DOI OCHI ALBAŞTRI

Albastrul cerului din ochii tăi a curs

Şi soarele de drag de ei a răsărit,

În preajma lor zădarnic stele s-au mai pus,

Privirea ta nu-i simplu de umbrit.

Albastrul rece mai tremură departe,

Dar ochii tăi fiinţa mi-au topit

Şi nu mai sunt al meu, căci gândurile toate

Spre tine zi şi noapte le trimit.

Mă zbat nebun în plasele iubirii,

Ca şerpii visul mi-au încolăcit

privirile-ţi scăldate-n taina fericirii.

Cu-albastru, Dumnezeu te-a miruit.

Doi ochi albaştri ţin şi ochii florilor

Mereu deschişi spre orice om îndrăgostit,

Misterios şi nesecat izvor de dor,

- Voi bea , eu strig, să curgi necontenit!

P.P.

22.02.14, Chişinău