, înseam nă că percepem şi unda de radio. Receptoru l de rad io, aparatu l rad io fon ic, este pentru undele de rad io ceeace ce e urechea pentru undele sonore, ceea ce este och iu l pentru undele lum i­noase. E l este, in tr ’o anum ită măsură, urechea rad iu lu i. Acea stă ureche şi-a constru it-o im ul singur.

ln t r 'o serie de a rt ico le vom căuta să ară tăm , ţii pentru cei cari nu cunosc in mod a p ro fu n ­dat /izica, cum este constru ită această, ureche a tehnice i m o ­derne. Vom tă lm ă c i ])e în ţelesul tu tu ro r fenomenele te legrafie i f i telefoniei fără f i r , r o m -ăuta să exp l ică m cugetarea -fi deduc Huriile in g in e r i lo r şi f i z id a n i ­lor, ca r i au cre ia l un capito l nou in tehnică.

Totodată, i n mod pract ic , vom arăta c i t i t o r i l o r noş tr i i c u m îşi p o l constru i s in gu r i un aparat de recepţie, pen tru unde ra d io ­fonice, şi cu m pot stăpdni forte nebănuite.

In n u m ă ru l v i i t o r vom corbi despre undele electr ice.

Iubirea ta a iost capriciu, Iubirea mea un ideal —Eu-nm Iost statornic ca un muuti Tu trecătoare ca un val.

Eşti albă ca omătul proaspăt, Senină eşti ca un isvor —Eu sunt cernit ca un călugăr Ş!. gârbov ca un cerşetor.

Eşti sprintenă ca o oaze la,Curată eşti ca un pahar, —Eu sunt bătrân ca un apostol Şi urc cu crucea spre calvar.

Flec siâşiat de suferinţă Cu gândul ţintă la trecut. Durerile mă leagă ’n lanţuri — Mi-e trupul temniţă de Int.

Iubirea ta a iost capriciu,Iubirea mea un ideal —Eu-am Iost statornic ca un moali Tu trecătoare ca un val.

Iustin lUati

ŞEZĂTOARE

Duminecă 11 Martie ota 11 i mineaţa va avea loc in Sala Te» trului Nostru o şezătoare artistici literară organizată de d-na Sorii; Cassovan-Pas.

D-na Lucia Sturdza Bulandra « tine o conferinţă în legătură ci teatrul.

Din program iac parte d-iA Tantzi Cutava Barozzi Sorana ît pa Marietta Sadoveanu, Dida Soli mon, d. Ion Manolescu, d-nele t Frollo, E. Marghitta Sorina Cai» van-Pas.

Şezătoarea se va bucura si i concursul preţios al d-rei Mari Ventura.

Biletele se găsesc la Librăria Ut versală Alcalay şi la Casa tealn lui, în ziua şezătoarei.

Primirea Regelui din Afganistan la Berlin: Preşedintele republicai germane cn Regele Amanul! ah din Afganistan şi reglaa

„REALITATEA ILU STR ATĂ" — No. 7 . - 4 Martie, 1928 19

Săptăm âna tehnică

Ambasadorul american Schurmann Ministrul poştelor german Schae- vorbeşte oel dintâi prin fără fir cu tzer vorbeşte cu ambasadorul ger-

New-York nxan do Prittwitz şi Gaffron IaWashington

La deschiderea legăturii telefonice fără fir între Berlin— New-York. D-şoara Hildegard Zink stabileşte pentru prima dată legătură

CITIŢi Şf R Ă SPÂ N D IŢI

TELEFONIA FĂRĂ FIR IN MIJLOCUL M ĂRII

Societatea Happag a instalat pe mai multe vapoare ale sale trans­oceanice, telefonie fără fir, permiţând astfel călătorilor să vorbească dela o depărtare de 600 de mile ca cele din urmă staţiuni de pe •oastS, atât americană cât şi europeană. Ilustraţia noastră repre­

zintă instalaţia de pe bord

Cel mai mare avion din lume este hidroplanul metalic uriaş „Cal­cutta", care aparţine englezilor şi a fost terminat în ultimile zile. flm-

stratia noastră îl repre intă în primul său sbor.

O CATASTROFĂ DE AUTOMOBIL

Americanul Lockhardt încercând să întreaca recordul lui Campbell, dela 19 Februarie, a intrat, pe pia a dela Daitonabeach (Florida), ca maşina in apă. Lockhard şi-a rupt braţul şi mai multe coaste. Ilustra­

ţia noastră îl arată înainte de plecare în automobil

Un nou record mondial cu automo’-i'ul: Caftan Malcom Campbell a Dutnt de curând să îmbunătăţiască acordul do viteză a lui Segrave parcurgând o distantă de o milă cu ■> iuţeală de 332.992 km. pe plaja

dela Daitona each (Florida)

32. Nicn P. Vasilescu 2 ani, Focşani.— 33. Getta Corjinowski, 4 ani, Bncnreşti. — 34. Ecaterina Dobrotescu, 2 ani, Bucureşti. — 35. Paul D. Bră- tnlsscu, 2 ani, Călăiaşi. — 36. Beiina Weisman, 2 ani şi 9 Inni, Bucureşti. — 37. Marioaia Ninina, 2 ani şi 3 Ioni, Bucureşti. — 38. Gm i - ghina Maghearu, 6 ani, Detta. — 39. — 39. Iulian D. Brătulescu, 2 ani şi 9 lnni, Călăraşi. — 40. Babtea Luncatcu, Bacău. — 41. Rodica Sta-

rrică, 2 ani şi 6 lnni, Cluj. — 42. Titi Rotaru, 5 ani şi 6 luni, Iaşi.